celalalt corp - the other body. proiect de cercetare exploratorie. director: petru lucaci
TRANSCRIPT
1
2
3
„CELĂLALT” CORP/
THE ”OTHER” BODY
4
Editura: UNArte, Bucureşti, 2011ISBN: 978-606-8296-35-7Traducere: Carmen DobreLayout: Romana & Bogdan MateiaşPrinted: CNI Coresi SA
Corpul ca proiect Cultural Contemporan. Provocări teoretice, replici artistice
Cod CNCSIS: ID_1539PN II - IDEI - PCE 2008Tip: Proiect de Cercetare ExploratorieDirector: conf. univ. dr. Petru LucaciMembrii echipei: prof. univ. dr. Laurenţiu Damian, prof. univ. dr. Marilena Preda Sânc, dr. Laura Grünberg, asist. univ. dr. Bogdan Mateiaş, asist. univ. dr. Romana Mateiaş
5
6
7
Laura GRÜNBERG
2 METAGeorge ANGHELESCU
Maria BORDEANUDaniel BRICI
Cătălin BURCEATraian BOLDEA
Irina BROBOANĂFrancisc CHIUARIU
Larisa DAVIDDarie DUP
Daniel DJAMOCarmen DOBRE
Loredana DRAGNEIosif KIRALY
Petru LUCACIFlavia LUPU
Bogdan MATEIAȘRomana MATEIAȘ
Valeriu MLADINMarina OPREA
Christian PARASCHIVVlad PETRI
Dan Raul PINTEAMarilena PREDA SÂNC
Alexandru RĂDVANBogdan RAȚĂPetra SITARU
Albert SOFIANBogdan TEODORESCU
Roman TOLICIRoxana TRESTIOREANU
Diana TROPOEMihai ZGONDOIU
9
14182226303438424650545862646872768084889296100104108112116118122126130134138
8
9
Alterităţi corporale
Rămaşi sub „obsesia” corpului şi a relaţi-ei noastre întrupate cu lumea – laitmotivul proiectului de cercetare „Corpul ca proiect cultural contemporan. Provocări teoretice, replici artistice” –, oferim prin acest catalog mărturia unei expoziţii centrate pe una din temele cele mai actuale şi relevante în şti-inţele sociale: tema diferenţei, alterităţii.
Cu această expoziţie s-a ieşit oarecum din tipicul de până acum al proiectului. Dacă primele evenimente au fost organizate şi fundamentate pe baza unor ateliere teo-retice urmate de expoziţii de această dată a fost aleasă o altă formulă. Tema a fost propusă direct artiştilor, fără a mai fi inter-mediată de o serie de perspective teoretice oferite „pe tavă” înainte sub forma dezba-terilor teoretice. De această dată artiştii au fost cei care au invitat specialiştii din alte domenii la reflecţii pe marginea propuneri-lor de pe simeze.
„Tema de casă” propusă a fost CELĂLALT CORP, acel corp definit ca fiind celălalt/alt-fel/altul-diferit în raport cu normele socia-le, culturale, economice, politice ale unui anumit spaţiu şi timp. Am considerat tema ca fiind extrem de ofertantă şi generoasă ca trimiteri teoretice, simbolistică, conota-ţii. „Anything goes” – sloganul postmodern cred că se potriveşte foarte bine acestei provocări făcute artistului. Corpul bolnav definit în raport cu cel sănătos; corpul urât
Embodied Otherness
Being still caught by the “obsession” of the body and of our embodied relationship to the world – the main motif of the research project “The Body as a Contemporary Cul-tural Project. Theoretical Challenges, Artis-tic Replies” –, we offer in this catalogue the account of an exhibition centered on one of the most present and relevant themes of social sciences: the theme of difference and otherness.
This exhibition somewhat departs from the usual course of the project. If the first events were organized and created based on theoretical analysis workshops followed by exhibitions, a different approach was chosen this time. The topic was proposed directly to the artists, without being medi-ated by a series of theoretical perspectives offered as such beforehand as theoretical debates. This time the artists were those who invited specialists from other fields in view of reflecting on their exhibited works.
The proposed “general theme” was THE OTHER BODY, that body defined as other/different/another, exhibiting points of de-parture from the social, cultural, economic, political norms of a certain space and of a certain time. I believe this theme to be very rich in possibilities and generous in theoret-ical implications, symbols and connotations. “Anything goes” – the postmodern slogan seems to fit very well within this challenge
lauraGRÜNBERG
10
în raport cu ceea ce cultural numim corp frumos, corpul siliconat, botoxat faţă de cel lăsat în grija naturii şi a timpului, corpul emoţional fată de cel raţional, etc. Dar la fel de potivită poate fi reflecţia asupra unor părti ale corpului ierarhizate cultural/social ca fiind mai importante decât altele (părul de pe cap altfel valorizat decât cel de pe corp, sânul mai important mediatic şi vizual decât creierul, inima evident mai atractivă faţă de apendic, etc.). Abordările cu ten-tă socială sunt de asemenea la îndemână – corpul majoritarului faţă de cel al mino-ritarului, al ţiganului faţă de român, al ne-grului faţă de alb, al esticului faţă de vestic, al săracului faţă de bogat. Din perspectiva societăţii hiper consumului şi hiperrealităţii de azi pot fi puncte de plecare teme pre-cum corpul virtual definit prin raportare la cel real, corpul online şi offline... şi putem continua la nesfârşit pentru că fără limite sunt posibilităţile de a separa lumea în noi versus ei, în aşa da versus aşa nu.
Ancorele teoretice, cele care servesc con-sistenţei temei sunt multiple: de la Platon la Levinas, de la Hegel la Derrida, de la Sar-tre şi Simone de Beauvoir sau Judith Butler, mari gânditori au reflectat şi au scris des-pre problematica aferentă acestui subiect. Adică despre ALTERITATE sau DIFERENȚĂ, despre procesele subtile de „othering” – de transformare ale fiecăruia din noi în „ce-lălalt”, procese încărcate de stereotipuri, cutume culturale, negocieri şi redefiniri permanente, de inegalităţi şi discriminări. Este de fapt o temă despre mine versus eu, eu versus tine, noi versus ei, cu singurul amendament că am dorit-o ÎNTRUPATĂ. Nici nu se poate altfel. Corpurile noastre – aceste „case” misterioase în care trăim sunt în fond autobiografiile noastre. Ele ne definesc, ele ne fac să fim ceea ce suntem, aceiaşi sau diferiţi unii de alţii.
Expresia vizuală pe care a luat-o acest gând s-a materializat într-un proiect artistic care a inaugurat un spaţiu expoziţional nou în
brought to the artists. The diseased body defined in relation to the healthy one, the unpleasantly looking body as opposed to what we culturally call beautiful body, the silicon implanted and botox injected body against the body which is subject to nature and time, the emotional body in relation to the rational one etc. Another equally ad-equate direction was reflecting on certain body parts which are subjected to a cultural or social hierarchy and which are defined as more important than others (the hair grow-ing on our scalps holds a higher value than the hair covering the rest of the body, the breasts are more important from a visual and media perspective than the brain, the heart is obviously more attractive than the appendix etc.). The social approaches are also only one step away – the body of a ma-jority member versus the body of a minority member, the gypsy’s body compared with the body of a mainstream society member, the black body versus the white one, the body of the Easterner versus that of the westerners, the body of the rich compared with the body of the poor. From the stand-point of the current hyper-consumption and hyper-reality society, themes such as the virtual body defined against the real one, the online body and the offline one can be starting points for analysis and reflection. We can go on and on as the possibilities of separating the world in we versus them, in an in-group – out-group pattern are end-less.
The theme consists in multiple theoreti-cal landmarks: from Plato to Levinas, from Hegel to Derrida, from Sartre and Simone de Beauvoir, Judith Butler and other such thinkers who have reflected on and writ-ten about this subject. That is, about, AL-TERITY OR DIFFERENCE, subtle “othering” processes, the transformation of each of us into our “other”, processes burdened with stereotypes, cultural customs, negotiations, permanent redefinitions, inequalities and discrimination. In fact the theme points to
11
capitală-Victoria Art Center şi care a con-firmat pe deplin afirmaţia „Sunt tot atâtea corpuri câţi artişti şi privitori” (O’Reilly, S., The body in Contemporary Art, Thames & Hudson ltd., Londra, 2009, p.7). Din per-spectiva criticului de artă expoziţia a oferit o paletă stilistică variată semnată de artişti consacraţi dar şi de artişti tineri aflaţi în pli-nă afirmare.
Din perspectiva „celuilalt”, a privitorului, a teoreticianului interesat de tematică, ex-poziţia a oferit un adevărat puzzle-o mul-titudine de abordări, de mesaje directe sau subtile, de trimiteri teoretice, de stări re-simţite şi trăiri avute la contactul cu operele de artă. Este indiscutabil multă metaforă, pastişă, spirit ludic, prospeţime, noncon-venţionalism şi creativitate în lucrările ex-puse. Se simte în acelaşi timp o atitudine generală estetizantă şi una mai puţin im-plicată social, rezonând mai discret cu re-alităţile întrupate cotidiene, un interes mai mare pentru introspecţie către celălalt în-trupat din mine şi nu atât către „ceilalţi” definiţi în raport cu mine ca etalon. Poate că sociologul, jurnalistul, analistul politic ar fi dorit un angajament, conotaţii, mesaje sociale mai evidente conturate de abordări-le propuse, mai ales pentru că trăim într-o Românie vădit antagonică în care corpuri-le noastre sunt într-un permanent conflict cu ale altora (tinerii cu bătrânii, românii cu rromii, bogaţii cu săracii, cei de stânga cu cei de dreapta, etc.). Poate, pe de altă par-te, această implicare există şi este vorba doar de veşnica barieră de comunicare între
the opposition between myself and I, I and you, we and they, with the mention that we have wished it EMBODIED. There would have been no other way. Our bodies – these mysterious “homes” which we inhabit are in fact our autobiographies. They define us, they turn us into what we are, the same or different in relation to others.
The visual expression which this thought has taken materialized in an artistic project which inaugurated a new exhibition space in Bucharest – Victoria Art Center – and which fully confirmed the statement: “There are as many bodies as artists or viewers” (O’Reilly, S., The body in Contemporary Art, Thames & Hudson ltd., London, 2009, page 7). From the standpoint of the art critic, the exhibition has offered a varied stylistic range signed by established artists as well as emerging ones.
From the standpoint of the “other”, of the viewer, of the theorist interested in this theme, the exhibition offered a true puz-zle – a multitude of approaches, subtle or direct messages, theoretical references, states and experiences upon coming into contact with the works of art. Without any doubt, there is a high degree of metaphori-zation, pastiche, playfulness, freshness, non-conventionalism and creativity in the exhibited works. At the same time one can notice a general aesthetizing attitude with a diminished social involvement, discretely resonating with the quotidian embodied re-alities, a more pronounced interest for in-
12
13
artist şi „celălalt”, comunicare care trebuie construită pe înţelegere şi cunoaştere re-ciprocă a limbajului specific fiecăruia. Din acest punct de vedere expoziţia a deschis punţi de comunicare. Nu a fost ermetică, autosuficientă ci, dimpotrivă, a fost o invi-taţie la dialog. Un dialog despre (pre)jude-căţile noastre despre alţii întrupaţi, despre ceilalţi din fiecare din noi, despre corpurile noastre şi (nu sau) ale altora prin interme-diul cărora dăm sens vieţii de zi cu zi.
trospection targeting the other by the self and less the “others” defined in relation to the self as unmarked term. Perhaps a soci-ological, journalistic, and political approach would wish for a more heightened involve-ment, for social connotations and messages which are better outlined in the proposed approaches, especially when living in a clearly antagonistic country in which our bodies constantly get into conflict with oth-er bodies (young versus old, mainstream population versus gypsies, rich versus poor, leftists versus rightist etc.). On the other hand perhaps this involvement exists and entails only the old communication barrier between artists and the other, communica-tion which needs to be built on the under-standing of each other’s language. From this point of view the exhibition has opened communication channels. It was not a her-metic and self-sufficient one, but an invi-tation to dialogue... a dialogue focusing on our prejudices about embodied others, about the others within ourselves, about our bodies and (not or) the bodies which belong to others who give meaning to our daily lives.
Noul figutativ / Galeria Victoria Art Center, Bucureşti / 27 octombrie 2011 – 15 noiembrie 2011
14
Tupu II / print pe pânză / 130 x 120 cm / 2010
15
2META
0723218489
http://metacult.ro/2meta/
Lacul – lui Lamartine
„Stadiul oglinzii a fost înlocuit de stadiul video. Nimic nu scapă, azi, acestui soi de captare a imaginii, de captare a sunetului, de priză de conştiinţă imediată, simultană. Nimic nu mai are loc fără ecran. Nu mai există oglindă. Identitatea vie, aceea a su-biectului, implica oglinda, elementul reflexi-ei. (...) Nu mai avem cu adevărat dreptul la propria noastră imagine, ci la o înregistrare instantanee în timp real. În timp real nu mai există nici măcar distanţa unei imagini. Or, ca să exişti pur şi simplu, este nevoie de o distanţă de la sine la sine. Abolirea acestei distanţe ne condamnă la o repro-ducere nesfârşită, la un soi de imortalitate derizorie.” (Baudrillard)
Dar despre Lamartine nici nu este vorba acum.
Another Body – 2META
Pieta / print pe pânză / 120 x 200 cm / 2009
The lake – of Lamartine
“The mirror stage has been replaced with the video stage. Today nothing can escape this type of image and sound capture which has a firm grip on the immediate and simul-taneous conscience. Nothing takes place outside the screen. There is no mirror any-more. The living identity of the individual involves the mirror as an element of reflec-tion. (…) We no longer are truly entitled to our own image but to an instant recording in real time. In real time there isn’t even the distance of an image. But in order to simply exist, we need a distance from one-self to other selves. The annulment of this distance condemns us to an endless repro-duction, to some sort of small-time immor-tality.” (Baudrillard)
But we’re not event talking about Lamar-tine.
Another Body – 2META
16
17
18
Idle / tehnică mixtă pe pânză / 100 x 100 cm / 2009
19
Interludiu / acril pe pânză / 150 x 84 cm, 150 x 178 cm, 150 x 84 cm / 2008
georgeANGHELESCU
http://www.artistalpoporului.blogspot.com/
Un anonim gest protestatar, o naivă luare de atitudine schiţată în câteva fraze pe o bucată mototolită de hârtie este abando-nată pe stradă. Găsesc această curiozitate şi o „reciclez”. Devine fundalul unui al doi-lea demers ideatico-vizual. Îl caut pe acest revoluţionar şifonat de Tranziţie şi găsesc în strigătul său primitiv (ce nu-şi găseşte ecou în epoca antifonată a individualis-mului) ceea ce pare a fi semnul „canceru-lui”. El este celălalt, este aproapele meu, este o figură în care nu mă recunosc şi pe care încerc să o portretizez pentru a o/mă cunoaşte. Și cu toate astea, fractura apă-rută între noi persistă dar nu schimbă cu nimic universul meu sau/de al său.
Înstrăinarea este un microcosmos steril în care paradisul este în trecut iar fericirea este permanent aruncată în viitor, prezentul este doar dulce nostalgie şi „Permanenţa” continuă în sufocanta frustrare de a nu trăi în cea mai bună dintre lumile posibile.
An anonymous protesting gesture, a naïve taking of position outlined in a few sen-tences scribbled on a crumpled piece of pa-per is abandoned on the street. I find this curiosity and I “recycle” it. It becomes the background of a second conceptual-visual endeavor. I look for this revolutionary who was crumpled by the Transition and I find in his primitive cry (that does not echo in the sound proof age of individualism) what seems to be the sign of “cancer”. He is the other, my fellow man, he is a figure in which I do not recognize myself and which I try to portray for knowing him/myself. How-ever, the break which appeared between us persists and does not change my or his universe.
Alienation is a sterile microcosm in which paradise lies in the past while happiness is permanently projected into the future. The present is just sweet nostalgia and continu-ous “Permanence” in the stifling frustra-tion of not living in the best of the possible worlds.
20
21
22
Balmain II / ulei pe pânză / 100 x 120 cm / 2010
23
mariaBORDEANU
0746187621
www.pictura.ro
Atunci când privim o fotografie contempo-rană, imaginea privitorului e focalizată pe atributele vestimentare, ele fiind asociate unui alt şir lung de reprezentări. Informaţi-ile fashion, îşi pun amprenta asupra vitezei cu care se derulează imagini, structuri, ten-dinte sau elemente-unicat. În prezent ma-joritatea publicului nu are access la anumite piese sofisticate, pentru care există o anu-mita fascinaţie. Creaţiile valoroase coexistă cu cele efemere, sistemele de ierarhizare a obiectelor se schimba cu rapiditate.
When we look at a contemporary photo-graph, the image of the attention of the viewer focuses on clothing features which are associated to another long string of representations. The fashion information influences the speed with which images, structures, trends or unique elements un-reel. At present, the majority of the public does not have access to certain sophisticat-ed items for which a certain fascination has been built. Valuable creations coexist with ephemeral ones, object hierarchy systems change rapidly.
24
Balmain I / ulei pe pânză / 100 x 120 cm x 2 piese / 2010
25
26
Mesti / ulei pe pânză / 90 x 55 cm / 2011
27
danielBRICI
http://danielbrici.blogspot.com/
„Fascinaţia pentru lumina din ochii mar-ginalilor şi pentru accidentele ontologice petrecute în spaţiul nelimitat al lumpen-burgeziei, al mahalalei şi al nomadismului – iată crezul unei poetici vizuale pe care ar-tistul Daniel Brici o relevă în Pret-a-Porrtra-it. Lumea periferiei, a sărăciei, are poveşti care vorbesc în imagini şi culori pregnante. Tuşele sunt tot atâtea straturi dintr-o exis-tenţă sedimentată de biografii, lumini şi că-dere în jocul de umbre.
Daniel Brici nu este nici maniheist, nici propagandist pentru salvarea rromilor. El este un artist care ştie că nimic în natură nu e numai negru sau numai alb, că natura umană produce surprize estetice şi spiritu-ale în zonele sociale cele mai defavorizate. Lecţia sa de portret e una a bucuriei de a-l descoperi pe Celălalt!”
Dan Mircea Cipariu
“The fascination for the light in the eyes of the marginals and for ontological acci-dents occurred in the unlimited space of the lumpenbourgeoisie of the slum and of nomadism – this is the credo of a visual poetics which the artist Daniel Brici shows in Pret-a-Portrait. The universe of the out-skirts, of poverty contains stories which speak in striking images and colors. The lines are layers of an existence deposited by biographies, lights and shadow play.
Daniel Brici is neither a Manichean nor a propagandist for the salvation of the rroma. He is an artist who knows that nothing in nature is just black or white, that human nature produces aesthetic and spiritual sur-prises in the most unprivileged social areas. His portrait lesson engenders the joy of dis-covering the Other!”
Dan Mircea Cipariu
28
Phal / ulei pe pânză / 50 x 50 cm / 2011
29
Efta / ulei pe pânză / 40 x 30 cm / 2011Xurdorro / ulei pe pânză / 40 x 30 cm / 2010
30
Untitled # 008 / digigrafie pe hârtie / 80 x 120 cm / 2008
31
Untitled # 008 / digigrafie pe hârtie / 50 x 145 cm / 2007
cătălinBURCEA
http://www.catalinburcea.ro/
SEROTONIN 2 # innosins este un „serial” în care se „povesteşte” despre imposibili-tatea de a ne conserva inocenţa specifică unei anumite vârste din copilărie. Efortul, încercarea de a o recupera, face ca totul să pară deopotrivă artificial şi absurd.
Uneori, artificială, absurdă şi straină devine chiar propria noastră persoană când o pri-vim într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Celalalt EU… ALTUL.
SEROTONIN 2 # innosins is a “series” in which we are “told” stories about the im-possibility of preserving the innocence spe-cific to a certain time of childhood. The ef-fort and the attempt to recover it renders everything artificial and absurd.
Even our own being sometimes becomes artificial, absurd and alien when seen from the perspective of a more or less remote past. The other I… ANOTHER.
32
33
34
Iad / tuş pe hârtie maruflată pe pânză / 200 x 34 cm / 2011
35
Necrophobia, detaliu / tuş pe hârtie maruflată pe pânză / 200 x 34 cm / 2011
traianBOLDEA
http://boldea.ro/
Proiectului Demophobia repetă acelaşi per-sonaj, Danutz, în ipostaze mai mult sau mai puţin diferite, construind astfel aglomerări în care mulţimea poate fi percepută ca mul-tiple existenţe ale aceluiaşi EU. Astfel Da-nutz trece de la o demofobie urbană la una interioară. Imaginea semnelor unei coloane de ziar, mişcarea unui fir de păr dintr-o şu-viţă, întrebările existenţiale ale „sardinelor împachetate într-o conservă”.
Lucrarea Necrophobia caută să definească universul personajului aflat lângă sicriu. Oferindu-şi suport, îngheţat de durere, speriat de inevitabila moarte, înfricoşat şi hipnotizat de trupul fără viaţă, cuprins de claustrofobie în momentul identificării cu corpul mort, gânduri care aduc haos sau revelaţie...
Demophobia repeats the same character, Danutz, in more or less different stances, thus constructing agglomerations in which the crowd can be perceived as multiple ex-istences of the same I. In this way, Danutz switches from an urban demophobia to an interior one. The image of newspaper col-umn characters, the movement of a hair in a hair lock, existential questions of “canned sardines”.
The work entitled Necrophobia seeks to define the world of a character next to a coffin. Trying to comfort himself, frozen by pain, terrified by his unavoidable death, frightened and hypnotized by the lifeless body, overwhelmed by claustrophobia when identifying with the dead body, these are all thoughts which wreak havoc or bring rev-elation...
36
37
38
Invidia / ulei pe pânză / 20 x 25 x 7 cm x 4 piese / 2011
39
irinaBROBOANĂ
http://irinabroboana.blogspot.com/
„Imaginile propuse sunt instantanee frag-mentate, incomplete, ce îi permit privito-rului să adauge piese în puzzle, să recom-pună (re-construiască) povestea sau să adauge noi dimensiuni synopsis-ului laca-nian pe care ni-l prezintă artista. Fie că îşi smulge cu sadism „roadele” frumuseţii, fie că îşi suprapune organic, în cheie absurdă „obiectul” adorat şi, implicit, furat Celuilalt, atmosfera generală este una de relaxare şi firesc, aspect ce atenuează considerabil amprenta tragică şi misterioasă.
Aşezarea intenţionată a corpului sub lumina rece, necruţătoare, de aparatură medicală şi dezvăluirea metodică a tuturor detaliilor accentuează procesul mecanic de transfor-mare a femeii în bărbat sau, în cheie livres-că, a artistei Irina Broboană într-un şofer de TIR de vârstă medie.
De ce şofer de TIR? Pentru că la întrebarea mea – În cine voiai să te transformi?, răs-punsul a fost – într-un şofer de TIR.”
Simona Vilău
“The proposed images are fragmented and incomplete snapshots which allow the viewer to put in pieces of the puzzle and to recompose (reconstruct) the story or to add new dimensions to the Lacanian synopsis which the artist presents. Either sadistically ripping the “fruits” of beauty, or organically and absurdly overlapping onto oneself the adored object which was implicitly stolen from the Other, the general atmosphere is relaxed and natural, fact which consider-ably decreases the tragic and mysterious overtones.
The deliberate placement of the body under the cold and unforgiving light of medical devices and the careful unveiling of all de-tails accentuate the mechanical process of transforming the woman into a man or the artist Irina Broboana into a middle-aged truck driver.
Why truck driver? Because when I asked her what she wanted to transform into, she replied “into a truck driver.”
Simona Vilău
40
Invidia / ulei pe pânză, obiecte / 80 x 100 x 120 cm / 2010
41
42
... / ulei, cerneală tipografică pe backlit / 80 x 120 cm / 2011
43
franciscCHIUARIU
0721768457
http://www.francisc-chiuariu.ro/
Căutând natura lucrurilor
În căutarea identităţii celuilalt corp realita-tea se poziţionează ca un portal între două lumi. Lumea care se stinge fizic lăsând me-moriei o bibliotecă a amintiriilor şi lumea noua în care corpul vizibil prezent îşi cau-tă completare în celălalt corp, cel spiritual. Dezintegrare fizică rămasă doar în contur, a trecut deja dincolo de formalitatea existen-tialistă în spatele imaginii unde părăseşte o destinaţie şi se reformează în alt corp.
Looking for the nature of things
Looking for the identity of the other body, reality positions itself like a portal between two worlds. The world which physically fades away leaving to the care of memory a library of memories and the new world in which the present visible body looks for ful-fillment in the other body, the spiritual one. The physical disintegration which is ex-pressed as an outline, has already passed beyond the existentialist formality behind the image where it leaves a destination and reforms in another body.
44
Shade 03 / ulei, cerneală tipografică pe backlit / 120 x 80 cm / 2011
45
Shade 04 / ulei, cerneală tipografică pe backlit / 120 x 80 cm / 2011
46
Unfamiliar (2) / înregistrări video webchat / 01:41:00 / 2010
47
larisaDAVID
0723652009
http://vngc.tumblr.com/
Lucrăriile investighează conflicte şi crize le-gate de identitate – în special dedublarea – la nivel personal şi colectiv.
The works investigate identity conflicts and crises – especially the creation of alter egos – at a personal and collective level.
48
Mixed Identity / video / 01:05:00 / 2011
49
50
Auriga / metal / 160 x 170 x 60 cm / 2009
51
darieDUP
0722630146
http://www.dariedup.ro/
Cred în limbajul propriu al sculpturii, care nu e nici literatură, nici filozofie, nici sce-nografie, nici muzică, nici teatru. Cred că, din înţelegerea limbajului, decurg toate ce-lelalte lucruri.
Sculptura este dincolo de imagine. Ea nu presupune forma în sine deoarece ea aparţine unui înţeles mult mai amplu, supu-nându-se unei relaţii şi al unui spaţiu care poate fi înlocuit. Sculptura poate presupune şi golul, vidul, sau spaţiul gol.
Poate părea o contradicţie, dar cu cât se în-dreaptă mai mult către gândirea abstractă, cu atâta ea câştigă în limbaj, iar pe măsură ce se apropie către reprezentare ea pierde din limbaj.
I believe in the language specific to sculp-ture, that is not literature, philosophy, sce-nography, music nor theater. I believe that all other things follows from understanding the language.
Sculpture is located beyond image. It does not presuppose form in itself, since it be-longs to a wider meaning, being subjected to a relation and a space which cannot be replaced. Sculpture can entail empty or void spaces.
This may seem contradictory, but the more sculpture turns to abstract thinking, the more its language enriches. Conversely, the more it draws closer to representation, it looses its language.
52
Catafalc / metal / 200 x 120 x 50 cm / 2009
53
54
Index / digigrafie pe hârtie / 50 x 70 cm / 2010 – 2011
55
Index / digigrafie pe hârtie / 50 x 70 cm / 2010 – 2011
danielDJAMO
http://danieldjamo.blogspot.com/
Index e un proiect amplu, în curs de face-re, ce încearcă să rescrie Revoluţia Română din 1989 prin intermediul mărturiilor celor implicaţi, căutând să o individualizeze. Pro-iectul doreşte să extragă mostre din vieţile şi experienţele revoluţionarilor – atât de di-nainte, cât şi de după căderea lui Ceauşescu, surprinse în interiorul caselor lor, extensii ale sinelui, pentru a oferi o imagine clară a ceea ce sunt şi ceea ce au fost.
Fiecare fotografie este însoţită de o amin-tire dramatică şi personală a acestora, din timpul Revoluţiei Române.
Nimeni nu le cunoaşte numele şi, totodată, nimeni nu ştie dacă sunt sau nu eroi. De fapt, nimeni nu ştie realul puls al revoluţiei şi adevărata trăire a ei în afara celor implicaţi (acelora dintre ei care au supravieţuit).
Mi-am început seria fotografică în Noiem-brie 2010, dorind să-i înţeleg şi să-i cunosc pe cei ce au adus libertate şi au făcut posi-bilă infuzia capitalismului în ţară. Am vrut să ştiu dacă sunt mulţumiţi de felul în care arată România şi să aflu dacă sacrificiul lor a meritat – mulţi au fost împuşcaţi, unii şi-au pierdut membre, alţii şi-au pierdut pri-eteni.
The project entitled Index tries to rewrite the ‘89 Romanian Revolution by giving it an individualizing focus as it traces the experi-ences of the people involved. The project tries to extract samples out of the freedom fighters’ lives and experiences – before and after the fall of Ceauşescu – mirrored by their homes as extensions of themselves. The final goal is offering a sharp image of what these people were and what they are now.
Each photograph is backed by a short story detailing more personal and dramatic expe-riences of the Romanian Revolution.
Nobody knows their names and nobody knows if they are heroes or not. Actually, nobody knows the true story of the revolu-tion except those involved (those who lived to tell the story).
I started the photographic series in No-vember 2010, driven by the desire to un-derstand and to get to know the ones who brought capitalism to Romania. My inten-tion was to find out if they were pleased with the way Romania looks at present and if they thought the changes were worth their sacrifice.
56
57
58
HEREAFTER / print pe hârtie / 70 x 50 cm / 2007 – 2008
59
HEREAFTER / print pe hârtie / 70 x 100 cm / 2007 – 2008
carmenDOBRE
Această serie fotografică documentează fe-nomenul automutilării în rândurile deţinuţilor din penitenciarele de maximă siguranţă din România. Conform tezei lui Michel Foucault, principiul de bază al sistemului penitenciar modern este limitarea libertăţii de mişcare prin izolarea deţinutului de societate şi supravegherea lui constantă în incinta în-chisorii. Având în vedere că această formă de pedeapsă constă în detenţie, corpurile deţinuţilor devin esenţiale în relaţiile dintre aceştia şi sistemul de corecţie. Condamnaţii se folosesc de vizibilitatea constantă a cor-purilor lor pentru a protesta împotriva administraţiei închisorii şi în anumite cazuri pentru a o şantaja. Prin răni autoprovocate ei indică eşecul sistemului care are corpu-rile lor în custodie şi îşi asigură statutul în ochii celor cu care împart celulele.
This photographic series documents the phenomenon of self-mutilation amongst the inmates of maximum security penitentiaries in Romania. According to Michel Foucault’s thesis, the basic principle of the modern correctional system is limiting the freedom of movement through isolation from soci-ety and constant surveillance on the prison premises. Since this form of punishment consists of physical confinement, the bod-ies of the convicts become instrumental in the relations between the inmates and the imprisonment system. The inmates use the constant visibility of their bodies so as to protest against the administration of the penitentiary and in some cases to blackmail it. By inflicting lacerations on their arms and torsos and by hammering nails into their own skulls, they point to the failure of the system that is in charge and they se-cure their status among their cell mates.
60
61
62
The view / ulei pe pânză / 100 x 140 cm, 100 x 80 cm x 2 piese / 2010
63
loredanaDRAGNE
0763265447
În cazul de faţă celălalt corp se defineşte printr-un dublu transfer: realitatea virtuală a creaţiilor 3D şi ficţiunea picturii recrea-ză prin juxtapunere o nouă realitate, cea a emoţiei artistice. În umbra imaginaţiei noastre orice corp real poate fi substituit.
In this case, the other body is defined through a double transfer: the virtual real-ity of the 3D creations and the fiction of painting recreate a new reality by means of juxtaposition. This is the reality of artistic emotion. In the shadow of our imagination any real body can be substituted.
64
Untitled 38 / print pe pânză / 70 x 100 cm / 1990-1991
65
Trepte 1, 2, 3 / print pe pânză / 100 x 100 cm x 3 piese / 1987
iosifKIRALY
0722367275
http://www.iokira.com/
Ileana Pintilie: Cariera ta artistică a început cu performance-ul. Mai joacă acesta un rol în activitatea ta prezentă, sau era legat numai de condiţiile specifice regimului comunist? Care este legătura dintre performance şi fo-tografie în creaţia ta?
Iosif Kiraly: As spune ca începuturile mele artistice se regăsesc în ceva ce eu as numi „fotografie performativa” întrucat acele performance-uri erau organizate pentru a fi fotografiate. Având în vedere că regi-mul comunist nu considera performance-ul o formă de artă valabilă şi nu permitea ca astfel de manifestări să aibe loc în spaţii pu-blice, toate lucrările mele performative au avut loc în spaţii private sau locuri izolate. Pentru a ajunge la un public, un asemenea performance trebuia mai întâi să devină o fotografie, întrucat fotografiile putau călă-tori în spaţiu (de exemplu prin poşta, sub forma unor obiecte Mail-Art) şi rezistă în timp, datorită caracterului lor de document. Acum pot să afirm că pentru mine fieca-re performance realizat în timpul perioadei comuniste a fost „un mesaj (fotografic) în sticlă”.
(Extras dintr-un interviu publicat în www.artmargins.com în februarie 2009)
Ileana Pintilie: Your beginnings as an artist lie in performance art. Does performance still play a role in your work today, or was it tied to the specific conditions that existed under the Communist regime? What are the links between photography and per-formance in your work?
Iosif Kiraly: I would say that my begin-nings as an artist lie in something I would call “performance photography” because those early performances were conducted with photography in mind. Due to the fact that the Communist regime did not consid-er performance to be a valid art form and did not allow them to take place in public spaces, each of those performances was made (and staged) in a private or isolated place. In order to reach an audience, such a performance had to first become a pho-tograph, because photographs could travel in space (e.g. as Mail-Art objects) and pre-served for future audiences. Now I can say that for me, each performance I conducted during the period of Communism was a photographic “message in a bottle.”
(Excerpt from an interview published in www.artmargins.com in February 2009)
66
67
68
Black therapy / print pe pânză / 100 x 150 cm / 2011
69
Black therapy / print pe pânză / 100 x 70 cm x 4 piese / 2011
petruLUCACI
0723648623
http://www.lucaci.ro/
Dincolo de asocierea uzuală a negrului cu durerea, doliul, noaptea, frica, exista şi un alt registru de descifrare a metaforelor ne-grului: negrul benefic, negrul terapeutic, negrul vindecator.
Rezultat al unui creuzet subteran chimic şi organic complex, nămolul, acest negru vindecator al corpului, înglobeaza într-o reţetă misterioasă, dincolo de formula chi-mică descifrată, capacităţile tămăduitoare ale pământului, forţa magică a înnămolirii corpului uman.
Anestezic, antiinflamator, stimulator, nămo-lul cel negru, cel umed care devine în lumi-na şi căldură cel uscat, acoperă, încălzeşte, tămăduieşte. Corpul, prin paleidoterapie, cere şi ia din natură ceea ce îi trebuie şi, în acelaşi timp, redă naturii încrederea în forţele ei. O relaţie terapeutică corp natură. O relaţie întrupată mediată de negru.
Beyond the commonplace association of the color black with pain, mourning, night, fear, there is also another deciphering key for the metaphors of black: the beneficial black, the therapeutic black, the healing black.
Resulting from an underground and organi-cally complex melting pot, the mud, the black healing of the body encompasses in a mysterious network, beyond the deciphered chemical formula, the healing capacities of the earth, the magical force of muddying the human body.
Being anesthetizing, anti-inflammatory, stimulating, the black, humid mud which becomes in heat and light dry, covers, warms up, heals. Through paleidotherapy, the body demands and takes from nature what it needs and at the same time, gives back to nature the trust in its forces. A therapeutic relationship between body and nature. An embodied relationship mediated by black.
70
71
72
(In) visible me / print pe pânză / 150 x 100 cm / 2011
73
(In) visible me / print pe pânză / 150 x 100 cm / 2011
flaviaLUPU
http://flavia-lupu.blogspot.com/
(In) visible me... Sau un gen de „eu” pus între paranteze... este o încercare de ex-plorare a jocului dintre esenţă şi aparenţă, dintre diverse paliere de conştientizare a relaţiei cu sinele. Manechinul roşu concen-trează propriile frustrări, negări, defecte, decepţii, deziluzii, inadecvări, preconcepţii…mai scurt ceea se numesc defecte. Ele tre-buie, ar trebui, va trebui să rămână ascun-se pentru a masca ceea ce suntem, pentru a ne putea afişa lumii într-o stare de accep-tabilitate care să tindă spre admiraţie. Însă, din păcate, oricât se minează detaşarea de „manechinul roşu”, el rămâne tot timpul acolo, nu pleacă, doar distanţa şi relaţia sa cu aparentul corp real se modifică. Realul negă existenţa irealului pentru ca apoi să îl accepte, să îl admire, să şi-l însuşească, să îl dorească, să îl urască, să vrea să i se sub-stituie. Asadar, care este ambalajul şi care este conţinutul, de fapt?
(In)visible me... Or a kind of “I” in between brackets... It is an attempt to explore the play between essence and appearance, be-tween the various ways in which one be-comes aware of the relationship one holds to oneself. The red dummy concentrates one’s own frustrations, denial, defects, deceptions, disenchantment, inadequacy, prejudices... in short, everything we call flaws. They must or should or will have to remain hidden in order to camouflage what we are so as to be able to present ourselves to the world in an acceptable condition that requires admiration. Unfortunately, no matter how much we act detachment from the “red dummy”, it remains there, it does not leave. It is just the distance and the relationship with one’s real body that gets altered. The real initially negates the existence of fantasy, but then it accepts, admires, undertakes and wishes for it. The final stage materializes as hatred of fantasy and the substitution thereof by the real. Therefore, what is the cover and what is the content?
74
75
76
Texturi corporale / media performance / 2011
77
Texturi corporale / media performance / 2011
bogdanMATEIAȘ
0753414369
http://bogdanmateias.blogspot.com/
Proiecţia video pe suprafaţa corpului uman reprezintă un sistem de distrugere a formei corporale şi de rematerializare prin schim-barea texturii acestuia cu diferite structuri şi texturi străine anatomiei corpului uman. Rematerializarea acestor corpuri sugerează posibilitatea corelării noilor pattern-uri cu aria de preocupări a acestora. Mediul so-cial, cultural şi politic îşi pune amprenta pe epiderma corporală.
The video projection on the surface of the human body represents a system for the destruction of the body’s shape and for re-materialization by means of changing the structure of the body and by employing structures and textures which are foreign to human anatomy. The re-materialization of these bodies suggests the possibility of cor-relating the new patterns with the concerns thereof. The social, cultural and political en-vironment is imprinted on the body’s skin.
78
79
80
Body – structured intracellular water / instalaţie Light Art / 25 x 25 x 7 cm x 4 piese / 2011
81
Body – structured intracellular water / instalaţie Light Art / 25 x 25 x 7 cm x 4 piese / 2011
romanaMATEIAȘ
0740476390
http://romanamateias.blogspot.com/
Apa din corpul uman reprezintă un mediu, un reactant chimic, metabolic, cataliza-tor, transportor sau controlor în tranziţii-le metabolice şi în transferul de informaţii fiziologice dinamice. Întreaga structură şi funcţionarea a corpului uman se bazează pe apa intracelulală şi circuitul acesteia în organism. Corpul uman este o interfaţă cu structură apoasă.
The water in the human body represents a medium, a chemical, metabolic reactant, a catalyst, a transporter or a controller in the metabolic transitions and in the dy-namic physiological information transfer. The structure and functioning of the human body is based on the intracellular water and the circulation thereof inside the body. The human body is an interface with a watery structure.
82
83
84
FACES / performance / 2009
85
FACES / performance / 2009
valeriuMLADIN
0735118448
http://mladinvaleriu.blogspot.com/
Imaginile au fost realizatae cu ocazia unui workshop coordonat de mine în anul 2009, la sectia FVPCI a Universităţii Naţionale de Artă, unde profesori şi studenţi au fost invitaţi să facă experimente video cu ajuto-rul unei camere de mare viteza PHANTOM V 12, care poate filma până la 1 milion de cadre pe secundă, fiind cel mai perfor-mant echipament de acest gen din lume. E de reţinut faptul că această cameră a fost concepută de o echipa de cercetători şi de-signeri români, din cadrul companiei Visi-on Research din Statele Unite ale Americii. Compaia este acum lider mondial în tehno-logia de captură a imaginilor high speed şi are o reprezentanţă în România, unde sunt dezvoltate şi testate aceste echipamente.
Alături de performance-ul FACES, care încearcă să pună în valoare cu ajutorul acestei camere, deformările pe care feţele noasre le suportă în timpul mişcării repe-tete a capului de la stânga la dreapta, s-au produs împreună, folosind materii şi mate-riale diverse, şi alte experimente care prin intermediul acestei tehnologii, au reuşit să descompună mişcarea într-un mod specta-culos.
These images have been made on the oc-casion of a Workshop supervised by me in 2009 at the Photography and Video Depart-ment of the National University of Arts. On this occasion, professors and students have been invited to make video experiments with the aid of a high speed camera PHAN-TOM V 12 which can film up to 1 million frames per second. This is the best equip-ment of its kind in the world at present and it was designed by a team of Romanian researchers and designers from Vision Re-search in the US. This company is currently a global leader in the field of capturing high speed images and has an office in Romania where such equipment is tested and devel-oped.
Alongside the FACES performance which at-tempts to emphasize, with the aid of the camera, the deformations of the face dur-ing rapid and repeated head movements from left to right, other experiments have been produced, using various matters and materials and the aforementioned technol-ogy, thus leading to a spectacular decon-struction of movement.
86
87
88
Îndoit / fotografie / 50 x 75 cm / 2011
89
Îndoit / fotografie / 75 x 50 cm / 2011
marinaOPREA
0722579123
http://findthegirl.tumblr.com/
Corpul nu este întodeauna ceea ce pare. Poate atât de uşor să-şi schimbe forma, în-cât ceva frumos devine într-o secundă ceva urât. Linia dintre cele două este fină, iar omul o trece adeseori fără să-şi dea seama. Urâţenia este adesea voluntară, deşi nu este voită. Iată cum un corp frumos, armo-nios, zvelt, devine ceva rigid, uscat, fragil şi uşor de distrus.
The body is not always what it seems. It can easily change its shape, so that it can oscillate between beauty and ugliness. The line between the two states is very fine and man often crosses it unaware. Ugliness is often voluntary, thought not deliberate. This is how a beautiful harmonious, lean body turns into something rigid, dry, fragile and easy to distroy.
90
91
Îndoit / fotografie / 75 x 50 cm / 2011
92
Pielea – Corpul / Bio Art / 8 x 10 cm / 2007
93
Nomos – Corp / Bio Art / 2009
christianPARASCHIV
http://paras.c.perso.infonie.fr/
„Preocupat de timpul fără dimensiuni spaţiale, de acceptarea destinului, deja scris, modificabil şi, deşi anticipat, totuşi necunoscut, artistul operează de la o serie de lucrări la alta atît cu elemente empirice, intuitive, cît şi cu mijloace ştiinţifice. Blana de oaie jupuită – ca ready made ori imagi-ne cu care lucra la cumpăna dintre dece-niile VII – VIII – a fost înlocuită în anii ’90 de propria piele – amprentată, fotografia-tă sau clonată şi întreţinută temporar „în viaţă” în afara corpului. Metalimbajul este convergent în ambele situaţii, deosebirea fundamentală fiind dată de partea etică a acţiunii, de faptul de a acţiona în sfera ta-buului.”
Mihai Plămădeală
Observator Cultural, nr. 605, noiembrie 2011
“Being concerned with time without space dimensions, with accepting one’s destiny which is already written, modifiable and, although anticipated, still unknown, the artist operates from one series of works to another both by means of empirical and in-tuitive elements as well as by means of scientific instruments. The ship skin – as ready-made or image with which he worked at the beginning of the 80s – was replaced in the 90s by his own skin – fingerprinted, photographed or cloned and temporarily kept “alive” outside the body. The meta-language converges in both situations, the fundamental difference being rendered by the ethical side of the action, by acting in the sphere of taboo.”
Mihai Plămădeală
Observatorul cultural, no. 605, november 2011
94
95
96
Sinemoretz, Bulgaria / print digital pe pânză, obiecte / 83 x 55 cm / 2011
97
Autoportret cu bec / ultragiclee print, bec, papion, întrerupător / 43 x 53 x 14 cm / 2010
vladPETRI
0722502052
http://www.vladpetri.ro/
Autoportret cu bec este o lucrare a fluxului continuu. O instantă a unui moment, pro-iectată pe pânză şi transformată, oferită privirii şi interacţiunii cu celălalt. Lumina „declanşării”, de atunci se întoarce acum prin intermediul instalaţiei, proiectând o imagine modificată şi modificabilă. Privirea în oglindă devine un act participativ.
Self-portrait with a light bulb is a work of continuous flux. A stance of a single mo-ment projected on the canvas and trans-formed, offered to the eye and to the inter-action with the other. The light of the “shot” travels the distance between then and now through the installation, projecting a modi-fied and modifiable image. Looking in the mirror becomes and engaging act.
98
99
100
Worm Hole / instalaţie video / 2010
101
Worm Hole / instalaţie video / 2010
dan raulPINTEA
0744342944
http://www.ancapoterasu.com/
„Worm Hole a lui Dan Raul Pintea poate părea o suprafaţă plană de oglinzi, dar, de fapt este o gaură de vierme către o altă dimensiune. Acest „shortcut” este ca un tunel cu două capete ce conduc către două puncte diferite ale timpului-spaţiu. Un punct porneşte din prezentul realităţii aco-lo unde privitorul percepe opera de artă, iar la celălalt capăt se încheie în interiorul conţinutului operei. Proiectul combină toate dimensiunile într-un single continuum. Pri-vitorul are astfel posibilitatea să intre com-plet în mijlocul operei de artă.”
Cosmin Năsui
“Dan Raul Pintea’s Worm Hole may seem like the flat surface of a mirror, but actu-ally it is a worm hole to another dimension. This shortcut is like a tunnel with two ends which lead to two different points in time and space. A point starts from the present of reality from where the viewer perceives the work of art, whereas the other closes in on the content of the work. The project combines all dimensions in a single contin-uum. The viewer has thus the possibility to completely enter the work of art.”
Cosmin Năsui
102
103
104
DIVA Combat / digigrafie / 100 x 130 cm / 2011 / fotografie de Ciprian Ciuclea
105
marilenaPREDA SÂNC
0723512971
http://marilenapredasanc2011.blogspot.com/
Diva Combat / Artist vs. Curator / Curator vs. Artist este un comentariu vizual la adre-sa permanent dezbătutei relaţii dintre artist şi curator.
Relaţia dintre artist şi curator este un joc de putere. Curatorul este un personaj consa-crat al artei contemporane, rolul şi identita-tea sa aflându-se încă în proces de definire în România în care el a început să se afirme timid abia după 1990. Pe fondul diverselor controverse internaţionale imaginea cura-torului este una autoritară.
Diva Combat / Artist vs. Curator / Curator vs. Artist is a visual comment on the con-stantly debated relationship between artist and curator.
The relationship between the artist and the curator is a power game. The curator is an established character of contemporary art while his/her role and identity still under-goes definition in the Romanian space in which he/she has timidly started to affirm oneself only after 1990. On the background of the various international controversies, the image of the curator is one of author-ity.
106
Artist vs. Curator / print pe pânză / 105 x 140 cm / 2011 / fotografie de Ciprian Ciuclea
107
Curator vs. Artist / print pe pânză / 105 x 140 cm / 2011 / fotografie de Ciprian Ciuclea
108
Bad VIII / tehnică mixtă pe hârtie / 42 x 21 cm / 2008
109
alexandruRĂDVAN
0735848537
http://radvanpainting.blogspot.com/
Nu am văzut niciodată corpuri urâte şi mai ales nu am văzut niciodată corpuri în situaţii neinteresante. Singurele cazuri care mi se par anoste şi nu mă inspiră sunt femeile pe care gustul general le consideră frumoase.
I have never seen ugly bodies and most importantly I have never seen bodies in uninteresting situations. The only cases which seem dull to me and do not inspire me are the women considered beautiful by the general taste.
110
Fără titlu 1 / acril pe pânză / 40 x 40 cm / 2007
111
Fără titlu 2 / acril pe pânză / 40 x 40 cm / 2007
112
Fear / poliester, răşină poliesterică, fibră de sticlă, vopsea, / 42 x 29 x 19 cm / 2011
113
bogdanRAȚĂ
http://bogdanrata.blogspot.com/
Lucrez cu fragmente umane pe care le combin pentru a crea imagini cu impact emoţional: frustrare, frică, ruşine. Reinter-pretez corpul uman tocmai pentru a indu-ce o stare de confuzie privitorului şi pentru a-l face să înţeleagă altfel structura omului contemporan. Un deget poate fi mai puter-nic decât o puşcă, iar o ureche mai frus-trantă decât un interogatoriu.
I work with human fragments which I com-bine in order to create images with a strong emotional impact: frustration, fright, shame. I reinterpret the human body pre-cisely in order to induce a state of confu-sion to the viewer and to force him to un-derstand, from a different perspective, the contemporary human being. A finger can be stronger than a rifle, an ear more frus-trating than an interrogation.
114
115
HandGun / polistiren, spumă poliuretanică, vopsea / 480 x 120 x 230 cm / 2011
116
Untitled / acril pe pânză / 100 x 60 cm / 2011Untitled / acril pe pânză / 100 x 150 cm / 2010
117
petraSITARU
0749675507
Paradigmei „take it off” i s-au opus nişte persoane care au considerat că forma cor-pului e mai importană decât textura sau cu-loarea acestuia. Dacă pielea este reprezen-tată trandafirie, translucidă, netedă, latexul îmbracă în acelaşi fel corpul, este mai dur dar lasă lumina să pătrundă adăugând tex-turi, dându-i un alt aspect, oferindu-i trupu-lui uniformitate şi luciu. Permite realizarea întregii game de mişcări, păstrându-le toto-dată naturaleţea. Dedublarea, second skin, omogen, aparenţă, formă, înşelător, in vs. out, ambalaj, limite, dezinhibat, ascuns.
The paradigm “take it off” was opposed by some persons who believed that the shape of the body is more important than the tex-ture or the color thereof. If the skin is rep-resented as pinkish, translucent, soft, the latex dresses the body in the same way, it is tougher but lets light in and adds textures, conveying a different look and offering uni-formity and shine to the body. It allows for an entire range of movements which are at the same time kept natural. Alter ego, second skin, homogeneity, appearances, shape, misleading, in vs. out, packaging, limits, lack of inhibition, hidden.
118
Cabinet de exorcizare / ulei pe pânză / 159 x 105 cm / 2010
119
albertSOFIAN
0756688112
Omul are la îndemână, ca şi îngerii, conştiinţa individuală şi cea divină, ambe-le ar trebui să lucreze pentru desăvârşirea fiinţei, nu spre dezbinarea acesteia. În mo-mentul în care vorbim despre păcat ajun-gem să vorbim despre o conştiinţă indivi-duală ce nu mai corespunde cu cea divină, astfel încep să se creeze tensiuni la nivel de individ. Dacă până la apariţia păcatului se vorbea de armonie, de la păcat încolo se vorbeşte despre dezbinare; două conştiinţe ce nu se mai amornizează se resping, astfel lăsând loc răului să pună stăpânire şi să pa-raziteze o creaţie ce la început a fost pură.
Just like angels, man can make use of his individual conscience and of the divine one. Both of these should work towards perfect-ing the being and not towards antagoniz-ing it. When we speak about sins we speak about an individual conscience that is in disagreement with the divine one, so that individual tensions arise. If before the first occurrence of sin, only harmony existed, from then onwards conflict has occupied our minds; two consciences which do not harmonize reject each other, so that evil takes charge and parasites a creation which at first was pure.
120
Cabinet de exorcizare / ulei pe pânză / 159 x 105 cm / 2010
121
Cabinet de exorcizare / ulei pe pânză / 159 x 105 cm / 2010
122
Kiki Ingres’ Violin / print pe hârtie / 100 x 70 cm / 2010
123
Odaliscă blondă / print pe hârtie / 100 x 140 cm / 2010
bogdanTEODORESCU
0745560105
http://www.bogdanteodorescu.ro/
După Man Ray, Kiki Ingres’ Violin, 1924
Atitudinea cinică asupra erotismului deza-vuează metafora femeii – vioară şi decon-spiră imaginea prozaică mascată cultural în imaginarul dorinţei: este corpul femeii ca obiect de consum, popas la care ne sati-sfacem deseori dorinţele – chiar şi cele pur voyeuriste.
După Francois Boucher, Odaliscă blondă, 1752
Decorativismul de brand versus viaţa unui gadget. Motive vizuale ale unor culturi con-tradictorii versus leitmotivul unei tradiţii a erotismului.
After Man Ray, Kiki Ingres’ Violin, 1924
The cynical attitude towards eroticism disa-vows the metaphor of the violin – woman and uncovers prosaic images which are culturally camouflaged in the imagery of desire: it is the female body as object of consumption, a pause for satisfying desires – even purely voyeuristic ones.
After Francois Boucher, Blonde Odalisque, 1752
Branded decoration versus a gadget’s life. The visual motifs of contradictory cultures versus the leitmotif of an erotica tradition.
124
125
126
Exitus # 1 / ulei pe pânză / 130 x 130 cm / 2005
127
romanTOLICI
http://www.romantolici.ro/
În seria In Exitus am urmărit tematica mor-ţii din perspectiva nostalgiei supreme a ine-vitabilului. Scheletul, ca structură de bază a corpului omenesc, este singurul său martor cu şanse reale de a rămâne „în viaţă”, de-venind astfel şi singurul element din corpul uman ce poate pretinde nemurirea. Proiec-tarea lui pe „ceruri înalte” – eterne şi impa-sibile privelişti, de a căror rezonanţă kitch nu-l putem învinui decât pe Dumnezeu, ac-centuează ironic posibilitatea nemuririi doar prin moarte.
The series In Exitus concerns the theme of death from the perspective of the supreme nostalgia of the unavoidable. The skeleton, as basic structure of the human body, is its sole witness which has a chance to remain “alive”, thus becoming the only part of the human body which can claim immortality. Its projection on “high skies” - eternal and impassive views whose kitsch hints can only be blamed on God – ironically stresses the possibility of immortality only through death.
128
Exitus # 6 / ulei pe pânză / 200 x 100 cm / 2005
129
Exitus # 5 / ulei pe pânză / 130 x 130 cm / 2005
130
Still life with dream catcher / digigrafie pe hârtie / 106 x 70,5 cm / 2009
131
Shadow / digigrafie pe hârtie / 70,5 x 106 cm / 2006
roxanaTRESTIOREANU
Care sunt subiectele abordate de mine, în tehnici diverse, de-a lungul anilor de prac-tica artistică, şi în care ar putea fi integrate fotografiile prezentate în cadrul expoziţiei Celălalt corp?
Mitologii personale – identitate; sexuali-tate, cuplul, alteritatea ca oglindă, corpul uman ca semn; expresivitatea transforma-rilor corpului: naştere / îmbătânire /moarte / auto-mutilare/ ambientul visual actual: banalul, kitsch-ul, noile mituri.
În lucrările, realizate între 1982 – 1989 ce au ca temă nudul feminin, corpul este pre-zentat alungit, depersonalizat prin absenţa capului, figurii: corpul-obiect posedat, dez-asamblat, manipulat atât de forţe din inte-rior cât şi din exterior.
Sexualitatea nu este explicită ci indusă vi-zual de tensiunea liniei şi a formei.
Desprinderea de corpul depersonalizat, amputat, obiectualizat s-a produs la fine-le anilor 90 şi prin utilizarea fotografiei. La început am lucrat cu imaginea individului / portret. Am folosit în special chipul meu, multiplicând-ul, transformând-ul prin dife-rite măşti sau asamblaje, interveniind prin alte medii ca pictura sau desenul. Apoi am analizat imaginea grupului. Pas cu pas foto-grafia a câştigat deveniind pentru mine un mediu cuprinzator ce nu mai are nevoie de alte intervenţii.
Corpul fragmentat a ramas o constantă dar este verticalizat iar anonimitatea nu îl transformă în obiect şi îi conferă universa-litate
Which are the topics approached by me with various techniques throughout my artistic practice and which of these could include the photographs presented in the exhibition The Other Body?
Personal mythologies – identity, sexuality, the couple, otherness as mirror, the human body as a sign; the expression of the body’s transformations: birth / aging / death / self-mutilation / the current visual atmosphere: the banal, the kitsch, the new myths.
In the works made between 1982 – 1989 on the female nude, the body is represented as an elongated figure, de-individualized by the absence of the body and of the face: the body as possessed object, dismantled, ma-nipulated by both inside and outside forces.
Sexuality is not explicit but visually in-duced by the tension of the lines and of the forms.
The break with the topic of the de-individ-ualized, amputated, objectified body came at the end of the 90s by means of photog-raphy. At the beginning I would work with the individual’s image / the portrait. I espe-cially used my face, multiplying, transform-ing it by means of masks and assemblies containing the intervention of other media such as painting or drawing. Afterwards I analyzed the image of the group. Little by little, photography has won, becoming for me a comprehensive medium which no longer needs other interventions.
I am still preoccupied with the fragmented body but now it is vertical and its anonym-ity does not transform it in an object but confers it universality.
132
133
134
Decupaj 1 / fotografie / 60 x 58 cm / 2010
135
Decupaj 2 / fotografie / 60 x 40 cm / 2010
dianaTROPOE
0741083068
În celălalt corp îmi ascund frica, ruşinea, neputinţa, nebunia. Acolo nu tac, spun până la capăt şi dincolo de el. Acolo nu dorm. De acolo încep în sens invers.
In the other body I hide my fear, my shame, my helplessness, my madness. In it I do not cease to speak, I utter things fully. In it I do not sleep. From it I begin the other way round.
136
137
Decupaj 3 / fotografie / 30 x 60 cm / 2010
138
Autoportret cu mana de aur / fotografie / 2011
139
The artist golden hand / print pe hârtie / 100 x 300 cm / 2011
mihaiZGONDOIU
http://www.mihaizgondoiu.ro/wordpress/
The artist golden hand lucrează direct şi ironic asupra statutului de ARTIST şi, mai cu seamă, asupra condiţionărilor pentru acest statut impuse de abilităţile antebra-ţelor. Meşteşugul ca o condiţia primară în actul creaţiei transformă la propriu opera vizuală, precum în legenda regelui Midas, într-un metal preţios nobil – aurul.
Paradoxul acestui proiect e de urmărit în inversarea optică şi mentală a lucrării de artă cu antebraţul artistului, suprasolici-tând discursul egotic în cheie parodică şi autopersiflantă. Vom putea cerceta, astfel, identitatea artistului ideal asumată printr-o strălucitoare autoironie. Un artist ideal faţă în faţă cu practicile artei, dar şi cu meşteşu-gul tradiţional al acesteia.
The artist’s golden hand works directly and ironically on the ARTIST’s status and es-pecially on the restrictions imposed to this status by the abilities of the forearms. The craft as a primordial condition of the crea-tive act literally transforms the visual work of art, as in the legend of king Midas, into a precious metal – gold.
The paradox of this project can be traced in the optical and mental inversion of the work of art by means of the artist’s fore-arm, straining the selfish discourse with pa-rodic and self-deprecating effects. We will be able to research the identity of the ideal artist undertaken through a splendid self-deprecation. An ideal artist facing artistic practices as well as the traditional crafts thereof.
140
141
142
143
144