Prolog

Muzeul Lrwru, Paril22,46

Renumihrl custode Jacques Saunidre se impletici pe pardo-

ncala Marii Galerii a muzeului. Se repezi la cel mai apropiat ta-

blou pe care-l ziri, un Caravaggio. inqfhcand rama audta,

hausnul de gaptezeci $i sase de ani trase de ea pini ce o des-

prinse de pe perete $i se pribugi cu panza la piept.

Dupi cum anticipase, un grilaj de fier bubui in apropiere 5i

bloca iftrar€a h galerie. Parchen se zgudui. Undev4 departe'

o slanna incepu sa fuie.Custodeb fimase lntins pe jos o ctPa, incercand si-si reca-

pcte suflul 9i sl decida ce axe de facut in continuare. ,,Sunt inca

h viaF." Se trase htr-o parte de sub penza 9i privi in jur, in ca-

lturca unui loc in carc sa se ascunda"

O voce rasunA cubemuator de aproape:

- Nu misca!

ln patru labe, custodele incremeni. U$or, cu mi$cfi lente, i$i

lnloarse capul.

La nici cinci metri distanF, dincolo de poafia inchisa! ataca-

lorul - care avea o constitufie robusta - il privea prinne gntiile

dc lier. Era inalt si bine ficut, cu pielea albicioasd, de parci ar filiril a unei fantome, $i pdrul rr, alb si el. Ochii aveau irisul roz

DAN BROWN

gi pupila rogie-vine1ie. Albinosul scoase un pistol din buzmar qi,

printre barcle de fier, il indreFa sple custode.

- N-ar fi trebuit sa fugi, zise cu un accent grcu de identificarAcum, spune-mi unde e!

- Ji-am spus deja bAigui biffinul !i tngenunche umil pepodea" Habar n-am despre ce vorbegti!

-Minti!Omul il privea fara sa i se clinteascA un mu$chi macaf sin-

gura tcarirc de viaF parca a fi sclip ea din ochii lui ro$ii.

- Th gi confralii tii aveli ceva ce nu vA aparfine, adauga.Custodele simli cum un val de adrenauna i se rcvarsa in

vene. ,,Curn e posibil sa $tie asta?"

- Iar in noaptea asta va reveni in mdinile posesorilor lui dedrept. Spune-mi unde e a|cuns, $i te las in viati-

Albinosul lgi indrcpg arma spre tea$a bAhanului.

- E un secret pentru care meria sA mori?Saunidre abia mai putea respira.Matahala lsi lasa pufin capul pe umar, privind in lungul te-

vii, gata sA traga.

Custodele isi ridica mainile in senm de apirare.

- Asteapti... sopti el. ili voi spune tot ce uei sA sdi.Apoi rosti lent, cu gija, cuyintele pe care le rcpetase de ata-

tea ori inainte, minciuna pe care o pregitise de mult... qi pe carese rugase si nu fie ueodatl nevoit s-o spuni"

C6nd ispravi de vorbit, atacatorul zambi incantal

- Da- Este exact ceea ce mi-au spus 9i ceilaltri.SauniCre incremeni.,,Ceilaltri?'

- I-am gasit gi pe ei, rdnji Albinosul. Pe tofi fiei. Ttr mi-aiconfirmat ce mi-au spus ei.

,J.{u se poate!" Adevarab identitate a custodelui, ca 9i identi-gfile celor trei sene$ali, era agoape la fel de sfhna ca gi secrenrlpe care il pastrau. Acum Saunidrc isi didu seama ci, respect6ndprocedura strict , seneqalii ii sewisertr individului aceeagi min-ciunA inainte de a-si gisi sfh4inrl. Aga cerea protocolul.

CoDUL LLn DA VF,rct 13

Albinosul bi atrinti din nou anna.

- Dupa ce vei muri, eu voi fi singurul care $tie adevarul.

,+{devlml.' in aceeati fracXiune de secunda, Sauni&e i$i

dadu seama cu oroarc de ce se intamph, ,,Daca mor, adeyarul

va fi pierdut pentru totdeauna" Instinctiv, sari htr-o parte, h-cercand sa s€ adaposteasca.

Arma bubui 9i custodele sirnii o arsurtr cand glonlul ii pa-

trunse fux stomac. Cazu cu fata in jos... chircindu-se de du-rere. Cu migctrri lncete, se rostogoli $i lgi privi atacatorulprintre gratii.

Pistolul era indreptat spre capul sau.

inchise ochii. in mintea lui, frica se impletea cu regrenrl.

Clicul sec al incircatorului gol fisuna de-a lungul galeriei.

S aunidre deschise ochii.Albinosul lgi cerceta arm4 aproape amuzar igi duse mdna

lu buzunar, dupl lm alt incirca.tor, da paru sa se razgandeasca $iprivi calm spre abdomenul custodelui.

- Eu mi-am terninat treaba aici.Batranul se uiti ln jos ti vazu gaura pe carc o lisase glonlul

ln panza alba a cama$ii. Era inconjurata de m inel sdngeriu, lac01iva centimetri sub sten Stomacul. Cu cuzime parca, glonNli ratase inima- Ca veteran al razboiului din Algeri4 custodele

ia ce moart€ lena $i cumplfta a$tepta. Timp de cincisprezece

nrinute, acizii din stomac i se vor scurge in cavitatea toracicl,otravindu-l incenrl cu incenrl, din interior.

- Durerea e un lucru bun, zonseur, spuse Aibinosul, dupicrue dispiru.

Ramas singur, Jacques SauniCre i$i lndreptl din nou privi-rcr spre poarta de fier. Ramasese captiv aici, inauntru, iar usile

llu aveau sa se deschida de.at dupa cel putin douizeci de mi-lrule. PanA atunci ins6, el va h mort. Cu toate acest€a, spaima('nrc ii $angea inima ela cu muh mai rea $i mai putemica de-(llt frica de moarte.

,,Trebuie sa fansmit secrehrl."

t4 DAN BROWN

Ridicdndu-se cu greu in capul oaselol gdndul ii zburA sgecei u€i confrali ai sli, asasina1i... la generaliile dinaintea lor...la misiunea care le fusese infiedinFfi-

,,Un nehtlerupt lan! al cunoa5terii."Iar acum b,rusc, in ciuda tuturor precauEilor.. . in ciuda tuht-

ror masurilor de prevedere... Jacques Saunidre rtunAsese unicaveriga in viati, singurul pastrAbr al unuia dintre cele mai marisecrcte care au existat ueodati"

Tremurdnd. izbuti sa se ridice in picioare.

,,Trebuie si gAsesc o cale.. ."Era inchis in Marea Galerie si ln lumea intreaga exista doar

o singura persoana caeia ii putea Feda stafeta Sauni&e priyi injur, la zidurile luxoasei sale inchisori. Unele dintre cele mai cu-nos€ute tablouri din lume pAreau sA-i suradi" asemenea lmorvechi 9i dragi prieteni.

Crisp6ndu-se de durerc, iSi aduni fodele si se strAdui sA-gi

limpezeasci mintea. Misiunea disperatA de carc tsebuia sa se

achite urma sA-i solicite - stia bine acest lucru - hecare se-cunda care-i mai ramasese din via1i.

1

Robert Langdon se fiezi cu geu.in intunericul din camera suna un telefon - un sunet

rubfre, nefamiliar. Bdjbdi pe noptiera 9i aprinse veioza' l$inriji ochii 9i privi ln jur: un luxos dormitor in stil r€nascentist

cu mobilier Ludovic al XVI-le4 fresce $i un pat uria$ din ma-

hon, cu baldachin.

,,Unde mama naibii sunt?!"

Pe halatul de baie, agSlat de unul dintre st6lpii panrlui, erau

hmdate fiei cuvinte: HdrEL Rrrz, pARrs.

lncet, ceala incepea si se risipeasctr-

Ridica receptorul.

- Alo?

- Monsieur Laagdon? spuse o voce de barbal Sper ci nu

v.rm trezit!Buimac, cauta ceasul de pe noptierL Era 12.32. Noaptea-

Nu dormise decat o ori, dar se simtea de parca trecuse deja in

hrrnea drep$lor.

- V{ sun de la receplie, monsieur.lmi cer scuze ci vi de-

lu{ez, dar aveqi un oaspete. Insi$a ca e$e vorba desprc o pro-

hlfllla urgenta-

lnca nu reusise sa-ti r€vina de-a binelea. ,,Un oaspete?"

It]lvirea ii cazu pe un flutua$ mototolit carc se afla la capa-

lIl lnrtului:

16 DAN BROWN

IINIVERSNAIEA AMERICANA DIN PARIS

arc phcerea de a vA oferiO SEARA CU ROBERI LANGDON,

PROFESOR DE SIMBOLISTICA RELIGIOASA,

HARVARD UNI!'ERSITY

Langdon rnormai ceva ininteligibil. Conferinla din sea-a asta-o prczentare insoFta de diapozitive desprc simbolismul care se

ascunde in stmchra catedralei din Charues - atinsese, probabil,cateya puncte sensibile in randul publicului. Probabil cA \Telmsp€cialist cucemic il urmtuise Si voia sa inceapa acum o disput!.

- Regret, spuse in rcreptor, dar sunt foarG obosit si...- Mais, monsiew, nsistA receplionenrl, coborindu-gi vocea

pdna la nivelul unei $oapte presante. Oaspetele drumeavoastraeste o peNoanA foafe importanta!

Langdon nu se indoia catu$i de pufin. Ca4ile lui desprepictura si simbolistica religioasa fi adusesera o nedorita ceb-britate in lumea afiei, iar cu un an in urmA, irnplicarea sa

intr-un incident petrecut la Vatican pi putemic mediatizat ilpropulsase in lumina reflectoarelor. De atunci, sirul prctin$iloristorici $i al speciali$tilor autodeclarafi care-i bateau la u$lpirea a nu se mai sfdrgi.

- DacA suntetri amabil, spuse Langdon sFAduindu-se sa pAs-

treze un ton politicos, notafi dumeavoastrA numele $i numArulde telefon al respertivului domn gi comunicati-i c6 voi incercasa-l contactez inainte de a parasi Parisul, ma4i! V6 multumesc!

$i inchise, inaint€ ca rcc€ptionqul sa mai apuce si spuna ceva.

Ridicendu-se in capul oaselor, se incrmtA la brogura infor-mativA destinata ctentilor, pe a carei coperta scria mare:DoRnffIr cA uN pRUNc h.r ORA$UL Lur\.fi{tr"oR. RxLAxA.lr-vA t-ARrrz, iI.I PARIs. isi intoarse capul gi privi oglinda care acoperea

aproape in integime peretele de vizavi. Chipul care ll privea deacolo parca a fi al unui necunoscut - ridat gi obosil

,,Chiar ai nevoie de o vacanti" Robert!"

coDULLuDAVrNcr 17

Anul carc ue.use lsi llsase putemic amprenta asupra lui $i

irnaginea din oglinda o arata perfect. Ochii, de un albastru viude obicei, erau acum tulburi si melancolici. Btubia cu gopiI4cra acoperia de un tnceput de ba$a- in jurul 6mplelor, firelecarunte se inmuliisertr lncepand sA-i acopere paml des, aspru gi

negm. De6i colegele lui sustineau ci firele argintii nu faceau de-

cat sa-i sporeasct aerul intelectual, el, unul, se cam lndoia...

,Daci m-ar vedea acum ca dela Boson Magazine...!"Luna trecuti, spr€ iritarca lui, publicatia il situase in rendul

celor mai interesante zece penonalititi ale orasului - o onoare

rnai degrabi dubioas," carc-l transfomase h iinta imniilor si ln-

lepanuilor din partea colegilor de la Hrvard. in seara aceasta lalproape cinci mii de kilomeai de casa. afticolul respectiv fusese

dezgropat si readus ln actualitate pentru a-i bannd confednta,

- Doamnelor 9i domnilor, rostise moderatoarea in fqa publi-

cului care umpluse pdna la refuz l-e Pavillon Dauphine, din ca-

drul Universitilii Arnericane din Paris. Oaspetele nostru din

ircea$a seara nu mai are nevoie de nici o prezentrrc. Autor a nu-

rneroase ctr4i, printre cue Simbolistica sertelor recrete, Axa laluninati gi Limbajul piedut al ideogramelo\ a scris totodati

una dinte cele mai importante lucrari h domeniul iconologiei

religioase - gi nu exagerez deloc spunand acest lucru; multi din-

tre dumneavoasffi studiali la orele de curs dupi manualele sale,

Studentii din public lncuviintas€ra effuzia5ti.

- Ma gandisem ca ln aceasti sead sa-l gezint insptan-du-ma din imprcsionanta sa autobiografie. insa, continuase mo-

deratoarea aruncandu-i o privte jucau$a, o persoana din publicnri-a oferit o sursa de inspiraiie mult mai. .. interesa a, daca-i

pot spune a$a-

$i scosese la vedere un exemplar din Boston Magazine.

Langdon se crispase. ,pe rmde mama naibii a facut mst de

chestia asta?"

Moderatoarea lncepuse sa citeasca ftagrnente din articol,iir el nu $tiuse cum si se afrmde mai adinc in fotoliul pe care

DAN BROWN

$aba- Dupa treizeci de secunde, publicul rdde4 iar femeia nudAdea semne cA ar yr€a sa se opreascA"

- Iar refuzul domnului Langdon de a vorbi despre neobig-nuiul rol pe care l-ajucat anul trecut, in Conclavul de la Vati-can, i-a adus noi puncte in clasamentul celor mai interesantepersonalit4i. Ce zicegi, dorfti sa aflatri $i alte amrnunte?

Publicul aplaudase.

,,S-o opreasc4 cineva!" se rugase el atunci cind femeia lnce-puse sa citeascA din nou.

,,- Degi profesorul Langdon ar putea fi considerat o frumu-sete mai putin izbitoarc decet unii dintre laureafii no$tri mai ti-neri, acest univemitar de patruzeci si. .. de ani are in mod cert oalura de intelertual rasaL hestanta ii este subliniat4 de o vocebaritonda, neobignuit de joasa, pe carc studentele sale o descriuca fiind <ciocolat6 pentru urechb."

Sala izbucnis€ h rasete.

Langdon se silise str afigeze un zAmbet stEnjenit. $tia ce ur-meazi - o Aazi ridicola dqspe ,,tlarison Fod ln sacou Harris.. -Si, frindci in ac€asti seari qezuse cA poate funbraca iad$i insiguranli sacoul respectiv gi puloveml pe gat maxca Buberry,se hoffase ca tebuie sA teaca la actiune.

- Mulfumesc, Monique, ii spusese el 9i, ridicandu-se brusc,o invitase elegant sA coboare de pe podium. Boston Magazinearc un gust prea pronuntat pentu fictiune.

Apoiset orsese spre pubtc cu un oftat din adercr{ piep[ ui- Iar daci aflu care dinte dumeavoa$ra i-a oferit articolul

acela, deportarea vA a$teapta!

Oamenii izbucnisera din nou in rds.

- Ei bine, prieteni, dupa cum stiti, in aceasta searA vomvorbi despre puter€a sirnbolurilor...

Tarai[ll subtrfue al ielefonului se auzi iari'i in lntuneric. Sqe$-nind un ,de necrezuf' printse dintri, Langdon ridici receptoml.

- Da?

CoDt[LrnDAVrNCr 19

Asa cum blnuise, era tot receptioneml.

- Domnule Langdon, va rog sa ma scuzafi. V-am sunat

grcntru a vi informa cA oaspetele acela se lndreapta chiar acum

npre camera dunmeavoastra. Am crezut de cuyiintra ca e bine

N0 va anunt.

Profesoml se trezise de-a binelea"

- A1i trirnis pe cineva spre carnen mea?!

- imi cer scuze, monsr'eur, dar o persoana de acest rang...u-mi pot asuma autoritatea de a-i intenice sa yina"

- Dar cine este omul acesta?

Recepfionerul inchisese insa"

Aprome in aceeasi clipi. in uga se auzi o baraie neraMatoarc.

Nu foarte in laryul lui, Langdon cobort din paq tAlpile i se

hltundad in mocheta goasa de pe podea. isi trase halatul de

huie pe umeri 9i se apropie de usa-

- Cine e?

- Domnule Langdon! Trebuie sl vorbesc cu dumeavoasha!

Engleza individului avea un acf,€nt putemic, ca un hlrat dur

fi uutoritar.

- Sunt locotenennrl Jdrome Collel Direction Centrale Po-

lice Judiciaire.

,,Polilia judiciara?!" Langdon rimase o clipa tacuq stia ca

I )CPJ era corespondentul ftancez al FBl.Fara a ridica lann de siguranF, tntredeschise usa doi

ecntirnetri. Chipul care il privea de dincolo de prag era lungu-

lcl si palid. Barbatul phea extrem de slab gi purta oficialaIniformA alba$ra.

- Pot sA inru?Langdon ezit " sir4indu-se nesigur sub priyidle $terse ale

ccluilalt.

- Despre ce este vorba?

- Mon capitaine are nevoie de expedenla durmeavoastd

lnl)fesionala lntr-o problema personah.

- Acum? bdigui profesorul. E tecut de miezul nopfi!

DAN BROWN

- Gresesc daci spun ca in aceasti searA avea{i programata otntevederc cu dfuectoml muzeului Luvm?

Dintr-odatA, Langdon sim;i o u$oara neliniste. Ayusese,int-adevar, stab iti o intalnfue cu aFeciatul custode dupa con-ferinta din aceasta seari, dar Saunidre nu isi lacuse aparilia.

- Nu, nu greSili. De unde 9ti1i dumneavoastrA acest lucru?

- Am gasit numele dunmeavoasm in agenda Domniei Sale!

- Sper cA nu s-a lrltampht nimic grav.Agennrl ofti greu gi-i intinse prin uga o fotografie.Cand vazu imaginea" Langdon incremeni.

- Fotografia aceasla a fost facu6 acum mai pulin de o ora.in interiorul muzeului Luvru.

FirI a-gi dezlipi ochi de la imagine, profesoml simli cum re-pulsia initrialA i se transforma inf-o bruscA rcvarsare de manie.

- Cine a facut asta?!

- Sper{m ca dunneavoa$ra ne vefi ajuta sa rispundem laaceasti inhebare, tinind seama de cuno5tintele pe care le avefiin domeniul simbolisticii gi de pmgramata dumneavoastrA. inue-vedere cu Domnia Sa-

Langdon se holba la fotografie, cu oroare, dar Si cu teama"knaginea era cumpttA gi extrem de bizara, degi ii didea impre-sia unui d6jd-vu. Acum mai bine de un an, primise o alta fo-tografie, a unui alt cadavm, gi o solicitare similard- Doutrzeci qipatru de ore mai 6rziu, era cat pe ce sA-si piardi viala la Vati-can. Fotografia asta nu semana deloc cu cea de atunci si totu$i,ceva anume, ln acest scenariu, parea ciudat de familiar.

Agentul se uita la ceas.

- Mon capitaine ne atteapti!" monsieur!Profesorul abia daca il auzl nu putea sa-Si desprindA privi-

rea de pe fotografie.

- Simbolul de aici... 9i modul in care trupul lui este atatde straniu. ..

- Poziiionat? ii sugera agentul.Langdon incuviinta infi orat

CoDUL LUr DA vtr.lct 2l

- Nu-mi imaginez cine ar fi putut sa faca aga ceya!

Agentul fixi lncruntal

- Nu ati inteles, domnule Langdon! Ceea ce yedetri inrrceas6 fotografie. .. monqeur Saunidre insu$i si-a facut asta"

.,

Undev4 la un kilometsu 9i ceva depirtare, individul albinos

1rc nume Silas trecu qchiopatind de poafia luxoasei cladiri de pe

l{ue La Bruyere. Ciliciull cu lepi pe care tl purta in jurul coap-

sci ii intra in came, si totu$i sufletul ii era luminat de bucuria de

r-L sluji pe Dumnezeu.

,Durerea e rur lucru bun."

Ochii lui rosii cercehra holul de la intmrc. Pustiu. Urcisrarlle in tacerc, cu grija, sA nu-i tez€ascA pe frati. USa dormito-

rului lui era deschisl; lncuietorile erau interzise aici. Intra 9i in-

chise uga dup| el.

Camera avea un aer spartan - podea de scdndwi, un dulap

din lemn de brad li, h coll, o saltea invetta in panza de cort,

care-i servea drcpt pat Saptamana aceasta era oaspete aici, dar

in hecut, timp de multi ani, fusese binecuv6ntat cu rm sanctuar

similar in New York.

,,Domnul mi-a oferit un adipost si un scop in viali-"tn aceasta s€arb, in sfarsit, Silas era conyins ca a inceput s{-si

mai pliteascl din datorii. Gribindu-se spre dulap, scotoci dupa

tclefonul mobil ascuns in sertarul de jos si forma un numar.

- Da? raspunse vocea unui barbat

I Ciliciu, din grecescul kilikbr, centuri de metal sau cana$a de par aspru pe

cllre, in Evul Mediu, calugtuii catolici o pu(au pe sub ve4rninte, pentru a-si

urcrtifica tsupul. (n.red.)