Capitolul 2. Legislaţie naţională şi europeană în domeniul poluării fonice

2.1. Legislaţie europeană în domeniul poluării fonice

În multe ţări membre UE există norme de calitate sonoră a mediului, ca de pildă: Directiva 2002/49/EC privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental. Prin aceste măsuri se remarcă necesitatea determinării expunerii populaţiei la zgomotul cauzat de cele patru surse de zgomot (trafic rutier, feroviar, aeroportuar şi zone industriale) prin realizarea hărţilor strategice de zgomot. Prin integrarea României în UE, autorităţile din sistemul de protecţie a mediului se află într-un proces complex de colaborare în scopul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană şi adoptării unor standarde şi norme europene.

Anumite categorii de emisii de zgomote au fost deja acoperite de legislaţia Comunitară, cum ar fi:

Directiva Consiliului 70/157/EEC din 6 februarie 1970 privind armonizarea legislaţiei Statelor membre referitoare la nivelul admisibil de sunet şi sistemul de evacuare al motoarelor vehiculelor;

Directiva Consiliului 77/311/EEC din 29 martie 1977 privind armonizarea legislaţiei Statelor membre referitoare la nivelul de zgomot perceput de şoferii de pe tractoarele folosite în agricultură sau cele forestiere;

Directiva Consiliului 80/51/EEC din 20 decembrie 1979 privind limitarea emisiilor de zgomot din aviaţia subsonică şi directivele sale complementare,

Directiva Consiliului 92/61/EEC din 30 iunie 1992 referitoare la tipul de aprobare pentru vehicule cu două sau trei roti;

Directiva Consiliului 2000/14/EEC a Parlamentului European si a Consiliului din 8 mai 2000 privind armonizarea legislaţiei Statelor membre referitoare la zgomotul emis de către echipamentele cu utilizare in exterior;

Directiva 2003/10/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor din industrie la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot),

Anexa I la Directiva Consiliului 96/61/EC din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii;

Directiva 2002/49/EC privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental.

2.2. Legislaţie românească în domeniul poluării fonice

În România, în cadrul Agenţiei Naţionale Pentru Protecţia Mediului funcţionează Compartimentul Laborator Zgomot şi Vibraţii, care are responsabilităţi privind elaborarea strategiei naţionale, stabilirea metodelor pentru asigurarea acurateţei măsurătorilor şi pentru verificarea menţinerii acestora în acord cu standardele europene şi internaţionale, efectuarea de studii comparative la nivel naţional şi internaţional, efectuarea, la solicitarea autorităţilor, a testelor în caz de litigiu, participarea la programele de intercalibrare la nivel internaţional, participarea la elaborarea standardelor tehnice pentru efectuarea măsurătorilor, asigurarea calităţii măsurătorilor efectuate etc.

În ţara noastră, zgomotul ambiental este definit prin HG 321/2005, modificat şi completat de HG 674/2007, anexa 1, art. 20, ca fiind "ansamblul sunetelor nedorite, inclusiv dăunătoare, rezultate din activităţile umane, inclusiv cele provocate de mijloacele de transport, traficul rutier, feroviar şi cele provenite din amplasamentele unde se desfăşoară activităţi industriale..." şi reprezintă un factor de monitorizare privind calitatea mediului.

În prezent în România, la fel ca şi în celelalte ţări din UE, se află în desfăşurare procesul de realizare a hărţilor de zgomot pentru principalele aglomerări urbane, drumuri şi căi ferate principale, aeroporturi mari şi porturi (obiectivele pentru care se realizează hărţile de zgomot în prima etapă, sunt menţionate în Anexa 8 din HG 674/2007). Aceste hărţi odată realizate, vor fi utilizate pentru elaborarea unor planuri de acţiune în vederea diminuării nivelului de zgomot acolo unde aceasta depăşeşte valorile limită specificate în legislaţie. De asemenea aceste hărţi vor fi puse la dispoziţia publicului, prin mijloace mass-media, internet, etc. în conformitate cu principiul informării şi participării publicului la luarea deciziilor, principiu statuat prin OUG 195/2005 privind protecţia mediului. Prin integrarea României în UE, autorităţile din sistemul de protecţie a mediului se află într-un proces complex de colaborare în scopul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană şi adoptării unor standarde şi norme europene.  

Legislaţia din România care reglementează poluarea sonoră este următoarea:

Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului;

H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;

Ordinul nr. 536/97 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei;

Ordinul nr. 678/1344/915/1397/2006 pentru aprobarea Ghidului privind metodele interimare de calcul al indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor;

H.G. nr. 674/2007 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;

STAS 10009 – 88 Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot;

STAS 6161/3 – 89 Determinarea nivelului de zgomot in localităţile urbane. Metodă de determinare;

STAS 6156 – 86 Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limite admisibile şi parametrii de izolare acustică;

SR ISO 1996/1,2,3:1995 Acustică. Caracterizarea şi măsurarea zgomotului din mediul înconjurător;

SR ISO 9613/2:2006 Acustică. Atenuarea sunetului propagat în aer liber. Metodă generală de calcul;

SR ISO 8297 – 1999 Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale instalaţiilor cu multe surse pentru evaluarea nivelurilor de presiune acustică din mediul înconjurător. Metoda tehnică;

STAS 12025-1:81 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor produse de traficul rutier asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Metode de măsurare;

SR 12025-2:94 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Limite admisibile;

STAS 10183/1,2,3,4-75 Acustica in transporturi. Supravegherea zgomotelor produse de avioane pe aeroporturi si in vecinătatea acestora.