caiet ati

8/20/2019 Caiet ATI

1/66

1

1. Reguli de precauţie universală

2. Spălatul mâinilor

3. Măsurarea temperaturii

4. Măsurarea tensiunii arteriale5. Efectuarea unei electrocardiograme (ECG)

6. Efectuarea unui sumar de urină cu ajutorul bandeletei

7. Folosirea unui glucometru

8. Folosirea unui pulsoximetru

9. Folosirea unui spirometru

10.Măsurarea şi cântărirea adultului

11. Tehnica puncţiei venoase

12. Tehnica perfuziei endovenoase

13. Tehnica injecţiilor subcutanate, intramusculare sau intradermice

14. Recoltarea şi examinarea puroiului

15. Recoltarea, conservarea şi transportul unei hemoculturi

16. Tehnica de desensibilizare Besredka

17. Cateterismul uretro-vezical

18. Cistostomia suprapubiană

19. Recoltarea secreţiei uretrale

20. Paracenteza

21. Sutura unei plăgi

22. Suprimarea suturilor

23. Pansarea unei plăgi

24. Pansarea plăgilor cu tuburi de dren

25. Incizia si drenjul unui abces superficial

26. Efectuarea unui examen Papanicolau

27. Inserţia unei sonde nazogastrice

28. Toracocenteza

29. Decompresia unui pneumotorax

30. Traheostomia

31. Intubaţia endotraheală32. Oxigenoterapia

8/20/2019 Caiet ATI

2/66

2

Reguli de precauţie universală

Scop

· prevenirea transmiterii infecţiilor prin intermediul lichidelor biologice la locul de

muncă al personalului sanitar

Recomandările CDC

· Prezentele recomandări trebuie urmate în îngrijirea tuturor pacienţilor, personalulsanitar considerându-i pe aceştia ca fiind potenţial infectaţi cu HIV, VHB sau VHC.

· Tipul de protecţie ales de către personalul sanitar va ţine cont de:

- posibilitatea expunerii la sânge sau alte fluide biologice;- tipul de fluide contactate;- cantitatea de fluide cu care se presupune că s-ar fi intrat în contact.

· Tot personalul sanitar va folosi de rutină mijloacele adecvate de protecţie pentruprotejarea pielii şi mucoaselor faţă de fluidele posibil contaminate.

· Mănuşile sunt obligatorii pentru evitarea contactului cu sângele sau alte fluidebiologice, cu mucoasele sau cu pielea lezată; sunt obligatorii în cazul efectuării unorpuncţii sau cateterisme. Mănuşile se schimbă după contactul cu fiecare pacient.

· Măştile şi protecţia ochilor şi a feţei se impun pentru protecţia mucoaselor orală,nazală şi conjunctivală ori de câte ori se presupune posibilitatea stropirii cu sânge saualte fluide biologice.

· Halatele şi şorţurile se folosesc în cursul procedurilor ce pot produce stropiri cu sângesau cu alte fluide biologice.

· Mâinile şi alte suprafeţe tegumentare descoperite se spală imediat şi intens cu apă şisăpun dacă au fost stropite cu sânge sau alte fluide biologice.

· Mâinile se spală imediat după scoaterea mănuşilor.

· Personalul medical trebuie să prevină lezările prin instrumentarul medical înţepător-tăietor.

· Seringile şi instrumentarul de unică utilizare nu se refolosesc; după utilizareinstrumentarul medical înţepător-tăietor se aruncă în containere speciale (rezistente,care nu pot fi străpunse); acele nu se recapişonează după utilizare.

· Containerele vor fi transportate fie spre incineratoare, fie spre staţiile de spălare şisterilizare ( în funcţie de instrumentarul conţinut).

· Pentru resuscitări se recomandă folosirea unor bariere de tipul pieselor bucale,burdufurilor sau alte mijloace entru evitarea contactului direct gură-la-gură.

8/20/2019 Caiet ATI

3/66

3

Spălatul mâinilor

Scop

· spălatul mâinilor este metoda principală de prevenire a răspândirii infecţiilor,

· mâinile trebuiesc spălate înainte şi după contactul cu tegumentul unui pacient,utilizarea unui echipament invaziv, dar şi după orice gen de activitate saucontact, în urma cărora mâinile pot fi contaminate.

Materiale necesare

· săpun lichid,

· dezinfectant (clorhexidină, povidone iodine),

· gel antibacterian,

· prosop de unica folosinţă,

· gel hidratant.Procedura

1. verificaţi ca unghiile să fie scurte, curate şi neacoperite cu lac, eventual îndepărtaţibijuteriile şi ceasul de mână; orice tăietura sau abraziune la nivelul mâinilor trebuieacoperită cu un material impermeabil;

2. porniţi sursa de apă caldă şi asiguraţi un debit mediu; udaţi bine mâinile;

3. acoperiţi mâinile cu un strat de săpun lichid sau dezinfectant prin acţionareamânerului dozatorului cu ajutorul cotului;

4. frecaţi palmele una de cealaltă, apoi cu degetele intercalate;

5. frecaţi palma dreaptă peste dosul mâinii stângi şi palma stângă peste dosul mâiniidrepte;

6. frecaţi palma dreaptă peste dosul mâinii stângi şi palma stângă peste dosul mâiniidrepte cu degetele intercalate;

7. realizaţi o mişcare de rotire a policelui drept în interiorul pumnului stâng şi a policeluistâng în interiorul pumnului drept;

8. spălaţi palma dreaptă cu vârful degetelor mâinii stângi şi palma stângă cu vârfuldegetelor mâinii drepte;

9. clătiţi săpunul, ştergeţi mâinile cu un prosop de unică folosinţă, pe care îl aruncaţiapoi într-un loc adecvat.

Observaţii

· menţineţi unghiile scurte, curate si neacoperite cu lac;

· evitati purtarea de ceasuri de mână sau bijuterii;· părţile care sunt frecvent uitate în timpul manevrei de spălare sunt vârfurile

degetelor, plicile interdigitale şi degetele mari;· dacă mâinile nu sunt vizibil murdare, utilizarea gelului antibacterian pe bază de alcool

poate fi la fel de eficientă ca şi spălatul pe mâini;

· puteţi aplica soluţii hidratante pentru protejarea tegumentului de agenţiidezinfectanţi cu efect de uscare.

8/20/2019 Caiet ATI

4/66

4

Măsurarea temperaturiiNoţiuni generale

· constantă fiziologică a corpului omenesc, reprezentând echilibrul dintre călduraprodusă şi cea pierdută;

· valori normale: temperatură axilară (periferică) = 36°C – 37°C; orală = 35,5 – 37,7°C;rectală = 36,6 – 37,9°C; auriculară = 35,7 – 37,5°C;

· valori anormale: febră (pirexie); hiperpirexie; hipotermie;

· tipuri de curbă termică: continuă; neregulată; intermitentă (alternanţa la intervaleregulate a valorilor normale cu valorile anormale ale temperaturii); remitentă;recurentă; ondulantă;

· factori ce afectează temperatura corpului: vârsta; ritmul circadian; exerciţiile fizice;stresul; statusul hormonal; condiţiile de mediu.

A. Măsurarea temperaturii axilare

(este cea mai sigură şi noninvazivă metodă de măsurare a temperaturii)

Procedură

1. Se va explica procedura pacientului şi se va controla starea axilei (să nu fie umedă);

2. Se plasează termometrul în axilă şi se apropie braţul pacientului de trunchi cuantebraţul sprijinit de torace;

3. Se indepărtează termometrul după 8-10 minute şi se citeşte valoarea temperaturii;

4. Se curăţă şi se sterilizează termometrul;

B. Măsurarea temperaturii orale

Procedură

1. Se va explica procedura pacientului;

2. Pacientul se aşează în poziţie confortabilă cu gura deschisă;

3. Se plasează termometrul sub limba pacientului şi se cere acestuia să apropie buzele în jurul termometrului;

4. Se indepărtează termometrul după 3-5 minute şi se citeşte valoarea temperaturiiorale;

5. Se curăţă şi se sterilizează termometrul;

Observaţii

Contraindicaţii: chirurgia orală; obstrucţii nazale; prezenţa unei sonde gastrice;pacient în comă sau necooperant; copii mai mici de 7 ani.

C. Măsurarea temperaturii rectale

Determinarea temperaturii rectale are cea mai bună acurateţe a valorilor obţinute, acesteafiind cu cca 0,650C mai mari decât în cazul măsurării temperaturii orale.

8/20/2019 Caiet ATI

5/66

5

Procedură

1. vă prezentaţi și confirmaţi identitatea pacientului;

2. explicaţi procedura pacientului și obţineţi acordul verbal de efectuare a procedurii;

3. spălaţi mâinile și puneţi mănușile;4. așezaţi pacientul în decubit lateral;

5. lubrifiaţi termometrul;

6. introduceţi termometrul în anus 2,5 cm (la sugar), 3,5 cm (la copil) sau 4cm (la adult);

7. îndepărtaţi termometrul după 2-3 minute şi citiţi valoarea temperaturii rectale;

8. curăţaţi şi sterilizaţi termometrul.

Observaţii

· procedura este contraindicată în: infecţii rectale; chirurgie rectală sau perineală, nou-născuţi (risc de perforaţie sau ulceraţie)

D. Măsurarea temperaturii auriculare

(cea mai rapidă metodă de măsurare a temperaturii)

Procedură

1. Necesită termometru special;

2. Se va explica procedura pacientului;

3. Cu o mână se trage de pavilionul urechii înspre posterior şi superior;4. Cu mâna cealaltă se introduce blând piesa auriculară a termometrul în meatul acustic

extern, după care se activează termometrul şi se aşteaptă până cînd acestasemnalizează că a efectuat măsurătoarea;

5. Se indepărtează termometrul şi se citeşte valoarea temperaturii auriculare

8/20/2019 Caiet ATI

6/66

6

Măsurarea tensiunii arterialeScop

· măsurarea presiunii exercitată de sînge asupra peretelui arterei brahiale

Material necesare

· Tensiometru manual

· Stetoscop

Procedura

1. pacientul trebuie să se relaxeze 5 minute înaintea procedurii;

2. va prezentaţi și verificaţi identitatea pacientului;

3. explicaţi procedura si obtineţi acordul verbal al pacientului;

4. verificaţi daca echipamentul este în stare de funcţionare (manşeta şi tuburile decauciuc nu au pierderi aeriene) şi este calibrat (meniscul coloanei de mercur sau acul

indicator al manometrului este la zero);5. vă spălaţi pe mâini şi curăţaţi diafragma stetoscopului cu un tampon îmbibat cu

alcool;

6. aşezaţi pacientul comod pe scaun cu mâna dreaptă sprijinită pe masă, cu palma şiantebraţul orientate superior şi asiguraţi-vă că braţul drept este liber şi nu estecomprimat de haine;

7. plasaţi manşeta la nivelul braţului (să fie la nivelul inimii), cu marginea inferioară lacel puţin 2 cm deasupra plicii cotului şi plasaţi manometrul astfel încât să fie binevizibil;

8. palpaţi pulsul la nivelul arterei radiale şi umflaţi manşeta până la dispariţia pulsului;citiţi pe manometru valoarea indicată şi adăugaţi 30 mm pentru a calcula valoareapresiunii maxime de inflaţie a manşetei;

9. dezumflaţi rapid manşeta şi aşteptaţi 30 secunde pentru restabilirea circulaţiei lanivelul membrului respectiv;

10. palpaţi pulsul arterei brahiale la nivelul plicii cotului şi plasaţi stetoscopul în loculidentificat, medial de tendonul bicepsului, având grijă ca acesta să nu atingă manşetasau tuburile de cauciuc ale tensiometrului;

11. umflaţi manşeta până la valoarea presiunii maxime de inflaţie calculată anterior şi începeţi apoi să dezumflaţi lent manşeta cu un ritm de 2-3 mmHg pe secundă, pânăcând apare primul zgomot arterial sincron cu sistola (zgomot Korotkov);

12. notaţi valoarea tensiunii arteriale la care apare primul zgomot Korotkov – tensiuneaarterială sistolică;

13. ascultaţi cu atenţie până când zgomotele Korotkov dispar şi notaţi valoarea tensiuniiarteriale diastolice;

14. dacă presiunea arterială este mai mare de 140/90 mmHg realizaţi o nouă măsuraredupă o pauză de un minut;

15. notaţi valorile tensiunii arteriale în foaia de observaţie și mulţumiţi pacientului.

8/20/2019 Caiet ATI

7/66

7

Observaţii

· este recomandată utilizarea manometrelor cu mercur care au precizia cea mai mareși se decalibrează mai greu;

· manometrul aneroid trebuie calibrat la 6 luni;

· corect este ca la prima examinare a bolnavului să se determine tensiunea la ambelebraţe şi la unul dintre membrele inferioare; aceasta este obligatorie la to ţi pacienţiicu hipertensiune arterială şi cu patologie vasculară;

· diferenţe mai mari de 10 mmHg între braţe semnifică obstrucţie vasculară saudisecţie de aortă;

· în mod normal, tensiunea arterială înregistrată la membrele inferioare (prin plasareamanşetei tensiometrului la nivelul coapsei şi a stetoscopului la nivelul foseipopliteene) este cel puţin egală cu, sau mai mare decât, cea de la membrelesuperioare;

· o tensiune arterială mai mică la membrele inferioare semnifică existenţa uneiobstrucţii arteriale aortice sau ileofemurale.

8/20/2019 Caiet ATI

8/66

8

Efectuarea unui ECG

Scop

· electrocardiograma este o metodă neinvazivă care evidenţiază grafic activitateaelectrică a inimii;

· traseele ecg reprezintă succesiuni de unde şi segmente produse în timpul fiecăruiciclu cardiac;

· există mai multe tipuri de înregistrarea electrocardiografică:o ECG standard (de repaus),o ECG Holter (ambulatorie continuă),o ECG endocavitar,o ECG de efort.

· în continuare vom descrie procedura de efectuare a ECG standard (de repaus).

Materiale necesare:

· electrocardiograf cu 12 canale,

· cablu pacient pentru ECG standard,

· set electrozi pentru membre - 4 piese,

· set electrozi toracici - 6 piese,

· hârtie ECG - 210 mm,

· gel ECG - 300 ml,

· vată hidrofilă pentru uz medicinal,

· prosoape de unică folosinţă,

· mănuși.

Procedură


2. îi prezentaţi procedura și obţineţi consimţământul verbal pentru efectuareaprocedurii;

3. poziţionaţi pacientul pe pat sau canapea;

4. vă spălaţi mâinile și vă puneţi mănușile;5. aplicaţi gelul de ECG cu ajutorul unui tampon de vată sau direct pe zonele de contact

cu electrozii (conectori);

o faţa anterioară a treimii inferioare a antebraţelor (”încheietura mâinilor”);

o faţa anterointernă a treimii inferioare a gambelor (”gleznelor”);

o parasternal în 1/3 inferioară a sternului, regiunea precordială și subaxilarăstângă;

6. montaţi electrozii

o electrozii membrelor:

8/20/2019 Caiet ATI

9/66

9

§ R - roșu - antebraţ drept (încheietura mâinii drepte),

§ L - galben - antebraţ stâng (încheietura mâinii stângi),

§ F - verde - gamba stângă (glezna stângă),

§ N - negru - gamba dreaptă (glezna dreaptă).

o electrozii toracici:

§ V1 - alb/roșu - spaţiul 4 i.c. parasternal dr.,

§ V2 - alb/galben - spaţiul 4 i.c. parasternal stg.,

§ V3 - alb/verde - la jumătatea distanţei între V2 și V4,

§ V4 - alb/maro - spaţiul 5 i.c. pe linia medioclaviculară stg.,

§ V5 - alb/negru - în punctul de intersecţie al orizontalei prin V4 cu liniaaxilară anterioară,

§ V6 - alb/violet - în punctul de intersecţie al orizontalei prin V4 cu liniaaxilară mijlocie.

7. porniţi aparatul;

8. setaţi aparatul cu datele pacientului;

9. vizualizaţi monitorul ECG - îi cereţi pacientului să stea relaxat până la stabilizareatraseului, apoi faceţi înregistrarea automată sau manuală, asociată cu manevrerespiratorii (inspir profund);

10. opriţi aparatul;

11. îndepărtaţi electrozii și îi așezaţi pe postament menţinând cablurile întinse;

12. ștergeţi gelul cu un prosop de unică folosinţă de pe tegument și de pe electrozi;

13. comunicaţi pacientului că aţi terminat explorarea și se poate îmbrăca;

14. îndepărtaţi mănușile și materialele utilizate.

8/20/2019 Caiet ATI

10/66

10

Efectuarea unui sumar de urină cu ajutorul bandeleteiScop

· Sumarul de urina este o analiză uzuală, care cuprinde:

o Densitatea (SG), reacţia urinii (pH),

o Proteinele (PRO), Glucoza (GLU), Corpii cetonici (KET),

o Nitriţii (NIT), Urobilinogenul (UBG), Bilirubina (BIL),

o Eritrocitele, hemoglobina (ERY, BLD),

o Leucocitele (LEU).

Materiale necesare:

· recipient steril pentru colectarea urinei ,

· bandelete reactive urinare, etalon,

· mănuşi sterile,· sac colector pentru materialele contaminate.

Procedura

1. vă prezentaţi și confirmaţi identitatea pacientului,

2. îi prezentaţi procedura și obţineţi consimţământul verbal pentru efectuareaprocedurii,

3. recoltaţi proba de urină:

o pacientul este instruit să î și facă toaleta locală,

o să recolteze de la mijlocul jetului urină în recipient,

o să închidă recipientul, f ără a atinge capacul sau recipientul în interior,

4. vă spălaţi mâinile, vă puneţi mânușile şi amestecaţi urina prin răsturnarearecipientului de mai multe ori,

5. desfaceţi flaconul și scoateţi o bandeletă pe care o introduceţi timp de câtevasecunde în urină, complet cu toate zonele de reactiv,

6. îndepărtaţi excesul de urină prin glisarea bandeletei pe marginea recipientului cureactivii deasupra,

7. așteptaţi să apară variaţiile de culoare un timp specificat de producătorulbandeletelor, urmărind cronometrul,

8. comparaţi culorile de pe bandeletă cu cele de pe etalonul imprimat pe etichetaflaconului şi rugaţi asistentul să noteze rezultatul,

9. îndepărtaţi mănușile și materialele utilizate,

10. explicaţi pacientului rezultatul şi îl întrebaţi dacă are nelămuriri,

11. mulţumiţi pacientului şi notaţi valorile obţinute în foaia de observaţie clinică .

8/20/2019 Caiet ATI

11/66

11

Folosirea unui glucometruScop

· glucometrul este un aparat cu ajutorul căruia se poate măsura glicemia utilizând opicatură de sânge,

· există o mare varietate de glucometre.

Materiale necesare:

· glucometru f ără cod,

· bandeletă,

· vată hidrofilă,

· alcool medicinal,

· dispozitiv de înţepare,

· mănusi sterile,

· sac colector materiale contaminate.

Procedură

1. vă prezentaţi și confirmaţi identitatea pacientului,

2. îi prezentaţi procedura și obţineţi consimţământul verbal pentru efectuareaprocedurii,

3. vă spălaţi mâinile și vă puneţi mânușile,

4. pregatiţi un tampon de vată cu alcool sanitar (f ără a pune vata în capătul sticlei dealcool),

5. pregătiţi dispozitivul de înţepare atașând un ac,

6. pregătiţi glucometrul introducând bandeleta,

7. dezinfectaţi pulpa unui deget în lateral,

8. practicaţi o înţepătură cu dispozitivul de înţepare,

9. puneţi o picătură de sânge pe bandeletă,

10. în câteva secunde aparatul va afișa valoarea glicemiei în mg/dl,

11. aplicaţi un tampon de vată la locul înţepăturii, rugând pacientul să ţină apăsat 5 - 7

minute,

12. îndepărtaţi mănușile și materialele utilizate,

13. expicaţi pacientului rezultatul și îl întrebaţi dacă are nelămuriri,

14. mulţumiţi pacientului și notaţi valorea obţinută în foaia de observaţie clinică.

8/20/2019 Caiet ATI

12/66

12

Folosirea unui pulsoximetruScop

· pulsoximetru este un instrument care măsoară presiunea parţială a oxigenului însângele capilar;

· există o mare varietate de pulsoximetre.

Materiale necesare:

· pulsoximetru pentru index,


· alcool medicinal,

· mănusi sterile,

· sac colector materiale contaminate.

Procedura



3. vă spălaţi mâinile și vă puneţi mânușile;

4. pregătim un tampon de vată cu alcool sanitar;

5. curăţăm indexului pacientului cu un tampon de vata cu alcool sanitar;

6. aplicăm senzorul pulsoximetrului pe pulpa indexului pacientului;

7. pornim aparatul, care va indica valoarea SaO2 ;8. îndepărtaţi mănușile și materialele utilizate;

9. expicaţi pacientului rezultatul și îl întrebaţi dacă are nelămuriri;

10. mulţumiţi pacientului și notaţi valoarea obţinută în foaia de observaţie clinică.

8/20/2019 Caiet ATI

13/66

13

Folosirea unui spirometruScop

· spirometia este cea mai utilizată tehnică de examinare a funcţiei pulmonare;

· spirometria se realizează cu ajutorul spirometrului.

Noţiuni generale

· pacientul trebuie să respecte câteva indicaţii:

o să evite mesele copioase sau băuturile acidulate înainte de examinare,

o să nu fumeze cu şase ore înainte de test,

o să î și golească vezica urinară înainte de test,

o să poarte îmbrăcăminte lejeră, f ără cravată, cureaua de la pantaloni, sutienulsau alte obiecte ce pot jena mişcările cutiei toracice e bine să fie îndepărtate,

o timpul necesar pentru spirometrie, depinde de complexitatea determinării, detehnică şi de cooperarea pacientului, și variază de la 5 minute până la 30-45minute.

Materiale necesare:

· spirometru,

· piesă bucală,

· clip nazal,


· alcool medicinal.

Procedura



3. vă spălaţi mâinile și vă puneţi mânușile;

4. atașaţi aparatului o piesă bucală curată (dezinfectată) ;

5. așezaţi pacientul pe scaun sau în picioare (f ără a fi aplecat peste aparat) și îi indicaţisă prindă piesa bucală etanș cu buzele;

6. instruiţi pacientul să respire normal prin aparat (inspir şi expir);

7. apoi un inspir lent şi maximal urmat de un expir lent şi maximal;

8. apoi îi cereţi un inspir profund urmat de expir puternic şi cât mai rapid;

9. sunt necesare minim 3 măsurători corect executate, repetând secvenţa descrisă maisus, uneori pot fi necesare până la 8 determinări;

10. îndepărtaţi mănușile și materialele utilizate;

11. expicaţi pacientului rezultatul și îl întrebaţi dacă are nelămuriri;

12. mulţumiţi pacientului și notaţi valoarea obţinută în foaia de observaţie clinică.

8/20/2019 Caiet ATI

14/66

14

Măsurarea şi cântărirea adultului

Scop

· această tehnică pune în evidenţă înălţimea și greutatea pacientului, permiţândcalcularea indexului de masă corporală;

· indicele de masă corporală se calculează împărţind greutatea exprimată în kg la înalţimea exprimată în m la patrat: IMC = m / (h2)

m [kg]IMC[kg/m2] =

h2[m2]Materiale necesare:

· cântar,

· taliometru.

Procedura



3. etalonaţi cântarul;

4. rugaţi pacientul să se așeze pe cântar;

5. notaţi valoarea greutăţii în Kg;

6. rugaţi pacientul să se așeze pe taliometru;

7. fixaţi elementul glisant pe capul pacientului;8. notaţi valoarea înălţimii;

9. mulţumiţi pacientului și notaţi valorile obţinute în foaia de observaţie clinică.

8/20/2019 Caiet ATI

15/66

15

Tehnica puncţiei venoaseScop

· prelevarea unui eșantion de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac;

· există două posibilităţi de prelevare de sânge venos, una clasică cu siringa și acul cu

bizou verde (21 G) şi tehnica modernă cu sistemul vacutainer.

Materiale necesare:

· manuși,

· alcool sanitar,

· vată hidrofilă şi comprese sterile,

· garou,· leucoplast,

· recipiente de recoltare (eprubete),

· ac, seringă si eprubetă pentru tehnica clasică sau sistem vacutainer (tub, ac, rezervă).

Procedura1. vă prezentaţi și confirmaţi identitatea pacientului;


3. poziţionarea pacientului pe scaun sau pe canapea, cu braţul din care urmează să i serecolteze în abducţie şi extensie, pe o pernă;

4. vă spălaţi mâinile și vă puneţi mănușile;

5. alegeţi o venă (pe preferat, la nivelul plicii cotului);

6. aplicaţi garoul deasupra zonei ce urmează a fi puncţionată și verificaţi vena;

7. rugaţi pacientul să strângă pumnul de câteva ori si apoi să îl ţină strâns pentru aumple cât mai mult venele;

8. dezinfectaţi zona cu un tampon de vată îmbibat cu alcool sanitar.

Tehnica clasică

9. atașaţi acul la seringă;

10. folosiţi policele mâinii libere (nondominante) pentru a susţine tegumentul imediat

sub locul puncţiei, exercitând o compresiune şi o tracţiune în jos a ţesuturilor vecine;

11. avertizaţi pacientul să se aștepte la o ciupitură și să nu î și miște braţul;

12. introduceţi ferm acul prin tegument in direcţie ascendentă, la un unghi de 30° cuvena;

13. sângele pătrunde în ac și având grijă ca acul să rămână în poziţie, trageţi de piston;

14. după ce aţi recoltat sânge desfaceţi garoul şi retrageţi acul din venă, aplicând la loculpuncţiei un tampon de vată îmbibat cu alcool, odată cu retragere acului;

15. aplicaţi o banda adezivă și apoi mulţumiţi pacientului;

8/20/2019 Caiet ATI

16/66

16

16. din seringa, sângele recoltat este introdus în eprubetă sau într-un tub cu vacuum prinpuncţionarea dopului cu acul de la seringă;

17. etichetaţi tubul și apoi scoateţi mânușile;

18. aruncaţi obiectele ascuţite în recipientul specific și materialele contaminate în cutia

destinată lor.

Tehnica vacutainer

9. atașaţi acul specific la tubul vacutainer;

10. folosiţi policele mâinii nondominante pentru a susţine tegumentul imediat sub loculpuncţiei;

11. avertizaţi pacientul să se aștepte la o ciupitură și că trebuie să nu î și miște braţul;

12. introduceţi ferm acul prin tegument in direcţie ascendentă, la un unghi de 30° cu

vena;

13. având grijă ca acul să rămână în poziţie, introduceţi în tubul vacutainer un tubvacuum ce va fi străpuns la nivelul dopului, de extremitatea inferioară, ascuţită, aacului de puncţie;

14. tubul vacuum se va umple instantaneu cu sânge, corespunzător nivelului de vacuum;

15. tuburile vacuum pot fi schimbate, permăţând mai multe recoltări;

16. după ce aţi recoltat sângele desfaceţi garoul ;

17. retrageţi acul din venă, aplicând la locul puncţiei un tampon de vată îmbibat cu

alcool, odata cu retragere acului;

18. aplicaţi o banda adezivă și apoi mulţumiţi pacientului;

19. etichetaţi tubul și apoi scoateţi mănușile;

20. aruncaţi obiectele ascuţite în recipientul specific și materialele contaminate în cutiadestinată lor.

8/20/2019 Caiet ATI

17/66

17

Tehnica perfuziei endovenoaseScop

· administrarea de soluţii cristaloide, izotone sau hipertone direct în sistemul venos, înscopul reechilibrării volemice sau hidroelectrolitice.

Materiale necesare

· mănuși

· alcool sanitar, vată hidrofilă, comprese sterile

· garou, bandă adezivă

· trusă sterilă de perfuzor

· recipient (pungă sau flacon) cu fluid (soluţie) de administrat

· pacient cu cateter venos instalat

Procedură

1. vă prezentaţi și confirmaţi identitatea pacientului

2. îi prezentaţi procedura și obţineţi consimţământul verbal pentru efectuareaprocedurii

3. poziţionarea pacientului pe canapea, cu abord venos deja instalat

4. vă spălaţi mâinile și vă puneţi mănușile

5. verificăm fluidul din pungă și modul de administrare

6. desigilăm punga cu lichid și setul de perfuzie din pachetul steril

7. atașăm capătul de sus al perfuzorului la punga cu lichid

8. strângem de picurător astfel incât să eliminăm jumătate din aerul interior

9. agăţăm punga de stativ, menţinând celălalt capăt al perfuzorului

10. introducem în flacon sau pungă, tubul de aer din setul perfuzorului

11. dăm drumul robinetului perfuzorului până când acesta se umple cu lichid de perfuzieşi apoi oprim robinetul

12. comprimăm capătul venos al cateterului și scoatem capacul cateterului venos

13. atașăm capătul liber al perfuzorului la cateterul venos

14. deschidem robinetul perfuzorului, funcţie de necesarul de debit indicat deproducător (nu mai rapid de 60 picături/minut)

15. asiguraţi-vă că perfuzia funcţionează

16. îndepărtaţi mănușile și materialele utilizate

17. mulţumiţi pacientului și notaţi procedura în foaia de observaţie clinică

8/20/2019 Caiet ATI

18/66

18

8/20/2019 Caiet ATI

19/66

19

Tehnica injecţiilor subcutanate, intramusculare sau intradermiceNoţiuni generale

· administrarea subcutanată a medicamentelor este folosită când este necesară oabsorbţie lentă a medicamentului (exemplu: insulina); locurile potrivite pentruinjecţiile subcutanate sunt la nivelul abdomenului, feţei anterioare a coapsei şi feţeiposterioare a braţului;

· injecţiile intramusculare permit o acţiune rapidă a medicamentelor administrate şiabsorbţia unor doze relativ mari; locurile de elecţie pentru realizarea injecţiilorintramusculare sunt: regiunea deltoidiană, regiunea gluteală (superoextern),regiunea laterală a coapsei(treimea mijlocie);

· calea intradermică de administrare a substanţelor oferă mai mult un efect local şieste folosită cu precădere in scopuri: diagnostice (IDR la PPD, IDR Casoni, teste dealergie, etc), dar şi terapeutice (vaccinare); locurile de elecţie pentru realizareainjecţiilor intradermice: faţa antero-medială a antebraţului, faţa externă a braţului şi

a coapsei, regiunea deltoidiană (în special pentru vaccinare).

Materiale necesare:

· mănuşi nesterile,

· seringi (1, 2 sau 5 ml – în funcţie de tipul injecţiei pe care doriţi să o efectuaţi),

· ace: 25 G (bizou portocaliu) pentru injecţii subcutanate; 21-23G (bizou verde saualbastru) pentru injecţii intramusculare; 21G (bizou verde) pentru pregătirea dozei,

· comprese sterile, vată sterile, soluţie dezinfectantă,

· container pentru obiecte ascuţite,

· sac colector pentru materiale contaminate,

· fiola cu medicamentul ce urmează a fi injectat,

· dizolvantul (apă distilată sau ser fiziologic),

· bandă adezivă.

A. Procedura injecţiei subcutanate

1. vă prezentaţi și verificaţi identitatea pacientului;

2. explicaţi procedura si obtineţi acordul verbal al pacientului;3. verificaţi dacă aveţi medicamentul şi doza prescrisă, precum şi dacă medicamentul se

află în termenul de valabilitate;

4. vă spălaţi pe mâini şi vă puneţi mănuşile;

5. folosiţi o seringă cu ac verde (21 G) pentru prepararea medicamentului şi verificaţi încă o dată dacă acesta, diluantul, doza şi data de valabilitate sunt corecte ;

6. înlăturaţi aerul din seringă şi înlocuiţi acul cu unul portocaliu de 25 G sau orice ac careeste potrivit pentru tipul medicamentului folosit;

7. dezinfectaţi locul in care veţi efectua injecţia, cu un tampon îmbibat în soluţiedezinfectantă începând din centrul zonei alese spre exterior, prin mişcări circulare;

8/20/2019 Caiet ATI

20/66

20

8. pliaţi blând tegumentul şi tracţionaţi-l pentru a ridica stratul de ţesut adipos de pemuşchiul subiacent şi a forma un pliu;

9. introduceţi cu o mişcare fermă acul orientat la 450 în pliul tegumentar format şiaspiraţi pentru a vă asigura că nu aţi pătruns într-o venă;

10. eliberaţi tegumentul şi injectaţi uşor medicamentul;11. retrageţi acul si aplicaţi vata la locul injecţiei pentru a bloca sângerarea;

12. aruncaţi acul în containerul de obiecte ascuţite, scoateţi mănușile și puneţi-le în saculcolector;

13. notaţi în foaia de observaţie: data, ora, medicamentul injectat, doza şi locul deinjectare;

14. verificaţi statusul general al pacientului, mulţumiţi-i şi întrebaţi-l dacă are întrebărisau nelămuriri.

B. Procedura injecţiei intramusculare



3. verificaţi dacă aveţi medicamentul şi doza prescrisă, precum şi dacă medicamentul seaflă în termenul de valabilitate;

4. vă spălaţi pe mâini şi vă puneţi mănușile;

5. folosind o seringă cu ac verde (21G) preparaţi medicamentul şi verifiaţi încă o datădacă acesta, diluantul, doza şi data de valabilitate sunt corecte;

6. înlăturaţi aerul din seringă şi înlocuiţi acul cu unul albastru (23 G);

7. inspectaţi locul pe care vi l-aţi ales pentru a evalua masa musculară şi curăţaţi-l cu untampon îmbibat în soluţie dezinfectantă, începând din centrul zonei alese spreexterior, prin mişcări circulare;

8. cu degetele mâinii libere întindeţi uşor tegumentul, iar cu cealaltă apucaţi seringa între police şi index şi introduceţi acul la un unghi de 80-900 printr-o mișcare fermă şirapidă;

9. aspiraţi în seringă pentru a va asigura ca acul nu este în venă şi injectaţi lentmedicamentul;

10. retrageţi acul si aplicaţi vata la locul injecţiei pentru a bloca sângerarea;

11. aruncaţi acul în containerul de obiecte ascuţite, scoateţi mănușile și puneţi-le în saculcolector;

12. notaţi în foaia de observaţie: data, ora, medicamentul injectat, doza şi locul deinjectare;


8/20/2019 Caiet ATI

21/66

21

C. Procedura injecţiei intradermice



3. verificaţi dacă aveţi medicamentul şi doza prescrisă, precum şi dacă medicamentul seaflă în termenul de valabilitate;

4. vă spălaţi pe mâini şi vă puneţi mănușile;

5. preparaţi medicamentul utilizând o seringă cu un ac verde (21G), verificând iar, dacăacesta, diluantul, doza şi data de valabilitate sunt corecte;

6. înlăturaţi aerul din seringă şi înlocuiţi acul cu unul portocaliu (25 G);

7. dezinfectaţi locul in care veţi efectua injecţia cu un tampon îmbibat în soluţiedezinfectantă şi întindeţi tegumentul între policele şi indexul mâinii libere;

8. orientaţi acul cu bizoul în sus şi introduceţi-l în tegumentul întins la un unghi de 10-150 urmărind ca vîrful acului să fie tot timpul vizibil sub epiderm;

9. injectaţi lent medicamentul, până la apariţia pe suprafaţa tegumentului, a uneipapule cu diametrul de 5 mm, cu aspectul cojii de portocală;

10. retrageţi acul si curăţaţi locul injecţiei cu un tampon cu alcool, eventual marcaţilimitele papulei dermice (în cazul urmăririi apariţiei unei reacţii alergice);

11. aruncaţi acul în containerul de obiecte ascuţite, scoateţi mănușile și puneţi-le în sacul

colector;12. notaţi în foaia de observaţie data, ora, medicamentul injectat, doza şi locul de

injectare;


Observaţii

· evitaţi locurile care prezintă: inflamaţii, tumefacţii, infecţii sau leziuni aletegumentului

8/20/2019 Caiet ATI

22/66

22

Recoltarea şi examinarea puroiului

Scop

· izolarea, cultivarea şi identificarea unor germeni patogeni în secreţiile purulente de la

nivelul tegumentului sau mucoaselorIndicaţii generale

· diagnosticul microbiologic direct al unor secreţii purulente tegumentare sau mucoase(abcese, flegmoane, empieme, suprainfecţii ale unor plăgi, celulite, etc.)

Materiale necesare:

· seringă de 10 de ml, ace de puncţie,

· mănuşi sterile,

· dezinfectante pentru piele (săpun lichid, alcool iodat, alcool sanitar, eter),· vată, tampoane sterile,

· eprubetă sterilă cu mediu de transport cu dop steril,

· lame microscopice, trusă pentru coloraţii (albastru de metilen, Gram),

· microscop optic,

· container pentru obiecte ascuţite, sac colector pentru materiale contaminate.

Procedura



3. așezaţi pacientul într-o poziţie comodă cu zona afectată expusă;

4. vă spălaţi pe mâini şi vă puneţi mănuşile sterile;

pentru colecţii închise

5. dezinfectaţi local tegumentul cu ajutorul tamponului de vată îmbibat în soluţiasterilă;

6. puncţionaţi colecţia cu ajutorul acului de seringă montat în prealabil la seringa de10 ml și aspiraţi conţinutul colecţiei;

7. introduceţi produsul aspirat într-o epubetă sterilă; dacă suspicionaţi prezenţaunor bacterii anaerobe lăsaţi produsul extras în seringă și o închideţi;

8. etichetaţi eprubeta, după care o trimiteţi cât mai rapid la laborator;

9. aruncaţi acul în containerul de obiecte ascuţite, scoateţi mănușile și puneţi-le împreună cu restul materialelor utilizate în sacul colector;

10. notaţi în foaia de observaţie: data, ora şi locul de recoltare;

8/20/2019 Caiet ATI

23/66

23

11. verificaţi statusul general al pacientului, mulţumiţi-i şi întrebaţi-l dacă are întrebări sau nelămuriri.

pentru colecţii deschise

5. recoltaţi puroiul de pe marginile plăgii cu ajutorul unui tampon steril ;

6. introduceţi tamponul într-o eprubetă sterilă conţinând mediu de transport;

7. etichetaţi eprubeta, după care o trimiteţi cât mai rapid la laborator;

8. scoateţi mănușile și puneţi-le împreună cu restul materialelor utilizate în saculcolector;

9. notaţi procedura în foaia de observaţie clinică mulţumiţi-i şi întrebaţi-l dacă are întrebări sau nelămuriri.

La laborator se execută frotiuri colorate cu albastru de metilen şi coloraţia Gram (uzual), care

se examinează la microscop.

Condiţii de execuţie

· respectarea regulilor de asepsie / antisepsie;

· respectarea regulilor de precauţie universală;

8/20/2019 Caiet ATI

24/66

24

Recoltarea, conservarea şi transportul unei hemoculturi

Scop

· izolarea, cultivarea şi identificarea unor germeni patogeni în sânge;

Indicaţii generale

· diagnosticul unui sindrom febril de etiologie neprecizată;

· suspiciunea unei infecţii sistemice (sepsis, septicemie, boli infecţioase cu evoluţie detip septicemic - antrax, bruceloză, febră tifoidă, pestă, tularemie, etc);

· diagnosticul unor infecţii plurietiologice (endocardite, meningite, pneumonii,supuraţii diverse.

Materiale necesare

· medii de cultură (baloane clasice – ex. bulion simplu sau “ameliorat”; baloane pentrusisteme automate - BACTEC, BACTALERT, HEMOLINE, SEPTICHECK; medii specialefuncţie de suspiciunea diagnostică – Kitt-Tarozzi, Veillon, Castaneda, Sabouraud,BACTEC TB SYSTEM, etc) preîncălzite la 37°C;

· seringă de 20 de ml, ace de puncţie;

· garou, spirtieră;

· mănuşi sterile, mască facială ;

· dezinfectante pentru piele (săpun lichid, alcool iodat, alcool sanitar, eter);

· pensă sterilă, vată, muşama;

· container pentru obiecte ascuţite, sac colector materiale contaminate.

Accidente / incidente posibile

· contaminarea accidentală a hemoculturii;

· înţepare în acul de puncţie;

· spargerea balonului de hemocultură şi împrăştierea produsului patologic.

Procedura



3. vă spălaţi pe mâini şi vă puneţi mănuşile sterile;

4. poziţionaţi pacientul pentru a evidenţia venele plicii cotului și aşezaţi muşamauasub cot;

5. dezinfectaţi plica cotului pe o suprafaţa cât mai largă, cu ajutorul unui tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă, dinspre interior spre exterior, prin mişcăricirculare;

6. aplicaţi garoul pentru evidenţierea venelor;

8/20/2019 Caiet ATI

25/66

25

7. aprindeţi spirtiera (în cazul hemoculturii cu balon clasic);

8. puncţionaţi una dintre venele de la plica cotului și extrageţi 15-20 ml sânge laadult sau 3-5 ml la copil (cantitatea exactă este menţionată pe baloanele utilizatepentru sistemele automate);

9. desfaceţi garoul, după care retrageţi acul de puncţie;10. faceţi hemostaza locală;

11. schimbaţi acul de puncţie cu altul, utilizând pensa sterilă (dacă nu se utilizează unsistem cu circuit închis);

12. îndepărtaţi dopul de vată şi flambaţi gura balonului (hemocultor clasic) saudecapsulaţi balonul utilizat de către sistemele automate;

13. introduceţi sângele recoltat în hemocultor (în cazul baloanelor pentru sistemeleautomate se punctionează dopul de cauciuc); baloanele clasice se închid cuajutorul dopului de vată;

14. agitaţi flaconul pentru omogenizare și etichetaţi-l;

15. trimeteţi imediat flaconul la laborator; evitaţi udarea dopului de vată (pentrubaloanele clasice);

16. aruncaţi acul în containerul de obiecte ascuţite, scoateţi mănușile și puneţi-le împreună cu restul materialelor utilizate în sacul colector;

17. notaţi procedura în foaia de observaţie clinică;


Condiţii de execuţie

· respectarea regulilor de asepsie / antisepsie;

· respectarea regulilor de precauţie universală.

8/20/2019 Caiet ATI

26/66

26

Tehnica de desensibilizare Besredka

Scop

· evitarea reacţiei de hipersensibilitate imediată în cazul administrării unor seruri

heterologe;Indicaţii generale

· seroterapie cu produse biologice heterologe în difterie, tetanos, profilaxia rabiei,botulism, antrax;

Materiale necesare:

· serul de administrat, ser fiziologic pentru diluţie (fiole);

· trusa de urgenţă (adrenalină, hemisuccinat de hidrocortizon, soluţii cristaloide deperfuzat, garou, seringi de 10 ml, ace de puncţie venoasă);

· cinci seringi de 1 ml gradate (tip insulină) și acele aferente;

· două seringi de 10 ml;

· ace de puncţie venoasă (21 G);

· mănuşi sterile, vată, alcool medicinal;

· container pentru obiecte ascuţite, sac colector materiale contaminate.

Accidente / incidente posibile

· reacţia anafilacticăProcedura



3. verificaţi existenţa trusei de urgenţă;

4. vă spălaţi pe mâini şi vă puneţi mănuşile;

5. realizaţi anamneza pacientului în scopul depistării unor antecedente alergice saua administrării anterioare de seruri heterologe;

6. efectuaţi testarea intradermică a sensibilităţii la ser folosiţi o seringă de 1 mlconţinând 0,1 ml ser fiziologic; introduceţi serul fiziologic intradermic pe fataanterioară a unui antebraţ, în treimea medie (martor);

7. folosiţi o altă seringă de 1 ml în care introduceţi 0,1 ml ser heterolog, apoi 0,9 mlser fiziologic (diluţie 1/10); aruncaţi 0,9 ml şi reintroduceţi 0,9 ml ser fiziologic(diluţie 1/100); aruncaţi din nou 0,9 ml şi reintroduceţi 0,9 ml ser fiziologic (diluţie1/1000); introduceţi intradermic 0,1 ml pe faţa anterioară a antebraţuluicontralateral, în treimea medie; observaţi zona după 30 minute;

8. dacă nu au apărut reacţii care să denote sensibilitate la serul heterolog (eritem de2-5 mm diametru ± edem local) preparaţi o nouă diluţie 1/100 (vezi mai sus),

8/20/2019 Caiet ATI

27/66

27

folosind a treia seringă de 1 ml; introduceţi subcutan (faţa posterioară a braţului,regiunea anterioară abdominală sau faţa anterioară a coapsei) 0,2 ml, 0,4 ml, apoi0,6 ml cu pauză de 30 minute între administrări pentru decelarea eventualelorfenomene de hipersensibilitate imediată;

9. dacă nu au apărut reacţii care să denote sensibilitate la serul heterolog preparaţio nouă diluţie 1/10 (vezi mai sus), folosind a patra seringă de 1 ml; introduceţisubcutan (faţa posterioară a braţului, regiunea anterioară abdominală sau faţaanterioară a coapsei) 0,2 ml, 0,4 ml, apoi 0,6 ml cu pauză de 30 minute întreadministrări pentru decelarea eventualelor fenomene de hipersensibilitateimediată;

10. dacă nu au apărut reacţii care să denote sensibilitate la serul heterolog folosind acincea seringă de 1 ml introduceţi subcutan (faţa posterioară a braţului, regiuneaanterioară abdominală sau faţa anterioară a coapsei) 0,2 ml, 0,4 ml, 0,6, apoi 1ml ser heterolog nediluat cu pauză de 30 minute între administrări pentru

decelarea eventualelor fenomene de hipersensibilitate imediată;11. dacă nu au apărut reacţii de hipersensibilitate imediată injectaţi intramuscular

restul cantităţii de ser;

12. aruncaţi acele în containerul de obiecte ascuţite, scoateţi mănușile și puneţi-le împreună cu restul materialelor utilizate în sacul colector;

13. notaţi procedura în foaia de observaţie clinică;


8/20/2019 Caiet ATI

28/66

28

Cateterismul uretro-vezicalScop

· introducerea prin uretra, în vezica urinară a unui cateter (sondă) urinar

· permite scurgerea liberă a urinei din vezica urinară

· poate fi folosit pentru a introduce în vezica urinară soluţii utilizate în tratamentul saudiagnosticarea afecţiunilor aparatului urinar inferior.

· poate fi efectuată de medic, asistenta medicală, iar în situaţii speciale este posibilă șiauto-cateterizarea

· poate fi temporar, intermitent sau permanent

Indicaţii

· retenţia completă acută/cronică de urină la pacienţi cu/f ără antecedente urologice

· hematuria macroscopică (inclusiv cea postoperatorie)

· la toţi pacienţii cu intervenţii chirurgicale majore sau la nivelul aparatului urinar

· la pacienţi imobilizaţi pentru perioade prelungite, intubaţi oro-traheal, în stare de șocsau comatoși

· monitorizare strictă a diurezei la pacienţi cu afecţiuni urologice, nefrologice,cardiovasculare, arși

· autocateterizarea intermitentă este utilizată de pacienţi cu afecţiuni neurologice sauurologice, ce nu permit evacuarea corespunzatoare a vezicii urinare

· cateterismul uretro-vezical permanent (”a demeure”) este utilizat de regulă lapacienţii vârstnici, taraţi, imobilizabilizati, care nu pot urina spontan

Contraindicaţii

· afecţiuni ale uretrei sau prostatei ce nu permit introducerea sondei (stricturi de

uretră strânse, rupturi uretrale, adenoame voluminoase ale prostatei, etc)

· traumatisme ale bazinului cu interesarea uretrei

· afectiuni infecţioase acute ale uretrei, prostatei sau testiculelor (uretrite, periuretrite,

prostatite, orhite, orhiepididimite)

Cateterele uretrovezicale (sondele urinare)

Sunt tuburi de latex, poliuretan, sau silicon, cu un capăt cu formă variabilă ce se introduce învezica urinară și un capăt mai larg destinat evacuării urinei sau atasării unei pungi colectoarede urină.

Sondele urinare se impart in două categorii:

· Sonde simple tip Nelaton (cu vârf rotund) sau Tiemann (cu vârf efilat și cudat

anatomic); sunt sonde neautostatice utilizate pentru cateterism uretro-vezical

8/20/2019 Caiet ATI

29/66

29

evacuator, autocateterizare sau cateterizare temporară pentru perioade scurte detimp, caz în care se impune ancorarea lor cu fir neresorbabil sau bandă adezivă

· Sonde autostatice tip Foley (cu balon ce se umple cu ser fiziologic sau apă sterilă prinintermediul unei supape aflate la capătul extern al sondei), ce pot avea forme variate

ale vârfului în funcţie de necesităţi; sunt cele mai folosite sonde urinare; pot prezentao cale suplimentară de acces pentru anumite tratamente intravezicale specifice

Cateterele urinare pentru adulţi au lungimea de 40-43 cm și grosimea (codificată prin culorispecifice) de la 8 Ch/Fr (2.6 mm) la 28 Ch/Fr (9.3 mm). Dimensiunea sondei trebuie adaptatăfiecărui pacient în funcţie de necesităţi astfel încât să se asigure un drenaj eficient al urinei șisă se evite scurgerea urinei pe lângă cateter. La adult, cele mai folosite mărimi sunt 14 Ch/Fr(verde), 16 Ch/Fr (portocaliu), 18 Ch/Fr (roșu), 20 Ch/Fr (galben) și 22 Ch/Fr (violet).

Materiale necesare

· Cateter uretro-vezical în ambalaj steril

· Mânuși sterile, comprese sterile, soluţie dezinfectantă și un câmp steril cu orificucentral

· Gel lubrefiant uretral steril cu/f ără anestezic local

· Seringă sterilă de 10 ml cu apă sterilă sau ser fiziologic

· Pungă de colectare a urinei

· Tăviţă renală curată

Procedura1. prezentaţi-vă și confirmaţi identitatea pacientului

2. explicaţi procedura și obţineţi acordul verbal al pacientului

3. desfaceţi materialele necesare din ambalaje pe o suprafaţă curată f ără a le desteriliza

4. poziţionaţi pacientul cu organele genitale expuse în clinostatism (bărbaţi) sau pemasa ginecologică ori în clinostatism cu picioarele depărtate (femei)

5. dezinfectaţi-vă mâinile și puneţi-vă mânușile sterile

6. continuaţi procedura utilizând mâna nondominantă pentru a prinde penisul sau

pentru a depărta labiile și mâna dominantă pentru a introduce cateterul7. poziţionaţi tăviţa renală între picioarele pacientului

8. dezinfectaţi orificiul uretral cu soluţie antiseptică; la bărbaţi retrageţi prepuţul șidezinfectaţi șanţul babalno-prepuţial

9. ridicaţi penisul în poziţie verticală sau departaţi labiile pentru a identifica orificiuluretral

10. introduceţi gelul lubrefiant în uretră sau lubrefiaţi vârful sondei f ără a o desteriliza

11. apucaţi ferm cateterul cu mana dominantă la aproximativ 2-3 cm de varf și

introduceţi vârful cateterului în meatul uretral; avansaţi cateterul lent dar cu

8/20/2019 Caiet ATI

30/66

30

fermitate, f ără a forţa excesiv; la trecerea prin uretra prostatică la bărbaţi avansareacateterului poate fi mai dificilă și necesită trecerea penisului în poziţie orizontală

12. la pătrunderea în vezica urinară veţi observa exteriorizarea urinei prin cateter; dinacest moment mai avansaţi 3-4 cm pentru a permite umflarea facilă a balonului

sondei,13. prin valva specială de la capătul extern al sondei introduceţi ferm seringa și umflaţi

balonul sondei cu 10 ml de ser fiziologic sau apa sterilă rugând pacientul să văatenţioneze în cazul în care manevra este dureroasă

14. retrageţi ușor sonda spre exterior până simţiţi rezistenţa dată de balonul umflat lanivelul colului vezical

15. atașaţi punga colectoare de urină

16. scoateţi-vă mănușile și puneţi-le în sacul colector special

17. mulţumiţi pacientului și notaţi procedura în foaia de observaţie

Observaţii

· este utilă verificarea cantităţii de urină din vezica urinară cu ajutorul unui ecograf înainte de a incepe procedura

· lipsa exteriorizării de urină se poate datora vezicii urinare goale, a înfundăriicateterului cu gel lubrefiant, puroi sau cheaguri de sange sau pozi ţionării incorecte acateterului; în acest caz încercaţi permeabilitatea cateterului aspirând cu o seringăsterilă

·dacă aveţi dubii legate de poziţionarea cateterului, desumflaţi balonul cu ajutorulunei seringi sterile, îndepărtaţi sonda și reluaţi procedura sau cereţi ajutorul uneipersoane specializate

· este util sa notaţi cantitatea și aspectul urinei evacuate după montarea cateterului

· se recomandă utilizarea unui antibiotic administrat profilactic după montarea sondei

· complicaţiile imediate ale cateterismului uretrovezical sunt infecţiile urinare,poziţionarea incorectă a cateterului, traumatismul uretral, sau prostatic

· în cazul necesităţii menţinerii prelungite a cateterului uretro-vezical pacientul trebuieinformat despre necesitatea înlocuirii periodice a acestuia (la maxim 3 săptămâni)

8/20/2019 Caiet ATI

31/66

31

Cistostomia suprapubiană

Scop

·

evacuarea urinei de la nivelul vezicii urinare, prin introducerea sub anestezie locală aunui cateter special, direct în vezica urinară prin peretele abdominal deasuprasimfizei pubiene.

· este considerată mai curată, mai sigură și mai eficientă decât cateterizarea uretro-vezicală fiind tolerată mai ușor de către pacient

· permite aprecierea reluării micţiunii spontane și a parametrilor micţionali f ără a finecesară suprimarea sau înlocuirea sa, ca în cazul sondelor urinare

Condiţia principală necesară pentru efectuarea cistostomiei suprapubiene este

plenitudinea vezicală !

Indicaţii

· imposibilitatea realizării cateterismului uretro-vezical

· contraindicaţii ale cateterismului uretro-vezical (rupturi uretrale, uretrite,periuretrite, prostatite, orhite)

· pacienţi cu antecedente de chirurgie a uretrei, ureterului, prostatei sau vaginului

· intraoperator și postoperator în cadrul unor intervenţii chirurgicale endoscopice

urologice pentru a asigura un lavaj vezical optim

Contraindicaţii

· pacienţi cu suspiciune de cancer vezical,

· pacienţi cu incizii abdominale inferioare ce prezintă risc crescut de aderenţe ce potduce la lezarea altor organe abdominale,

· fracturi pelvine cu interesarea simfizei pubiene,

· sarcina

Materiale necesare

· cateterul suprapubian 12-16 Ch/Fr cu vârf mono J sau cu balonet

· trocar de cistostomie 14-18 Ch/Fr de unică folosinţă cu sau f ără obturator

· ac de puncţie vezicală 18 G sau ac spinal 22-25 G

· mânuși sterile, comprese sterile, soluţie dezinfectantă și un câmp steril cu orificucentral

· fiolă anestezic local (de regulă lidocaină 1%) și o seringă de 10 ml cu ac 25 G· seringă sterilă de 10 ml cu apă sterilă sau ser fiziologic pentru cateterele cu balonet

8/20/2019 Caiet ATI

32/66

32

· pungă de colectare a urinei

· fir de sutură neresorbabil 2.0 sau 3.0, cu ac triunghiular

· tăviţă renală curată

Procedura

1. prezentaţi-vă și confirmaţi identitatea pacientului


3. desfaceţi materialele necesare din ambalaje pe o suprafaţă curată f ără a le desteriliza

4. poziţionaţi pacientul în clinostatism cu hipogastrul și organele genitale expuse

5. poziţionaţi tăviţa renală între picioarele pacientului

6. înainte de a continua asiguraţi-vă că pacientul are vezica plină (eventual cu ajutorul

unui ecograf); în caz contrar amanaţi procedura până la umplerea vezicii sau umpleţivezica urinară cu 500-700 de ml ser fiziologic prin intermediul unui cateter uretro-vezical dacă uretra este accesibilă și nu există contraindicaţii pentru cateterizareaacesteia

Dacă vezica urinară nu este plină abandonaţi preocedura!


8. dezinfectaţi zona hipogastrică cu soluţie antiseptică după care o acoperiţi cu câmpulsteril

9. alegeţi cu atenţie locul de introducere a cateterului (la nivel hipogastric, pe linia

mediană, la două degete superior de marginea simfizei pubiene)

10. umpleţi seringa de 10 ml cu soluţie anestezică, realizaţi anestezia locală și așteptaţiinstalarea acesteia

11. apucaţi ferm trocarul cu mana dominantă și orientaţi-l cu vârful în jos și capătul opussprijinit în palmă

12. introduceţi trocarul pe un traseu ușor oblic către inferior menţinând o presiuneconstantă până la nivel vezical unde veţi simţi dispariţia rezistenţei tisulare și vetiobserva evacuarea urinei prin lumenul trocarului

13. introduceţi cateterul prin teaca trocarului până în vezica urinară după careretrageţi/desfaceţi teaca trocarului lăsând cateterul pe loc; în cazul cateterelor cubalonet, este necesara umflarea acestuia cu 5-10 ml ser fiziologic sau apă sterilă, apoiretrageţi ușor sonda/cateterul spre exterior până simţiţi rezistenţa dată de balonet

14. fixaţi cateterul cu fir de sutură neresorbabil; în cazul cateterelor f ără balonet esteutilă fixarea suplimentară a cateterului cu bandă adezivă

15. atașaţi punga colectoare de urină



8/20/2019 Caiet ATI

33/66

33

Observaţii

· cateterele de cistostomie de calibru mai mare necesită incizia prealabilă deaproximativ 1 cm a tegumentului, iar la pacienţii cu panicul adipos excesiv este utilărealizarea iniţială a unei puncţii vezicale pentru stabilirea direcţiei și profunzimiioptime a traseului

· este utilă verificarea cantităţii de urină din vezică cu ajutorul unui ecograf, înainte dea incepe procedura

· lipsa exteriorizării de urină prin cateterul suprapubian se poate datora poziţionăriiincorecte a cateterului sau înfundării cateterului cu puroi sau cheaguri de sange; înacest caz încercaţi permeabilitatea cateterului aspirând cu o seringă sterilă

· este util sa notaţi cantitatea și aspectul urinei evacuate după montarea cateterului

· se recomandă utilizarea unui antibiotic administrat profilactic după montareacateterului

· complicaţiile imediate ale cateterismului suprapubian sunt perforaţiile peritoneale,intestinale (dacă vezica urinară nu este plină), sângerarea locală ușoară, infecţiileurinare, poziţionarea incorectă a cateterului

· în cazul necesităţii menţinerii prelungite a cateterului suprapubian, pacientul trebuieinformat despre necesitatea înlocuirii periodice a acestuia (la maxim 3 luni)

8/20/2019 Caiet ATI

34/66

34

Recoltarea secreţiei uretraleScop

· prelevarea secreţiei uretrale de la nivelul meatului uretral sau din primii 3 cm aiuretrei anterioare

· este o procedură esenţială pentru diagnosticul și tratamentul corect (în funcţie deantibiogramă) al infecţiilor de tract genital

Indicaţii

· uretrite gonococice sau non-gonococice

· prostatite - evoluează cu reacţie inflamatorie în secreţia prostatică, bacteriurii și piuriiintermitente

· epididimite - apar ca infecţii ascendente, ca urmare a unei prostatite sau uretritepropagate din uretra prostatică prin canalul deferent până la epididim

·

orhite - determinate de virusuri (virusul urlian si virusul coxsackie B, ce infecteaz ătesticulele uni/bilateral, pe cale hematogenă) sau bacterii (infecţia apare princontiguitate de la o epididimită)

Materiale necesare

· tampon special pentru secreţie/exsudat și recipient steril (două)

· manuși sterile

· mediu de transport

· lame pentru microscop

· alcool absolut· gel lubrefiant/vaselină

· marker permanent negru

Procedura

Recoltarea se face dimineaţa, înainte de prima micţiune, cu un tamponul steril special.

1. prezentaţi-vă și confirmaţi identitatea pacientului


3. pregătiţi materialele necesare pe o suprafaţă curată

4. poziţionaţi pacientul în ortostatism, cu organele genitale expuse


6. se prelevează pe tampon scurgerea uretrală spontană sau provocată prin presiuneablândă asupra meatului uretral;

· dacă nu apare scurgere spontană se prinde penisul între degetul medius șiinelar, iar cu degetul mare și indexul se deschide meatul urinar

7. în cazul în care la nivelul meatului urinar se observă fluide, după ștergerea cutamponul se amprentează meatul urinar pe două lame de microscop șterse în

prealabil cu alcool și uscate

8/20/2019 Caiet ATI

35/66

35

· pe aceste lame se notează cu un marker numele pacientului; lamele se lasă săse usuce în loc ferit de curenţi de aer; lamele se trimit la laborator împreunăcu tamponul de exsudat

8. dacă nu se poate face prelevarea la nivelul meatului se recoltează intrauretral cu

tamponul;· tamponul se introduce in uretră blând, cu mișcări fine de rotaţie până la o

adâncime de circa 2 cm; la retragere se imprimă tamponului tot mișcări derotaţie

· acest prim tampon se descarcă pe 2 lame de microscop pe care se notează cumarker-ul numele pacientului

· se repetă recoltarea cu un al 2-lea tampon, de data aceasta pătrunzândintrauretral cu circa 1 cm mai adânc decât cu primul tampon și se descarcă înrecipientul steril cu mediu de cultură

Probele se păstrează la temperatura camerei și se însămânţează în maxim 12 h!



Observaţii

· atunci când simptomatologia este sugestivă pentru o infecţie de tract genitallocalizată la nivel prostatic, dar secreţia uretrală nu este suficientă sau este absentă latentativa de prelevare, este necesar masajul prostatic

· masajul prostatic se execută cu pacientul în poziţie genupectorală, cu indexul mâiniidominante introdus prin orificiul anal extern și orientat inferior; se execută în modblând 1-2 apăsări asupra fiecărui lob prostatic ce poate avea ca rezultat exprimareacâtorva picături de secreţie purulentă la scurt timp prin meatul uretral; acestea vor fiprelevate prin tehnica amintită anterior.

8/20/2019 Caiet ATI

36/66

36

ParacentezaScop

· tehnica prin care se prelevează lichid din cavitatea peritoneală, în scop explorator sauterapeutic, cu ajutorul unui ac introdus transparietal;

Materiale necesare:· ace de seringă cu bizou verde(2) și portocaliu (1);

· seringi de 10ml (2);

· fiolă de 10 ml de soluţie anestezică (lidocaina 1%);

· soluţie antiseptică (betadină);

· mănuși sterile, comprese sterile;

· cateter Bonanno, tub de drenaj;

·

recipient de colectare;· bandă adezivă, marker steril.

Procedura



3. așezaţi pacientul în decubit dorsal ușor înclinat spre stânga la marginea patului cu jumatatea superioara a corpului ușor ridicată;

4. verificaţi matitatea la percuţia abdomenului şi marcaţi locul pentru paracenteză (pelinia ombilico-spinoasă stângă, la unirea treimii laterale cu treimea mijlocie);

5. vă spălaţi mâinile și vă puneţi mănușile;

6. dezinfectaţi locul de puncţie cu soluţie antiseptică (betadină)

7. aspiraţi 10 ml lidocaină 1%, cu acul verde în seringa de 10 ml, apoi schimbaţi aculverde cu acul portocaliu;

8. faceţi anestezie locală la locul de puncţie introducând acul sub piele şi injectaţi ocantitate mică de anestezic până când se formează o papulă.

paracenteza exploratorie

9. așteptaţi 1 min pentru ca anestezicul să-și facă efectul şi schimbaţi acul cu unulverde;

10. apoi faceţi anestezia in profunzime prin infiltrarea peretelui plan cu plan, prinintroducerea acului perpendicular pe planul pielii şi avansaţi cu acul până ajungeţi încavitatea peritoneală, de unde aspiraţi lichid (10 – 20 ml);

11. puneţi lichidul extras în recipiente sterile şi trimiteţi-le la laborator pentru analizebiochimice, citologice şi bacteriologice.

8/20/2019 Caiet ATI

37/66

37

paracenteza evacuatorie

12. așteptaţi 1 min pentru ca anestezicul să-și facă efectul şi schimbaţi acul cu unulverde;

13. apoi faceţi anestezia in profunzime prin infiltrarea peretelui plan cu plan, prin

introducerea acului perpendicular pe planul pielii şi avansaţi cu acul până ajungeţi încavitatea peritoneală, de unde aspiraţi lichid (10 – 20 ml);

14. pregătiţi kit-ul cateterului Bonanno - îndreptaţi cateterul, luaţi acul furnizat în cutie și îl treceţi prin teaca cateterului, astfel încât înclinarea acului să fie de-a-lungul curburiicateterului şi închideţi cauciucul de la capătul cateterului;

15. faceţi o mica incizie cu ajutorul bisturiului;

16. apucaţi acul cateterului la 7-10 cm de capătul distal și introduceţi acul perpendicularpe peretele abdominal 4 cm ;

17. depășirea peritoneului este semnalată printr-o senzaţie de gol;

18. atașaţi tubul de dren la cateter și lăsaţi lichidul să se scurgă în recipientul colector;

19. fixaţi cateterul la perete şi asiguraţi-vă că aţi lăsat clema deschisă pentru a permitetrecerea lichidului;

20. îndepărtaţi mănușile și materialele utilizate;

21. mulţumiţi pacientului și notaţi procedura în foaia de observaţie clinică.

8/20/2019 Caiet ATI

38/66

38

Sutura unei plăgiExistă trei tipuri diferite de vindecare a unei plăgi:

· de primă intenţie ( per primam intentionem) – sutură primară

· de secundă intenţie ( per secundam intentionem) – plaga nu este suturată și se vindecăprin contracţie și epitelizare (cel mai adesea în cazul plăgilor care sunt infectate șibandajate deschise)

· prin sutură secundară ( per ter ţ io intenţ ionem) – plaga este lăsată deschisă o perioadăde timp până se curăţă și granulează apoi se suturează (de obicei în cazul plăgilor masivcontaminate)

Materialele de sutură

· pot fi împărţite în două categorii – resorbabile și neresorbabile

· materialele de sutură resorbabile sunt: catgutul, catgutul cromat, polyglactin 910,

acidul poliglicolic, poliglecaprona și polidioxanona· materialele de sutură neresorbabile sunt: mătasea, firul de oţel inoxidabil,

polipropilena și nylonul

· grosimea firului este codificată sub forma unui număr de 0-uri; cu cât firul este maisubţire cu atât este mai mare numărul de zerouri indicat pe etichetă

· majoritatea firelor de sutură sunt montate direct pe ac și în continuitatea acestuiapentru a minimaliza trauma tisulară

· alegerea materialului de sutură se face în funcţie de locaţia plăgii, extinderea plăgii,structura ţesuturilor și preferinţa chirurgului

Caracteristicile principalelor tipuri de material de sutură

Nume material Tip material Rezistenţa

nodului (zile)

Absorbţie

completă

(zile)

Indicaţie

RESORBABILE

Catgut rapid Absorbţie rapidă 3-5 30 Plăgi faciale la copiiCatgut normal Absorbabil rapid 7-10 70 Ligature vasculare, ţesut

subcutanatCatgut cromic absorbabil 10-14 90 Mucoase

Acid polyclygolic(Dexon)

Multifilament împletit,absorbabil

14-21 60-90 Suture gastrointestinal,ţesut subcutantat

Polyglactin 910(Vicryl rapide)

5 42 piele

Polyglactin 910(Vicryl)

Multifilament împletit,absorbabil

21 56-70 Intestin, ţesuturi profunde

Poliglecaprone 25(Monocryl)

Monofilamentabsorbabil

7-14 91-119 Piele, intestin

Polydioxanone(PDS)


28 180 Aponevroze, anastomozevasculare

Polyglyconate(Maxon)


28 180 Stomac, intestine,mușchi, aponevroze

NERESORBABILE

Nylon Monofilament - - Tegument, drenuri

8/20/2019 Caiet ATI

39/66

39

neresorbabilPolyester(Ethibond, Tycron)

Multifilament împletit - Tendon, inimă

Polypropylene monofilament - - Vase, aponevroza, pieleMătase Gastrointestinal, vase,

drenuri

Oţel inoxidabil monofilament Aponevroze, stern

Alegerea materialului în funcţie de regiune anatomică

· faţă: 5-0 sau 6-0 nylon sau polypropylene

· scalp: 3-0 nylon sau polypropylene

· trunchi, extremităţi: 4-0 sau 5-0 nylon sau polypropilena

· ţesut celular subcutanat: 3-0 sau 4-0 dexon sau vicryl

Material necesare· mănuși sterile

· masă de instrumente

· trusă de mici intervenţii chirurgicale care să conţină: port-ac, ace cu secţiunetriunghiulară sau rotundă, pensă chirurgicală, pensă anatomică pensă tip Pean,foarfecă chirurgicală

· comprese sterile, câmpuri sterile de hârtie

· soluţie antiseptică pentru tegument, ser fiziologic

· seringă de 10 sau 20 ml

· ace de seringă 21 Gsau 25 G

· fiolă de anestezic local (lidocaină 1%)

· boluri (2) pentru serul fiziologic și soluţia de anestezic

Principalele substanţe utilizate în anestezia locală

SubstanţaNume

comercial

Latenţa instalare

(min)

Durata de menţinere

(ore)

Doza maxima adult 70

Kg

Bupivacaina

Marcaine,

Sensoricaine 7-30 5-7 70 ml sol 0,25%Lidocaina Xylocaina 5-30 2 28 ml sol 1%

Lidocaina cuadrenalina1/200000

5-30 2-3 50 ml sol 1%

Mepivacaina Carbocaina 5-30 2-3 50 ml sol 1%

Procaina Novocaina rapid ½ -1 70-105 ml sol 1%

Procedura


8/20/2019 Caiet ATI

40/66

40

2. explicaţi procedura și riscurile la care se expune în caz de neacceptare a procedurii,după care obţineţi acordul pacientului

3. examinaţi plaga identificând resturile de material străin din plagă, mizerie, leziuni detendoane

4. apreciaţi necesitatea efectuării unei radiografii pentru depistarea unui corp străin dinţesuturi

5. evaluaţi funcţia motorie, senzitivă și statusul vascular periferic

6. puneţi pacientul într-o poziţie comfortabilă cu zona lezată expusă

7. spălaţi-vă mâinile și puneţi-vă mănușile sterile

8. acoperiţi masa de instrumente cu un camp steril pe care puneţi compresele, seringa,acele de seringă, un mic bol în care turnaţi anestezicul, și instrumentele de sutură, un aldoilea bol în care turnaţi 200 ml de ser fiziologic steril

9. dezinfectaţi tegumentul din jurul plăgii pornind dinspre plagă spre periferie10. aplicaţi câmpurile sterile în jurul plăgii pentru a o izola

11. spălaţi plaga abundent prin irigare cu soluţia salină din bol, pentru a îndepărta totmaterialul străin

12. injectaţi cu seringa anestezic în marginile plăgii

13. avivaţi marginile plăgii și îndepărtaţi cu pensa chirurgicală și foarfeca chirurgicală toateţesuturile devitalizate, ischemice și necrotice

14. realizaţi hemostaza chirurgicală dacă se impune

15. suturaţi plaga; în plăgile mai profunde se impune și sutura ţesutului adipos subcutanatpentru a nu lăsa așa zise “spaţii moarte”

16. la sfârșit acoperiţi plaga cu comprese și cu banda adezivă pentru cel puţin 24 de ore

17. scoteţi-vă mănușile și puneţile împreună cu compresele murdare în sacul pentrumateriale contaminate


Observaţii

· unele anestezice locale sunt combinate cu adrenalină 1:100000 sau 1:200000 pentrua produce vasoconstricţie locală în scopul prelungirii efectului anestezicului, evităriiefectelor sistemice și a sângerării. Adrenalina nu se va folosi la pacienţi cuhipertensiune arterial, la plăgile din zona penisului, degetelor de la mâini și de la

picioare

· plăgile contaminate sau cele cu o vechime mai mare de 6-12 ore nu se sutureazăimediat; acestea se suturează după un interval de timp sau se lasă să cicatrizeze per secundam intentionem

8/20/2019 Caiet ATI

41/66

41

Suprimarea suturilor· firele de sutură se îndepărtează când plaga se cicatrizează. Aceasta presupune un

interval variabil în funcţie de zona corpului.

o faţă și gât: 3-5 zile

o scalp și trunchi: 5-7 zile

o extremităţi: 7-12 zile

· firele pot fi scoase mai repede dacă s-a suturat separate și stratul de ţesut subcutanat

· cu cât materialul de sutură este lăsat mai mult cu atât produce cicatrici mai urâte

Materiale necesare

· Mănuși sterile

· Pensă chirurgicală sau anatomică

· Foarfecă cu vârf ascuţit sau lamă de bisturiu 19-21

· Comprese sterile

· Dezinfectant pentru piele

· Ser fiziologic steril

· Bandă adezivă

Procedura

1. vă prezentaţi și confirmaţi identitatea pacientului2. explicaţi procedura și obţineţi acordul pacientului


4. curăţaţi plaga cu o compresă îmbibată în ser fiziologic apoi cu compresă îmbibată îndezinfectant

5. apucaţi firul de sutură cu pensa chirurgicală (sau anatomică) și ridicaţi-l de pe planulpielii până când este scoasă o zonă de fir situată mai înainte intradermic

6. introduceţi vârful foarfecii deschise în buclă și secţionaţi una din ramurile buclei imediat

deasupra tegumentului pentru a minimaliza trecerea de material nesteril prin piele

Observaţii

· nodul nu se trage niciodată prin piele

· îndepărtarea capselor de sutură se face mai repede (3-5 zile) cu ajutorul unei pensespecial construite, iar pe marginile plăgii se plasează o bandă adezivă (steristrips) caresă o menţină închisă

8/20/2019 Caiet ATI

42/66

42

Pansarea unei plăgiScop

· să menţină plaga curată și să prevină infecţia și contaminarea acesteia;

· să menţină medicamentele aplicate local

· să menţină marginile plăgii în contact

Materiale necesare

· mănuși sterile

· masă instrumentar

· pensă de serviciu, 3 pense Pean sterile, foarfeci chirurgicale

· bol steril sau tăviţă renală

·

vată sterilă, comprese sterile, aleză de cauciuc· soluţie antiseptică

· bandă adezivă

· medicamente prescrise sub formă de unguent sau pulbere, spatula

· benzen sau eter

· sac pentru pansamentele indepărtate

Procedura


2. explicaţi procedura și obţineţi acordul pacientului


4. se acoperă masa de instrumente cu un camp steril pe care se așează materialelenecesare

5. se pune pacientul în poziţie comfortabilă și se poziţionează aleza sub zona cu plaga depansat

6. se îndepărtează invelitoarea externă de la comprese

7. se scoate învelitoarea internă de la comprese cu o pensă sterilă și tot cu aceasta se îndepărtează pansametul de la nivelul plăgii, după care pensa se pune deoparte

8. cu cea de-a doua pensă sterilă se curăţă plaga de jur împrejur folosin vata sterilă îmbibată cu soluţie antiseptică, printr-o mișcare circulară de la interior spre exteriorulplăgii

9. urmele de adeziv se îndepărtează cu benzen sau eter

10. dacă este necesar se aplică medicamentele prescrise (cele sub formă de soluţie saupulbere se aplică direct pe plagă, pe când unguentele se întind pe compresă folosind ospatulă)

11. se acoperă plaga în totalitate cu pansamente curate și se fixează cu bandă adezivă

8/20/2019 Caiet ATI

43/66

43


13. mulţumiţi pacientului și notaţi în foaia de observaţie clinică starea plăgii

8/20/2019 Caiet ATI

44/66

44

Pansarea plăgilor cu tuburi de drenScop

· prevenirea hematoamelor sau colecţiilor de fluide în zona afectată

Materiale necesare

· mănuși sterile

· masă instrumentar

· 3 pense tip Pean sterile, foarfeci chirurgicale sterile

· vată sterilă, comprese sterile, aleză de cauciuc sau plastic

· soluţie antiseptică

· bandă adezivă

· medicamente prescrise sub formă de unguent sau pulbere, spatula

· sac pentru pansamentele indepărtate

· recoltoare sterile

Procedura


2. explicaţi procedura și obţineţi acordul pacientului

3. Spălaţi-vă mâinile și puneţi-vă mănușile sterile

4. Organizaţi materialul steril pe măsuţa de lucru

5. Așezaţi pacientul într-o poziţie comfortabilă și puneţi aleza sub zona de pansat

6. Cu o pensă sterilă îndepărtaţi pansametul de la nivelul plăgii, după care puneţi pensadeoparte Atenţie la ultimul strat de pansament, să nu fie aderent la tub și săantreneze tubul afară din plagă

7. Obervaţi plaga și scurgerile de pe tubul de dren; dacă există secreţii se prelevăprobe pentru cultură și antibiogramă

8. Curăţaţi plaga cu vată îmbibată în soluţie antiseptică

9. apucaţi tubul de dren de un capăt și imprimaţii mișcări discrete de rotaţie și de du-tevino

10. Dacă există indicaţie de scurtare pentru un tub fixat cu aţă, tăiaţi aţa de pe tub,retrăgeţi-l ușor afară din plagă și scurtaţi-l conform indicaţiilor, folosind foarfecachirurgicală sterilă; luaţi un fir nou de aţă chirurgicală cu care reancoraţi tubul dedren de firul rămas la tegument

11. Dacă tubul este ancorat la piele cu bandă adezivă și cu ac de siguranţă care să previnăintrarea accidentală în abdomen, atunci refaceţi fixarea și mutaţi acul de siguranţădupă retragerea tubului

12. Curăţaţi tegumentul din jurul plăgii de resturile de material adeziv

13. Aplicaţi unguentul, pulberea sau alte medicamente indicate și acoperiţi plaga cucomprese sterile

8/20/2019 Caiet ATI

45/66

45

14. În dreptul tubului secţionaţi compresele astfel încât tubul să iasă prin această fantăapoi fixaţi compresele cu benzi adezive


16. mulţumiţi pacientului și notaţi în foaia de observaţie clinică starea plăgii și drenajul

8/20/2019 Caiet ATI

46/66

46

Incizia si drenjul unui abces superficialScop

· evacuarea unei colecţii purulente localizate superficial, la nivelul tegumentului

· după evacuare, plaga se lasă deschisă și se toaletează periodic până la curăţire

completă și apariţia ţesutului de granulaţie, când se poate lăsa să se cicatrizeze persecundam sau se poate sutura

Materiale necesare

· mănuși sterile

· masă de instrumente

· trusă de mici intervenţii chirurgicale, care să conţină: pensă chirurgicală, pensăanatomică, pensă tip Pean, foarfecă chirurgicală

·

comprese sterile, câmpuri sterile· soluţie antiseptică pentru tegument, ser fiziologic

· seringă de 10 ml

· ace de seringă de 21 G sau 25 G

· fiolă de anestezic local (de exemplu lidocaină 1%)

· boluri (2) pentru solutia de anestezic și serul fiziologic

· cutie cu dezinfectant pentru instrumentele folosite

·sac pentru material contaminat

Procedura

1.vă prezentaţi și confirmaţi identitatea pacientului

2.explicaţi procedura și riscurile la care se expune în caz de neacceptare a procedurii,după care obţineţi acordul pacientului

3.examinaţi zona de tumefacţie a abcesului și identificaţi zona de maximă fluctuenţă aacestuia

4.apreciaţi necesitatea efectuării unei radiografii pentru depistarea unui corp străin din

ţesuturi

5.poziţionaţi pacientul într-o poziţie comfortabilă care să expună zona abcesului

6.spălaţi-vă mâinile și puneţi-vă mănușile sterile

7.acoperiţi masa de instrumente cu un camp steril pe care puneţi compresele, seringa,acele de seringă, un mic bol în care turnaţi anestezicul, un al doilea bol în careturnaţi ser fiziologic steril

8.dezinfectaţi tegumentul din jurul tumefacţiei pornind dinspre central acesteia spreperiferie

9.aplicaţi câmpurile sterile în jur, pentru izolare

8/20/2019 Caiet ATI

47/66

47

10. încărcaţi seringa și injectaţi anestezicul în marginile plăgii. Dozajul este reprezentatde 4,5 mg/kgc pentru o soluţie de 1% - adică 28 ml. Unele anestezice locale suntcombinate cu adrenalină 1:100000 sau 1:200000 pentru a produce vasoconstricţielocală în scopul prelungirii efectului anestezicului, evitării efectelor sistemice și asângerării. Adrenalina nu se va folosi la pacienţi cu hipertensiune arterial, la

plăgile din zona penisului, degetelor de la mâini și de la picioare

11. incizaţi dintr-o mișcare cursivă zona de maximă fluctuenţă, în axul mare altumefacţiei, dar ţinând cont și de pliurile natural ale pielii din zona respectivă,pentru obţinerea unei cicatrici estetice

12. irigaţi plaga rezultată cu ser fiziologic îndepărtând puroiul și resturile de ţesuturidevitalizate, necrotice

13. avivaţi marginile plăgii și îndepărtaţi cu pensa chirurgicală și foarfeca chirurgicalătoate ţesuturile devitalizate, ischemice și necrotice

14. realizaţi hemostaza chirurgicală dacă se impune15. fundurile de sac profunde care apar în cazul abceselor mari pot fi desfiinţate prin

contraincizii, care favorizează drenajul natural al acestora și prevenine acumulareade secreţii ce pot întârzia vindecarea

16. la sfârșit acoperiţi rana cu comprese și cu banda adezivă pentru cel puţin 24 de ore

17. puneţi instrumentele în cutia cu dezinfectant



8/20/2019 Caiet ATI

48/66

48

Efectuarea unui examen Papanicolau

Scop

· este o procedură simplă utilizată în cadrul screeningului cancerului de col uterin

· presupune colectarea celulelor de la nivelul colului în scopul verificării stării de sănătate aacestora

Indicaţii

· se recomanda efectuarea testului începând cu varsta de 18 ani pana la 65 de ani

· dupa 3 testări consecutive anuale normale, examinarile citologice ulterioare se pot efectua laun interval de 2-3 ani pentru femeile intre 18-49 ani

· la femeile cu vârsta peste 50 de ani se recomanda testarea la 5 ani

· la femeile cu vârsta peste 65 de ani nu mai este recomandată continuarea screeningului daca

ultimele 2 testari Papanicolau au avut un rezultat normalContraindicaţii relative

· inflamaţia sau hemoragia cervico-vaginală abundentă

· administrarea recentă a medicaţiei locala

· terapie chirurgicala, termoterapie, radioterapie, la nivelul colului uterin sau al vaginului inultimele 6 luni

Examenul Papanicolau este de 2 tipuri: conventional (pe lama) sau in mediul lichid

Materiale necesare

· specul ginecologic de diferite dimensiuni, lubrifiant hidrosolubil

· manusi chirurgicale de unica folosinta, tampoane sterile

· flacon cu lichid fixator citologic

· lame de microscop

· marker

· fisa de insotire a probei

· Instrumente de recoltare: spatula de lemn sau plastic, periuta cervicala cu peri transversaliegali, pensula citologica cu peri lungitudinali inegali

· sac colector materiale contaminate

Procedura

1. vă prezentaţi, explicaţi procedura și obţineţi acordul verbal pentru efectuareaacesteia

2. așezaţi pacienta confortabil pe masa ginecologică in pozitie de examinare acolului uterin și asiguraţi-vă că lumina este poziţionată corespunzător

3. vă spălaţi mâinile și puneţi mânușile

4. alegeţi speculul de dimensiune corespunzătoare, încălziţi-l la temperaturacorpului și ungeţi-l cu o cantittate mică de lubrifiant hidrosolubil

8/20/2019 Caiet ATI

49/66

49

5. desfaceţi labiile mari cu ajutorul policelui și indicelui mâinii no

caiet ati

Documents