c curtea de la argeºÎps calinic: justinian patriarhul biruind în istorie alexandru ciorãnescu:...

ÎPS Calinic: Justinian Patriarhul biruind în istorieAlexandru Ciorãnescu: Despre marile înnoiriAcad. Solomon Marcus: Educaþie în FinlandaDan D. Farcaº: Antropomorfismul cunoaºteriiAcad. Rãzvan Theodorescu: Artã aulicã la ArgeºAcad. Mircea Maliþa: Doamna RooseveltAcad. Petru Soltan: Între Scylla ºi CharybdaAcad. Mihai Cimpoi: Proeuropenismul

românescGeorge Rotaru: Tricolorul ºi stema -

simboluri sacre ale RomânieiAna-Maria Goilav: ªcoala de la BuneºtiIon Pãtraºcu: China în sãrbãtoareFlorea Firan: Pavel ChihaiaMircea Opriþã: SF. Grupãri craiovene

Întrebarea aa ddevenit oo oobiºnuinþã,o aauzim zzilnic. CCu bbune mmotive.Crize ººi pparacrize, iinterminabile

parcã, rrãzboaie ((pentru ppetrol ººi ppieþemulte ddintre eele, cchiar ddacã nnu sse sspune)ºi rrevoluþii ((mai mmereu ppozitive, nnu-iiaºa?), aatentate ((unele dde uun ttip nnou,cum aa ffost ccel ddin NNorvegia), vviolenþãurbanã, aapocalipse aanunþate lla ttelevizor,profeþi zzgomotoºi, ttoþi vvestind ccatastrofe,comete ccare þþintesc PPãmântul,experienþe ccare-ll vvor ddevora, ppânã ººiantihristul ppare ppe aaproape. CChiar ddacãîntre ttimp ppoliticienii îîºi vvãd dde(non)treabã, iiar „„vipurile” mmedia îîºi ddauîn sstambã cca ttotdeauna, llumea ppare aatrãi mmomente eexcepþionale, ººi aasta nnu ssesimte nnumai îîn ttabloide ººi eemisiuni TTVfãrã ssimþul uumorului ((ºi mmãsurii), aadevenit uun ssentiment ggeneral. GGreciapare dde nnesalvat, SSpania aare uun ººomajastronomic, lla ffel ccum ee ddatoria SSUA.Lumea aarabã ffierbe. EEconomiºtii vvorbescdespre pposibilitatea ddispariþiei eeuro,viitorologii ddespre ddeclinul SSUA ººiridicarea ccontinuã aa CChinei. UUn ffilosofanunþa mmoartea llui DDumnezeu, uun aaltulproclama ssfârºitul iistoriei, iiar SStephenHawking vvorbeºte ddespre ssfârºitul ffizicii(e-aadevãrat, ccele ttrei dde ppe uurmã ssuntmai ddegrabã oo „„plictisealã aa ppost-evoluþiei” ddecât ccatastrofe TTV). ªªi ccâtealtele –– oo vveritabilã oobsesie aa ssfârºitului,sau mmãcar aa uunei mmari ssingularitãþi iistorice.

ªi cchiar aaºa eeste. CComunismul(sau cce-oo ffi ffost pprintr-oojumãtate dde llume) ss-aa mmodificat

din rrãdãcini aacum ddouã ddecenii, eestevremea cca ººi ccapitalismul ((sau cce-oo ffirãmas pprin ccealaltã jjumãtate) ssã ssemodifice, ppe iici, ppe ccolo, pprin ppãrþileesenþiale. NNu mmai mmerge cca ppânã aacum,este cclar aacest llucru. CConsumismul vvatermina pplaneta. CConfortul pplãtit ccu bbanivirtuali, ddin vviitor, nnu mmai ppoate ffisusþinut. LLa iieºirea ddin uultimul mmarerãzboi, oomenirea ss-aa aaruncat sspre hhuzur,o mmerita, ppãrea ccã ee ººi pposibil. DDe llacultura pplajei ººi ddiscotecii, lla llimuzinele ººilocuinþele ssupradimensionate ºi vvacanþele

luxuriante, ttotul eerafãcut... ssã nnu ddureze(poate, ccu eexcepþiaplajei). PPlusprobleme sstructurale,gen pproductivitateadin cce îîn cce mmairidicatã, ggraþieprogreselor ººtiinþificeºi ttehnologice. SS-aatrecut ccum ss-aa ttrecutla ssãptãmâna ddelucru dde ccinci zzile,dar ccu ssalarii mmereuîn ccreºtere. AA vvenitprobabil vvremea ssãse mmai ffacã uun ppas,spre ssãptãmâna dde

patru zzile dde llucru, ddar nnu sse mmai ppoatefãrã aa mmicºora pproporþional ººi ssalariul ––deci ººi nnivelul dde ttrai. EE nnevoie dde llocuride mmuncã ppentru ttoþi, ddar nnu ssunt bbani llafel dde mmulþi cca ppânã aacum ppentru ttoþi.Este ggreu dde ttrecut dde lla bbine lla mmaipuþin bbine, aaºa cceva nniciun gguvern nnuºtie-ppoate-vvrea ssã ffacã. „„Noroc” ccu ccriza,cã iimpune oo aasemenea sschimbare.Dureroasã –– ddar iistoria ddemonstreazãcã mmarile ccrize ssunt uurmate dde pperioadebune ppentru uumanitate, cchiar dde ssalturisemnificative, îîn cculturã, îîn ººtiinþã ((vezi ººiarticolul llui AAl. CCiorãnescu, dde lla ppaginile4 ººi 55, pparcã sscris aazi-ddimineaþã, sspecialpentru nnoi). SSunt ttoate ººansele ssã ffie ººiacum lla ffel –– dda, ddar dupã ttrecerea ccrizei.

PProblema ffundamentalã ssegãseºte îînsã nnu lla nniveleconomic ssau ffinanciar ((pentru

mine, ccam ttot aaia), cci lla ccel aal mmoralei, aalpoliticii, aal cconºtiinþei. ªªtiinþa ee aamoralã,se sspune; uutilizarea rrezultatelor eei nnupoate îînsã oocoli mmorala. CConsumismul eeîn mmare pparte iimpus dde ccei ccare pproducºi ccare fforþeazã, îîn ffolosul llor, ddesigur,ºi ddefiniþiile ccalitãþii vvieþii. BBanul ccerebani, uun vvârtej ccare sse aautoîntreþine.Lumea ee nnu nnumai ((relativ) rreglatã(e nnevoie dde aaºa cceva, mmai aales ddupãce pplaneta aa aajuns uun ssat gglobal), eesteºi ((masiv) mmanipulatã ((pentru mmultãvreme, hhaotic ººi nnu nneapãrat îîn bbine,se ppare ccã aacum mmanipularea eestemult mmai aatent ccoordonatã ººi, ssã ssperãm,poate sse fface îîn ddirecþia bbunã). MMultesunt dde rrafistolat, uunele dde uuitat, aaltelede îîndreptat. DDe lla pprea ffolositul cconceptde „„politically ccorrect”, pparalizant aadesea,pânã lla ggoana ddupã „„altfel”, dde llamiºcãrile iinduse ((feminismul, bboemahipiotã), lla nnevoia rrevenirii lla cceleumane, ssimple, lla nnormal ººi nnormã,la ffamilie, lla DDumnezeu ººi ssimþireanaþionalã ffãrã xxenofobie, lla aa ppune ppea ffi înaintea llui a aavea, lla aa ttrãi aazi ccaºi ccum aam mmuri mmâine, ddar lla aa llucraazi cca ººi ccum aam ttrãi vveºnic.

Este aasta oo uutopie? PPoate.Haideþi îînsã mmãcar uun ttimp ssãtrãim îîn rrãspãr ccu ffelul îîn ccare

am ttrãit ppânã aacum. VVom ppãrea aanormaliîn vvremea aanormalã ppe ccare oo ttraversãm– cceea cce îînseamnã, nnegarea-nnegaþiei,cã vvom îîncepe ssã ttrãim normal...

Lumea, îîncotro?

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIII �� NNrr.. 1100 ((1111)) ��OOccttoommbbrriiee 22001111

cy

mk

Revistã dde cculturã

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

DDiinn ssuummaarr::

� Homo ssapiens� Istoria dde llângã nnoi� Argeºeni-ppersonaj� România dde

pretutindeni� Lacrima AAnei

� Recuperarea diasporei

� Rememorãri� Orizont SSF� Citim ddin cclasici� Ars llonga...

www.curteadelaarges.ro

Biserica ddin PPoenãrei

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Coleg iu rredacþ iona l : Svet lanaCojocaru – director al Inst i tutului deMatemat icã º i In format icã a lAcademie i de ªt i in þe a Moldovei ,Chiºinãu, Florian CCopcea – scr i i tor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Sever in , Ioan CCrãc iun –d i rec tor a l Ed i tu r i i Ars Docend i ,Bucureº t i , Sp i r idon CCr is tocea –director al Muzeului Judeþean Argeº,Piteºt i , Dumitru AAugustin DDoman –scr i i to r, Cur tea de Argeº, Sor inMazi lescu – d i rec tor a l Cent ru lu iJudeþean Argeº pentru Promovarea

Cultur i i , Pi teºt i , Marian NNencescu –redactor -ºe f a l rev is te i B ib l io tecaBucureº t i lo r , F i lo f te ia PPal ly –di rector a l Muzeulu i Vi t icu l tur i i º iPomicul tur i i d in România, Goleºt i ,Argeº, Octav ian SSachelar ie –d i rec tor a l B ib l io tec i i Judeþene„Din icu Golescu” , P i teº t i , Adr ianSãmãrescu – d i rec tor ed i tor ia l a lEditur i i Tiparg, Piteºt i , Ion CC. ªªtefan– profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabã ºi Crist ian Bobi

Tehnoredactare: Elena Baicu

IISSSSNN:: 22006688-99448899Întreaga rãspundere ºtiinþificã,

juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articol se facenumai cu acordul autorului ºi precizareasursei.

CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

Din aactualitatea cculturalã

Spre ffinal dde llunã aaugust, Clubul Iubitorilorde Culturã din Curtea de Argeº s-a reunitla Nucºoara, într-o vizitã devenitã deja

tradiþie la cunoscutul meºter popular Ion Rodoº.O prezenþã masivã, cu participanþi din apropiere(Curtea de Argeº ºi Nucºoara, desigur, dar ºi de

la Arefu, Domneºti, Câmpulung) sau mai de departe(Piteºti – printre alþii, Gabriela Pendiuc, directoareaªcolii Populare de Arte, ºi Bucureºti – printre alþii,scriitorul ªtefan Mitroi, protagonist al unei întâlnirirecente a CIC) ºi cu un program cu adevãratmemorabil: pe fundalul unei „ºezãtori” cu muzicãde fluier (Nicu Cãtãnoiu din Corbi), vocalã (meºterulRodoº însuºi, dar ºi eleva sa Bianca-GeorgianaMucenic), cu tors de lânã în furcã încrustatã ºi cuþesut la rãzboi, cu mai mulþi elevi ai clasei decioplituri în lemn a meºterului, care au lucrat „live”,s-a lansat cartea Povestea familiei Arnãuþoiu dinNucºoara, de Elena Ion Arnãuþoiu, prezentã laîntâlnire, alertã ºi tonicã la cei 92 de ani împliniþiîn primãvara lui 2011, la fel cum era ºi acum un an,la o întâlnire similarã. („Cumpãtare ºi speranþã –ºi uitaþi de cele rele” este parte din „secretul”

longevitãþii, dezvãluit de sora cunoscutuluiToma Arnãuþoiu.) Cartea a fost prezentatã deIon Crãciun-Cristian, directorul Editurii Ars Docendia Universitãþii din Bucureºti ºi editor al volumului.

Trebuie mmenþionat cã anii din urmã i-auadus meºterului Ion Rodoº o serie debucurii. Cea mai importantã dintre

acestea, prin urmãrile ce se vor observa întimp, este probabil faptul cã, începând cu anulºcolar 2010-2011, el este profesor la ªcoalaPopularã de Arte Piteºti, specialitatea sculpturã,cu clase externe la Nucºoara ºi Domneºti.

În 2011, el a primit ºi mai multe distincþii ºipremii: Premiul de excelenþã acordat de ziarulArgeºul, Piteºti, categoria culturã, Diploma de

membru al Academiei Artelor Tradiþionale dinRomânia, secþiunea Arte plastice, diplome deexcelenþã acordate de Consiliul Judeþean Argeº,prin Muzeul Viticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, pentrupromovarea artelor tradiþionale etc. Ion Rodoº estenu numai un creator talentat ºi îndrãgostit de muncalui, dar ºi un altruist cum puþini pot fi întâlniþi.

ÎÎnn ccuurrtteeaa-mmuuzzeeuu aa mmeeººtteerruulluuii IIoonn RRooddooºº

AAparre ssub eegida TTrrustului dde PPrresã „„AArrgeº EExprres”, ddirrectorr GGavrrilã MMoise, ººi aa CCentrrului ddeCulturrã ººi AArrte „„Georrge TTopîrrceanu”, ddirrectorr CCrristian MMitrrofan, ddin CCurrtea dde AArrgeº

Redacþia ººi aadministrraþia: Trustul de Presã „Argeº Expres” Bulevardul Basarabilor, Nr. 35A

Tel/fax: 0248-722368.E-mmail: [email protected]: www.curteadelaarges.ro Abonamente se pot face la sediul

redacþiei (20 lei/6 luni ºi 40 lei/12 luni;banii trebuie trimiºi în contul SC ArgeºExpres Press S.R.L. deschis laRaiffeisen Bank Curtea de Argeº,IBAN: RO83 RZBR 0000 0600 03735533), sau prin Poºta Românã.

Tiparul: SC ARGEªUL LIBER SAPiteºti

AAnnuull IIII �� NNrr.. 1100 ((1111)) ��OOccttoommbbrriiee 2200111122

Aavut lloc nnu îîn aa ddoua mmiercuria lunii, cum este obiceiul Clubului,ci vineri 16 septembrie, la ora

16.00, în Sala Manole de la Palatul

Arhiepiscopal din curtea MãnãstiriiArgeºului. Programul a cuprins prezentareaunei veritabile „avalanºe” de cãrþi, dintrecele mai diverse ºi mai interesante: Puterea

credinþei, de Wim Lamfers(preot, Olanda); poemede Nicolae Þurcanu (poettransnistrean, prezentat ºi înrevista noastrã) publicate laAlba Iulia de Virgil-ªerbuCisteianu într-o serie de treivolume; Pre(texte) – mini-eseuri,de Sorin Durdun (Câmpulung),ºi Patriarhul Justinian Marinaºi locurile natale, culegere dearticole îngrijite de ZenoviaZamfir. A fost de faþã ÎPS Calinic,Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului, am avut oaspeþi dela Câmpulung, Piteºti, Bucureºti,Râmnicu Vâlcea.

ÎÎnnttââllnniirreeaa CCIICC ddiinn lluunnaasseepptteemmbbrriiee

Poenãrei eeste ssatul (parte a comunei Corbi) încare au rezistat pânã în luna mai 1958 o partedintre „Haiducii Muscelului”, partizanii din

gruparea fraþilor Arnãuþoiu, Toma ºi Petre, iar titlulanterior este ºi titlul „revistei monografice anuale”pe care un grup de fii ai satului o publicã (în condiþiigrafice de excepþie): fondator/tehnoredactor – GrigoreConstantinescu, director/sponsor – Virgil Baciu, secretarde redacþie – Constantin Samoilã, lector – EugeniaConstantinescu, ilustraþii – Virgil Baciu, Eva Adam,Cosmin Andrei,prepress –Gabriela Ploscã.Numãrul alºaptelea, a cãruicopertã estereprodusãalãturi, a fostlansat la ediþiaa opta a întâlniriifiilor satului, lafinal de august2011. Lumemultã, localnicisau poenãreniplecaþi prin lume,prieteni ai satuluidin comunelevecine sau maide departe auparticipat laîntâlnirea de laBiserica cuhramul „SfântaParaschiva” ºi din curtea ºcolii. S-au depãnat amintiri,s-au prezentat cãrþi, la o întâlnire cu tradiþie, caredovedeºte cã, dacã existã entuziasm ºi dãruire, sepot face lucruri frumoase ºi durabile.

PPooeennããrreeii - ssttrrããbbuunnãã vvaattrrãã nnaattaallãã

Jupâneºti ppe RRâul DDoamnei sau O monografie sentimentalã senumeºte recenta carte apãrutã la Editura Valahia, semnatã deprofesorul de istorie Cicerone Georgescu ºi filologul clasic ºi

eminescologul Nicolae Georgescu. Lansarea volumului a avut loc laCentrul Cultural Piteºti, la sfârºit de septembrie. Au prezentat aceastãapariþie editorialã Augustin Doman, Sorin Mazilescu, Ion Licã Vulpeºti.

Cartea este unelogiu adus satuluide sub deal,prototipul satuluiromânesc.Au participatnumeroºi profesoriºi scriitori dinspaþiul nostrucultural, printrecare Ion Popescu-Sireteanu, AureliaCorbeanu, MihaiGhiþescu, MonaVâlceanu.

LLaannssaarree ddee ccaarrttee

Când eeºti „ispitit” sã scrii despre zidirilelui Dumnezeu, oameni care au avutun „destin” în viaþa noastrã, clãditã

din rãbdare multã ºi trudã neodihnitã, gândulºi condeiul te duc pe valurile hiperbolei.

Când personalitatea este de excepþie, cuma fost Patriarhul Justinian, cunoscându-i viaþala muchie de cuþit, nu-þi mai dã mâna sã începia broda pe marginea sau miezul vieþii.

Mai recent, oameni care l-au cunoscutîndeaproape pe marele Patriarh Justinian auîncercat ºi au reuºit sã scoatã douã cãrþi dereferinþã, aºa cum l-au cunoscut. Unul estePãrintele Constantin Pârvu, iar altul dr. GeorgeStan. Fiecare l-a zugrãvit din unghiuri diferite.

Cine citeºte cãrþile îºi poate imagina, pe cât posibil, uriaºa personalitate aPatriarhului Justinian. Patriarhul Teoctist, la comemorarea a treizeci de ani dela plecarea în þara de peste veac a Patriarhului Justinian, a subliniat vrednicianu numai ca Patriarh ortodox al românilor, ci ºi ca Patriarh unic al Ortodoxieiºi chiar al întregii creºtinãtãþi, recunoscut, de altfel, de contemporanii sãi.

Ceea ce uimeºte este faptul cã timpul lucreazã în favoareadistinsului Ierarh al Bisericii Strãbune. Mircea Eliade, contemporan cuPatriarhul Justinian, spunea cã orice operã la care se macinã în timp,doar dupã 30 de ani se va vedea ce mai rãmâne din ea. Gândindu-nela opera celebrului Patriarh Justinian, putem spune azi, dupã treidecenii ºi ceva, cã lucrarea inimii sale, grija pentru Biserica lui Hristosa fost una de excepþie ºi ea a crescut în dinamicã diamantinã.

Gândirea integralã a marelui Patriarh a fost de la început petermen mediu ºi lung. Cu o forþã ieºitã din comun, a intuit mersulvremurilor atinse de bruma unei ideologii sfâºietoare ºi sângeroase.Apelul sãu se auzea ca un ecou din fântâni adânci:

– Clerul sã aibã grijã de Altare, de slujirea poporului ºi sã nu seamestece în politicã. Politica o fac eu! Cine a înþeles mesajul, s-asalvat. Cine a amestecat lucrurile, a avut de suferit.

În arhiva Cancelariei Sfântului Sinod se gãsesc documenteuluitoare. Un cap limpede, o inimã cuprinzãtoare ºi un condei cuputere evocatoare ºi creatoare ar putea aduce la vedere câteva tomuricu cele mai dure realitãþi cu care s-a confruntat un om fãrã seamãn alBisericii. Acolo se vor putea vedea dramele ºi tragediile sufletului sãude luptãtor pânã la capãt.

În tot ce a întreprins, n-a glumit. Pentru el, Biserica era un idealcare trebuia apãrat pe viaþã ºi pe moarte. Lucrurile le fãcea pânã lacapãt. Aproximaþia era pentru el o nenorocire ºi stãruia cu vegheremultã ºi neadormitã ca orice fãcea, sã fie fãcut aºa cum trebuie.Sferturile ºi jumãtãþile de mãsurã sunt boli de care n-a suferitniciodatã. Îi învãþa ºi pe cei din jur sã fie la fel.

Aºa l-a intuit marele cãrturar ºi mitropolit Irineu Mihãlcescu,refugiat la Mãnãstirea Govora cu întreaga administraþie a MitropolieiMoldovei ºi Sucevei în timpul celui De-al Doilea Rãzboi Mondial, refugiuparcã anume consumat pentru a-l gãsi pe urmaºul sãu în scaun ºi, mai apoi,Patriarh al Bisericii Strãbune. Dacã Irineu Mitropolitul n-ar fi ajuns la Govoraºi n-ar fi auzit de vredniciile lui Ioan Marina, preot la „Sfântul Gheorghe” înRâmnicu-Vâlcea ºi director al Seminarului Teologic, Biserica Româneascãar fi avut, negreºit, un alt destin.

Justinian PPatriarhul, omul de geniu administrativ ºi de un dinamismexcepþional, dublat de dârzenie, perspicacitate ºi diplomaþie fãrã egal,a reuºit sã treacã, sub adumbrirea Duhului Sfânt, toate capcanele ºi

opreliºtile unei ideologii strivitoare. Dupã cum se ºtie, unii din casa mare aBisericii au tot pus piedici în cei 30 de ani de patriarhat chinuit. La acesteas-au adãugat ºi amarurile din familie, iar atacurile zdrobitoare din afara Bisericiiveneau, valuri-valuri, peste viaþa de zi cu zi a straºnicului Patriarh, care nuse lãsa doborât.

Vãzând în adânc zbuciumul Patriarhului Justinian, nu putem uita cã el a avutde întâmpinat greul dezastruos de dupã prãbuºirea þãrii în cel De-al DoileaRãzboi Mondial. Ce optimism uluitor! Ce forþã de muncã a primit din mâinile luiDumnezeu! Câtã credinþã ºi speranþã în purtarea de grijã a inimii iubitoare a luiIisus Hristos, al cãrui Arhiereu era înjugat la greul zilei! Totul era de orânduit.Speranþa lui era la Dumnezeu. Apelul la preoþii slujitori era dinamic ºi s-a sprijinitpe priceperea ºi îndoitul zel apostolic. Forþa caracterului sãu integru ºi rapiditateacu care întreprindea orice acþiune de salvare a Bisericii Neamului Românescdescumpãneau deseori pe cei cu pasul nehotãrât.

Dinamismul sãu din interiorul Bisericii, pe care a reuºit sã o punã pe temeliide granit, s-a rãsfrânt ºi în afarã, spintecând cortina de fier a unei ideologiidemente. Pentru Occident ºi Orient, Justinian era ca un luceafãr care strãluceaîntru nãdejdi mântuitoare. Cine rãsfoieºte ºi zãboveºte cu puþinã aplecare pesterevistele Bisericii Ortodoxe Române din vremea sa va vedea desluºit vigoareaînvãþãmântului teologic de toate gradele, savantele cercetãri întru ale teologiei,apostolatul social, disciplina clerului responsabil de sfânta sa chemare, intrareamonahismului în rosturile lui fireºti, tipãrirea cãrþilor de excepþionalã valoareduhovniceascã, minune pentru cine ºtie sã vadã ºi sã înþeleagã, având în vederespinoasele întortocheli ale cenzurii, de care n-a scãpat nimeni, dupã cum bine se ºtie.

Toate aacestea ºi altele câte vor mai fifost, ºtiute doar de inima îndureratã afenomenalului Patriarh Justinian, s-au

consumat tainic în viaþa unui om cum n-a maifost altul în Bisericã.

Atunci când Regina Angliei îi ofereao limuzinã de lux, Patriarhul Justinian aconvertit-o în hârtie specialã pentru tipãrirea asute de mii de Biblii, pentru românii setoºi deevlavie. Era vremea când toboºarii ideologieifãrã suflet se arãtau precum ciupercile dupãploaie. Din toate acestea a ieºit mai multdecât biruitor. Duhul Sfânt era deasupra lui ºia Bisericii încredinþate spre viteazã pãstorire.

Ceea ce mi s-a pãrut relevant la acestdinamic ºi unic Patriarh a fost duhul decuprindere, în egalã mãsurã, a celor douãforþe pastorale ale Bisericii: preoþia de mir ºimonahismul. A reuºit cu strãlucire, chiar dacãunii l-au chinuit zeci de ani, deseori, cu dispreþsuveran. Aºa a ajuns ca într-un an, la 6 iunie,când se sãrbãtorea ziua de întronizare,tremurându-i mâinile ºi glasul, a zis:„Toate gândurile ºi sentimentele pe carele nutriþi pentru mine, þineþi-le pentru voi!”

Era obosit de intrigãrii, nesinceritãþi ºilupte intempestive doar de el ºtiute. ªi toateacestea l-au mâncat din lume, iar lovitura de

graþie i-a dat-o cutremurul din martie 1977. Venind de la spital ºi vãzând pedrum blocuri dãrâmate ºi spunându-i-se cã a fost cutremur, a zis cu adâncsuspin: Vai, Bisericile mele! A fost ultimul cuvânt al unui Patriarh care a arsde focul iubirii pentru Altarul Bisericii Strãbune!

Cu ceva vreme înainte de a muri, ºi-a exprimat dorinþa de inimã ca Teoctist,Mitropolitul de atunci al Olteniei, sã devinã urmaº în Scaunul Patriarhal. Doardupã nouã ani se va împlini testamentul sãu, care, mai mult de douãzeci de ani,s-a tot primenit de iubitul ucenic care a suspinat ºi vãrsat lacrimi la mormântulPãrintelui sãu de inimã.

Cerul se veseleºte, cã în spaþiul acesta, de la poalele Carpaþilor, locul depromenadã al lui Dumnezeu este gãtit de nuntã. Din Altarele primenite criniirugãciunii îºi deschid corolele uriaºe spre zãrile senine ale iubirii lui Dumnezeu,iar Justinian Patriarhul îºi priveºte zidirile de suflet ca potirele de aur în luminasoarelui.

Fãrã dde eeinu ººtiudacã

am ffi cceea ccesuntem. OOri ddacãlumea aar mmai ffi

aceeaºi. LLe-aam sspus ppoartasufletului ººi vvorbim ddespre lluminilelor. SSe zzice ccã lle ddatorãm ooptzecila ssutã ddin cceea cce ººtim ddesprecele cce nne îînconjoarã. VVa ffi ffiindceva dde vvreme cce, îîn îînþeleapta ººicreºtineasca nnoastrã iiubire dde ffrate,ca ssã-ll ffaci nneputincios ppe ssemenultãu ee ssuficient ssã-ii sscoþi oochii.Istoriile pprinciare ssunt ppline dde

asemenea ffapte eevlavioase,practicate aamar dde vvreme ccunespus eentuziasm ººi ddãruire.

Un ppictor ddupã ccare „„mã-îînne-bunesc”, vvorba llui CCaragiale, aareo ssuperbã Parabola oorbilor încare eeu uunul ddescifrez ººi uuneleprolegomene lla uun pposibil „„Tratatdespre ggregaritatea ccecitãþii”. CCeeace mmã îîndeamnã aa ccrede ccã PPieterBrueghel ccel BBãtrân ººtia ccâte ccevadespre oomenire. FFiindcã, uurmãrinddevenirea aacesteia ((Doamnefereºte ssã nne ddea pprin ccap aaltceva!),mã îîntreb ddacã oorbenia aare vvreolegãturã ccu oochii.

Trecând îînsã ppeste oo aatâtde iinutilã rreflecþie, cceea ccemã nnedumereºte îîn ccel mmai

înalt ggrad eeste iimaginea ppe ccare,într-oo mmetaforã ppicturalã ssausculpturalã ddevenitã dde ppe aacumloc ccomun, oo aavem ddepre jjustiþie.Adicãtelea, dde cce ssã ffie ddânsalegatã lla oochi? PPresupune aastaideea ccã îîn ffaþa eei ttoþi ssuntem eegaliori ffaptul ccã nnu ccel cce sse aaflãdinaintea-ii cconteazã, cci cchiþibuºurileavocãþeºti, ttertipurile ccare îîntorcfraza ººi llegea ººi, oodatã ccu eele,faptele? DDacã mmã uuit lla cce sseîntâmplã îîn llumea llui DDumnezeu,

întrebarea mmi sse ppare dde-aa ddreptulstupidã. ÎÎnsã nnu ppot ssã nnu mmãîntreb ººi ssã nnu mmã uuimesc dde ccumne mmãsluim aadevãrul. FFiindcãnumai ddacã aai oochii llegaþi ppoþi ssã-llconfuzi ppe HHristos ccu BBaraba.

Trebuie ssã ffii oorb ppentru aa pputeaþine ccumpãna ddreaptã oori ppentru aanu vvedea cce sse aaºazã ppe ttalger ººispre ccine îînclinã aacesta? CCãci, nnu-iiaºa?, ccu aadevãrat nnu cconteazã ccese aaºazã ººi nnici sspre ccine ttrage!

Doamne, cce îîntrebãri iinutileîþi ppoþi ttrece pprin mmintegândindu-tte lla oochi! NN-aar

fi mmai bbine ssã... ººi ssã... ººi ssã...? BBa,ar ffi! ÎÎnsã zziarele sscriu, tteleviziuniletransmit, rradiourile aaºijderi...ªi, uuneori, sspre sstupefacþia mmea,e cchiar aadevãrat.

Curtea de la Argeºº

Anul III �� Nr. 110 ((11) ��Octombrie 22011 3

Homo ssapiens

Justinian PPatriarhul bbiruind îîn iistorieÎÎPPSS CCAALLIINNIICC

OchiiHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens



Ogeneraþie îîntreagã a pornit în cãutareaunui ideal. De la începutul acestui veac,o miºcare nesigurã a început sã se

desemneze în domeniul spiritului, acuzându-se peîncetul ºi încercând sã defineascã o atitudine, sãajungã la o sumã de adevãruri necesare. Cãutareaaceasta neliniºtitã nu pare sã gãseascã destulepuncte de sprijin în trecut. Cu toþii simþim cã nelipseºte solidaritatea cu ceea ce a fost, cã punþile aufost rupte între noi ºi generaþiile care se obiºnuiserãsã gândeascã altfel.

Nimeni n-ar ºti sã spunã unde duce drumulpe care pãºim. Duhul cel nou al Europei nu s-acristalizat încã în forme care sã poatã fi de peacum judecate ºi analizate retrospectiv. O schimbaree însã în aer ºi în credinþa ei trãim cu toþii.

Întreaga cugetare europeanã presimte cãaparþine unei tranziþii, cã elaboreazã pe neºtiuteo spiritualitate ineditã. Ce poate sã ne aducãprefacerea cea mare spre care ne simþim purtaþi?Ce însemneazã prefacere ºi care e valoareauniversalã a acestei capacitãþi de reînnoire?

Nu suntem cei dintâi care cunoaºtem astfel detreceri. Deºi veacul pe care îl trãim se vesteºte greude surprize, alþii au cunoscut cu mult înaintea noastrãzile care nu erau poate cu mult deosebite deacestea. Suntem, desigur, prea aproape de fapte casã le putem judeca în întregul lor, dar istoria culturiieuropene oferã cel puþin prilejul câtorva constatãri,care nu sunt poate fãrã subînþeles pentru ceea cese pregãteºte în viitor.

Putinþa de întinerire a culturilor, a societãþilorºi a spiritualitãþilor colective e, de bunã seamã, ceamai mare binefacere din câte au venit în ajutorulprogresului omenesc. În stampele vechi, ideea deprogres e figuratã printr-o scarã. Scara aceasta areînsã mai multe etaje, cu câte un palier înainte defiecare nou urcuº, cãtre care trebuie s-o îndemneºi s-o ridice de fiecare datã un impuls nou, oîmprospãtare de puteri, o întinerire. Ca în mitulstrãvechiului Anteu, spiritul omenesc prinde noi forþela un anumit contact cu realitatea ºi continuã pe undrum pe care se întâmplã uneori sã lâncezeascã,pânã când un alt îndemn îl scoate din fãgaºurile preatocite ºi îl repede cu mai mult elan spre þintele noi.

Marile eepoci ale civilizaþiei au fost toateîmprospãtãri de forþe. Epoca scurtã, dardeosebit de fertilã pentru drumurile viitoare

ale spiritului omenesc, a clasicismului grecesc,secolul lui August, Renaºterea italianã, clasicismulfrancez, romantismul, realismul secolului trecut, sunttot atâtea miºcãri spirituale masive, uneori eruptive,alteori numai trasate, dar care se înfãþiºeazã înacelaºi timp ºi ca niºte fundamentale prefaceri aleunei mentalitãþi preexistente. Care e rostul lor, n-armai fi locul sã se spunã aici. Toate epocile acesteascurte, înghesuite uneori în perioade de timp carenu trec de treizeci de ani, au fãcut mai mult pentrusufletul nostru decât secolele lungi de istorierãzboinicã ºi decât miile de ani de vagã somnolenþãa preistoriei.

Ceea ce ne intereseazã însã, pentru moment, esã distingem caracterele specifice ale marilor înnoiri,pentru a ºti în ce mãsurã ar putea sã rãspundãprefacerilor viitoare pe care începem sã le simþim.Istoricul culturii are dreptul, indiferent de dogma dupãcare interpreteazã trecutul, sã se întrebe dacã acesttrecut îi poate servi de învãþãturã ºi dacã poatescoate o lecþie din experienþele de altãdatã.

Ceea ce mi se pare mai vrednic de observat ºimai uºor de înþeles pentru noi, cei care trãim ceasulde faþã, e faptul cã toate aceste mari curente deculturã ºi prefaceri spirituale corespund unor epocide crizã. Mi se pare cã lucrul acesta n-a fostîndeajuns subliniat. Dimpotrivã, istoria ne-a obiºnuitcu ideea cã epocile de mare potenþã culturalã ºiartisticã se confundã cu cele de prosperitateeconomicã ºi, deci, de liniºte din punctul de vederepolitic ºi militar. Influenþaþi de interpretãrile

materialiste ale istoriei, cei care s-au ocupat, depildã, de Renaºterea italianã sau de cea flamandã,i-au cãutat mai cu seamã temeiuri economice.Arta celor douã Renaºteri s-ar explica astfel prinexcepþionala înflorire comercialã a oraºelor italieneºi flamande ºi prin noile posibilitãþi de viaþã pe carele oferea îmbogãþirea burgheziei din aceste oraºe.

Explicaþia aaceasta mi se pare cu atât maineîndestulãtoare, cu cât reduce la preapuþin sensul spiritual al marilor transformãri.

Nu se poate nega faptul material al coincidenþeiacestor miºcãri cu o prosperitate economicã ºi cuun anumit progres social. Dar bogãþia explicã în chippotrivit o artã utilitarã, produs al civilizaþiei materiale,ºi nicidecum o atât de profundã miºcare a spiritelor,cum a fost aceea adusã de Renaºtere ºi deumanism. Revoluþia aceasta trebuie sã aibã temeiurimult mai adânci decât simpla explicaþie a uneiîmprejurãri materiale.

Mã voi opri mai mult asupra constatãrii cu caream început. Toate marile înnoiri sunt rezultat al uneiepoci de crizã, corespund sau urmeazã imediat uneistãri de excepþionalã frãmântare. Asupra acestui faptnu se poate insista îndeajuns într-un spaþiu atât delimitat. Câteva constatãri se impun totuºi. Renovareaspiritului grecesc se face la umbra evenimentelorcapitale prin importanþa lor istoricã ºi hotãrâtoarepentru soarta Greciei, rãzboaiele împotriva perºilorºi rãzboaiele Peloponezului. Eschil a luptat laMarathon, ºi poate ºi la Plateea, ºi a scris una dintre

tragediile lui cele mai vestite, Perºii, în onoareavitejilor luptãtori de la Salamina. Activitatea dramaticãa lui Euripide corespunde cronologic cu cele douãrãzboaie ale Peloponezului. Între unul ºi altul seîntinde întreaga miºcare spiritualã greceascã, atât defertilã în urmãri. În cercetarea istoriei, ne-am obiºnuitsã vedem sau unul sau altul dintre cele douã aspecteale lui, sau faþa zâmbitoare, sau cea încruntatã azeului Ianus. Adevãrul e însã deosebit de ideilenoastre obiºnuite. Rãzboiul, tulburarea politicã,n-au fãcut sã tacã muzele decât pentru o clipã,pentru clipa de pregãtire care avea sã dea maimultã ºi mai mare eficacitate glasului lor.

Dacã ttrecem la Renaºterea italianã, aceeaºiconstatare se impune. Din punct de vederepolitic, secolele al XV-lea ºi al XVI-lea

sunt, desigur, cele mai grele ºi mai bogate în luptepolitice ºi în rivalitãþi de tot felul din întreaga istoriea Italiei. Seculara luptã dintre Guelfi ºi Ghibelini a

dus pe încetulla fãrâmiþareaenergiilor locale,apoi lainstaurareacâtorva dinastiide potentaþi, care,de cele mai multeori, ºi-au pãstratdomnia numaiprin brutalitate ºiprin mijloace tiranice. Peste toate acestea sesuprapune, odatã cu sfârºitul secolului al XV-lea,lupta franco-spaniolã pentru supremaþia în Peninsulã,luptã care însângereazã timp de o jumãtate de secoldestinele Italiei.

Tabloul istoric e sumbru; cu toate acestea,rivalitatea dintre Guelfi ºi Ghibelini n-a împiedicatsevera muzã a lui Dante sã se hrãneascã din chiaraceste lupte, dupã cum mãruntele ambiþii locale ºinecontenitele zvârcoliri ale tiraniei ameninþate depretutindeni n-au putut împiedica formidabila înflorirede artã, de ºtiinþã ºi de poezie ce caracterizeazãtocmai aceastã epocã de tulburãri.

Secolul lui Ludovic al XlV-lea e îndeobºteconsiderat sub aspectul lui spectacular, sub speciagrandorii ºi a solemnitãþii. Ce reþinem mai cu seamãdintr-însul sunt Versailles ºi literatura clasicã, baleteleRegelui-Soare ºi puternica expansiune a spirituluifrancez în lungul ºi în latul continentului european.Cu toate acestea, medalia are ºi un revers.Rãzboaiele s-au þinut lanþ tot timpul îndelungateidomnii a gloriosului monarh. Lucrul e ºtiut, dar rareoris-a fãcut apropierea între rãzboaie ºi literaturã.Numai lipsa de obiºnuinþã ne împiedicã sã concepemapariþia Cidului lui Corneille în plin rãzboi de treizecide ani, a primei cãrþi de Fabule a lui La Fontaine, aAvarului lui Moliere ºi a lui Britannicus de Racine(acesta din urmã cu un an deosebire), în clipa chiarîn care se încheia Pacea de la Aix-la-Chapelle.Rãzboaiele din Olanda, Edictul din Nantes, certurilereligioase în jurul jansenismului, a quietismului ºi agalicanismului umplu a doua jumãtate a domniei luiLudovic al XlV-lea. În 1688, Caracterele lui LaBruyere apar în anul în care începe rãzboiul Ligiide la Augsburg, cãruia îi urmeazã, în cei din urmãani ai acestei domnii, lungul ºi istovitorul rãzboipentru succesiunea Spaniei. Din punct de vedereal situaþiei interioare, lucrurile nu se prezentautotdeauna sub aspecte mai surâzãtoare. Vistieriafãcea cu greu faþã cerinþelor rãzboiului ºi ale pãcii,vremurile chiar se arãtau potrivnice, cãci iarna din1709, de pildã, a rãmas în analele istoriei ca unadintre cele mai grele din câte a cunoscut omenirea.Cu toate acestea, un singur lucru rãmâne din domnialui Ludovic al XlV-lea: gloria literarã care, mai curânddecât rãzboaiele pierdute sau câºtigate, a asiguratpentru multã vreme Franþei preeminenþa în Europa.

Acelaºi llucru se poate spune despremiºcarea romanticã, reprezentatã de poeþicare au copilãrit în zgomotul tunurilor

victorioase ale Primului Imperiu, care au trãit apoimarea tristeþe a prãbuºirii Franþei ºi care au urcat,la douãzeci sau la treizeci de ani, pe baricadeleRevoluþiei din 1830. Din crizele strãbãtute în spaþiulunei generaþii de Franþa, rând pe rând republicanã,imperialã ºi constituþionalã, s-a creat o spiritualitatenouã, care poate fi consideratã, cel puþin în parte,ca o rezultantã tocmai a acestor împrejurãri.

Iatã, dar, cã marile crize politice sau militaren-au împiedicat înflorirea spiritualã. Dimpotrivã,voi îndrãzni sã spun cã asemenea crize, departede a o împiedica, o favorizeazã, prin aceea cã punproblemele sufleteºti ºi intelectuale cu mai multãacuitate ºi cer mai grabnice dezlegãri. Odihna implicãtotdeauna oarecare lene, o greutate în a ajunge laexpresia cãutatã. Frãmântarea comunicã, dimpotrivã,o stare de tensiune ºi o nevoie de activitate carese cer neapãrat realizate.

Despre mmarile îînnoiriAAlleexxaannddrruu CCIIOORRÃÃNNEESSCCUU

66

Homo ssapiens


AAnnuull IIII �� NNrr.. 1100 ((1111)) ��OOccttoommbbrriiee 22001111 55

În aacelaºi ttimp, epocile de crizã incitã la reflecþiimai adâncite asupra tuturor marilor probleme;în felul acesta, condiþiile sunt create pentru a

facilita progresul gândirii. Cã instrumentul lipseºte ºicã greutãþi de tot felul împiedicã imediata comunicarea acestei gândiri, lucrul acesta mi se pare indiscutabil;tocmai de aceea se poate urmãri, pânã la un punct,un anumit decalaj între fenomenul politic ºi celcultural, cel din urmã venind la o micã depãrtareîn timp dupã cel dintâi, adicã atunci când condiþiilemateriale îngãduie exprimarea normalã a sumeide reflecþii înmagazinate în epoca de crizã.

În felul acesta, ajungem la concluzia cãfrãmântarea nu face sã tacã muzele. Ea e, din contrã,fermentul activ ºi hotãrîtor, mustul care, aºezat cutimpul, va da tãria de vin vechi a marilor înfloririspirituale. De aceea suntem în drept sã aºteptãm ºide data aceasta o înnoire, o îndrumare spre noileorizonturi pe care le cãutãm.

Cu ce vor semãna aceste orizonturi e, desigur,greu de hotãrât de pe acum. Dar cine cautã idealurileviitoare departe de ceea ce suntem astãzi se înºalã.Înnoire, prefacere, transformare înseamnã toatereluarea unui vechi material ºi îmbrãcarea lui într-ohainã nouã, sub care însã trupul rãmâne acelaºi.Nimeni dintre noi nu poate fi altceva decât ceea ceeste. Niciuna dintre marile miºcãri spirituale aletrecutului n-a schimbat esenþa materialului de gândire,ci numai l-a considerat din alte puncte de vedere.Renaºterea italianã n-a fost o revenire la antichitate,pentru cã tradiþia anticã ºi clasicã nu fusese pierdutãîn Italia, nici chiar în vremurile cele mai întunecate aleveacului de mijloc. Clasicismul francez n-a prefãcutaltceva decât materialul de gândire al clasicismuluiantic, care-i era de mult asimilat prin miºcareaumanistã, veche de douã sute de ani. Singurele

noastre revoluþii literare, cea a Daciei literare ºi ceaa sãmãnãtorismului, nu sunt decât interpretãri noi aleunor esenþe vechi. Aici, mai mult decât oriunde, mitullui Anteu devine realitate. Puterile nu vin din aer, cidin atingerea cu pãmântul. Întinerirea e un contactmai prelungit cu contingenþele imediate, e ridicareala o potenþã superioarã a ceea ce suntem în realitate.

Lucrul acesta e atât de adevãrat, încât confirmareaistoricã nu întârzie sã se ofere. Toate miºcãrilespirituale care s-au adresat aiurea decât pãmântuluipropriu au dat greº, sau cel puþin n-au adusrezultatele ce s-ar fi putut aºtepta de la ele. Modagalicã în Spania din secolul al XVIII-lea, anglomaniafrancezã ºi italianã din acelaºi secol, sunt miºcãrivaste, cu întinse ramificaþii, cu multiple aspecte ºimanifestãri, dar a cãror fertilitate pentru culturilerespective nu se poate compara cu aceea a miºcãrilornaþionale. Dimpotrivã, miºcãrile care se folosesc depilda strãinã ca de un punct de plecare pentrupromovarea propriilor puteri sunt cele care au lãsato dârã mai adâncã în trecutul cultural al omenirii.Romantismul german, de pildã, sau generaþia de la1898 în Spania sunt tot atâtea adânciri ale proprieiesenþe, coroborate cu experienþe din alte literaturi,dar punând la contribuþie în felul cel mai potrivitposibilitãþile imense ale sufletului naþional.

De aaceea, mi se pare cu cale sã cãutãmadevãrurile viitoare aproape de noi.Întocmai ca vechiul filosof grec, toatã

zestrea noastrã ne urmeazã pe drum. În bagajelestrãine nu vom gãsi decât material de schimb.Înnoirea însã trebuie sã vinã de la noi, de la ceeace a fost ºi trebuie sã rãmânã al nostru, din bogãþia,multã sau puþinã, din care ne-am hrãnit puterileºi pânã acum.

Merg îînfiecareiunie

în Finlanda, laTurku (lângã graniþa cu Suedia), pentrumatematicã ºi informaticã, ºi la Imatra(lângã graniþa cu Rusia), pentrusemioticã ºi studii culturale. Parcurgdrumul dintre cele douã oraºe uneoricu trenul, alteori cu autobuzul, trecprintr-o sumedenie de localitãþi, mi seperindã prin faþa ochilor peisajulfinlandez dominat de PÃDURE ºi deLINIªTE, la care iarna se adaugãZÃPADA; v-am prezentat astfeltriunghiul finlandez. Despre fiecaredintre vârfurile acestui triunghis-a scris foarte mult, darnumai întreaga triadã dãseama despre modul finlandezde a fi. Îi urmãresc pe cãlãtoricum urcã ºi coboarã în liniºte,comunicarea cu ºoferulautobuzului se face aproapeîn ºoaptã, soferul se schimbãdupã trei ore. În iunie, întreagaFinlandã pare o grãdinã. Dar,când nu te aºtepþi, peisajuloraºelor finlandeze estepigmentat cu anunþuri caPIZZA ºi KEBAB, iarMcDonald-urile nu lipsescnici ele, ca pretutindeni înlume, pentru a ne aminticã trãim într-o societateglobalizatã.

De ppe oo bbancã dinimensul parc din jurul mariiCatedrale din Turku, sau din

piaþa centralã din Imatra îi urmãrescpe copii cum se joacã într-o liniºte

surprinzãtoare pentru un meridional camine ºi descopãr astfel cã asociereacopiilor cu zarva ºi cu zgomotul nufuncþioneazã aici. Copiii se invitãreciproc cine sã se rostogolescã maiîntâi pe tobogan, cine sã se legenemai întâi în scrânciob. Pãrinþii îiurmãresc ºi ei în liniºte, instalaþi pebãncile din apropiere. Neprevenit ºidacã n-ai ºti cã te afli în Finlanda, aiputea crede cã ai nimerit într-orezervaþie de surdo-muþi.

Stau dde vvorbã cu un pãrinte decopil de clasa a doua primarã.Îmi aratã manualul de

aritmeticã al clasei respective.Numerele apar mereu asociate cuobiecte din universul de viaþã alcopilului ºi exprimã preþul lor în Euro.

Sunt obiecte din domeniul vestimentar,din cel culinar, din viaþa de familiesau din cea ºcolarã, toate fiindfoarte cunoscute copilului. Modulde procurare a obiectelor respectiveconduce firesc la operaþii de adunaresau de scãdere iar, în clase ulterioare,ºi la operaþii de înmulþire ºi deîmpãrþire.

Copiii aflã astfel cã pentruprocurarea obiectelor fãrã de care viaþalor de fiecare zi ar fi imposibilã estenevoie de bani. De unde obþin pãrinþiilor aceºti bani? Ei trebuie, în acestscop, sã munceascã, iar îndeletnicirilelor se referã, în bunã mãsurã, chiar la

producereaobiectelor decare copiii lorbeneficiazã.Sunt descriseo serie deprofesii alepãrinþilor lor,desigur aceleacare pot fiprezentatela nivelul deînþelegere alvârstei. Copiiiaflã astfeldiversitateaocupaþiiloromeneºti,iar dacãprezentarealor este fãcutãcu pricepere,

copiii pot chiar sã înceapã sãîndrãgeascã unele dintre acesteocupaþii.

Urmeazã aacum o altã etapã,în care copiii sunt provocaþisã se gândeascã ºi sã

rãspundã la întrebarea: Dar nu cumvaexistã ºi lucruri importante, fãrã de carenu am putea trãi, dar care nu se potcumpãra de la magazin, deci care nuse pot obþine cu bani? Copiiidescoperã, mai pe cont propriu, maistimulaþi de educator, cã, da, existãastfel de lucruri: colegialitatea,respectul celuilalt, prietenia, încredereareciprocã, întrajutorarea, afecþiunea,iubirea ºi atâtea altele care definescuniversul nostru sufletesc.

Copiii sunt stimulaþi sã se întrebemereu ºi sã întrebe mereu, atuncicând nu înþeleg sau atunci când li separe cã interlocutorul nu are dreptate.Dacã un copil nu prea practicãîntrebarea, atunci pãrinþilor sãi li seatrage atenþia sã se preocupe acasãde aceastã deficienþã. Câtã depãrtarefaþã de copiii pe care i-am întâlnituneori în ºcolile noastre, pentru care„un copil cuminte nu vorbeºteneîntrebat”...

O mare atenþie se acordã poveºtilorcu animale, dar cãþeii ºi pisicile suntprefigurãri ale copiilor care urmãrescaventurile lor.

Desigur, activitãþile de mai sus nusunt ale unui singur educator, ele setransmit de la un educator la altul cao ºtafetã, fiecare ºtie ce a fãcutpredecesorul sãu ºi duce mai departemunca sa.

Ce-i uneºte pe toþi aceºtia? Dorinþade a-i deprinde pe copii sã înþeleagãlumea în care trãiesc ºi modul în caretrebuie sã se comporte. Uºor de spus,dar de ce oare este atât de greu derealizat?!

Educaþie îîn FFinlandaAAccaadd.. SSoolloommoonn MMAARRCCUUSS

Înnaaiinnttee ddee aa ooppttaa ppeennttrruu ddrruummuull eexxiilluulluuii,,îînn 11994466,, ddaarr ººii uulltteerriioorr,, CCiioorrããnneessccuu aa ddããrruuiittccuu ggeenneerroozziittaattee þþããrriiii ssaallee nnaattaallee ooppeerree

eexxttrreemm ddee vvaarriiaattee,, ddee oo þþiinnuuttãã iimmppeeccaabbiillãã pprriinnrriiggooaarreeaa lloorr ººttiiiinnþþiiffiiccãã,, ddaarr ººii pprriinn ffoorrmmaa lloorrlliitteerraarrãã,, ccaarree aauu nnuu nnuummaaii mmeerriittuull ddee aa rreeccuuppeerraaººii ppuunnee îînn vvaallooaarree ttrreeccuuttuull iissttoorriicc ººii lliitteerraarr aall þþããrriiiinnooaassttrree,, ddaarr,, mmaaii aalleess,, ppee aacceellaa ddee aa pprrooiieeccttaaffaapptteellee rroommâânneeººttii îînnttrr-oo lluummiinnãã nnoouuãã,, îînnttrr-oonnoouuãã ppeerrssppeeccttiivvãã,, eeuurrooppeeaannãã ººii uunniivveerrssaallãã..DDuuppãã pplleeccaarreeaa lluuii îînn OOcccciiddeenntt,, îînn ccaaddrruullccaammppaanniieeii ddee ddiissttrruuggeerree aa mmeemmoorriieeii,, ooppeerraassaa aa ffoosstt aassccuunnssãã pprriinn ddeeppoozziittee,, îînn „„ffoonndduurriissppeecciiaallee””,, aa ffiigguurraatt ppee lliissttee ddee „„ppuubblliiccaaþþiiiiiinntteerrzziissee””,, aa ffoosstt mmuuttiillaattãã,, aaººaa ccuumm ss-aa îînnttââmmppllaattccuu ppaaggiinniillee ccaarree ffããcceeaauu rreeffeerriirrii llaa BBaassaarraabbiiaa,, ddiinnccaarrtteeaa lluuii LLaa RRoouummaanniiee vvuuee ppaarr lleess ééttrraannggeerrss((RRoommâânniiaa vvããzzuuttãã ddee ssttrrããiinnii)),, aappããrruuttãã llaa EEddiittuurraaLLuucceeaaffããrruull îînn 11994444,, ssaauu cchhiiaarr aarrssãã,, ccuumm aa ffoossttccaazzuull aarrttiiccoolleelloorr ppeennttrruu lliitteerraa AA ddiinn aammbbiiþþiioossuullssããuu pprrooiieecctt EEnncciiccllooppeeddiiaa UUnniivveerrssuull,, uunnddeeccoonndduucceeaa oo eecchhiippãã nnuummeerrooaassãã ddee ooaammeenniiddee ººttiiiinnþþãã ººii ccuullttuurrãã rroommâânnii.. DDaaccãã,, pprriinn ffoorrþþaavviicciissiittuuddiinniilloorr iissttoorriiccee,, þþaarraa ddee aattuunnccii ll-aa „„uuiittaatt””,,aassttããzzii îînnssãã îîii rreevviinnee ddaattoorriiaa ffiirreeaassccãã aarreeccuuppeerrããrriiii ººii rreeeeddiittããrriiii aacceesstteeii ooppeerree,, ccaarreerreepprreezziinnttãã uunn tteezzaauurr nnaaþþiioonnaall ddee oo iimmeennssããvvaallooaarree.. ÎÎnn cciiuuddaa ttiimmppuulluuii ccaarree ss-aa ssccuurrss,, eeaarrããmmâânnee îînn ccoonnttiinnuuaarree ººii ddee oo mmaarree aaccttuuaalliittaattee..AAcceesstt ddiinn uurrmmãã ffaapptt ssee ppooaattee ccoonnssttaattaa ººii ddiinnaarrttiiccoolluull ppee ccaarree ll-aamm pprreezzeennttaatt aaiiccii,, rreepprroodduussddiinn vvoolluummuull LLiitteerraattuurrãã ccoommppaarraattãã.. SSttuuddiiii ººiisscchhiiþþee,, CCaassaa ªªccooaalleelloorr,, BBuuccuurreeººttii,, 11994444,,pppp.. 333399-334477.. ((LLiilliiccaa VVOOIICCUU-BBRREEYY,, TTaarrrraaggoonnaa,,SSppaanniiaa))

Catedrala ddin TTurku

Cogito, eergo ssum



Dintre pprincipiile eevocate pe parcursulultimelor articole, gãzduite cu generozitateîn aceastã revistã de culturã, existã unul

deosebit de important, pe care toþi cercetãtorii arfi bine sã-l aibã permanent în minte; un principiuaparent banal, dar, în realitate, frecvent ignorat.Anume, cã ne confruntãm cu toþii, pe de o parte, cuo realitate, pe care ne strãduim s-o cunoaºtem, iar,pe de altã parte, cu o mulþime de imagini, modele,lumi ideale, teorii, asupra realitãþii, alcãtuite de minteaomeneascã; iar acestea douã nu e bine sã fieconfundate, întrucât au naturi foarte diferite. De pildã,legile din cutare teorie, oricât ar fi ea de glorioasã,nu aparþin realitãþii, ci teoriei. Iar dacã realitatea esteuna ºi probabil inepuizabil de complexã, cunoºtinþelenoastre despre ea sunt schimbãtoare, uneori multipleºi disputate, profund omeneºti, deci marcate de ceeace am putea numi antropomorfismul cunoaºterii.

Învãþaþii sunt de acord cã realitatea nu poate ficunoscutã „în sine”, ci poate fi doar sondatã prinexperiment. E drept, uneori vedem cã asuprarezultatelor experimentelor pot fi organizate teoriivaste ºi coerente, care se potrivesc în previziunifoarte bine realitãþii (chiar dacã nu prea înþelegemde unde vine aceastã potrivire). Totuºi, atunci cândefectuez un experiment inedit, pot cel mult sã pariezcare va fi rezultatul, convins fiind cã acesta ar puteasã fie ºi neaºteptat. Deci nu am voie sã spunniciodatã despre un fenomen încã necunoscutcã „trebuie” sã fie aºa cum spune teoria.

Chiar „sondarea” realitãþii pune câteva probleme.Cea mai simplã este aceea cã oricât ar fi de precisemãsurãtorile într-un experiment, tot vom avea micierori. Alta, mai importantã, este cã nu putemavea acces la întreaga realitate, datoritãlimitelor noastre fizice: simþuri, imposibilitateade a ajunge dincolo de anumite limite spaþialesau temporale, imposibilitatea de a accesatoate ipostazele realitãþii.

Imaginile ºi teoriile din minþile noastre suntºi ele tributare limitelor omeneºti: biologice,motivaþionale, dar mai ales culturale. Decizii,pariuri, întâmplãri din întreaga istorie a ºtiinþei,legate ºi de marile personalitãþi, au deviatcunoaºterea în anumite direcþii ºi nu în altele.Ca rezultat, facem anumite experimente ºiignorãm altele, poate mai importante pentruviitorul nostru. Aceste afirmaþii ar putea fitaxate drept exagerate sau mult preaabstracte. Încerc deci sã le argumentezprin câteva exemple.

Aº îîncepe, într-un mod neortodox, prinevocarea unui cunoscut numãr deiluzionism. Cineva pregãteºte zece

bilete pe care sunt scrise cele zece cifre, de lazero la nouã. Apoi, unui individ aflat sub hipnozã,i se sugereazã cã nu e în stare sã vadã, sã zicem,cifrele trei, cinci ºi opt. Dupã aceasta, cele zece biletese rãsfirã pe o masã iar subiectul, trezit din hipnozã,dar aflat încã sub efectul sugestiei, este rugat sãnumere câte bilete are în faþã. Va rãspunde – ºapte.Rugat sã verifice dacã nu s-a înºelat cumva, acestava relua numãrãtoarea ºi va rãspunde la fel. Cuterminologia folositã de unii specialiºti, el a devenitpsihic orb faþã de cele trei bilete pe care aparnumerele afectate de sugestie.

Cei mai mulþi dintre noi vor fi convinºi cã exemplulde sus este artificial ºi nerelevant, mai ales faþã decunoaºterea ºtiinþificã, întrucât, în condiþii normale,atunci când privim în jur vedem tot ce e de vãzut.Adevãrul este însã cã suntem cu toþii psihic orbi faþãde anumite aspecte ale realitãþii, ca rezultat al uneitemeinice hipnoze culturale, deºi de regulã nu nedãm seama de acest handicap.

Existã, de pildã, o limbã, vorbitã de niºte triburiprimitive, care, trãind în mijlocul junglei mereu verzi,nu posedã totuºi cuvântul „verde”... Cei ce cunoscdoar aceastã limbã rãmân, cu toþii, toatã viaþa lor,„psihic orbi” faþã de culoarea verde. Charles Darwinrelata, în cartea sa Cãlãtoria unui naturalist în jurullumii pe vasul Beagle, cã bãºtinaºii de pe una dintreinsulele vizitate, în zona Þãrii de Foc, n-au dat nicioatenþie corãbiei ancorate în larg, pur ºi simplu

deoarece ea nu se asocia cu nimic în mintea lor,fiind în schimb interesaþi de bãrcile cu care echipajula venit la þãrm, deoarece acestea aduceau întrucâtvacu pirogile. Dar sã nu credem cã astfel de lucruri sepetrec numai în culturi primitive.

Încercând ssã sse aajungã la rãdãcina fenomenului,în urmã cu câteva decenii s-a realizat uncelebru experiment. Un numãr de pisicuþe

care încã „nu fãcuserã ochi” au fost închise în cutiicilindrice, vopsite pe dinãuntru, unele cu dungiorizontale, altele cu dungi verticale. Un guler specialîmpiedica micile creaturi sã vadã orice altceva înafara acestor dungi. Alimentarea se fãcea peîntuneric. Scoase din cutii, dupã ce au crescut,nefericitele fiinþe nu au mai fost în stare sã înþeleagãdin lumea înconjurãtoare decât ceea ce aducea adungi verticale, respectiv orizontale. Ele nu puteauînvãþa ceva nou, nu puteau sã reþinã reperele dinlumea înconjurãtoare decât dacã avea legãturãcu acele dungi. Dacã perioada petrecutã în cutiedepãºea o anumitã limitã de timp, modificãriledeveneau ireversibile, ceea ce i-a fãcut pe cercetãtorisã afirme cã în acest rãstimp anumite circuiteneuronale din creierul pisicuþelor degenereazã ºi nuse mai pot reface. S-a spus cã acelaºi mecanismeste responsabil de handicapul „copiilor lup”, puii deom pierduþi în pãdure la o vârstã fragedã ºi recuperaþidupã mai mulþi ani, care nu mai reuºesc sã înveþedecât cel mult rudimente de vorbire. Biologul KonradLorenz a numit acest proces imprinting, arãtând cãorice nou-nãscut, aparþinând unei specii cu un sistemnervos mai evoluat, posedã dintru început o seamã

de potenþialitãþi, ca niºte „opþiuni”, de multe oriincompatibile între ele. Unele dintre acestea „sealeg” în primele zile de viaþã, altele ceva mai târziu,alegerea fixându-se apoi pentru întreaga existenþã.

Richard Brodie publica în 2009 cartea Virusulminþii, în care vorbea, în acelaºi sens, despre„meme”, unitãþi de bazã ale transmisiei culturale sauale imitaþiei. Aceste „meme” se configureazã dinorice, din ornamentaþia obiectelor înconjurãtoare dinprimii ani de viaþã, din limba maternã, din obiceiurilede familie, din întâmplãri aparent lipsite deimportanþã, apoi din tehnici ºi cunoºtinþe însuºite înºcoalã etc. Toate acestea instituie în mintea puiuluide om, pe nesimþite, o þesãturã de preferinþe saublocaje, de ºabloane ºi filtre, care triazã, selecteazã,transformã stimulii percepuþi, decupând, ascunzândsau clasificând lucrurile doar într-un anumit mod,deºi ar mai fi fost ºi nenumãrate alte moduri posibile.

Termenul dde hipnozã cculturalã, folosit mai sus,l-am împrumutat de la Marshall McLuhan,care vorbea, în cartea sa Galaxia Gutenberg,

despre acest proces, acþionând asupra tuturormembrilor unei colectivitãþi printr-un „hipnotismpopular al uniformitãþii ºi repetabilitãþii”, indus deºcoalã, carte ºi mass-media. Problema este cã,dacã educaþia primitã de toþi membrii unei comunitãþieste identicã (obiceiuri, limbã, scriere, metode ºi

reprezentãri însuºite în ºcoalãetc.), ea îi va „hipnotiza” pe toþiîn acelaºi fel, uniformizândmodurile de gândire. Aceastaare, desigur, o seamã deavantaje. Ei vor putea, de pildã,comunica mult mai uºor între ei, deci vor puteaconlucra mai eficient. În schimb, vor deveni – cutoþii – „psihic orbi”, în acelaºi mod, faþã de anumiteaspecte ale realitãþii. Vor vedea în acelaºi fel anumitelucruri ºi altele vor deveni la fel de invizibile pentrutoþi. Unele adevãruri vor fi astfel fetiºizate, iarpunerea lor sub semnul întrebãrii va fi sancþionatãdrastic de întreaga comunitate, în timp ce alteadevãruri ar putea deveni de nedescoperit, pentrumultã vreme, dacã nu chiar pentru totdeauna.

Aparatele ºi tehnicile de observare,experimentare, mãsurare sunt ºi ele produse aleculturii, începând cu ceea ce considerãm demn demãsurat ºi ce nu. Faptul cã un om vede, pipãie,aude, mãsoarã ºi apoi înregistreazã nu reprezintã ogaranþie a perfectei obiectivitãþi. Chiar ºi vocabularul,logica ºi matematica, pe care le folosim în modcurent, sunt purtãtoare ale unor limite omeneºti,relevate parþial prin aºa-numitele „paradoxuri”.De pildã, anumite fenomene, cum ar fi apariþianoilor calitãþi, nu pot fi descrise matematic decâtnesatisfãcãtor ºi artificial. Voi încerca sã revin cuargumente în acest sens într-un viitor articol.

Cunoaºterea ºtiinþificã este, aºadar, profundmarcatã de limitele omeneºti. Dar ºtiinþanu poate nici mãcar pretinde cã acoperã

întreaga cunoaºtere. Ea cere, de pildã, caexperimentele sale sã poatã fi verificateîntr-un mod repetabil ºi observabil deorice sceptic, dacã nu cumva sã fie chiarmãsurabile. Or, aceste cerinþe nu suntîndeplinite de întreaga realitate. Sunt multesituaþii în care experimentele nu pot fiefectuate. Aceasta din cauza limitelorinstrumentelor actuale, a timpului avut ladispoziþie etc., sau pur ºi simplu deoarececondiþiile acestor experimente nu ne suntaccesibile. Existã astfel fenomene foarterare ºi inexplicabile, ori cele de la începutulUniversului, din zona energiilor imposibilde obþinut pe Pãmânt, poate din universuriparalele, din realitatea subcuanticã etc.Aº adãuga aici ºi pretinsele vizite alecivilizaþiilor nepãmântene, ori chiarexistenþa divinitãþii ºi a vieþii de apoi.Cei ce cred în ele considerã cã ºi acesteaaparþin realitãþii, e drept, unei realitãþineexperimentabile.

De realitatea neexperimentabilã þine,cel puþin deocamdatã, ºi ceea ce am putea numi„þinutul sinelui” sau „þinutul introspecþiei”, lumeainternã a spiritului, începând cu percepþiile (maigeneral, cu aºa-numitele qualia) ºi terminând cufaptele complexe de conºtiinþã. Acestea nu pot fiaduse în laborator decât în foarte micã mãsurã.Lumea sinelui, cea despre mine, îmi aparþine numaimie, deci nu o pot observa decât eu, nu ºi altcineva,ºi nu o pot dovedi altora, experimentabil ºireproductibil, la modul cerut de ºtiinþã.

ªtiinþa mai viseazã sã descopere „legi” cât de câtimuabile. Dar acest obiectiv poate fi realizat, într-ooarecare mãsurã, numai în lumea fizico-chimicã,nu ºi în lumea viului ºi mai ales a omenescului,unde regula este competiþia, înnoirea, surpriza,schimbarea permanentã a strategiilor ºi tacticilor.

Aºadar, oomul nu poate cunoaºte realitateadecât în inerente limite omeneºti ºi culturale.Din acest principiu, care poate fi numit al

antropomorfismului cunoaºterii, rezultã potenþialaimperfecþiune a oricãrei cunoaºteri ºi a oricãreiacþiuni. ªi, mã întreb uneori, indecent, dacãomenirea, care nu cred cã reprezintã neapãrat vârfulinteligenþelor din Univers, nu se aflã cumva adeseaîntr-o situaþie care seamãnã cu cea a unui cimpanzeucare încearcã sã citeascã un text, sau a unui piþigoidorind sã descifreze þesãtura unei simfonii...

AAnnttrrooppoommoorrffiissmmuull ccuunnooaaººtteerriiiiDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Piteºtiul, vvãzut dde LLuigi MMayer, lla 11793



România dde lla AArgeº

În aansamblul aartei aaulice,de patronaj princiar, dinÞara Româneascã a

ultimelor decenii ale secoluluial XIV-lea, poate cele maielocvente exemple le oferã

piesele de sculpturã în piatrã cu caracter funerarîntâlnite în naosul Bisericii „Sf. Nicolae” din Argeº,iar între acestea în primul rând se cuvine a fi amintitaºa-numitul „gisant” aºezat cândva pe mormântulunui voievod din dinastia Basarabilor – pe care îlºi înfãþiºeazã –, crezut de tradiþie a fi fost legendarulNegru Vodã, dar bãnuit cu mult temei drept Radu I,ceea ce dateazã gisantul, ipso facto, cãtre anul 1385.Faptul cã pe aceastã lespede mormântalã estereprezentat defunctul – dupã maniera curentã în artaeuropeanã a vremii, niciodatã încetãþenitã însã, dinpricini bine ºtiute, în Orientul ortodox – nu trebuie sãmire prea mult într-un lãcaº atât de bizantin precumcel argeºean, la sfârºitul unui veac în care înrâuririleplasticii funerare gotice se fãceau simþite, e drept,foarte timid ºi cu caracter de excepþie, în unele þãribalcanice, în legãturã, mereu, cu morminte ale unorînalþi cârmuitori feudali. Imaginea, în relief, adefunctului voievod de la Argeº, redã, în calcarulgisantului, un personaj înveºmântat dupã manieraoccidentalã a celei de a doua jumãtãþi a secolului alXIV-lea, purtând tunicã colantã, o mantie – pe unadintre acestea fiind închipuitã broderia cu motivulvegetal al vrejului –, un element de costum festonatîn unghiuri ascuþite (poate un guler lat de piele, dupãmoda cavalereascã francezã), în sfârºit, o coroanã(?) sau poate o pãlãrie cilindricã, de felul celor ceerau rãspândite în Europa centralã ºi apuseanãînainte de 1400. Aspectul uºor arhaizant (faþã demoda cavalereascã strict contemporanã din ExtremulOccident) al costumului purtat de Radu I, voievoduliubitor de însemne heraldice apusene – în legãturãcu care s-a vorbit, de altminteri, chiar despre o„obsesie a armurilor”, a unor armuri de felul celor pecare ºtim cã le obþinea, cãtre 1377, prin SignoriaVeneþiei –, se poate explica ºi prin caracterul funerar,deci mai conservator, al imaginii; al unei imagini care,mult ºtirbitã astãzi, va fi fost foarte evocatoare, princaracterul ei goticizant catolic, în bizantina Bisericãortodoxã a Sf. Nicolae din Argeº, acolo unde, dealtminteri, ºi fratele lui Radu I, niciodatã ajuns ladomnie – acel Voislav, fiu ºi el al lui NicolaeAlexandru ºi al catolicei Clara – primea o lespedefunerarã împodobitã cu un scut occidental ceîncununa trunchiul unui arbore, foarte probabil„pomul vieþii”, rãspândit în egalã mãsurã în Rãsãritºi în Apus, cu un pronunþat sens simbolic, gãsindu-ºianalogii apropiate în Europa centralã a aceluiaºisecol al XIV-lea.

Meºterul pietrar care a cioplit în spiritul artei

apusene aceste lespezi funerare de la Argeº – fievenit de la sud de Dunãre, cu un evident simþ pentruformele gotice pe care, am vãzut, Bulgaria, Serbia ºiBizanþul nu le ignorau în acea vreme, fie sosit de pestemunþi, din Transilvania, fie originar dintr-un centrumuntenesc, înrâurit cultural de cãtre aceasta –,va fi cunoscut bine, desigur, preferinþele artistice,gusturile ºi atmosfera vieþii cotidiene ce erau propriiBasarabilor care îi comandaserã piesele, dupã cumºtia, probabil, destul de bine ºi ceea ce se fãcuseîn materie de sculpturã funerarã de inspiraþieoccidentalã pe întinsul Þãrii Româneºti, în târgurilede colonizare saxonã, de pildã, ºi în cele undeinfluenþa Ungariei era mai puternicã.

Fãrã îîndoialã însã cã, alãturi de asemeneaexemplare de artã funerarã de influenþãgoticã din voievodatul dintre Dunãre ºi

Carpaþi, au existat, la sfârºitul secolului al XIV-lea, ºi

piese de sculpturã în piatrã cu aceeaºi destinaþie, darpurtând, de data aceasta, amprenta stilisticã a lumiibizantino-balcanice, aºa cum era piatra mormântalãde la Câmpulung a voievodului Nicolae Alexandru.Faptul este dovedit cum nu se poate mai limpedede acel simplu, dar deosebit de armonios împodobitsarcofag ce acoperea, dupã 1374-1375, tot în Biserica „Sf.Nicolae” din Argeº, în chiar naosul acesteia, la loculde onoare cuvenit rãmãºiþelor lumeºti ale ctitorilor,mormântul unuia dintre aceºtia – singurul care nu s-aîngropat la Câmpulung –, anume Vladislav I, fratelevitreg al abia amintiþilor Radu I ºi Voislav.

Contrastând, stilistic, cu atmosfera artisticã sprecare trimite costumul de modã seniorialã apuseanãal voievodului, costum gãsit prin cercetãri arheologicede acum mai bine de o jumãtate de veac, monumentulsãu funerar consuna, în sfera plasticului, cu tot ceeace ºtim despre activitatea culturalã a acestui voievod,patron al ortodoxiei athonite ºi al monahismului localîn deceniile ºapte ºi opt ale secolului al XIV-lea.

Împodobit ppe ffeþele llaterale cu arbori stilizaþi alecãror coroane iau forme de palmete, iar pe faþaprincipalã din nou cu un arbore încununat de o

rozetã în formã de stea cu douãsprezece colþuri alcãrei centru e închipuit de o rozetã-vârtej – aºadar cumotive încãrcate de înþelesuri, în spiritul simboliciimedievale, „pomul vieþii” fiind, în sens strãvechi mitic,o ilustrare a veºnicei existenþe, iar în sens creºtino aluzie la simbolul crucii, în timp ce rozeta, cucomponente decorative ce pot fi întâlnite, în Europa,din arta ibericã premedievalã pânã în aceea popularãºi medievalã de la Carpaþi ºi din Caucaz, trimite spresemnul solar –, monumentului aflat pe mormântul luiVladislav I i-au fost gãsite relevante analogii în spaþiulartistic bizantino-balcanic, unde palmeta este, cumºtim, curentã ºi unde, de asemenea, decorulfaimoaselor stecak-uri bosniace de la acelaºi sfârºitde secol XIV se prezintã, pe alocuri, foarte apropiatde cel al sarcofagului argeºean. Pietrarul care acioplit cãtre mijlocul celui de al optulea deceniu alsecolului al XIV-lea sarcofagul lui Vladislav I – unlocalnic familiarizat cu arta balcanicã sau, maicurând, un sud-dunãrean –, dotat cu o sigurã ºtiinþãa îmbinãrii vegetalului ºi geometricului într-un desentranspus în relieful plat de sorginte oriental-ortodoxã,lucra pentru monumentul funerar ce urma sã fieaºezat în naosul Bisericii „Sf. Nicolae” din Argeº,tocmai în anii în care frescele de ºcoalã bizantino-balcanicã ale aceluiaºi monument, el însuºi înîntregime bizantin, erau desãvârºite. Coincidenþaactivitãþii meºterului pietrar cu cea a zugravilor deaici nu poate decât sã sublinieze, o datã mai mult,ambianþa stilisticã munteanã a timpului – cel puþinîn mediul Curþii Basarabilor –, cu profunde înrâuriribizantino-balcanice, în vremea domniei urmaºuluilui Nicolae Alexandru; cât despre efemera orientareartisticã ºi, bãnuim, chiar de mentalitate ºi de modãaulicã, a curþii princiare de la Argeº în deceniul cea urmat – cel al domniei lui Radu I – cãtre formeoccidentale, gotice, orientare tradusã, între altele,în aspectul abia amintitelor lespezi funerare, cea avoievodului ºi cea a lui Voislav, ea confirmã, din plin,ni se pare, tocmai ideea urmãritã de noi în acestcapitol, cea a unei anume vocaþii ºi deschideri„internaþionale” a artei româneºti din jurul anului1400, primitoare – cu discernãmânt ºi cu simþ almãsurii – de influenþe ale unor arii artistice foartediferite, ba chiar, uneori, sub aspectul ideologiei ºial canonului plastic, contradictorii, dar care erau celece defineau peisajul artistic al continentului europeanîn secolele XIV ºi XV.

(Fragmente din Capitolul 5, „Climat de artã«internaþionalã» la Dunãrea de Jos în preajma anului1400”, din volumul Un mileniu de artã la Dunãrea de Jos(400-1400), Editura Meridiane, Bucureºti, 1976.)

AArrttãã aauulliiccãã llaa CCuurrtteeaa ddee AArrggeeººAAccaadd.. RRããzzvvaann TTHHEEOODDOORREESSCCUU

ªi nnu zzic eeu ssã iiei mmilostenia ssãracilor –– ssã nn-oo ffaci! –– ssau mmerticul ssãracilor ººi aal mmãnãstirilor, cci ººi aaceasta ss-ooîmplineºti, ccãci ººi aaceastã îîmplinire eeste bbunã. AAceasta vvã zzic eeu, ffraþilor, ssã nnu îîntãriþi ppe ssãraci ssau mmãnãstirilecu lleafa sslugilor ttale ººi ccu vvenitul llor, iiar ssãracii ººi mmãnãstirile ssã ffie mmiluite, îîn ttimp cce ppe sslugile ttale ssã-ii ffaci

cerºetori îîn zzilele ttale. CCi sse ccuvine ssã ssocoteºti ffoarte bbine îîn mmintea tta, ccât sse ccuvine ooºtenilor ssã ffie ddeoparte ººi ssãnu aai aamestec ccu aaceasta. CCãci eei, ppentru ddragostea tta ººi ppentru mmila ccu ccare îîi vvei mmilui, dde aaceea îîþi sslujesc ººi-ººi vvor ppunecapetele ººi-ººi vvor vvãrsa ssângele llor ppentru ttine.

Iar ddacã îîþi vva rrãmâne ddin vvenitul ooºtirii, aacel vvenit nnu eeste aagonisit dde ttine, cci ll-aai lluat dde lla þþara tta ººi dde lla ooameniisãraci aai ttãi, ppe ccare ii-aa ddat DDumnezeu ssub mmâna tta. DDe aaceea, iiarãºi ssocoteºte ººi oorânduieºte þþara tta, îîncât ssã ffaci cca ººiaceia ssã aaibã ddreptate ººi lliniºte ººi ppace îîn zzilele ttale. CCãci îîn aaceste zzile ddin uurmã, lla ccare aam aajuns nnoi, ooamenii nnu ppreaascultã ccuvânt bbun ººi ddulce, cci îîntotdeauna ddoresc aavere îînºelãtoare. DDe aaceea, pprecum iiei aaverea dde lla ooamenii þþãrii,aºa sse ccuvine ssã lle-oo ººi ddai, cca ssã lle ffaci ppace.

ªi ddacã îîþi vva rrãmâne aavuþie, aatunci, ccopilul mmeu, nnu-þþi zzic ssã nnu ddai mmilostenie, cci sse ccade mmai mmult ssã îîmpãrþi. CCite ssfãtuiesc ccu ssfat bbun ººi ssfatul mmeu ssã-ll pprimeºti: ssã îîmpãrþi ttuturor mmilostenie, cca ssã ffii ººi ttu mmiluit dde ffaþa DDomnuluinostru. CCã mmai bbine eeste ssã ddai, ddecât ssã iiei ººi ddecât ssã aaduni aavuþii ººi ccomori, ppentru ccã ººi pprorocul mmãrturiseºte, zzicând:„Strânge ººi nnu ººtie ccui lle sstrânge”. ªªi îîn ssfânta eevanghelie iiarãºi zzice: „„Nu vvã aadunaþi ccomori ppe ppãmânt, uunde mmolia ººirugina lle sstricã ººi uunde ffurii lle ssapã ººi lle ffurã, cci aadunaþi-vvã ccomori uunde nnici rrugina nnu lle sstricã ººi uunde ffurii nnu lle ssapã,nici lle ffurã. CCãci uunde vva ffi ccomoara vvoastrã, aacolo vva ffi ººi iinima vvoastrã”. PPentru ccã ccel cce aare aavuþie mmultã ººinãdãjduieºte lla aavere, aacela nnu sse nnumeºte ccreºtin, cci sse nnumeºte aal ddoilea iidolatru. DDe cce? PPentru ccã nniciodatã nnu-iieste ggândul ccãtre DDumnezeu, cci ttoatã puterea ºi nnãdejdea llui eeste lla aavuþie ººi ccu aaceastã aavuþie eel nnu aare nniciodatã ggândsã llucreze ppentru DDumnezeu, nnici ssã ffacã oodihnã ssufletului ssãu, cci dde aavuþia llui sse bbucurã ssatana ººi îîi zzideºte îîntunericulcel îîncuiat, cca ssã nnu mmai iiasã dde aacolo ccãtre DDumnezeu, nnici ssã ii sse ddeschidã vvreodatã. IIatã, iiubiþii mmei ffraþi, mmai bbineeste ooare cca, ppentru ddragostea dde aavuþie, ssã zzãcem îîn îîntunericul ccel îîncuiat, cca ssã nnu iieºim nniciodatã pprin vvoia nnoastrã,sau eeste mmai bbine, ddupã ccum nne mmãrturiseºte îînsuºi HHristos, DDumnezeul nnostru, ssã îîmpãrþim aavuþiile nnoastre ssãracilor, ccasã ffim mmiluiþi îîn zziua jjudecãþii dde DDumnezeul nnostru ººi ssã ffim iizbãviþi dde îînchisoare ººi dde îîncuierea îîn îîntunericul iiadului?

Din îînvãþãturi...

88

Istoria dde llângã nnoi



New YYork, 11956. Zilele faste apar rar ºi peneaºteptate. Nu bãnuiam cã în acea zide primãvarã voi întâlni trei nume mari ale

istoriei politice. Mã aflam la New York, în calitate deconsilier la prima Misiune Permanentã a Românieila O.N.U., însoþind pe ambasadorul Athanase Joja.Sosiþi în martie, n-aveam încã sediu, nu venise încãpersonalul. Stãteam la un hotel care privea laturanordicã a Parcului Central, între Fifth Avenue,artera principalã a Manhattanului, ºi Sixth Avenue.Fãceam ºi muncã de secretariat, bãteam la maºinãcorespondenþa cu Secretariatul O.N.U. ºi începusemsã stabilim relaþii cu celelalte misiuni. Soseºte oinvitaþie cãtre ambasador din partea AsociaþieiAmericane pentru O.N.U., rugându-l sã participe laarborarea steagurilor statelor admise ca membreO.N.U., printre care ºi România, în ultima lunã aanului trecut, adicã 1955, la Centrul Rockefeller.„Nu pot merge”, spune Joja. „N-am prezentat încãscrisorile de acreditare.” Încerc sã-l conving. Nu eca în relaþiile bilaterale. Aici e mai puþin formalism.Nu existã ºef de stat care sã proclame solemnprimirea unui nou sol diplomatic; în plus, invitaþia vinede la o adunare neguvernamentalã, un gest simbolic.Dar Joja, un logician în toate fibrele sale, þine laprotocolul diplomatic, refuzã ºi mã deleagã pe mine.Rockefeller Center era la doi paºi de noi, pe FifthAvenue, din care un fragment de stradã strecuratãprintre blocuri ducea la patinoarul celebru, strãjuitde statuia unui Discobol, având pe margini ºirulde steaguri ale naþiunilor. Mã îndrept spre loculceremonialului.

La barele care ne separau de tribuna improvizatãlângã patinoar, manifest o oarecare ezitare în gãsireaintrãrii. Se apropie o persoanã în costum maro,zâmbindu-mi. Spun „Delegaþia românã” ºi mãconduce la tribunã, unde ocup un loc dupã alfabetlângã noul stat admis, Sudan. Un ambasador amabilºi cultivat. Aparþinea grupului de susþinãtori aiindependenþei, format din avocaþi, profesori, ziariºti,o societate civilã ce va fi mãturatã curând de loviturilede stat militare. Tribuna se completeazã rapid ºivãd cum îºi iau locurile douã personaje mari:dna Roosevelt ºi Secretarul General al O.N.U.,Hammarskjöld. Spre surprinderea mea, plasatorul dejos ia microfonul, îi salutã ºi începe seria de scurtediscursuri. Cine e? Îl întreb pe vecin. E Rockeffeler,spune el. Faptul cã un membru al cerculuimiliardarilor apare în costum ordinar drept ghid alambasadorilor (e drept cã era propria manifestarepublicã), m-a fãcut sã mã întreb dacã e o pozã sauo trãsãturã adânc asumatã. Simplitatea extremã s-avãzut ºi în orele care au urmat. A invitat în final pecei din tribunã la un dejun la el în sediu. Ceea ceînsemna sã-l urmãm pedestru intrând pe una dintrestrãzile ce duceau spre 6th Avenue ºi sã ne oprimla o casã construitã în stilul întregului cartier ce-iaparþinea. Într-o salã cu o masã mare ne-am gãsitlocurile ºi el a adresat un cuvânt amical de bunvenit, în tonul celei mai mari informalitãþi posibile.E adevãrat cã americanii mãnâncã puþin la prânz,dar la un contrast atât de izbitor al mesei frugalecu opulenþa meniurilor diplomatice nu mã aºteptam.Îmi amintesc cã m-am prezentat dnei Roosevelt,care mi-a întins o mânã amabilã. Era tãcutã,retrasã ºi participa discret ºi familiar în adunareaplinã de diversitate a naþiunilor umanitãþii.

Doamna RRoosevelt era democratã, iarRockefeller republican. Ei erau însã uniþide efortul comun de a sprijini O.N.U.

Rockefeller oferise terenul pe care a fost construitsediul noii organizaþii, iar dna Roosevelt luase partela reuniunile O.N.U., unde a condus lucrãrile deredactare a Cartei Universale a Drepturilor Omului,în 1948, trei ani dupã înfinþarea organizaþiei ºi totatâþia de la moartea preºedintelui Roosevelt, pentrucare O.N.U. era încununarea operei lui politice.

În drumul parcurs pe jos spre reºedinþa luiRockefeller am conversat cu Dag Hammarskjöld,diplomatul de excepþie al Suediei, aflat acum lacârma organizaþiei. Nici el nu era un prieten alretoricii nestãpânite ce caracteriza pe cei mai mulþi

ambasadori. M-a întrebat cum mã simt la New Yorkºi i-am citat o epigramã a lui Voltaire, care plaseazãpersonajul sãu în „fundul unei vãi”. Într-adevãr, înpartea centralã a New York-ului te miºcai întrezgârie-nori. În materie de discursuri ºi conversaþii,lui Hammarskjöld i se potrivea „ermetismul”.Primisem astfel, în aceastã zi, o lecþie de neuitatîntr-un domeniu mai puþin vizitat, cel al caractero-logiei. Nu, simplitatea ºi modestia nu erau „poze”,ci trãsãturi definitorii pentru marile personaje cucare fãceam cunoºtinþã. Era un fel de geografie aînãlþimilor, în care vârfurile sunt golaºe, fãcute dinpiatrã purã ºi, cu atât mai mult, dominatoare.

Hyde PPark ººi FFranklin DDelano. În varaaceluiaºi an am completat lecþia mea deucenicie, pe care am tot sporit-o în cei cinci

ani petrecuþi la O.N.U. Doamna Eleanor Roosevelta invitat la reºedinþa ei din Hyde Park pe tineriidiplomaþi de la O.N.U. Atenþie, nu pe ambasadori,ci pe cei de rang mai mic. Era stilul ei, pe care îlvoi înþelege mai bine studiindu-i biografia. ªi cumaceasta e legatã atât de strâns de viaþa ilustrã asoþului ei, preºedintele Roosevelt, m-am cufundatºi în vasta literaturã ce-i este închinatã. În 1956mai întâlneai în cercurile O.N.U. ºi oameni carel-au cunoscut ºi au lucrat în proiectele sale.

Nu era un loc mai potrivit pentru evocarea luiRoosevelt ca Hyde Park ºi m-am pregãtit pentru

ocazie. Reºedinþa de la Hyde Park e la o distanþãde câþiva zeci de kilometri de New York, pe fluviulHudson în sus. Capitala statului New York nu se aflãla New York, ci tot în nordul statului, la Albany, îndirecþia lui Hyde Park, dar mai spre nord. La HydePark s-a nãscut Franklin Delano Roosevelt (1882)ºi aici se odihneºte (din 1945). Familie înstãritã,descendentã din imigranþi olandezi dupã 1600.Petrece copilãria aici, pânã la vârsta de 16 ani.Orfan de tatã, orizont local, rural chiar, întreþinut deo mamã dominantã. Dar clanul Roosevelt are douãramuri. De cealaltã (asociatã altei regiuni, Oyster-Bay) a aparþinut faimosul preºedinte al S.U.ATheodore Roosevelt, la rãscruce de secol (între1901-1909). Legãtura de familie e cunoscutã, fostulºi viitorul preºedinte se considerã veri, dar relaþia nue entuziasmantã nici pentru unul, nici pentru celãlalt.La 16 ani, Franklin Delano iese de sub tutela mameisale (Sarah Delano), plecând la studii liceale în altãlocalitate ºi apoi la Harvard, în studenþia care seprelungeºte în studii de drept la Columbia University,la New York. Este acolo în 1903, când o întâlneºtepe Eleanor la o recepþie datã la Casa Albã de vãrulcomun, preºedintele Theodore Roosevelt, ca apoi sãse logodeascã cu ea ºi sã se cãsãtoreascã în 1905.Caut, fãrã mare succes, sã identific în aceºti ani de

copilãrie ºi tinereþe surselepersonalitãþii ieºite din comunla maturitate. Studiile nu-l preainteresau; figureazã doar orevistã ºi o asociaþie pe carele-a animat la Harvard. În schimb, relaþiile socialesunt copioase, invitaþiile curgând de peste tot, dela familii cunoscute, încântate de apariþia calmã ºizâmbitoare a tânãrului, care rãspândea încredereºi bunãvoinþã. Într-adevãr, o mai potrivitã intrare înpoliticã e greu de gãsit. ªi pasul spre adevãratavocaþie a fost fãcut în 1910, dupã activitãþi obscureºi cabinete avocãþeºti. Este ales senator în SenatulStatului New York (Albany), între 1911 ºi 1912 ºireales în acest an.

Dar sschimbarea rrealã se produce însusþinerea de cãtre Roosevelt a candidaturiilui Woodrow Wilson la preºedinþie, urmatã

de obþinerea primei sale rãspunderi guvernamentale:secretar adjunct al Secretarului Marinei laWashington. Îl gãsim absorbit de problemele PrimuluiRãzboi Mondial ºi de prestanþa navelor americane.Sprijinã pe Wilson ºi în campania sa pentru intrareaS.U.A. în Liga Naþiunilor, dar cum acesta eºueazã,Roosevelt pierde locul sãu la venirea republicanilor,care vor avea trei preºedinþi în serie între 1921 ºi1932. Dupã multe ezitãri între candidaturi pe carele refuzã (senator, guvernator), se decide în 1928,totuºi, pentru cea din urmã, ºi devine guvernatoral Statului New York. În acest deceniu se întâmplãaccidentul care îi va marca restul vieþii. Peneaºteptate, în 1921, ceea ce s-a considerat a fio poliomielitã îi paralizeazã ambele picioare. Ani înºir s-a crezut cã o revenire va fi posibilã, dar soartaa vrut sã fie altfel. A fost testul cel mai mare alcaracterului sãu. Undeva, nevãzut, a persistat la el,probabil, acel grãunte mic ca boaba de muºtar careînchidea în sine mesajul strãmoºilor lui olandezi,calvini sobri ºi perseverenþi, nedescurajaþi de niciosfidare, ameninþare sau obstacol, un „never give up”(niciodatã sã nu cedezi) propriu, de altfel, ºi altorvaluri de imigranþi pe tãrâmul american. Rezistenþalui Roosevelt în faþa dezastrelor a fost exemplarã.

Iar atunci când, în 1932, câºtigã alegerileprezidenþiale, luându-i republicanului Herbert Hooverlocul, aceste calitãþi au apãrut în toatã splendoarealor. De ele era nevoie mai mult ca oricând.Inaugurarea în 1933 se produce pe fundalul ghiºeelorînchise la bãnci, al cãror faliment înghite economiilepopulaþiei; întreprinderile le urmau calea, ºomeriiformau un talaz crescând, slujbele de stat dispãreauºi ele. Criza cea mai puternicã din istorie zguduiesistemul. Alãturi de furtuna „marii depresiuni”, cum onumeau americanii, la orizont a apãrut ameninþareaagresiunii ºi începutul celei de-a doua sfidãri istorice,agresiunea ºi cel De-al Doilea Rãzboi Mondial.Depresiunea ºi agresiunea sunt cele douã teme alenoului preºedinte, din 1933 ºi pânã la moartea sa.

Roosevelt nu era atras de teorii ºi nu aveaîncredere în profesori. S-a încercat degeaba sã i segãseascã o filiaþie la vreo ºcoalã filosoficã. El puneaacþiunea înaintea oricãrui enunþ de principiu. Sprijinulnu l-a gãsit la specialiºti ºi experþi, ci la oamenii derând. Pentru a comunica cu ei a introdus convorbirileprin radio „de la gura focului” ºi, într-una din 1932,spunea: „Aceste vremuri nefericite invitã laconstruirea de planuri... construite de jos în sus, nude sus în jos, care pun încrederea lor în uitatul omal bazei piramidei economice”. A pornit la luptã cucriza, încercând sã restabileascã încrederea. Repetacuvintele din discursul sãu inaugural: „Singurul lucrude care ar trebui sã ne temem e teama însãºi”.„Acþiune, ºi acþiune acum!” În prima sutã de zileale guvernãrii a plouat cu mãsuri imediate ºi creareade instituþii pentru înviorarea tuturor ramurilor deactivitate. Se adresa direct indivizilor, partenerilorsãi, între care nu fãcea nicio diferenþã. Îi vedea cao imensã, nesfârºitã piliturã de fier în aºteptareaunui magnet care sã o îndrepte în aceeaºi direcþie.Definirea omului politic? Cel care le întruchipeazãaºteptãrile ºi nãzuinþele.

DDooaammnnaa RRoooosseevveellttAAccaadd.. MMiirrcceeaa MMAALLIIÞÞAA




Prima mmãsurã pparadoxalã e închidereabãncilor, dar care se deschid pe mãsurã ceguvernul le gãseºte viabile, ceea ce s-a ºi

întâmplat, iar în cursul verii, trei pãtrimi din bãnci erauîn activitate. Mãsuri împotriva devaluãrii. Mãsuripentru normalizarea bursei. Apoi Actul de UrgenþãBancar dã guvernului drepturi sporite. Statulinvesteºte, intervine. Nu spusese Keynes cãcheltuielile nu trebuie tãiate, ci mãrite? Se înfiinþeazão Agenþie T.V.A., Autoritatea Vãii Tennessee, în caretrãiesc 3,5 milioane de oameni. Am vizitat-o mulþi anidupã aceea, în 1963. Era un complex de diguri, deuzine producãtoare de energie hidraulicã, irigaþii pe oarie largã, lacuri cu peºti, parcuri naþionale, model deconservare a resurselor. Pentru industrie este creatãAdministraþia Redresãrii Naþionale, cu coduri deconduitã pentru capital ºi muncã, cu programece fixau maximul de ore ºi salarii minime. Atac lamonopoluri, drepturi noi pentru sindicate, ajutoarepentru ºomeri, sprijin pentru locuinþe noi. Agricultura:AAA însemna „actul de ajustare a agriculturii”.Administrarea lucrãrilor civile a început cu un bugetde 3 miliarde ºi a creat locuri de muncã în construcþiade poduri, ºosele, clãdiri. O Administraþie a LucrãrilorCivile a dat de lucru la peste 4 milioane de oameni.Toate aceste programe au cãpãtat un nume: TheNew Deal. Cuvântul vine de la „acord, înþelegere,comportament”, din lumea comerþului ºiafacerilor. De fapt, a fost o strategie bazatã pevoinþa ºi interesul popular cãzut la înþelegerecu o guvernare ce producea nemulþumireaspeculanþilor, trusturilor ºi manipulatorilor decapital fizic sau uman.

În 1936, când Roosevelt e reales preºedinteal Statelor Unite, criza cea mare nu era completvindecatã. Începe prin a spune cã munca nu eterminatã ºi cã „vede o treime a naþiunii prost-adãpostitã, prost-îmbrãcatã, prost-nutritã”. Dedata aceasta inamicii sãi îi produc dificultãþi ºiîi creeazã obstacole, noi prilejuri de a-l facepe Roosevelt sã-ºi încordeze mintea ºi sã-ºiperfecþioneze strategiile. Dupã ce câºtigã a treiaalegere, în 1940, când Hitler se dezlãnþuiseîmpotriva Europei, înghiþitã prin rãzboiul-fulger,Roosevelt mãreºte ajutoarele cãtre Anglia,rãmasã pe poziþii, sub formule care pãstrau încãneutralitatea doritã de opinia publicã americanã.Simpatia ºi adeziunea sa merg cãtre cei cãrorali se furase libertatea. Roosevelt era, pânã laultima fibrã, un democrat, ce nu suporta nicitirania, nici rasismul, nici ideologiile dominante.Dilema e rezolvatã de japonezi, care atacã peneaºteptate ºi neprovocat S.U.A. (7 decembrie1941, „ziua infamiei”, cum a numit-o Roosevelt).E un act inadmisibil pentru americani ºi, toþi caunul, se angajeazã în pedepsirea agresorului.

Roosevelt, Comandantul Suprem al armatei ºi,în curând, conducãtorul Alianþei, avea, ca niciodatã,puteri nelimitate. Energia sa deja exersatã înprocesele economice ºi politice ºi-a gãsit în nouatemã domeniul de excelenþã ºi de afirmare. Pestenoapte, economia devenise „de rãzboi”. Pentru oarmatã care în 1941 n-avea suficiente puºti pentrusoldaþi, au început sã curgã în serii nesfârºiteprodusele industriei de rãzboi în cantitãþi uriaºe,vase, submarine, avioane, armament, uniforme,mijloace de transport, purtând amprenta uneiorganizãri impecabile. Este bagheta magicã aautorului New Deal-ului. Omul de pe scaunul curotile, cu capul sãu zâmbitor ºi cu þigareta lungã,respirând curajul ºi încrederea, a devenit un simbolnu numai al americanilor, ci ºi al întregii lumiantifasciste. Trãsãturile lui, educate în lupta politicãinternã, îmbrãcau acum haina diplomatului magistral.

O carte închinatã vieþii lui e intitulatã Leul ºivulpea. Machiaveli spusese cã prinþul trebuie sã leimite nu doar în sensul simplist al forþei ºi iscusinþeilor, ci pentru cã leul e obligat sã identifice capcanelede care nu se poate apãra (pentru asta trebuie sã fievulpe), iar vulpea sã înfricoºeze pe lupii de care nuse poate apãra (iar pentru asta trebuia sã fie leu). Încel De-al Doilea Rãzboi Mondial, Roosevelt a fost ºileu ºi vulpe. A ºtiut sã atragã forþe ce ascultau de altecomenzi, trupele franceze din Africa de Nord saumafioþii din Sicilia. A prevenit pe Churchill de limitelerecompensei la care se aºtepta. Nimic în favoareaperpetuãrii unui colonialism imperial, deºi Churchill

spunea cã nu e chemat sã prezideze la destrãmareaimperiului britanic. S-a bazat mult pe Stalin ºi,într-adevãr, acesta a produs momentul critic alîntoarcerii sorþilor rãzboiului pe continent, în 1943.Evoc emoþia cu care-i priveam fotografia afiºatã înBucureºti dupã 23 August 1944. Era ºi Churchill, alecãrui cuvântãri le urmãream pe ascuns în nopþilecând mã aflam la Beiuº, în refugiu, sub camuflaj.Era ºi de Gaulle, care pentru români era Franþaveºnic amicã, ºi Stalin, ale cãrui trupe aparentdezordonate alungaserã pe hitleriºti ºi caredefilaserã triumfal în pieþele noastre.

Hyde PPark ººi EEleanor. ªi acum, în 1956,mã aflam la casa din Hyde Park, primit dedoamna Roosevelt. A-l evoca pe Franklin

Delano înseamnã sã o evoc implicit ºi pe ea. Pentrucã este inseparabilã de el. De fapt, anul cândaceastã legãturã indisolubilã devine vizibilã este1921, anul infirmitãþii lui. I-a stat alãturi în suferinþã,dar, mai ales, în voinþa uriaºã de a supravieþui.A devenit în campania de alegeri din 1928 militantã,prezentã în lupta electoralã, þinând discursuri,stabilind alianþe utile, gãsind vocabularul potrivit.La fel, în toate campaniile lui. A fost „ochii ºi urechile”preºedintelui, scrie David Boorstin, istoricul ºi viitoruldirector al Bibliotecii Congresului (un post echivalent

cu Ministrul Culturii din alte þãri, care nu figureazãîn guvernul american). Citez o personalitate pe caream avut privilegiul de a o cunoaºte îndeaproape,mulþi ani dupã aceea.

Dupã o cãlãtorie cu autoturismele O.N.U., care adurat mai mult decât trebuia, am ajuns la Hyde Park,pe Hudson, unde ne aºtepta dna Roosevelt. Nepierdusem pe drum, deºi Hyde Park nu era maideparte de jumãtatea distanþei între New York ºiAlbany. Doamna Roosevelt era în þinutã simplã destambã vãraticã, înconjuratã de o droaie de copii cupantaloni scurþi, nepoþii ei, descinzând din cei ºaptecopii rooseveltieni, pe o verandã pe care mai evoluauniºte câini mari, prietenoºi. Mormântul lui Delano,pace ºi istorie. Câte momente cruciale n-a vãzutacest loc? Franklin ºi Eleanor nu s-au despãrþitniciodatã de Hyde Park, oricare le-ar fi fost sediuloficial, oricât de departe îi duceau drumurile.Mereu reveneau aici, ca la un cuib sacru.

Vãd cca pprin vvis pe Franklin Delano, stândîn faþa focului din ºemineu ºi scriindu-ºidiscursul de inaugurare, într-o zi rece ºi

ploioasã, la începutul anului 1933. De aici va vorbimereu publicului larg prin radio, ingenioasa inovaþiepe care a introdus-o în comunicarea politicã. Dar în1933 situaþia era grea. Cum îºi înþelege mandatul?Care va fi ideea centralã? Simt ºi miºcarea casei,copiii fiind deja mãricei. Sarah, mama lui, trãia ºipãstra încã tonul dezaprobator al implicãrii bãiatuluisãu în politicã. Preºedintele ales a ºters ºi completat

discursul a doua zi, pânã în momentul ceremoniei.A scris cuvintele care i-au devenit devizã: „Singurullucru de care trebuie sã ne temem e teama însãºi”.

Ideea centralã a filosofiei nescrise, dar ilustratãde fapte ºi acþiuni, a fost învingerea fricii. O aratã ºiacest citat din Eleanor: „Câºtigi putere, tãrie, curaj ºiîncredere prin fiecare experienþã în care realmenteîncetezi sã priveºti frica în faþã.” Cine a elaborat,el sau ea, ideea alungãrii spaimei din existenþaîncercatã a oamenilor? Nu e esenþial. Importante cã ambii au luptat sub semnul anulãrii fricii.

Dar urmãtorul pasaj este ºi mai concludent.Eleanor spune undeva: „Trebuie sã faci lucrul pecare consideri cã nu poþi sã îl faci”. Gãsim astfel adoua cheie a concepþiei ce i-a însufleþit pe cei doiRoosevelt: ideea lucrului imposibil. Cu cât obstacolule mai mare, cu cât problema pare mai greu derezolvat, când sarcina e declaratã imposibilã, înacel moment atingi gradul maxim de mobilizare aresurselor ºi a capacitãþilor tale. Alungarea fricii ºinegarea imposibilului. Sunt idei crescute pe solamerican ºi în istoria americanilor. Mai gãsim undevaasemãnãri cu ele? Poate cã da, în stoicismul antic ºiîn calvinismul strãmoºilor olandezi. N-a spus WilhelmTaciturnul, prinþul de Orania, în secolul XVI, puþinînainte ca un Roosevelt sã emigreze în America:„Nu e nevoie de speranþã ca sã fãptuieºti, nici de

succes ca sã perseverezi”?

Cine eera ggazda mmea în 1956? Eaaparþinea tot unei familii Roosevelt,cealaltã ramurã a încrengãturii, dar

care avea ºi ea o proprietate nu departe deHyde Park. Eleanor, orfanã de mamã ºi de tatã,creºte la bunica sa cu dare de mânã. Ca ºi înfamilia lui Franklin, la ea în casã se vorbea depreºedintele Theodore Roosevelt: era numit„unchiul Ted” sau „vãrul Theodore”. DeciEleanor ºi Franklin erau veri de a 6-a spiþã.Din nou, Boorstin: „Poate cã nefericirea proprieca fatã a fãcut-o sã simpatizeze cu nevoilealtora care se simþeau singuri ºi abandonaþi.A îndrãznit sã vorbeascã pentru ei înconferinþele de presã. A susþinut o coloanã înziare ºi a vorbit la radio. În 1933 numai ea aparcurs 40.000 mile. F.D.R. în scaunul cu rotilenu putea sã se miºte atât de mult. A devenitconºtiinþa New Deal-ului ºi a fost ochiiPreºedintelui. Nu era neobiºnuit pentru el sãspunã Cabinetului cã ceva ar trebui întreprins«pentru cã soþia mea mi-a spus astfel»”.

Eleanor era o persoanã tãcutã. Dacã aveao opinie, o ilustra printr-o acþiune. Voia sãcontribuie la emanciparea negrilor? Rãzboiulera o bunã ocazie. Populaþia de culoare erachematã la arme doar în infanterie. Nu ºi în

aviaþie. Ca sã demonstreze cã discriminarea nu eadmisibilã, Eleanor Roosevelt a zburat singurã cuun avion particular pilotat de un negru. Mesajul a fostreceptat. Au fost create ºcoli ºi unitãþi de piloþi negri.

Dar nu amintirile din acea epocã ale PrimeiDoamne pãreau sã o preocupe acum. ªtia cãîntâmpinã tineri diplomaþi de la O.N.U. Se simþealegatã de organizaþia la a cãrei construcþieparticipase. O relaþie care a continuat dupã moartealui Franklin Delano. Ca reprezentantã a S.U.A. înorganismele de lucru, elaborase Carta Universalãa Drepturilor Omului. Era suficient sã se înscrieîn istoria secolului XX. Oare ea îl inspirase pepreºedinte sã insereze în mesajul cãtre Congres,în 1941, pasajul consacrat libertãþii omului? Totula rãmas ca un mesaj clasic al democraþiei. „Privimînainte la o lume bazatã pe patru libertãþi umaneesenþiale. Prima este libertatea cuvântului ºi aexpresiei – peste tot în lume. A doua este libertateafiecãrei persoane de a venera pe Dumnezeu în felulsãu propriu – peste tot în lume. A treia esteeliberarea de lipsuri – peste tot în lume. A patra estelibertatea de fricã – peste tot în lume”. ªi peste tot înlume era vãzutã, în 1948, doamna Roosevelt þinândîn mânã la O.N.U. Declaraþia Drepturilor Omului, oexpresie completã a drepturilor a cãror esenþã fuseseenunþatã de preºedinte cu ºapte ani în urmã. A fostmomentul culminant al contribuþiei lui Eleanor labinele omenirii. În timpul administraþiei Truman, carel-a urmat pe Roosevelt, ea îºi pãstreazã rolul înorganizaþia mondialã.

Curtea de la Argeºº

Anul III �� Nr. 110 ((11) ��Octombrie 2201110


Între SScylla ººi CCharybdaAAccaadd.. PPeettrruu SSOOLLTTAANN

Între NNu ººi DDa, oo, mmamã! ––Veneticul ccere vvamã.Tu, ssãrac, îîi ddai mmãlaiul,El mmai vvrea ssã-ii ddai ººi ggraiul.

Asupra ooperei lui Dumitru Matcovschi,Poet–Bocet al Basarabiei, n-am sã mãpronunþ: cobor din Babilonul Matematicilor

ºi chiar dacã aº încerca sã înºir niºte calificative,versurile Domniei Sale le-ar îneca ºi n-ar mairãmâne nimic din ele.

De mult timp zac în mine niºte detalii ce þin depersoana maestrului ºi nu mai pot rãbda de a nu lescoate la luminã. Acesta e ºi motivul rândurilor ceurmeazã.

Toamna anului 1995. Se anunþã posturile vacantede membri ai Academiei de ªtiinþe din Chiºinãu.La „Literatura Românã”, doar o singurã unitate demembru titular. Cine va strânge-o la piept – pentrupublicul aborigen pe departe a fi indiferent. Catrenulde mai sus, publicat de Dumitru Matcovschi cu vreotrei ani mai înainte, trezi clopotele ºi dangãtulacestora ºterge un pic oboseala de pe spiritelenoastre, doar e vorba de „Literatura Românã”,fermentul limbii materne, ºi eu – fuga la UniuneaScriitorilor. Preºedintele acesteia, reputatul filosofal Artelor Frumoase, dl. academician Mihai Cimpoi,îmi spune:

– Noi l-am înaintat pe Matcovschi – persoana cea

mai indicatã. N-o sã fie uºor Academiei sã-l refuze.Cele spuse de Mihai Cimpoi obligã niºte

comentarii.

Mulþi ddintre sscriitorii de la Chiºinãu ar faceonoare Academiei. Grigore Vieru, NicolaeDabija, Spiridon Vangheli, Vladimir

Beºleagã, Vasile Vasilache ºi alþii cu un nume binescrijelit pe filele istoriei. Însã persoana maestruluiDumitru Matcovschi are un destin ce-l scoate dincomun nu numai prin sensibilitatea faþã de durerileneamului, dar ºi prin marele curaj în lupta pentrudemnitatea acestuia cu secularele drame în spate.La finele anilor ’80, pe când valul de renaºterenaþionalã ia amploare, Comitetul Central al PartiduluiComunist din Moldova, pentru a intimida lumea,difuzeazã cu aplomb de supremã putere în toatãmass-media republicii verdictul sãu prin aºa-numitele„TEZE”, ºi imediat în sãptãmânalul Literatura ºi artaapar pe o întreagã paginã cunoscutele „ANTITEZE”,semnate de maestrul Dumitru Matcovschi, care facepulbere din primele. Devenise clar cã autorul acesteipagini, un bãrbat înalt ºi viguros, cu musculaturaneclintitã de pe smolita faþã, suptã ºi lunguiaþã, aretoate ºansele a fi ridicat pe vârf de val. Dar ...„ÎntreNU ºi DA, o, Doamne! – / Borealul nu mai doarme./Aºezat chiar cuc la masã,/ Îºi fãcu ºi cuib din casã/”...Cucu-ºi schimbã cuibul, dar nãravul ba, ºi… un OUde AUR cãzu de la înãlþime taman pe caldarâm,atacat fiind, pânã la miez. Acest OU de AUR cuîmpovãrata veste umplu Lumea. Toatã suflarearomâneascã îi veni în ajutor. În jurul edificiului derecuperare un extrem de lat colac: copii, mame, taþiºi buni, semeni de orice vârstã. Aceºtia, zi ºi noapte,sãptãmâni, luni întregi, cu flori ºi fãclii aprinse, setot roagã Marelui Dumnezeu sã-i audã ºi sã-imântuiascã sufletul acestui Prometeu crucificat.Îndurarea Celui de Sus întrecu înãlþimea valuluide rugi. ªi iatã, Dumitru Matcovschi, un martir alneamului, reveni între noi, fãcându-ne mai dezdoitã

firava demnitate.Este bine cunoscutã

„morfologia” Academiei deªtiinþe ºi problema nu erasimplã. Mai întâi persoanapropusã de vreo instituþienecesita a fi acceptatã pentru concurs, apoi peste olunã de la publicarea listelor de pretendenþi, aceºtiadin urmã trec prin „sita” secþiunilor – în funcþie despecialitate, operaþiune practic decisivã; aceastã„sitã” reprezintã un complicat procedeu, deoarece unaspirant la membru titular trebuie sã obþinã cel puþin2/3 voturi din lista scripticã a academicienilor ºi acestprocedeu poate sã þinã 3 „cercuri”. Apoi, cei ce aususþinut acest test sunt propuºi Adunãrii Generalea Academiei pentru confirmare, aplicând acelaºiprocedeu indicat mai sus. Pe timpuri, toate acestechestiuni deveniserã triviale: era suficient sã ajungãla o înþelegere douã persoane – preºedinteleAcademiei ºi prim-secretarul partidului comunist dinRepublicã. Doar în perioada gorbaciovistã aceastãînþelegere începu sã aibã fisuri. Þin minte, era pesfârºite domnia lui Jucenko, preºedintele-satrap alAcademiei. Un membru corespondent, specialist înistoria sovieticã, trece „sita” de la secþie, dar nuo rezistã pe cea de la Adunarea Generalã. În 1995aceastã înþelegere îºi pierdu rostul – apele Libertãþiiau spulberat-o. Însã în Academie, prin inerþie, semai menþine dominaþia grupurilor de influenþã.

Iatã ccã ssunt aanunþaþi pretendenþii. La uniculpost de academician la „Literatura Românã”figureazã 2 candidaturi: poetul Dumitru

Matcovschi ºi scriitorul, membru corespondent alAcademiei, Constantin Popovici, o persoanã cuvârsta de peste 71 de ani. O notã: regulamentulpentru alegerea în Academie stipula formula: dacãun academician ajunge la vârsta de 70 de ani, atuncila specialitatea respectivã mai apare un post vacant.

La aalegerea rrepublicanului Eisenhower, în1952, demisioneazã. Ce nefericire pentrudemocraþi, care deþineau puterea neîntrerupt

din 1932, sã fie înfrânþi la alegerile prezidenþiale.Doamna Roosevelt trãise de atunci intens toateevenimentele legate de politica internã. În cercuriledemocrate era un punct de referinþã. În toate deciziilemari ale democraþilor ºi în toate problemele lorindividuale i se cerea sfatul sau sprijinul. În 1952,candidatul democrat fusese Adlai Stevenson, unom fin ºi cult, dar vântul nu bãtea în pânzele luiintelectuale, cãci izbucnise rãzboiul din Coreea, iarpe plan intern anticomuniºtii înverºunaþi întronaserão atmosferã de rãzboi rece generalizat.

Ar fi fost Harriman, fost consilier devotat al luiRoosevelt, nelipsit din întrunirile ºi strategiile de vârfale rãzboiului, un candidat mai bun? Poate cã nu,odatã ce rãzboinicii sunt oamenii zilei, iar diplomaþiise gândesc la pace ºi în timpul conflictelor. Moþãindîn autobuz, nu gãseam rãspunsuri. Mai târziu, cândvoi fi cunoscut, în 1962 ºi 1963, ºi pe Stevenson ºipe Harriman, pe Rusk ºi pe Ball, aveam sã completeztabloul de-abia schiþat în acest an 1956, când mi-amînceput ucenicia la O.N.U. Dar lecþia dobânditã la

Hyde Park nu a fost egalatã de nicio experienþãnouã în cunoaºterea celor care fac istoria.

Eisenhower a avut, în 1952, câºtig de cauzã.Acum, în 1956, din nou alegeri. Aceiaºi protagoniºtise opuneau: Stevenson vs. Eisenhower. DoamnaRoosevelt simþea cã ºansele democraþilor nu suntcele mai bune. ªi, de fapt, evenimentele i-auconfirmat temerile: Eisenhower va fi reales în toamnã.Dar la melancolia ei se adãuga poate ºi un motivde familie. Nu se înþelesese foarte bine cu mamalui Roosevelt, acum era nemulþumitã de evoluþiapropriilor copii.

Nepoþii o consolau. O ajutau la ceremonialulprânzului oferit de ea la Hyde Park. Lecþia simplitãþiio avusesem la ceremonialul din primãvarã. Acum eareapãrea în termeni ºi mai bine conturaþi. Mã aflamîn ºirul de diplomaþi care se perindau cu o farfuriede carton în mânã la masa lungã unde doamnaRoosevelt era asistatã de nepoþi. Primul ne punea ochiflã pe farfurie. Doamna Roosevelt punea pe ea opereche de crenvurºti, la care un alt copil adãuga ofrunzã de salatã ºi o linguriþã de muºtar. Aveam timpsã o salut cu cãldurã ºi sã-i reamintesc cu gratitudinecã a asistat la ridicarea drapelului românesc înpiaþeta Rockefeller. A dat din cap gânditoare, a spusun cuvânt de bun venit ºi am trecut mai departe.M-am aºezat pe o bancã, dar ghinionul mi-a adus înfaþã pe colegul latino-american cu care conversasemîn autobuz. Era deja un „vechi” prieten ce nu puteafi neglijat. Am pus sandviºul pe bancã ºi am reluatfoarte scurt, înfometat cum eram, discuþia. Când sãîncep masa, crenvurºtii dispãruserã ºi nu departede mine un câine mã privea dând fericit din coadã.

La reîntoarcere l-am evitat cu grijã pe prietenulmeu latino-american ºi mi-am reluat în autobuzreflecþiile începute. De ce a fost ales din nou candidatpierzãtorul ºi ezitantul Stevenson?

Probabil ccã ttristeþea doamnei Roosevelt eramai adâncã. Nu era vorba doar de alegeri,de rivalitatea între republicani ºi democraþi,

nici de necazurile din familie. Se întorcea o paginã,se sfârºea o epocã. Sub Truman, pânã în 1952,continuitatea cu era Roosevelt pãrea cã se menþine.Dar odatã cu republicanii au început contestãrile.Guvernul lui Eisenhower era format din vârfuri alelumii de afaceri, atât de þinuþi la respect în New Deal.Ideea privatizãrii unor sectoare publice apãruse.Atacurile împotriva filosofiei economice keynes-ieneîºi fãcuserã apariþia. Americanii voiau sã uite derigoarea stãrii de rãzboi, privaþiuni – mai mici decâtale europenilor, desigur – primejdii ºi restricþii ºi sãaspire la avuþie, bunãstare, libertãþi.

La cârmã era Eisenhower, un fost „leu” din familialeonianã a Comandantului sãu suprem, atent, darferm cu autoritatea sa. El n-a dat curs exagerãrilorºi a þinut un echilibru între forþele economice înexpansiune ºi nevoile sociale încã numeroase. Câtde admirat a fost Eisenhower când nu a ezitat sãtrimitã armata în Sud, ca sã asigure intrarea uneitinere de culoare în Colegiul ce nu o primea. Sauchiar în dilema internaþionalã a acestui an, 1956(criza Suezului, intervenþia sovieticã la Budapesta,încordarea China – Taiwan, izbucnirea rãzboaieloranticolonialiste) când Eisenhower n-a ºovãit sã spunãAngliei, Franþei ºi Israelului, care atacaserã Egiptul,un nu fãrã replicã, urmat de retragerea imediatã acelor trei puteri. Democraþii americani erau oratori,gânditori, politicieni, dar nu aveau un „leu” pe mãsuracelui ce fusese Leul ºi Vulpea.

Eleonor simþea cum se duce lumea ei ºi alta îi ialocul. Ideea cã va rãmâne un simbol al puterniculuicurent al Drepturilor Omului ce se va afirma în restulsecolului nu o consola. Va mai trãi ºase ani, va vedeatriumful lui John Kennedy în alegerile din 1960 ºiva trãi astfel revirimentul partidului sãu, dar toateacestea se vor grefa pe fondul melancoliei uneiere în amurg.

(Extras din volumul Minþi senine, minþi învolburate,Editura Scripta, Bucureºti, 2009.)

Regina MMaria, vvãzutã dde CCucu UUreche




Presupun ccã oo ppersoanã cu suficientãautoritate ºi intim apropiatã spirituluimaestrului Matcovschi îi insuflã cã ºansele

dumnealui de-a strãbate prin complicatul procedeude alegere în Academie sunt nule: probabil ºtia el ceºtia, dar nu îndrãznea sã-i spunã în faþã pericolul ce-laºtepta. ªi iatã cã Dumitru Matcovschi, într-odimineaþã, smuls din þâþânã de emoþii contradictorii,aduce la Literatura ºi Arta o declaraþie ºi, înmânând-odlui Nicolae Dabija, redactor-ºef, om cu mareexperienþã de viaþã, reteazã:

– Refuz a candida. Te rog s-o publici. ªi pleacã.Nimerit în vizitã la Nicolae Dabija, domnia sa

abordeazã problema. Ajungem în doi la concluziacã declaraþia nu poate fi publicatã: Viaþa ºi Lupta suntsinonime. Domnul Dabija mai adaugã: „Dacã ajungeacademician, poate cei de sus nu l-ar mai bate atâtde tare”.

Apare sãptãmânalul, ºi... maestrul Matcovschi,negãsindu-ºi declaraþia, înfocat la culme, aduce laredacþie alta ºi mai drasticã. Totuºi, decizia noastrãa fost ºi mai categoricã: dânsul în ambele cazuri –„NU ºi DA” – are doar câºtig. Însã, pe cândcontinuam conversaþia în favoarea acestei afirmaþii,uºa de la birou se deschide ºi intrã reputatul savantîn medicinã, academicianul Vasilie Anestiadi. Domniasa, josuþ, dar cu virtute, accentuat pronunþã literãcu literã:

– Cunosc bine situaþia de la secþie... Au sã-ldoboare ºi ºubreda lui sãnãtate, pe care o cunoscîn detalii, n-o sã reziste. Eu vã previn ca medic.Chiar dacã maestrul devine academician, noi îlpierdem pe Matcovschi: declaraþia trebuie publicatã.

Cele expuse de valorosul specialist, practic, înmod axiomatic, m-au pus pe gânduri ºi peste câtevazile cer domnului academician o audienþã. Amdiscutat deja vreo douã ore cu servirea mai multorcafele gustoase. Domnia sa a rãmas pe vecheasa poziþie.

Zi lla zzi ccreieru-mmi rrâºnea dificila problemã încauzã. Dacã imunitatea geneticã a fost înstare sã înfrunte cunoscutul calvar, atunci

cea socialã (sã nu uitãm de atmosfera imediatã ce-oproduc menþionatele „ANTITEZE”, de lupta maestruluipentru limbã, alfabet ºi tricolor) o sã-l urce pe un vârfde munte ºi mai ridicat. Deci, acum se aflã întreSCYLLA ºi CHARYBDA. Prima a rãmas zdrobitã înurmã, indiferent de faptul dacã va deveni sau nuacademician dragul nostru Dumitru Matcovschi. Cuacest gând mã duc din nou la domnul Nicolae Dabija.Decizia noastrã e aceeaºi – declaraþia nu va fipublicatã. Dar, între timp, ghinionul ce ne pãºtea ºiprevestit de stimatul nostru Vasile Anestiadi ne-aspart auzul: la secþie trecu doar dl ConstantinPopovici, chiar dacã o unitate de academician eraliberã la secþia de biologie. Departe de a crede cãacademicienii înþelepþi ce constituie majoritatea sãfi rãmas indiferenþi: prestigiul lui Matcovschi e ºi

onoarea fiecãrui dintre aceºtia, deci ºi a Academiei.Lupta continuã. Pornesc iar spre Dabija. Discutãmsituaþia ºi ajungem la vechea concluzie – valoarealui Matcovschi a crescut independent de rezultatulAdunãrii Generale, NU sau DA, ratingul îi va creºteºi mai mult. Dl Dabija mã previne sã mã reþin un pic:spre redacþie e pornit Matcovschi. Din filosoficasemistrofã „Între NU ºi DA” a izbucnit un categoric„NU”, practic aruncând pe masa de lucru aredactorului-ºef a treia declaraþie. Argumentelenoastre n-au fost în stare sã-i ogoiascã îndoliatademnitate. Ascunzându-ºi ochii de durere, dânsuliese din birou într-o verticalã cu precizie, stãpânitãde „proptelele” ce se bat în cap: consecinþele aceleipatimi ce l-a tot legãnat printre stele ºi gãuri negre,mintea scurtã a lumii, orgoliu înãduºit.

Ne era nemãrginitã jalea ºi înghiþirãm din nou noddupã nod – mai amare ca tinerele frunze de pelin.Însã, cu tot necazul din suflet, optimismul nu s-aspulberat din noi. Acele argumente, un pic mai susenumerate, devenirã un ropot de ploaie caldã: „Toatedeclaraþiile – la dosar! Neapãrat clasate!” Astfel s-aºi procedat. Maestrul Matcovschi, de acumtotalmente eliberat de grijile academice, la oricesesizare, prin surâsul lui un pic sarcastic, replica:

– Soltan, Dabija – au ºi ei interesul lor.În ajunul alegerilor decisive îi fac o vizitã domnului

Mihai Cimpoi, rãdãcina cauzei. O opinie unanimã.Ajungem la înþelegerea cã la microfon vom urca înordinea – Cimpoi, Anestiadi, Soltan, expunând atâtexistenþa condiþiilor suficiente, cât ºi necesitateaalegerii în Academie a maestrului Matcovschi.Seara îl sun pe onoratul Vasile Anestiadi. În virtuteatonului de la celãlalt capãt de fir simt o predispoziþieoptimistã: dumnealui, la sigur, ºtia mai multe.Asta m-a bucurat.

Adunarea GGeneralã. În salã nu mai eraulocuri libere. Se perindã pe la microfon toþiacademicienii-coordonatori ai secþiilor,

aducând la cunoºtinþã onoratului auditoriu asuprarezultatelor obþinute la alegerile din cadrul secþiunilor,chestiune de mult ºtiutã de cei din salã, dar astfelcere protocolul.

Ca un fulger, sãri de pe scaun domnul Anestiadi,îºi descarcã paltonul de pe umeri, ºi cât ai clipi dinochi... e urcat pe podium. Tichia sa proverbialã depe creºtetul capului abia ajungea la înãlþimeamicrofonului. Cu fermitate, mâna-i dreaptã înºfacãmicrofonul de-i încovoaie gâtul ºi porni fulminantasa pledoarie. La început eram îngrijorat: nu cumvase va referi la situaþia fizicã a dlui Matcovschi ºi vadevia de la cele convenite de cu searã. Felul cums-a prezentat – un Vezuviu deºteptat – m-aîmbãrbãtat nespus de mult. Mã uit spre domnulCimpoi. Dumnealui, mai din adâncul sãlii, cu paltonulpe umeri vine spre microfon. Autoritatea supremã înproblemele de „Literaturã Românã”, prin laconica ºiargumentata sa cuvântare, a predispus ºi mai mult

auditoriul de a-ºi manifesta datoria în estimareavalorilor poetice ºi civice ale maestrului Matcovschi.E rândul meu. Însã momentul e dramatic: nu erezolvatã partea juridicã de transfer a unitãþii deacademician de la o secþie la alta – prerogativaPrezidiului ºi acordul secþiei respective. Dar dacãasta nu se rezolvã ºi se pun la vot ambelecandidaturi? La sigur, câºtigã domnul ConstantinPopovici: membru corespondent, doctor habilitat,profesor universitar, director de institut ºi care, prinvot secret, a fost ales la secþie. Problema e extremde dificilã.

Iatã-mmã îîn ffaþa mmicrofonului. Adresarea deetichetã. Mã uit atent la figurile din salã.Telepatic le simt atitudinea.

– A sosit timpul împãcãrii, îmi pornesc cuvântul.Duºmanii de moarte – ruºii ºi nemþii – acum se pupã.În Coºniþa, satul meu natal, distrus de nemþi în celDe-al Doilea Rãzboi Mondial, soseºte mai ieri unbãrbat neamþ ºi, cu o hartã în mânã pe care sedesluºeau ºi gardurile, ajunge la un loc din colþulcimitirului, spunând cã aici sunt osemintele pãrinteluisãu. Oamenii din jur îi sar în ajutor. Harta n-a minþit.I se face mormântul, i se pune o cruce. Neamþul lasã15 mii de mãrci pentru restaurarea bisericii. Oameniidin sat poartã grija acestui mormânt, iar neamþul dincând în când mai trimite bani pentru bisericã. Noi,academicienii, sã nu putem face pace între valori?O eroare a mea, zicând: Ori trec ambii pretendenþi,ori niciunul. Nu sunt predispus a ieºi din sala astaºi lumea sã mã împroaºte cu pietre. Iar în ceea cepriveºte împrumutul unitãþii de academician de labiologi, asta o sã þinã doar vreo douãzeci de minute:de îndatã ce domnul Popovici va fi ales, în modautomat, imediat apare o unitate de academicianvacantã ºi datoria se restituie.

– La vot! La vot! strigã mai mulþi academicieni:domnii Vasile Micu, Gheorghe Ghidirim, Ion Ababii,Diomid Gherman, Boris Matienco, AlexandruCiubotaru, Gheorghe Paladi, Teodor Furdui ºi alþii.

Încheierea de etichetã ºi cobor de la microfon.Prezidiul cere o micã întrerupere. Ce înseamnã asta?Momentul adevãrului – Ulise doboarã monstrul deCHARYBDA. Unitatea liberã de academician a fosttransferatã la „Literatura Românã” ºi prin vot secretambii pretendenþi au devenit academicieni.

O subtilã notã, pe care o reproduc din celeauzite. Academicianul Artiom Lazarev îi replicãvechiului sãu coleg, Vasile Anestiadi: „Organizovalihoroºo i nicto ne znal”. (S-a organizat bine ºi nimenin-a ºtiut.) Interesul despre care s-a vorbit mai sus afost al majoritãþii de la aceastã margine de neam.Meritul de realizare a acestui interes nu aparþine celorcare au optat sau celor care au votat pentru el, ci þineexclusiv de marcanta valoare a maestrului DumitruMATCOVSCHI! Sã-i dea Domnul mulþi ani înainte.

(Reluare din Literatura ºi arta, nr. 31, 2002)

Lacrima AAneiVViilliiaa BBaannþþaa eessttee

nnããssccuuttãã îînn ccoommuunnaaTTããttããrraannii,, jjuuddeeþþuullDDââmmbboovviiþþaa..AAbbssoollvveennttãã aa FFaaccuullttããþþiiiiddee MMaatteemmaattiiccãã aaUUnniivveerrssiittããþþiiii ddiinnBBuuccuurreeººttii.. MMeemmbbrrããaa UU..SS..RR.. ddiinn 22000033..

CCããrrþþii ((ddee ppooeezziiee))aappããrruuttee ppâânnãã aaccuumm::TTiimmppuull mmaarreeeelloorr,,EEddiittuurraa IImmppeexx’’9922,,BBuuccuurreeººttii,, 11999944;; OOrrffeeuupprriinnttrree hhiimmeerree,, EEddiittuurraaIImmppeexx’’9922,, BBuuccuurreeººttii,,

11999944;; AAllcchhiimmiiaa ssffeerreelloorr,, EEddiittuurraa SSeemmnnee,,BBuuccuurreeººttii,, 11999988;; GGeeoommeettrriiee gglliissaannttãã,, EEddiittuurraaAArreeffeeaannaa,, BBuuccuurreeººttii,, 22000011;; CCããllããttoorriiaa,, EEddiittuurraaOOrriioonn,, BBuuccuurreeººttii,, 22000022;; DDrreessoorruull ddee uummbbrree,,EEddiittuurraa AArreeffeeaannaa,, BBuuccuurreeººttii,, 22000099..

LLaaccrriimmaa AAnneeii

AAuudd pprriinn ttiinnee ssâânnggeellee mmeeuu aalleerrggâânnddppee aarriippiillee îînnggeerriilloorr aaddoorrmmiiþþii..ªªii ttaaii îînn ffeelliiii zziiuuaa rrããssttuurrnnaattãã-nn iieerrbbuurrii ccaa-nnttrr-oo ccooppiillããrriiee-nn ccoorrnnuull lluunniiii..AAººtteepptt ccuu oocchhiiii-nncchhiiººii ssãã-mmii îînnvveerrzzeeaassccãã uummbbrraa ppee cceeaarrccããnneellee vveerriiii......EEuu ccrreedd îînn ddeesspplleettiirreeaa ggâânndduulluuii pprriibbeeaaggppâânnãã llaa ttiinnee,, AAnnãã,, îînn mmooaarrttee ººii nneemmooaarrttee;;vvããdd ffiirruull ddee lluummiinnãã,, ddee ppuurrppuurrãã ppee zziidd,, ddiinn iinniimmaa ccee-þþii bbaattee ddee ddiinnccoolloo ddee vvrreemmii..

NNuu ººttiiuu,, îîmmii ppaarree ffrruunnzzaa ccãã mmiiggrreeaazzãã îînnsspprree ssããrraattee zzããrrii ddee-aattââttaa ddoorr ººii cceerruull ppllâânnggee-nn iieerrbbuurrii ppeessttee ggrreeiieerrii,, ppeessttee ffâânnttâânnaa jjeerrttffeeii...... ssiimmþþii ccuumm ddooaarree ttããcceerreeaa gghheemmuuiittãã llâânnggãã zziidd..ªªii nnuummaaii ffrriiccaa ddee-aa nnee uuiittaa ddee ttoott nnee mmaaii ppooaattee ttrreezzii ddiinn ssoommnnuu-aacceesstteeii lluummii ddee lleeggeennddãã

llaa îînncceeppuutt ddee llaaccrriimmãã ººii ggâânndd,, ccâânndd îînnttrreebbããrriillee mmoorr îînn ggaallbbeenn ppaall sspprree DDuummnneezzeeuu......

VVããzzdduuhhuull eessttee pplliinn ddee ffrreeaammããtt aassccuunnss,, nnuu-ii tteemmeerree,, nniiccii vviinnãã;; ssiillaabbiissiinndd îînncceett ccããttrree lluummiinnãã,, îînn bboorraannggiiccuull ttaaiinneeii,, ttuu,, AAnnãã,, mmãã aaººtteeppþþii......NNuu-þþii ppoott oopprrii nniiccii ppllâânnssuull,, nniiccii ccaannddooaarreeaa,,ccaa ffooººnneettuull ee cclliippaa îînn ccaarree mmãã ccuunnooººttii..

ªªii-aamm îînnddrrããzznniitt aattuunnccii ssãã îînnfflloorreesscc îînnttrr-uunn rrããggaazz ddiinn aallbbaa ttaa zziiddiirree..CCaa-nnttrr-oo oogglliinnddãã mm-aamm pprriivviitt –– eeccoouu aall ddããrruuiirriiii îînnttrruu tteemmeelliiee..SSãã nnuummããrr,, DDooaammnnee,, ccââttee AAnnee-aapprriinndd îînn oocchhiiii lloorr ddee îînnggeerr sstteelleellee cciioobbiittee ººii ccââttee AAnnee ss-aauu zziiddiitt ppee rrâânndd ccuu ttrruuddaa ººii dduurreerreeaa aacceessttuuii nneeaamm pprreeaa bbllâânndd,, ccuu ssooaarrttaa,, ccuu ssppeerraannþþaa,, iiuubbiirreeaa ººii nnoorrooccuull,, îînndduurreerrâânndd ººii-nnllããccrriimmâânndd þþããrrâânnaa ccuu jjeerrttffaa ppee vveecciiee??......




Imperativele eeuropenizãrii au generato adevãratã febrã a luãrilor de atitudinefavorabile, care a reactualizat reacþia

sentimental-admirativã a lui Paris Mumuleanu, DinicuGolescu sau Constantin Stere (dupã 1990, ea fostreluatã în termeni noi ºi cu argumente impuse deactualitate de Adrian Marino ºi alþi oameni de culturã).

În cele ce urmeazã, vom demonstra cã româniiau modelat, pe parcursul unui secol ºi jumãtate, oUniune Europeanã a lor. Ei au conjugat mitul uneiEurope puse sub semnul zeiþei Isis, care adunãmembrele într-un întreg, ºi al Hesperidelor, în grãdinacãrora se aflã râvnitul mãr de aur, cu o viziune, delocidilicã ºi utopicã, a unei Europe a naþiunilor ºiculturilor interactive.

Proeuropenismul românesc cunoaºte o scarãascensionalã – de la atitudinile sentimental-admirative, exprimate retoric sub formã de îndemnarereportericeascã, elogiu (panegiric) sau odã(exemplare fiind Însemnare a cãlãtoriei mele deDinicu Golescu sau Oda râvnitoare spre învãþãturãa lui Paris Mumuleanu: „Tineri, bãtrâni, îndemnând,/Patria s-o folosim/ La izvor nou alergând/ Stiinþe sãdobândim./ Pild-avem p-europeni/ Astãzi s-audescoperit/ Un izvor prea minunat”), pânã la oconºtiinþã a europenitãþii spiritului românesc cadat ontologic (etic, habitual, etnic, geopolitic).

La 1824, Grigore Ghica spunea cã „toate puterileEuropei formeazã parte inseparabilã”, peste câþivaani E. Poteca vorbea de o Europã „de laPortugalia pânã la Siberia”, iar Kogãlniceanuspunea, la 1840, cã „literatura românã e oliteraturã europeanã”.

Sentimentul cã europenismul face partedin propria existenþã a românului ºi din„substanþa medularã” (dupã expresia luiCãlinescu) a românismului au avut-o cudeosebire iluminiºtii, paºoptiºtii, junimiºtii,filosofii, oamenii de culturã ºi scriitorii dinperioada interbelicã. Stere configureazãmodelul Europei, hipotextualizat dupãînsemnãrile lui Golescu:

– „Buna orânduialã”, asiguratã de „pravileînþelepte, de oblãduire dreaptã ºi dulce”;

– spiritul de legalitate, egalitatea realã înfaþa legilor, „ce nu îºi au puterea urmãrilornumai cãtre cei mici, ci ºi cãtre cei mari” –toate acestea întemeiate pe stareasufleteascã a „omului politeist” ce nu aducesupãrare altora, respectându-se pe sine ºipe alþii în demnitatea ºi în drepturile lor, „cuslobozenie fireascã ºi îndrãznealã fãrã de obrãznicie– fãrã umilire ºi aroganþã”;

– cultura sufleteascã ce este condiþiuneaindispensabilã ºi izvorul adevãratei „civilizaþiuni”,stabilind linia de demarcaþiune între „civilizaþie” ºi„barbarie”.

Asupra EEuropei, EEminescu proiecteazãideea sa – semiºtiinþificã, semiutopicã –de organism ºi organicism care se referã la

formaþiile statale, naþionale, culturale sau economice.Organicul ca semn distinctiv al vieþii ºi sinonim deplincu viul este o legitate fundamentalã a istoriei. Ceeace întruneºte organismul ºi organicismul este însãºiraþiunea de a fi a lumii, temeiul ei existenþial.Concluzia glosãrilor eminesciene o gãsim – înperspectivã cronologicã retroactivã – în articolulÎn unire e tãria, publicat în Federaþiunea din 10/22aprilie 1870, ºi în care susþine cu pathos publicisticnecesitatea imperioasã a unei Ligi spiritualeeuropene, a unei noi alianþe a popoarelor sub formãde Federaþiune Europeanã. Este comentat, aici, unarticol din ziarul ceh Politik, în care se pledeazãpentru o „strânsã ligã spiritualã întreolaltã”, care sã„garanteze drepturile noastre speciale, întrucât sevor putea împãca numai cu interesele comune”.Interesele speciale nu semnificã decât intereselenaþionale, iar interesele comune sunt cele general-europene.

Ideea i se pare raþionalã ºi poetul-gazetaro îmbrãþiºeazã cu frenezie: „Va sã zicã, dacãpresupunem cum cã acest ziar e expresiunea opinieipublice a cehilor, atunci cehii cer o federaþiune (subl.în text – n.n.) care sã garanteze dezvoltarea liberãa fiecãrui popor ca atare; ºi se pare cum cã aceastaar fi ºi ideea celorlalte naþionalitãþi ale Austriei.”

Aprobând ideea de „federaþiune” (europeanã),Eminescu se întreabã: „Ce fac românii pentru a sealia acestei idei?” Rãspunsul este, bineînþeles, cellogic: românii nu trebuie sã lase sã le scape aceastãocaziune istoricã, nu trebuie sã lase ca ideea sã selocalizeze la popoarele care o manifestã în guramare. Românii trebuie sã se alieze tuturor naþiunilor„care au interese comune nouã ºi luptã alãturi cunoi”. Românii nu pot, prin urmare, sã rãmânã în afaraacestei miºcãri de unire (europeanã) ºi a acþiunilordin jur de a se opune stãrii de lucruri de pe continent:„În momentul când toate naþiunile dau cu piciorulstãrii de faþã a lucrurilor, numind-o nesuferitã ºinesuportabilã (subl. în text – n.n.) au ºi româniidreptul ºi datoria de a-i da cu piciorul, cãci, pregetândºi rãmaºi singuri pe câmpul de luptã, nimeni nu seva mai speria de opoziþiunea noastrã singuraticã.Nepãsarea noastrã ne pierde”. Urmând un „calapod”al „raþiunii analitice” ºi „raþiunii retorice”, aplicat cudeosebitã mãiestrie, Eminescu îºi încheie articolul cuo sentinþã moralã: „Românii au nenorocirea de a nuavea încredere în puterile lor proprii: noi nu ne-am

convins, însã, cum cã:„puterea ºi mântuireaîn noi este (subl. întext – n.n.)”. Unireanaþionalã (a românilor)ºi unirea naþiuniloreuropene sub semnulcomunitãþii intereselor,al „constituþiuniineamurilor”, decial unui spectru departicularitãþi afine,al valorilor ºi al uneipoziþiuni geograficede rãscruce caredeterminã funcþiade liant spiritualintercontinental, iatãaxa publicisticiieminesciene.

Proeuropeanîn pledoariile lui

„retorice”, Eminescu este un european în esenþafiinþei sale. Modelul lui utopic de Europã, ca organismideal armonizat presupune acordul deplin dintre fiinþa(constituþiunea) personalitãþii, fiinþa (constituþiunea)neamurilor ºi fiinþa (constituþiunea) continentului.

European pprin sspiritul ssãu ddeschis, prinformaþia sa intelectualã germanã, francezãºi general latinã, îmbinând sintetic, printr-o

inteligenþã cuprinzãtoare, un homo antiquus ºi unhomo europaeus de spiþã, conþinând – în virtuteaacestei simbioze – ºi puncte de referinþã englezeºti(Shakespeare este exemplul de fantezie poeticã),Titu Maiorescu vede potenþialitatea unei Europe acercurilor culturale interactive.

Interacþiunea în temeiul influenþãrii ºi condiþionãriireciproce este principiul modelator-cheie al „familieimari a Europei Apusene”. Ideea unei configuraþiieuropene concentrice, în care centrul sã fie „tezaurulcomun al popoarelor civilizate”, iar cercurile înscrisesã reprezinte celelalte popoare, apare în studiul„Despre scrierea limbei române” din 1866: „SecolulXIX se va numi în istorie cu drept cuvânt secolulnaþionalitãþilor. În el s-a lãmurit ºi se realizeazã ideeacã popoarele sunt chemate a se întãri în cercurietnografice (subl. ne aparþine – n.n.), deosebindu-ºifiecare misiunea istoricã dupã propria sa naturã. Pelângã tezaurul comun al popoarelor civilizate, mai arefiecare tãrâmul sãu aparte, în care îºi dezvoltã în mod

special individualitatea ºi,separându-se aci de toatecelelalte, îºi constituienaþionalitatea sa. Astfel, se cereca poporul sã aibã o formã destat naþionalã, ºi mai ales o literaturã ºi o limbãnaþionalã”. Criticul vede manifestarea naþionalitãþiimai ales în literaturã ºi limbã.

Titu MMaiorescu este primul critic românpreocupat – în spiritul modelului de „cercuri”concentrice – de relaþiile culturale interactive,

supunând unei analize extinse „întreaga miºcare decriticã literarã relativã la viaþa noastrã intelectualã,adicã la acea parte a ei care se gãseºte exprimatãîn forma poeticã”.

Criticul român recurge la pãrerile criticilor germanispre a constata cum apãrem „în judecata strãinilor”.Conform modelului sãu teoretic, Maiorescu remarcãinteresul cititorului german anume pentru elementulestetic ºi cel naþional: „Ceea ce a trebuit sã placãstrãinilor în poeziile lui Alecsandri, Bolintineanu,Eminescu ºi ªerbãnescu ºi novelele lui Slavici,Negruzzi ºi Gane este, pe lângã mãsura lor esteticã,originalitatea lor naþionalã. Toþi autorii aceºtia,pãrãsind oarba imitare a concepþiilor strãine, s-auinspirat de viaþa proprie a poporului lor ºi ne-auînfãþiºat ceea ce este, ceea ce gândeºte ºi ceeace simte românul în partea cea mai aleasã a firei luietnice”. „Elementul original al materiei”, îmbrãcat în„forma esteticã a artei universale” ºi pãstrând, totuºi,ceva din „pãmântul sãu primitiv”, trebuie sã încântestrãinul aplecat asupra paginilor româneºti: „Cãciorice individualitate de popor îºi are valoarea eiabsolutã, întâmpinã un rãsunet de iubire în restulomenirii ca o parte integrantã a ei”. Maiorescu face,de aceea, elogiul romanului ºi nuvelei de facturãpoporanã, aducând ca argument ºi pãrerile criticilorgermani. [Lorenz Diefenbach: „Cele douã novelesãtene de Slavici (Crucea din sat ºi Popa Tanda)stau pe aceeaºi treaptã cu cele mai bune novelegermane de felul lor. Istoria lui Gane (Santa) emiºcãtoare, iar povestea (Doi feþi cu stea-n frunte)e o minune...”]

Studiul despre Eminescu (Eminescu ºi poeziilelui, 1889) impune programatic ideea cã un mare poetconþine, în opera sa, dimensiunile europenitãþii ºiuniversalitãþii. „Eminescu este un om al timpuluimodern, cultura lui individualã stã la nivelul culturiieuropene de astãzi”. Cu alte cuvinte, criticul românexprimã ideea goetheanã despre personalitate ca„bun suprem” – intelectual ºi estetic, adãugând cão personalitate de valoare europeanã se realizeazãprintr-o voinþã titanicã de sintezã: „Cu neobosita luistãruinþã de a ceti, de a studia, de a cunoaºte, el îºiînzestra fãrã preget memoria cu operele însemnatedin literatura anticã ºi modernã. Cunoscãtoral filosofiei, în special al lui Platon, Kant ºiSchopenhauer, ºi nu mai puþin al credinþelorreligioase, mai ales al celei creºtine ºi budiste,admirator al Vedelor, pasionat pentru operele politicedin toate timpurile, posedând ºtiinþa celor publicatepânã astãzi din istoria ºi limba românã, el afla încomoara ideilor astfel culese materialul concret deunde sã-ºi formeze înalta abstracþiune care înpoeziile lui ne deschide aºa de des orizontul fãrãmargini al gândirii omeneºti. Cãci cum sã ajungi lao privire generalã, dacã nu ai în cunoºtinþele taletreptele succesive care sã te ridice pânã la ea?Tocmai ele dau lui Eminescu cuprinsul precis în aceleversuri caracteristice în care se întrupeazã profundalui emoþiune asupra începuturilor lumii, asupra vieþiiomeneºti, asupra soartei poporului român.”

Configuraþia „cercurilor” este conceputã deMaiorescu, evident, în sfera acestui orizont axiological personalitãþilor – personalitãþilor intelectuale ºipersonalitãþilor însele ale popoarelor care îºi exprimãglasul – herderian – prin cântec, prin rostireaesenþialã (esteticã, zice tot timpul Maiorescu) a fiinþei.

Proeuropenismul rromânescAAccaadd.. MMiihhaaii CCIIMMPPOOII




Nicolae IIorga ddezbate, în contextul extinderiiimperialismelor, atât ideea unirii statelor miciîn sud-estul european, cât ºi ideea unei noi

Europe, „care este o necesitate” ºi care nu trebuie sãse sprijine pe socotelile de azi ºi de mâine, ºi pe cecrede diplomaþia „adesea rãsãritã din nimic” ºi lipsitãde informaþie: „Ea nu este numai o amintire a vremiicând lumea europeanã avea o legislaturã în staresã reziste la sforþãrile intereselor divergente, aceeaa legii creºtine, a imperiului sprijinit de dânsa, maitârziu a civilizaþiei unitare a Renaºterii, ajunsã lalimpeziciunea, aºa de uºor de înþeles, a formuleifranceze. Europa, pe care cu atâta inconºtienþã ausfâºiat-o patimile de dupã rãzboi ºi înþelegereagreºitã a naþionalismului, ca ºi un sãlbatec avânt alimperialismului îngâmfat, e o necesitate ºi o datorie(subl. noastrã)”.

Noua Europã apare din necesitãþi materiale, cãcisunt þãri care nu pot desface materia primã, care seînãbuºã de un capital pe care nu ºtiu sã-l fructificeîn lipsã de siguranþã ºi de garanþii, cãci nu existãstabilitate monetarã ºi posibilitãþi de schimburi,„pe care încearcã în zãdar sã le înlãture meschinaºi veºnic schimbãtoarea spiþerie birocraticã acontingentãrilor, izvor de pãrtinire, de corupþie ºide zãpãcealã”.

„E o necesitate aceastã Europã ºi din punct devedere moral”, afirmã Iorga. Într-o vreme când nuexista acþiunea învrãjbitoare a unui supranaþionalismîngustãtor de orizont ºi falsificator de viziune, existao posibilitate de comunicare între oamenii de culturã,de acces la adevãrurile admise ºi de împãrtãºirea aceluiaºi crez. Astãzi însã, istoricul remarcã oconfuzie între adevãr ºi erezie, o închidere a fiecãreinaþiuni într-o concepþie despre ea însãºi, despreoriginea, meritele ºi drepturile ei, care sã o ducãla o izolare de celelalte care n-o primesc.

O nouã Europã ar duce la înlãturarea oricãreihegemonii a „asociaþiilor de trecãtoare exclusivitate,ca Pactul celor Patru de ieri sau de mâine”. Aceasta-iopinia lui Iorga expusã într-o conferinþã radio din4 martie 1938, ora 19.50, intitulatã Ce poate fi Europaºi tipãritã cu titlu schimbat, E cu putinþã o nouãEuropã?, în Neamul Românesc din 6 martie 1938.

ªi BBlaga rrosteºte pledoaria sa pentru„colectivismul spiritual” european, analoganticipativ evident al europenismului

integraþionist, al globalismului ºi multiculturalismuluidin zilele noastre. Nãdejdea purificatoare venea încontrapondere cu toate manifestãrile decadentismuluicultural: cultul nuanþei, al complicaþiilor de conºtiinþã,sentimentalismului vag, conturul accidental al naturii,impresionalismul relativist, inspiraþia pasivã,contradicþiile lãuntrice istovitoare ºi, bineînþeles,individualismul. Vântulnãprasnic al schimbãriibântuie pe bãtrânul continent:„Dacã-i adevãrat însã cã artapremerge celorlalte prefaceri,atunci e poate îndreptãþitãnãdejdea ce-o rostim cãEuropa e pe cale de a creao nouã metafizicã ºi un noucolectivism spiritual (subl. întext – n.n.). Fireºte, o viziunemetafizicã ºi un colectivismspiritual ce nu are prea multde-a face cu cele trecute.Putrefactele altor vremi nu-ºiredobândesc niciodatã viaþa.Dupã fãrâmiþareaindividualistã urmeazãintegrarea unei noi spiritualitãþi colective”.

Personalitatea creatoare ar fi urmat, într-oasemenea proiecþie blagianã a unei Europecolectiviste, sã ne transforme într-o impersonalitatecreatoare înfeudatã unui cuget colectiv, unei noidogme bine întemeiate, pe care urma s-o conturezemetafizica ºi organizaþia socialã. Noul stil al vieþii,europenist ºi „absolut” prin naºtere, ar avea caimperative: anonimatul, dogma, colectivismul spiritual,arta abstractã, stilizarea lãuntricã.

Blaga lasã, însã, pe seama istoriei sã decidã careva fi înfãþiºarea concretã a colectivismului spiritual,cãci acesta nu se poate întrezãri nici mãcar aproximativ.

„Mitul central” nietzschean este „jertfa unei erorifundamentale, cât priveºte concepþia despre mit ºi

culturã”, cãci unitatea de culturã nu poate ficondiþionatã decât de inconºtientul stilistic colectiv.Recunoscând totuºi existenþa unui „mit central” grec,Blaga atrage atenþia cã în cazul culturii greceºti estevorba despre un orizont limitat ºi de o tipizareextraordinarã. Orizontul stilistic german e însã maidivers, mai puþin unitar ºi individualizat dupã regiuni.Este, prin urmare, un orizont deschis „infinit”.Nietzsche vede lucrurile, precizeazã Blaga, pede-a-ndoaselea, foarte strâmt, adevãrul fiind nuexistenþa unui „mit central” dãtãtor de unitate, ciexistenþa „matricei stilistice, inconºtiente ºi de unpronunþat caracter colectiv”: „De altã parte, unitateastilisticã a unei culturi nu o vedem deloc primejduitãprin diversificare mitologicã. A impune, deci, cu forþaun mit nu înseamnã a favorizacreaþia ºi unificarea culturii, ciînseamnã mai degrabã a sterilizamatricea stilisticã ºi putereacreatoare. Tentativele de aîndruma creaþia pe scocul unui mitcentral le socotim dezastruoase.Creaþia n-are nimic de câºtigatprin limitarea la o singurãmitologie, promulgatã prin articolede lege drept centralã, dar totulde pierdut, cãci, prin fixare, duhulcreator se anuleazã singur.”

Acesta este, în definitiv,argumentul blagian pentruintegrarea noastrã în Europa,pentru globalizare ºi dialogulmulticultural pe care astfel deprocese îl presupun.

Eurocentrismul nu poateimpune, prin urmare, ºiun etnoeuropocentrism, cãci creaþia de valori

nu poate cunoaºte o limitare la o singurã mitologie ºila o singurã sau la câteva coordonate stilistice. Toatemitologiile ºi toate individualitãþile creatoare participãla dialogul multicultural în mod concentrat ºi organic.Europenizarea ºi globalizarea nu pot anihila fondulinepuizabil al inconºtientului colectiv, prin careorizontul misterului ºi revelãrii se reactiveazã mereu,ajutat de legea valorilor maxime. Prin dialogulmulticultural, valorile intrã într-o relaþie de provocareºi afirmare dinamicã, relaþie de intervalorizare, amzice noi, în spirit blagian. Noica afirmã tranºant cãEuropa dã lumii istorice un model de culturã viabilchiar în cazul în care cultura ar dispãrea. Ea seimpune, hegemonic, printr-o cuprindere a Totului,printr-o deschidere spre toate culturile ºtiute, în timpce alte culturi s-au limitat la colþuri de Terra, la sferelimitate.

Îmbrãþiºând sinteticdiferite variante(bizantinã, romano-catolicã, irakianã,francezã, anglo-saxonã,aceste douã din urmã peun fond german), ea „s-adeschis, prin conºtiinþãistoricã, înspre toateculturile ºtiute”.

Altele (egipteanã,chinezã, indianã, chiarcea greacã) au rãmasdoar configuraþiiculturale, fiind tratateca atare de Spengler ºiToynbee. Toate culturilelasã iraþionalul dincolo,

cea europeanã, însã, îl întruchipeazã. Modeluleuropean este singurul valabil, dupã Noica, ºi încazul altor culturi. El cunoaºte nu doar un procesde asimilare a multor culturi, ci ºi de extindere pestelimitele continentului, europenizând tot globul. Astfel,modul de gândire european, toate valorile culturale,morale ºi politice sunt puse la îndemâna oricui,cãci recurge la o realizare liberã a modelului.

Cultura europeanã îºi dovedeºte misterul prinlipsa de mister ºi, spre deosebire de alte culturidependente de naturã, o depãºeºte vãdit. Prinînsãºi aceastã desprindere de condiþia naturalã, princaracterul ei suprarealist ºi nefiresc, prin mitologia eimonoteistã (nãscutã dintr-o singurã legendã, cea acopilului Hristos nãscut în iesle), ea se impune ca

arhetip al tuturor culturilor care se definesc prinparþialitate.

În pprocesul dde ddezvoltare a culturii europenelipsesc clipele de stagnare, ea având„o existenþã în neodihna creativitãþii”. Este,

în consecinþã, mereu într-o acþiune de reînnoire, derostire inventivã, originalã, în timp ce cultura indianãsau cea chinezã sunt închise în sine, nemaispunândnimic nou. Spre deosebire de configuraþiile culturale,cultura deplinã, ieºitã din condiþia naturalã aumanitãþii, aduce urmãtoarele: „1. o supranaturã,schimbând raportul dintre om ºi naturã în favoareacelui dintâi; 2. o cunoaºtere raþionalã, dincolo decea naturalã care este doar descriptivã, cunoaºtere

capabilã sã integreze iraþionalul;3. o superioarã organizareºtiinþificã ºi tehnicã de viaþã, culãrgirea existenþei ºi cunoaºteriiproprii prin istorie; 4. un orizontdeschis, ca o limitare care nulimiteazã, pânã la ieºirea princreaþii din timpul istoric. Unasemenea model acoperãastãzi Terra ºi se pregãteºte sãtreacã prin vãmile vãzduhului”.Europocentrismul este, reieºinddintr-o asemenea hegemonievaloricã, un fenomenindiscutabil, care ºi-a pierdutorice sens peiorativ. Sfera deiradiere a modelului europeane cu adevãrat planetarã,modelând, provocând ºiimpulsionând culturi aleAmericii Centrale, de Sud,ale continentului euro-asiatic

(pânã la coasta rusã a Pacificului), ale Australiei ºiAfricii. Doar cultura indianã ar putea s-o egalezevaloric într-un anumit grad.

Prin fineþea ºi tãria mijloacelor ºi sensurilor deviaþã, Europa a devenit „purtãtoarea de cuvânt aglobului”, având pentru aceasta toate justificãrilede drept (spiritul istoric, deºi apãrut târziu, metodaºtiinþificã), „Europa poate eventual redeveni openinsulã a Asiei; ea dã totuºi fiinþã istoricã, pânãºi celor care ar desfiinþa-o”. Pathosul europocentristnoicist se impune irezistibil printr-o construcþie depiramidã logicã platonicianã (aºa cum o vom întâlniºi în pledoariile europocentriste ale lui Eminescu).Modelul cultural nu este un model-prototip, ca laantici, ci un model idee de lucru care îºi aplicã oanumitã metodã operatorie asupra investigaþieirealitãþilor complexe, dar ºi sie înseºi ca realitatecomplexã. În ce constã esenþa culturii europene,pornite de la o schemã a culturilor spre a deducestructura ºi modelul ca atare? Filosoful recurge,acum, la delimitarea ºi definirea altor cinci feluri deraporturi între Unu ºi Multiplu: Unu ºi repetiþia sa;Unu ºi variaþia sa; Unu în Multiplu; Unu ºi Multiplu;Unu multiplu. Precizând cã aceste cinci raporturisunt solidare cu cele cinci raporturi dintre regulã ºiexcepþie, exemplificã prin Unu ºi repetiþia din culturileprimitive de tip totemic, prin Unu ºi variaþia sa dinculturile de tip monoteist, prin Unu în Multiplu dinculturile de tip panteist, prin Unu ºi Multiplu dinculturile de tip politeist. Miracolul european seproduce, însã, dupã principiul al cincilea, Unumultiplu: „Excepþia devine acum regulã. De rândulacesta, nici Unul nu primeazã, nici Multiplul, ci Unueste de la început multiplu, distribuindu-se fãrã sãse împartã (subl. în text – n.n.). Nicio clipã însã,Unu multiplu nu poate fi asimilat de Unu în Multiplual panteismului, în care individuaþia a degradat pãrþileºi doar reintegrarea lor le salveazã; în care lumeaeste una singurã, prin primatul Unului, în timp ceUnul multiplu se rãspândeºte în lumi ºi câmpuri; încare Unu nu se preface în unitãþi, pe când în culturaeuropeanã Unu dã unitãþi, de fiecare datã autonome,ca monadele.”

Ca ºi Unu prim, cultura europeanã constituie unansamblu de unitãþi, aflat într-un proces continuu dediversificare ce dinamizeazã ºi dã viaþã structurilorcare devin forme structurante, în universul culturiieuropene. Unitatea Unului multiplu dã unitãþi multiple,unindu-le într-o unitate a diversitãþii. Acestea suntunele din modelele româneºti de Uniune Europeanã,dovadã cã noi am gândit-o permanent.




TTrriiccoolloorruull ººii sstteemmaa - ssiimmbboolluurrii ssaaccrree aallee RRoommâânniieeii

GGeeoorrggee RROOTTAARRUU

Drapelul, ssteagul (vexillum) reprezintã ºi areprezentat de-a lungul istoriei simbolulsuveranitãþii statului asupra teritoriului

sãu naþional independent ºi indivizibil. Stema unui stat este simbolul fiinþei sale istorice

ºi politice; ea exprimã realizarea unor idei sau a unoraspiraþii înalte pe care statul sau poporul respectiv,în deplinã unitate, le-au urmãrit în cursul timpurilor.

Stema actualã a României simbolizeazã statulunitar român, situaþia politicã ºi teritorialã a þãriinoastre în urma nesfârºitelor strãduinþe ºi lupte pecare le-a purtat poporul român pentru realizareaunitãþii sale naþionale.

Stema întru totum cu drapelul reprezintã Româniaca stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºiindivizibil, reprezintã, deci, unitatea indestructibilãdintre statul român ºi poporul sãu.

Originea drapelului României vine din îndepãrtataistorie, de peste douã milenii,având rãdãcini în steagurileRomei ºi ale Daciei. Drapelul(vexillum) dac consta dintr-obucatã de pânzã pãtratã fixatãîn vârful unei suliþe. În mijlocavea cusutã o emblemãreprezentând un ºarpe ºi pemargini franjuri. Stindardul dac(signum) era un balaur cucapul de lup ºi gura deschisã.Pe corpul acestuia erau prinsebenzi textile. Atât franjuriledrapelului, cât ºi benzilestindardului erau colorateîn nuanþele curcubeului(zalmoxian), dominante fiindroºu, galben ºi albastru.

De regulã, ambeleînsemne se aflau alãturiºi, uneori, chiar combinate.

Mai târziu, abia în secolulal XIV-lea, documentele care s-au pãstrat amintescde steagurile oºtirilor. Pe lângã documente scrise,s-au pãstrat ºi câteva steaguri din trecut.

Pentru Principatele Române, însemnele naþionalesunt cunoscute sub numele de steag. Ulterior, subinfluenþa terminologiei apusene, steagul a luatnumele de drapel, pentru trupele pedestre, ºistindard, pentru cele cãlãri. În realitate, ambeledenumiri nu sunt decât signum ºi vexillum. Acestea,respectiv, forma, culorile, conþinutul ºi simbolistica lorau fost statuate prin legi, regulamente ºi înalte decrete.

Numeroase mãrturii scrise care s-au pãstrat pânãîn zilele noastre ne dovedesc cã existau pentruMuntenia, Moldova, Transilvania ºi celelalte provinciisimbolistica heraldicã ºi vexilologicã a fiecãreia, binestatornicitã. Pe toate aceste simboluri vexilologice,steaguri, drapele, stindarde, erau aplicate elementeheraldice, iconografice, steme etc.

Sunt pãstrate ºi în prezent steagul domnesc allui Ieremia Movilã de la sfârºitul secolului al XVI-lea,steagul original al lui ªtefan cel Mare (sfârºitulsecolului al XV-lea - imaginea anterioarã). Deasemenea, se pãstreazã steagul muntenesc înformã pãtratã din timpul lui ªerban Cantacuzino, dela jumãtatea secolului al XVII-lea ºi, de la începutulsecolului al XIX-lea, steagul pandurilor lui TudorVladimirescu. Reprezentative sunt ºi steagulAgiei din Principatul Þãrii Româneºti (1822-1828),steagurile din vremea domnitorilor Alexandru Ghicaºi Gheorghe Bibescu.

Dupã aceastã perioadã steagul ccapãtã aaspectulTricolorului nnaþional.

Pentru Þara Româneascã s-au pãstrat ºasedrapele ºi douã stindarde, aºezate astãzi alãturi decele din perioada anterioarã în Sala de Onoare aMuzeului Militar. Aceste opt steaguri se aseamãnãperfect între ele în ceea ce priveºte culorile. Toatesunt formate din câte trei fâºii orizontale din mãtase:sus, roºu, la mijloc, galben, jos, albastru.

În ceea ce priveºte Principatul Moldovei, tot dela jumãtatea secolului al XIX-lea se pãstreazã douãsteaguri de pe timpul domniei lui Mihail Sturdza.Acestea au fost înlocuite, dupã jumãtatea secolului,în timpul Cãimãcãmiei, cu alte 3 steaguri diferite decele anterioare, fiind ºi acum pãstrate. Din celeprezentate, rezultã cã steagurile PrincipatelorRomâne, pentru epoca 1830-1859, aveau stabilite,conform Regulamentelor Organice, urmãtoareleculori: pentru Moldova, albastru ºi roºu, pãstrate pânãîn timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pentruÞara Româneascã, albastru ºi galben numai pânã în1834, când sunt înlocuite cu roºu, galben ºi albastru.Pe steagurile Moldovei erau inserate stemele cucapul de bour, iar pe steagurile Þãrii Româneºti, încãdin 1834, erau inserate stemele cu vulturul. În timpuldomnitorului Al.I. Cuza se adoptã, pentru însemneleambelor þãri, Tricolorul, compus din roºu, galben ºi

albastru. Steagul poartã cele trei culori ºiacvila cu scutul pe care sunt reunitesimbolurile Þãrii Româneºti ºi Moldovei.

Se constatã cã absolut toate steagurile ºidrapelele au aplicate stemele cu însemneleheraldice, hieroglifice, iconografice etc., fiindo condiþie sine qua non de reprezentare asuveranitãþii statale ºi ale unitãþii poporuluiîn jurul statului.

De asemenea, în 1840, domnitorul Ghicaa adoptat noul model pentru cel dintâitricolor, roºu, galben, albastru, cu roºu înpartea superioarã ºi lãþimi egale ale benzilor.În centru se afla un scut alb brodat cu aur ºimobilat cu acvila încoronatã princiar ºicruciatã. În 1848 steagul adoptat de cãtrerevoluþionari ca drapel al Þãrii Româneºti afost tricolorul albastru, galben, roºu, cualbastru sus ºi, pe galben, era inseratãdeviza: „Libertate, Dreptate, Frãþie”. Acesttricolor apare ºi în Moldova, în Ardeal(Adunarea de la Blaj) ºi pânã la Paris

(arborat la 26 aprilie 1848). În baza Decretului nr. 1din 14/26 iunie 1848 al guvernului provizoriu dinÞara Româneascã se prevede cã „steagul naþionalva avea trei culori: albastru, galben, roºu, precum ºideviza Dreptate,Frãþie”. Acestesteaguri au fostsfinþite la 15/27iunie 1848. Înbaza Decretului252 din 13/25iulie 1848, sedefinea steagulca având culoriledispuse peverticalã.Nuanþele eraualbastru închis,galben deschisºi roºu carmin,cu albastrulângã hampã, galben la mijloc ºi roºu fâlfâind.

Sunt rreprezentative steagurile din 1861-1863de sub domnitorul Cuza, care se menþin ºisub principele Carol I, pânã în 1874, deºi,

între timp se adoptã Constituþia din 1866, ca ºi legiledin 1867 ºi 1872. Conform acestor legi, culoriledrapelului românesc sunt aºezate vertical în ordineaurmãtoare: albastru, alãturi de hampa drapelului,galben la mijloc, iar roºu, la margine, „flotând".Aceleaºi legi mai prevãd cã drapelul va avea lamijloc stema þãrii. Aceastã formã a drapelului afost menþinutã, atât în perioada regelui Carol I, câtºi în perioada regilor Ferdinand I ºi Carol II, cudeosebirea cã, dupã întregirea României, s-a pusla mijlocul drapelului stema cea nouã a þãrii.

Dupã 30 Decembrie 1947, Drapelul României îºipãstreazã proporþia, culorile ºi poziþionarea lor, stema

istoricã fiind înlocuitã cu stema regimului din perioada1948-1989. Din 1990, drapelul a fost vitregit de celmai important simbol al fiinþei naþionale, stemaRomâniei.

Este bbinecunoscut ººi ffundamentat cã,de-a lungul istoriei, steagurile PrincipatelorRomâne aveau inserate steme care le

individualizau, devenind în timp simboluri denecontestat pentru statele respective. Stema deazi este stema ROMÂNIEI MARI, ce a fluturat pedrapelele României pânã la jumãtatea secolului XX.Prin construcþia stemei, specialiºtii în heraldicaromâneascã au reflectat unitatea statului român.Aceasta are legãturã directã cu (1) primul articoldin Constituþia Principatelor Unite Române 1866:„Principatele Unite Române constituie un singur statindivizibil, sub denumire România”; (2) ConstituþiaRegatului României 1923 ºi 1938: „Regatul Românieieste un stat unitar ºi indivizibil”; (3) ConstituþiaRepublicii Populare Române 1948: „RepublicaPopularã Românã este un stat popular, unitar,independent ºi suveran”; (4) Constituþia României1991: „România este stat naþional, suveran ºiindependent, unitar ºi indivizibil”.

DE ACEEA, STEMA, CA SIMBOL AL UNITÃÞIISTATULUI ROMÂN, TREBUIE REPUSÃ ACOLOUNDE ISTORIA A AªEZAT-O, PE DRAPELULROMÂNIEI, CARE, PRIN CULORILE ªISIMBOLURILE SALE, ÎNSEAMNÃ SUVERANITATEAªI INTEGRITATEA STRÃMOªESCULUI PÃMÂNTCARPATO-DUNÃREANO-PONTIC!

De-a lungul istoriei, în vexilologia ºi heraldicaromâneascã, drapelul tricolor a respectat culorilenaþionale - roºu, galben, albastru. La mijloc, pefondul galben, drapelul avea inseratã STEMA ÞÃRII,care transmitea un mesaj istoric, distincþie ºi unicitateîntre simbolurile statelor lumii.

Dupã CConstituþia din 1991, actualul drapel alRomâniei, purtând cele trei culori ce vin dinistorie, dar fãrã stemã, se aseamãnã întru

totul cu drapelul statului african CIAD adoptat în1960, când drapelul tricolor, roºu, galben ºi albastru,

al României avea inseratã stema.Datoritã asemãnãrii dintredrapelul statului Ciad ºi alRomâniei, au fost stârnite discuþiila nivel internaþional. AmbasadaCiadului de la Moscova a înaintatla ONU un protest oficial princare cerea ca Drapelul Românieisã nu mai fie arborat la ONU,deoarece dintotdeauna DrapelulRomâniei avea aplicatã stema,deci ºi la momentul adoptãriiDrapelului Ciad, în 1960.Tricolorul românesc este, deasemenea, înrudit cu cel alRepublicii Moldova, acesta dinurmã având o proporþie diferitã:

1/2 în loc de 2/3, un albastru mai deschis ºi stemaþãrii în centru, stemã care se diferenþiazã vizibil decea a României. Înrudirea este fireascã, origineacelor douã popoare fiind aceeaºi.

Inserarea stemei României pe drapelul naþionalreprezintã o cerinþã imperioasã susþinutã ºi deorganismele mondiale în domeniul vexilologiei ºiheraldicii. Aceste instituþii mondiale, FederaþiaInternaþionalã a Asociaþiilor de Vexilologie,Confederaþia Mondialã a Asociaþiilor de Vexilologie,Institutul Mondial al Steagului etc., care garanteazãrespectarea normelor vexilologice ºi heraldice privindînsemnele naþionale, respectiv, drapelul fiecãrui stat,au intervenit cu prilejul diferitelor congreseinternaþionale pentru respectarea individualizãriidrapelelor statelor, în principal problema diferenduluiînsemnelor României ºi Ciadului.

Istoricul GGeorge RRotaru, ppreºedintele AAsociaþiei RRomâne dde VVexilologie „„Tricolorul”, aa ttrimis rrecent uun „„Apel ccãtre PPreºedinþia, PParlamentul ººi GGuvernulRomâniei, ppentru iinserarea sstemei ppe ddrapel”, aapel ddin aa ccãrui aargumentare rreluãm mmare pparte mmai jjos, cconvinºi dde ooportunitatea aacestei iiniþiative.



ªcoala dde lla BBuneºti

ªcoala dde lla BBuneºtia îînceput îîn vvara llui2008 ccu oo llecþie-ººantier.

Nu îîntâmplãtor, eexerciþiul ddearhitecturã aa ffost ccel ccare aaadus îîmpreunã pprimii sstudenþi

ºi pprofesori. SSubordonatã iideii dde ccomunitate vvie,cu rrelaþiile eei iimprevizibile ººi îîn ccontinuã sschimbare,construcþia ººi-aa ppropus, oodatã ffinalizatã, ssã rreprezinteprimul nnostru ggest îîmplinit dde ccoeziune. PPrezenþacasei dde llemn îîn ccel mmai îînalt ppunct aal ppoienii ddinBuneºti, aacolo uunde ddrumul dde ppãdure ccoteºteuºor, eechivaleazã ccu aacostarea pprimei ccorãbii.

ªi ttotuºi, aaºezat ggeneros ººi mmodest îîn cchip ddepretext aal uunei aaltfel dde ººcoli, pproiectul dde aarhitecturãexistã, iiar pprima ccasã cconþine ddeja AADN-uul ttuturorconstrucþiilor ddin vverile vviitoare. PPrincipiile dde ccarevom aasculta sse mmanifestã aaici nnu ddoar îîn fformaarhitecturalã ººi îîn mmodul dde aamplasare, cci, îîn pprimul rrând,în ffelul îîn ccare, ttimp dde ccinci ssãptãmâni, aam cconstruit.

Lemn, PPiatrã, PPãmânt.Proiectare îîn ssit ººi PProvidenþã

Materialele de construcþie naturale, de la careporneºte totul, aduc dupã sine o seamã de revelaþii ºideznãdejdi. A lucra cu lemnul a însemnat a descoperinoutatea neînceputã a lucrurilor vechi de când lumeaºi a-þi primeni mintea prin dezvãþul de beton armat.În prima lecþie am avut de învãþat cu toþii – arhitect,studenþi ºi chiar meºteri lemnari – cum sã neapropiem de lemn, cu aceeaºi emoþie cucare ne aflam înaintea calului viguros de lastânã, pe care nu am mai încãlecat niciodatã.

Lemnul, piatra ºi pãmântul sunt temeleºantierelor-ºcoalã de la Buneºti, undecasele vor avea de afirmat, în formestructurale, legile constructive primare alematerialului.

„Intriga” proiectului o reprezintã defiecare datã detaliul constructiv caracteristic, pe careîl avem de cercetat ºi descoperit, înainte de a nepropune expresia sau scara lucrurilor. În vara aceastaam explorat potenþialul unei tehnici tradiþionale uitateîn filele tuturor manualelor ºi cursurilor de construcþii– chertarea în coadã de rândunicã. A înþelege detaliulconstructiv consacrat presupune pentru ºantierul-ºcoalã a-l proba totodatã în formule noi, a-l aduce laviaþã prin meºterii cãrora le este, deºi la îndemânã,atât de strãin în frumuseþea promisiunilor lui. Am trãitmirarea dulgherilor în faþa propunerii de a folosi ºi„altfel” ceea ce stãpânesc ei mai bine.

I-am uimit prin „abaterile” noastre atât de lasecurizanta tradiþie, cât ºi de la comoda modernitate,când le-am cerut sã lege bârnele în coadã derândunicã, mãrind însã pasul chertãrii ºi astfeldepãrtând grinzile unele de altele, dar ºi când i-amluat în pãdure cu securile lor dupã salcâmi, pe carei-am ars ºi îngropat, în cei 12 piloþi pe care am înãlþattalpa casei. În sfârºit, când am canelat zile întregiscânduri cu care sã învelim cele 8 ape.

Am ffãcut aasemeni llocuitorilor de pãduri ºi amreinventat lumea din lemn: fundaþii ºi pereþiºi cuie ºi scarã ºi învelitoare. Un experiment

constructiv total, în care e angajat ºi explorat învarietatea ipostazelor constructive un singur materialodatã. În prima casã de la Buneºti, aºezareagravitaþionalã a bârnelor ºi chertarea în coadã derândunicã au generat întreaga fizionomie, au conferitsimplitatea unificatoare a obiectului ºi l-au fãcut sã fiemai degrabã o sculpturã de lemn în formã de casã,o sculpturã de locuit. Cubul în care se înscrie volumulare toate colþurile retezate la partea superioarã la45 de grade, rezultând astfel cele 4 timpane identiceale podului. În loc de ºarpantã, continuã structuraînsãºi a pereþilor, prin retrageri succesive ale bârnelorcare acum se reazemã pe doliile-jgheab. Nu au fostfolosite decât trei secþiuni modulate pentru elementelede lemn, variind în funcþie de rolul jucat – portant saupurtat. Aceeaºi piesã de lemn a constituit unitateamorfologicã atât a pereþilor, cât ºi a planºeelor, cumodificarea secþiunii, dupã caz. Mai mult, cu acelaºielement au fost realizate treptele încastrate înperetele exterior, iar podestul de acces în podreprezintã simpla prelungire în consolã a planºeului.Exteriorul ºi interiorul pãstreazã vizual sinceritatealogicii constructive, trãsãturã proprie spaþiului-structurã, în care delimitãrile spaþiale coincid întrutotul cu elementele portante, structurale. În aceastãprivinþã, casa este o aplicaþie concretã a teoriei dearhitecturã de seminar, un exerciþiu didactic materializat.

Evident, lucrul cu lemnul ºi proximitatea satului

ne-au obligat la definirea unei poziþii explicite faþãde tradiþie. Deºi ne documentãm la Muzeul Satuluiºi, vara, pe uliþele aºezãrilor de pe Vâlsan, nu ne-ampropus sã mimãm nimic, aºa cum nu ne propunemsã inovãm cu dinadinsul. Nu credem în „interpretarea”caselor tãrãneºti, pentru cã aceste case au ofrumuseþe care a trecut deja în nemiºcarea lucrurilordesãvârºite, pe care nu o vom tulbura. Deºi pentrucâteva sãptãmâni ne abandonãm ritmurilor ºicapriciilor poienii, nu ne prefacem cã trãim ºiconstruim aºa cum se trãia ºi construia pânã acum100 de ani. Cãutãm casele din altã vreme, careîºi duc cu blândã demnitate ultimele zile, mute încacofonia asurzitoare a balcoanelor, mansardelorºi windfangurilor de la þarã. În loc sã le copiem fidel,am ales sã le prelungim liniºtea tãmãduitoare, închiar locul în care le gãsim.

În poiana noastrã însã vom construi experimentalºi critic. De altfel, facem aceasta nu în sat sau acolounde vreodatã, în vreun anume fel, s-a construit dejaceva. Am înþeles, lucrând cot la cot cu meºterii

lemnari ai zilelor noastre, cã devalorizarea tradiþieiconstã în neputinþa de a mai inova, pe temeconstructive fundamentale. Tradiþia, fie rãmâneînþepenitã într-o virtuozitate a execuþiei mereuaceloraºi motive, fie interpreteazã un repertoriufrivol, decorativ, de ajururi ºi colþunaºi din PVC.

„Experimental” se referã în cazul ºantierului-ºcoalãîn mare mãsurã la proiectarea in situ, aºa cum dealtfel s-a întâmplat la ridicarea casei de lemn. Pentruca lucrarea sã fie fezabilã, intenþiile ºi temele majorese stabilesc în prealabil, în forma proiectului de idee.Mai multe posibile detalii de execuþie sunt studiateºi sunt lãsate apoi, în mod deliberat, în seamainteracþiunilor personale, a colaborãrii de ºantierdintre arhitect, meºter ºi studenþi. Îi rezervãm noiînºine hazardului loc de desfãºurare în planul desituaþie de la Buneºti. De fapt, pentru a consemnacu exactitate cum a lucrat hazardul în vara lui 2008,avem sã ne referim de acum încolo, în locul lui, laProvidenþã.

Poiana ccu ssculpturide llocuit

Cu pereþii ei firavi de frunze ºi lumini, peste carese vede pânã departe, în Topliþa ºi împrejur, poianaare darul de a închide în ea o puternicã intimitate.Este locul potrivit pentru ca o micã lume, de sinestãtãtoare, sã se nascã. De aici vor continua sãporneascã spre sãtenii vecini întrebãri noi, care sã îipunã în încurcãturã: Unde gãsesc o piatrã de moarã?

Îmi trebuie pentru prima treaptã de acasã.Aveþi vreo roatã de cãruþã din lemn? Pentrutroiþa-fântânã.

Casa de lemn a primit mai multe nume,încã de pe când se construia: culã, zigurat,cub, arcã, turn. Ce am construit de fapt?Înainte de Constantin, pentru bisericã nu existaun singur nume, care sã trimitã la o formaarhitecturalã specificã, ci se foloseau mai

multe variante care nu desemnau nimic altceva decâtadunarea însãºi a credincioºilor. La fel ºi aici – amconstruit un prim spaþiu de reuniune.

Urmeazã alte asemenea locuri, care îºi aºteaptãnumele: un amfiteatru, trapeza cu bucãtãrie,bibliotecã, ateliere ºi, desigur, locuinþele profesorilorºi ale studenþilor. Presãrate în liziera pãdurii – în careîºi vor face loc, domesticind-o, pomi fructiferi ºi vrejuride viþã de vie – casele se vor învecina atât prinapropiere, cât ºi prin distanþã.

Fiecare material de construcþie are de luat înposesie un loc al poienii, pe care sã îl întruchipezeºi însufleþeascã, asemeni geniilor pãdurii, stâncilor,izvoarelor. Lemnul exprimã deja, în locul cel mai înaltdin poianã, detaºarea de sol; locuinþele din pãmântuscat la soare, ars sau bãtut între împletituri denuiele, se vor naºte direct din pãmânt. Mai încolo,amfiteatrul din piatrã va coborî câteva gradene subpãmânt. Nu ne grãbim sã ºtim deja în ce fel vor arãtatoate acestea, suntem gata însã pentru acea ascezãa formelor care poate fi practicatã cu maximã pasiune.

CCrroonniiccãã ddee ººaannttiieerr 22000088AAnnaa-MMaarriiaa GGOOIILLAAVV

În llume ssunt ccunoscute în jur de 200 de însemne vexilologice, drapelelenaþionale ale statelor, care au elemente specifice, fãcând posibilã distincþiaºi personalizarea fiecãruia. Între aceste steaguri naþionale, al României

(1991) ºi Ciadului (1960) sunt identice ca design, culori ºi raport dimensional. Seºtie cã societatea civilã din România, instituþii specializate, mass-media, comiteteºi grupuri din cadrul Parlamentului (legislaþiile anterioare) au cerut sã fie inseratãca element heraldic specific stema României avizatã de Comisia Românã deHeraldicã ºi aprobatã de Parlamentul României din 1992.

Stema cu acvila cruciatã, în mijlocul cãreia se aflã scutul scartelat, cuinstiþiunea ºi cele 4 cartiere, reprezentând simbolurile istorice ale celor 5 provinciiromâneºti (Þara Româneascã, Moldova, Oltenia cu Banatul, Transilvania ºiDobrogea), rãspunde cerinþei fundamentale cã România este stat naþional,suveran, independent, unitar ºi indivizibil ºi trebuie sã-ºi reia locul sacru pedrapelul tricolor ca un drept istoric de netãgãduit. Nimeni nu se poate târgui cuistoria, nu o poate suprima ºi nu poate atenta la integritatea simbolurilor naþionale.

Considerãm cã adoptarea Tricolorului românesc cu stemã nu poate constituiun impediment ca urmare a asemãnãrii cu drapelul Republicii Moldova.

CEREM ÎN NUMELE ISTORIEI CA, ODATÃ CU MODIFICAREACONSTITUÞIEI SAU PRIN LEGE ORGANICÃ, SÃ SE HOTÃRASCÃDISPUNEREA STEMEI PE DRAPEL!

Argumentele privind acest lucru au fost emise ºi prezentate înMEMORANDUMUL ISTORICO-VEXILOLOGIC, având ca bazã documentarã oserie de materiale istorice, vexilologice ºi heraldice, elaborate de cãtre specialiºti

în domeniu. Tricolorul României, înnobilat de stema istoricã, reprezintã o cerinþãvexilologicã, în cadrul însemnelor statelor lumii.

Întrucât stema României a fost aplicatã pe drapel de-a lungul istoriei, oriceîmpotrivire este tendenþioasã ºi lipsitã de veridicitate. În lume – dintre toatestatele membre ale ONU, peste 152 au inserate simboluri heraldice sau stemeale statelor respective, cu semnificaþii istorice, menite sã le individualizeze.

Orice altã interpretare de nuanþã sau de raport dimensional este fãrãfundament real ºi nu are susþinere din partea organismelor internaþionalede vexilologie.

În acest sens, în numele istoriei, unitãþii românilor, al dreptului ºi respectuluifaþã de simbolurilor naþionale, cerem ca DRAPELUL ºi STEMA sã constituie untot unitar, într-un STAT UNITAR ROMÂN.

De aaceea, ccerem ca, odatã cu modificarea Constituþiei, sã se modificearticolul 12, alin. 1 ºi ulterior prin iniþiative legislative organice se impunemodificarea Legii 75/1994. Astfel cã, prin revizuirea Constituþiei, art. 12,

alin. 1, sã aibã urmãtorul conþinut:

Drapelul NNaþional aal RRomâniei eeste uun ttricolor ccu bbenzi vverticale, îîncepând ddela llance - aalbastru, ggalben, rroºu. AAre oo pproporþie dde 22/3 îîntre llãþime ººi llungime ººiare aaplicatã ppe cculoarea ggalbenã sstema RRomâniei aadoptatã îîn 11992.

Legea nr. 75/1994 sã fie modificatã, respectând prevederile Constituþiei revizuite.



Sub ccrugul EEminescului

Publicistica llui MMihai EEminescu, genialã caºi opera sa liricã ºi constructuralã acesteiaprin ceea ce exegeþii mai noi au numit „mica

antologie” (Th. Codreanu), a cunoscut o sinusoidãa receptãrii, determinatã de circumstanþele istorice,de orientãrile ideologice ºi paradigmatice, deimperativele politice ale zilei ºi de perspectiveleexegetice.

Nu putem constata o abordare sistematicã subsemnul unei logici unitare ºi aplicate consecventîn scopul valorificãrii integrale a operei publicisticeeminesciene, denumitã ºi gazetãrie, operã socio-eticã, prozã publicisticã. Subapreciatã în epocã ºiîn posteritate, ea a fost consideratã ca prezentândinteres pentru simplul fapt cã aparþine lui Eminescu,fiind în general inferioarã poeziei ºi având cu aceastadoar anumite interferenþe tematice ºi exprimând cumijloace specifice atitudinea poetului faþã derealitãþile sociale, politice ºi culturale ale timpului.În cumpãna evaluativã, poetul apãrea permanentmai presus decât gazetarul, acesta reprezentânddoar o ipostazã secundarã a marelui liric.

Asupra receptãrii s-a rãsfrânt negativ ºivalorificarea editorialã fragmentarã a opereipublicistice, ea apãrând doar în sumare culegeritematice, în care prevalau articolele cu caractercultural sau fãrã implicare politicã semnificativã.

Odatã cu inserarea tuturor textelor publicisticeîn ultimele volume ale Ediþiei Naþionale (EdiþiaPerpessicius), în patru din opt volume ale ediþiei deOpere, apãrutã la Chiºinãu, precum ºi în numeroasevolume selective, s-a impus – în actul exegetic –o nouã grilã: cea a unitãþii onto-gnoseologice acreaþiei eminesciene.

Poezia, proza, dramaturgia (deºi rãmasã înproiecte), publicistica ºi însemnãrile manuscrise,adunate sub genericul Fragmentarium, constituieun univers organic, holomeric, în care orice partereflectã întregul. În fiecare dintre textele sale,Eminescu gândeºte ºi rosteºte Fiinþa, mediteazãasupra problemelor existenþei.

Aspecte eesenþiale ale publicisticii eminescienesunt analizate de George Eminescu înmonumentala sa exegezã în 5 volume.

Dupã 1990, în obiectivul exegeþilor intrã texteleprivind sociologia, economia, religia ºi sacrul,socialismul, identitatea naþionalã („psihologia etnicã”).

Foarte sumar a fost studiatã „ideea europeanã”eminescianã, mult discutatã în diferite textepublicistice.

Încã din 1870, când comenteazã un articol apãrutîn ziarul ceh Politik, ea apare ca o soluþie radicalã dearmonizare a intereselor speciale, adicã naþionale, ºia intereselor general europene. Europa în genereeste, în viziunea poetului nostru, un „organism”articulat sub semnul unitãþii.

Plecând de la premisa cã „adevãratul progres nuse poate opera decât conservând”, Mihai Eminescuurmeazã, pragmatic, „mersul firesc al lucrurilor” ºiconcepe Europa ca „model de alcãtuire organicistã”în care „palpitã viul” (1) ºi, spre deosebire de restullumii, „pare capabilã de a trãi continuu”, în mãsurã„de a întreprinde ºi întreþine comunicaþiunea cu toatãlumea ºi din punctul acesta de vedere ea e situatãîn mijlocul lumii întregi” (2).

Eminescu are o poziþie „reacþionarã” vizavi de„spiritul de resemnare al naþiei” (3) ºi, ignorând„crizologia” construcþiilor europene, aspirã laconservarea identitãþii popoarelor ºi renaºterea„ideii armoniei intereselor naþionale”.

Pentru el contactul cu civilizaþia europeanã nutrebuie sã ducã la disoluþia fondului cultural autohton.

Eminescu aa ccriticat cu vehemenþã accesulîn þarã al capitalurilor apusene ºi a militatpentru îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã ale

populaþiei obligate sã activeze în instituþiile „deimport” acceptate de guvernele aflate temporar laputere. El avertiza cu ironie, nonºalant: „Teoriileacestea nu sunt lipsite de oarecare mãreþie ºi deo manierã de a privi istoria universului într-un mod

specific slav. În orice caz, ni se pare ciudat, cum noi,românii care trãim lângã Dunãre suntem cu totulconfundaþi în ideile Occidentului, pe când, din toatepãrþile împrejuru-ne, pulseazã o viaþã istoricã, ce îndispoziþia ei generalã se deosebeºte atât de mult deistoria Occidentului. Câteodatã ar trebui cel puþin sãni se parã cã suntem o muchie de despãrþire întrecele douã lumi cu totul deosebite ºi cã este interesulnostru de a cunoaºte amândouã lumile acestea” (4).

Eminescu anticipeazã efectul impactului civilizaþieioccidentale asupra vieþii politice ºi culturale româneºtia epocii, despre care vorbeºte textual în Timpul (5):„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxã, suntem înrealitate elementul menit a încheia lanþul dintre Apusºi Rãsãrit; aceasta o simþim noi înºine, se simte înmare parte de opinia publicã europeanã, aceastao voim ºi, dacã dinastia va împãrtãºi direcþia demiºcare a poporului românesc, o vom ºi face”. MihaiEminescu a fost tot timpul convins cã „aspiraþiunilenoastre, care ne leagã de Occident ºi pe caresperãm a le vedea întrupate”, reprezintã idealulromânilor de regenerare a fiinþei aflate în contactcu Europa. Statul român, preocupat de „menþinereaunitãþii reale a limbii strãmoºeºti ºi a bisericiinaþionale” (6), va schimba „faþa Europei”, rãspunzânddorinþei românilor de a avea ,,libertatea spiritului ºiconºtiinþei lor în deplinul înþeles al cuvântului”, încondiþiile fireºti în care Europa se anunþã fausticã.

Publicistica llui MMihai EEminescu ne oferã oimagine revelatoare a evoluþiei gândirii saleistorice. Ea a abordat ºi identificat multe

soluþii pentru rezolvarea problemelor care aufrãmântat atât poporul român, cât ºi alte popoare,

angajate ,,în concertul popoarelor europene” (7).Adrian Dinu Rachieru considerã, pe bunã dreptate,cã „Eminescu, identificându-se cu fiinþa naþionalã, seva bate pentru ca poporul «secetos de viaþã proprie»sã acceadã, neîngrãdit, la puterea de creaþie,recuperând «simþul istoric»” (8).

De aceea, în pofida contestatarilor sãi, poetulîºi pãstreazã nealteratã actualitatea. Multe paginidin manuscrisele eminesciene ne dovedesc faptulcã sfera preocupãrilor sale cuprinde filosofia, ºtiinþa,matematica, fizica ºi politologia, fapt care l-adeterminat pe Constantin Noica sã-l declare „Unuomo universale” (9). Manuscrisele lui Eminescuconfirmã indiscutabil transferul lecturilor din diverselucrãri în multe din textele sale publicistice.D. Vatamaniuc remarca în acest sens: „Eminescuopereazã transferuri dintr-o secþiune în alta ascrisului sãu, dintr-un context social–politic în altcontext social–politic, dintr-un registru intelectualîn alt registru intelectual ºi chiar emotiv. Poetul nuse autoplagiazã ºi transferurile în care opereazã cu

aceiaºi termeni nu trebuie sãînºele” (10).

Exegezele consacratepublicisticii lui Eminescu scot înrelief diversele probleme, ambiþiaacestuia de a acumula tot mai multe cunoºtinþe învederea interpretãrii corecte în studiile, analizele ºiarticolele sale, unele dintre ele publicate în Timpul,Curierul de Iaºi, România liberã etc. ºi înmanuscrise. Toate acestea demonstreazã orientareasa predilectã spre Shakespeare, Hesel, Kant,Montesquieu, Goethe, Schiller, spre marii economiºtiai lumii. Totodatã, el face, în însemnãrile sale, o seriede consideraþii asupra tuturor disciplinelor ºtiinþifice,acestea contribuind decisiv la formarea saintelectualã.

În multe dintre editorialele sale (11), se pronunþãasupra unor probleme delicate ale societãþiicapitaliste care genereazã, prin „minciunileconvenþionale”, pesimismul ºi decãderea culturiieuropene. O acuzaþie gravã este adusã lui Hegelcare ar fi introdus frazeologia în sistemele filosofice,fapt care a condus la minimalizarea marilor curenteliterare, romantismul ºi naturalismul, al cãror partizandeclarat era, în speranþa reînvierii artei clasice ºi,astfel, a salvãrii de la prãbuºire a culturii naþionale.În scrisoarea adresatã din Charlottenburg, în5 februarie 1874, lui T. Maiorescu, mãrturisea: „Credcã am gãsit acum soluþia problemelor respective(filosofia dreptului, a statului ºi a istoriei – n.n.)grupând concepþiile ºi sistemele demonstrative(doveditoare) care însoþesc fiecare fazã a evoluþieiºi antinomii vizând atemporalul din istorie, drept ºipoliticã, dar nu în sensul evoluþiei hegeliene a ideii.

Cãci la Hegel, gândire ºi fiinþã sunt identice”.Preocupat de soarta ,,nefericitei Europa”, MihaiEminescu, în douã articole semnate în Curierulde Iaºi (12), în preajma rãzboiului ruso-turc din1877–1878, îºi exprimã îngrijorarea faþã de„desfãºurarea flamurei verzi a prorocului” ºiintenþia „neamurilor strãine” de a intra „cu plugulpe locurile unde au stat oraºele noastre”.

Este oo ddovadã a constantei înverºunãri apoetului „împotriva formelor goale de sensºi imitaþie”, dar ºi a „risipei de vervã, de

pamflet ºi de fier roºu”. Perpessicius nu ezitã sã-lcalifice drept „ziarist al naþionalismului”, „adâncitîn trecut ºi în glorificarea mãreþelor lui figuri” ºifiind de o actualitate debordantã. Poetul a fostun gânditor profetic, ,,solicitat de toate semneleviitorului”, ideologia sa „impropriu denumitãziaristicã” reprezentând un observator realist altuturor strigãtelor lumii, iar articolele sale fiind„totdeauna gândite ºi elaborate ciclic ºi autotdeauna la temelia lor o întinsã ºi temeinicãdocumentare” (13).

NOTE:1. Mihai Cimpoi, Europa, sarea Terrei, Ed. Ideea

Europeanã, Bucureºti, 2007, p. 89.2. M. Eminescu, Fragmentarium, Bucureºti, 1981,

p. 159-160.3. Eugen Simion, Moartea lui Mercuþio, Ed. Nemira,

Bucureºti, 1993, p. 241.4. Mihai Eminescu, Opere IX, p. 241-242.5. Vezi studiul: Înfiinþarea unei mitropolii...6. Idealul unitãþii politice a românilor, 14 ianuarie 1877.7. Vezi articolul: Evitãm a vorbi.8. Eminescu dupã Eminescu, Ed. Augusta, Timiºoara

2009, p. 89.9. Vezi revista de artã, culturã ºi civilizaþie Sud-Est,

nr. 1, 1990, Chiºinãu.10. Eminescu, Editura Minerva, Bucureºti, 1988, p. 311.11. Vezi Fântâna Blanduziei, articolul Formã ºi fond,

11 decembrie 1888, ºi Timpul, articolul O altã faþã aEuropei, 15 decembrie 1882.

12. Vezi articolele: Antihrist (3 septembrie 1876),Pauza grea ºi atentivã (8 aprilie 1877) ºi Conspiraþiiledin Constantinopol (4 noiembrie 1877).

13. Perpessicius, Eminesciana, Ed. Junimea, Iaºi,1983.

(Va urma.)

EEmmiinneessccuu îînnttrree nnaaþþiioonnaall ººii uunniivveerrssaallFFlloorriiaann CCOOPPCCEEAA



Citim ddin cclasici

DDiinn iittiinneerraarruull ddlluuii BBoolllliiaacc ((II))

Piteºti, CCâmpulung[...] Din Râmnic am plecat împreunã cu

D. Bolintineanu ºi fraþii Pereþi, care ne însoþesc dela începutul cãlãtoriei noastre. Dupã câte s-au urmat,socotim cã nu este de prisos a spune cã D. Laureannu mai este cu noi. Am urcat pe valea Negrului laLumini pe când apunea soarele ºi rãsãrea luna. Nimicmai frumos, nimic mai maiestos decât aceste vârfurice se zic La Lumini, ºi nimic mai sublim decâtvederea de pe aceste vârfuri din apusul soareluiºi rãsãritul lunii. (...)

A doua zi am plecat de aci ºi de prânzam ajuns Piteºtii, oraº populat ºi bine îngrijitºi din cele mai vechi în þarã, dar fãrã nici uninteres istoric, economic sau politic. Oraºulacesta hrãneºte ca la ºapte mii suflete, darnici comerþul, nici natura nu i-a prea datajutoare; este însã de nãdãjduit cã, cutrecerea drumului Craiovei printr-însul,va câºtiga foarte mult.

În adevãr, deºi dacã în fapteleguvernului actual nu ne-ar mai rãmânenimic alt decât drumurile, iarãºi e destulcu ce analele sã aibã a pãstra prinþului ºiministrului sãu cea mai frumoasã paginãîn istoria acestui popor. În privinþa aceasta,putem zice cã suntem cu totul sãlbaticiastãzi; drumurile noastre sunt cursul apelorsau capriciul naturii. Dacã, pe lângã facereadrumurilor, s-ar putea sfãrâma într-o ziºi bariera ce ne desparte de Moldova,moldoveanul ar putea sã înþeleagã cãproductul ostenelilor a douã milioane demunteni îi poate fi de folos, ºi munteanul,cã productul ostenelilor unui milion demoldoveni nu-i poate fi de prisos; atunci negreºitcã s-ar putea însemna aceastã epocã drept cea maistrãlucitã epocã a României în acest secol în careconquistele nu se mai privesc ca fericiri ale popoarelor.

În Piteºti am zãbovit, de nevoie, trei zile, ºi a patrazi am plecat la Câmpulung.

Poziþia Câmpulungului corespunde prea puþin cunumirea lui: el este destul de lung, câmp însã nu arenicidecum. Oraºul se întinde pe sub o coastã, întreun munte ºi apa Râul. Intrarea îi este un întins prundpietros. Trei uliþe numai, lungi ºi mai alãturate,formeazã tot oraºul ºi un îngust canal îl udã de la uncapãt la altul. Capitala lui Negru Vodã se vede cã a

existat ºi mai ‘nainte de Negru ca un loc priinciosrãzboiului sau un loc de apãrare, ºi vom spunepricinile ce ne fac sã gândim astfel.

O cruce de piatrã–gresie în mijlocul oraºuluipãstreazã încã în original urmãtorul hrisov:

„Întru numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Duhului Sfântrãdicatu-s-au aceastã cinstitã ºi dumnezeiascã cruceîntru slava ºi cinstea naºterii Domnului nostru IisusHristos: ºi întru pomana Domniei mele Eu Duca VV ºia Doamnei domniei mele Anastanca, ºi fiului Domnieimele Ion Constantin VV. Vãzând domnia mea mila

oraºului Câmpulung cumsã fie iertat de vamã depâine, sã nu dea vamãdomneascã; aºiºderea ºiorãºenii sã nu dea vamãori în ce vor vinde cum aufost iertaþi de rãposatulRadu Negru VV, când aufost leatul 6723 (1215) ºide Alicsandru VV Ilieºfost-au leatul 7135 (1627)ºi de alþi bãtrâni rãposaþidomni, precum scrie încãrþile cele bãtrâne ºi înpisania Sfintei Mãnãstirecare iaste pusã deasuprauºii bisericii întãritã derãposatul Matei VV cumare blestem. Iar când aufost în zilele Domniei melevenit-au judecând cuorãºenii cu jalbã ladomnia mea spuind cumcã li stricã cãlugãrii milaoraºului ce au avut de la

alþi Domni bãtrâni; drept aceea Domnia mea, vãzândcãrþile cele bãtrâne ºi ce scrie în pisania SfinteiMãnãstiri, domnia mea am întãrit mila cu aceastãcruce ca sã fie proclet ºi anatimã. ªi ispravnic a fostAndrea judeþul cu 12 pârgari ºi cu bãtrânii oraºului,iar cãlugãrii, sau pârcãlabii, sau mãcar alþii, sã n-aibãa se amesteca ca sã strice judicata ºi obiceiul lor ceau fost de la alþi bãtrâni domni. Ci toate legile ºijudecãþile lor sã fie stãtãtoare, ºi nici judecii sã n-aibãvoie a lua vamã de la orãºenii cei ce vor vinde.”

Românii nu pierduserã cu totul obiceiurilestrãbune când, în loc de table de fier, scria hrisoavelelor în piatrã. Aceastã cruce, spre a se pãstra mai

bine, s-a încrustat într-un zid de pãrinþii orãºenilorde astãzi, dupã ce mai întâi s-a ridicat altã crucealãturea cu cea originalã, de aceeaºi piatrã, ºi s-acopiat ºi pe dânsa hrisovul acesta al lui Duca Vodã.Pietatea orãºenilor, spre cinstea lor ºi memoriaobiceiurilor strãbune, aprinde nestinsã candelã ºiastãzi la acest hrisov în mijlocul uliþei celei mari.Aceastã cruce a avut pânã în zilele noastre o marefuncþie: ea a trebuit sã fie martor al încredinþãrilorce da judeþul ales de pârgari în faþa tuturor orãºenilor,ºi mustrãtorul lui la cugetãri viclene.

Judeþul acestui oraº, care era independentuljudecãtor anual al oraºului unde ispravnicul nu aveanici un amestec, se alege în chipul urmãtor: pefiecare an se adunã pârgarii sau bãrgarii [de laSurger, Bourgeois] mahalalelor ºi, formându-semai multe partituri [facþiuni, grupe] între dânºii cuorãºenii, hotãra fiece partit pe alesul sãu. Dar acestales trebuia sã fie mai întâi recunoscut printr-oceremonie în mãnãstirea Câmpulung. Partiturilenãvãleau din toate pãrþile, care sã apuce mai întâipoarta mãnãstirii. Mãnãstirea se închidea la cea întâinãvãlire ºi partiturile întindea între dânsele un rãzboisângerat din afara porþilor. Partitul cel mai tareizbutea a intra în mãnãstire ºi porþile se închideaiarãºi. Aci judeþul sãvârºea ceremonia jurãmântuluisãu de credinþã sãrutând crucea ºi Evanghelia cucare îl întâmpina un preot în mijlocul curþii; dupã care,apoi, împreunã cu pârgarii ºi partitul sãu, intra laegumenul mãnãstirii sã bea Icropul. Dupã aceasta sedeschidea porþile. Cei biruiþi, care pândea afarãduioºi, se înhãþa de pãr cu cei dinãuntru ºi veneagrãmadã pânã la locul ce se zice ºi astãzi Locultãrbãcelii, ºi unde se face ºi acum o jucãrie cu câiniîn memoria acelei tãrbãceli. De aci se despãrþeapartiturile, în ºiroaie de înjurãturi, ºi biruitorii convoiape judeþ pânã la crucea din mijlocul oraºului, undeîºi repetau jurãmântul vileag în faþa acestei cruci ºio sãruta în solemnitate. Apoi se punea la masã. (...)

Câmpulung a mai pãstrat încã unul din obiceiurilesale vechi. Au fost zile hotãrâte ale anului în carebãieþii de orãºeni se urca pe coasta dealului noapteaºi de acolo strigau pe cât îi lua gura toate imoralitãþileorãºenilor, toate intrigile scandaloase, care cu cineare a face – ºi tot ce nu se poate zice de faþã, saucare ar putea ruºina pe cel ce le face. O astfel decenzurã ºi-au închipuit moraliºti ai Câmpulungului, ºiaceasta tot se mai þine încã cu toate goanele poliþieimoderne. (Va urma.)

Am pprimit dde ccurând dde lla ddl NNicolae GGeorgescu oo aantologie îîn ttrei vvolume,Cezar BBolliac. EExcursiuni aarheologice, realizatã dde ddânsul ººi aapãrutã îîn2005 lla EEditura bbucureºteanã „„Floare aalbastrã”, ccuprinzând uun sserial

de aarticole ppublicate dde ccunoscutul ppaºoptist îîn rrevista Trompetta CCarpaþilor,începând ccu aanul 11845. SSunt ddescrise îîn ccarte ccãlãtoriile îîntreprinse dde CC. BBolliacmai aales dde-aa llungul DDunãrii, ppe aambele mmaluri, ddar ººi sspre mmunte, iinclusiv pprinArgeº ººi MMuscel ((chiar îîn 11845). LLa ssugestia ddlui NN. GGeorgescu, rreluãm ffragmenteconsistente ddin CCapitolul XXIV ((volumul aal ttreilea), aacolo uunde eeste ddescris ddrumul

prin: „„Râmnicu-VVâlcea, LLumini, PPiteºti, CCâmpulung, MMãnãstirea llui NNegru-VVodã,Jidova, SSchitul FFlãmânda, CCetatea llui NNegru-VVodã, RRucãr, SSchitul NNãmãieºti,Curtea dde AArgeº, MMãnãstirea AArgeºului, CCâmpul RRadovanutui ((dintre CCurtea ddeArgeº ººi AAlbeºti, ppresãrat ccu vvestigii aale uunor cconstrucþii dde ppiatrã), CCetateaPoenaria llui ÞÞepeº VVodã, AAlbeºti, VValea IIaºului, CCâmpulung, TTârgoviºte, SSchitulViforâta, MMãnãstirea DDealul, MMãrgineni, FFilipeºti, FFloreºti, BBãicoi, CCâmpina, BBreaza,Comarnic ((itinerar iincomplet, pprobabil ccenzurat).” AAceasta eeste pprobabil uuna ddintreprimele ddescrieri lliterare ((dar ººi ccu vvaloare dde ddocument) aale llocurilor nnoastre.

De ccurând, în cadrul sãrbãtorii comunei Arefu, s-a þinut o masã rotundãpe tema: „Rolul lui Vlad Vodã-Drãculea în viaþa arefenilor”. Participanþiiau spus vorbe frumoase, dar parcã tot mai frumoase rãmân veºnic

legendele culese din gura bãtrânilor. Iatã una, despre taina Muntelui Nãneasa(unul dintre cei 16 munþi dãruiþi de domnitor – conform altei legende – heriºanilor,pentru credinþa lor în a-l sluji la vreme de cumpãnã).

A fost spusã de un bãtrân din satul Stroeºti, într-o searã de varã, în timp ceodihnea pe o bancã lângã poarta din faþa casei.

„Se zice cã voievodul Vlad Þepeº era urmãrit de turci ºi s-a retras în Cetateade la Poenari. Acolo a cerut ajutor de la locuitorii satului Arefu. Ei i-au potcovitcalul cu potcoavele întoarse, ca sã înºele pe urmãritori. Þepeº a fost condus deºapte haiduci pe cãi numai de ei ºtiute, a trecut în Transilvania ºi astfel a scãpatde turci. Când s-a întors din nou în domnie, a dat arefenilor hrisov pe ºapte munþi,drept rãsplatã pentru ajutor ºi aºa au devenit ei moºneni.

Înainte însã ca Vlad Þepeº sã fugã în Transilvania, se zice cã a îngropat înMuntele Nãneasa tot tezaurul Þãrii Româneºti. Tezaurul a fost încãrcat în ºaizecide samare, pe mãgari, ºi cuprindea arme cu mânerul de aur ºi cu pietre preþioase,bani de aur ce formau haraciul pe care voievodul n-a vrut sã-l mai dea turcilor,icoane de aur ºi argint, bijuterii ºi podoabe, cãrþi bisericeºti ferecate în aur ºi multe

alte piese ºi podoabe în aur ºi argint.Se zice cã tezaurul a fost îngropat într-o poianã ºi

deasupra au pus atâta pãmânt cã s-a fãcut o movilã mare.Au sãdit deasupra stejari ºi pe jos au pus frunze uscate. Unii spun cã Vlad Þepeºi-a omorât pe toþi cei care au lucrat la ascunderea tezaurului ca sã nu-l dezgroapeei, mai apoi, fãrã vrerea lui.”

De-a lungul anilor, legenda a aprins minþile multor doritori de îmbogãþire pestenoapte. ªugubãþul bãtrânel mãrturiseºte: „Am fost ºi eu atras de taina MunteluiNãneasa. Într-o zi am hotãrât împreunã cu Niþã al Grecului sã mergem înNãneasa sã descoperim tezaurul lui Vlad Þepeº. Am format o grupã din 12stroeºteni echipaþi cu de toate ºi am plecat în frunte cu Niþã. El se lãuda cã ºtieunde ar putea fi tezaurul. Am plecat din Stroeºti seara târziu ºi am mers numaiprin pãdure, sã nu ne vadã nimeni. Am ajuns noi în Nãneasa, am sãpat ici, colo,dar degeaba. De patru ori am fost în Nãneasa ºi am cãutat. N-am gãsit nimic.Þepeº ºtia sã-ºi ascundã comoara, iar muntele i-a pãstrat de atunci taina...”

Prof. univ. Nicolae Leonãchescu aude aceastã legendã de la Onel Bãcãnaºudin Stroeºti ºi o consemneazã în lucrarea Mirajul legendelor, apãrutã la Casade editurã ºi librãrie „Nicolae Bãlcescu”, Bucureºti, 2000.

Legende aargeºene

TTaaiinnaa MMuunntteelluuii NNããnneeaassaaCCeezzaarr BBÃÃDDEESSCCUU



Argeºeni - ppersonaj

Pe lla nnoi, lla CCurtea dde AArgeº, fenomeneleparanormale „mergeau” odatã pe stradã,erau modeste ºi comunicative. Nu se

ascundeau în locuri greu ascesibile, poate de aceeatoatã lumea le-a ignorat. Nu stau acum sã le enumãr,vreau doar sã amintesc un singur caz, din epocanoastrã modernã, un om poreclit de mine VasileCreier. Avea doar patru clase primare, cutia cranianãde mãrime nesemnificativã pentru standardelemoderne ale inteligenþei ºi un vocabular foarte arhaic,de-þi era greu sã-l înþelegi imediat. Când am plecatdin România, încã mai trãia, astfel cã am reuºit sã-lfilmez. Momentul nu a fost prea inspirat, cãci tocmaiîi arsese capodopera de odãiþã þãrãneascã, cu totavutul lui cu tot. Pânã ºi tabloul cu portretul lui, încare avea mustaþã, a ars. Nu dupã multã vreme amaflat cã s-a hotãrât sã fie dus la un azil, pe simplulmotiv cã lumea realã nu mai putea fi pe înþelesul lui.

ªi eu l-am ignorat pânã m-am mutat în 1962pe strada Barajului, în casã nouã, dintr-un conacromânesc de pe „Lahovari”, declarat monumentistoric, peste care mai târziu s-a turnat o cârciumãdin beton armat. Acolo, din întâmplare, am citit în ziar

un pãtrãþel de cuvinte scris de doctorul Ionescu,referitor la acest ciudat cetãþean al oraºului. Acelarticol a fost ºi ultimul, însã de ajuns ca sã-mitrezeascã curiozitatea. Am aflat curând cã era unchiulunui coleg de clasã, care locuia în cartierul Marina.

Toamnã dde ttoamnã obiºnuiam sã coc porumbde lapte, pe una din „buzele” cuptoarelorde ars calcar de pe malul râului Argeº, la

intersecþia dintre strada Barajului cu strada Marina.Pe Vasile îl aºteptam acolo, când se întorcea acasã

de la treburile lui zilnice. Era maestru de ceremoniila înmormântãri sau ajutor de contabil în specialla fabrica de cherestea din Ivancea. Mai târziu, înperioada recesiunii carburanþilor, ºi-a extins aria,fãcând „afaceri” cu gaz. Bidonul îl þinea la mine încurte, lângã o tufã de spânz, în colþul din stângaal intrãrii, pentru cã în ceilalþi vecini nu mai aveaîncredere, dupã sincerele lui mãrturisiri.

Încet-încet, am aflat cam cât îl duce mintea, denici mie nu-mi venea sã cred ce vãd ºi aud, darãmitesã mai ºi spun la cineva cele aflate.

Calculele aaritmetice erau floare la ureche,chiar ºi cele pe care calculatorul de buzunarnu le putea afiºa din cauza numãrului mare

de cifre... Înmulþire, împãrþire, adunare, scãdere –numãrul de cifre nu conta, important era sã le scrii peo hârtie pentru a verifica rezultatul. Circumvoluþiunilelui se puneau în acþiune numai la „ori-ºicu-supra”, nu„înmulþit-adunat-împãrþit” etc. Vasile þinea minte toatenumerele, chiar ºi dupã o orã þi le repeta, cu rezultatcu tot. Îmi aduc aminte cã odatã, înainte de a nedespãrþi, mi-a zis cã a greºit douã cifre la sfârºitul unei

înmulþiri, care sunt 34, nu 43.O înmulþire precum 34 375 378 x 567 907 256

era rezolvatã practic instantaneu, problema mare erasã-þi repete de câteva ori rezultatul ca sã-l poþi scrie.

În altã toamnã am aflat ca avea la „dosar” toateînmormântãrile la care participase, cu nume-vârstã-zi-lunã-an, apoi sutele de parastase ºi pomeni,deshumãri ºi alte pãrþi din ritual, inclusiv bârfele.ªi uite aºa aflam tot ce se întâmplã în oraº, cam câtcâºtiga din mila Domnului sau cât din inventarele deprin prãvãlii, adicã de-o pâine. Aºa am înþeles ºi de

ce se apucase de traficul cu gazlampant.

Am încercat sã-l descos cumreuºeºte sã facã aºa de rapidcalculele, aºa de precis, dar mi-arãspuns simplu cã nu ºtie, darcând oboseºte se-nrãieºte! Am tradus cu greu cãefortul era extraordinar de mare, cu toate cã oricecalcul se rezolva imediat ce spunea „pãi...”

În pprimul aan dde ffacultate veneam în fiecare lunãacasã, astfel cã pe 23 august 1970, ca sã nu-mistric obiceiul, coceam porumb, sus la buza

cuptorului. Vremea era urâtã ºi în loc de bunã ziua,când apãru molcomul Vasile, i-am zis: uite, mãi, cevreme, cu ãºtia nu þine niciodatã nici Dumnezeu!„Nu, nu, cã de 1 Mai, în primãvarã, a fost soare,cald, era într-o luni.” ªi aºa am aflat apoi cã eu m-amnãscut într-o zi ploioasã, de joi, pe 6 aprilie 1950, nucum mi-a zis mama, duminica ºi cu cer senin...

Pãstrez ºi acum caseta cu Vasile ºi o revãd dincând în când, aºa, ca sã-mi ºoptesc în barbã: dacãaveam un Vasile în America, fãceam din el milioane,

gândind în acelaºi timp, aºa, ca sã mã aflu în treabã,de ce oare suntem noi aºa de „sãraci”, când minunilene umblã pe stradã!?

Un singur lucru mai trebuie sã aflu în toatãaceastã poveste: dacã a avut dreptate în ziua cândl-am imortalizat pe peliculã, cu afirmaþia cã sorã-sae mai bolnavã cu un an decât el (deci cã va muri cuun an înaintea lui)...

(4 august 2011, San Francisco, SUA; fotografiilealãturate sunt extrase dintr-o filmare din august 1988)

DDeeppaarrttee ddee ttiimmppuull lluuiiNNiiccoollaaee CCIIOOBBAANNUU

Rememorãri

Dupã mmai bbine dde ddoi aanide trudã, pe baza uneitemeinice documentãri,

am terminat de scris o carte, care din motivefinanciare n-a vãzut încã lumina tiparului. Am împlinitastfel, ca om ºi ca scriitor, o datorie sacrã, aceeade a nu-i uita pe cei care, prin jertfa lor, au înfãptuitRomânia Mare. Era vorba despre fraþii eroi Stoika(Cezar Alexandru, Constantin T. Stoika ºi Titus T.Stoika), pe ultimul cunoscându-l personal ºi fiindu-iaproape în ultimii zece ani ai vieþii sale (1973-1983).

Mi-au fost de un real folos numeroaseledocumente pãstrate în arhiva celui mai mic dintrefraþi, Titus T. Stoika, ce mi-a fost pusã la dispoziþiede Maria T. Stoika, soþia supravieþuitoare, carelocuieºte în Piaþa Rosetti.

Pentru cititorii revistei Curtea de la Argeº, voireproduce un fragment din carte.

(…) Dupã înfãptuirea României Mari, una dintreimportantele îndatoriri ale intelectualilor din regat afost sã meargã în provinciile realipite þãrii ºi sã ajutela noua organizare administrativã, precum ºi la

crearea de instituþii, fundaþii, biblioteci, ºcoli în limbaromânã, pentru a face cunoscute valorile culturaleale neamului ºi ale creºtinãtãþii. Unii dintre regãþeniau înþeles sã se angajeze acolo pe viaþã ori numaipentru câþiva ani, alþii se deplasau pentru aconferenþia cu diferite ocazii: Gala Galaction,O. Ghibu, G. Tãtãrãscu, T. Vianu ºi alþii, printrecare fraþii Stoika – Cezar ºi Titus.

La Orhei, în Cimitirul Creºtin, în ziua de 20 mai1920, au fost comemoraþi ostaºii cãzuþi în Rãzboiulpentru Întregirea Neamului, prilej cu care Al. CezarStoika a rostit o impresionantã evocare, din carecitez: „Azi, comemorãm pe fraþii noºtri de sânge,ce, prin moartea lor, au creat viaþa cea nouã anaþiunii noastre.

Chemat sã dau glas avântat glorificãrii lor,cuvântul meu va fi mai mult un imn de biruinþã decâtun bocet de jale.“

Cu înþelepciune ºi caldã omenie, creºtineºte,oratorul s-a apropiat de durerea celor care aveauprizonieri neînapoiaþi acasã sau a celor care aveaumorþi fii ori fraþi, care, din nefericire, au fost obligaþisã lupte în armata austriacã, nu pentru þarã, din

cauza fostelor graniþe: „Nu uitaþi pe martirii stinºiîn stepele nemãrginite ale Siberiei, în temniþele ºifortãreþele nimicitelor împãrãþii (imperii) austrieceºi ruse ºi nici pe cei de un sânge cu noi, ce au luptatîn armate strãine, pe alte tãrâmuri ºi pentru altenãzuinþe decât ale lor!

Voi, care aþi pierdut pe cei uciºi, nu împuþinaþiviaþa prin plânsetul vostru, nu întunecaþi lumina vieþiiprin doliul vostru, nu creºteþi puterea voastrã, þineþiaprinse candelele voastre, ca sã împliniþi lipsa celorplecaþi ºi sã-i cinstiþi dupã datini. Pãstraþi delicatãmelancolie pentru cei apuºi, socotiþi ca o binefacerea cerului cã aþi renãscut a doua oarã, scãpând demoarte, luaþi viaþa în chip grav ºi îngãduiþi-mi sã vãspun cã, din cinci fraþi plecaþi în rãzboi (Cezar Stoikaa socotit ºi pe fraþii adoptivi prin recãsãtorirea tatãluilor, n.n.), am pierdut doi frãþiori: Costel – poet,sublocotenent de grãniceri, pe crestele Carpaþilor,în 1916, Romulus – sublocotenent de infanterie, înVadul Tisei, în 1919, iar eu însumi, înflorit cu semnelerãnilor pe trup la Porumbacu, în 1916, ºi fratele Titus– cãpitan de artilerie, rãnit la Jiu, în 1916, ºi laTisa-Szenteº, în 1919…“

DDaattoorriiaa ssaaccrrãã ddee aa nnuu-ii uuiittaaGGeeoo CCÃÃLLUUGGÃÃRRUU



România dde ppretutindeni

Un aargeºean pprin llume

CChhiinnaa îînn ssããrrbbããttooaarreeIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

La 11 ooctombrie, s-auîmplinit 62 de ani de laproclamarea Republicii

Populare Chineze. De atunci,din 1949, s-a scurs o perioadã scurtã de timp –scurtã dupã standarde chineze – însã epocalã dinpunct de vedere al progresului sãu intern. Dar ºiextern, deoarece China a pãºit în secolul al XXI-leaca unul dintre cele mai puternice state ale lumii. Înanul 2010, China se instaleazã confortabil în fotoliulcelei de a doua puteri economice a mapamondului.Deci, la aceastã zi aniversarã, prietenii chinezi aunumeroase motive de bucurie.

Am lucrat în China într-o perioadã dificilã pentruevoluþia internã ºi relaþiile externe ale acestei þãri. Amprins ºi trei ani din Revoluþia Culturalã, care a instalathaosul pe plan politic, economic ºi social. Deºi eraexpresia clarã a unei lupte pentru putere, acelfenomen bulversant se încadra într-o lungã serie deexperimentãri nereuºite, încercate de conducereachinezã dupã anul 1949. Încã de la început, ChinaPopularã a arãtat cã nu poate accepta ºabloanele pecare Moscova le sugera sau încerca sã i le impunã,deoarece ele nu corespundeau realitãþilor cultural-istorice ºi mentalitãþii poporului chinez. Ceea ce s-aîncercat în China erau, uneori, experienþe stranii,puerile dupã standardele de astãzi, însã ele reflectauo practicã constantã a chinezilor, respectiv de a creareplici ºi nu de a copia modele. Fãrã a mai amintiacele replici eºuate, subliniez faptul cã socialismulchinez a suferit ºi el de multe boli ale copilãriei.

Cum aa ddepãºit CChina acea perioadã nefastãde cca 10 ani (1966-1976)? În istoria samultimilenarã, poporul chinez a gãsit

întotdeauna resursele necesare pentru a seregenera, de fiecare datã, precum pasãrea Phoenix.Gândindu-mã la artizanii acelei renaºteri, îl amintescpe prim-ministrul Ciu EEnlai, care a dovedit abilitãþiieºite din comun pentru atenuarea celor mai nociveurmãri ale Revoluþiei Culturale ºi lecuirea unora dintrerãnile lãsate de aceasta. Ulterior, tot el s-a aflat înspatele deciziei de a dezvolta raporturile cu SUA.

L-am cunoscut nu doar pe Ciu Enlai, dar ºi peDeng XXiaopin. Îi urmãream cu toþii cãderile ºiridicãrile din timpul acelor frãmântãri majore. A fost ºiel unul dintre liderii chinezi care a suferit umilinþa dea fi fost plimbat pe strãzile Beijingului cu boneta denãtâng pe cap. Însã, tocmai el a fost acela care ascos þara din marasm, prin strategia elaboratã în anul1978, asigurând astfel dezvoltarea rapidã a Chinei,pânã în zilele noastre. El a venit cu acele formulemiraculoase, care s-au chemat: politica porþilordeschise, economia de piaþã socialistã, socialismulînseamnã eliminarea sãrãciei sau a fi bogat esteminunat. De la Deng Xiaopin s-a moºtenit ºi liniastrategicã a unei ascensiuni paºnice, care sã nuintimideze vecinii ºi sã nu tulbure pacea lumii. Lumeaîºi aminteºte cã aceastã strategie salvatoare a fostanunþatã de Deng sub forma unei metafore: Nuconteazã dacã o pisicã este albã sau neagrã. Atâtavreme cât prinde ºoareci, este o pisicã bunã. Dupãpatru ani, liderul chinez oferea ºi traducereametaforei sale: Nu are importanþã dacã o politicãeste etichetatã ca fiind socialistã sau capitalistã,atâta timp cât genereazã dezvoltare.

La acest cadru politic general s-a adãugat olegislaþie transparentã, permisivã din punct de vedereeconomico-financiar, care oferea garanþii investitorilorpentru decenii întregi. Apoi, în plan concret, Chinadispunea ºi dispune de cea mai valoroasã resursãmondialã – braþe de muncã truditoare, disciplinate,modeste. Acestea sunt doar câteva dintre elementelede bazã care pot explica ritmurile ameþitoare dedezvoltare (o medie anualã de 10 la sutã) din ultimeletrei decenii. China a devenit un ºantier de construcþiide dimensiuni ciclopice, dacã ne gândim doar lasimplul fapt cã, acolo, se înalþã peste 50 la sutãdin macaralele de pe glob. Pe lângã programul deconstrucþii urbane, care uimeºte lumea, a atrasatenþia ºi mobilizarea vastã a resurselor materiale ºifinanciare, doveditã, printre altele, ºi în cazul ridicãrii,în timp record, a edificiilor necesare pentru Olimpiada

de la Beijing (2008) ºi pentru Expoziþia economicãuniversalã de la Shanghai (2010), mobilizare pentrucare analiºtii strãini gãseau corespondent doar îneforturile de ridicare a Marelui Zid. La factoriifavorizanþi ai progresului Chinei, mai trebuieadãugatã preocuparea obsedantã pentru educaþie.Chinezii au pus întotdeauna mare preþ pe educaþie,urmând învãþãturile lui Confucius, care susþinea cãtrebuie sã înveþi mult pentru a rãzbi în viaþã. În fond,el spunea cã biologia ne aseamãnã, însã educaþiane deosebeºte.

China îîn llume. Strategia ascensiunii paºnicea lui Deng Xiaopin s-a remarcat, în ultimii30–35 de ani, prin diplomaþia zâmbetului,

cu care conducãtorii chinezi au pornit sã cucereascãlumea. Este, poate, ceea ce anunþa mai demultStephane Marchand, director general adjunct la LeFigaro: China a luat hotãrârea sã ofere lumii chipulzâmbitor al unui gigant blajin ºi paºnic. Lumeaaplaudã, magnetizatã ºi fascinatã. Are nevoie deeconomia chinezã ca de un drog tare ºi nu vrea sãvadã faþa ascunsã a puterii care se dezmorþeºte.Totuºi, aceastã Chinã, care vrea sã seducã, esteaceeaºi Chinã care-ºi doreºte cu înverºunare sã învingã.

China a ieºit în lume, concomitent cu deschiderealargã a porþilor prin care sã vinã ºi lumea la ea. Înacest sens, publicaþia The Economist venea, prinanul 1992, cu un grupaj de 16 pagini despre China,pe care-l intitula: Uriaºul se trezeºte la viaþã. Din anulurmãtor, toatã lumea se grãbea sã ajungã la Beijingmai abitir ca la reducerile de Crãciun. ªi nu era oricelume. Erau lideri de stat, miniºtri, preºedinþii celor maimari companii multinaþionale, din SUA, Germania,Anglia, de fapt, de pretutindeni. Acele vizite au adusChinei contracte de peste 40 de miliarde de dolari,

numai în perioada 1993–1996. Din aceste contacteau ieºit în câºtig ºi unii experþi în problemele chineze,precum George Bush senior ºi Henry Kissinger, careau strâns ceva avere din turneele fãcute în numeleunor firme puternice.

În condiþiile de astãzi, de crizã economicãgeneralizatã, China, cu rezerve financiare de aproapetrei trilioane de dolari, îºi poate permite sã se implicepe toate continentele. Este ºi obligatã, desigur, denevoia de a-ºi asigura materiile prime necesare ºipieþe de desfacere, care sã susþinã ritmurile înaltede dezvoltare economicã internã.

Orevedere, în diagonalã, a prezenþei Chineiîn lume ne convinge de influenþa eideterminantã în Asia, unde a început pentru

prima datã sã exerseze diplomaþia zâmbetului. Apoi,lumea observã cã America Latinã, la rândul ei, seapropie tot mai mult de China, slãbind legãturile cuSUA. Pe plan economic-comercial, schimburileþãrilor latino-americane cu China au crescut de 12 ori,începând din anul 2002, iar cu SUA doar s-aubdublat. De asemenea, legãturile sale comerciale cucontinentul negru au sporit de ºase ori, din anul 2000.ªi aici, ea s-a dovedit foarte pragmaticã, tratându-i peafricani ca pe niºte adulþi ºi nu ca pe niºte copiineajutoraþi, cum fac occidentalii.

A venit ºi rândul Europei de a se bucura dezâmbetele diplomatice, dar mai ales de resurselefinanciare enorme ale Chinei. Europenii sunt fericiþi

sã vadã China salvând sectoare economiceimportante de pe bãtrânul continent sau punândumãrul în sprijinul monedei comune, EURO. Chinaa început sã cumpere Europa bucatã cu bucatã,dupã cum afirmã unele voci autorizate.

Þãrile din Europa Centralã ºi de Est se bucurã deprioritate strategicã în politica Beijingului, dupã cumsublinia, în iunie a.c., la Budapesta, premierul chinez.Acolo, el a prezentat un program coerent dedezvoltare pe toate planurile a relaþiilor cu þãrile dinaceastã zonã. Cu o asemenea abordare strategicã,în perioada 2000-2010, China a reuºit sã sporeascãschimburile comerciale cu aceastã arie geograficã dela 3 la 40 miliarde de dolari. Þãrile din jurul nostru nuau niciun fel de complexe în raporturile cu China.Bulgaria, Ungaria ºi chiar Republica Moldovabeneficiazã din plin de strategia chinezã. Un singurexemplu: în iunie a.c., China ºi Ungaria s-au angajatsã sporeascã schimburile comerciale reciproce de la8,7 miliarde de dolari, în 2010, la 20 de miliarde, în 2015.

Cu trecerea în revistã a prezenþei Chinei în lume,am ajuns ºi la SUA. Astãzi, Statele Unite suntconsiderate încã prima putere economicã a lumii.Aceasta este, însã, doar o întâietate statisticã,deoarece China a devenit creditorul principal al SUA.La începutul anului în curs, americanii datorauchinezilor cca 900 de miliarde de dolari. În plus, pepiaþa americanã mai erau vreo 1.000 de miliarde dedolari ale chinezilor. China a ajuns sã-i împrumute peamericani cu 10 milioane de dolari pe orã. De aceea,unii comentatori apreciazã cã, prin datorii, chinezii îiînrobesc pe americani.

În competiþia pentru întâietate mondialã, China amarcat puncte valoroase încã din 2005, când,conform unui sondaj de opinie, ea devenise mult maipopularã ºi mai credibilã decât SUA. Anul acesta,în 2011, prestigioasa revistã Forbes a aºezat ofrumoasã perlã în coroana Chinei, trecându-l pepreºedintele sãu, Hu Jingtao, pe primul loc al celormai puternici oameni de pe Terra, adicã tocmaiacolo unde lumea se obiºnuise sã-l vadã mereupe preºedintele american.

Legãturile rromâno-cchineze. La începutde lunã octombrie, românii ºi chineziisãrbãtoresc tot 62 de ani de relaþii

diplomatice. Este o perioadã care a evidenþiat multemomente de prietenie ºi colaborare strânsã pe toateplanurile. De la bun început, România ºi China s-auaflat în faþa unui obiectiv comun: ieºirea de subdominaþia Moscovei. Ambele þãri au depus eforturitenace pentru a scãpa de prezenþa trupelor ºiconsilierilor sovietici. Era perioada când UniuneaSovieticã dorea cu orice preþ sã reducã China latãcere, s-o izoleze complet pe plan internaþional,pentru a o putea domina mai uºor. Aºa a apãrut,printre altele, ºi sistemul INTERKIT de coordonare aactivitãþilor antichineze ale serviciilor de informaþii dinblocul estic, sub conducerea KGB. România nu doarcã nu a participat la acel sistem, dar l-a contracaratpe toate cãile posibile. Ea era o breºã serioasã înzidul construit de Moscova pentru izolarea Beijingului,dobândind, astfel, statutul de stat inamic al bloculuisovietic, ceea ce a fãcut-o þintã a activitãþilorrespective, alãturi de China.

Dând dovadã de o excepþionalã capacitatepolitico-diplomaticã, România a jucat un rol majorîn consolidarea poziþiei Chinei pe plan internaþional.Amintesc doar câteva evenimente în care þaranoastrã s-a implicat cu mult succes: atenuareadisputei ideologice sovieto-chineze; încetareaagresiunii americane în Vietnam; admiterea Chineila ONU ºi ocuparea locului ce-i revenea de dreptîn Consiliul de Securitate ºi în alte organismeinternaþionale; sprijin în stabilirea ºi dezvoltarearelaþiilor Chinei cu lumea occidentalã; intermediereaprimelor contacte chino-americane. Acest ultimdemers al României nu viza doar evitarea izolãriiBeijingului pe arena internaþionalã. Nu era un simplugest de a obþine aplauzele opiniei publice, ci oacþiune strategicã pentru a contrabalansa putereasovieticã ºi a determina schimbãri în raportul deforþe pe arena mondialã.

România dde ppretutindeni



AAmm ffoosstt îînn AAuussttrraalliiaaAAuurreelliiaa CCOORRBBEEAANNUU

Pãdurea dde mmangrove

26 noiembrie, vineri dimineaþa. Servim miculdejun. În casã e liniºte. Fiul meu, Alex, ºi soþia luiau plecat la serviciu, nepoþeii la grãdiniþã. Se anunþão zi cãlduroasã de varã. Stãm în casã ori plecãm?Ne hotãrâm brusc: plecãm la Brisbane. Ajungem înstaþie. Aºteptãm. Soþul meu este fascinat de mulþimeamaºinilor elegante, cu motoare puternice ºicapacitate cilindricã mare, care alunecau în sus ºiîn jos într-un du-te-vino ameþitor. ªtiam deja de cepreferã australienii astfel de maºini, mai întâi pentrucã au bani ºi apoi fiindcã distanþele pe care leparcurg sunt mari ºi uneori foarte accidentate.

Cãlãtoria cu autobuzul este plãcutã. Interiorelegant, curat, aer condiþionat, iar peisajul vãzutpe fereastrã, extrem de interesant. Terenul estedenivelat. Strada urcã ºi coboarã, ca ºi când armerge pe valuri uriaºe încremenite de o vrãjitoarecapricioasã. De altfel, solul este stâncos, format dinlavã vulcanicã. Aproape de drum sau departe, pepantele line, se vãd case construite pe piloni înalþide aproape doi metri, cu balcoane dantelate ºi storuride lemn, menite sã le protejeze de cãldura soarelui,peluze cu iarba tunsã ºi arbuºti înfloriþi în toateculorile: de la movul pal, la rozul delicat al leandrilor,roºul aprins alãturi de galbenul-portocaliu altrandafirilor japonezi ºi cremul florilor defrangipani. La un moment dat, drumul aparestrãjuit de ºapte ficuºi uriaºi, cu trunchiurienorme, formate dintr-un buchet de altetrunchiuri mai subþiri, îmbrãþiºate în dorinþafermã de a nu fi doborâþi de nimeni, niciodatã.Ramurile lor uriaºe alcãtuiesc un coronamentcu un diametru cam de douãzeci de metri.Deodatã am simþit pentru ei admiraþie ºi respect!

Coborâm la Brisbane, city-center… la staþiade pe Edward Street. E ora zece. Deja a începutsã fie foarte cald. Încotro mergem? Zâmbimamândoi. Am uitat harta oraºului acasã. Acumbãgãm de seamã cã am uitat ºi pãlãriile ºi nicinu ne-am uns cu crema menitã sã ne protejezede razele fierbinþi ale soarelui.

ªtiam, îîncã ddin pprima zzi când am vizitatoraºul, cã strãzile din centru sunt dispuseîntr-o reþea de linii verticale ºi orizontale.

Pe verticalã sunt strãzile care poartã numele regilorAngliei, iar pe orizontalã cele care au primit numelereginelor. Conform acestei logici ne începem plimbarea.

ªi din una în alta ajugem destul de obosiþi peEagle’s Street (Strada Vulturului).

Ne aºezãm pe o bancã sã ne odihnim. În spatelenostru, o cafenea cu o terasã extrem de elegantã,cu scaune capitonate cu piele, mesele cu blaturide marmurã ºi, la mese, bãrbaþi îmbrãcaþi sobru, cucãmãºi albe sau bleu cu mâneci scurte, cu cravatã,cu câte un laptop în faþã ºi pahare cu apã ºi cafea.Oameni de afaceri.

Întoarcem privirile spre trotuarul din faþã. Unullângã altul se ridicã privind sfidãtor spre pãmânt,blocuri de sticlã ºi beton. Începem sã numãrãm

etajele: treizeci ºi nouã, patruzeci ºi opt, cincizeci ºidouã. Cincizeci ºi douã de etaje! Copleºiti de grandoareadin jur, ne simþim mici, aterizaþi aici dintr-un alt timp.

Ne continuãm plimbarea ºi ajungem, fãrã sã nedãm seama, lângã biroul lui Alex. Îi dãm un telefonºi peste câteva momente este lângã noi.

„Nu ne-aþi spus cã ieºiþi în oraº. Aþi luat harta?”„Nu! Am uitat-o acasã!” „Pãlãriile unde sunt!” „Acasã”„V-aþi uns cu cremã, uite ce arºi de soare sunteþi!”„Nu, cã am mers pe la umbrã!” „Se vede! Doamne,ce neascultãtori sunteþi. Aºteptaþi o clipã!” Se întoarcela birou, de unde aduce o ºapcã ºi o umbrelã pentrumine. „Acum mergem sã mâncam!”

Coborâm ppe CCreek SStreet pânã la râulBrisbane, care trece chiar prin mijloculoraºului. Ne oprim la Riverside Centre. Aici

ne întâmpinã un lanþ de restaurante ºi cafenele, toatecu vedere spre râul care curge domol, strãbãtut devaporaºe ce fac trecerea de pe un mal pe altul, saude mici vase de croazierã. Dupã ce servim masa,Alex ne propune sã facem o scurtã plimbare cuvaporaºul pânã la pãdurea de mangrove, situatãîn partea de nord a râului, iar la ora patru sã neîntoarcem la el la serviciu ca sã plecãm împreunã acasã.

Vaporaºul River Cat soseºte la ponton, neîmbarcãm ºi cãlãtoria începe. Stãm afarã pe punte.Briza puternicã ne rãcoreºte. Admirãm peisajul. Deo parte, blocuri enorme, de cealaltã parte, un pereteuriaº de stâncã, pe care câþiva temerari, îmbrãcaþiîn roºu, fac escaladãri. Trecem pe lângã GrãdinaBotanicã ºi în curând se anunþã cã pentru a vizitaarealul mangrovelor trebuie sã coborâm la prima.

Pãdurea de mangrove se întinde de-a lungulrâului, pe malul drept. Sunt copaci care trãiesc curãdãcinile ºi o parte din trunchiuri în apa râului. Pomiicu coronamente bogate, aplecaþi dupã luminã spremijlocul râului, sunt clãtinaþi uºor de valuri. Seamãnãpuþin cu sãlciile noastre, doar cã frunzele suntrotunjite, cam ca ale plopului. Prin mijlocul acesteipãduri, este construit un pod din scânduri, lat camde un metru ºi jumãtate, cu o balustradã din lemnde eucalipt pe care sunt prinse din loc în loc plãcuþede metal cu explicaþii legate de locurile vizitate.Podul este ridicat mult deasupra apei, are meandre,intrã mult în mijlocul pãdurii sau iese spre margini,când pe dreapta, când spre stânga. Din loc în locsunt bãnci pentru odihnã. Grupuri, grupuri, trecvizitatorii în sus sau în jos.

Eu rãmân în urmã cu cititul. Pe soþul meu îl dor

picioarele, de aceea îmi spunecã se aºazã pe bancã sã seodihneascã ºi mã aºteaptã acolo.

Cititul ºi tradusul îmi iaumult timp, dar nu mã îndur sãplec, fiindcã totul este foarteinteresant. Astfel aflu cã „mangrove” nu denumeºtenumai tipul de copaci care trãiesc aici cu rãdãcinileîn apa râurilor sau în apa sãratã a oceanului, acestcuvânt denumeºte, la un loc, toate speciile de plante,copaci ºi nenumãratele specii de animale care îºiduc viaþa în acest areal. Pe vremuri, pãdurile demangrove acopereau trei sferturi dintre þãrmuriletropicale ºi subtropicale. Dorinþa de a face locturismului, porturilor sau oraºelor, a dus la defriºareaa mai bine de jumãtate din mangrove. Astãzi au loclargi dispute în legãturã cu importanþa acestor zone.Unii specialiºti susþin cã ele menþin în relativ echilibrulinia þãrmului în faþa atacurilor apelor, cã au un rolimportant în protejarea malurilor de efecteledevastatoare ale valului tsunami. Alþi specialiºtisusþin cã nu acesta este rolul lor cel mai important,ci trebuie subliniat rolul lor economic. Gestionate înmod durabil, ele pot aduce beneficii enorme, depânã la trei milioane de dolari pe kilometru pãtrat.

În timp ce eu mã luptam cu limba englezã, soþulmeu adormise cu capul sprijinit pe spãtarul bãncii.Ca sã nu-l trezesc, mã aºez ºi eu pe o altã bancãnumai cu câþiva paºi mai încolo. Mã las cuprinsã deliniºte, de rãcoare, de susurul apei. Podul de lemnînnegrit de ploi, balustrada cotropitã de un muºchigri-verzui, semiîntunericul pãdurii, totul îmi creasentimentul cã mã aflu într-o lume vegetalã dintr-oepocã foarte îndepãrtatã din existenþa omenirii.

Trec pe lângã noi douã femei ºi un bãrbat.Îl vãd pe somnoros, care probabil sforãia încetiºor,zâmbesc, iar când ajung în dreptul meu, bãrbatul mãîntreabã: „Is he drunk?” (Este bãut?) „Nu, rãspunduºor emoþionatã, he is sleeping, fiindcã il est fatigue!!”(Nu, doarme, fiindcã este obosit.) Hait! Am devenitpoliglotã. Trei limbi dintr-o rãsuflare! Ei râd ºi trecmai departe. Când m-am apropiat sã-l trezesc, amvãzut cã lângã el, pe bancã, era o sticlã goalã de vin,uitatã acolo de cine ºtie cine! Aha! Asta era problemacu bãutura!

Din ppãdurea dde mmangrove, ajungem din nou,de data aceasta pe jos, în Grãdina Botanicã.Trecem pe o alee de palmieri înalþi, tufe de

arbuºti înfloriþi, ferigi uriaºe. De aici ieºim la luminãpe malul unui lac, încãrcat cu nuferi albaºtri, printrenuferi un fel de pãsãri de apã cu ciocul lung ºipenajul negru. ªi flori, multe, multe flori, un curcubeuîncântãtor, aºternut la piciorele noastre. Iar pepajiºtea ce se întindea pe sub copaci, o mulþime depãsãri ibis, îmbrãcate în alb ºi negru, curcani salbaticicu penajul gri închis, cu guler galben ºi un ciucureroºu, lung, papagali mari, albi, ca niºte pescãruºi.Apropo, mi-a zis Alex cã aici se spune cã atâtea zileva ploua, câþi papagali albi vezi deodatã. Vai nouã!Noi am vãzut un stol!! Dacã am iubit ceva laBrisbane, aceasta a fost Grãdina Botanicã,pentru aerul ei de grandoare aristocraticã, pentrusentimentul de liniºte ºi relaxare pe care l-am trãit,plimbându-mã pe aleile ei.

La ora patru am ajuns din nou la Alex la birou,ºi asta fãrã hartã!, dar puþin cam arºi de soare.Am plecat împreunã acasã.

N-aam aavut îîn aaceastã ccãlãtorie nnici aaparat ddefotografiat, nnici aaparat dde ffilmat. AAm aavut nnumai oochiºi ssuflet. AAcum îîncerc ssã rreconstitui ddin ccuvintepeisaje, iimpresii ººi ssentimente ppe ccare lle-aam ttrãitîn ccele ttrei lluni ccât aam llocuit aacolo.

În ccadrul pparteneriatului româno-chinez, format ºi consolidat în acele condiþiicomplexe, China nu a rãmas datoare faþã de þara noastrã. Sã ne amintimcã ea a încurajat România timp de trei decenii sã nu cedeze presiunilor

sovietice. Am lucrat la Beijing ºi nu pot uita solidaritatea exprimatã de premierulCiu Enlai, în august 1968, când þara noastrã era în pericol sã fie invadatã, precumCehoslovacia. China a fost alãturi de România ori de câte ori aceasta se afla cuKalaºnikovul la tâmplã. Pe atunci, conducãtorii chinezi ridicaserã România larangul de cel de-al patrulea prieten al Chinei. Relaþiile dintre cele douã þãri nus-au limitat niciodatã la o simplã colaborare politicã, ele având în permanenþão solidã temelie economicã. Dacã îmi amintesc bine, prin anii ’70, schimburilecomerciale româno-chineze se ridicau la 3-4 miliarde de franci elveþieni anual.Astãzi, se pare cã sunt cam de ºase ori mai mici. De la Beijing venea, prin anul1970, un ajutor tehnico-militar consistent, urmat la câteva luni de douã creditechinezeºti, fãrã dobândã, în valoare de 200 de milioane dolari. Cele de mai sussunt doar câteva exemple, care ne lãmuresc cum a ajuns România sã beneficiezede un inestimabil capital politic ºi de prietenie din partea conducãtorilor ºi

poporului chinez. Însã, din pãcate, acest capital a fost valorificat doar în micãmãsurã sau deloc în ultimii 20 de ani. Cauza unei asemenea situaþii ne-o explicarecent Daniel Dãianu, economist de marcã ºi fost ministru al finanþelor: Româniaa ratat ocazia de a dezvolta relaþiile cu China. Au fost canale de comunicare,însã a existat o miopie a diplomaþiei româneºti, care s-a limitat la câteva capitaleeuropene ºi la Washington.

Dacã are dreptate Daniel Dãianu, atunci aceasta explicã de ce Bucureºtiulnu a înþeles atâta amar de vreme rolul ºi poziþia Chinei la nivel planetar. O lumeîntreagã, mai puþin România, a înþeles nevoia pentru o relaþie apropiatã cu China,þarã devenitã lider ºi, poate, chiar salvator al economiei mondiale. Ar fi minunatdacã proiectele economice, antamate recent de premierul nostru în China, ardepãºi stadiul intenþiilor. În orice caz, pentru mine, ca fost diplomat la Beijing,relaþiile actuale româno-chineze sunt de nerecunoscut. Nu pot decât sã sperîn mintea cea de pe urmã a românului ºi într-o rãbdare inepuizabilã a chinezilorfaþã de noi, românii.



Recuperarea ddiasporei

Prozator, ddramaturg,eseist ºi istoric de artã,Pavel Chihaia aparþine

aºa-zisei „generaþii pierdute“româneºti din perioada 1944-1948, din care mai fãceau parte

ºi Theodor Cazaban, Mihai Villara, Alexandru Vona.S-a nãscut la 23 aprilie 1922, în oraºul Corabia,judeþul Olt, ca fiu al lui Ion Chihaia, funcþionar, ºial Elenei (nãscutã Crãciunescu), croitoreasã. Orfande la cinci ani, este adoptat de familia unui unchi,funcþionar la Primãria din Constanþa, oraºul în careurmeazã Liceul „Mircea cel Bãtrân“. Primele creaþiiîi apar în publicaþia ºcolarã Revista noastrã (1939),tot acum scrie ºi piesa de teatru Viaþa ascunsã,publicatã în 1945, anul când se produce adevãratuldebut cu nuvela Poteca de argint, publicatã înUniversul literar. În acelaºi an îi apare ºi piesa întrei acte La farmecul nopþii, pentru care este distinscu Premiul Scriitorilor Tineri al Editurii FundaþieiRegale, care a ºi publicat-o.

Urmeazã Facultatea de Litere ºi Filosofie aUniversitãþii din Bucureºti (1940–1944), în timpulstudenþiei publicã schiþe ºi cronici de artã plasticãîn ziarele Timpul ºi Ecoul, ambele sub direcþia luiGrigore Gafencu, ale cãrui opinii politice leîmpãrtãºeºte, apoi la Universul literar, Timpul,Fapta din Capitalã.

La recomandarea lui Petru Comarnescu esteangajat, de cãtre criticul de artã George Oprescu,pentru o perioadã la Direcþia Generalã a Teatrelor(1945–1948). În 1946 intrã în organizaþia „subversivã“„Mihai Eminescu“ (care se opunea programaticsovietizãrii þãrii ºi ajuta intelectualii prigoniþi ºi închiºipe nedrept), alãturi de Vladimir Streinu, ªerbanCioculescu, Constant Tonegaru, Iordan Chimet,Dinu Pillat, Teohar Mihadaº, Gheorghe ºi LuciaFratoºtiþeanu ºi Marie-Alype Barral, pentru careva avea de suferit unele consecinþe neplãcute.

Simpatiile ssale nnaþional-þþãrãniste au dusla scoaterea de la Direcþia Teatrelor, fiindsistematic hãrþuit de autoritãþi. Romanul

Blocada, apãrut în 1947 la Editura Cultura Naþionalã,prin bunãvoinþa lui Aristide Blank, cu o prefaþãelogioasã a lui Petru Comarnescu, în care remarcanoutatea tematicã ºi „o seamã de lucruri încãnecunoscute epicii noastre“, „acþiune socialãpasionantã“, „momente de intens dramatism“,„configurãri de mare portretisticã“, a fost retras dinlibrãrii, interzis ºi ars în aprilie 1948, împreunã cualte lucrãri considerate „indezirabile de cãtrenomenclatura comunistã“. Romanul a rãmasnecunoscut publicului pânã în 1991, când a fostrepublicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca, urmatde alte ediþii dupã ’89. Astfel, trilogia Suite dobrogenerãmâne doar la stadiul de proiect. Referindu-se laevenimentele senzaþionale care abundã în roman,Petru Comarnescu îl considera „un fel de Americãromâneascã, plinã de patimi ºi interese, de elanuriºi grozãvii“.

Roman de atmosferã, Blocada reconstituie viaþade oraº cosmopolit a Constanþei de odinioarã,Tomisul, cartierul comercial ºi de petreceri, „ridicatca o fortãreaþã“.

Între 1948 ºi 1960, Pavel Chihaia este arestat dedouã ori ºi eliberat din lipsã de probe. Duce o viaþãgrea pe care a denumit-o „de hibernare“; scos totaldin viaþa literarã, lucreazã ca zidar, caloriferist,figurant la Teatrul „C.I. Nottara“ ºi la TeatrulTineretului din Bucureºti: „Nu am realizat decât uneletraduceri din poeþi englezi (rãmase manuscrise pânãde curând) ºi am început sã-mi notez, foarte rar ºipe furiº, pagini dintr-un roman. Lucram pe ºantiercincisprezece ore la rând, restul timpului rãtãceamcãutând un loc de muncã. Viaþa interioarã a avut ofireascã continuitate, fiind totuºi întunecatã - desigur,fãrã a-ºi pierde identitatea - de evenimentele cares-au succedat, cu reflexele mele ºi ale altora laaceste demonice agresiuni. (...) Am înfruntatsingurãtatea copilãriei, acum eram condamnatsã înfrunt adversitatea nimicitoare a Sovietelor.Am rãtãcit într-o lume strãinã, fãrã þel.“

În cele din urmã este angajat cercetãtor laInstitutul de Istoria Artei, Secþia artã medievalã(1960–1978), de cãtre George Oprescu, directorul

Institutului de Istoria Artei, scriitorul fiind astfel nevoitsã ia „viaþa de la capãt“: „Nu am evitat aventura.De altfel, nu aveam de ales. (...) Am început sãstudiez nu numai cu disperarea celui ce are în faþãalternativa pierderii locului de muncã, dar ºi cu ocuriozitate tot mai admirativã pentru tot ceea cetãinuiau vechile opere de artã.“ În aceastã perioadãa realizat 70 de studii despre istoria culturii ºi artei,adunate în cinci volume cu titlul Artã medievalã,publicate abia în 1998 la Editura Albatros.

În 11973 ssusþine ddoctoratul la UniversitateaSorbona din Paris, sub îndrumarea lui LouisGrodecki, cu teza Sfârºit ºi început de ev.

Reprezentãri de cavaleri la începuturile Renaºterii,publicatã la Editura Eminescu din Bucureºti, în 1977,iar în 1988 la Editura Fundaþia Culturalã Româneascã– Madrid, cu titlul Immortalité et décomposition dansl’art du Moyen Âge.

În timp, îi vor apãrea volumele: Din cetãþile descaun ale Þãrii Româneºti (Ed. Meridiane, 1974),De la Negru Vodã la Neagoe Basarab. Interferenþeliterar-artistice în cultura româneascã a evului demijloc (Ed. Academiei Române, 1976).

Dupã 1978 a publicat articole ºi eseuri în BuletinulBibliotecii Române din Freiburg ºi în revistele Limite,Curentul, Apoziþia, Sãptãmâna münchenezã º.a.Fragmente din romanul Lupta sufletului cu trupul auapãrut în ziarele Curentul ºi Apoziþia, iar în Litere apublicat amintiri despre Dimitrie Stelaru ºi ConstantTonegaru, pe care i-a cunoscut la Constanþa ºiBucureºti în anii ’40–’50.

O perioadã, deloc uºoarã în viaþa lui PavelChihaia a constitui-o exilul, care a însemnat momentede „rupturã“, dar ºi de „regãsire de sine“, de împletirea celor douã preocupãri - cea de istoric de artã ºi ceade scriitor. Împreunã cu soþia sa, Maria-Ioana Chihaia(nãscutã Mira), evadeazã, mai întâi în Franþa, undeînsã „era foarte greu de trãit“, fiul lor, Matei,rãmânând în þarã, familia întregindu-se abia dupãun an, „cu sprijinul preºedintelui Giscard d’Estaing“,dupã care cere azil politic în Germania ºi sestabileºte la München. Este încadrat consilier laLiceul francez, colaboreazã la Radio Europa liberã cucronici radiofonice, la Buletinul Institutului Român dinFreiburg cu studii, la revistele Limite, Lumea liberã,Curentul, Observator cu articole.

Îºi ccontinuã aactivitatea lliterarã, scriind romaneleHotarul de nisip ºi Cearta sufletului cu trupul.Primul, început în anii ’50, pãstrat în sertar timp

de jumãtate de secol, prezintã perioada Românieisovietizate din care tinerii intelectuali încearcã sãevadeze; în al doilea, relevã experienþa exilului,„cu referinþe la realitatea occidentalã ºi sensibilitateareligioasã a ortodoxiei“.

Dupã 1989, în România îi mai apar o serie decãrþi, între care: Faþa cernitã a libertãþii. 20 convorbiri

la Europa Liberã (1991), Blocada (1991), Mãrturisiridin exil (1994), Þara Româneascã între Bizanþ ºiOccident (1995), Treptele nedesãvârºirii (1997),Legendele unei lumi posibile (2000), Înfãptuiripontice (2005).

Interviurile realizate pentru postul de RadioEuropa liberã cu personalitãþi din þarã, precumGabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Adrian Marino,Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Ana Blandianaº.a. sau din exil – cu Harald Sigmund, GeorgeCiorãnescu, Ion Negoiþescu, Nicolae Balotã... aufost publicate în volumul Faþa cernitã a libertãþii.

Volumul Mãrturisiri din exil, cu o postfaþã de AdolfArmbruster, cuprinde interviuri, confesiuni, recenzii,portrete privind pe Emil Lãzãrescu, Maria AnaMuzicescu, George Ciorãnescu, Eugen Drãguþescu,Ionel Jianu, Aurel Rãuþã, Petre Nãsturel, Radu Maier.

Activitatea literarã a lui Pavel Chihaia seregãseºte îndeosebi în perioada anilor 1945-1948:„Cãrþile mele ilustreazã destinul unei generaþii, numitãîn þara mea, România, «generaþia pierdutã». În primatinereþe am trãit trei ani de libertate, care au urmatpãcii din 1945: douã cãrþi tipãrite – un roman ºi opiesã de teatru – dovedesc elanul meu ºi un începutde drum. A fost singura perioadã în care mi-am pututurma vocaþia (de la vârsta de doisprezece aniîncepusem sã scriu, fãrã sã ºtiu de ce).“

Cartea ccare îîl îînscrie pe Pavel Chihaiaîn rândul „generaþiei pierdute“ sau al„generaþiei rãzboiului“, cum mai este

denumitã, este Blocada, romanul sãu de maridimensiuni în care surprinde atmosfera portuluiConstanþa din perioada închiderii strâmtorilor cãtreTurcia, prin declanºarea rãzboiului, când „MareaNeagrã devenea un lac închis, fãrã nicio legãturãcu comerþul lumii ºi cu evenimentele din afarã“.

La apariþie, în 1947, romanul a fost puþin comentatºi cu tendinþe politice. Gabriel Dimisianu, în articolulMomentul literar 1945-1948… (România literarã nr.28/ 2001) fãcea precizarea: „La începutul anului 1948– când a avut loc înfeudarea sovieticã definitivã aRomâniei – au apãrut despre Blocada câteva criticipuþin convingãtoare ºi douã atacuri marxizante, alelui B. Elvin ºi Al.I. ªtefãnescu, care reproºau lipsade «combativitate» a cãrþii, absenþa ideologiei înserviciul cãreia se aflau aceºti critici.“

Dupã ’89, romanul intrã în atenþia criticii literare,fiind considerat de I. Negoiþescu sau Gelu Ionescuîn descendenþa „pitorescului levantin“, a Crailor deCurtea Veche ºi a estetismului arhaizant, „o frescãa unei lumi apuse“. I. Negoiþescu considera romanulBlocada o parabolã, asemenea Ciumei lui Camus(apãrutã concomitent cu Blocada), ca ºi a altorromane tipice pentru noua literaturã a veaculuinostru, precum Castelul de Kafka, Deºertul tãtarilorde Dino Buzzati, Pe falezele de marmurã de ErnstJünger: „Destrãmarea ºi moartea, îmbãtrânirea ºizãdãrnicia ºi-au pus pecetea pe aceste locuri într-unfel bântuite de simbol, dar personajele, interesele,intrigile, manoperele lor îºi pãstreazã virulenþa (amor,crimã), dupã cum vântul bate peste aceste meleaguricu aceeaºi neîndurare ca în Wuthering Hights.“

Situaþia ggrea pe care a traversat-o scriitorula determinat ºi absenþa sa de aproape treidecenii din aria literarã, revenind cu studii de

medievisticã ºi istoria artelor apropiate afectiv ºi prinstructurã de preocupãrile literare de altã datã. PavelChihaia îºi continuã activitatea de istoric de artã,dedicatã Evului de mijloc, publicând câteva cãrþiprecum ºi o serie de studii în Danemarca, Spania,Germania. În paralel, reia un vechi manuscris literar,romanul Hotarul de nisip, început în anii 1952-1954,în care relata drama persecuþiilor comuniste, ca ºio încercare ratatã de evadare din spaþiul românesc.

În volumul De la „Negru Vodã“ la Neagoe Basarab(1976) autorul „îºi propune sã considere o serie deopere legate de apariþia – la începutul secolului alXVI-lea – unui personaj mitic, Negru Vodã,întemeietor al Þãrii Româneºti, precum ºi unei pietrede temelie pentru cultura acestei þãri, Învãþãturile luiNeagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie.“

Scriitorul este preocupat permanent de artamedievalã româneascã ºi europeanã într-o seriede alte lucrãri apãrute în þarã ºi în strãinãtate, întrecare Tradiþii rãsãritene ºi influenþe occidentale înÞara Româneascã, publicatã la München în 1983sau Immortalité et décomposition dans l’art duMoyen Âge, Madrid, 1988.

Pavel CChihaiaFFlloorreeaa FFIIRRAANN

Orizont SSF



Craiova aa ffost, în ultimele trei decenii alesecolului trecut, un puternic centru alinteresului pentru SF, „pepinierã” de fani

ºi sursã de iniþiative remarcabile, precum publicareade fanzine, reviste, antologii, dar ºi organizatoareaunor evenimente locale ºi naþionale care aucontribuit efectiv la dezvoltarea miºcãrii SF dela noi, la rãspândirea creaþiilor sale specializate.Un motiv de orgoliu rãmâne, fireºte, tot ce þine deprioritate, ºi poate cã nu e întâmplãtor faptul cãAlexandru Mironov, care a fost mereu în miezuliniþiativelor „fandomiale” din Bãnie, îºi amintea laun moment dat cã primul cenaclu craiovean s-ar fiînfiinþat prin vara anului1969. Era, dupã câtese pare, un mod de a„tranºa” rivalitatea cualtã grupare SF, cenaclul„Solaris”, al studenþilorbucureºteni, înfiinþat înnoiembrie 1969 prinpreluarea membrilorClubului MM (aici trebuiecitit: „2000”) de la TehnicClub, ºi care începuserãsã se organizeze în iulie,acelaºi an. O idee carepluteºte în aer nu esteînsã acelaºi lucru cu dovada atestatã documentar.Prin urmare, craiovenii trebuie sã se mulþumeascãtotuºi cu locul doi pe lista cenaclurilor de anticipaþie,ºi nu e nimic ruºinos în asta.

Cenaclul „„Henri CCoandã” s-a înfiinþat înseptembrie 1970 pe lângã Casa de Culturãa Tineretului din Craiova, avându-i între

membrii fondatori pe Alexandru Mironov (secretarorganizator), ªtefan Nicolici (secretar literar), Ion IlieIosif, Marius Ghergu ºi Mihai Popescu. Începute înritm sãptãmânal, întâlnirile membrilor sãi au cunoscutperioade de rãrire ºi chiar de suspendaretemporarã, „din pricini de ordinadministrativ”, cum constata Dan Meriºcaprin 1986. La scurtã vreme dupãconstituire, cenaclul s-a afirmat în forþã,convingându-l astfel pe Adrian Rogozsã-i dedice douã numere din Colecþia„Povestiri ªtiinþifico-Fantastice” (421 ºi422/1972), cu o prezentare entuziastã:Un puternic team SF în luminareflectoarelor. Povestiri semnate deunii membri apãruserã ºi pânã atunci.Condusã iniþial de Alexandru Mironov, iardupã plecarea acestuia la Bucureºti, deIon Ilie Iosif, gruparea a format amatoride anticipaþie dintre care unii au reuºitsã urce treptat spre nivelul profesionistal genului, publicându-ºi cãrþile propriiºi editând antologii: Titus Filipaº, MariusStãtescu, ªtefan Nicolici, Radu Honga,Mircea Liviu Goga, Victor Martin, AurelCãrãºel, Mirela ºi Liviu Paciugã. Acestorali se adaugã graficienii Marius Ghergu ºiFlorin Mihail Diloiu. „Henri Coandã” aorganizat mai multe convenþii naþionaleale cenaclurilor de anticipaþie, precum ºio manifestare periodicã, „Zilele Coandã”.A editat fanzinul Omicron, premiat la Eurocon-ulde la Stresa, Italia, în 1980, adãugându-i ulteriorsuplimentele Omicron satelit ºi Micron. În colaborarecu edituri craiovene (Scrisul Românesc, mai încoaceEditura Reduta), cenaclul a alcãtuit ºi publicatantologiile de SF Întâmplãri din veacul XXI, Alteîntâmplãri din veacul XXI, Alfa, Beta, Gama. Alteþãrmuri, unele de prezentare a SF-ului produs înBãnie, altele cu deschidere spre panorama de tipnaþional. Articole ºi povestiri semnate de membriicenaclului au apãrut în revista Ramuri, în ªtiinþã

ºi tehnicã ºi în Almanahul Anticipaþia. Dupã 1990,cenaclul s-a strãduit sã-ºi menþinã activitatea princontribuþia unei noi generaþii de tineri fani, reuºindsã supravieþuiascã pânã în 1996. În aceastã fazã,la conducerea grupãrii s-a aflat Aurel Cãrãºel. Celetrei numere din revista Star Trafic SF (1991) suntconcepute ºi editate de echipa I.I. Iosif, AlexandruMironov, Radu Honga ºi Marius Ghergu.

Cenaclul „„Victor AAnestin” a apãrut în august1983, la Casa de Culturã a Studenþilor dinCraiova, spre a regrupa o aripã disidentã a

mai vechiului cenaclu „Coandã”, rãmas în continuaresub influenþa lui Alexandru Mironov. Omul dinumbrã al acestei noi formule de asociere afost, se pare, Viorel Pîrligras, dar conducereaefectivã a avut-o iniþial Mircea Liviu Goga,secondat, începând din 1986, de Dodo Niþã,devenit coordonator al cenaclului. Grupareaºi-a axat într-o apreciabilã mãsurã interesulpe producþia de bandãdesenatã. ViorelPîrligras, MarianMirescu ºi ValentinIordache s-au fãcutrepede remarcaþi prinscenarii ºi scurteistorisiri grafice care

exploateazã serial aventuraanticipativã, adesea cu un bunumor de caricaturist. Cucontribuþia celor mai susmenþionaþi, revistastudenþeascã Mesaj comunista editat primul supliment deBD pe teme de anticipaþie dinRomânia: Sflash. Prozatoriicenaclului au fost Mircea LiviuGoga ºi Victor Martin. Aceastãformã tradiþional-cenaclierã va

suferi totuºi oevoluþie inerþialãdupã 1985, grupareareorganizându-seulterior într-osocietate cu profilmai larg ºi, cel puþinteoretic, mai bineadaptatã economieide piaþã (SFVA).

AsociaþiaSFVANumele

ei complet esteSocietatea FFanilorVictor AAnestin. A fostînfiinþatã la Craiovaîn 1990 de cãtre unnumãr de foºtimembri ai cenaclului„Victor Anestin”, cuscopul de a publica

pe cont propriu o revistã. Între cei 20 de membrifondatori s-au aflat Mircea Liviu Goga, ViorelPîrligras, Victor Martin, Dodo Niþã, Daniel CristianDumitru. Revista a ºi apãrut, pe formatul vechii CPSFºi numerotatã de la cifra cu care colecþia lui AdrianRogoz îºi sistase apariþia în 1974. Spre a menajaunele susceptibilitãþi venite dinspre redacþia ªtiinþãºi tehnicã de la Bucureºti, unde în aceeaºi perioadãse pregãtea de asemenea reluarea CPSF subdenumirea de Anticipaþia, revista craioveanã ºi-atransformat cifra primului sãu numãr, 467, în titlu,

continuând sã aparã o vremeca produs al acestei soluþii decompromis. Dupã decretulliberei iniþiative din mai 1990,trei membri ai asociaþiei,Pîrligras, Dodo Niþã ºi Daniel Cristian Dumitru, punbazele editurii SFVA, care a continuat publicarearevistei 467 (12 numere în total), precum ºi altegenuri de creaþie SF, roman, bandã desenatã,inclusiv o lucrare de sintezã, Istoria BD din România.Divergenþe de interese au condus însã, curând, ladesprinderea lui Dumitru din echipã, spre a întemeiaEditura Cristian. Devalorizarea masivã din 1993 aspulberat aceste iniþiative editoriale, întrerupânddesfãºurarea proiectelor începute. Gruparea a fostco-organizator al primelor saloane naþionale debandã desenatã. În acelaºi an, din ea s-a desprinsAsociaþia Bedefililor din România, fondatã deDodo Niþã, Viorel Pârligras, Marian Mirescu ºiCristian Ciomu.

ACSF, ssau AAsociaþiaCreatorilor dde SScience-Fiction, s-a înfiinþat în martie

1990, în paralel cu SFVA, de cãtre unalt grup de fani proveniþi din cenaclul„Henri Coandã”, între care AurelCãrãºel, Alexandru Mironov, Ion IlieIosif, Radu Honga, Marius Gherguºi Titus Filipaº. Condusã iniþial deI.I. Iosif, din 1992 noua structurã l-aavut ca preºedinte pe Aurel Cãrãºel,pânã în 1998, când ºi-a încetatactivitatea. A fost conceputã ca oasociaþie cu deschidere naþionalã,ajungând în 1995, anul de vârf alactivitãþii sale, sã includã peste130 de membri. La Cernavodã ºiPloieºti ACSF ºi-a deschis douãfiliale importante, care au funcþionatºi ca puncte ale Bibliotecii SF „DanMeriºca”, al cãrei sediu central afost deschis, în perioada 1994-2001,în clãdirea Direcþiei pentru Tineret

ºi Sport Dolj. Gruparea a editat douã publicaþii:revista Star Trafic SF, cu trei numere în 1990 ºi1991, precum ºi infzinul cu apariþie lunarã Cron,din care s-au tipãrit 26 de numere între 1993-1997.A organizat convenþii proprii la Craiova (1992, 1993)ºi la Ploieºti (1994), participând prin delegaþi ºi launele manifestãri internaþionale ale SF-ului:Eurocon-ul din Germania (Freudenstadt, 1992) ºiconvenþia mondialã din 1995 de la Glasgow, MareaBritanie. Împreunã cu Mironov ºi cu Sorin Repanovici,gruparea a pus bazele taberei naþionale „Atlantykron”- Capidava, pe o micã insulã a Dunãrii, lângãCernavodã.

Ceea cce nne sspun aaceste iinformaþii se poateinterpreta în douã feluri, dar nu înainte dea recunoaºte faptul esenþial, care este

dovada unei activitãþi febrile uneori, chiar dacã nude o remarcabilã constanþã. Prima interpretare, ceascepticã, ar da apã la moarã nostalgicilor unei grupãriputernice, eventual unice, care sã nu-ºi fi risipitforþele prin diverse derivaþii disidente, în ideea cã(aici mã amuz parafrazându-l pe Creangã) „unde-smulþi puterea creºte, iar SF-ul înfloreºte”. Teoretic,bineînþeles. Cea de-a doua interpretare, care mi separe mai realistã mãcar pentru cã trebuie sã þinãseama de însãºi realitarea efectivã a SF-uluicraiovean, va constata cã tocmai aceastã împãrþirea curentului iniþial în ramuri ºi braþe separate acontribuit la diversificarea ºi înmulþirea iniþiativelorºi chiar la unele performanþe. Fãrã sã semene unacu alta, aceste grupãri, împreunã, dau SF-ului produsla Craiova un aspect polifaþetat, cu care se poateintegra onorabil în ansamblul miºcãrii româneºti.

Grupãri ccraioveneMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Prezentele rrânduri potconstitui un preambulla o lucrare care

meritã a fi întreprinsã, deoarece are ce scoate laivealã.

Din capul locului trebuie spus cã manifestãrilelegate de artã în fostul judeþ Muscel au evoluatdeterminate de doi factori: tradiþia popularã, foartebogatã în zonã, ºi influenþa politicului, respectivinfluenþele venite pe calea fastului domnesc ºi amarilor boieri, în special boierii de curte. Nereferim mai ales la timpul de la care avem mãrturiidocumentare. Plonjând în trecutul adânc alteritoriului judeþului Muscel, rigoarea„determinãrilor” se asociazã, însã, prea adesea,cu presupunerile. Totuºi, nu putem ignorainventarul unui mormânt din epoca bronzului,apreciat în timp între 3000 ºi 1500 de ani,descoperit la Cetãþenii din Deal (Muscel), în cares-au gãsit bucãþi ceramice cu urme de decorãri,podoabe din bronz, o brãþarã, unelte, un vasfunerar ºi, foarte important, o calotã cranianã cuîncercare de trepanaþie, a treia de acest fel dinRomânia. Radiografia ei aratã cã dupã operaþiaefectuatã, individul a continuat sã trãiascã,deoarece „dopul” de parietal, odatã pus la loc,s-a suturat.

Aceastã realitate ne forþeazã sã credem cã,dacã la data respectivã se practicau operaþii pecraniu, este imposibil ca populaþia din aceste locurisã nu fi fost bine organizatã, sã nu fi practicatîmpodobiri ale obiectelor textile, ceramicii,ambientalului, sã nu fi avut modalitãþi de aexprima frumosul.

Putem merge încã ºi mai departe în trecut.Tãbliþele de la Sinaia, cele 101, dupã ºtiinþa mea,care au generat congrese de dacologie, suntacoperite cu o grafie chirilicã ºi latinã ºi sunt

considerate a fi, dupã conþinut, vechi ca ºi cele dela Tãrtãria care, dupã datãrile cu carbon radioactivfãcute anii trecuþi în Italia, ar avea în jur de 8.450 deani. Ei bine, pe unele plãcuþe, reprezentarea cetãþiiSarmisegetusei, cu mult timp înainte ca arheologiisã fi descoperit-o, sau înfãþiºarea în detaliu a unuitemplu al lui Burebista, descoperit abia în 1956, vinîn contradicþie cu ideea romanofonã cã „noi suntemurmaºii Romei”. Aduc în discuþie plãcuþele, deoareceele sunt acoperite cu sute de basoreliefurireprezentând oºti de luptãtori înarmaþi cu lãnci ºi

scuturi, purtând stindarde, zei ºi regi cu frizuricurioase, sugerând o grijã deosebitã acordatãtrupului, cetãþi impresionante, cu palate pe mai multeniveluri ºi temple decorate cu însemne heraldice,ceea ce sugereazã o lume impresionantã, o viaþãdinamicã, uluitoare, cu un accentuat cult alfrumosului, dacã ne luãm dupã statuile pe socluriºi cariatidele ce susþin frontonuri.

Extrapolând lla MMuscel ºi în special laCâmpulungul aºezat în drumul dintreMuntenia ºi Transilvania, gãsim conservate

în etnografia localã reminiscenþe ale efervescenþeide forme ºi culori din trecutele milenii tracice, geto-dacice, rafinamente de acorduri ºi armonii cromaticecare nu au altã sursã decât moºtenirea de la osocietate dezvoltatã, de înaltã spiritualitate. Amintesc„calea pierdutã” de pe ouãle încondeiate la noi înzonã, cu grafia similarã celei de pe ceramica deCucuteni. Aºa îmi explic elemente descoperite în

diferite biserici din sutele rãspândite în cele121 de sate ale fostului judeþ, care presupun unoriginal proces de prelucrare localã pe fundalultradiþiilor autohtone. Sã nu uitãm cã, mai sprenoi în timp, cetatea zisã a lui Negru Vodã dinStoeneºti–Bãdeni continuã un important centrude culturã geto–dacicã.

Din aceastã epocã a democraþiei militare, aformaþiilor tribale, prestatale, s-au gãsit ceramicãmanualã ºi lucratã cu roata, ornamentatã, dina doua fazã a fierului, creuzete folosite înmetalurgie ºi monede dacice, dovada unorschimburi comerciale.

În aceste locuri, la aproape o mie de ani dela plecarea romanilor, viaþa se reaºazã spre ofireascã curgere, cnezate ºi voievodate începcristalizarea unui stat român, calea spre ceea cesuntem astãzi. Iar odatã cu victoria de la Posada

din 1330 asupra trufaºului Carol Robert de Anjou,regele Ungariei, Basarab I (1317-1352) asigurãindependenþa Þãrii Româneºti, care avea sã devinãîn scurtã vreme un stat puternic, cu însemnãtatepoliticã ºi militarã în arealul carpato-balcanic. Aceastãindependenþã a dat o nouã perspectivã creaþieiartistice, care trebuia sã satisfacã nevoile feudalitãþiilaice, dar ºi pe cele ale bisericii.

(Va urma)



Ars llonga...

SSccuurrtt iissttoorriicc aall aarrtteelloorr ppllaassttiicceeîînn CCââmmppuulluunngg MMuusscceell ((II))

GGhheeoorrgghhee PPAAUULLIIAANN

Sub eegida MMuzeuluiJudeþean Argeº,vineri, 16 septembrie

a.c., a avut loc la Galeria deArtã din Piteºti un eveniment

deosebit: vernisajul expoziþiei-donaþie Ion Sãliºteanu.La nici patru luni de la dispariþia artistului, în luna maia acestui an, într-un gest de mare generozitate fãcutde familia pictorului, în frunte cu soþia artistului, dnaMelania Sãliºteanu, precum ºi cele douã fiice, Oanaºi Raluca, au fost donate Galeriei de Artã piteºtene54 de lucrãri însoþite de un bogat material fotografic,precum ºi o serie de obiecte care au aparþinut luiIon Sãliºteanu, în primul rând ºevaletul pe careartistul ºi-a pictat pânzele de-a lungul vieþii, ºi vechiulsãu aparat de radio, o adevãratã piesã de muzeu,datând probabil de la finele anilor 1940. Emoþionantãeste prezenþa în expoziþie a unui platou decorativdãruit pictorului în semn de preþuire de fostul sãuprofesor de desen de la Colegiul „Brãtianu”, inimosulGuþã Popescu, cãruia îi rãmân datoare mai multegeneraþii de arhitecþi ºi pictori argeºeni. Sunt lucrurisimple, cu încãrcãturi totuºi semnificative, legate deevoluþia pictorului Ion Sãliºteanu, el însuºi un fiu allocului de care nu s-a dezis niciodatã, onorându-ºicalitatea de piteºtean prin sprijinul pe care l-a acordatmiºcãrii artistice locale în diferite ocazii, întotdeaunacu largheþe ºi dãruire, aºa cum îi era felul.

Ion Sãliºteanu a fost o personalitate artisticã,atipicã atât prin modul sãu de exprimare succint ºifoarte expresiv, cât ºi prin înaltul simþ de solidaritatefaþã de breasla din care fãcea parte, lucru pe carel-a dovedit cu prisosinþã în perioada când a fostvicepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia, dar ºi în perioada când a îndeplinit doar

funcþia onorificã de Preºedinte de onoare al UAP.Nici alegerea sa în calitate de membru corespondental Academiei Române nu i-a produs vertij, rãmânândacelaºi artist modest ºi bun coleg cu ceilalþi pictori,sculptori, graficieni, cu toþi cobreslaºii, fie ei vârstnicisau tineri, necunoscuþi sau personalitãþi recunoscute,ceea ce, într-o lume plinã de vanitãþi ºi orgolii, aºacum e lumea artei, este, sã recunoaºtem, oadevãratã performanþã. Pentru el, „Arta însãºi esteforma ilustratã a unei superbe relaþii democratice,strãinã atât egalitarismului, neconform cu realitatea,anihilant ºi nivelator subsemnul mediocritãþii, cât ºielitismului, arogant, fãrãacoperire ºi mânat de ambiþiideºarte.” Fraza aratã modulde a judeca al lui IonSãliºteanu, cât ºi scaravaloricã-artisticã: nici toleranþãfaþã de mediocritate, dar nicicãdere în extaz în faþa artei cuparapon ºi ifose, ci grija pentruadevãratul talent. Spiritul degaºcã ºi coterie îi era strãin,ceea ce trebuie sã-l fi fãcutincomod pentru cei cu spiritgregar ºi exclusivist. IonSãliºteanu era atent cu fiecareartist, curios sã-i cunoascãcreaþia, generos când descoperea calitatea, avândtotdeauna un cuvânt de încurajare pentru orice artisttânãr. Cuvântul-cheie al omului Ion Sãliºteanu, ca ºial artistului cu acelaºi nume, era iubire. Consideraarta ca pe o „rãscumpãrare ºi forma cea mai înaltãde expresie a iubirii ºi nonviolenþei, ce nu acceptãaltã victimã, alt sacrificiu în afara celui de sine.” Tratapublicul cu deferenþã, în numele aceluiaºi principiu, ºi

nu separa omul cultivat de cel necultivat. „M-amadresat cu aceeaºi grijã pentru adevãr ºi celuidintâi ºi celui de-al doilea, convins ca în artã nuintelectualismul are prima voce, ci capacitatea de aiubi.” În egoismul ºi egotismul ce devoreazã lumeaartei ºi societatea, Ion Sãliºteanu a fost o fericitãexcepþie care a dat cel mai înalt înþeles numelui deom. Înainte de a fi un mare pictor, a fost un mare om.Perfecta simbiozã talent-omenie, etic-estetic este unhar divin din care nu se împãrtãºesc prea mulþi.

Ion Sãliºteanu a fost pânã la capãt un pictor tânãr,tot atât de vioi în picturã pe cât îi eraºi felul de a fi. În arta lui, prospeþimeagândului este exprimatã prinprospeþimea picturii. În timp ce mulþiartiºti stagneazã sau involueazã cuvârsta, el era tot mai liber ºi maispontan. Mijloace de expresie voitsimplificate, decurse dintr-o nevoiede joc ºi din prea plinul bucuriei careîi inunda sufletul îi caracterizeazãpictura. Universul sãu creator sealimenta din realitate, însã fãrã a ocopia. Metoda realismului socialistimpusã de ideologia comunistãi-a fost strãinã. Faþã de imixtiuneapoliticului în artã avea o adevãratã

repulsie ºi nu picta decât ce-i dicta sensibilitatea ºiafectul. Ion Sãliºteanu a fost printre puþinii pictoricare au refuzat alinierea la sloganurile jdanoviste aleepocii proletcultiste a anilor ’50, ca ºi la „omagialele”anilor ’70-’80. În perioada dublului limbaj – una eraulucrãrile zise „de atelier” ºi alta erau „comenzile”, unfel de lozinci pictate, pictorul n-a avut decât un singurlimbaj, cel artistic, propriu.

RReemmeemmbbeerr IIoonn SSããlliiººtteeaannuu ((11992299-22001111))MMaarriiaannaa ªªEENNIILLÃÃ-VVAASSIILLIIUU

Ars llonga...

Dincolo ddeaspectulde

spontaneitate ºiprospeþime careîi caracterizeazãpictura se ascundeun constructor algândului ºi imaginiiplastice îndelungelaborate careîl poartã spreesenþa imaginii.Ideea cã ar fi fost„un dibuitor” în alepicturii dovedeºte

din partea artistului fie o modestie dincolo de limite,fie o cochetãrie. Personal, înclin sã cred cã a fost ºiuna ºi alta, iar „ezitãrile” de care pomenea nu erauîn realitate decât treptele devenirii artistice pe carele-a urcat calm ºi cumpãnit, fãrã acele salturiviolente care au caracterizat creaþia altor pictoricontemporani lui, care au fãcut brusc trecerea dela realismul cel mai rigid la abstracþionism. Pentruorice pictor adevãrat, abstracþia este ascunsã îndetalii; din acest punct de vedere, abstracþionismulnu e un salt decât sub aspectul aparenþelor. Undetaliu al unei picturi de Rembrandt este tot atât deabstract precum orice pânzã abstractã a unui pictormodern sau contemporan. Ion Sãliºteanu eraconºtient de acest aspect ºi nu s-a încrâncenatniciodatã sã fie demonstrativ modern, lui realitateaîi oferea nenumãrate posibilitãþi de a interpretaîntr-o manierã „taºistã”, sã spunem. Modul expeditiv(nu expediat, Doamne fereºte!) de a-ºi purtapensula pe suprafaþa pânzei îl apropie de picturagestualã, cu rezerva cã nu o face niciodatã imitativ,ci pe un reper al realitãþii. Inversarea poziþiei unortablouri de Sãliºteanu, în care subiectul îºi pierderelevanþa, l-ar pune pe privitor în faþa unor pânzeultra abstracte. Cum remarca Ion Frunzetti,„Sãliºteanu însuºi, însã, întrebat despre pictura sa,ocoleºte voit întrebarea ºi se refuzã dihotomieiconcret-abstract, afirmând cã aceasta ar fi oproblemã demult depãºitã ºi cã, e ºtiut astãzi, oriceredare a concretului implicã o dozã de abstractizare,dupã cum orice expresie abstractã porneºte ºi-ºi iavânt de pe trambulina concretului.” Da, este adevãrat,aºa stau lucrurile cu pictura maestrului Sãliºteanu,realul ca sãcapete forþãexpresivã treceprin fazaabstractizãrii.La mijloc dereal ºi abstract,de concret ºifantezie, IonSãliºteanu agãsit echilibrulºi mijloacelede expresiepotrivite pentru anu se îndepãrtanici de viaþaconcretã ºi nicide cea spiritual-artisticã.

Datoritã harului de a pãtrunde taina lucrurilor,pânã ºi caligrafiile sale abstracte sunt vii, pânã ºi unpunct sau o linie au dinamism ºi pulseazã de viaþã.

Paleta preocupãrilor artistice ale pictorului estelargã ºi necuprinsã precum lumea în care a trãit ºinimic nu-i este strãin, de la flori,peisaje, figuri umane sau compoziþiijudicios alcãtuite. Pentru fiecaregen a gãsit modul optim deexprimare, deºi toate au numitorcomun marca picturalã SAL ION,cum îºi semna artistul pânzele.Un ceva nedefinit uneºte toateacestea ºi cu toate schimbãrilede modalitate de expresie lacare a recurs, lucrãrile de tinereþeori de maturitate au aceeaºiinconfundabilã amprentã artisticã

ce-l deosebeºtede alþi pictori,fãcându-l înacelaºi timprecognoscibil fãrãezitare.

A atacat cucuraj suprafeþelemari, dar s-aputut închide fãrãefort ºi în pãtratul

unui tablou de mici dimensiuni, fãrã ca diferenþa sã-iafecteze în vreun fel calitatea picturalã, ºi asta pentrucã totdeauna gândea în cadrul suprafeþei date, cã îirespecta cerinþele. Cei care picteazã ºtiu cu câtãdificultate se miºcã pictorul unei singure dimensiunipe o alta: nu se poate gândi în mic ceea ce urmeazãsã fie realizat pe o suprafaþã de mari dimensiuni, oriinvers. Pentru a aprecia corect ceea ce urmeazã sãrealizezi, fie în mic, fie în mare, e nevoie de undesãvârºit simþ al echilibrului ºi spirit geometric, adicão gândire clarã. Aspectul liber al picturii lui IonSãliºteanu oculteazã ochiului privitorului laboratorulcreaþiei ºi efortul creator, lãsând aparenþa unei picturinãscute dintr-un simplu gest al mâinii. Doar cei carecunosc cu câtã greutate se atinge simplitatea pot sã-ipreþuiascã în profunzime calitãþile artei.

Pictura llui IIon SSãliºteanu este aceea aarmoniilor sobre, în care culoarea în starepurã are efectul unei descãrcãri luminoase

fulgerãtoare care învioreazã tabloul. O patã degalben strãlucitor, câteva pete mici de verde crud, unalbastru cobalt intens, un roºu saturat, toate acesteaînconjurate de suprafaþa mare de griuri, scot tablouldin îngânarea monocordã ºi-l învioreazã. Petele denegru din unele tablouri întãresc contrastul ºi pun învaloare strãlucirea maximã a culorii în stare purã.Niciun fel de interdicþii teoretice nu i-au stat în cale,le-a dat de o parte, le-a încãlcat ºi ignorat, singurulsãu scop a fost sã se exprime pe sine. Teoriile

jdanoviste despre realismul socialist în artã i-au fostla fel de nesuferite ca ºi mult vânturatele teorii privindculoarea ale cunoscutului pedagog german JohanesItten, foarte la modã de pe la mijlocul anilor ’60 (deºipublicate în Germania ºi apoi în Franþa cu câteva

decenii mai devreme, eleau pãtruns în mediul artisticromânesc foarte târziu, subforma unor „samizdate” carecirculau subteran). În fond,Itten nu a absolutizat teoriilesale despre culoare ºi nu adecretat cã trebuie sã sepicteze într-un singur fel,el a arãtat doar posibileleaventuri ale culorii. Vinaabsolutizãrii teoriilor saleaparþine acelor artiºtiincapabili sã gândeascãcu propriul creier culoarea,sã-ºi transpunã pe pânzãpropriile relaþii cromatice.Privind efortul unor pictoriintelectualiºti, cazna lor de apicta, mucalit, Ion Sãliºteanule-a spus: „Pictura e simplã,voi o complicaþi.”

Desenele ppictorului expuse la Galeria de Artãa Muzeului din Piteºti dovedesc cã, asemenialtor artiºti adevãraþi, Ion Sãliºteanu a

parcurs în creaþia lui faza învãþãrii, a desenuluiriguros, ºi abia odatã înarmat cu cunoºtinþelenecesare a pornit pe calea libertãþii individuale.Neîncrederea ºi aerul suspicios pe care publicul îlaratã astãzi faþã de creaþiile artei moderne ºi mai cuseamã contemporane izvorãºte din experienþeleratate ale unor artiºti „liberi” înainte de a fi învãþat ceînseamnã ordinea, „spontani” înainte de a fi exersatrigoarea, „originali” înainte de a avea cunoºtinþeleelementare ale limbajului artistic. Expunerea celorcinci desene-studii alãturi de cele mai nonconformistecreaþii abstracte ale lui Ion Sãliºteanu primeºtevaloare pedagogic-artisticã, atât pentru potenþialiiviitori artiºti, cât ºi pentru public.

Leonardo da Vinci afirma cã pictura e „una cosamentale”. Confirmarea adevãrului spuselor sale evizibilã în ordinea ce domneºte în lucrãrile sale, înspiritul geometric care îi marcheazã întreaga creaþie.Artiºtii secolului XIX ºi XX – unii dintre ei – au simþitînsã cã pentru a ajunge la înþelegerea ºi inimapublicului este necesar un efort suplimentar, celal implicãrii sufleteºti a artistului în propria-i creaþie.Îi simþi care anume sunt aceia dãruiþi nu doar cutalent cu carul, ci ºi cu inimã, dupã cum picteazã:petele de culoare vibreazã în ritmul inimii,caligrafierea desenului lor urmãreºte curgereasângelui prin vene. Picturile dãruiþilor de laDumnezeu cu minte, suflet ºi talent – Delacroix,Monet, Van Gogh, Toulouse-Lautrec, Modigliani,Schiele, Kokoschka, Þuculescu sau Matisse –pulseazã de viaþã. Ion Sãliºteanu face parte dinaceastã binecuvântatã pleiadã de artiºti care ausimþit cã, pe lângã cunoaºtere, pentru a fi un pictoradevãrat mai trebuie pus ºi mult-mult suflet.

��Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca��ÎPS CALINIC –– aarhiepiscop aal AArgeºului ººi MMuscelului��Acad. SSolomon MMARCUS –– BBucureºti��Dan DD. FFARCAª –– mmatematician, BBucureºti��Acad. RRãzvan TTHEODORESCU –– BBucureºti��Acad. MMircea MMALIÞA –– BBucureºti��Acad. PPetru SSOLTAN –– CChiºinãu��Cucu UURECHE –– aartist pplastic, CC. dde AArgeº��Vilia BBANÞA –– sscriitor, BBucureºti��Acad. MMihai CCIMPOI –– CChiºinãu��George RROTARU –– iistoric, RRâmnicu VVâlcea��Ana-MMaria GGOILAV –– aarhitect, BBucureºti

��Florian CCOPCEA –– sscriitor, TTurnu SSeverin��Cezar BBÃDESCU –– pprofesor, AArefu, AArgeº��Nicolae CCIOBANU –– aarhitect, SSUA��Geo CCÃLUGÃRU –– sscriitor, BBucureºti�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti��Aurelia CCORBEANU –– pprofesor ººi sscriitor,

Curtea dde AArgeº��Florea FFIRAN –– scriitor, CCraiova��Mircea OOPRIÞÃ –– sscriitor, CCluj-NNapoca��Gheorghe PPAULIAN –– ggrafician, CCâmpulung��Mariana ªªENILÃ-VVASILIU –– aartist pplastic, PPiteºti

Semneazã îîn aacest nnumãr


B-ddul BBasarabilor 559, ccod 1115300 tel/fax: 0004 00248 7728342, mmobil: 0004 00744356431

email: [email protected]; wwww.culturaarges.roMManagerr, eec. CCrristian MMitrrofan

Organizeazã ººi ggãzduieºte ccercuri aartistice, sseminarii,colocvii, eexpoziþii, pprezentãri dde ccarte, ddifuzare dde ffilme,

spectacole ººi cconcerte, ffestivaluri nnaþionale ººi iinternaþionale.Patrroneazã CCorrul OORFEUU, AAnsamblul FFolclorric AARGEªUULL,

Grrupul VVocal FFolclorric BBãrrbãtesc RRAAPSOZII AARGEªUULLUUI,Cenaclul dde AArrte PPlastice AARTIS.

CCeenntt rruu ll ddee CCuull ttuurrãã ºº ii AArr ttee„„GGeeoorrggee TTooppîî rrcceeaannuu”” ,,

CCuurr tteeaa ddee AArrggeeºº

AAnnuull IIII �� NNrr.. 1100 ((1111)) ��OOccttoommbbrriiee 220011112244 2244 ppaagg.. - 55 lleeii

RReemmeemmbbeerr IIoonn SSããlliiººtteeaannuu (continuare ddin ppag. 223)

c curtea de la argeºÎps calinic: justinian patriarhul biruind în istorie alexandru ciorãnescu:...

Documents