Analiza echilibrului financiar la o companie nationala

INTRODUCERE

În economia contemporană, gestiunea financiară reprezintă o componentă de primă

dimensiune în activitatea oricărei întreprinderi. Aceasta nu este o situaţie întâmplătoare, ci se

află în legătură directă cu impactul deosebit pe care gestiunea financiară previzională îl are

asupra fundamentării deciziilor tactice şi strategice asupra întreprinderii. Iar acest impact este

determinant nu doar pentru performanţele momentane, ci şi pentru garanţia perspectivelor

întreprinderii, în condiţiile mişcării sale într-un mediu concurenţial, complex şi tensionat.

În procesul de luare a deciziilor, managerii societăţilor comerciale sunt interesaţi de

natura, structura şi valoarea resurselor utilizate, întrucât acestea influenţează asupra expunerii

la risc a societăţii comerciale. Deciziile de finanţare a activelor generează costuri şi riscuri

diferite. Finanţarea pe seama capitalurilor împrumutate creşte expunerea societăţii comerciale

la risc. Nivelul dobânzilor şi fluctuaţia acestora generează costuri şi riscuri financiare.

Nivelul resurselor investite în active şi finanţarea acestora ridică problema

dimensionării şi utilizării activelor imobilizate(durabile) şi circulante(curente), concomitent

cu capacitatea societăţii comerciale de a-şi plăti obligaţiile pe termen scurt şi lung.

Astfel, pentru luarea unei decizii în perspectivă are loc urmărirea echilibrului

financiar static şi dinamic.

Prin urmărirea echilibrului static are loc analiza pe termen lung a situaţiei

întreprinderii în vederea luării deciziilor în perspectivă. Procedeul cel mai important pe baza

căruia se urmăreşte acest tip de echilibru este bilanţul contabil. Prin bilanţ, capitalurile

întreprinderii sunt prezentate atât sub aspectul originii lor, cât şi a modului de utilizare.

Având în vedere elementele componente ale bilanţului, se pot determina o serie de indicatori

statici. Pe baza bilanţului funcţional, are loc gruparea elementelor patrimoniale ale

întreprinderii în funcţie de rolul lor în cadrul ciclului de exploatare. Astfel, pe baza bilanţului

funcţional are loc determinarea fondului de rulment net. Prin determinarea fondului de

rulment net se cunoaşte ce cantitate de resurse rămân pentru finanţarea nevoilor pe termen

scurt.

Pagina 1 din 71

Prin urmărirea echilibrului dinamic are loc analiza pe termen scurt a situaţiei

întreprinderii. Pentru a realiza această analiză, are loc întocmirea bilanţului funcţional, care

este rezultatul retratării posturilor bilanţului contabil în scopul obţinerii unor mărimi care să

permită o analiză economică şi financiară adecvată. Pe baza acestui bilanţ, are loc

determinarea fondului de rulment global, necesarului de fond de rulment şi trezoreria netă. Pe

baza informaţiilor curente se vor determina o serie de indicatori dinamici utili pentru a

cunoaşte starea în care se află în momentul de analiză întreprinderea.

Starea de echilibru a întreprinderii prezintă interes atât creditorilor, cât şi acţionarilor,

dar în special managerilor în luarea deciziilor.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA EXPLOATĂRII MINIERE PETRILA

1.1. PROFILUL COMPANIEI

Pe teritoriul oraşului Petrila, în cadrul economiei sale, îşi desfăşoară activitatea

Exploatarea Minieră Petrila, puternică şi importantă unitate carboniferă care se numără

printre cele mai mari exploatări de profil din bazinul Văii Jiului, fiind în acelaşi timp una

dintre marile producătoare de huilă din ţară.

Câmpul minier Petrila este situat în partea de nord-est a bazinului Văii Jiului pe

flancul nordic al sinclinalului. El se întinde pe o suprafaţă de 1.073 ha şi este delimitat: la

nord de domeniul metamorfic prin falia marginală nordică; la est de câmpul minier Lonea; la

sud de perimetrele miniere Petrila Sud şi Livezeni; la vest de câmpul minier Dâlja.

Exploatarea Minieră Petrila are sediul în România, judeţul Hunedoara, oraş Petrila,

strada Minei, numărul 2 şi este o subunitate a Companiei Naţionale a Huilei S.A. Petroşani.

Exploatarea Minieră Petrila este o unitate economică a cărei proprietate şi gestiune

aparţine în întregime statului, aceasta funcţionând în baza unei Licenţe acordată de Agenţia

Naţională de Resurse.

Exploatarea Minieră Petrila nu are personalitate juridică, are autonomie limitată, iar

relaţiile dintre Exploatarea Minieră Petrila şi Compania Naţională a Huilei S.A. Petroşani

Pagina 2 din 71

sunt reglementate prin: „ Regulamentul de organizare şi funcţionare a Companiei Naţionale a

Huilei S.A. Petroşani ” prevăzut în H.G. nr. 806/1998.

Exploatarea Minieră Petrila este o unitate economică de producţie care asigură:

conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de extracţie a huilei; executarea de lucrări de

deschidere şi pregătire în subteran; executarea de lucrări de cercetare geologică şi tehnologică

pentru extinderea perimetrelor de exploatare şi pentru creşterea gradului de cunoaştere a celor

existente; menţinerea şi dezvoltarea capacităţilor existente; elaborează studii, proiecte şi

documentaţii proprii în vederea punerii în exploatare a noi perimetre miniere; califică şi

perfecţionează personalul propriu. Alte lucrări strict legate de obiectul de activitate în

domeniile sunt: întreţinere şi reparaţii la lucrările miniere, utilaje şi instalaţii, construcţii

montaj; transporturi tehnologice de marfă, de personal şi speciale; servicii de informatică

necesare unităţii; servicii de confecţii metalice, de rebobinare a motoarelor electrice;

activitate de salvare minieră în colaborare cu Staţia Centrală de Salvare Minieră din

Petroşani.

Alte servicii în condiţiile legii legate de obiectul de activitate al Companiei Naţionale

a Huilei Petroşani sunt: elaborează şi urmăreşte realizarea integrală a programului general de

exploatare şi dezvoltare; elaborează documentaţia tehnică de producţie, securitatea minieră şi

protecţia mediului, documentaţia de fundamentare a indicatorilor economico-financiari,

documentaţia activităţii de personal şi probleme sociale şi defalcarea acestora pe sectoare,

secţii şi active; asigură realizarea şi utilizarea maximă a capacităţilor de producţie; asigură

folosirea intensivă a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; asigură aplicarea normelor de

producţie şi igienă a muncii şi aplicarea măsurilor de protecţie a mediului înconjurător;

urmăreşte realizarea programelor speciale; stabileşte şi aplică măsurile pentru realizarea

calităţii producţiei, perfecţionarea sistemului informaţional de calcul; fundamentează şi

elaborează programul de aprovizionare tehnico-materială cu necesarul din ţară sau import şi

termenele de livrare, pe care îl trimite la serviciile de specialitate din cadrul Companiei

Naţionale a Huilei, pentru centralizarea şi încheierea de contracte cu furnizorii; asigură

exploatarea raţională a zăcământului, răspunde de aplicarea tehnologiilor de exploatare,

transport şi extracţie; experimentează şi valorifică rezultatele cercetărilor ştiinţifice, îndrumă

activitatea de investiţii-inovaţii; urmăreşte şi centralizează principalii indicatori economico-

financiari, întocmeşte şi transmite la Compania Naţională a Huilei Petroşani dări de seamă

periodice, întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli aprobate de Compania Naţională a

Huilei Petroşani; în baza delegării expuse a Consiliului de Administraţie al Compania

Naţională a Huilei Petroşani, Exploatarea Minieră Petrila poate încheia contracte economice

Pagina 3 din 71

privind relaţiile de muncă şi prestări servicii; presupune, execută, organizează şi controlează

lucrările de dezvoltare-investiţii, în conformitate cu programul general de dezvoltare; asigură

aplicarea prevederilor legale privind salarizarea şi normarea muncii, stimulează material;

stabileşte necesarul de personal şi cadre proprii pe meserii şi specialităţi, organizează

calificarea personalului muncitor, practica la locul de muncă în colaborare cu instituţiile de

învăţământ; încadrează personal propriu, stabileşte criterii unitare de selecţionare şi

promovare, face propuneri pentru specializare şi perfecţionarea personalului.

Din punct de vedere tehnologic, activitatea la Exploatarea Minieră Petrila se prezintă

structurată pe două mari categorii:

activitatea de bază din subteran;

deservirea activităţii din front cu utilităţile necesare.

Domeniu de activitate îl constituie extracţia zăcămintelor de cărbune, în perimetrul

Exploatării Miniere Petrila identificându-se mai multe strate de cărbune cu grosimi, extinderi

şi alcătuiri foarte variate pe direcţia şi înclinarea zăcământului.

Cărbunele întâlnit în cele 21 de strate din câmpul minier Petrila este încadrat în

categoria „huila” energetică de Valea Jiului. Acest cărbune are culoarea neagră, cu luciu de

smoală sau semilucios, sau cu alternanţe lucioase sau semimate. Este compact sau

sfărâmicios, cu spărtură neregulată, concoidală sau se desface uşor pe planele de stratificaţie.

Cărbunele steril obţinut de către Exploatarea Minieră Petrila este transportat la

Preparaţia Corăeşti pentru prelucrare, de unde este livrat mai departe la termocentrala Mintia,

singurul client către care se furnizează cărbunele extras.

Exploatarea Minieră Petrila îşi procură materiile şi materialele necesare realizării

procesului de extracţie a cărbunelui de la diverşi furnizori cu care încheie contracte de livrare,

astfel: explozivul utilizat este furnizat de către Exploatarea Minieră Vulcan pe bază de

comenzi, această mină furnizând explozivul pentru toate minele din Valea Jiului în

conformitate cu regulile emise de Compania Naţională a Huilei; stâlpii utilizaţi în construcţia

galeriilor sunt furnizaţi de către GeromInvest S.A.; grinzile sunt furnizate de către S.C. Alpin

S.A.; plasa metalică şi armăturile metalice sunt furnizate de mai multe firme din industria

sârmei.

Exploatarea Minieră Petrila dispune de organigrama funcţională aprobată în Consiliul

de Administraţie a Companiei Naţionale a Huilei S.A. Petroşani, în care sunt stabilite

subordonările ierarhic-funcţionale pe trei nivele:

conducerea exploatării;

servicii, compartimente funcţionale;

Pagina 4 din 71

sectoare de activitate.

Conducerea este reprezentată de:

directorul exploatării ing. Jujan Constantin;

inginerul şef producţie-investiţii ing. Necula Aurelian;

inginerul şef electromecanic ing. Huruială Vasile;

inginerul şef securitate minieră ing. Lupulescu Gheorghe;

contabilul şef ec. Velea Mihaela.

1.2. ETAPELE DEZVOLTĂRII

Date certe care atestă existenţa localităţii Petrila sunt cuprinse în „Dicţionarul istoric

al localităţilor din Transilvania”, volumul II, întocmit de Coriolan Suciu, publicat de Editura

Academiei Republicii Socialiste România. În acest dicţionar se citează Petrila ca primă

atestare în 1773, sub denumirea de Sij in Petrila, Daiz Petrila(conscripţia Klein); apoi în 1750

Zsil Petrila(conscripţia Aaron), ca în conscripţiile următoare din 1760-1762 şi 1854 să apară

Petrila.

Atraşi de bogatele zăcăminte carbonifere ce se descoperiseră pe cursurile de apă din

această zonă, fraţii Hoffmann şi Carol Maderspach, proprietari austrieci de mine, au început

în 1840 primele exploatări rudimentare de cărbune la suprafaţă pentru alimentarea cu cărbune

a topitoriilor primitive.

Prima societate care în anul 1850 a început lucrările de exploatare a cărbunelui din

Valea Jiului a fost „Societatea braşoveană de mine şi cuptoare” cu sediul la Viena.

Documentele existente în Cartea de concesiuni a Capitanatului minier pentru

Transilvania aflată în păstrarea Arhivelor Statului Deva, atestă că din decembrie 1858 pe

teritoriul localităţii Petrila au fost acordate mai multe concesiuni de terenuri miniere care au

început să fie exploatate începând cu anul următor. Rezultă că mina Petrila exploatează

cărbunele din 1859.

Cea dintâi maşină cu aburi din Valea Jiului s-a folosit în anul 1872 la mina Deak

Petrila la ascensoare, având 60 cp, presiunea de lucru 5 atm, viteza de transport 4-6 m/s, tip

Mayer cu pistoane germane, livrată de firma Erich şi Hoffann din Hermanseifen. La această

maşină a fost cuplată o pompă de apă livrată de aceeaşi firmă în anul 1872 şi pompa de apă

Pagina 5 din 71

din Jiu în sala cazanului. După un an a fost achiziţionată o altă maşină cu aburi pentru

ridicarea apelor din mină.

În anul 1872 la mina Deak Petrila, cea mai mare mină a statului din Valea Jiului, se

produce prima catastrofă minieră prin explozia gazului metan. Incendiul provocat de explozie

a cuprins sala maşinii de extracţie, care a ars complet şi a provocat prăbuşirea turnului de

extracţie. Lucrările de repunere în funcţie au durat un an, în acest timp activitatea de

producţie s-a limitat la sectoarele de suprafaţă.

După anul 1890 s-au introdus instalaţiile electrice prin montarea primelor motoare

electrice cu curent alternativ trifazic.

În anul 1892, prima grevă a minerilor ca acţiune de clasă a durat două săptămâni.

Aceşti cereau reducerea zilei de lucru, mărirea salariilor, anularea unor reţineri nejustificate.

Pe 18 iulie minerii au sistat lucrul, minele societăţii braşovene au rămas goale. Greva a fost

înăbuşită brutal de către armată şi poliţie, fără ca minerii să obţină rezultate.

În anul 1894, „Societatea anonimă de mine de cărbune din Salgotarjan” cumpărase

toate minele, printre care şi Petrila şi drepturile de arendă ale societăţii braşovene pentru

suma de 3,5 miliarde forinţi, această societate devenind o cointeresare austriaco-germană şi

maghiară.

În anul 1902 s-a introdus pentru prima dată transportul cu vagoneţi în subteran.

La mina Petrila în afară de stratul principal, lucrările vechi s-au extins mai mult

asupra zăcămintelor subţiri de 4, 5, 6, 7, 9, 13 şi 14 în abataje folosindu-se metoda de

exploatare cu prăbuşire.

Pentru transportul pe verticală în subteran, în afară de puţul de extracţie, prevăzut cu o

maşină cu aburi de 136 cp, mina Petrila avea trei puţuri oarbe-unul în centru şi două la

periferie - , dispuse astfel încât fiecare să aibă o rază de 330 m.

La mina Petrila s-a experimentat pentru prima dată în Valea Jiului rambleul hidraulic,

care pe baza rezultatelor bune obţinute, a fost generalizat la toate minele societăţii.

În anul 1931 se construieşte o preparaţie modernă cu o capacitate de 270 tone pe oră,

care era considerată una dintre cele mai mari din lume. A crescut producţia de brichete de

cărbune, produs rezultat prin valorificarea cărbunelui mărunţit. Această spălătorie modernă

putea prepara întreaga producţie a minelor din partea estică a bazinului şi minei Aninoasa,

ridica valoarea calorică a produselor, în medie, cu 30%.

Faţă de 775.467 tone de cărbune în anul 1951, producţia minei a crescut în anul 1965

la 860.964 tone, iar în anul 1983 a crescut la 1.251.177 tone cărbune devenind a treia unitate

producătoare de cărbune din Valea Jiului după Lupeni şi Vulcan.

Pagina 6 din 71

În anul 1997 are loc prima restructurare în urma căreia 250 de mineri sunt

disponibilizaţi. Astfel, numărul de angajaţi a scăzut de la 3.898 în anul 1996 la 2.184 în anul

1998.

În anul 2001, experimental, la Exploatarea Minieră Petrila are loc punerea în funcţie a

primului abataj cu banc de cărbune subminat la stratele de înclinare mare(metoda

BOURBAKI).

Având în vedere şi schimbările survenite pe piaţa cărbunelui, s-au înregistrat numai

cereri de huilă energetică, astfel, în luna iunie 2002 se închide Preparaţia Petrila, mina livrând

huilă sortată pentru principalul beneficiar Electrocentrala Mintia, personalul angajat fiind

repartizat la exploatările miniere din Valea Jiului, printre care şi Exploatarea Minieră Petrila.

În aprilie 2005 are loc o altă restructurare, în urma căreia mai rămân 1609

angajaţi(1479 muncitori, 61 maiştri, 69 TESA).

În 17 ianuarie 2006 mai sunt disponibilizaţi încă 38 de persoane, în 28 februarie 2006

mai sunt disponibilizaţi încă 80 de angajaţi, în 28 martie 2006 încă 38 de mineri, iar în 29

aprilie 2006 au mai plecat 40 de mineri.

În prezent Exploatarea Minieră Petrila are un efectiv de 1491 de angajaţi.

1.3. PERSPECTIVE

Obiectivele de la suprafaţa Exploatării Miniere Petrila au fost executate pe parcursul

etapelor de dezvoltare a minei ţinând cont în principal de solicitările legate de creşterea

capacităţii producţiei.

Dacă sub aspect cantitativ lucrările de la suprafaţă ar putea asigura în continuare

deservirea activităţii subterane, din punct de vedere calitativ se impun o serie de lucrări

privind înlocuirea echipamentului tehnologic uzat moral şi fizic cât şi aplicarea unor soluţii

tehnice care să asigure eficienţa economică a procesului de producţie, precum şi pentru

asigurarea condiţiilor cerute de protecţia muncii şi a mediului înconjurător. Astfel, anul acesta

au fost achiziţionate utilaje şi echipamente necesare unei noi instalaţii de electrocompresoare

elicoidale, tip Atlas-Copco, de mare randament complet automatizate, urmând a fi montate în

primul trimestru al anului 2007.

Datorită reducerii numărului de mineri, dar şi al numărului mare al accidentelor de

muncă în viitor se va reduce numărul de sectoare de la 9 la 6 sectoare.

Pagina 7 din 71

Dacă până acum activitatea de bază din subteranul Exploatării Miniere Petrila şi-a

desfăşurat activitatea în cadrul a 3 sectoare de producţie şi un sector de deschideri-pregătiri,

începând cu anul 2007 va mai exista un singur sector de producţie.

Până anul acesta se exploatau stratele 3, 5, 6, 7, 13 din blocul 0. În prezent, zona

blocurilor 0 şi I este în conservare urmând să fie cuprinsă într-un program de închidere.

Activitatea de exploatare a cărbunelui se va restrânge, singurul strat care se va mai

exploata fiind stratul 3 din blocul II .

CAPITOLUL II

PREZENTAREA SITUAŢIEI FINANCIARE

A EXPLOATĂRII MINIERE PETRILA

Starea de performanţă financiară a unei întreprinderi interesează în special pe

creditori, element cheie urmărit de orice potenţial sau real creditor, menţinerea unei stări de

performanţă cât mai bună şi îmbunătăţirea performanţei financiare trebuie să fie preocuparea

esenţială a firmei în vederea realizării obiectivului central de continuare a existenţei acesteia

în condiţii de profitabilitate şi rentabilitate.

Analiza financiară reprezintă activitatea de diagnosticare a stării de performanţă

financiară a întreprinderii la închiderea exerciţiului financiar. Rezultatele analizei

performanţelor economico-financiare ale întreprinderii vor fundamenta deciziile operative şi

strategice de exploatare a capitalului economic şi de investire(dezinvestire) de noi capitaluri.

Acest domeniu cu totul special îşi propune să evidenţieze modalităţile de realizare a

echilibrului financiar atât pe termen lung cât şi pe termen scurt precum şi trepte de acumulare

bănească, de rentabilitate ale întreprinderii, în desfăşurarea activităţii de analiză financiară

sunt utilizate documente de sinteză furnizate de contabilitate, documente în care se regăsesc o

serie de informaţii ce reflectă situaţia financiară a întreprinderii şi starea patrimonială a

acesteia.

Analiza financiară îşi propune să stabilească punctele tari şi punctele slabe ale

gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare

într-un mediu concurenţial. De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor

externe ale partenerilor economici şi financiar-bancari pentru fundamentarea unor posibile

Pagina 8 din 71

acţiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern cât şi cea externă

au ca obiectiv determinarea rentabilităţii şi a riscului, şi, în final, a valorii întreprinderii.

În procesul de conducere, analiza financiară constituie un element operaţional, de

cunoaştere a stării de funcţionare a sistemului şi pe aceasta bază de iniţiere a măsurilor de

reglare a disfuncţionalităţilor. Semnalul dereglării funcţionării sistemului şi, respectiv, pentru

ordonarea analizei financiare, îl reprezintă abaterea de la un obiectiv parametrizat în timp şi

spaţiu, de la o normă de funcţionare a sistemului.

Unul dintre obiectivele majore ale managementului întreprinderii ar trebui să fie

gestiunea raţională şi eficientă a resurselor pe care le au la dispoziţie deoarece resursele sunt

limitate şi utilizarea lor raţională duce la un nivel superior de eficienţă şi rentabilitate.

Analiza situaţiei financiare se realizează cu ajutorul bilanţului financiar, care mai

poartă şi numele de bilanţ lichiditate - exigibilitate. Bilanţul financiar al Exploatării Miniere

Petrila pe perioada studiată este prezentat în tabelul 2.1.:

Tabelul 2.1.

Bilanţul financiar al Exploatării Miniere Petrila

[ mii RON ]

Specificaţie ACTIV Nr.

crt.

Specificaţie PASIV

2003 2004 2005 2003 2004 2005

Imobilizări

necorporale

0 0 2 1. Capital propriu -192.649 -67.890 -64.302

Imobilizări corporale 49.175 46.922 62.130 2. Datorii pe

termen mediu şi

lung

0 0 0

Imobilizări financiare 0 0 0 I. Capital

permanent

-192.649 -67.890 -64.302

Active imobilizate 49.175 46.922 62.132 3. Datorii pe 265.115 160.186 180.968

Pagina 9 din 71

termen scurtStocuri 3.778 4.205 5.914

Creanţe 18.833 40.370 48.553

Disponibilităţi 680 799 67

Active circulante 23.291 45.374 54.534

TOTAL ACTIV 72.466 92.296 116.666 TOTAL PASIV 72.466 92.296 116.666

2.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ

Termenul „structură” provine din limba latină de la „struere”, care înseamnă

construire, maniera în care un edificiu este construit sau un lucru este dispus şi aranjat.

Din punct de vedere al analizei economico-financiare structura are sensul de proporţie

sau componentă a unui întreg.

Ratele de structură ale bilanţului se calculează ca raport între un post sau grupă de

posturi din activ şi totalul bilanţului, precum şi ca raport între diferitele componente de activ.

Informaţiile oferite de aceste rate se referă la:

destinaţia economică a capitalurilor;

gradul de lichiditate a elementelor de activ;

capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activului ca urmare a schimbărilor

conjuncturale.

Ratele de structură ale activului reflectă preponderent aspecte privind patrimoniul

întreprinderii, apartenenţa sectorială şi natura activităţii desfăşurate.

Pe baza acestor rate se evidenţiază latura tehnico-economică şi juridică şi mai puţin

aspectele de politică financiară.

Analiza structurii pasivului arată că societăţile comerciale utilizează diferite surse de

finanţare: surse proprii, reprezentate de capitalul social şi rezultatele obţinute; surse

împrumutate de natura împrumuturilor obligatare sau bancare(pe termen lung, mediu şi scurt)

şi surse atrase(credite comerciale).

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii adoptate de întreprindere

în domeniul financiar, prin evidenţierea unor aspecte privind stabilitatea financiară,

autonomia financiară, precum şi gradul de îndatorare

Pagina 10 din 71

2.1.1. Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate(rAi) reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate

permanent în totalul patrimoniului şi măsoară gradul de investire a capitalului în

întreprindere.

Rata activelor imobilizate se calculează cu relaţia:

Valorile înregistrate de rată diferă în funcţie de sectorul de activitate, cel mai frecvent

situându-se în jurul valorii de 40%-60%.

2.1.2. Rata activelor circulante

Rata activelor circulante(rAc) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul

bilanţului:

Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante există următoarea relaţie:

Valoarea minim acceptată a acestei rate este de 40%.

2.1.3. Rata stabilităţii financiare

Rata stabilităţii financiar(rsf), reflectă legătura dintre capitalul permanent aflat la

dispoziţia întreprinderii şi patrimoniul total, calculându-se cu relaţia:

Pagina 11 din 71

rAc = *100

rAi+rAc=100

rAi = *100

2.1.4. Rata autonomiei financiare

Rata autonomiei financiare exprimă gradul de finanţare a elementelor de activ pe

seama resurselor proprii şi se determină cu relaţiile:

A) Rata autonomiei financiare globale(rafg):

Reflectând ponderea capitalurilor proprii în total surse de finanţare, este de dorit ca

nivelul ratei să fie cât mai mare. Nu trebuie însă neglijată nici finanţarea pe seama resurselor

furnizate de terţi, mai ale când se realizează în condiţii avantajoase.

Dacă se ia în considerare politica financiară a fiecărei întreprinderi este foarte dificil

de stabilit nivelul optim al ratei; se consideră însă satisfăcătoare o rată a autonomiei

financiare globale care să fie mai mare decât 1/3.

Pe baza experienţei practice se consideră că:

a) dacă capitalul propriu reprezintă cel puţin 2/3 din totalul resurselor, rezultă că

întreprinderea are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanţii certe pentru a beneficia

de noi credite;

b) dacă capitalul propriu deţine o pondere de 30%-50% în totalul resurselor,

întreprinderea poate beneficia de noi credite, dar cu un risc mai mare în ceea ce priveşte

rambursarea;

c) dacă capitalul propriu se situează sub 30%, întreprinderea nu mai prezintă garanţii

pentru a beneficia de noi credite.

B) Rata autonomiei financiare la termen(raft):

Pagina 12 din 71

rsf = *100

rafg = *100

raft = *100

Această rată este mai expresivă decât prima, deoarece exprimă structura capitalurilor

permanente care asigură o finanţare îndelungată a întreprinderii.

Autonomia financiară este asigurată dacă nivelul ratei este ≥50%.

2.1.5. Rata îndatorării

Rata îndatorării globale măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în total resurse,

calculându-se după formula:

Nivelul ratei trebuie să fie subunitar(1/3) îndepărtarea de 1 semnificând reducerea

îndatorării, respectiv creşterea autonomiei financiare.

2.1.6. Analiza ratelor de structură la Exploatarea Minieră Petrila

Ratele de structură ale Exploatării Miniere Petrila pe perioada 2003-2005 sunt

prezentate în tabelul următor:

Tabelul 2.2.

Ratele de structură ale Exploatării Miniere Petrila

Nr.

crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2003 2004 2005

1. Active imobilizate mii

RON

Ai 49.175 46.922 62.132

2. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% IAi 100 95,42 132,42

3. Activ total mii At 72.466 92.296 116.666

Pagina 13 din 71

rîg = *100

RON

4. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% IAt 100 127,36 126,40

I. Rata activelor imobilizate % rAi=(Ai/At)*100 67,86 50,84 53,26

5. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% IrAi 100 74,91 104,76

6. Active circulante mii

RON

Ac 23.291 45.374 54.534

7. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% IAc 100 194,81 120,18

II. Rata activelor circulante % rAc=(Ac/At)*100 32,14 49,16 46,74

8. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% IrAc 100 152,96 95,08

9. Împrumuturi pe termen

mediu şi lung

mii

RON

ÎTML 0 0 0

10. Datorii pe termen scurt mii

RON

DTS 265.115 160.186 180.968

11. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% IDts 100 60,42 112,97

12. Pasiv total mii

RON

Pt 72.466 92.296 116.666

III. Rata îndatorării globale % rîg=(Îtml+Dts/

Pt)*100

365,85 173,56 155,12

13. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% Irîg 100 47,44 89,38

14. Cifra de afaceri mii

RON

CA 50.563 62.105 58.840

15. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% ICA 100 122,83 94,74

Analiza ratei activelor imobilizate urmăreşte evoluţia ponderii elementelor

patrimoniale utilizate permanent în total activ, reflectând gradul de investire a capitalului în

întreprindere. Rata activelor imobilizate, pe perioada studiată, oscilează în jurul valorii

Pagina 14 din 71

maxim admisibile de 60%, înregistrând în anul 2004 o tendinţă de scădere, iar în anul 2005 o

tendinţă de creştere.

În dinamică, reducerea ratei activelor imobilizate din anul 2004 (cu 17,02 puncte

procentuale) se datorează ritmului de creştere mai mare al activului total(127,36%) faţă de

ritmul activelor imobilizate(95,42%). Scăderea valorii activelor imobilizate s-a datorat

înregistrării amortizării anuale; scoaterii din funcţiune a imobilizărilor corporale şi

necorporale neamortizate, prin casare; vânzarea unor imobilizări corporale şi necorporale;

reevaluarea imobilizărilor corporale; minusuri de gestiune la inventariere sau ca urmare a

unor situaţii de forţă majoră cum sunt incendiile şi calamităţile.

În anul 2005 valoarea activelor imobilizate a crescut la 62.132 mii RON faţă de anul

2004 când erau de 46.922 mii RON. Această creştere s-a datorat achiziţionării şi punerii în

funcţiune de noi imobilizări corporale; modernizarea imobilizărilor corporale existente;

achiziţionării de noi produse informatice.

Compararea indicelui activelor imobilizate(74,91% în anul 2004 şi 104,76% în anul

2005) cu ritmul cifrei de afaceri(122,83% în anul 2004 şi 94,74% în anul 2005) reflectă o

diminuare a eficienţei utilizării activelor imobilizate.

Dinamica activelor imobilizate este prezentată în graficul de mai jos:

Figura 2.1. Dinamica activelor imobilizate

Pagina 15 din 71

Dinamica activelor imobilizate

0

10

20

30

40

50

60

70

80

2003 2004 2005 Timp

Rata Ai

Valoare max.

Rat

a A

i%

Analiza ratei activelor circulante arată ponderea activelor cu caracter temporar în total

activ.

Dacă în anul 2003 rata activelor circulante este mai mică decât nivelul minim, în anul

2004 ea înregistrează un nivel mai mare decât nivelul minim, tendinţa fiind de creştere.

În anul 2004, rata arată o creştere a ponderii activelor circulante(cu 17,02 puncte

procentuale) ca urmare a creşterii activelor circulante într-un ritm mai ridicat decât ritmul

activelor totale(152,96%>127,36%).

Comparând ritmul activelor circulante cu ritmul cifrei de afaceri se poate observa că

are loc o scădere a vitezei de rotaţie a activelor circulante, de unde rezultă o înrăutăţire a

eficienţei utilizării acestora.

Dinamica activelor circulante este prezentată în graficul de mai jos:

Figura 2.2. Dinamica activelor circulante

Datorită pierderilor mari înregistrate de întreprindere, valoarea capitalurilor proprii

este negativă, calculul ratei stabilităţii financiare şi al ratei autonomiei financiare nu pot fi

efectuate. Totuşi, se observă o tendinţă de îmbunătăţire a situaţiei financiare deoarece

pierderea din anul 2005 este mai mica decât cea din anul 2004.

Rata îndatorării globale măsoară ponderea datoriilor totale faţă de terţi, indiferent de

natura lor.

În primul an de analiză, societatea a înregistrat resurse împrumutate şi atrase în

proporţie de 365,85%. în următorii ani, rata a înregistrat valori descrescătoare, care reflectă o

Pagina 16 din 71

Dinamica activelor circulante

0

10

20

30

40

50

60

2003 2004 2005 Timp

Rat

a A

c%

Rata Ac

Valoare min.

îmbunătăţire a situaţiei financiare a întreprinderii. Aceste descreşteri ale ratei s-au datorat

creşterii într-un ritm mai mare a pasivului total faţă de datoriile totale.

Dinamica ratei îndatorării globale este prezentată în graficul de mai jos:

Figura 2.3. Dinamica ratei îndatorării globale

Analiza ratelor de structură permite să trag următoarea concluzie cu privire la situaţia

financiară a societăţii, şi anume că structura activului şi pasivului reflectă o situaţie

nefavorabilă, deoarece pentru activ are loc o reducere a eficienţei utilizării elementelor , iar

pentru pasiv are loc o reducere a gradului de îndatorare, însă societatea continuă să

înregistreze pierderi.

2.2. ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE

Urmărirea modului de gestionare a resurselor se face cu ajutorul ratelor de gestiune

(vitezei de rotaţie) care arată rapiditatea cu care resursele trec prin toate stadiile până se

reîntorc în forma bănească iniţială. Cu ajutorul acestor rate se măsoară viteza de transformare

a activelor în lichidităţi, precum şi viteza de reînnoire a datoriilor.

Ratele măsoară ritmul de reînnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea

stocurilor şi creanţelor comerciale, pe de o parte şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe

de altă parte.

Pagina 17 din 71

Dinamica ratei îndatorării globale

0

50

100

150

200

250

300

350

400

2003 2004 2005 Timp

Rata indatorariiglobale

Valoare max.

Rat

a în

dat

oră

rii

glo

bal

e %

O rată de gestiune se exprimă prin două mărimi:

numărul de rotaţii(nr):

durata în zile a unei rotaţii(dz):

Cifra de afaceri încorporează componentele valorice necesare pentru acoperirea

cheltuielilor de fabricaţie, reînnoirea stocurilor de materiale, a maşinilor şi utilajelor, pentru

plata furnizorilor, plata salariilor, rambursarea creditelor, cât şi pentru acoperirea altor nevoi

ale întreprinderii.

Numărul de rotaţii ne indică de câte ori elementele de activ sau de pasiv se rotesc prin

cifra de afaceri într-o perioadă de calcul, iar durata în zile a unei rotaţii ne indică numărul de

zile necesare elementelor de activ sau pasiv pentru parcurgerea unei rotaţii.

Cu cât viteza de rotaţie este mai mare necesarul relativ de active şi fonduri este mai

mic, obţinându-se o masă a profitului mai mare.

Cele mai utilizate rate de gestiune în analiza gestiunii resurselor sunt:

A) Rata de gestiune a activelor totale

Această rată evidenţiază modul în care sunt gestionate mijloacele economice de care

dispune o întreprindere.

Indicatorii utilizaţi sunt numărul de rotaţii al activelor totale şi durata în zile a unei

rotaţii:

nr At = sau dz At = * 360

În practică, pentru urmărirea eficienţei utilizării activului total se foloseşte frecvent

numărul de rotaţii, care reflectă nivelul de organizare. Pentru o întreprindere din domeniul

industrial există următoarele situaţii:

dacă nr At < 1 rotaţie, organizarea este necorespunzătoare;

Pagina 18 din 71

nr =

dz = * T

dacă 1 < nr At < 1,4 rotaţii, organizarea este mediocră;

dacă 1,4 < nr At < 2 rotaţii, organizarea este satisfăcătoare;

dacă nr At > 2 rotaţii, organizarea este bună.

Valoarea minimă care asigură o eficienţă acceptabilă a gestiunii activelor totale este

de 2 rotaţii(180 de zile).

B) Rata de gestiune a clienţilor

Clienţii reprezintă creanţe ale întreprinderii, rezultate din livrarea de bunuri şi / sau

prestarea de servicii şi care au o anumită scadenţă de încasare.

Rata de gestiune a clienţilor(viteza de rotaţie a creanţelor) ne arată în câte zile îşi

încasează întreprinderea contravaloarea livrărilor de la clienţi, putându-se aprecia fie prin

numărul de rotaţii al creditului clienţi, fie prin durata de încasare, în zile a creditului:

nr Cl = sau dz Cl = * 360

Durata în zile a creditului „clienţi” exprimă decalajul în zile de la data facturării până

la data încasării contravalorii facturii. Dacă durata în zile a creditului este mare înseamnă că

se folosesc resursele financiare ale întreprinderii. În cazul în care această durată depăşeşte 30

de zile întreprinderea se confruntă cu dificultăţi în încasarea facturilor. Dacă durata în zile a

creditului client este mai mare decât durata în zile a creditului furnizor atunci la nivelul

întreprinderii se creează un deficit de resurse financiare.

C) Rata de gestiune a furnizorilor

Rata de gestiune a furnizorilor(viteza de rotaţie) ne arată în câte zile întreprinderea îşi

achită obligaţiile sale faţă de furnizori exprimându-se prin număr şi durata în zile a unei

rotaţii:

nr Fz = sau dz Fz = * 360

Dacă durata în zile a creditului furnizor este mare înseamnă că întreprinderea

foloseşte resursele acestuia. Dacă însă este mai mare de 30 de zile, întreprinderea trebuie să-şi

analizeze cauzele lipsei de lichidităţi.

Pagina 19 din 71

Ratele de gestiune ale Exploatării Miniere Petrila pe perioada 2003-2005 sunt

prezentate în tabelul următor:

Tabelul 2.3.

Ratele de gestiune ale Exploatării Miniere Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2003 2004 2005

1. Cifra de afaceri mii

RON

CA 50.563 62.105 58.840

2. Activ total mii

RON

At 72.466 92.296 116.666

3. Durata unei rotaţii zile/

rotaţii

dz=(At/CA)*360 512,95 535,01 713,80

4. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% Idz 100 104,30 133,42

5. Clienţi mii

RON

Cl 18.833 40.370 48.553

6. Durata unei rotaţii zile/

rotaţii

dz=(Cl/CA)*360 134,09 234,01 297,06

7. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% Idz 100 174,52 126,94

8. Furnizori mii

RON

Fz 6.018 9.638 9.146

9. Durata unei rotaţii zile/

rotaţii

dz=(Fz/CA)*360 42,85 55,87 55,96

10. Indice de creştere cu baza

în lanţ

% Idz 100 130,39 100,16

În general, se poate afirma că o gestiune eficientă a resurselor se realizează atunci

când se obţin rezultatele scontate cu un volum cât mai limitat de resurse. Creşterea nivelului

Pagina 20 din 71

de eficienţă în gestiunea resurselor se poate realiza atât prin obţinerea aceluiaşi rezultat cu un

volum mic de resurse sau obţinerea unui rezultat mai mare cu acelaşi volum de resurse.

Între cifra de afaceri şi nivelul consumului de resurse este o condiţionare reciprocă,

creşterea cifrei de afaceri la acelaşi consum de resurse sau obţinerea aceluiaşi nivel al cifrei

de afaceri cu un consum mai mic de resurse înseamnă creşterea utilizării resurselor.

Capitalul total aflat la dispoziţia unei întreprinderi poate fi atât privit ca o sumă de

bani investită sau imobilizată la dispoziţia unei afaceri cât şi ca o masă de bunuri în care a

fost investit acel capital cu scopul derulării unor activităţi productive. Capitalul total este

privit ca şi sumă de bani, din punct de vedere financiar, iar ca şi masă de bunuri în care a fost

investit capitalul, din punct de vedere economic, evidenţiind modul de utilizare a resurselor

financiare.

Conform calculelor din tabel reiese că activele totale se rotesc la un interval mai mare

de un an, ajungând ca în anul 2005 sa se rotească la aproximativ doi ani(713,80 zile /rotaţie),

ceea ce reprezintă o situaţie nefavorabilă pentru întreprindere.

Reducerea vitezei de rotaţie are ca efect principal o presiune financiară degajată din

creşterea gradului de imobilizare a activelor.

Dintre măsurile de îmbunătăţire a gestiunii activului total se pot număra: optimizarea

structurii activului în concordanţă cu obiectul de activitate; valorificarea superioară a

imobilizărilor; fructificarea resurselor materiale şi creşterea gradului lor de lichiditate;

creşterea cifrei de afaceri prin creşterea vânzărilor. Se observă că aceste măsuri ţin de

eficientizarea elementelor componente ale activului total: activele imobilizate şi activele

circulante.

Creşterea cifrei de afaceri se poate realiza prin două modalităţi: creşterea cantităţii

vândute şi creşterea preţurilor.

Creşterea cantităţii vândute este posibilă doar dacă există cerere pentru produsele

respective. O altă măsură de creştere a cifrei de afaceri este cucerirea de noi pieţe prin

scăderea preţurilor de vânzare, dar în limita obţinerii unei marje de profit minime care să

ducă la o rentabilitate corespunzătoare.

Creşterea preţurilor este posibilă dacă preţul practicat este inferior cu preţurile

concurenţilor la aceleaşi produse, iar calitatea este comparabilă, sau întreprinderea are o cota

mare de piaţă şi controlează nivelul preţurilor sau îmbunătăţeşte calitatea produselor

respective.

Pornind de la necesitatea realizării şi menţinerii echilibrului financiar se impune o cât

mai bună gestionare a creanţelor şi datoriilor din exploatare şi, mai mult de atât, asigurarea

Pagina 21 din 71

unei corelaţii între durata medie de încasare a creanţelor şi durata medie de achitare a

datoriilor.

Având în vedere că din categoria creanţelor cele mai importante sunt „creanţele-

clienţi”, iar din categoria datoriilor cele mai importante sunt cele faţă de furnizori se poate

particulariza analiza la gestiunea clienţilor şi furnizorilor.

Obiectivele gestiunii clienţi pot viza fie reducerea creditului comercial, şi implicit

diminuarea creanţelor clienţi, această măsură putând determina reducerea vânzărilor

întreprinderii, fie prelungirea duratei creditului clienţi, ceea ce este de natură să stimuleze

vânzările, dar prelungirea duratei de încasare a clienţilor antrenează costuri de finanţare a

creanţelor clienţi şi amplifică riscul de insolvabilitate a întreprinderii.

O valoare normală pentru viteza de rotaţie a clienţilor pe piaţa românească este de cel

puţin 12 rotaţii pe an, care corespunde unei durate medii de încasare a creanţelor de 30 de

zile.

În situaţia analizată, duratele de încasare a clienţilor sunt destul de mari şi cresc de la

un an la altul pe seama creşterii creanţelor clienţi faţă de reducerea cifrei de afaceri, în anul

2005, şi creşterii într-un ritm mai rapid a creanţelor clienţi faţă de cifra de afaceri, în anul

2004.

Gestiunea creanţelor clienţi prezintă o tendinţă de înrăutăţire începând cu anul 2005.

Aşa cum gestionarea creditului-clienţi este un important de gestiune a nevoilor, şi

gestionarea creditului-furnizori primit de întreprindere reprezintă un mijloc important de

gestiune a surselor atrase.

Sumele care trebuie plătite furnizorilor sunt pentru societate surse atrase care pot fi

folosite temporar de întreprindere în procesul de exploatare până la achitarea facturilor, şi de

aceea întreprinderea este interesată ca durata de scadenţă a acestor facturi să fie cât mai mare.

Deci întreprinderea este avantajată de o durată de rotaţie a creditului-furnizori cât mai mare.

Având în vedere că duratele medii de plată a facturilor către furnizori trebuie să fie

comparabile cu duratele medii de încasare a facturilor de la clienţi, se recomandă ca acestea

să fie de cel mult 30 de zile, ceea ce corespunde unui număr maxim de 12 rotaţii pe an.

În cazul Exploatării Miniere Petrila, duratele medii de rotaţie a furnizorilor sunt mai

mari de 30 de zile în toţi cei 3 ani şi cresc de la un an la altul. Aceasta se datorează creşterii

într-un ritm mai mare a datoriilor către furnizori decât a creşterii cifrei de afaceri, de-a lungul

celor 3 ani.

Pagina 22 din 71

Analiza comparativă a duratelor de încasare faţă de duratele de plată a obligaţiilor de

exploatare este importantă din perspectivă menţinerii echilibrului financiar al întreprinderii,

respectiv pentru fundamentarea strategiei de finanţare.

În toţi cei 3 ani analizaţi duratele de achitare a obligaţiilor sunt mai mici decât

duratele de încasare a clienţilor, ceea ce reflecta o situaţie nefavorabilă deoarece

întreprinderea trebuie să achite mai repede furnizorii decât îţi încasează creanţele, aceasta

aflându-se în incapacitate de plată, având loc un dezechilibru financiar.

O prezentare sugestivă a analizei comparative a creanţelor cu obligaţiile este redată

prin graficul următor:

Figura 2.4. Analiza comparativă clienţi-firnizori

În concluzie se poate afirma că ratele de gestiune analizate au o evoluţie nefavorabilă,

reflectând creşterea gradului de imobilizare a resurselor financiare, iar corelaţia rata de

gestiune a clienţilor-rata de gestiune a furnizorilor este nefavorabilă întreprinderii.

2.3. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

Pagina 23 din 71

Analiza comparativă clienţi-furnizori

0255075

100125150175200225250275300

2003 2004 2005 Timp

zile

dzCldzFzvaloare max

Analiza randamentului financiar urmăreşte să evidenţieze raportul de eficienţă dintre

efectele de natura profitului şi eforturile ocazionate de obţinerea acestor efecte(efort

financiar).

Rentabilitatea este o formă a eficienţei economice care exprimă capacitatea

întreprinderii de a obţine profit.

Analiza rentabilităţii urmăreşte evidenţierea nivelului şi mai ales a dinamicii acesteia.

Nivelul rentabilităţii sintetizează activitatea desfăşurată de întreprindere evidenţiind modul în

care sunt gestionate resursele aflate la dispoziţia sa. Dinamica rentabilităţii reflectă

accentuarea laturilor calitative ale activităţii economice de genul: scăderea cheltuielilor,

creşterea productivităţii muncii, accentuarea vitezei de rotaţie.

Rentabilitatea se măsoară cu ajutorul a două grupe de indicatori:

1) Profitul reprezintă modul de exprimare în mărime absolută a volumului

rentabilităţii. Acesta măsoară partea din veniturile totale ale întreprinderii care rămâne după

acoperirea cheltuielilor efectuate într-o anumită perioadă de timp.

2) Ratele de rentabilitate măsoară, în mărime relativă, gradul în care folosirea

resurselor generează profit. Acestea se determină prin raportarea rezultatelor de natura

profitului(efect util) asupra cheltuielilor ocazionate de obţinerea acestor rezultate(efortul

depus)

Ratele de rentabilitate îmbracă două forme:

rata rentabilităţii economice;

rata rentabilităţii financiare.

a) Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele activului total al întreprinderii,

fără a ţine seama de modul de procurare a capitalurilor(proprii sau împrumutate) alocate

pentru construirea acestui activ.

Rata rentabilităţii economice se calculează cu formula:

Re = * 100

unde: RE - rezultatul exploatării;

Pagina 24 din 71

r = * 100

At – active totale.

Rata rentabilităţii economice exprimă nivelul de remunerare a activului total aflat la

dispoziţia societăţii comerciale.

În termeni reali, rata rentabilităţii economice are două dimensiuni: nivelul minim, care

este cel puţin la nivelul ratei dobânzii la capitalul împrumutat şi nivelul optim, care trebuie să

acopere riscul economic şi riscul financiar pe care şi l-au asumat posesorii capitalurilor puse

la dispoziţia întreprinderii. În practică se apreciază ca optim un nivel al ratei rentabilităţii

economice de 20%, ca urmare a faptului că întreprinderea trebuie să aibă posibilitatea ca într-

o perioadă de timp cât mai scurtă să-şi reînnoiască şi să-şi crească activele.

b) Rata rentabilităţii financiare măsoară performanţa numai a capitalului propriu, iar

în mod indirect, oportunitatea menţinerii acestuia în afacere.

Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de

dividende şi creşterea capitalurilor proprii(creşterea rezultatelor), constituind un mijloc de

stimulare a participării la creşterea capitalului social, atât pentru acţionarii existenţi, cât şi

pentru noii acţionari.

Rata rentabilităţii financiare se poate determina prin relaţia:

Rf = * 100

unde: Rex(Pn) – rezultatul exerciţiului(profitul net);

Cpr – capital propriu

Rata rentabilităţii financiare este dependentă de modalităţile de finanţare a activităţii,

fiind sensibilă la modificarea structurii financiare, în special a gradului de îndatorare. De

asemenea, este influenţată de regimul de calcul al amortizărilor şi provizioanelor, al

cheltuielilor deductibile şi nedeductibile pentru determinarea bazei de calcul a impozitului pe

profit.

În mod practic, se consideră ca nivel optim pentru rata rentabilităţii financiare o rată

de 25%.

Pagina 25 din 71

Pentru a constitui un stimulent pentru potenţialii investitori, rata rentabilităţii

financiare a întreprinderii trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii de pe piaţa

financiară.

Calculul ratelor de rentabilitate ale Exploatării Miniere Petrila pe perioada 2003-2005

nu prezintă relevanţă având în vedere faptul că nivelul rezultatului exploatării în toţi cei 3 ani

este negativ, respectiv nivelul rezultatului exerciţiului(tabelul 2.4.), şi ca urmare nivelul

capitalurilor proprii având în vedere pierderile mari înregistrate de întreprindere în perioada

analizată.

Tabelul 2.4.

Rezultatele înregistrate de Exploatarea Minieră Petrila

[mii RON]

Anul

2003 2004 2005

Pierdere înregistrată 41.654 34.618 45.508

Creşterea rentabilităţii economice se poate realiza prin creşterea vitezei de rotaţie a

activelor de exploatare(optimizarea structurii activelor; creşterea ponderii mijloacelor fixe

active; reducerea duratei şi costurilor investiţiilor în curs; reducerea stocurilor de active

circulante şi a duratei în zile a unei rotaţii a acestora; creşterea cifrei de afaceri) şi prin

creşterea marjei comerciale(creşterea volumului fizic al producţiei, care va avea ca efect

reducerea costurilor unitare, ca urmare a influenţei costurilor fixe; reducerea cheltuielilor de

aprovizionare, exploatare şi comercializare; creşterea preţurilor de livrare ca urmare a

îmbunătăţirii calităţii produselor ).

CAPITOLUL III

ECHILIBRUL FINANCIAR AL EXPLOATĂRII MINIERE PETRILA

3.1. CONCEPŢIA FUNCŢIONALĂ PRIVIND ÎNTREPRINDEREA

Pagina 26 din 71

Concepţia funcţională privind întreprinderea se îndepărtează de cea patrimonială de

care ţine seama contabilitatea, pentru care firma este persoana juridică care dispune de un

patrimoniu.

Din punctul de vedere al abordării funcţionale, firma este privită ca o entitate

economică al cărei obiectiv este producerea de bunuri sau servicii, iar în acest scop, firma

exercită următoarele funcţii economice: producţie, comercializare, repartiţie, investiţii şi

finanţare. Analiza financiară a acestor funcţii descrie şi trage concluzii asupra consecinţelor

sale financiare asupra firmei, în special asupra trezoreriei.

Operaţiile desfăşurate de firme potrivit abordării funcţionale, pot fi clasificate în

următoarele categorii: operaţii de investiţii, operaţii de finanţare, operaţii de exploatare şi

operaţii de trezorerie.1

a) Operaţiile de investiţii şi dezinvestiţii caracterizează activul imobilizat şi

fundamentează ciclul de investiţii. Ciclul de investiţii se numeşte ciclu lung sau de acumulare

şi cuprinde operaţiile de cumpărare şi de vânzare a imobilizărilor care rămân la dispoziţia

firmei o perioadă de timp îndelungată. Ciclul de investiţii debutează prin cumpărarea sau

crearea investiţiei şi se finalizează cu vânzarea acesteia sau cu scoaterea sa din funcţiune.

Ciclul de investiţii vizează utilizările stabile ale firmei.

b) Operaţiile de finanţare procură firmei resursele necesare funcţionării şi dezvoltării

şi se referă la resursele permanente ale firmei, cum sunt: capitalurile proprii şi datoriile pe

termen mediu şi lung. Operaţiile de finanţare cuprind procurarea necesarului de resurse pe

termen lung, cât şi rambursarea creditelor, plata unor dobânzi, distribuirea de dividende, etc.

c) Operaţiile de exploatare sunt legate de activitatea de aprovizionare, producţie,

stocare, vânzare. Ciclul de exploatare se referă la utilizările şi resursele temporare generate de

activitatea de exploatare a firmei.

d) Operaţiile de trezorerie se referă la distribuţie şi la încasarea veniturilor

independent de ciclul de exploatare. Ciclul de trezorerie grupează încasările şi plăţile în care

se materializează celelalte operaţii. Cuprinde şi creditele pe termen scurt obţinute de la bănci,

precum şi soldurile creditoare ale conturilor curente ale firmei.

Ciclurile firmei sunt, conform concepţiei funcţionale sunt prezentate în figura 3.1.:

1 M. Dalotă, S. Dalotă, „Analiza şi evaluarea firmei”, Editura Orizonturi universitare, Timişoara, 2000, pag. 208

Pagina 27 din 71

UTILIZĂRISTABILE

RESURSEPERMANENTE

Ciclul Ciclul de deinvestiţii finanţare

Figura 3.1. Ciclurile firmei conform concepţiei funcţionale

3.2. BILANŢUL FUNCŢIONAL – ROLUL ACESTUIA ÎN ANALIZA

ECHILIBRULUI FINANCIAR

Situaţia financiar-patrimonială reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de

vedere al existenţei, al componentei materiale şi a rezultatelor obţinute. Reprezintă o premisă

şi în acelaşi timp o consecinţă a desfăşurării proceselor care formează obiectul de activitate al

firmei, constituie cadrul financiar al acesteia, respectiv fluxurile de capital pe care le implică

şi le degajă.

Analiza situaţiei generale a patrimoniului firmei se realizează pe baza structurii

activului şi pasivului întreprinderii. Pe baza acestor date se formulează concluzii referitoare la

poziţia particulară a firmei în raport cu situaţia generală a ramurii din care face parte şi a

concurenţei.

Analiza echilibrului financiar este o analiză pe orizontală în sensul că pune în

evidenţă legătura dintre nevoile de finanţare şi sursele de acoperire ale acestora.

Analiza echilibrului financiar se face, de preferinţă, pe baza datelor din bilanţul

funcţional.

Bilanţul funcţional se bazează pe principiul continuităţii activităţii, ceea ce înseamnă

că întreprinderea este într-o situaţie normală, adică nu este pusă în stare de lichiditate sau de

reducere sensibilă a activităţii într-un viitor previzibil.

Acesta este constituit din valori brute şi permite o analiză dinamică a activităţii. Acest

bilanţ se mai numeşte şi bilanţ utilizări-resurse. Bilanţul funcţional se construieşte pe cicluri

de operaţiuni: ciclul de investiţii, ciclul de exploatare şi ciclul de finanţare.1

Bilanţul funcţional orizontal constituie „fotografia” la un moment dat a derulării

diferitelor cicluri economice ale întreprinderii.

1 M. Epuran şi colaboratorii, „Contabilitatea financiară în noul sistem contabil”, Editura De Vest, Timişoara, 1994, volumul 1, pag.15

Pagina 28 din 71

UTILIZĂRITEMPORARE

RESURSETEMPORARE

Ciclul de exploatare

Ciclul de trezorerie

Structura bilanţului funcţional are la bază structura bilanţului contabil, clasificând

elementele de activ şi de pasiv după apartenenţa acestora la diferitele cicluri, astfel:

ciclul de investiţii, care cuprinde ansamblul deciziilor luate pentru asigurarea nevoilor

de imobilizări ale întreprinderii şi căruia îi corespund utilizările(activele) stabile sau aciclice

şi, respectiv, resursele(pasivele) stabile sau aciclice;

ciclul de exploatare, care se referă la derularea activităţilor operaţionale de

producţie(aprovizionare - fabricaţie-vânzare) şi la fluxurile degajate de circuitul

capitalului(bani –marfă –producţie –marfă –bani ), ciclu căruia îi corespund activele ciclice

de exploatare şi pasivele ciclice de exploatare;

ciclul de finanţare, căruia îi corespund operaţiile destinate procurării de capitaluri

derulate între întreprindere şi proprietarii de capital(acţionari şi creditori) şi permite

eliminarea decalajelor între fluxurile de lichidităţi de intrare şi de ieşire degajate de celelalte

cicluri.

Derularea fiecărui ciclu are ca şi consecinţă generarea de nevoi de finanţare sau

procurarea de resurse financiare:

operaţiile de investire generează nevoi de finanţare;

dezinvestirea şi operaţiile de finanţare procură resurse;

ciclul de exploatare determină în cele mai multe cazuri apariţia unei nevoi de

finanţare, numită nevoie de fond de rulment, dar în anumite cazuri, în special în sfera

comerţului, el poate procura resurse.

În consecinţă, solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii vor depinde de concepţia

funcţională de echilibru care se poate stabili între nevoile şi resursele generate prin operaţiile

diferitelor cicluri.

Schema bilanţului funcţional orizontal cuprinde trei nivele(tabelul 3.1.):

nivelul utilizărilor stabile şi al resurselor stabile: fondul de rulment funcţional(FR);

nivelul utilizărilor ciclice de exploatare şi al datoriilor de exploatare: nevoia de fond

de rulment de exploatare(NFR);

nivelul elementelor de trezorerie de activ şi de pasiv: trezoreria netă(TN).

Tabelul 3.1.

Bilanţ funcţional-concepţie orizontală

Pagina 29 din 71

ACTIV

(nevoi de finanţare)

PASIV

(resurse de finanţare)

NIVELE

NEVOI ACICLICE,

STABILE (NS)

- Activ imobilizat brut

RESURSE ACICLICE,

STABILE(RS)

- Capitaluri proprii

- Amortizări şi provizioane

- Datorii pe termen mediu şi

lung

FR

UTILIZĂRI CICLICE

- Active circulante

RESURSE CICLICE

- Datorii de exploatare(DE)

NFR

Trezoreria de Activ(TA) Trezoreria de Pasiv(TP) TN

Se poate uşor observa că la baza construcţiei bilanţului funcţional orizontal se află

principiul afectării resurselor la utilizări specifice.

Echilibrul financiar este rezultatul ajustării efectuate între diferitele operaţii financiare

regrupate pe cicluri ale activităţii întreprinderii, accentul fiind pus pe afectarea resurselor la

nevoile generate de diferitele funcţii ale întreprinderii.

Bilanţul funcţional se pretează lecturii pe cicluri pentru care a fost conceput:

imobilizările brute corespund ciclului de investiţii;

nevoia de finanţare legată de exploatare corespunde lichidităţilor blocate în ciclul de

exploatare;

ansamblul resurselor corespunde ciclului de finanţare.

Ajustările bilanţului contabil în scopul obţinerii bilanţului funcţional sunt prezentate

în continuare.

Deoarece în bilanţul funcţional imobilizările sunt reflectate la valori brute, în toţi cei

trei ani s-a adunat valoarea amortizării la imobilizări, valoarea adăugată în pasiv la capitalul

propriu.

Nr

crt

Specificaţie ACTIV Nr.

crt.

Specificaţie PASIV

2003 2004 2005 2003 2004 2005

Pagina 30 din 71

Imobilizări necorporale 56 56 76 1 Capital propriu -184.719 -49.474 -15.976

Imobilizări corporale 61.466 71.619 117.320 2 Datorii pe termen

mediu şi lung

0 0 0

Imobilizări financiare 0 0 0 I Total resurse aciclice -184.719 -49.474 -15.976

Total active aciclice 61.522 71.675 117.396 3 Furnizori 11.011 16.821 17.995

Stocuri 3.778 4.205 5.923 4 Clienţi - creditori 282 622 338

Creanţe 18.833 40.576 49.309 5 Alte datorii de

exploatare

258.239 149.286 170.338

II Total active ciclice 22.611 44.781 55.232 II Datorii de exploatare 269.532 166.729 188.671

Disponibilităţi băneşti 680 799 67 6 Credite bancare pe

termen scurt

0 0 0

III Trezorerie de activ 680 799 67 III Trezoreria de pasiv 0 0 0

TOTAL ACTIV 84.813 117.255 172.695 TOTAL PASIV 84.813 117.255 172.695

Tabelul 3.2.

Bilanţul funcţional al Exploatării Miniere Petrila

[mii RON]

Pagina 31 din 71

Odată obţinut bilanţul funcţional orizontal, analiza financiară funcţională devine

posibilă studiind comparativ masele care îl constituie. Această analiză se fundamentează pe

structura utilizărilor şi resurselor financiare, pe principiul adecvării lor şi presupune

următoarea normă de echilibru: resursele financiare disponibile la nivelul întreprinderii pe

termen lung, resursele stabile, trebuie să acopere utilizările, nevoile financiare stabile.

Raţionamentul porneşte de la ciclul de exploatare şi de la nevoia de finanţare care

decurge di acesta, nevoia de fond de rulment de exploatare, în perspectiva continuităţii

exploatării, această nevoie se reînnoieşte în permanenţă; ea devine astfel o utilizare stabilă ce

trebuie finanţată printr-o resursă stabilă. Ţinând cont de structura bilanţului funcţional,

singurele resurse durabile disponibile sunt reprezentate de fondul de rulment „net global” sau

funcţional.

Trezoreria apare în acest demers ca rezultantă a ajustării diferitelor mase financiare,

soldul său la un moment dat permiţând analiza echilibrului ansamblului.

Echilibrul financiar al firmei reprezintă un complex de corelaţii stabilite între

diferitele fluxuri financiare.

Se poate afirma că echilibrul financiar se realizează atunci când firma are un fond de

rulment suficient pentru a asigura atât nevoia de fond de rulment cât şi un sold de trezorerie

pozitiv.

Echilibrul financiar este premisa pentru derularea unei afaceri profitabile.1 În termeni

complecşi şi pentru afaceri mari şi foarte mari aceasta înseamnă respectarea legalităţii:

NEVOI = RESURSE

Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:

fond de rulment - apreciază echilibrul financiar pe termen mediu şi lung;

necesarul de fond de rulment - apreciază echilibrul financiar pe termen scurt;

trezoreria netă - apreciază echilibrul financiar global.

3.3. ANALIZA FUNCŢIONALĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR PE TERMEN

MEDIU ŞI LUNG

1 M. Niculescu, „Diagnostic global strategic”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 64

Pagina 32 din 71

Analiza echilibrului financiar pe termen mediu şi lung se realizează cu ajutorul

fondului de rulment.

Într-o apreciere cvasigenerală, prin fond de rulment se înţelege ansamblul resurselor

necesare pentru finanţarea activităţii curente de producţie. Mai precis, fondul de rulment

reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanţarea activelor circulante sau

partea din sursele stabile utilizate pentru finanţarea activelor ciclice.

Când sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente spunem că

întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat(„rulat”) pentru reînnoirea

activelor circulante, în acest fel fondul de rulment apare ca o marjă de securitate sau de

siguranţă financiară care permite întreprinderii să facă faţă nevoilor de finanţare ale

exploatării atunci când sursele ciclice sunt insuficiente.

3.3.1. Cauzele variaţiei fondului de rulment

Noţiunea de fond de rulment poate avea mai multe accepţiuni, în funcţie de nivelul de

cuprindere la care se referă:

1) Fondul de rulment total(FR) are două modalităţi de calcul:

a) pe baza părţii de sus a bilanţului, ca diferenţă între capitalul permanent(Cpm) şi

activele imobilizate(Ai):

FR=Cpm-Ai

b) pe baza părţii de jos a bilanţului, ca diferenţă între activele circulante(stocuri

+creanţe +disponibilităţi)(Ac) şi datorii totale pe termen scurt(obligaţii de exploatare +datorii

financiare pe termen scurt)(Dts):

FR=Ac-Dts

Cele două moduri de calcul ale fondului de rulment sunt prezentate grafic în figurile

următoare:

Active imobilizate Capital permanent

FOND DE RULMENT

Pagina 33 din 71

Figura 3.2.- Determinarea fondului de rulment total pe baza părţii de sus a bilanţului

Active circulante Datorii pe termen scurt

FOND DE RULMENT

Figura 3.3.- Determinarea fondului de rulment pe baza părţii de jos a bilanţului

Determinarea fondului de rulment prin cele două modalităţi evidenţiază două aspecte

complementare ale aceluiaşi indicator:

- stabilirea mărimii fondului de rulment pe baza părţii de sus a bilanţului reflectă

modul cum structura financiară a întreprinderii influenţează procesul de formare al surselor

de finanţare aferente procesului de exploatare;

- stabilirea mărimii fondului de rulment pe baza părţii de jos a bilanţului reflectă în

termeni concreţi problema solvabilităţii viitoare a întreprinderii, indicatorul căpătând

semnificaţia unui excedent de lichidităţi potenţiale sau marjă de siguranţă care poate atenua

riscurile de exploatare.

Această poziţie strategică a fondului de rulment, de a face legătura între partea de sus

şi partea de jos a bilanţului, îi conferă o valoare informativă deosebită, conducând la

aprecierea aproape unanimă a analiştilor financiari că fondul de rulment reprezintă cel mai

important indicator al echilibrului financiar al întreprinderii. În cele din urmă el este

rezultatul arbitrajului între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt.

Sunt analişti financiari care apreciază că dimpotrivă necesarul de fond de rulment este

indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar, întrucât evidenţiază acele nevoi

temporare reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale

întreprinderii. Aceste nevoi au rămas neacoperite din sursele temporare, dar reînnoibile în

cadrul aceloraşi cicluri de exploatare. Această apreciere porneşte de la aprecierea calitativă a

ciclului de exploatare privind capacitatea acestuia de a-şi echilibra nevoile ciclice de capital.

Partea rămasă neacoperită financiar trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment.

Astfel, calitatea necorespunzătoare a activităţii de exploatare conduce la un dezechilibru

financiar care va afecta exerciţiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea

capitalurilor proprii.

Pagina 34 din 71

În starea de echilibru financiar, fondul de rulment ar trebui să fie egal cu necesarul de

fond de rulment şi să degajeze o trezorerie netă(TN) pozitivă, respectiv să echilibreze partea

de jos a bilanţului:

FR=NFR+TN

Din această relaţie se desprinde ideea că principala componentă a echilibrului

financiar este necesarul de fond de rulment. Fondul de rulment poate fi analizat în funcţie de

structura capitalurilor permanente:

capitaluri proprii(Cpr);

datorii financiare(Datf).

Această analiză ar pune în evidenţă măsura în care echilibrul financiar se asigură prin

capitalurile proprii, respectiv gradul de autonomie al întreprinderii. Indicatorul care relevă

gradul de autonomie, de libertate în luarea unor decizii de investiţii privind dezvoltarea

întreprinderii este fondul de rulment propriu.

2) Fondul de rulment propriu(FRp) apreciază cuantumul participării capitalului

propriu(Cpr) la finanţarea activelor circulante:

FRp=Cpr-Ai

FRp=FR-Îtml

unde: Îtml- împrumuturi pe termen mediu şi lung

3) Fondul de rulment străin(FRs) pune în evidenţă participarea împrumuturilor pe

termen mediu şi lung la finanţarea activelor circulante:

FRs=FR-FRp

Fondul de rulment se modifică datorită modificării posturilor de activ şi de pasiv din

bilanţ. Creşterea fondului de rulment se poate realiza prin creşterea resurselor

stabile(capitalul permanent) şi scăderea utilizărilor stabile(active stabile =active imobilizate).

Resursele stabile sunt formate din: capital permanent, rezultatul exerciţiului, rezerve

de capital, resurse împrumutate stabile, alte fonduri, din care scădem dividendele.

Creşterea capitalului permanent se realizează prin:

- sporirea rezultatului exerciţiului şi a rezervelor de capital;

Pagina 35 din 71

- creşterea capitalurilor proprii ca aport al acţionarilor;

- creşterea provizioanelor;

- creşterea datoriilor financiare(creşterea capitalului împrumutat prin contractarea de

credite pe termen lung, emiterea de obligaţiuni, etc.);

- obţinerea de subvenţii.

Diminuarea activelor imobilizate se realizează prin:

- amortizare;

- vânzări de active fixe;

- reevaluare;

- retragerea aporturilor;

- vânzarea titlurilor financiare.

Scăderea activelor imobilizate nu reprezintă un scop în sine întrucât are ca rezultat

scăderea capacităţii de producţie şi micşorarea cifrei de afaceri. Reducerea justificată prin

vânzarea activelor neproductive sau uzate, conduce la creşterea fondului de rulment.

Reducerea fondului de rulment se datorează diminuării capitalului permanent prin:

- înregistrarea de pierderi din anii precedenţi;

- distribuirea dividendelor;

- reducerea sau anularea provizioanelor reglementate;

- scăderea amortizării;

- rambursarea datoriilor;

- retragerea acţionarilor.

Reducerea fondului de rulment se poate datora şi/sau creşterii activelor imobilizate

prin:

- investiţii necorporale, corporale sau financiare;

- reevaluare;

- aporturi de capital în natură.

Influenţa factorilor va determina modificări ale fondului de rulment care se pot

sintetiza în următoarele situaţii:

a) Fondul de rulment creşte.

Această situaţie este considerată a fi pozitivă deoarece o parte tot mai mare din

activele circulante este finanţată de capitalul permanent. Dacă această creştere s-a datorat însă

creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu şi

lung, atunci vor creşte şi cheltuielile financiare(dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea

Pagina 36 din 71

rezultatului exploatării. Situaţia financiară se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de

rulment s-a făcut pe seama creşterii capitalurilor proprii.

Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune

gestiunii a resurselor deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar putea

fi folosite resurse temporare.

b) Fondul de rulment scade.

Această situaţie de multe ori este considerată negativă, deoarece activele circulante

sunt acoperite într-o mai mică măsură din resursele permanente. Dacă această diminuare a

fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate, atunci situaţia financiară a

întreprinderii pe termen lung se îmbunătăţeşte datorită rezultatelor exploatării degajate de

investiţii. De asemenea, scăderea fondului de rulment poate fi compensată printr-o gestionare

mai eficientă a activelor circulante.

Reducerea fondului de rulment se manifestă în mod negativ atunci când ea se

realizează pe seama micşorării capitalului social.

c) Fondul de rulment rămâne neschimbat.

Deşi această situaţie nu este întâmplătoare, ea poate fi rezultatul stagnării

întreprinderii, când nu se realizează investiţii sau volumul de activitate rămâne acelaşi.

Această situaţie se întâlneşte pe perioade scurte, operaţiunile financiar-contabile determinând

modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creşterii sau diminuării lui.

Fondul de rulment este un indicator al solvabilităţii firmei, existenţa lui marcând

absenţa riscului de insolvabilitate, iar nivelul său insuficient este un semn al lipsei de

lichidităţi şi a riscului de neplată. În interpretarea fondului de rulment trebuie să se ţină seama

şi de rata lichidităţii globale şi lichidităţii imediate, rata de finanţare a stocurilor, necesarul de

fond de rulment, ratele fondului de rulment şi nu în ultimul rând de sectorul de activitate. Un

fond de rulment pozitiv nu înseamnă întotdeauna un aspect pozitiv dacă el nu acoperă

necesarul de fond de rulment.

3.3.2. Interpretarea mărimii fondului de rulment

Fondul de rulment poate avea mai multe variante:

Fond de rulment brut şi net

Totalul resurselor care acoperă valorile de exploatare, valorile realizabile pe termen

scurt şi lichidităţile(în cont şi în casă) poartă denumirea de fond de rulment brut.

Pagina 37 din 71

FRB=Ac

Pentru a aprecia cât de consistentă este lichiditatea întreprinderii şi implicit cât de

consolidat este echilibrul financiar pe termen scurt se operează cu indicatorul fond de rulment

net. La fel ca fondul de rulment brut, fondul de rulment net reprezintă o mărime de calcul

rezultată prin prelucrarea informaţiilor din bilanţ, potrivit următoarelor relaţii de calcul:

FRN=Cpm-Ain

unde: Ain- active imobilizate nete

FRN=Ac-Dts

Fondul de rulment net este compus din fondul de rulment propriu - partea din

capitalurile proprii care depăşeşte valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanţării

activelor circulante(această parte ar trebui să deţină ponderea majoritară în fondul de rulment

şi să manifeste o permanentă tendinţă de creştere)- şi fondul de rulment străin - partea din

datoriile pe termen mediu şi lung care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt

destinate finanţării activelor circulante.

Fondul de rulment net trebuie să aibă o mărime optimă pentru a putea satisface cel

puţin două din cerinţele de bază ale menţinerii echilibrului financiar al întreprinderii:

- de a permite să se constituie suficiente stocuri(active circulante) pentru asigurarea

unei desfăşurări normale, în condiţii de eficienţă a procesului productiv;

- de a imobiliza în acest scop un volum cât mai mic de capital permanent, întrucât, de

regulă, costul acestuia este mult mai mare decât al capitalului pe termen scurt(dobânda).

Deci, mărimea optimă a fondului e rulment net se află între o limită minimă a nevoilor

de active circulante şi o limită maximă a resurselor de capital pe termen scurt(datorii pe

termen scurt) permisă firmei de creditorii săi.

b) Fondul de rulment permanent şi fondul de rulment optim

Diferenţa constantă dintre capitalul permanent şi activele imobilizate, indiferent de

modificarea activelor circulante reprezintă fondul de rulment permanent.

Fondul de rulment optim sau optimal este cel care menţine echilibrul financiar al

întreprinderii cu cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor. Nivelul fondului de rulment

Pagina 38 din 71

este ridicat în cazul întreprinderilor din industria grea, putând coborî pentru întreprinderile

fără probleme specifice de stocuri până la 10% din cifra de afaceri sau 20% din activul

circulant.

În general, dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea

optimă ar trebui să reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

c) Fondul de rulment negativ, zero sau pozitiv

În cazul în care fondul de rulment este negativ, ponderea în finanţarea activelor

întreprinderii o deţin datoriile pe termen scurt. De aici rezultă un grad extrem de ridicat e

exigibilitate al surselor de finanţare. Acesta este contrapus unui grad mai scăzut de lichiditate,

pus pe seama creşterii ponderii activelor imobilizate în totalul plasamentelor de capital al

întreprinderii, în aceste condiţii, cu uşurinţă ne putem da seama că echilibrul pe termen scurt

al întreprinderii poate fi extrem de uşor periclitat.

Se poate întrevedea faptul că pentru a face faţă obligaţiilor scadente imediate,

întreprinderea va trebui să-şi procure lichidităţi, în acest scop fie că va proceda la lichidarea

unor active(terenuri, clădiri, titluri, alte valori mobiliare), astfel îşi compromite existenţa, fie

că încearcă să obţină din partea creditorilor săi amânări de la plată ceea ce îi va diminua

credibilitatea în faţa partenerilor săi de afaceri, fie că va apela la împrumuturi, diminuându-şi

astfel gradul de autonomie financiară.

În principiu, o întreprindere productivă nu trebuie să se găsească într-o astfel de

situaţie. Pot însă să apară fenomene imprevizibile care să conducă spre un astfel de

dezechilibru cum ar fi: falimentul unor clienţi, căderea unor bănci, dispariţia unor debitori,

calamităţi, etc. Din prudenţă, pentru a evita astfel de situaţii delicate şi nedorite, este necesar

ca întreprinderea să fie preocupată şi să dispună în permanenţă, într-o anumită proporţie de

active uşor lichidabile, pe care să le poată transforma rapid în lichidităţi, în acest fel ea evită

blocajele în circuitul financiar, îşi restabileşte cu uşurinţă echilibrul şi îşi protejează

credibilitatea în afaceri.

Situaţia în care activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru

acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situaţie de dezechilibru care reflectă o stare

nefavorabilă sub aspectul solvabilităţii. Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-şi acoperii

datoriile pe termen scurt presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante şi a

datoriilor pe termen scurt: dacă scadenţa medie a activelor circulante este mai mică decât a

datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat şi în condiţiile unui fond de

rulment negativ.

Pagina 39 din 71

În cazul în care fondul de rulment este egal cu zero înseamnă că plasamentele în

active circulante sunt realizate în exclusivitate pe seama datoriilor pe termen scurt. În această

situaţie grija asigurării şi menţinerii echilibrului financiar este concentrată cu precădere

asupra posibilităţii de transformare la timp a activelor în lichidităţi.

Accentul se pune pe respectarea graficelor de aprovizionare, a programelor de

producţie, a celor de comercializare de unde rezultă accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului

circulant astfel încât să se răspundă prin acest mecanism exigibilităţii obligaţiilor de plată.

În acest caz, întreprinderea nu dispune de fond de rulment, solvabilitatea ei este

asigurată, dar riscul perturbării este ridicat şi derivă din asimetria lichidităţii activului

comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel:

- obligaţiile de plată sunt clar dimensionate şi au termene precizate;

- transformarea activelor circulante în lichidităţi este supusă unor riscuri mai mari,

derivate din gestiunea stocurilor, derularea procesului de aprovizionare, desfăşurarea ciclului

de producţie, organizarea desfacerii, încasarea integrală şi la termen a creanţelor precum şi de

posibilitatea de valorificare a plasamentelor pe termen scurt.

Evident că fondul de rulment nul sau aproape nul pune în discuţie fragilitatea

echilibrului financiar al întreprinderii, provoacă suspiciuni din partea creditorilor în privinţa

capacităţii sale de a-şi onora obligaţiile de plată scadente.

Dacă fondul de rulment este pozitiv şi are o dimensiune corespunzătoare, înseamnă că

întreprinderea dispune de acea „marjă de securitate” necesară funcţionării cotidiene în

condiţii de echilibru. Există posibilitatea de a-şi finanţa pe seama capitalului permanent acel

nivel minim dar sigur de active circulante absolut necesar pentru buna ei funcţionare.

Elementele activelor circulante precum stocurile, valori realizabile pe termen scurt,

disponibilităţi în cont şi casă, considerate la nivelul minim necesar sunt numite deseori

„stocuri utile” şi prezintă o importanţă aparte în practica finanţării.

În execuţie, simpla consemnare a unui fond de rulment pozitiv nu este suficientă. El

trebuie menţinut în permanenţă la acea dimensiune care oferă certitudinea derulării normale a

activităţii financiare, în acest sens, atenţia managerilor trebuie îndreptată asupra măsurilor şi

acţiunilor care să elimine fenomenul încetinirii vitezei de rotaţie a capitalului, să contracareze

acţiunea factorilor ce diminuează gradul de lichiditate al întreprinderii. Numai în acest fel se

pot evita perturbaţiile în asigurarea şi menţinerea echilibrului financiar, în menţinerea

consistenţei sale.

Pe baza teoriei şi practicii economice se pot lua în considerare mai multe categorii de

fond de rulment:

Pagina 40 din 71

- fond de rulment previzionat, permanent, antecalculat sau planificat cunoscut sub

denumirea de: fond de rulment necesar(indispensabil), fond de rulment ideal(după norme),

fond de rulment minim sau fond de rulment dorit - notat cu FRP- fond de rulment programat;

- fond de rulment real, care la rândul său, după modul de calcul, poate fi: social,

propriu sau permanent - notat cu FRR.

Din compararea celor două categorii de fond de rulment, real şi programat, pot apărea

următoarele situaţii:

FRR>FRP- diferenţa reprezintă un excedent de fond de rulment faţă de cel

antecalculat;

FRR<FRP- diferenţa reprezintă un deficit de fond de rulment faţă de cel antecalculat;

FRR=FRP- egalitatea reflectă corespondenţa, la momentul respectiv, între fondul de

rulment real şi cel antecalculat.

În analiză se va avea în vedere că în calculul fondului de rulment antecalculat,

obiectivul de bază este stabilirea neconcordanţei dintre gradul de lichiditate al posturilor de

activ(stocuri şi creanţe) şi gradul de exigibilitate al posturilor de pasiv(furnizori, creditori).

Abaterile dintre mărimile FRR şi FRP fie de creşterea mai accentuată a activelor

imobilizate, fie de un ritm mai scăzut de creştere a capitalului permanent faţă de prevederi(în

cazul deficitului) şi invers, în cazul excedentului. La aceste influenţe se au în vedere şi

modificările interne din cadrul elementelor ce formează capitalul permanent şi activele

imobilizate.

Din cele menţionate se desprinde concluzia că în practica firmelor, problema fondului

de rulment este întotdeauna asociată finanţării activelor circulante, confirmându-se încă o

dată adevărul că în economia de piaţă accentul trebuie pus pe echilibrul pe termen scurt, pe

lichiditate.1

Aceasta deoarece spectrul neplăcut al falimentului întreprinderii este generat nu atât

de lipsa de solvabilitate(echilibrul financiar pe termen lung), cât mai ales de lipsa de

capacitate de plată, de onorare la scadenţă a obligaţiilor băneşti.

Aceasta pentru că obligaţiile pe termen scurt sunt mult mai presante decât cele pe

termen mediu şi lung şi ca urmare ridică mult mai multe probleme în contextul

managementului financiar. De aici şi rezolvarea problemei potrivit principiului că totalul

plasamentelor de capital în active circulante trebuie finanţate atât pe seama datoriilor cât şi a

unei părţi din capitalul permanent, mărimea acestuia fiind prezentată tocmai de fondul de

rulment net.

1 M. Niculescu, „Diagnostic global strategic”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 123

Pagina 41 din 71

3.3.3. Fondul de rulment minim necesar

Mărimea minimă a fondului de rulment este dată de nivelul mediu al fluctuaţiilor

necesarului de fond de rulment, asigurând o marjă minimă de siguranţă.

Optima pentru această mărime a fondului de rulment este caracteristică unei politici

agresive de finanţare a ciclului de exploatare,1 fiind recomandată în situaţia în care costul

creditelor bancare pe termen scurt este mai mic decât costul capitalurilor permanente.

Strategia riscantă a fondului de rulment constă în asigurarea unui fond de rulment

inferior oscilaţiilor activelor circulante din cursul anului. Grafic, această strategie se prezintă

astfel:

Valori

Credite pe termen scurt

.... ..... Necesar

..... ........... ............. ............... de fond

........................................................................................................ de rulment

.....................................................................................................

........ Fond de

rulment

Timp

Trim I Trim II Trim III Trim IV

1 H. Cristea, I. Talpoş, M. Pirtea, C. Corduneanu, A. Lăbuneţ, „Gestiunea financiară a societăţilor comerciale”, Editura Mirton, Timişoara, volum 3, pag.150

Pagina 42 din 71

Figura 3.4. Strategia riscantă a FR

În acest caz, întreprinderea apelează mereu la credite de trezorerie, ceea ce ridică

nivelul costurilor. Se poate aprecia ca o politică riscantă a fondului de rulment, întrucât

întreprinderea depinde de deciziile băncii cu privire la nivelul creditelor şi a dobânzilor.

Totuşi, dacă nivelul rentabilităţii este mai mare decât nivelul dobânzii, această politică a

fondului de rulment este acceptabilă întrucât apare efectul pozitiv de îndatorare.

3.3.4. Analiza fondului de rulment la Exploatarea Minieră Petrila

În tabelul 3.3. este prezentată analiza comparativă a fondului de rulment pe anii 2003

şi 2004:

Tabelul 3.3.

Fondul de rulment al Exploatării Miniere Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2003 2004 2005

1. Active circulante mii

RON

Ac 23.291 45.580 55.299

I. Fond de rulment brut mii

RON

FRb=Ac 22.611 44.781 55.232

2. Capital permanent mii

RON

Cpm -184.719 -49.474 -15.976

3. Active imobilizate mii

RON

Ai 61.522 71.675 117.396

II a). Fond de rulment net mii

RON

FR=Cpm-Ai -246.241 -121.149 -133.372

4. Datorii pe termen scurt mii Dts 269.532 166.729 188.671

Pagina 43 din 71

RON

II b). Fond de rulment net mii

RON

FR=Ac-Dts -246.241 -121.149 -133.372

5. Capital propriu mii

RON

Cpr -184.719 -49.474 -15.976

III a). Fond de rulment

propriu

mii

RON

FRp=Cpr-Ai -246.241 -121.149 -133.372

6. Împrumuturi pe termen

mediu şi lung

mii

RON

Îtml 0 0 0

III b) Fond de rulment

propriu

mii

RON

FRp=FR-Îtml -246.241 -121.149 -133.372

IV. Fond de rulment străin mii

RON

FRs=FR-FRp 0 0 0

Din analiza de mai sus se observă faptul că activele circulante sunt mai mici decât

datoriile pe termen scurt, ceea ce conduce la existenţa unui fond de rulment negativ. Cu alte

cuvinte, transformarea activelor circulante în lichidităţi nu acoperă datoriile pe termen scurt,

ceea ce determină întreprinderea sa apeleze la împrumuturi pe termen scurt de la Compania

Naţională a Huilei din Petroşani pentru a-şi onora obligaţiile de plată. Mai mult, o parte din

activele imobilizate sunt acoperite tot din datorii pe termen scurt, întreprinderea nedispunând

de nici o marjă de securitate pe termen scurt, reprezentată de activele lichide excedentare.

Această stare reflectă un dezechilibru financiar al întreprinderii.

În cazul în care fondul de rulment este negativ, ponderea în finanţarea activelor

întreprinderii o deţin datoriile pe termen scurt. De aici rezultă un grad extrem de ridicat e

exigibilitate al surselor de finanţare. Acesta este contrapus unui grad mai scăzut de lichiditate,

pus pe seama creşterii ponderii activelor imobilizate în totalul plasamentelor de capital al

întreprinderii, în aceste condiţii, cu uşurinţă ne putem da seama că echilibrul pe termen scurt

al întreprinderii poate fi extrem de uşor periclitat.

Se poate întrevedea faptul că pentru a face faţă obligaţiilor scadente imediate,

întreprinderea va trebui să-şi procure lichidităţi, în acest scop fie că va proceda la lichidarea

unor active(terenuri, clădiri, titluri, alte valori mobiliare), astfel îşi compromite existenţa, fie

că încearcă să obţină din partea creditorilor săi amânări de la plată ceea ce îi va diminua

Pagina 44 din 71

credibilitatea în faţa partenerilor săi de afaceri, fie că va apela la împrumuturi de la Compania

Naţională a Huile Petroşani, diminuându-şi astfel gradul de autonomie financiară.

În anul 2004 se observă o ameliorare a situaţiei fondului de rulment. Această situaţie

se datorează creşterii activelor circulante şi a scăderii datoriilor pe termen scurt. Însă în anul

2005 fondul de rulment continuă are o tendinţă de înrăutăţire datorită ritmului de creştere a

datoriilor pe termen scurt care devansează ritmul de creştere al activelor circulante.

Situaţia în care activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru

acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situaţie de dezechilibru care reflectă o stare

nefavorabilă sub aspectul solvabilităţii.

3.4. ANALIZA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

Activitatea unui agent economic necesită nu numai finanţarea utilizărilor stabile, ci şi

acoperirea unor nevoi imediate.

Conform opticii funcţionale, activele şi pasivele circulante pot aparţine activităţii de

exploatare sau sunt considerate în afara exploatării. Stocurile şi creanţele reprezintă

imobilizări temporare care se vor materializa în încasări, dar până atunci trebuie acoperite din

alte resurse, formând nevoile ciclice. Datoriile faţă de furnizori, salariaţi şi alte datorii

nefinanciare se vor materializa în plăţi, dar până atunci sunt nişte resurse atrase temporar,

alcătuind resursele ciclice.

Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu curent al activităţii firmei sunt necesare surse

financiare ce trebuie asigurate de firmă. Nevoile temporare( concretizate în reînnoirea

stocurilor şi creanţelor), în principiu, trebuie acoperite din surse temporare(furnizori,

creditori). Dacă acest lucru are loc, se spune că societatea se află în echilibru financiar pe

termen scurt. Între fluxurile de încasări şi plăţi există însă un decalaj temporar şi situaţia de

dezechilibru este considerată normală.

Analiza echilibrului financiar pe termen scurt se realizează cu ajutorul necesarului de

fond de rulment.

3.4.1. Nivelul necesarului de fond de rulment

Pagina 45 din 71

Necesarul de fond de rulment reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanţate

din surse stabile, respectiv activele circulante(cu termen de lichiditate sub un an) care

urmează să fie finanţate din surse ciclice(cu termen de exigibilitate sub un an). Acesta se

calculează ca diferenţă între nevoile ciclice(active circulante minus disponibilităţi) şi sursele

ciclice(datorii pe termen scurt minus împrumuturi pe termen scurt) sau ca diferenţă între

stocuri plus creanţe şi datorii de exploatare.

Nevoia de fond de rulment poate fi analizată pe două componente:

a) nevoia de fond de rulment din exploatare(NFRE) calculată ca diferenţă între

necesităţile ciclice de exploatare şi resursele ciclice de exploatare:

NFRE=ACE-DE

b) nevoia de fond de rulment din afara exploatării(NFRAE) calculată ca diferenţă

între necesităţile ciclice din afara exploatării şi resursele ciclice din afara exploatării:

NFRAE=ACAE-DAE

Necesităţile ciclice de exploatare sunt legate direct de activitatea de exploatare şi

cuprind:

- produse finite şi produse în curs de execuţie;

- avansuri acordate clienţilor;

- clienţi şi conturi asimilate;

- cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare.

Resursele ciclice de exploatare cuprind datorii de exploatare şi anume:

- furnizori şi conturi asimilate;

- avansuri clienţi;

- datorii fiscale şi sociale aferente activităţii de exploatare;

- venituri efectuate în avans pentru activitatea de exploatare.

Necesităţile ciclice din afara exploatării cuprind:

- alte creanţe;

- decontări cu asociaţii privind capitalul;

- debitori diverşi;

- cheltuieli efectuate în avans în afara exploatării.

Pagina 46 din 71

Resursele ciclice din afara exploatării sunt:

- unele datorii fiscale;

- datorii asupra imobilizărilor;

- creditori diverşi;

- venituri înregistrate în avans în afara exploatării.

Nevoia de fond de rulment totală se poate obţine însumând volumul NFRE şi

NFRAE:

NFR=NFRE+NFRAE

Nevoia de fond de rulment de exploatare reprezintă componenta stabilă a nevoii de

fond de rulment deoarece derularea activităţii întreprinderii necesită reînnoirea continuă a

nevoilor şi resurselor de exploatare. Datorită caracterului relativ stabil al componentelor

nevoii de fond de rulment de exploatare, această parte poate fi finanţată pe seama fondului de

rulment net global.

Acest indicator influenţează nu numai lichiditatea agentului economic, ci şi

rentabilitatea sa deoarece, fiind considerată o componentă stabilă, va fi acoperită din resurse

stabile. Ori, creşterea nejustificată a nevoii de fond de rulment de exploatare conduce la

deteriorarea structurii financiare printr-o insuficienţă a resurselor stabile.

În general, mărimea nevoii de fond de rulment în afara exploatării este

nesemnificativă şi nu prezintă o importanţă deosebită în cadrul analizei financiare. Partea

instabilă a nevoii de fond de rulment ar trebui finanţată din alte resurse temporare, şi anume,

credite pe termen scurt.

Ciclul de exploatare generează o nevoie de finanţare datorită unui dublu decalaj:

a) un decalaj legat de durata acestui ciclu. Bunurile aprovizionate şi diversele

cheltuieli de exploatare trebuie achitate înainte de a încasa contravaloarea vânzărilor, în toată

această perioadă întreprinderea deţinând în stoc materii prime, materiale şi produse finite,

stocuri care generează o nevoie de finanţare;

b) un decalaj legat de termenele de plată. Recuperarea plăţilor legate de ciclul de

exploatare nu se face în momentul vânzărilor ci în momentul încasării, care poate avea loc

câteva luni mai târziu. Sumele achitate la începutul ciclului de exploatare trebuie deci

finanţate pe o perioadă mai mare de timp de cât durata acestui ciclu. Dar cum întreprinderea

acordă termene de plată clienţilor săi, ea beneficiază de asemenea termene din partea

furnizorilor pentru bunurile cumpărate, ceea ce diminuează nevoia sa de finanţare.

Pagina 47 din 71

Analiza nevoii de fond de rulment trebuie să fie corelată cu obiectul de activitate,

modul de organizare al activităţii, evoluţia cifrei de afaceri şi contextul economic în cadrul

căruia îşi desfăşoară activitatea agentul economic.

Analiza NFRE poate evidenţia următoarele situaţii:

a) NFRE>0

Nevoia de fond de rulment de exploatare pozitiv semnifică un surplus de nevoi

temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. O asemenea situaţie poate fi

judecată ca fiind normală dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea

nevoii de finanţare a ciclului de exploatare sau dacă este determinată de creşterea vânzărilor

şi de mărimea duratei ciclului de fabricaţie ca urmare a introducerii în fabricaţie a unor

produse mai complexe.

În caz contrar, nevoia de fond de rulment de exploatare poate evidenţia un decalaj

nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor, pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor

de exploatare, pe de altă parte, precum şi existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare

lentă.

b) NFRE<0

Nevoia de fond de rulment de exploatare negativă semnifică un surplus de surse

temporare ciclice, în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante aferente

exploatării.

Asemenea situaţie poate fi apreciată pozitiv dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor

circulante şi al angajării de datorii cu scadenţe mai mari. În caz contrar, nevoia de fond de

rulment negativă evidenţiază o situaţie nefavorabilă determinată de restrângeri ale nivelului

de activitate, întreruperi temporare în provizioane şi reînnoirea stocurilor, sau în activitatea de

producţie.

În cazul agenţilor economici cu activitate de producţie, nevoia de fond de rulment de

exploatare este de obicei pozitivă, datorită specificului activităţii care reclamă imobilizarea

stocurilor, un interval mai mare de timp necesar încasării produselor livrate, degajând astfel o

nevoie de exploatare.

În cazul întreprinderilor cu activitate de comerţ sau de servicii, unde durata de stocaj

şi a creditului clienţi este neglijabilă, nevoia de fond de rulment de exploatare va fi negativă,

degajând o resursă de exploatare.

Constituită din elemente aciclice şi, în general, marginale, NFRAE nu are semnificaţie

economică, în mod obişnuit utilizările în afara exploatării fiind inferioare resurselor din

această categorie.

Pagina 48 din 71

3.4.2. Dinamica necesarului de fond de rulment

Evoluţia NFR este influenţată de următorii factori:

1) Nivelul de activitate. Cifra de afaceri.

Dacă activitatea se dezvoltă, volumul aprovizionărilor, stocurilor şi vânzărilor va

creşte în paralel; în caz de regres se va produce situaţia inversă. Există deci o legătură între

NFRE şi cifra de afaceri, motiv pentru care raportul lor se presupune a fi relativ constant.

NFRE este frecvent exprimat în zile cifra de afaceri(NFRE/CA)*360. fondul de rulment şi

trezoreria pot fi de asemenea exprimate în zile cifră de afaceri fără TVA pentru a permite

comparaţii cu NFRE şi urmărirea evoluţiei lor în mărimi relative.

Relaţia NFRE-CA nu este perfect constantă din mai multe motive:

a) NFRE reflectă o situaţie la un moment dat, iar cifra de afaceri măsoară fluxul

veniturilor pe o anumită perioadă; din acest motiv un indicator NFRE mediu ar fi mai

coerent;

b) nu există elasticitate perfectă între variaţia nivelului de activitate şi variaţia cifrei

de afaceri; o creştere a activităţii permite ameliorarea anumitor condiţii comerciale, cum ar fi

negocierea termenelor de plată, iar o reducere a activităţii se loveşte adesea de nivele minime

de cheltuieli fixe sau costuri necesare continuităţii activităţii de exploatare a întreprinderii;

c) unele posturi ale bilanţului pot suferi în anumite cazuri distorsiuni: stocuri

speculative, termene de plată anormale, creşterea stocurilor de produse finite în caz de

conjunctură nefavorabilă.

2) Sectorul de activitate. Tipul de produs.

Între nivelele atinse de nevoia de fond de rulment a diverselor întreprinderi există o

dispersie sectorială, care depinde în principal de practicile în materie de credit inter-

întreprinderi.

De asemenea ciclul de producţie şi de stocaj nu au aceeaşi durată, de la un sector la

altul, cu influenţă asupra mărimii NFRE.

Un alt factor de variaţie a NFRE este sezonalitatea producţiei şi a vânzărilor, legată de

tipul de produse fabricate şi vândute. Astfel, se face distincţia între o NFRE structurală,

permanentă şi o NFRE conjuncturală, reprezentând variaţii sezoniere cotidiene. Este dificil de

identificat generalităţi pe sectoare în ceea ce priveşte dimensiunea NFRE, ea depinzând mai

Pagina 49 din 71

mult de tipul de produs decât de sector. Se înţelege astfel că analizele comparative inter-

întreprinderi nu au valoare decât dacă acestea au acelaşi tip de activitate.

3) Durata ciclului de exploatare şi valoarea adăugată

Cu cât ciclul de producţie este mai lung, cu atât valoarea adăugată este mai mare, şi cu

atât NFRE creşte. Dacă întreprinderea transferă o parte din procesul de producţie terţilor, ea

reduce durata ciclului său de producţie, reducând stocurile de producţie în curs şi de

semifabricate şi sporind datoriile-furnizor, reducând NFRE, dar în acelaşi timp se privează de

o marjă pa care o transferă întreprinderii la care a apelat pentru realizarea anumitor faze ale

ciclului de producţie.

Asupra duratei ciclului de exploatare se poate acţiona prin:

- schimbarea tehnologiilor de fabricaţie;

- modificarea structurii producţiei în favoarea acelor produse care au o durată de

fabricaţie mai mare sau mai mică decât durata medie;

- măsuri de natură organizatorică ce conduc la reducerea pierderilor de timp în fluxuri

tehnologice.

4) Gestionarea eficientă a elementelor NFRE

Volumul NFRE reflectă de asemenea calitatea deciziilor operaţionale privind:

- volumul stocurilor: reflectă eficacitatea metodei de gestiune a stocurilor şi

producţiei; aceasta depinde şi de costurile de producţie(reducerea lor determinând scăderea

nevoii de fond de rulment şi invers), de modificarea preţurilor la materii prime, materiale,

combustibil, energie, transport, creşterea lor determinând creşterea necesarului de resurse de

finanţare a activelor circulante;

- volumul creanţelor-client: reflectă politica comercială şi de urmărire a clienţilor,

raportul de forţe furnizor-client, termenele de plată acordate clienţilor şi solvabilitatea

acestora;

- volumul datoriilor-furnizor: reflectă puterea de negociere a termenelor de plată.

Studiul aprofundat al acestor elemente se realizează cu ajutorul ratelor de rotaţie a

stocurilor, creanţelor-client şi a creditului-furnizor.

În ceea ce priveşte gestiunea stocurilor se poate acţiona în sensul scăderii nevoii de

fond de rulment prin:

- scăderea duratei medii a aprovizionării cu materiale şi vânzării produselor finite;

- o dimensionare optimă a stocurilor de materiale şi produse finite;

- scăderea duratei medii de stocare;

- scăderea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere.

Pagina 50 din 71

Toţi aceşti factori determină modificarea nevoii de fond de rulment în perioada

curentă faţă de perioada de bază în sensul creşterii:

NFRE1>NFRE0 şi INFRE>1

sau în sensul scăderii:

NFRE1<NFRE0 şi INFRE<1

Nevoia de fond de rulment reflectă modul de asigurare al echilibrului curent prin

compararea necesităţilor de finanţare ale ciclului de exploatare cu datoriile aferente

exploatării.

În concluzie, studiul NFRE se poate face în trei moduri:

- analizând evoluţia sa şi a elementelor componente pe mai multe exerciţii;

- comparând NFRE exprimată în zile CA cu nivelul înregistrat de întreprinderile

concurente;

- comparând NFRE constatată cu NFRE normativă calculată în funcţie de condiţiile

normale de exploatare.

3.4.3. Analiza necesarului de fond de rulment

la Exploatarea Minieră Petrila

În tabelul 3.4. este prezentată analiza comparativă a necesarului de fond de rulment pe

cei 3 ani analizaţi:

Tabelul 3.4.

Necesarul de fond de rulment la Exploatarea Minieră Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2003 2004 2005

1. Stocuri mii

RON

St 3.778 4.205 5.923

2. Creanţe mii

RON

Cr 18.833 40.576 49.309

I. Nevoi ciclice mii St+Cr 22.611 44.781 55.232

Pagina 51 din 71

RON

3. Furnizori mii

RON

Fz 11.011 16.821 17.995

4. Clienţi-creditori mii

RON

ClC 282 622 338

5. Alte datorii de

exploatare

mii

RON

ADexpl. 258.239 149.286 170.338

II. Surse ciclice mii

RON

Dexpl=Fz+ClC+

ADexpl

269.532 166.729 188.671

III. Necesar de fond de

rulment

mii

RON

NFR=(St+Cr)-

Dexpl

-246.921 -121.948 -133.439

În urma calculelor efectuate se observă că necesarul de fond de rulment este negativ,

ceea ce reflectă existenţa unui surplus de resurse temporare(ciclice) în raport cu activele

ciclice(nevoi temporare).

Nevoia de fond de rulment negativă evidenţiază o situaţie nefavorabilă determinată de

restrângeri ale nivelului de activitate, întreruperi temporare în provizioane şi reînnoirea

stocurilor, sau în activitatea de producţie.

În anul 2004 se observă o ameliorare a situaţiei necesarului de fond de rulment.

Această situaţie se datorează creşterii activelor circulante şi a scăderii datoriilor pe termen

scurt. Însă în anul 2005 necesarul de fond de rulment continuă are o tendinţă de înrăutăţire

datorită ritmului de creştere a datoriilor pe termen scurt care devansează ritmul de creştere al

activelor circulante.

Mărimea optimă a nevoii de fond de rulment stabilită în practică nu trebuie să

depăşească 10%-15% din valoarea cifrei de afaceri, mărime care nu este îndeplinită de

întreprinderea analizată.

3.5. TREZORERIA NETĂ

Deciziile pe termen lung, cu privire la politica de investiţii şi de finanţare,

influenţează asupra fondului de rulment(FRN). Fluctuaţia nivelului de activitate, măsurată

Pagina 52 din 71

prin cifra de afaceri şi decalajele la termen scurt dintre venituri şi cheltuieli, încasări şi plăţi

influenţează asupra necesarului de fond de rulment(NFR). Ajustarea valorii relativ constante

a FRN cu valoarea fluctuantă în timp a NFR se realizează prin intermediu trezoreriei

nete(TN).

Analiza echilibrului financiar global se realizează pe baza trezoreriei nete.

În concepţia funcţională, trezoreria apare ca rezultantă a echilibrului financiar global,

ca diferenţă între fondul de rulment net global şi nevoia de finanţare de exploatare şi în afara

exploatării, ca structură reziduală. Ea poate fi calculată de asemenea ca sold net de trezorerie,

scăzând din utilizări(trezoreria de activ), resursele de trezorerie(trezoreria de pasiv).

Astfel, relaţia fundamentală de trezorerie este:

TN=FRNG-(NFRE+NFRAE)

TN= Utilizări de trezorerie(TA)- Resurse de trezorerie(TP)

Utilizările de trezorerie, trezoreria de activ, constituie utilizări indispensabile

funcţionării întreprinderii, care se încearcă a fi menţinute la nivelul minim necesar,

excedentul plasându-se în valori mobiliare de plasament. Astfel, trezoreria de activ cuprinde:

casa; conturile curente la bănci; plasamente pe termen scurt: obligaţiuni şi acţiuni cotate şi

necotate, alte titluri de plasament; avansuri de trezorerie; valori de încasat; acreditive.

Trezoreria pasivă apare atunci când trezoreria de activ este insuficientă. Trezoreria de pasiv

cuprinde: credite bancare pe termen scurt; efecte scontate neajunse la scadenţă; obligaţii de

plată pe bază de efecte comerciale.

Nivelul trezoreriei fluctuează datorită unor elemente extrem de diferite şi poate atinge

temporar niveluri anormale datorate unor fluxuri excepţionale.

Înainte de a căuta semnificaţia financiară a relaţiei fundamentale de trezorerie, trebuie

observat faptul că, din punct de vedere aritmetic, această relaţie traduce o identitate contabilă

între activul total şi pasivul total. Din punct de vedere funcţional, relaţia fundamentală

stabilită exprimă trezoreria ca structură ce poate furniza informaţii importante despre modul

în care a fost realizat echilibrul pe termen scurt şi, mai mult, reprezintă o variabilă ce

realizează acest echilibru.

Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii şi sensului acesteia, a existenţei şi

mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturile la bănci şi în casă, soldul

creditelor bancare pe termen scurt şi a altor valori de trezorerie. De asemenea presupune

identificarea factorilor de influenţă şi cauzele care modifică aceşti factori.

Pagina 53 din 71

Soldul trezoreriei poate avea interpretări diverse:

a) o trezorerie pozitivă se va interpreta ca o disponibilitate destinată a face faţă unei

investiţii viitoare. Dacă nu este cazul, o asemenea situaţie poate ascunde cauze de fragilitate

pe termen mediu şi lung pentru că abundenţa relativă de resurse stabile poate fi semnul

utilizării lor ineficiente.

b) o trezorerie structurală negativă poate fi rezultatul unei gestiuni dorite în funcţie de

condiţiile bancare pe termen scurt sau poate fi rezultatul unor grave probleme care necesită o

examinare aprofundată. O trezorerie deficitară influenţează rentabilitatea întreprinderii prin

cheltuielile financiare pe care le generează şi poate pune în pericol lichiditatea şi autonomia

în decizii a întreprinderii. Adevărata problemă ridicată de o trezorerie negativă nu se pune în

termeni de solvabilitate, ci în termeni de dependenţă faţă de bănci şi în primul rând este vorba

de riscul neînnoirii creditelor şi riscul de creştere a ratei dobânzii la creditele bancare curente.

c) o trezorerie medie nulă reprezintă o bună gestiune a structurii financiare a

bilanţului. Veniturile generate de plasamentele excedentelor tind să compenseze cheltuielile

financiare aferente perioadelor de trezorerie negativă. Menţinerea unei trezorerii în apropiere

de zero poate apărea ca expresie a unei logici de gestiune financiară care apără întreprinderea

contra riscurilor simetrice constituite, pe de o parte, de ineficienţa resurselor stabile

excedentare şi, pe de altă parte, de dependenţa faţă de creditori pe termen scurt.

Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este asigurarea unui sold zero al acesteia

care nu antrenează nici costuri de finanţare şi nici de oportunitate.

Când se dă diagnosticul final trebuie urmărit modul în care s-au avut în vedere

următoarele:

- evitarea pierderilor, în zilele de decontare, la încasările şi plăţile prin bancă ale

întreprinderii;

- creşterea operativităţii încasării creanţelor întreprinderii, fără a afecta politica faţă de

clienţi;

- eşalonarea echilibrată şi degajată a scadenţelor obligaţiilor de plată ale întreprinderii;

- obţinerea celui mai bun credit şi la cel mai mic cost real al acestuia;

- optimizarea utilizării excedentului de trezorerie prin cea mai bună plasare a

lichidităţilor, care să asigure rentabilitatea, siguranţa şi lichiditatea optimă.

În tabelul 3.5. este prezentată analiza comparativă a trezoreriei nete pe anii analizaţi:

Tabelul 3.5.

Pagina 54 din 71

Trezoreria netă la Exploatarea Minieră Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2003 2004 2005

1. Fond de rulment mii

RON

FR -246.241 -121.149 -133.372

2. Necesar de fond de

rulment

mii

RON

NFR -246.921 -121.948 -133.439

I a). Trezoreria netă mii

RON

TN=FR-NFR 680 799 67

3. Trezoreria de activ mii

RON

Ta 680 799 67

4. Trezoreria de pasiv mii

RON

Tp 0 0 0

I b). Trezoreria netă mii

RON

TN=Ta-Tp 680 799 67

5. Indice de creştere cu

baza în lanţ

% ITN 100 117,5 8,39

O trezorerie pozitivă se obţine şi în cazul în care întreprinderea înregistrează un fond

de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment de asemenea negativ, dar în mărime

absolută mai mare.

După cum se observă, trezoreria a crescut de la 680 mii RON în anul 2003 la 799 mii

RON în anul 2004. Acest lucru se datorează ritmului de creştere al capitalurilor proprii care

devansează ritmul de creştere al activelor imobilizate. În anul 2005, trezoreria neta scade de

la 799 mii RON la 67 mii RON, scădere datorată ritmului de creştere al activelor imobilizate

care devansează ritmul de creştere al capitalurilor proprii.

Evoluţia trezoreriei este prezentată în graficul de mai jos:

Pagina 55 din 71

Figura 3.5. Dinamica trezoreriei nete

În acest caz, deşi teoretic trezoreria pozitivă reflectă un echilibru financiar al

întreprinderii, practic întreprinderea, pe termen lung, se va confrunta cu un dezechilibru

major, deoarece o parte din imobilizări şi ciclul de exploatare sunt finanţate din datoriile pe

termen scurt(furnizori, salariaţi, stat).

În urma analizei echilibrului financiar al Exploatării Miniere Petrila am ajuns la

concluzia că echilibrul financiar nu este asigurat, în mod special datorită existenţei unui

decalaj nefavorabil între sursele financiare pe termen lung şi mijloacele economice

permanente.

Cauzele cele mai frecvente ale dezechilibrului financiar care fac ca întreprinderea să

intre în incapacitate de a-şi onora obligaţiile pe care le are faţă de furnizori, stat, salariaţi se

regăsesc în:

- imobilizarea resurselor financiare în stocuri de materii prime şi materiale peste

necesar, ca urmare a aprovizionării acestora în cantităţi exagerate sau într-o altă structură

decât cea corespunzătoare nevoilor producţiei;

- înregistrarea de pierderi;

- neîncasarea la timp, de la clienţi, a contravalorii produselor livrate.

Pagina 56 din 71

Dinamica trezoreriei nete

680799

67

-100

150

400

650

900

2003 2004 2005 Timp

TN

Mii

RO

N

3.6. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN INTERMEDIUL RATELOR

DE FINANŢARE

Această analiză este tot una de tip orizontal. Cu ajutorul ratelor de finanţare poate fi

analizată măsura în care este asigurat echilibrul financiar la o întreprindere fără a calcula

indicatorii specifici: FR, NFR, TN.

Rata de finanţare a activelor imobilizate din surse permanente exprimă măsura în care

sursele stabile(aciclice) de finanţare sunt suficiente pentru a finanţa nevoile stabile ale

întreprinderii, astfel încât să fie asigurat un echilibru financiar pe termen mediu şi lung. Rata

se mai numeşte şi rata finanţării stabile.

Rata are două modalităţi de calcul:

- rata finanţării nevoilor stabile din capitalul permanent, ca şi raport între capitalul

propriu şi active imobilizate;

- rata finanţării nevoilor stabile din surse permanente, ca şi raport între capitalul

permanent şi activele imobilizate.

Rata de finanţare a nevoilor ciclice din surse ciclice exprimă măsura în care nevoile

procesului de exploatare pot fi finanţate din surse ciclice specifice exploatării. Ea se

calculează ca şi raport între datoriile de exploatare(datorii pe termen scurt minus credite pe

termen scurt) şi activele ciclice(active circulante minus disponibilităţi).

Rata de finanţare a necesarului de fond de rulment măsoară proporţia în care

necesarul de fond de rulment este acoperit din fondul de rulment net. Se calculează ca şi

raport între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.

În tabelul 3.6. este prezentată analiza comparativă a ratelor de finanţare pe anii 2003

şi 2004:

Tabelul 3.6.

Ratele de finanţare ale Exploatării Miniere Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2003 2004 Indice-%

1. Stocuri mii St 3.778 4.205 111,30

Pagina 57 din 71

RON

2. Creanţe mii

RON

Cr 18.833 40.576 215,45

I . Nevoi ciclice mii

RON

NC=St+Cr 22.611 44.781 198,05

3. Furnizori mii

RON

Fz 11.011 16.821 152,77

4. Clienţi-creditori mii

RON

ClC 282 622 220,57

5. Alte datorii din

exploatare

mii

RON

ADexpl 258.239 149.286 57,81

II. Surse ciclice mii

RON

Dexpl 269.532 166.729 61,86

III. Rata de finanţare a

nevoilor ciclice

% RfNC=Dexpl/

NC*100

1192,04 372,32 31,23

Datorită pierderilor mari înregistrate de întreprindere, valoarea capitalurilor proprii

este negativă, calculul ratei de finanţare a activelor imobilizate din surse permanente nu poate

fi efectuat. Totuşi, se observă o tendinţă de îmbunătăţire a situaţiei financiare deoarece

pierderea din anul 2004 este mai mica decât cea din anul 2003.

Se observă că nevoile cu caracter permanent nu au fost acoperite integral din surse

proprii, rezultând un fond de rulment negativ.

Nivelul indicatorului în anii 2003 şi 2004 arată că nevoile cu caracter temporar au fost

acoperite în întregime din surse cu caracter temporar, degajându-se un necesar de fond de

rulment negativ în amândoi ani.

Scăderea nivelului indicatorului în anul 2004 s-a datorat creşterii surselor ciclice cu

61,86%, creştere devansată de activele ciclice care au crescut cu 198,05%.

Datorită faptului că atât fondul de rulment, cât şi necesarul de fond de rulment

prezintă valori negative, calculul ratei de finanţare a necesarului de fond de rulment nu

prezintă interes.

În tabelul 3.7. este prezentată analiza comparativă a ratelor de finanţare pe anii 2004

şi 2005:

Tabelul 3.7.

Pagina 58 din 71

Ratele de finanţare ale Exploatării Miniere Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2004 2005 Indice-%

1. Stocuri mii

RON

St 4.205 5.923 140,86

2. Creanţe mii

RON

Cr 40.576 49.309 121,52

I . Nevoi ciclice mii

RON

NC=St+Cr 44.781 55.232 123,34

3. Furnizori mii

RON

Fz 16.821 17.995 106,97

4. Clienţi-creditori mii

RON

ClC 622 338 54,34

5. Alte datorii din

exploatare

mii

RON

ADexpl 149.286 170.338 114,10

II. Surse ciclice mii

RON

Dexpl 166.729 188.671 113,16

III. Rata de finanţare a

nevoilor ciclice

% RfNC=Dexpl/

NC*100

372,32 341,60 91,75

Datorită pierderilor mari înregistrate de întreprindere, valoarea capitalurilor proprii

este negativă, calculul ratei de finanţare a activelor imobilizate din surse permanente nu poate

fi efectuat. Totuşi, se observă o tendinţă de înrăutăţire a situaţiei financiare deoarece

pierderea din anul 2005 este mai mare decât cea din anul 2004.

Se observă că nevoile cu caracter permanent nu au fost acoperite integral din surse

proprii, rezultând un fond de rulment negativ.

Nivelul indicatorului în anii 2004 şi 2005 arată că nevoile cu caracter temporar au fost

acoperite în întregime din surse cu caracter temporar, degajându-se un necesar de fond de

rulment negativ în amândoi ani.

Scăderea nivelului indicatorului în anul 2005 s-a datorat creşterii surselor ciclice cu

113,16%, creştere devansată de activele ciclice care au crescut cu 123,34%.

Pagina 59 din 71

Datorită faptului că atât fondul de rulment, cât şi necesarul de fond de rulment

prezintă valori negative, calculul ratei de finanţare a necesarului de fond de rulment nu

prezintă interes.

În concluzie, întreprinderea se află în situaţie de echilibru financiar pe termen scurt şi

în situaţie de dezechilibru financiar pe termen lung în toţi cei 3 ani.

3.7. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN INTERMEDIUL

TABLOULUI DE VARIAŢIE A TREZORERIEI

Cash-flow-ul(CF) constituie, alături de fluxurile de fond de rulment şi

beneficii(profituri), un alt flux, generat de activităţile desfăşurate la nivelul societăţii

comerciale. Termenii de flux monetar, flux de casă, flux de trezorerie din literatura

românească corespund termenului anglo-saxon de cash-flow.

Gestiunea cash-flow-ului are sarcina de a stabili şi asigura nivelul fluxurilor băneşti şi

al creditelor curente necesare realizării activităţii de exploatare, în condiţiile asigurării unui

echilibru financiar durabil şi dinamic, cu costuri cât mai reduse de finanţare. În acest scop,

aceasta anticipează valoarea şi periodicitatea fluxurilor de încasări şi plăţi, concordanţa

acestora cu nivelul resurselor proprii, atrase şi împrumutate, comparativ cu necesităţile de

exploatare estimate. În scopul asigurării continuităţii plăţii obligaţiilor scadente, gestiunea

cash-flow-ului asigură corelarea fluxurilor de disponibilităţi curente rezultate în urma

realizării încasărilor de fluxuri de plăţi, în scopul asigurării continuităţii plăţii obligaţiilor

scadente.

Nivelul şi variabilitatea în timp a cash-flow-ului reflectă fluctuaţiile fluxurilor de

încasări, lichidităţi şi disponibilităţi curente din casă şi din conturile la bănci. Astfel, cash-

flow-ul la nivelul unui exerciţiu financiar se poate calcula cu relaţia:

unde: CF – cash-flow

TN – trezoreria netă

î – începutul perioadei

Pagina 60 din 71

CFn = TNfn - TNîn

f – sfârşitul perioadei

n – 1....e – durata perioadei de referinţă(exerciţiu financiar – an, trimestru, lună)

Valoarea pozitivă a cash-flow-ului reflectă nivelul disponibilităţilor băneşti care poate

fi utilizat pentru realizarea de investiţii financiare pe pieţele de capital, în scopul creşterii

randamentului global al societăţii comerciale. Nivelul şi performanţa unui flux pozitiv al

cash-flow-ului contribuie la creşterea potenţialului real de finanţare a investiţiilor productive

destinate fie înlocuirii, fie sporirii activelor imobilizate de natură corporală ale societăţii

comerciale. Un flux negativ al acestuia diminuează potenţialul curent de finanţare a

investiţiilor productive.

Pentru estimarea capacităţii potenţiale de creştere a societăţii comerciale, prezintă

utilitate, calcularea cash-flow-ului potenţial(CF potenţial):

Acesta reflectă resursele generate de activităţile desfăşurate de societatea comercială,

care pot fi utilizate integral pentru autofinanţarea curentă a acesteia.

Estimarea capacităţii globale de creştere a societăţii comerciale necesită corelarea

capacităţii potenţiale, cu valoarea totală a provizioanelor reglementate:

Analizând fluxurile de cash-flow trecute şi previzionând fluxurile viitoare, managerii

societăţii comerciale pot să estimeze capacitatea societăţii comerciale de a-şi onora la

scadenţă obligaţiile curente şi să corecteze în timp util eventualele dezechilibre curente.

Determinarea cash-flow-ului rezultat în cursul unui exerciţiu necesită a avea în vedere

încasările şi plăţile aferente acestuia.

Surplusul monetar generat de ansamblul operaţiilor economice desfăşurate la nivelul

societăţii comerciale se poate estima, respectiv determina, însumând cash-flow-ul din

activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare.1

1 H. Cristea, I. Talpoş, M. Pirtea, C. Corduneanu, A. Lăbuneţ, „Gestiunea financiară a societăţilor comerciale”, Ed. Mirton, Timişoara, volum 3, pag.175

Pagina 61 din 71

CF potenţial = Rezultatul net + Amortizări

CF global = CF potenţial + Provizioane reglementate

Cash-flow-ul din activităţile de exploatare aferent unei perioade se poate determina

fie prin metoda direct, fie prin metoda indirectă.

a) Metoda directă are în vedere ansamblul fluxurilor analitice de încasări şi plăţi

aferente activităţii de exploatare:

+ încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii

+ încasări în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri

- plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii

- plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor

- plăţi în numerar de impozite şi taxe

= Cash-flow din activităţi de exploatare

b) Metoda indirectă are în vedere rezultatul net al exerciţiului, care este corectat cu

modificările suferite de capitalul circulant şi ci ajustările unor elemente nemonetare şi altor

elemente incluse în activităţile de investiţii sau de finanţare:

+ profit sau pierdere

- variaţia stocurilor(+/-)

- variaţia creanţelor(+/-)

- variaţia altor elemente de activ(+/-)

+ amortizarea inclusă în costuri

+ variaţia furnizorilor şi clienţilor creditori(+/-)

+ variaţia altor pasive(+/-)

= Cash-flow din activităţi de exploatare

Pentru determinarea cash-flow-ului din activităţi de investiţii realizate de societatea

comercială, în cadrul unei perioade se au în vedere fluxurile de numerar aferente acestora:

+ încasări de numerar din vânzarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi

alte active pe termen lung

+ încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale

altor societăţi comerciale

Pagina 62 din 71

+ încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către

alte părţi

- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale

şi alte active pe termen lung

- plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale

altor societăţi comerciale

- avansuri în numerar şi împrumuturi efectuate către alte părţi

= Cash-flow din activităţi de investiţii

Cash-flow-ul din activităţile de finanţare reflectă fluxurile de venituri şi de plăţi în

numerar generate de acestea la nivelul societăţii comerciale finanţate:

+ venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu

+ venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi

- plăţi în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile

societăţii comerciale

- rambursarea în numerar ale unor sume împrumutate

- plăţi în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de operaţiunile de

leasing financiar

= Cash-flow din activităţi de finanţare

Cash-flow-ul total(fluxul de numerar net), generat de ansamblul activităţilor

desfăşurate la nivelul societăţii comerciale, constituie suma celor trei surplusuri monetare:

+ Cash-flow din activităţi de exploatare

+ Cash-flow din activităţi de investiţii

+ Cash-flow din activităţi de finanţare

= Cash-flow total

Însumând disponibilităţile băneşti existente la începutul exerciţiului financiar (cash-

flow-ul la începutul perioadei - CFî) cu cash-flow-ul total(CFt), generat de ansamblul

Pagina 63 din 71

activităţilor din cursul perioadei, se obţin disponibilităţile băneşti sau cash-flow-ul la sfârşitul

perioadei.(CFf).

Nivelul şi performanţa cash-flow-ului reflectă eficienţa activităţii economice. Sporirea

disponibilităţilor băneşti permite realizarea de investiţii(plasamente) financiare fie pe piaţa de

capital, fie pe piaţa monetară. În consecinţă, analiza evoluţiei fluxurilor de cash-flow oferă

managerilor informaţii asupra dinamicii şi durabilităţii echilibrului financiar, autonomiei şi

competitivităţii societăţii comerciale, contribuind la flexibilizarea actului decizional.

Analiza comparativă a cash-flow-ului la Exploatarea Minieră Petrila pe anii 2003 şi

2004 este prezentată în tabelul următor:

Tabelul 3.8.

Cash-flow-ul la Exploatarea Minieră Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2003 2004 Indice-%

1. Încasări în numerar din

vânzarea de bunuri şi

prestarea de servicii

mii

RON

- 50.562 62.104 122,83

2. Plăţi în numerar către

furnizorii de bunuri şi

servicii

mii

RON

- 14.649 16.486 112,54

3 . Plăţi în numerar către şi

în numele angajaţilor

mii

RON

- 63.265 67.405 106,54

4. Plăţi în numerar de

impozite şi taxe

mii

RON

- 1.075 836 77,77

I. Cash-flow de

exploatare

mii

RON

CFe=1+2-3-4 871 10.349 1188,17

5. Încasări de numerar din

vânzarea de terenuri şi

mii

RON

- 387 15.665 4047,80

Pagina 64 din 71

CFf = Cfî + Cft

mijloace fixe, active

necorporale şi alte

active pe termen lung

6. Plăţi în numerar pentru

achiziţionarea de

terenuri şi mijloace

fixe, active necorporale

şi alte active pe termen

lung

mii

RON

- 22.576 19.943 88,34

II. Cash-flow de investiţii mii

RON

CFi=5-6 -22.189 -4.278 -

III. Cash-flow de finanţare mii

RON

CFf 0 0 0

IV. Cash-flow total mii

RON

CFt=CFe+CFi+C

Ff

-21.318 6.071 -

Se observă că în ambii ani comparaţi cash-flow-ul exploatare este pozitiv, acesta

crescând de la 871 mii RON în anul 2003 la 10.349 mii RON în anul 2004 ceea ce înseamnă

că activitatea de exploatare generează flux de numerar care reflectă performanţele

întreprinderii. În schimb, cash-flow-ul de investiţii prezintă valori negative ceea ce înseamnă

că s-au realizat investiţii importante a căror valoare doar parţial este compensată din

valorificarea de imobilizări. Totuşi, tendinţa este de creştere a cash-flow-ului de investiţii de

la un an la altul.

În anul 2003, cash-flow-ul total este negativ înregistrând o valoare de 21.318 mii

RON, ceea ce reflectă un deficit temporar de lichidităţi care poate fi acoperit din împrumuturi

temporare de la Compania Naţională a Huilei. În anul 2004, acesta ajunge la nivelul pozitiv

de 6.071 mii RON ceea ce reflectă un excedent de numerar generat de activitatea desfăşurată

care constituie o sursă suplimentară de creştere economică internă, prin autofinanţare.

Analiza comparativă a cash-flow-ului la Exploatarea Minieră Petrila pe anii 2003 şi

2004 este prezentată în tabelul următor:

Pagina 65 din 71

Tabelul 3.9.

Cash-flow-ul la Exploatarea Minieră Petrila

Nr.

Crt.

Specificaţie UM Simbol/

Formulă

Perioada de analiză

2004 2005 Indice-%

1. Încasări în numerar din

vânzarea de bunuri şi

prestarea de servicii

mii

RON

- 62.104 58.840 94,74

2. Plăţi în numerar către

furnizorii de bunuri şi

servicii

mii

RON

- 16.486 16.238 98,50

3 . Plăţi în numerar către şi

în numele angajaţilor

mii

RON

- 67.405 64.776 96,10

4. Plăţi în numerar de

impozite şi taxe

mii

RON

- 836 788 94,26

I. Cash-flow de

exploatare

mii

RON

CFe=1+2-3-4 10.349 9.514 91,93

5. Încasări de numerar din

vânzarea de terenuri şi

mijloace fixe, active

necorporale şi alte

active pe termen lung

mii

RON

- 15.665 0 0

6. Plăţi în numerar pentru

achiziţionarea de

terenuri şi mijloace

fixe, active necorporale

şi alte active pe termen

lung

mii

RON

- 19.943 11.733 58,83

Pagina 66 din 71

II. Cash-flow de investiţii mii

RON

CFi=5-6 -4.278 -11.733 -

III. Cash-flow de finanţare mii

RON

CFf 0 0 0

IV. Cash-flow total mii

RON

CFt=CFe+CFi+C

Ff

6.071 -2.219 -

Se observă că în ambii ani comparaţi cash-flow-ul exploatare este pozitiv, acesta

scăzând de la 10.349 mii RON în anul 2004 la 9.514 mii lei în anul 2005 ceea ce înseamnă că

activitatea de exploatare generează flux de numerar care reflectă performanţele întreprinderii.

În schimb, cash-flow-ul de investiţii prezintă valori negative ceea ce înseamnă că s-au realizat

investiţii importante a căror valoare doar parţial este compensată din valorificarea de

imobilizări. Totuşi, tendinţa este de reducere a cash-flow-ului de investiţii de la un an la altul.

În anul 2004, cash-flow-ul total înregistrează o valoare de 6.071 mii RON ceea ce

reflectă un excedent de numerar generat de activitatea desfăşurată care constituie o sursă

suplimentară de creştere economică internă, prin autofinanţare. În anul 2005, nivelul acestuia

scade, atingând valoarea negativă de 2.219 mii RON care reflectă un deficit temporar de

lichidităţi care poate fi acoperit din împrumuturi temporare de la Compania Naţională a

Huilei.

CAPITOLUL IV.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

4.1. Concluzii privind echilibrul financiar al Exploatării Miniere Petrila

Fondul de rulment la Exploatarea Minieră Petrila este negativ pe întreaga perioadă

analizată ceea ce reflectă faptul că întreprinderea este în dezechilibru financiar pe cei trei ani.

Valoarea fondului de rulment atinge valoarea maximă în anul 2004, după care în anul 2005

echilibrul se depreciază din nou.

Pagina 67 din 71

Valorile negative ale fondului de rulment se datorează pierderii în valoare de 41.654

mii RON în anul 2003, de 34.618 mii RON în anul 2004 şi de 45.508 mii RON în anul 2005,

pierdere cauzată de:

nerealizarea cantităţii de producţie prevăzute în programele anuale şi trimestriale de

exploatare;

neîncadrarea în parametrii de calitate(cenuşă şi umiditate);

necorelarea preţului de livrare a cărbunelui extras cu indicele de inflaţie;

neacoperirea costurilor totale realizate prin preţul de livrare, subvenţie şi transferuri

prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli;

suportarea pe costul de producţie a unor cheltuieli cu protecţia socială neacoperite

prin transferurile din bugetul de venituri şi cheltuieli;

depăşirea consumurilor specifice la materiile prime şi materiale;

neîncadrarea cheltuielilor cu munca vie în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Necesarul de fond de rulment este negativ în perioada analizată, valoare ce reflectă o

situaţie de echilibru financiar pe termen scurt. Acest lucru reflectă existenţa unui surplus de

resurse temporare(ciclice) în raport cu activele ciclice(nevoi temporare). Situaţia este pozitivă

dacă este determinată de: accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor; angajarea

unor datorii de exploatare cu termene mai relaxante.

Pe perioada studiată întreprinderea este în echilibru financiar global reflectat de o

trezorerie pozitivă, tendinţa acesteia fiind de scădere în anul 2005 ceea ce reflectă o situaţie

favorabilă atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung deoarece acest lucru semnifică o

gestionare bună a resurselor financiare pentru că nu sunt ţinute la vedere în contul de la bancă

al întreprinderii. Deşi teoretic trezoreria pozitivă reflectă un echilibru financiar al

întreprinderii, practic întreprinderea, pe termen lung, se va confrunta cu un dezechilibru

major, deoarece o parte din imobilizări şi ciclul de exploatare sunt finanţate din datoriile pe

termen scurt(furnizori, salariaţi, stat).

După cum se poate observa, nivelul fondului de rulment nu depăşeşte în nici un an

nivelul necesarului de fond de rulment.

În concluzie, întreprinderea se află în dezechilibru financiar pe termen lung, echilibru

financiar pe termen scurt şi în stare de echilibru financiar global pe toţi cei 3 ani.

4.2. Propuneri de îmbunătăţire a echilibrului financiar al Exploatării Miniere Petrila

Pagina 68 din 71

Pentru ca Exploatarea Minieră Petrila să-ţi îmbunătăţească în continuare activitatea,

propunerile mele se referă la următoarele aspecte:

a) reducerea cheltuielilor materiale prin:

- reducerea consumurilor specifice la lemn, capse, cherestrea, plasă, armături,

exploziv, combustibili cu minim 10%;

- urmărirea strictă a serviciilor executate de terţi, lansându-se comenzi numai pentru

strictul necesar, în vederea bunei desfăşurări a procesului de producţie;

b) reducerea cheltuielilor cu munca vie prin:

- îmbunătăţirea coeficientului de prezenţă prin redistribuirea personalului cu număr

mare de concedii medicale cu diagnostic diferit, de la subteran la suprafaţă;

- reducerea cheltuielilor cu protecţia socială acordate conform Contractului Colectiv

de Muncă(gratuităţi pentru alocaţiile de cărbune, tarif diferenţiat la energia electrică, bilete de

odihnă şi tratament) ;

- reducerea cheltuielilor cu transportul personalului la şi de la locul de muncă printr-o

organizare raţională a mijloacelor de transport;

- reducerea numărului de personal indirect productivi şi TESA

c) creşterea cantităţii de huilă extrasă prin:

- verificarea periodică a cenuşii zăcământului prin efectuarea probelor de strat, astfel

încât să se poată concentra activitatea de extracţie în blocurile cu conţinutul de cenuşă cel mai

favorabil.

d) deschiderea unei rezerve de cărbune(prin lucrări de investiţii) care va permite

extragerea unei producţii până în 2010 net superioare faţă de cât se extrage în prezent.

e) dotarea cu utilaje şi aparate necesare desfăşurării în condiţii normale a procesului

de producţie, precum şi minima retehnologizare a operaţiunilor din abataj prin:

- dotarea cu instalaţii de degazare şi instalaţii pentru umectarea bancurilor de cărbune;

- dotarea cu aparatură performantă şi complexă pentru măsurarea şi controlul

atmosferei miniere subterane;

f) necesitatea suportării cheltuielilor efectuate cu conservarea şi închiderea unor zone

din fonduri de conservare şi închidere(altele decât costurile de producţie);

g) aprovizionarea ritmică cu materiale şi piese de schimb şi evitarea creării unor

stocuri fără mişcare;

h) eficientizarea încasării creanţelor, pentru ca acestea să conducă la eficientizarea

plăţii datoriilor pe care le are întreprinderea;

Pagina 69 din 71

j) încheierea contractelor de aprovizionare cu termene precise de livrare pentru

asigurarea ritmicităţii şi continuităţii procesului de desfacere;

k) scăderea activelor imobilizate prin scoaterea din funcţiune a imobilizărilor

corporale nefolosite

Consider că aplicarea măsurilor pe care le-am propus sunt benefice, asigurând

stabilirea echilibrului financiar al Exploatării Miniere Petrila.

ANEXE

ANEXA 1

Specificaţie ACTIV Nr.

crt.

Specificaţie PASIV

2003 2004 2005 2003 2004 2005

Imobilizări

necorporale

39 29 19 I. Datorii pe

termen scurt

264.539 159.545 179.822

Imobilizări corporale 57.736 64.562 62.129 II. Datorii pe

termen mediu şi

lung

0 0 0

Imobilizări financiare 0 0 0 III. Provizioane

pentru riscuri şi

cheltuieli

85 85 85

Active imobilizate 57.774 64.591 62.148 IV. Venituri în

avans

4.994 7.184 8.849

Stocuri 3.778 4.205 5.923

Creanţe 18.833 40.370 48.728

Disponibilităţi 680 799 67

Active circulante 23.291 45.374 54.718

Cheltuieli în avans 0 206 581 V. Capital propriu -188.553 -56.643 -71.309

TOTAL ACTIV 81.065 110.171 117.447 TOTAL PASIV 81.065 110.171 117.447

Pagina 70 din 71

Pagina 71 din 71