fisa sit arheologic sucidava - olt
Post on 15-Feb-2015
90 Views
Preview:
TRANSCRIPT
FIŞĂ SIT ARHEOLOGIC - SUCIDAVA
DENUMIRE ACTUALĂ: Sit arheologic
Sucidava
COD RAN (cod unic al sitului, primit conform
specificaţiilor din Repertoriul Arheologic Naţional):
125551.02
COD LMI (cod unic al sitului, primit conform
specificaţiilor din Lista Monumentelor Istorice):
OT-I-s-A-08491
LOCALIZARE: Corabia, punct Celei, judeţ Olt;
DESTINAŢIE ACTUALĂ: sit arheologic;
DESTINAŢIE INIŢIALĂ: cetate romano-bizantină;
DATARE: epoca daco-romană, sec. II-III d.Chr.;
REPERE: hidrografic ( râul sau bazinul hidrografic
din zona în care se află amplasat situl): fluviul Dunăre.
ISTORIC – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei
Cetatea Sucidava, situată pe malul stâng al Dunării, în partea de sud a orașului Corabia, a
apărut ca important centru economic şi militar al tribului geto-dacic “sucii”. După cucerirea
Daciei, pe locul actualei comune Celei, s-a ridicat un castru roman care a contribuit la dezvoltarea
orașului civil Sucidava. Cetatea militară romană a fost zidită pe locul fostei cetăți geto-dacice, în
vremea împăratului Aurelian (270 - 275) şi rezidită în timpul lui Constantin cel Mare (306 - 337).
COMPONENTE TEHNICE
În colţul sud-vestic al cetăţii a fost cercetată o aşezare sub formă de tell, cu 11 faze de
locuire, începând cu perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (grupul cultural
Celei). Tot pe platoul cetăţii, urme istorice izolate indică prezenţa unor locuiri în perioada
bronzului şi în prima epocă a fierului. O aşezare geto-dacică fortificată s-a înfiripat aici în Latene.
După anul 106 p. Chr. iau naştere, în afara spaţiului platoului, spre N, o mare aşezare
civilă fortificată (cu o suprafaţă de circa 25 ha) şi două necropole.
În sec. IV p. Chr., din ordinul împăratului Constantin cel Mare, aici va fi realizat un
important pod transdanubian, pentru apărarea căruia va fi edificată, tot pe platoul sus-amintit, o
cetate cu ziduri şi turnuri din piatră.
În interiorul fortificaţiei romano-bizantine au fost descoperite numeroase amenajări, dintre
care se remarcă bazilica paleocreştină, o clădire cu hipocaust şi fântâna „secretă”, toate realizate
pe parcursul veacului al VI-lea.
COMPONENTE ARHITECTURALE
Arhitectura cetăţii poate fi surprinsă la bază, în urma cercetărilor arheologice şi aceste
urme pot fi văzute în Muzeul de arheologie şi etnografie Corabia, situat pe str. Cuza Vodă nr. 65,
Corabia.
COMPONENTE ARTISTICE
În incinta muzeului.
STARE DE CONSERVARE
În urma cercetărilor arheologice obiectivele au fost conservate in situ şi în cadrul
muzeului.
ALTE OBSERVAŢII RELEVANTE
În incinta cetății romano-bizantine, care se întinde pe o suprafață de doua hectare, şi din
care se mai păstrează zidurile de incintă şi turnurile de intrare, au fost descoperite în urma
săpăturilor, începând din anul 1946, bazilica romano-bizantina din secolul al IV-lea, cel mai vechi
lăcaș de cult de la nordul Dunării, clădirea cu hypocaust (sistem de încălzire roman prin
pardoseală) datând din secolul al VI-lea d.Ch., portalul podului lui Constantin cel Mare, construit
peste Dunăre în vremea sa, poarta Constantiniană care făcea legătura între pod şi cetate, fântâna
romană din secolul al II-lea d.Ch., toate acestea conservate in situ.
Spectaculoasă însă prin sistemul de construire şi valoarea arheologică intrinsecă rămâne
„fântâna secretă”.
Construcția subterana are două componente: fântâna, puțul propriu-zis, aflat la o adâncime
de circa 18 metri de la nivelul platoului cetății, şi coridorul de acces lung de 26 de metri, care
coboară din incinta fortăreței până la izvor. În secolul VI aprovizionarea cu apă a militarilor din
garnizoana Sucidavei şi a familiilor acestora care locuiau în cetate era mult mai dificilă decât în
veacurile anterioare. Orașul din vecinătate cu fântânile sale nu mai exista, iar folosirea izvoarelor
de la poalele platoului nu era posibilă în caz de inundații sau în timpul asediilor, când acestea erau
controlate de invadatori. Pe de altă parte, structura straturilor de sub platforma cetății fiind din
pietriș şi nisip de origine aluvionară, nu permitea săparea unor puțuri de adâncime, care se
prăbușeau în timpul forajului.
Uimitor este modul cum constructorii vremii au reușit să capteze stratul freatic din afara
zidurilor cetății. Astfel, puțul are forma unui turn înalt de 4, 5 m, cu pereții groşi de 85 cm, lucrați
din cărămizi legate cu mortar de var amestecat cu cărămidă pisată. Il acoperea o boltă tot din
cărămizi care comunica cu drumul de acces.
Peretele de sud al puțului are o deschizătura boltită, înaltă de 1,80 m şi lată de aproape 1
m, prin care erau umplute vasele direct de la nivelul apei. Împărțit în mai multe tronsoane,
coridorul este format dintr-o boltă de cărămidă, care cotește în pantă spre nod-vest, până sub zidul
de incintă al cetății, apoi urcă spre nord până la platforma superioară, de unde se ieșea la suprafață
cu ajutorul unei scări de lemn. Traseul ocolit al tronsonului asigura accesul în pantă, înlăturând
astfel inconvenientele unei scări abrupte.
Potrivit cercetătorilor, fântâna a fost construită în vremea împăratului Iustinian, o data cu
refacerea fortificației. Restaurată şi introdusă în circuitul cultural-turistic încă din 1968, ea
continuă să rămână cea mai mare atracție arheologică a locurilor.
Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia
top related