FIŞĂ SIT ARHEOLOGIC - SUCIDAVA

DENUMIRE ACTUALĂ: Sit arheologic

Sucidava

COD RAN (cod unic al sitului, primit conform

specificaţiilor din Repertoriul Arheologic Naţional):

125551.02

COD LMI (cod unic al sitului, primit conform

specificaţiilor din Lista Monumentelor Istorice):

OT-I-s-A-08491

LOCALIZARE: Corabia, punct Celei, judeţ Olt;

DESTINAŢIE ACTUALĂ: sit arheologic;

DESTINAŢIE INIŢIALĂ: cetate romano-bizantină;

DATARE: epoca daco-romană, sec. II-III d.Chr.;

REPERE: hidrografic ( râul sau bazinul hidrografic

din zona în care se află amplasat situl): fluviul Dunăre.

ISTORIC – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei

Cetatea Sucidava, situată pe malul stâng al Dunării, în partea de sud a orașului Corabia, a

apărut ca important centru economic şi militar al tribului geto-dacic “sucii”. După cucerirea

Daciei, pe locul actualei comune Celei, s-a ridicat un castru roman care a contribuit la dezvoltarea

orașului civil Sucidava. Cetatea militară romană a fost zidită pe locul fostei cetăți geto-dacice, în

vremea împăratului Aurelian (270 - 275) şi rezidită în timpul lui Constantin cel Mare (306 - 337).

COMPONENTE TEHNICE

În colţul sud-vestic al cetăţii a fost cercetată o aşezare sub formă de tell, cu 11 faze de

locuire, începând cu perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (grupul cultural

Celei). Tot pe platoul cetăţii, urme istorice izolate indică prezenţa unor locuiri în perioada

bronzului şi în prima epocă a fierului. O aşezare geto-dacică fortificată s-a înfiripat aici în Latene.

După anul 106 p. Chr. iau naştere, în afara spaţiului platoului, spre N, o mare aşezare

civilă fortificată (cu o suprafaţă de circa 25 ha) şi două necropole.

În sec. IV p. Chr., din ordinul împăratului Constantin cel Mare, aici va fi realizat un

important pod transdanubian, pentru apărarea căruia va fi edificată, tot pe platoul sus-amintit, o

cetate cu ziduri şi turnuri din piatră.

În interiorul fortificaţiei romano-bizantine au fost descoperite numeroase amenajări, dintre

care se remarcă bazilica paleocreştină, o clădire cu hipocaust şi fântâna „secretă”, toate realizate

pe parcursul veacului al VI-lea.

COMPONENTE ARHITECTURALE

Arhitectura cetăţii poate fi surprinsă la bază, în urma cercetărilor arheologice şi aceste

urme pot fi văzute în Muzeul de arheologie şi etnografie Corabia, situat pe str. Cuza Vodă nr. 65,

Corabia.

COMPONENTE ARTISTICE

În incinta muzeului.

STARE DE CONSERVARE

În urma cercetărilor arheologice obiectivele au fost conservate in situ şi în cadrul

muzeului.

ALTE OBSERVAŢII RELEVANTE

În incinta cetății romano-bizantine, care se întinde pe o suprafață de doua hectare, şi din

care se mai păstrează zidurile de incintă şi turnurile de intrare, au fost descoperite în urma

săpăturilor, începând din anul 1946, bazilica romano-bizantina din secolul al IV-lea, cel mai vechi

lăcaș de cult de la nordul Dunării, clădirea cu hypocaust (sistem de încălzire roman prin

pardoseală) datând din secolul al VI-lea d.Ch., portalul podului lui Constantin cel Mare, construit

peste Dunăre în vremea sa, poarta Constantiniană care făcea legătura între pod şi cetate, fântâna

romană din secolul al II-lea d.Ch., toate acestea conservate in situ.

Spectaculoasă însă prin sistemul de construire şi valoarea arheologică intrinsecă rămâne

„fântâna secretă”.

Construcția subterana are două componente: fântâna, puțul propriu-zis, aflat la o adâncime

de circa 18 metri de la nivelul platoului cetății, şi coridorul de acces lung de 26 de metri, care

coboară din incinta fortăreței până la izvor. În secolul VI aprovizionarea cu apă a militarilor din

garnizoana Sucidavei şi a familiilor acestora care locuiau în cetate era mult mai dificilă decât în

veacurile anterioare. Orașul din vecinătate cu fântânile sale nu mai exista, iar folosirea izvoarelor

de la poalele platoului nu era posibilă în caz de inundații sau în timpul asediilor, când acestea erau

controlate de invadatori. Pe de altă parte, structura straturilor de sub platforma cetății fiind din

pietriș şi nisip de origine aluvionară, nu permitea săparea unor puțuri de adâncime, care se

prăbușeau în timpul forajului.

Uimitor este modul cum constructorii vremii au reușit să capteze stratul freatic din afara

zidurilor cetății. Astfel, puțul are forma unui turn înalt de 4, 5 m, cu pereții groşi de 85 cm, lucrați

din cărămizi legate cu mortar de var amestecat cu cărămidă pisată. Il acoperea o boltă tot din

cărămizi care comunica cu drumul de acces.

Peretele de sud al puțului are o deschizătura boltită, înaltă de 1,80 m şi lată de aproape 1

m, prin care erau umplute vasele direct de la nivelul apei. Împărțit în mai multe tronsoane,

coridorul este format dintr-o boltă de cărămidă, care cotește în pantă spre nod-vest, până sub zidul

de incintă al cetății, apoi urcă spre nord până la platforma superioară, de unde se ieșea la suprafață

cu ajutorul unei scări de lemn. Traseul ocolit al tronsonului asigura accesul în pantă, înlăturând

astfel inconvenientele unei scări abrupte.

Potrivit cercetătorilor, fântâna a fost construită în vremea împăratului Iustinian, o data cu

refacerea fortificației. Restaurată şi introdusă în circuitul cultural-turistic încă din 1968, ea

continuă să rămână cea mai mare atracție arheologică a locurilor.

Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia