curs 2 aparatul renal
Post on 29-Nov-2015
158 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
APARATUL RENAL
Rinichii: organe pereche alcatuiti din :
- un strat extern (cortex), ce conţine glomerulii renali
- un strat intern (medula)- conţine sistemul ductal de colectare
Nefronul=Unitatea funcţională a rinichiului (~1 milion/rinichi)
Structura nefronului- Este compus din :
1. Glomerul - o pereche de arteriole aferente şi eferente situate în cortexul renal
- este înconjurat de capsula Bowman
2. Tubul contort proximal - în cortex
3. Braţul descendent al ansei lui Henle - în medulă
4. Braţul ascendent al ansei lui Henle - în medulă cât şi în cortex
5. Tubul contort distal - în cortex
6. Tubul (ductul) de colectare: trece prin cortex şi medulă - colecteaza urina ce drenează din nefron in ureterele bilaterale, apoi in vezica urinară (urina este temporar depozitata) , apoi in uretra.
SEMIOLOGIA APARATULUI RENO-URINAR
FOAIA DE OBSERVATIE A UNUI BOLNAV CU AFECTIUNE RENALA
I. Date personale
· varsta · profesia
· sexul · domiciliul
II. Motivele internarii
Simptome si semne nespecifice
- generale: febra, frison, paloare, manifestari digestive
- HTA/hTA - anemie (IRC avansata, hematurie masiva)
- fenomene
cutanate - falsul abdomen acut
Simptome functionale
- durerea (lombara, pelviperineala, cistalgia) - hematuria
- tulburari de mictiune - piuria
- tulburari ale diurezei - proteinuria
- edemul renal - chiluria
- pneumaturia
III. Modalitati de debut
Acut - GNA, litiaza renala (colica), PNA, infectii urinare joase
- infarct renal, abces renal, flegmon perinefretic
Insidios - tbc renala,GN oligosimptomatice, malformatii renale, ptoza renala
IV. Antecedente personale
• boli infectioase acute: streptococice, stafilococii, viroze
• boli infectioase cronice: tbc, lues, colecistopatii cronice, focare de infectie cronica in sfera ORL
• afectiunile aparatului respirator: pneumonii
• boli cardiovasculare: HTA (evolutie lenta/severa), endocardita bacteriana , leziuni valvulare
• boli endocrine si de sistem: guta, diabetul zaharat
• colagenoze: sclerodermia, dermatomiozita, lupus eritematos sistemic
• boli de sange: leucemii, limfoame
• afectiuni digestive: gastroenterocolita acuta, ciroza hepatica
• afectiuni renale: adenom de prostata, litiaza vezicala/uretrala, infectie urinara joasa
V. Antecedente heredocolaterale
• anomalii ale aparatului renourinar: rinichi polichistic, cai urinare duble
• defecte metabolice
• boli cu determinism genetic
• mediu propice pentru infectare: tbc
• conditii de viata si de alimentatie similare: litiaza renala
• VI. Conditii de viata si munca
• ● variatii de temperatura, umiditate
• ● toxice exogene
• ● toxice endogene
• ● patoalimentatie
• ● consum cronic de medicamente
SIMPTOMATOLOGIA FUNCTIONALA A APARATULUI RENO-URINAR
DUREREA
Durerea lombara
1. colica renala
conditii de aparitie
caracterul durerii: paroxistic/fond dureros continuu + exacerbari
iradiere: anterior si descendent
fenomene de insotire
- urinare (polakiurie, tenesme vezicale) - modificari ale pulsului si TA (diastolica)
- apirexie/febra - simptome digestive reflexe
- contractura musculara, puncte ureterale dureroase
fiziopatologie: obstacol organic/functional (spasm) → dilatarea brusca a bazinetului
Originea obstacolului/spasmului
- calcul pielo-ureteral - cheag de sange/depozit mucopurulent
- calcul angajat in ureter - leziuni ureterale (calcul, edem, tumora)
- proces de vecinatate: apendicita, anexita/spermatocistita
topografia durerii: dermatoamele D10-D12 si L1-L2
! durerea paradoxala: durere si colica pe rinichiul sanatos
cauze de colica
- litiaza urinara (calculi mici)
- fragmente de parenchim oprite la jonctiunea pielo-ureterala/pe stricturi
- cheaguri de sange, evacuare de puroi (caverne tbc renale)
2. durerea necolicativa: bilaterala, surda
cauze: nefropatii acute si cronice, ptoza renala bilaterala, tromboza/infarctul renal
3. diagnosticul diferential al durerii lombare (colicative/necolicative)
- dureri provocate de afectiuni ale coloanei vertebrale
- dureri musculare - pleurezii diafragmatice
- afectiuni ale vezicii biliare - afectiuni pancreatice (de corp si coada)
- procese apendiculare (apendice ectopic) - suferinte genitale
Durerea pelviperineala
localizare si iradiere: localizare in bazin, iradiere in perineu, de-a lungul uretrei (la barbati: iradiere funiculo-scrotala)
fenomene de insotire: tulburari de mictiune, modificari macro-si microscopice ale urinii
etiologie - suferinte ale:
- ureterului terminal - vezicii urinare
- prostatei, veziculelor seminale - uretrei posterioare
diagnostic diferential
- afectiune utero-anexiala, sacroiliaca
- nevralgie sacrata si coccigiana (coccigodinie), vezicala (cistalgie)
Cistalgia
localizare si iradiere: localizare hipogastrica, iradiere in meatul urinar + tenesme vezicale
caracter: permanent (in procese inflamatorii si tumorale ale VU)
cauze: - litiaza vezicala - cistita
- procese neoplazice - inflamatii nespecifice/specifice (tbc)
- cistopatia endocrina
TULBURARI DE DIUREZA (volum urinar normal=1500-2000ml/24ore)
Poliuria = cresterea volumului urinar (>2000ml/24ore)
1. tranzitorie si fiziologica
- ingestie ↑ de lichide - expunere la frig, stress
2. tranzitorie si patologica
- convalescenta unor boli infectioase - insuficienta renala acuta
- dupa icterele obstructive - postacces epileptic
- TPSV
- tratament diuretic (sdr.edematoase cardiace, hepatice, renale)
3. permanenta
- insuficienta renala cronica (stadiul de compensare)
- diabetul insipid (defect de ADH): poliurie hipotona
* cauza centrala: insuficienta hipotalamica
* cauza renala: absenta receptorilor pentru ADH din tubul distal si colector
- diabetul zaharat: poliurie osmotica
- dipsomanie/potomanie
Oliguria (scaderea volumului urinar<500-750ml/24ore)
1. fiziologica: ingestie ↓ de lichide, transpiratii abundente
2. patologica
• reflexa (colica renala)
• obstructii tubulare , trat. cu sulfamide
• sdr.nefrotic (faza edematoasa)
• GNC
• debutul IRA (faza oligoanurica)
• uremie
3. alte conditii patologice
• deshidratari (varsaturi, diaree)
• insuficienta cardiaca
• insuficienta hepatica grava
• toxiinfectii alimentare
Anuria (scaderea vol. Urinar <250ml/24ore): suprimarea completa a producerii de urina
1. circumstante de aparitie: IRC (terminala) si IRA (inclusiv IRA functionala)
2. cauze de IRA functionala:
hTA prin hipovolemie - soc cardiogen (insuficienta circulatorie acuta)
3. cauze de IRA organica :
nefropatii tubulare acute - nefropatii interstitiale si glomerulare
4. diagnostic diferential: retentia de urina (sondaj vezical/punctie suprapubiana)
Nicturia (inversarea ritmului nictemeral de eliminare a urinei)
- normal: ¾ ziua- ¼ noaptea; nicturie: 2/4 – 2/4 sau inversare
- cauze: IC globala, IRC, ciroza hepatica
Opsiuria (producerea si eliminarea intarziata a urinii in raport cu ingestia)
- cauze: - insuficienta hepatica, ciroza hepatica (proba de incarcare cu apa)
TULBURARI DE MICTIUNE
Polachiuria (mictiuni frecvente)
- clasificare tranzitorie- ingestie ↑ de lichide, remisiunea edemelor, frig,stress
permanenta- DZ, diabet insipid, IRC (faza de compensare)
- dupa repartitia in nictemer
diurna- litiaza, prolaps uterin, tumori pelvine
nocturna- tbc renala, adenom de prostata
continua- cistite, neoplasm VU, obstacol subvezical
- mecanism- reducerea capacitatii vezicale prin:
inflamarea VU
distensia vezicala
reflexa, de cauza extravezicala
- etiologie
- infectie urinara inalta (+ febra, urini tulburi)
- cistita (mictiune dureroasa)
- litiaza reno-ureterala (+ colica)
- obstacol subvezical
- tumori benigne, maligne, litiaza vezicala (+ hematurie)
Mictiunea rara: 1-2 mictiuni/24ore, prin cresterea capacitatii VU
- congenitala: megavezica congenitala
- dobandita: megavezica (boli neurologice), diverticuloza
Mictiunea dureroasa (insotita de durere si usturime)
- premictional - la inceputul mictiunii
- terminal - continuu
- postmictional
→ iradierea durerii: in gland (afectare vezicala), in perineu (uretra posterioara)
Disuria (dificultate in mictiune)
- efort pentru initierea, desfasurarea si terminarea actului mictional (disurie initiala- terminala-totala)
- modificarea jetului urinar (“semnul bombeului”)
- intreruperea jetului
→ cauze
- afectiuni vezicale (tumori, calculi)
- atonii vezicale
- stricturi uretrale
- obstacole subvezicale
Retentia de urina (incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul)
• Clasificare: completa (acuta), incompleta (cronica)
• Cauze
▫ urinare - afectiuni ale uretrei - boli ale prostatei
- afectiuni vezicale
▫ extraurinare - sarcina, tumori uterine
- interventii chirurgicale pe abdomen/organe pelvine
- in evolutia unor afectiuni acute (septicemii, pneumonii, febra tifoida)
• Retentia incompleta (reziduu vezical la sfarsitul mictiunii)
- VU de volum normal/crescut
VU de volum normal: vezica nepalpabila, la sondaj-40-50ml de urina
VU de volum crescut: vezica palpabila postmictional
- Subiectiv: disurie, polakiurie, febra/subfebrilitate, senzatie de act mictional incomplet
• Retentia acuta de urina
- instalata brusc, fara antecedente de afectiuni urinare/adenom de prostata
▫ subiectiv: senzatie de mictiune + durere, anxietate, agitatie
▫ obiectiv: - bolnavul nu poate mictiona
- inspectie-bombarea regiunii hipogastrice
- palpare-tumora elastica suprapubiana
- percutie-matitate centrala, cu flancuri sonore
▫ sondaj/punctie suprapubiana: 600-2000ml de urina
- in caz de neevacuare: peritonita/infiltrare in spatiul retroperitoneal
Incontinenta urinara (pierderea controlului voluntar al retentiei vezicale a urinii si a evacuarii periodice a acesteia)
Forme
- incontinenta adevarata
- incontinenta urinara falsa (mictiune prin prea plin)
- incontinenta urinara intermitenta (enurezisul copiilor)
Mictiunea imperioasa (necesitate stringenta de evacuare a vezicii, ce poate incepe in momentul aparitiei senzatiei de mictiune)
- frecvent insotita de tenesme vezicale
EDEMUL RENAL
Caracteristici:
• alb, pufos, moale, localizat la fata, tendinta la anasarca
• la varste >40 ani: localizat predominant retromaleolar, la gambe
HEMATURIA
Date generale
- reprezinta eliminarea de sange prin urina
Clasificare
Microscopica: >1000 GR/mmc/min.
Macroscopica: >100000 GR/mmc/min.; aspectul sedimentului: rosu-aprins, visiniu, uneori cu cheaguri, depozite de mucus (cistite hematurice)
Diagnostic diferential
- oliguria (urocromi- prin hiperconcentrare)
- afectiuni hepatice (bilirubina)
- prezenta uratilor (culoare brun-roscata)
- ingestie de medicamente/alimente: piramidon, rifampicina/sfecla rosie (culoare maroniu-roscata)
- hemoglobinuria:
hemoglobinuria paroxistica nocturna hemoglobinuria de mars
socul hemoclazic (prin incompatibilitate transfuzionala)
- mioglobinuria
- porfiria acuta (urina se inchide la culoare dupa 30’-1ora de la emisie)
- contaminarea cu sange menstrual
Cauze
• afectiuni renale
- tumori renale - tbc renala
- litiaza renala - GNA
- PNA - hidronefroze
- infarct renal - rinichi polichistic
• afectiuni vezicale
- tumori vezicale - cistita tbc/germeni banali
- litiaza vezicala - corpi straini
- endometrioza
• cauze uretroprostatice: adenom/neoplasm de prostata
• cauze generale, extrarenale
- sdr. hemoragipare - maladii infectioase
- tratament anticoagulant
• hematuria izolata: arteriografie renala obligatorie!
PIURIA (leucociturie macroscopica)
• Definitie: >2000 leucocite/mmc/min. la Addis (Testul sediment de urina - proba Addis - consta in stabilirea numarului de globule rosii (eritrocite) si de globule albe (leucocite) eliminate in urina pe minut prin numararea elementelor celulare continute in sedimentul rezultat dupa centrifugarea unui esantion de urina); >4-5 elemente/camp la examenul microscopic
• Clasificare: microscopica si macroscopica (>100.000 leucocite/mmc/min.)
• Informatii furnizate de examenul urinii
- aspect tulbure, filamente drepte/incurbate (uretrita)
- piurie + depozit purulent + flocoane (cistita, infectii joase)
- purulenta in totalitate (pionefroza, abcese de vecinatate deschise in caile urinare)
- urina de staza, tulbure, miros amoniacal (adenom de prostata)
• Diagnostic diferential
- prezenta de urati, carbonati, fosfati: clarificare la incalzire/adaos de acizi
- puroi cu origine uretrala
- contaminare din vagin
• Diagnostic etiologic: examen bacteriologic
PROTEINURIA (normal: 100-150mg/24 ore, proteine de origine tubulara)
Clasificare
• Prerenala: aflux de proteine in capilarul glomerular ce depaseste posibilitatea de absorbtie tubulara
- aport exogen (perfuzii cu albumina umana)
- distrugeri tisulare
• Renala : permeabilitate anormala a filtrului glomerular, scaderea reabsorbtiei tubulare
• Postrenala
- hematurie, leucociturie, limfurie
- staza din vasele limfatice pericaliceale
- ortostatism prelungit
Examene de laborator
• Dozari - calitative: precipitare cu acid azotic, sulfosalicilic, benzi clinitest
- cantitative: albuminimetrul Esbach, electroforeza proteinelor urinare
• Forme de proteinurie
- proteinuria glomerulara (>3g/24ore): selectiva (leziuni minime) si neselectiva (50% albumina, restul globuline, IgA; raport alb/globuline=1)
- proteinuria tubulara (<1g/24ore, albumine<70%)
EXAMENUL OBIECTIV AL BOLNAVULUI RENAL
I Examenul general
• Atitudinea: in “cocos de pusca”(colica), convulsii (IRA cu edem cerebral)
• Faciesul
- paloare - tenta pamantie
- prurit si leziuni de grataj
• Alte modificari
- varsaturi, sughit, miros amoniacal al respiratiei
- hemoragii cutanate si mucoase (inclusiv gastro-intestinale)
- depuneri albicioase de cristale de uree
• Tulburari neurologice
- somnolenta, torpoare → convulsii, coma
• Edemul renal
• Examenul obiectiv al regiunii lombare, al abdomenului si al organelor genitale
II. Examenul obiectiv al regiunii lombare, al abdomenului si al organelor genitale
1. Inspectia
• deformarea regiunii lombare (flegmon perinefretic)
• bombare uni-/bilaterala a abdomenului (rinichi polichistic, tumori)
• glob vezical (hipogastru)
• examenul meatului urinar
• examenul perineului: fistule, abcese
• varicocel simptomatic (pe partea dreapta)
2. Palparea
palparea rinichilor
- normal: rinichiul este nepalpabil; uneori se palpeaza polul inferior al R drept (persoane slabe, de sex F)
- conditii: in decubit dorsal, lateral si in ortostatism, in inspir profund
- metode: bimanuale , monomanuala
Aspecte palpatorii patologice
- rinichi marit de volum → masa tumorala, coboara in inspir, are contact lombar
- rinichi palpabil: ptoza renala, ectopia renala
Hipertrofia renala bilaterala
- boala polichistica renala - hidronefroza
- pionefroza - reactia inflamatorie perirenala (perinefrita sclerolipomatoasa)
Hipertrofia renala unilaterala
- neoplasmul renal - chistul solitar al rinichiului (chist polar)
- hipertrofia compensatorie - flegmonul perinefretic
Palparea punctelor dureroase:
I. Puncte dureroase anterioare
1. Punctul dureros superior (bazinetal BAZY, ureteral superior Pasteau)
Se află situat la intersecţia liniei orizontale ce trece prin ombilic, cu linia verticală ce trece prin punctual McBurney şi corespunde vârfului coastei XII.
Este dureros în afectarea bazinetului rinichiului. Durerea provocată în acest punct se asociază cu senzaţia imperioasă de a urina datorită unui reflex pielocaliceal.
2. Punct dureros mijlociu (ureteral mijlociu, supraintraspinos Tourneaux)
Este situat la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 ext a liniei orizontale ce trece prin cele două spine iliace antero- superioare.
Acest punct corespunde joncţiunii porţiunii lombare cu porţiunea pelvină a ureterului.
În partea dreaptă punctul ureteral mediu se suprapune cu punctul apendicular şi ovarian la femei (zona celor 3 puncte)
3. Punctul ureteral inferior, corespunzător joncţiunii uretero-vezicale, nu este accesibil prin palpare abdominală.
Este abordabil prin palpare endorectală (bărbaţi) sau endovaginală (femei).
II. Puncte dureroase posterioare
Punctul costovertebral (Guyon) localizat în unghiul format de rădăcina coasta XII şi coloana vertebrală
Punctul costomuscular – unghiul format între coasta XII şi masa musculară sacro-lombară
Sensibilitatea dureroasă a acestor puncte apare în litiază renală, PN, abces renal.
3. Percutia
• percutia rinichiului: in procese tumorale (matitate)
• percutia vezicala: glob vezical
• percutia lombara: manevra Giordano
4. Ascultatia: sufluri patologice in unghiul costolombar si/sau paraombilical
Examenul sedimentului urinar
• studiul sedimentului neorganizat – saruri amorfe si cristale
• studiul sedimentului organizat
sedimentul normal – RARE: cel. epit (<6/cp.), leuc. (1-3/cp.), hemat (0-3/cp.), absenta cilindri si cristale
celule epiteliale – rotunde (renale), in racheta (tubulare); grupate in placarde = patologic; cilindri epiteliali → origine inalta
hematii
• 0-4 hematii/cp.; 0-1000 hematii/mm3/min
leucocite
• 4-5 lc./cp.; 0-2000 lc/mm3/min
intacte → uretere, VU, uretra
degradate → bazinet, calice
cilindri leucocitari → interstitiu
• cilindrii
formati in tubii renali
fragmente proteice coagulate la pH acid
categorii
• hialini – precipitat proteic
• granulosi = hialini + depuneri de detritus celular
• celulari
• cirosi (IRC severa)
• pigmentari , bilirubunici
PROBELE FUNCTIONALE RENALE
A . Proba de dilutie si concentrare (Volhard)
• Dilutie
• goleste complet VU; ingestie 1000-1500 ml lichid in 30 min
• se recolteaza urinile din 30 in 30 min timp de 4 ore
• se determina vol si densitatea
• la omul sanatos → se elim. o cant. egala cu ingestia
• densitatea scade la 1001 – 1003
• Concentrare
• restrictie lichidiana 18 ore; aport maxim = 500ml.
• recoltare probe la 3 ore (cu determinarea vol si densitatii).
• Rinichi normal = elimina sub 800 ml de urina in cel putin o proba, densitate peste 1023
Aparatul reno-urinar Metode examinare
-Radiografia renală simplă
-Urografia intravenoasă (pielografia descendentă) , cistografia , pielografia ascendentă sau retrogradă , arteriografia renală selectivă după tehnica Seldinger
-Ultrasonografia abdomino-pelvină, efectuată transabdominal, transperineal sau intrarectal/intravaginal
-Computer- tomografia abdomino-pelvină
-Imagistica prin rezonanţă magnetică şi angio- IRM
Indicatiile ecografiei renale:
Cuantificarea dimensiunilor renale (IRA vs IRC)
screening pentru hidronefroza/IRA obstructiva
caracterizarea maselor renale (tumori)
evaluarea spatiului perirenal (abces, hematom)
screening pentru boala polichistica
localizarea R (pentru proceduri invazive)
evalualea fluxului renal (Doppler)
evaluarea trombozei de vena renala (Doppler)
Urografia I.V.:
Urografia intravenoasa (UIV) este o tehnica radiologica de investigare a aparatului urinar ce consta in injectarea intravenoasa a unei substante de contrast si efectuarea de radiografii succesive. UIV este valoroasa deoarece ne da relatii despre morfologia (marimea si forma organelor) si functia renala.
Indicatiile urografiei i.v.:
evaluarea dimensiunilor si conturului renal
investigarea infectiilor urinare recidivante
detectarea si localizarea calculilor
evaluarea obstructiei de cai urinare
evaluarea cauzelor de hematurie
Indicatiile CT:
evaluarea detaliata a maselor intrarenale
caracterizarea calcificarilor in masele intrarenale
evaluarea rinichilor afunctionali
evaluarea extinderii unui proces traumatic renal
ghidarea punctiilor-biopsie/punctii-aspiratii renale
evaluarea glandelor suprarenlae (dg. HTA secundara)
Indicatiile RMN:
Examen adjunctiv al CT pentru caracterizarea maselor renale
alternativa (mai scumpa) la CT la pacienti cu alergie la iod
evaluarea trombozei de vena renala
PUNCTIA-BIOPSIE RENALA:
Biopsia renala este o procedura medicala efectuata in scop diagnostic.
Ea presupune introducerea unui ac special prin flancuri (drept sau stang) cu scopul recoltarii unui fragment tisular din parenchimul renal. Dupa recoltarea mostrei de tesut, aceasta este trimisa laboratorului de anatomie patologie.
Indicatiile punctiei-biopsie renale:
sdr. nefrotic al adultului
IRA de origine glomerulara (GNRP)
IRA cauzata aparent de necroza tubulara acuta, fara evolutie favorabila dupa 3 saptamini
orice disfunctie renala fara etiologie evidenta la pacient cu rinichi de dimensiuni normale
anomalii urinare asimptomatice persistente
boli sistemice cu afectare renala (LES, amiloidoza, MM)
transplantul renal
Contraindicatiile punctiei-biopsie renale:
disfunctie renala veche, documentata, mai ales daca rinichii sunt de dimensiuni mici
rinichi unic morfologic/functional
hemoragie necontrolata
HTA severa necontrolata
infectie urinara
lipsa de complianta a pacientului
orice boala renala la care nu se asteapta beneficii terapeutice din partea examenului anatomopatologic
Punctia-biopsie renala – incidente:
durere locala, hematurie macroscopica tranzitorie, hematom mic - frecvente si minore
singerare masiva - necesitind transfuzii de singe, embolizarea arterei singerinde sau nefrectomie de necesitate <2%
mortalitate = 0.02%, comparabila cu biopsia hepatica si angiografia
PIELOGRAFIA ASCENDENTA:
PIELOGRAFIA ASCENDENTA - consta in administrarea de substanta de contrast pe calea unei sonde introduse transuretrovezical in ureter si / sau bazinet.
Umplerea se face retrograd, nefiziologic, iar imaginile obtinute nu reflecta corespunzator starea morfo-functionala renala.
Este o metoda utilizata atunci cand secretia renala este absenta sau insuficienta pentru a produce imagine prin urografie.
Alte metode de explorare:
CISTOGRAFIA consta in radiografierea vezicii urinare in care exista urina amestecata cu substanta de contrast.
UROTOMOGRAFIA - implica realizarea unor sectiuni tomografice conventionale la nivelul rinichilor la circa 15-20 de minute de la injectarea unei substante de contrast.
ANATOMIA RADIOLOGICĂ A APARATULUI URINAR :
Forma rinichilor
Mărimea rinichilor
Poziţia rinichilor
Anatomia cavităţilor exretorii renale
MALFORMAŢII CONGENITALE ALE RINICHILOR
1. ANOMALII DE NUMĂR
Agenezia renală
- absenţa rinichiului (mai frecvent în stânga)
- absenţa arterei renale. hipertrofia compensatorie
Aplazia renală
- există mugurele embrionar renal
- rinichi rudimentar, nefuncţional, degenerat chistic, calcificări
- artera renală hipoplazică
- bazinetul, ureterul lipsesc - ureter orb
Imagistic: - calcificări chistice în loja renală
- absenţa excreţiei de partea respectivă
- hipertrofie compensatorie
Rinichiul supranumerar
- rinichi independent cu cavităţi excretorii şi vascularizaţie proprie
- rinichi ectopic,lombar inferior
2. ANOMALII DE MĂRIME
Hipoplazia renală - parţială
- totală
- uni sau bilaterală
Imagistic - rinichi miniatural
- index parenchimatos normal
- raport parenchim sinus renal păstrat
- cavităţi excretorii mici de formă normală
Diagnostic diferenţial - rinichi mic pielonefritic
- rinichi vascular
Hipertrofia renală
- rinichi mare, deobicei bilateral
- parenchimul renal gros
- cavităţi excretorii cu diametrul crescut
- vase cu diametrul crescut
- proporţiile renale armonioase
- rar unilateral - hipertrofie compensatorie (în agenezie, hipoplazie)
3. ANOMALII DE FORMĂ
Fuziunea renală - forma bilaterală simetrică
- forma bilaterală asimetrică
- forma unilaterală asimetrică
Forma bilaterală simetrică: - rinichi în potcoavă 1/600 persoane, cei doi rinichi sunt uniţi printr-o punte de parenchim la nivelul polului inferior sau superior (potcoavă inversată)
- rinichiul în S (rinichiul sigmoid)
Imagistic : - axul renal este inversat
- rinichi malrotaţi
- hilul renal orientat ortograd deobicei anterior
- ureterele au o emergenţă atipică
4. ANOMALII DE POZIŢIE
Ectopia
- ectopie cranială – rinichi intratoracic
- ectopie caudală – lombar inferior, rinichi pelvian, presacrat
- ectopie încrucişată
Imagistic: - rinichi în poziţie anormală
- ureterul lung, scurt
- vascularizaţie - din vasele învecinate
Malrotaţia
- normal – hil renal orientat intern
- rinichi malrotat: hilul este anterior, posterior, extern
- artere renale multiple cu emergenţă atipică
5. ANOMALII DE STRUCTURĂ ALE PARENCHIMULUI
Clasificare:
• Boli renale chistice displazice
- rinichiul multichistic
- hipoplazia renală cu displazie plurichistică
- chiste multiple asociate cu obstrucţia căilor urinare
• Boli renale chistice ereditare
- boala polichistică hepatorenală
- boala chistică a medularei
- boala microchistică renală cu sindrom nefrotic congenital
• Chiste renale în sindroamele malformative ereditare
MALFORMAŢIILE VEZICII URINARE
1. Agenezia vezicală - apare în cadrul sindroamelor
plurimalformative
2. Hipoplazia - vezică de dimensiuni reduse
- pereţi subţiri
3. Duplicaţia vezicală
- duplicaţia completă - două imagini vezicale distincte având ureter şi uretră proprie
- duplicaţie incompletă - două imagini vezicale distincte care au un col vezical comun şi o sigură uretră
- vezică septată - sept median
- sept orizontal (vezică în clepsidră)
- vezică multiseptată
4. Megavezica - vezică mare cu capacitate peste 1000ml
- pereţi subţiri, fără trabeculaţie
- asociată deobicei cu dolicocolon
Dg. diferenţial: - vezica neurogenă
- sindromul stazei vezicale
5. Diverticulii congenitali
LITIAZA RENO-URINARĂDEFINITIE
= Formarea de concreţiuni (calculi) în cavităţile pielo-caliceale şi căile urinare, alcătuite dintr-o stromă în care se depun cristale provenite din precipitarea unor substanţe aflate în compoziţia urinii.
FRECVENTA
- Se poate întâlni la orice vârstă (chiar şi în mica copilărie), mai frecventă la sexul masculin.
ETIOLOGIE
1) Factori metabolici: excreţie de săruri litogene: cistinurie, oxalurie, xantinurie, uricurie, hipercalciurie.
2) Factori de mediu:
- zone geografice “litogene”: exces de săruri în apă, carenţă de săruri de magneziu, climă caldă şi umedă
- factori alimentari: exces de Ca şi P, acizi nucleici,
carenţă de vitamina A etc.
3) Factori renali: - stază urinară pe fond malformativ sau RVU (reflux vezico-ureteral)
- ITU cu pH alcalin - fosfaţi şi carbonaţi de Ca
fosfaţi amoniaco-magnezieni
- ITU cu pH acid - uraţi, acid uric şi cistină
FACTORI PATOGENICI
1. Creşterea concentraţiei cristaloizilor urinari:
a) scăderea debitului urinar/24h (↑ reabs. tubulare de apă) prin: - aport redus
- pierderi extrarenale (transpiraţii, SAD)
b) creşterea debitului urinar de săruri prin:
- aport alimentar
- producţie metabolică
- defect de reabsorbţie tubulară (săruri de calciu, acid uric, oxalat, cistină, xantină, amoniu)
2. Modificarea echilibrului fizico-chimic urinar:
a) pH-ul urinar: acid - acid uric, uraţi, cistină
alcalin - fosfaţi (de Ca, amoniaco-magnezieni, carbonat de Ca)
b) alterarea substanţelor protectoare (inhibitori ai cristalizării)
-glicoproteina urinară (nefrocalcina)
-pirofosfaţii, citraţii, magneziul urinar
c) staza urinară (obstrucţii la diferite nivele ale TU) şi RVU
d) infecţiile urinare - litiaza reno-urinară
- Bacilul Proteus: activitate ureazică
alcalinizarea pH-ului urinar
ANATOMIE PATOLOGICĂ
Mărime şi formă în funcţie de compoziţia chimică
Localizare: calculi Intraparenchimatoşi, intrapapilari, bazinetali,
ureterali, vezicali, uretrali
Evoluţie spre:
creştere rapidă în dimensiuni - forma coraliformă a calculilor bazinetali
migrare din zonele superioare spre vezică şi uretră
inclavare şi stagnare la nivelul strâmtorilor fiziologice ureterale:
- joncţiunea pielo-caliceală
- încrucişarea cu aa. uterină /canalul deferent
- porţiunea intramurală a ureterului
- orificiul de deschidere în vezică
SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ
a) Durerea: invers proporţională cu mărimea calculului
- calculii mari, bazinetali - nedureroşi / durere (jenă) lombară puţin intensă
- calculii mici Þ colica renală
durere caracteristică
polakidisurie
fenomene la distanţă: vărsături, meteorism, constipaţie (ileus dinamic) mimând ocluzia intestinală sau apendicita acută
crize succesive urmate de acalmie dureroasă Þ inclavarea cc.
b) Eliminarea calculilor prin micţiune permite precizarea diagnosticului şi compoziţia chimică
c) Hematuria macro/microscopică: intermitentă
d) Cristaluria: decelabilă calitativ/cantitativ indică natura calculilor
e) Piuria: calculoza renală infectată - urocultura - tratament
f) Febra: ITU pe fond de litiază
g) pH-ul urinar: alcalin/acid
INVESTIGAŢII PARACLINICE
- laborator:
- urina/24 ore: Ca, P, acidul uric, oxalic, cistina, xantina
- plasmă: ac.uric, creatinina, Ca, fosfatemia, azotemia
- examenul sumar de urină şi uroculturile repetate
- ecografia reno-urinară:
- examinarea de primă intenţie
- calculii radioopaci şi radiotransparenţi
- modificările secundare litiazei chiar şi la rinichii nefuncţionali: hidronefroză, PNC etc.
- depistarea malformaţiilor reno-urinare coexistente
- limite: evidenţiază in ureter numai cc. juxtarenali şi juxtavezicali; nu vizualizează cc. < 4 mm.
- imagini hiperecogene fixe în timpul examinării, cu con de umbră posterior, vizibile din cel puţin 2 incidenţe
Examenul radiologic
- radiografia renală pe gol
-80-95% din cc. sunt radioopaci
-diferenţiază colica renală de ocluzia intestinală sau de abdomenul acut chirurgical prin perforare de organ
- urografia
-vizualizează şi calculii radiotransparenţi (cistină, acid uric, amoniaco-magnezieni)
-precizează sediul, dimensiunile şi consecinţele cc. La nivel reno-urinar (PNC, hidronefroză, alterarea funcţională renală)
- urotomografia
- pielografia ascendentă :risc de suprainfecţie
DIAGNOSTIC POZITIV
1) Stabilirea dg. de calculoză
-anamnestic: APP, AHC de litiază
-simptome clinice
-examen ecografic şi/sau radiologic
2) Stabilirea compoziţiei chimice a cc.
-pH urinar/sanguin, calcemia/calciuria, fosfatemia/ fosfaturia, uricemie/uricurie, oxalemie/oxalurie, studiul cristaluriei
3) Stabilirea funcţionalităţii renale:
-dozarea compuşilor azotaţi sanguini şi urinari, probe de clearence.
4) Stabilirea originii metabolice a calculozei:
-defecte metabolice din anamneza familială, dozări biochimice
LITIAZA CISTINICĂ (cistinuria ereditară)
- boală congenitală
- scăderea reabsorbţiei tubulare a unor aminoacizi
- urina conţine în exces: ornitină, arginină, lisină, cistină
Clinic: debut frecvent în copilărie cu hematurie, colică renală, disurie, ITU secundară
Laborator: -ex. de urină = cristale hexagonale de cistină
-cromatografia aminoacizilor urinari = eliminări crescute de ornitină
Tratament:
- reducerea alimentelor cu conţinut bogat în metionină (brânzeturi)
- alcalinizarea urinii cu NaHCO3/os, 2-3g/zi - pH >7
- stimularea diurezei cu lichide
- D-penicilamina 1-2g/zi I.m.
LITIAZA OXALICĂ (oxaluria ereditară)
- boală metabolică congenitală rară
- degradarea glicoxalatului cu exces de producere al oxalaţilor de Ca, nefrocalcinoză şi litiaza cu oxalat de Ca.
Clinic: debut < 5ani,
în 80% cazuri cu evoluţie spre I.R. terminală < 20 ani.
Laborator: valorile oxaluriei de 5 x N (<20mg/zi)
Tratament: -dietă restrictivă în glucide, ciocolată, cacao.
- solubilizarea oxalatului în urină cu hidroxid de Mg, fosfat de Na, piridoxină
LITIAZA URICĂ
- mai rară la copil / adult
1) hiperuricurie cu hiperuricemie boli genetice de metabolism:
- guta primară, glicogenoze
- sdr. Lesch-Nyhan: retard staturo-ponderal si mental, hipertonie musculară, tendinţă la automutilare
2) hiperuricurie fără hiperuricemie boli mieloproliferative
- tulburări de reabsorbţie tubulară a acidului uric
- tratament cu probenecid, salicilaţi (uricozurice)
- dietă bogată în proteine şi purine
3) litiaza urică idiopatică, sporadică, transmisă genetic.
Tratament: -dietă restrictivă în proteine din animale tinere, viscere
- alcalinizarea urinii
- allopurinol
LITIAZA CALCICĂ
- asociată cu hipercalcemie, prin perturbarea metab. calciului
1) hipercalciurii: - de origine osoasă: hiperparatiroidism
- de origine intestinală: intoxicaţie cu vitamina D
- metastaze, mielom multiplu
- sdr. Cushing şi tratament prelungit cu corticoizi
- imobilizare prelungită, hipercalciurie idiopatică
2) acidozele tubulare: - cronică idiopatică
- sec. unor boli metabolice
- acute: intoxicaţii cu metale grele, tetraciclină etc.
Tratament: - dietă restrictivă în alimente bogate în calciu
- stimularea diurezei
- săruri de Mg per os
TRATAMENTUL LITIAZEI RENO-URINARE
1) dietetic: - aport bogat în lichide
- modificarea pH-ului urinar
- excluderea alimentelor cu minerale sau proteine implicate in producerea cc.
2) Medicamentos = solubilizarea calculilor cu
Rowatinex, Cystenal, Urinex etc. (+ efect antiseptic şi antispastic)
Allopurinol în litiaza urică
Săruri de Mg în litiaza calcică
= al colicii nefretice
spasmolitice: Papaverină, novocaină, atropină
analgezice (după spasmolitice): algocalmin, mialgin
sedative: Diazepam, Fenobarbital +/- neuroleptice: Haloperidol
= băi fierbinţi, împachetări umede şi calde.
3) chirurgical: - indicat în cc. > 5 mm ce nu se pot elimina/ dizolva
- ablaţia calcului, litotriţie directă sau cu US.
4) t. complicaţiilor: - antibioterapie energică în caz de suprainfecţie
- tratament chirurgical în caz de uretero-hidronefroză
EVOLUŢIE, PROGNOSTIC
1) natura cc.:
- litiaza urică bine tolerată, puţin dureroasă, răspunde la trat.
- litiazele calcice = frecvente
- l. fosfatică = mai gravă decât cea oxalică - recidivează şi produce infecţii
2) forma, mărimea şi topografia cc.:
- cc. mari bazinetali se elimină greu, evoluează cu hematurie şi infecţii
- cc. caliceali sunt oligo- asimptomatici dar NU se elimină şi alterează fluxul /funcţia renală.
3) bilateralitatea cc.= factor de prognostic nefavorabil
4) gradul şi durata obstrucţiei: când sunt severe Þ distrucţie nefronică ireversibilă
5) infecţia urinară: favorizează alte precipitări şi leziuni de PNC
COMPLICAŢII
1) infecţioase: PNA, PNC, pionefroză, flegmon perinefric, sepsis
2) complicaţii mecanice: dilatare pielocaliceală = rinichi “mut” urografic
3) renale: nefropatia obstructivă cu nefrită interstiţială cronică
DISPENSARIZARE- periodica la copilul dg (ex urina, urocultura)
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (I.T.U.)
a) Factori determinanţi
- în ITU înaltă (PNA sau PNC) cele mai frecvente = 5 tipuri de germeni:
Coli, Proteus, Piocianic, Aerobacter,Streptococcus Fecalis
- particularităţi ale ITU la copil:
- incidenţa ridicată a ITU cu germeni asociaţi
- sexul feminin mai afectat: uretra scurtă (cale ascendentă)
- frecvenţa mare la vârsta de sugar
b) Factori favorizanţi
1) legaţi de agentul etiologic
E. Coli:
- 70% din tulpinile nefritigene deţin Ag de suprafaţă
rezistenţa la: opsonizare, fagocitare, activ. bactericidă a serului
-”fimbrii” sau “pili” (organite filamentoase) prin care aderă la celulele epiteliale ale tractului urinar - recăderi
Proteus M.: alcalinizarea urinii - cc. amoniaco-magnezieni
staza urinară - cronicizare
2) legaţi de organism: - aparat urinar şi de vecinătate
- tulburări generale
b) Factori favorizanţi legaţi de organism:
- aparat urinar şi vecinătate:
-cauze congenitale: -stenoze de joncţiune pieloureterală, ureterale, vezicale, uretrale (fimoză)
-malformaţii renale
-cauze dobândite: -obstructive (calculi, corpi străini), sondaj v
-neobstructive: - ureter dublu
- hidronefroza
- reflux vezico-ureteral RVU:
RVU gr. I: urina urcă până la 1/2 ureterului
RVU gr. II: urina urcă până bazinet
RVU gr.III: megaureter şi dilatarea sist.pieloceliceal
- infecţii genitale sau digestive (enterocolite),
infecţii sistemice cu bacteriemie
deficite imunologice
- factori generali: tulburări metabolice
diabet zaharat
PATOGENIA:
a) Calea ascendentă:
flora patogenă/saprofită (igienă deficitară)
zona perineală -uretra-vezica-ureter-rinichi
b) Calea hematogenă (descendentă - mai rară la copil))
focar infecţios - bacteriemie - interstiţiu renal - PNA
c) Calea limfatică
infecţie de vecinătate: apendicită, anexită etc.
ANATOMOPATOLOGIC
Macroscopic:
congestie cu rinichi “mare, rosu” cu microabcese in parenchim (se pot extinde in spatiul perirenal Þ abces perirenal
Microscopic :
-focare inflamatorii interstitiale:
-congestie + edem interstitial + focare de PMN
SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ
Variabilă în funcţie de vârstă:
- la copilul mic/sugar domină manifestările generale, mai ales digestive, sugerând altă localizare a infecţiei
- la şcolar simptomatologie reno-urinară
Debut
a) ITU înalte: brutal - cu febră, frison,
- dureri lombare,
- tulburări de micţiune,
- tulburări digestive,
- alterarea stării generale
b) ITU joase / cronice: insidios - astenie, apatie
- subfebrilităţi - febră oscilantă
- sindrom febril prelungit
Perioada de stare
I. La sugar şi nn.
a) manifestări generale - alterarea stării generale
- febră / subfebrilitate
- subicter/icter
- agitaţie/somnolenţă
- convulsii/comă
b) manifestări digestive - greţuri, vărsături, diaree !!!
c) manifestări locale (nu sunt observate/ neglijate)
- tulburări de micţiune (polakidisurie)
- sensibilitate lombară (dificil de depistat)palparea : rinichi măriţi de volum
- urini tulburi (piurie) - pătează scutecul
II. La copilul mare
a) manifestări generale - alterarea stării generale
- febră/subfebrilitate
- subicter/icter
b) manifestări digestive (mai rare !!) - greţuri, vărsături (PNA)
c) manifestări locale
- jenă/durere lombară
- tulburări de micţiune (polakidisurie)
- modificarea mirosului şi culorii urinii (sesizabile de copii cu ITU recurente în timpul puseelor)
INVESTIGAŢII PARACLINICE in ITU
Examene de laborator
I. Urina - proteinurie (inconstantă) minimă < 1g/l
- leucociturie (>16 leuc/c)
- cilindrii leucocitari (granuloşi)
- bacteriurie semnificativă
- hematurie (inconstantă)
- sediment ADDIS
Urocultura:
- din jetul urinar mijlociu > 90% cazuri
- prin sondaj vezical (ITU ascendentă iatrogenă)
- puncţie vezicală suprapubiană (invazivă)
- se însămânţează <4 ore (mediu de cultură favorabil contaminare)
- interpretare: < 10.000 germ/ml negativă/contaminare
10.000 - 100.000 germ/ml repetare (incertă)
> 100.000 germ/ml pozitivă
diagnostic pozitiv > 3 uroculturi pozitive din care 2 cu acelaşi germene
Examene de laborator
II. Sânge - probe inflamatorii: leucocitoză cu neutrofilie
reactanţi de fază acută
alfa 2-globuline
- pentru factorii de întreţinere - glicemie
- ionograma serică
- imunograma
Investigaţii imagistice
necesare în caz de recidive sau cronicizare
I.Ecografia renală: -malformaţii mari, grave, renale/bazinetale/ureterale
-nu poate evidenţia detalii suplimentare
II. Urografia: - morfologia şi funcţionalitatea renală
- cistografia micţională -reflux v-u
-valvă uretrală posterioară
TEHNICA RECOLTARII UROCULTURII:
Pregatire pacient
Pentru o recoltare corecta este nevoie de toaleta locala riguroasa cu apa si sapun.
Metoda
Specimen recoltat - urina din jetul mijlociu, fara intreruperea fluxului si fara a contamina recipientul. Se utilizeaza prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore de la ultima mictiune, inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice.
Recipient pentru recoltare - trebuie sa fie steril, cu gatul larg (exclus eprubete
Este important ca recoltarea să se facă înainte de începerea tratamentului cu antibiotice deoarece antibioticele de obicei distrug flora microbiană, iar rezultatul uroculturii va fi negativ chiar dacă infecţia urinară există.
Din cauza eliminării intermitente a germenilor, se recomandă 3 recoltări (uroculturi) succesive. În cazul urmăririi eficienţei tratamentului cu antibiotice, recoltarea se repetă după 48-96 ore. Urocultura de control se va efectua după 3-5 zile de la întreruperea tratamentului.
TEHNICA RECOLTARII UROCULTURII LA SUGAR:
se curaţă zona genito-urinară a copilului cu apă şi săpun;* nu se tamponează zona curaţată pentru a grabi uscarea; nu se aplică creme, uleiuri sau pudre pediatrice;* se dezlipeşte banda protectoare din jumatatea inferioară a pungii pediatrice de recoltare a urinei şi se fixează porţiunea adezivă anterior (în faţă) de anus; se dezlipeşte partea superioară a benzii şi se continuă aplicarea porţiunii adezive, având grijă ca orificiul urinar sa fie în interiorul pungii; Atenţie! – se ataşează ferm de zona genito-urinară punga pediatrică de recoltare a urinei pentru a preveni scurgerea de urină sau contaminarea probei;* imediat dupa ce copilul urinează în punga de recoltare (sau cât mai aproape de momentul respectiv) aceasta se dezlipeşte şi se transportă la laborator în condiţii corespunzatoare.
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR
DIAGNOSTIC POZITIV
I. al infecţiei urinare
a) Anamnestic: - infecţii urinare în antecedente
- malformaţii reno-urinare depistate anterior
- litiază reno-urinară ca factor de întreţinere al ITU
- factori favorizanţi: boli generale, deficit imun, dezechilibre electrolitice şi acidoza
b) Clinic: diferenţiat în raport cu vârsta
c) Paraclinic: - leucocituria patologică
- uroculturi pozitive
- reactanţii de fază acută
- imagistic: factori favorizanţi/de întreţinere
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
a) la sugar şi copilul mic: boala diareica simplă sau cu sdr diareic acut si acidoză
b) la nn. : cu sindrom icteric (consecutiv hemolizei intrainfecţioase)
- hepatita virală (v. citomegalic) transmis transplacentar
- icter hemolitic prin incompatibilitate Rh sau ABO
c) la copilul mare: -nefrite interstiţiale abacteriene (leucociturie cu uroculturi sterile)
-hidrolitiaza şi litiaza
d) la orice vârstă: -stări septice
-meningoencefalite
-afecţiuni digestive
-TBC renal, IRC, HTA
TRATAMENT
I. Profilaxia a) bolii
b) recidivelor şi recăderilor
c) complicaţiilor
II. Curativ a) igienic
b) dietetic
c) medicamentos -etiologic
-patogenic
-simptomatic
. Profilaxia
a) bolii - igienă perineală riguroasă
b) recidivelor şi recăderilor - evitarea infecţiilor de vecinătate (vulvovaginite)
- echilibrarea/tratarea unor b. generale
- consum de lichide pt. lavaj reno- vezical (îndepărtare mecanică a germenilor)
- corectarea chirurgicală a malformatiilor
c) complicaţiilor : - tratamentul corect şi susţinut în timp a fiecărui caz de ITU mai ales când e înaltă
II. Curativ
a) igienic
- repaus la pat în perioada febrila şi în timpul manifestărilor septice
- odihnă prelungită în caz de ITU repetate pe fond malformativ
- orientare şcolară şi profesională în ITU cronice
b) dietetic
măsuri generale: - hidratare abundentă pentru lavaj renal
- evitarea condimentelor (piper, boia, muştar)
măsuri speciale: - edeme sau HTA : evitarea încărcării hidro-saline
- retenţie azotată : ajustarea raţiei de proteine
c) etiologic
ITU joase se efectuează timp de 8-12 zile cu unul din următoarele antibiotice:
- Cefalosporine orale
- Amoxicilină
- Ciprofloxacină
- Biseptol
- Acid nalidixic
TRATAMENTUL PNA
- 10- 14 zile.
asocierea - antibiotic ce realizează o concentraţie maximă în parenchimul renal (Ampicilină sau Gentamicină) cu un
+ chimioterapic ce realizează o concentraţie maximă în urină (Nitrofurantoin sau Acid nalidixic).
Eficienţă maximă: - cefalosporine + aminoglicozide
- cefalosporine + quinolone
- aminoglicozide + quinolone
Aceste asocieri se recomandă în pielonefrita acută formă severă.
În forme moderate, necomplicate se utilizează bi/monoterapia. Antibioticul se alege în funcţie de antibiogramă.
În caz de infecţie cu germeni gram negativi se indică unul din următoarele preparate medicamentoase:
Biseptol
Cefalexin până la maxim 1 g/zi în 2 prize;
Ciprofloxacina
Gentamicina
În caz de germeni Gram pozitivi : Ampicilină
La finele tratamentului se efectuează 2 uroculturi consecutive.
Dacă acestea sunt sterile puseul de ITU este considerat vindecat.
TRATAMENTUL ITU
- patogenic: depistarea şi asanarea sursei de infecţie, anihilarea căii de infecţie şi a factorilor de întreţinere.
- - simptomatic: antalgice, antiseptice urinare şi asigurarea unui tranzit intestinal normal.
EVOLUŢIE
În general este favorabilă cu:
- vindecare spontană sau sub tratament (modalitatea evolutivă cea mai frecventă);
Mai rar - cronicizare cu distrugerea treptată a parenchimului renal ce duce la insuficinţă renală cronică;
- agravare cu instalarea rapidă a IRA;
- recădere - reapariţia uroculturilor pozitive în primele 6 săptămâni de la negativare sub tratament;
- reinfecţia - reapariţia simptomatologiei clinico-biologice la interval mai mare de 6 săptămâni după negativarea uroculturilor.
COMPLICAŢII ITU
a. funcţionale - se caracterizează prin apariţia rapidă a IRA.
b. infecţioase: supuraţii renale, necroză papilară, septicemie, flegmon perinefritic.
DISPENSARIZARE ITU
!!! recidiva ITU frecventa Þ se indică dispensarizarea fiecărui copil timp de luni, ani.
= efectuarea lunar apoi trimestrial de examene de urină + uroculturi (pentru a putea surprinde recidiva sau reinfecţia urinară înainte de a produce cronicizarea)
top related