costumul
Post on 11-Dec-2015
217 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
COSTUMUL
Orice om, pe orice treaptă de civiliza]ie, este un„creator“, uneori fără să-și dea seama, într-undomeniu
pasionant: propria imagine. De la tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de creație este același: fiecare
încearcă prin hainele sale, prin amploare, ritm, culoare și celelalte mijloace de expresie plastică, să-și
modeleze o înfățișare cât mai apropiată de idealul pe care dorește să-l reprezinte în viață, corectându-și
eventual imperfecțiunile. După cum sculptura nu poate exista decât cioplit în lemn sau în piatră sau turnată
în bronz, iar pictura prinde ființă în culoare, în domeniul costumului „haina face pe om”, cum a remarcat
de mult înțelepciunea populară.
Stilul -Se pot distinge mai multe sensuri ale termenului. În sensul cel mai restrîns, definește
expresia artistică unitară a unei singure personalități creatoare. Într-un sens mai larg, termenul
stil definește expresia artistică unitară a unei anume epoci ( sau mai multor epoci), și a unei
anume zone geografice. A avea stil înseamnă a fi capabil să realizezi un ansamblu original și
de o oarecare calitate al înfățisării ca și al ambientului propriu.
Moda reprezintă succesiunea rapidă, deseori unilateralăă, a unor forme artistice a căror principală
calitate este noutatea. Moda e o reacție firească împotriva tocirii atenției datorită obișnuinței, prin reînnoirea
înfățișării umane. Ea înregistrează cu sensibilitatea tendințele și preferințele elementelor celor mai
active pe plan estetic ale societăți.
Costumul-La fel cu toate celelalte obiecte de artă, costumul are o funcție practică , o funcție
de comunicare și una estetică.
Toate artele vizuale se exprimă prin: desen,contraste de lumină și umbră care modelează formele, culoare și
prin materialele în care se î n t r u p e a z ă . Ș i î n c o s t u m p r o p o r ț i i l e d e ansamblu ale siluetei,
contururile ca și detaliile înfățișării umane sunt stabilite prin desen. Remodelarea volumelor trupului
prin veșminte, a capului prin coafură ține de arta sculpturii ; iar utilizarea culorilor în machiaj sau haine pentru
a obține anumite efecte, spre a trezi reacții emoționale, aparține artei picturii .
COSTUMUL ÎN PREISTORIE
Se crede că în preistorie se practica, la fel ca ș iastă zi în anumite regiuni ale Africii sau Australiei, ungerea corpului cu grăsimi
pentru a-l apăra de frig, soare sau insecte, ca și ornamentarea picturală a pielii prin desen și culoare. De timpuriu, aceștia
au recurs însă probabil la îmbrăcăminte, folosind materialele obținute prin cules (plante) și vânătoare (blană,
piele,os, penaj). În paleoliticul superior oamenii arătau probabil ca eschimoșii de azi, înfofoliți în
blănuri încheiate cu nasturi de os, deseori gravați. În ținuturile mai calde blănurile acopereau doar unele
părți ale corpului sau erau înlocuite cu fibre vegetale.
EPOCA PIETREI ȘLEFUITE Veșmintele cunoscute erau probabil din pânză de in sau stofă de lână, înfășurate pe
trup, mai degrabă drapaje, răsucită în jurul brațelor.
COSTUMUL ÎN EGIPTUL ANTIC Îmbrăcămintea era strânsă pe corp și punea în valoare silueta
elegantă, mulând formele, cu drapajul masat în față simetric. Faraonul și aristocrații purtau perucă lungă
din păr sau fibre vegetale,colorată . Barba era rasă, dar pentru ceremonii faraonul purta o barbă falsă. În
perioada marilor piramide, costumul era sobru, triunghiul regulat stând la baza structurii compoziționale. Mai târziu
costumul s-a complicat suprapunându-se de mai multe straturi . Fusta, având largă întrebuințare și rol era din
țesătură dreaptă, înfășurată în jurul trupului până subsâni, fie strânsă de un șnur trasat prin tivul de sus sau de
un cordon, fie ținută de una sau de două bretele. Era completată deseori de gulerul rotund, lat, ca o capă .
Roba, șalul, podoabele și sandalele erau la fel ca cele bărbătești.
COSTUMUL ÎN GRECIA ANTICÅ Trupul sănătos nu era ascuns, ci doar acoperit de haine, uneori foarte
sumare, realizate prin draparea țesăturii necroite. Tunica dreptunghiulară, prinsă pe umăr, era scurtă pentru
uzul zilnic și lungă pentru ceremonie, împodobită cu motivedecorative (dedesubt se purta, probabil, o
legătură pe șale, gen șenti). Pelerina (himation) de aceeași formă, drapată liber, mai mică pentru militari
sau mai mare pentru civili . În picioare cetățenii liberi încălțau sandale, pecând sclavii umblau desculți.
Pe trup , un ștergar înnodat, formând un fel de slip, era singura î mbră căminte a sclavilor la muncile câmpului, la culesul strugurilor
sau măslinelor. Sclavii mai purtau, eventual, un chiton scurt prins pe amândoi umerii sau doar așezat pe umărul stâng, lăsând
mândreaptă liberă . Chitonul scurt era îmbrăcat zilnic ș i de sportivi sau meșteșugari.
Îmbrăcămintea feminină era mai luxoasă, din pânză subțire apretată și plisată cu unghia, stând mai țeapănă,
mai puținmulată pe corp. Peplos-ul era de lărgime dublă (pentru plisare)ș i ridicat în talie printr-un cordon
ascuns, formând un fald ca o bască .
top related