COSTUMUL

Orice om, pe orice treaptă de civiliza]ie, este un„creator“, uneori fără să-și dea seama, într-undomeniu

pasionant: propria imagine. De la tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de creație este același: fiecare

încearcă prin hainele sale, prin amploare, ritm, culoare și celelalte mijloace de expresie plastică, să-și

modeleze o înfățișare cât mai apropiată de idealul pe care dorește să-l reprezinte în viață, corectându-și

eventual imperfecțiunile. După cum sculptura nu poate exista decât cioplit în lemn sau în piatră sau turnată

în bronz, iar pictura prinde ființă în culoare, în domeniul costumului „haina face pe om”, cum a remarcat

de mult înțelepciunea populară.

Stilul -Se pot distinge mai multe sensuri ale termenului. În sensul cel mai restrîns, definește

expresia artistică unitară a unei singure personalități creatoare. Într-un sens mai larg, termenul

stil definește expresia artistică unitară a unei anume epoci ( sau mai multor epoci), și a unei

anume zone geografice. A avea stil înseamnă a fi capabil să realizezi un ansamblu original și

de o oarecare calitate al înfățisării ca și al ambientului propriu.

Moda reprezintă succesiunea rapidă, deseori unilateralăă, a unor forme artistice a căror principală

calitate este noutatea. Moda e o reacție firească împotriva tocirii atenției datorită obișnuinței, prin reînnoirea

înfățișării umane. Ea înregistrează cu sensibilitatea tendințele și preferințele elementelor celor mai

active pe plan estetic ale societăți.

Costumul-La fel cu toate celelalte obiecte de artă, costumul are o funcție practică , o funcție

de comunicare  și una estetică.

Toate artele vizuale se exprimă prin: desen,contraste de lumină și umbră care modelează formele, culoare și

prin materialele în care se  î n t r u p e a z ă . Ș i î n c o s t u m p r o p o r ț i i l e d e ansamblu ale siluetei,

contururile ca și detaliile  înfățișării umane sunt stabilite prin desen. Remodelarea volumelor trupului

prin veșminte, a capului prin coafură ține de arta sculpturii ; iar utilizarea culorilor în machiaj sau haine pentru

a obține anumite efecte, spre a trezi reacții emoționale, aparține artei picturii .

COSTUMUL ÎN PREISTORIE

Se crede că în preistorie se practica, la fel ca ș iastă zi în anumite regiuni ale Africii sau Australiei, ungerea corpului cu grăsimi

pentru a-l apăra de frig, soare sau insecte, ca și ornamentarea picturală a pielii prin desen și culoare. De timpuriu, aceștia

au recurs însă probabil la îmbrăcăminte, folosind materialele obținute prin cules (plante) și vânătoare (blană,

piele,os, penaj). În paleoliticul superior oamenii arătau probabil ca eschimoșii de azi, înfofoliți în

blănuri încheiate cu nasturi de os, deseori gravați. În ținuturile mai calde blănurile acopereau doar unele

părți ale corpului sau erau înlocuite cu fibre vegetale.

EPOCA PIETREI ȘLEFUITE Veșmintele cunoscute erau probabil din pânză de in sau stofă de lână, înfășurate pe

trup, mai degrabă drapaje, răsucită în jurul brațelor.

COSTUMUL ÎN EGIPTUL ANTIC Îmbrăcămintea era strânsă pe corp și punea în valoare silueta

elegantă, mulând formele, cu drapajul masat în față simetric. Faraonul și aristocrații purtau perucă lungă

din păr sau fibre vegetale,colorată . Barba era rasă, dar pentru ceremonii faraonul purta o barbă falsă. În

perioada marilor piramide, costumul era sobru, triunghiul regulat stând la baza structurii compoziționale. Mai târziu

costumul s-a complicat suprapunându-se de mai multe straturi . Fusta, având largă întrebuințare și rol era din

țesătură dreaptă, înfășurată în jurul trupului până subsâni, fie strânsă de un șnur trasat prin tivul de sus sau de

un cordon, fie ținută de una sau de două bretele. Era completată deseori de gulerul rotund, lat, ca o capă .

Roba, șalul, podoabele și sandalele  erau la fel ca cele bărbătești.

COSTUMUL ÎN GRECIA ANTICÅ Trupul sănătos nu era ascuns, ci doar acoperit de haine, uneori foarte

sumare, realizate prin draparea țesăturii necroite. Tunica dreptunghiulară, prinsă pe umăr, era scurtă pentru

uzul zilnic și lungă pentru ceremonie, împodobită cu motivedecorative (dedesubt se purta, probabil, o

legătură pe șale, gen șenti). Pelerina (himation) de aceeași formă, drapată liber, mai mică pentru militari

sau mai mare pentru civili . În picioare  cetățenii liberi încălțau sandale, pecând sclavii umblau desculți.

Pe trup , un ștergar înnodat, formând un fel de slip, era singura î mbră căminte a sclavilor la muncile câmpului, la culesul strugurilor

sau măslinelor. Sclavii mai purtau, eventual, un chiton scurt prins pe amândoi umerii sau doar așezat pe umărul stâng, lăsând

mândreaptă liberă . Chitonul scurt era îmbrăcat zilnic ș i de sportivi sau meșteșugari.

Îmbrăcămintea feminină era mai luxoasă, din pânză subțire apretată și plisată cu unghia, stând mai țeapănă,

mai puținmulată pe corp. Peplos-ul era de lărgime dublă (pentru plisare)ș i ridicat în talie printr-un cordon

ascuns, formând un fald ca o bască .