ce este lordoza
Post on 26-Oct-2015
106 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Ce este lordoza
Regiunea lombară are o curbură fiziologică în plan sagital, care are concavitatea
orientată spre posterior. Această curbură fiziologică poartă numele de lordoză în
literatură. Lordoza fiziologică este întâlnită şi la nivelul coloanei cervicale. O
accentuare a acestor curburi sagitale poartă numele de hiperlordoză sau simplu,
“lordoză”. În această situaţie din urmă, termenul este folosit cu semnificaţia de
lordoză patologică, însă în practică nu se foloseşte decât cu această semnificaţie şi
astfel nu se produce nici o confuzie.
Unghiul limită dintre normal şi patologic este destul de greu de precizat în cazul
lordozei. Lordoza patologică sau hiperlordoza este cel mai adesea întâlnită în
regiunea lombară. Această modificare a curburii lombare o întâlnim mai des la
femeile care poartă tocuri înalte. Afecţiunea poate apărea la orice vârstă. Totuşi, la
copiii mici există o aparentă hiperlordoză lombară (comparativ cu gradul normal de
la adult), datorită imaturităţii sistemului musculo-scheletal. Aceasta nu înseamnă că
sugarul nu poate suferi de hiperlordoză.
În lordoza lombară, bazinul este înclinat spre anterior, se află în aşa numita poziţie
de anteversie, cu tendinţa de orizontalizare. Abdomenul este aparent mărit, din
cauza curburii accentuate a coloanei lombare şi este împins spre anterior. Aceste
modificări de postură se însoţesc şi de hiperextensia genunchilor sau “genu
recurvatum”. Lordoza cervicală este foarte rar întâlnită. Uneori apare în artroza
cervicală sau spondilartroza cervicală. În această ultimă situaţie, postura este
modificată astfel: gâtul şi capul rămân în poziţie verticală sau se apleacă înainte
pentru a compensa lordoza cervicală.
Lordoza lombară este clasificată în mai multe forme.
Forma statică este de obicei profesională şi este întâlnită şi la femeile care poartă
tocuri înalte, precum şi la persoanele cu cifoză, la care coloana vertebrală încearcă
să se compenseze.
Lordoza dinamică şi lordoza fixată apar în circumstanţe care evoluează de obicei
mai sever. Lordoza fixată, de exemplu, este întâlnită în urma unor traumatisme
vertebrale sau ca rezultat al unor retracţii fibroase (cicatriceale), în urma unor
inflamaţii.
De cele mai multe ori, lordoza este una posturală, profesională, care se poate
corecta uşor şi care nu se asociază cu alte complicaţii. Condiţia pentru ca evoluţia
să fie favorabilă este să se consulte un kinetoterapeut cât mai curând de la apariţia
durerilor lombare.
Cauzele lordozei
Lordoza reprezintă curbura accentuată a coloanei vertebrale, cu
convexitatea anterioră şi concavitatea posterioară. Cel mai des este
întâlnită la nivelul coloanei vertebrale lombare. Lordoza poate fi
determinata de suprapondere, sarcina, defecte din naştere. O cauză destul de
frecventă şi uşor de abordat terapeutic, este reprezentată de poziţia şezândă
menţinută timp îndelungat – slujbele de birou, statul pe fotoliu la televizor sau
mersul cu maşina. Organismul uman trebuie să se adapteze la toate aceste poziţii.
Această adaptare presupune ca unii muşchi să sufere contractura şi să se scurteze,
iar alţii să devină mai slăbiţi (mai puţin folosiţi) şi se alungesc. Apare astfel un
dezechilibru de forţe şi de tonus la nivelul musculaturii spatelui şi se instalează
lordoza.
Flexorii şoldului (în special muşchiul iliopsoas) şi extensorii trunchiului (erector
spinae şi quadratus lumborum) sunt principalii muşchi care suferă contractura şi
scurtarea. Aceştia sunt muşchii care au nevoie de exerciţii de stretching în scopul
corectării lordozei. Muşchii slăbiţi şi alungiţi sunt cei ai abdomenului (dreptul
abdominal, oblicul intern şi oblicul extern) şi extensorii şoldului (gluteul mare sau
fesierul mare şi muşchii posteriori ai coapsei). Ei vor avea nevoie de exerciţii cu
rezistenţă pentru dezvoltarea forţei musculare.
Datorită acestui dezechilibru muscular, diametrul superior al pelvisului devine
înclinat spre anterior astfel încât bazinul proemină spre posterior. În consecinţă,
lordoza reprezintă urmarea unui dezechilibru muscular.
Există şi alte tipuri de lordoză care apar de exemplu în unele boli neuromusculare,
afecţiuni congenitale (acondroplazia), deformări vertebrale congenitale sau
afecţiuni ale şoldurilor.
Lordoza mai apare şi ca o formă de compensare a unei alte curburi patologice –
cifoza dorsală. În această situaţie lordoza apare deoarece coloana vertebrală trebuie
să fie într-un echilibru perfect pentru a ne asigura postura şi deplasarea. Cifoza
dorsală, cu convexitatea orientată spre posterior dezechilibrează coloana şi astfel
trebuie să existe o curbură cu convexitatea posterioară, care să o compenseze pe
prima. Aceasta este o situaţie deosebită, în care nu se poate începe corectarea
cifozei fără corectarea prealabilă a lordozei compensatorii.
Factorii de risc in lordoza
Principalul factor de risc al lordozei este reprezentat de prezenţa altor curburi
patologice ale coloanei vertebrale. De exemplu, în cifoza dorsală, coloana
vertebrală are tendinţa previzibilă de a-şi compensa statica prin apariţia lordozei
lombare şi eventual a celei cervicale.
Inflamaţiile sau traumatismele la nivelul coloanei vertebrale reprezintă de
asemenea factori de risc pentru lordoză. Acesti factori determină o formă de
lordoză fixă, datorită unor forţe mecanice care acţionează direct şi deformează
coloana vertebrală. Din cauza complicaţiilor posibile ale afecţiunilor cauzale,
această formă de lordoză este de obicei severă.
Rahitismul este factor de risc pentru lordoza dinamică sau lordoza de sinergie
dinamică. Rahitismul induce o atonie a musculaturii abdominale. Astfel apare o
hipertonie relativă a musculaturii extensoare a trunchiului şi se instalează
dezechilibrul forţelor musculare care este caracteristic în lordoză.
Acest tip de dezechilibru mai poate fi întâlnit în unele tipuri de distrofii musculare,
dar şi la femei, după naştere, când există tot o atonie a musculaturii abdominale.
Anumite profesii pot predispune la apariţia lordozei. Acesta este exemplul
muncilor de birou, care necesită poziţie şezândă prelungită. Aceasta lordoză
“profesională” este o formă statică de lordoză. Alt factor de risc pentru lordoză
statică este reprezentat de purtarea tocurilor înalte, când se produce un
dezechilibru spre anterior în statica coloanei vertebrale. Acest dezechilibru este
compensat prin accentuarea curburii lombare şi înclinarea corpului înapoi. De
asemenea, această afecţiune se întâlneşte des la femeile gravide, la gimnaste,
înotatoare şi balerine (datorită mersului pe vârfuri).
Un alt factor de risc pentru lordoză, dar şi pentru alte tulburări de statică şi
dinamică ale coloanei vertebrale, este reprezentat de suprapondere sau obezitate.
De evitat in lordoza
Lordoza se însoţeşte de cel mai supărător simptom: durerea.
Lordoza nu se va corecta şi durerea se va accentua atunci când nu sunt urmate
anumite reguli, mai ales igieno-dietetice. Dacă lordoza există, se vor evita anumite
gesturi şi posturi dăunătoare, astfel:
- staţionarea pe un singur picior;
- posturile asimetrice cu sprijin mai accentuat pe un picior; în ortostatism, se
va încerca distribuirea greutăţii în mod egal pe ambele picioare;
- mişcările exagerate de extensie, de flexie şi de flexie laterală, ca şi ridicarea
braţelor la verticală. Acestea sunt mişcări care alungesc musculatura
abdominală şi scurtează extensorii trunchiului. Astfel, se accentuează
dezechilibrul existent între aceste două grupe musculare şi se accentueaza
lordoza.
- poziţia cu trunchiul aplecat înainte menţinută pentru mult timp;
- transportul unor greutăţi mai mari de 2 kilograme. Dacă este necesară
ridicarea unei greutăţi, aceasta se va face prin îndoirea genunchilor şi
menţinerea spatelui uşor curbat.
- purtarea pantofilor cu toc înalt;
- poziţia şezândă prelungită. Dacă este necesar să fie menţinută mai mult
timp, trebuie să se stea pe tot scaunul, rezemat de spetează şi cu picioarele
ridicate şi sprijinite pe un scăunel mic. Această poziţie este menită să
menţină coloana lombară întinsă. Nu se recomandă poziţia picior peste
picior.
Fizioterapia in
lordoza
Recuperarea medicala a unei deficiente fizice se face in general cu
ajutorul mijloacelor de fizioterapie. Cele mai importante metode
folosite sunt: galvanizarile, ioniterapia electrica, faradizarea,
curentii diadinamici, razele ultraviolete si ultrasunetele. Razele ultraviolete si
ultrasunetele sunt introduse la electroterapie deoarece aceste forme de energie,
acesti agenti fizici se obtin cu ajutorul unor aparate, prin conversia energiei
electrice. Aceste metode sunt folosite in deformarile coloanei vertebrale pentru ca
au mai multe efecte favorabile. Ultrasunetele si curentii diadinamici incalzesc in
profunzime regiunea si astfel reduc contractura musculara si retractiile fibroase
care tractioneaza coloana vertebrala. Masele musculare si ligamentele cu
modificari de retractie si fibrozare (cicatrizare) devin mai suple in urma ionizarilor
cu iodura de potasiu in concentratie de 4-5%.
Acelasi efect il au si ultrasunetele cu hidrocortizon 1% - ultrasunetele favorizeaza
patrunderea hidrocortizonului in tesuturile din profunzime, unde isi exercita
actiunea.
Pentru contracturile musculare se folosesc cu succes baile de lumina infrarosie iar
pentru hipotonia musculaturii abdominale optiunile sunt: termoterapia si
algitoniflax (curenti aperiodici de joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari).
Un alt efect important al electroterapiei este reprezentat de reducerea durerii si
limitarea calcificarilor din spondiloza secundara.
Hidroterapia este folosita singura doar in scop sedativ sub forma
hidrotermoterapiei – bai generale cu apa termala. De obicei, in deformarile
coloanei vertebrale este mai eficienta asocierea hidroterapiei cu kinetoterapia. Mai
exact, metoda se refera la proceduri de kinetoterapie aplicate in bazine cu apa
termala sau apa minerala. Unul dintre efectele benefice este reprezentat de
cresterea tonusului muscular sau mai bine zis, de crestere a fortei de contractie
musculare. Apa opune o rezistenta mai mare la miscare si astfel contractia
musculara izometrica reprezinta un procent mai mare din fiecare miscare efectuata.
Ca metode principale de prevenire a deformarilor coloanei vertebrale, sunt
recomandate: inotul si gimnastica respiratorie. Gimnastica respiratorie se face tot
in apa sub forma de inot (10-15 minute) sau alte programe speciale.
Kinetoterapia in
lordoza
Programul de kinetoterapie trebuie sa fie elaborat de un specialist in
domeniu deoarece necesita o evaluare cat mai clara a posibilitatilor
fizice (musculare si articulare) ale fiecarei persoane in parte.
Tratamentul este astfel individualizat si nici o persoana nu va reactiona la fel ca
cealalta. Programul de kinetoterapie trebuie supravegheat in intregime de catre
specialist. Este foarte important ca exercitiile sa fie efectuate corect pentru a nu
suprasolicita coloana vertebrala si pentru evitarea accidentelor. In functie de
evolutia fiecarui caz in parte, tratamentul poate suferi modificari adaptate starii
bolnavului din momentul respectiv. Aceasta flexibilitate a programului este
necesara pentru o recuperare cat mai rapida, in functie de raspunsul fiecarui
bolnav. Este de preferat ca aceasta forma de terapie sa se realizeze intr-o sala de
recuperare dotata corespunzator. Astfel, se maresc considerabil sansele de
recuperare prin mijloacele specifice pe care le pune la dispozitie.
Lordoza posturala este forma cel mai des intalnita si astfel, pe aceasta forma se va
concentra si articolul. Kinetoterapia are scopul de a reeduca postura, de a restabili
supletea la nivelul musculaturii lombare, de a recupera forta musculara si de a
reechilibra coloana vertebrala in ansamblul ei.
Un exercitiu de baza pe care kinetoterapeutul il va lucra cu dumneavoastra, este
urmatorul:
Exercitiul se realizeaza in decubit dorsal (intins pe spate) cu flexia coapsei pe
bazin si cu genunchii indoiti (dubla flexie a membrului inferior) si talpile lipite de
perete. Mai exact, aduceti genunchi indoiti spre piep si lipiti talpile de perete astfel
incat sa se formeze 2 unghiuri de aproximativ 90 de grade: unul intre abdomen si
coapse si unul intre coapse si gambe. In acesta pozitie, kinetoterapeutul va executa
un exercitiu pasiv, apasand cu mainile pe genunchi, in sensul axului coapsei, adica
in jos. Acest exercitiu poate fi realizat si activ, cand va incrucisati mainile pe
gambe si dumneavoastra apasati coapsele pe abdomen.
Exista numeroase alte exemple de astfel de exercitii. Acestea trebuie practicate
timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi, in fiecare zi.
Masajul in
lordoza
Masajul este recomandat in orice afectiune si cu atat mai mult in
situatiile de surmenaj deoarece are anumite efecte generale benefice:
stimuleaza functia aparatului cardio-respirator, stimuleaza
metabolismul bazal si are efecte favorabile asupra starii generale – imbunatateste
somnul si inlatura oboseala musculara. In prezent, se discuta chiar de un efect de
stimulare a eliberarii de endorfine. Endorfinele sunt substante sintetizate in
interiorul organismului, care sunt asemanatoare cu morfina si care actioneaza prin
intermediul acelorasi receptori. Printre altele, aceste substante sunt implicate si in
generarea unei stari de bine, chiar de euforie. Din acest motiv s-a teoretizat o
ipoteza care afirma caracterul adictiv al masajului. Astfel, nu se recomanda cure de
masaj prelungite ci se fac in medie cam 10 sedinte urmate de o pauza. Aceasta
ipoteza nu a fost inca demonstrata in toate studiile stiintifice.
Masajul in lordoza se efectueaza atat asupra regiuniii lombo-sacrate cat si asupra
regiunii dorsale. Pentru acest tip de masaj, persoana cu lordoza trebuie sa fie
asezata in decubit ventral (intins cu fata in jos) si cu bratele pe langa corp. Orice
masaj incepe clasic prin manopere de netezire. Acestea au rolul de a incalzi
tegumentul, de a stimula drenajul venos si limfatic si de a acomoda
kinetoterapeutul cu bolnavului si invers. Dupa neteziri se executa manevre de
framantare si apoi din nou netezirile. Urmeaza apoi geluiri cu efect decontracturant,
din nou neteziri, apoi frictiuni si tapotament si vibratii. Masajul se incheie dupa
aproximativ 20 de minute, tot cu neteziri. Daca bolnavul cu lordoza are dureri
lombare este de preferat sa se administreze antiinflamatoare nesteroidiene inainte
de procedura. Inainte de masaj se mai pot folosi proceduri de termoterapie cu rol de
relaxare a musculaturii.
Masajul este interzis la persoanele cu boli maligne (cancer), cu boli infecto-
contagioase sau cu sindroame hemoragipare – afectiuni hematologice caracterizate
prin tendinta ridicata la hemoragii care sunt foarte greu de stapanit. De asemenea
masajul reprezinta o procedura foarte riscanta si nu este recomandat la persoanele
cardiace mai ales daca au avut un infarct miocardic acut recent, au tulburari de ritm
si de conducere, hipertensiune arteriala, anevrism de aorta, endocardita sau
pericardita. Exista mai multe situatii in care masajul este contraindicat si din acest
motiv, inainte de a incepe un astfel de tratament trebuie sa treceti printr-o serie de
examinari clinice si de laborator.
top related