Ce este lordoza

Regiunea lombară are o curbură fiziologică în plan sagital, care are concavitatea

orientată spre posterior. Această curbură fiziologică poartă numele de lordoză în

literatură. Lordoza fiziologică este întâlnită şi la nivelul coloanei cervicale. O

accentuare a acestor curburi sagitale poartă numele de hiperlordoză sau simplu,

“lordoză”. În această situaţie din urmă, termenul este folosit cu semnificaţia de

lordoză patologică, însă în practică nu se foloseşte decât cu această semnificaţie şi

astfel nu se produce nici o confuzie.

Unghiul limită dintre normal şi patologic este destul de greu de precizat în cazul

lordozei. Lordoza patologică sau hiperlordoza este cel mai adesea întâlnită în

regiunea lombară. Această modificare a curburii lombare o întâlnim mai des la

femeile care poartă tocuri înalte. Afecţiunea poate apărea la orice vârstă. Totuşi, la

copiii mici există o aparentă hiperlordoză lombară (comparativ cu gradul normal de

la adult), datorită imaturităţii sistemului musculo-scheletal. Aceasta nu înseamnă că

sugarul nu poate suferi de hiperlordoză.

În lordoza lombară, bazinul este înclinat spre anterior, se află în aşa numita poziţie

de anteversie, cu tendinţa de orizontalizare. Abdomenul este aparent mărit, din

cauza curburii accentuate a coloanei lombare şi este împins spre anterior. Aceste

modificări de postură se însoţesc şi de hiperextensia genunchilor sau “genu

recurvatum”. Lordoza cervicală este foarte rar întâlnită. Uneori apare în artroza

cervicală sau spondilartroza cervicală. În această ultimă situaţie, postura este

modificată astfel: gâtul şi capul rămân în poziţie verticală sau se apleacă înainte

pentru a compensa lordoza cervicală.

Lordoza lombară este clasificată în mai multe forme.

Forma statică este de obicei profesională şi este întâlnită şi la femeile care poartă

tocuri înalte, precum şi la persoanele cu cifoză, la care coloana vertebrală încearcă

să se compenseze.

Lordoza dinamică şi lordoza fixată apar în circumstanţe care evoluează de obicei

mai sever. Lordoza fixată, de exemplu, este întâlnită în urma unor traumatisme

vertebrale sau ca rezultat al unor retracţii fibroase (cicatriceale), în urma unor

inflamaţii.

De cele mai multe ori, lordoza este una posturală, profesională, care se poate

corecta uşor şi care nu se asociază cu alte complicaţii. Condiţia pentru ca evoluţia

să fie favorabilă este să se consulte un kinetoterapeut cât mai curând de la apariţia

durerilor lombare.

Cauzele lordozei

Lordoza reprezintă curbura accentuată a coloanei vertebrale, cu

convexitatea anterioră şi concavitatea posterioară. Cel mai des este

întâlnită la nivelul coloanei vertebrale lombare. Lordoza poate fi

determinata de suprapondere, sarcina, defecte din naştere. O cauză destul de

frecventă şi uşor de abordat terapeutic, este reprezentată de poziţia şezândă

menţinută timp îndelungat – slujbele de birou, statul pe fotoliu la televizor sau

mersul cu maşina. Organismul uman trebuie să se adapteze la toate aceste poziţii.

Această adaptare presupune ca unii muşchi să sufere contractura şi să se scurteze,

iar alţii să devină mai slăbiţi (mai puţin folosiţi) şi se alungesc. Apare astfel un

dezechilibru de forţe şi de tonus la nivelul musculaturii spatelui şi se instalează

lordoza.

Flexorii şoldului (în special muşchiul iliopsoas) şi extensorii trunchiului (erector

spinae şi quadratus lumborum) sunt principalii muşchi care suferă contractura şi

scurtarea. Aceştia sunt muşchii care au nevoie de exerciţii de stretching în scopul

corectării lordozei. Muşchii slăbiţi şi alungiţi sunt cei ai abdomenului (dreptul

abdominal, oblicul intern şi oblicul extern) şi extensorii şoldului (gluteul mare sau

fesierul mare şi muşchii posteriori ai coapsei). Ei vor avea nevoie de exerciţii cu

rezistenţă pentru dezvoltarea forţei musculare.

Datorită acestui dezechilibru muscular, diametrul superior al pelvisului devine

înclinat spre anterior astfel încât bazinul proemină spre posterior. În consecinţă,

lordoza reprezintă urmarea unui dezechilibru muscular.

Există şi alte tipuri de lordoză care apar de exemplu în unele boli neuromusculare,

afecţiuni congenitale (acondroplazia), deformări vertebrale congenitale sau

afecţiuni ale şoldurilor.

Lordoza mai apare şi ca o formă de compensare a unei alte curburi patologice –

cifoza dorsală. În această situaţie lordoza apare deoarece coloana vertebrală trebuie

să fie într-un echilibru perfect pentru a ne asigura postura şi deplasarea. Cifoza

dorsală, cu convexitatea orientată spre posterior dezechilibrează coloana şi astfel

trebuie să existe o curbură cu convexitatea posterioară, care să o compenseze pe

prima. Aceasta este o situaţie deosebită, în care nu se poate începe corectarea

cifozei fără corectarea prealabilă a lordozei compensatorii.

Factorii de risc in lordoza

Principalul factor de risc al lordozei este reprezentat de prezenţa altor curburi

patologice ale coloanei vertebrale. De exemplu, în cifoza dorsală, coloana

vertebrală are tendinţa previzibilă de a-şi compensa statica prin apariţia lordozei

lombare şi eventual a celei cervicale.

Inflamaţiile sau traumatismele la nivelul coloanei vertebrale reprezintă de

asemenea factori de risc pentru lordoză. Acesti factori determină o formă de

lordoză fixă, datorită unor forţe mecanice care acţionează direct şi deformează

coloana vertebrală. Din cauza complicaţiilor posibile ale afecţiunilor cauzale,

această formă de lordoză este de obicei severă.

Rahitismul este factor de risc pentru lordoza dinamică sau lordoza de sinergie

dinamică. Rahitismul induce o atonie a musculaturii abdominale. Astfel apare o

hipertonie relativă a musculaturii extensoare a trunchiului şi se instalează

dezechilibrul forţelor musculare care este caracteristic în lordoză.

Acest tip de dezechilibru mai poate fi întâlnit în unele tipuri de distrofii musculare,

dar şi la femei, după naştere, când există tot o atonie a musculaturii abdominale.

Anumite profesii pot predispune la apariţia lordozei. Acesta este exemplul

muncilor de birou, care necesită poziţie şezândă prelungită. Aceasta lordoză

“profesională” este o formă statică de lordoză. Alt factor de risc pentru lordoză

statică este reprezentat de purtarea tocurilor înalte, când se produce un

dezechilibru spre anterior în statica coloanei vertebrale. Acest dezechilibru este

compensat prin accentuarea curburii lombare şi înclinarea corpului înapoi. De

asemenea, această afecţiune se întâlneşte des la femeile gravide, la gimnaste,

înotatoare şi balerine (datorită mersului pe vârfuri).

Un alt factor de risc pentru lordoză, dar şi pentru alte tulburări de statică şi

dinamică ale coloanei vertebrale, este reprezentat de suprapondere sau obezitate.

De evitat in lordoza

Lordoza se însoţeşte de cel mai supărător simptom: durerea.

Lordoza nu se va corecta şi durerea se va accentua atunci când nu sunt urmate

anumite reguli, mai ales igieno-dietetice. Dacă lordoza există, se vor evita anumite

gesturi şi posturi dăunătoare, astfel:

- staţionarea pe un singur picior;

- posturile asimetrice cu sprijin mai accentuat pe un picior; în ortostatism, se

va încerca distribuirea greutăţii în mod egal pe ambele picioare;

- mişcările exagerate de extensie, de flexie şi de flexie laterală, ca şi ridicarea

braţelor la verticală. Acestea sunt mişcări care alungesc musculatura

abdominală şi scurtează extensorii trunchiului. Astfel, se accentuează

dezechilibrul existent între aceste două grupe musculare şi se accentueaza

lordoza.

- poziţia cu trunchiul aplecat înainte menţinută pentru mult timp;

- transportul unor greutăţi mai mari de 2 kilograme. Dacă este necesară

ridicarea unei greutăţi, aceasta se va face prin îndoirea genunchilor şi

menţinerea spatelui uşor curbat.

- purtarea pantofilor cu toc înalt;

- poziţia şezândă prelungită. Dacă este necesar să fie menţinută mai mult

timp, trebuie să se stea pe tot scaunul, rezemat de spetează şi cu picioarele

ridicate şi sprijinite pe un scăunel mic. Această poziţie este menită să

menţină coloana lombară întinsă. Nu se recomandă poziţia picior peste

picior.

Fizioterapia in

lordoza

Recuperarea medicala a unei deficiente fizice se face in general cu

ajutorul mijloacelor de fizioterapie. Cele mai importante metode

folosite sunt: galvanizarile, ioniterapia electrica, faradizarea,

curentii diadinamici, razele ultraviolete si ultrasunetele. Razele ultraviolete si

ultrasunetele sunt introduse la electroterapie deoarece aceste forme de energie,

acesti agenti fizici se obtin cu ajutorul unor aparate, prin conversia energiei

electrice. Aceste metode sunt folosite in deformarile coloanei vertebrale pentru ca

au mai multe efecte favorabile. Ultrasunetele si curentii diadinamici incalzesc in

profunzime regiunea si astfel reduc contractura musculara si retractiile fibroase

care tractioneaza coloana vertebrala. Masele musculare si ligamentele cu

modificari de retractie si fibrozare (cicatrizare) devin mai suple in urma ionizarilor

cu iodura de potasiu in concentratie de 4-5%.

Acelasi efect il au si ultrasunetele cu hidrocortizon 1% - ultrasunetele favorizeaza

patrunderea hidrocortizonului in tesuturile din profunzime, unde isi exercita

actiunea.

Pentru contracturile musculare se folosesc cu succes baile de lumina infrarosie iar

pentru hipotonia musculaturii abdominale optiunile sunt: termoterapia si

algitoniflax (curenti aperiodici de joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari).

Un alt efect important al electroterapiei este reprezentat de reducerea durerii si

limitarea calcificarilor din spondiloza secundara.

Hidroterapia este folosita singura doar in scop sedativ sub forma

hidrotermoterapiei – bai generale cu apa termala. De obicei, in deformarile

coloanei vertebrale este mai eficienta asocierea hidroterapiei cu kinetoterapia. Mai

exact, metoda se refera la proceduri de kinetoterapie aplicate in bazine cu apa

termala sau apa minerala. Unul dintre efectele benefice este reprezentat de

cresterea tonusului muscular sau mai bine zis, de crestere a fortei de contractie

musculare. Apa opune o rezistenta mai mare la miscare si astfel contractia

musculara izometrica reprezinta un procent mai mare din fiecare miscare efectuata.

Ca metode principale de prevenire a deformarilor coloanei vertebrale, sunt

recomandate: inotul si gimnastica respiratorie. Gimnastica respiratorie se face tot

in apa sub forma de inot (10-15 minute) sau alte programe speciale.

Kinetoterapia in

lordoza

Programul de kinetoterapie trebuie sa fie elaborat de un specialist in

domeniu deoarece necesita o evaluare cat mai clara a posibilitatilor

fizice (musculare si articulare) ale fiecarei persoane in parte.

Tratamentul este astfel individualizat si nici o persoana nu va reactiona la fel ca

cealalta. Programul de kinetoterapie trebuie supravegheat in intregime de catre

specialist. Este foarte important ca exercitiile sa fie efectuate corect pentru a nu

suprasolicita coloana vertebrala si pentru evitarea accidentelor. In functie de

evolutia fiecarui caz in parte, tratamentul poate suferi modificari adaptate starii

bolnavului din momentul respectiv. Aceasta flexibilitate a programului este

necesara pentru o recuperare cat mai rapida, in functie de raspunsul fiecarui

bolnav. Este de preferat ca aceasta forma de terapie sa se realizeze intr-o sala de

recuperare dotata corespunzator. Astfel, se maresc considerabil sansele de

recuperare prin mijloacele specifice pe care le pune la dispozitie.

Lordoza posturala este forma cel mai des intalnita si astfel, pe aceasta forma se va

concentra si articolul. Kinetoterapia are scopul de a reeduca postura, de a restabili

supletea la nivelul musculaturii lombare, de a recupera forta musculara si de a

reechilibra coloana vertebrala in ansamblul ei.

Un exercitiu de baza pe care kinetoterapeutul il va lucra cu dumneavoastra, este

urmatorul:

Exercitiul se realizeaza in decubit dorsal (intins pe spate) cu flexia coapsei pe

bazin si cu genunchii indoiti (dubla flexie a membrului inferior) si talpile lipite de

perete. Mai exact, aduceti genunchi indoiti spre piep si lipiti talpile de perete astfel

incat sa se formeze 2 unghiuri de aproximativ 90 de grade: unul intre abdomen si

coapse si unul intre coapse si gambe. In acesta pozitie, kinetoterapeutul va executa

un exercitiu pasiv, apasand cu mainile pe genunchi, in sensul axului coapsei, adica

in jos. Acest exercitiu poate fi realizat si activ, cand va incrucisati mainile pe

gambe si dumneavoastra apasati coapsele pe abdomen.

Exista numeroase alte exemple de astfel de exercitii. Acestea trebuie practicate

timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi, in fiecare zi.

Masajul in

lordoza

Masajul este recomandat in orice afectiune si cu atat mai mult in

situatiile de surmenaj deoarece are anumite efecte generale benefice:

stimuleaza functia aparatului cardio-respirator, stimuleaza

metabolismul bazal si are efecte favorabile asupra starii generale – imbunatateste

somnul si inlatura oboseala musculara. In prezent, se discuta chiar de un efect de

stimulare a eliberarii de endorfine. Endorfinele sunt substante sintetizate in

interiorul organismului, care sunt asemanatoare cu morfina si care actioneaza prin

intermediul acelorasi receptori. Printre altele, aceste substante sunt implicate si in

generarea unei stari de bine, chiar de euforie. Din acest motiv s-a teoretizat o

ipoteza care afirma caracterul adictiv al masajului. Astfel, nu se recomanda cure de

masaj prelungite ci se fac in medie cam 10 sedinte urmate de o pauza. Aceasta

ipoteza nu a fost inca demonstrata in toate studiile stiintifice.

Masajul in lordoza se efectueaza atat asupra regiuniii lombo-sacrate cat si asupra

regiunii dorsale. Pentru acest tip de masaj, persoana cu lordoza trebuie sa fie

asezata in decubit ventral (intins cu fata in jos) si cu bratele pe langa corp. Orice

masaj incepe clasic prin manopere de netezire. Acestea au rolul de a incalzi

tegumentul, de a stimula drenajul venos si limfatic si de a acomoda

kinetoterapeutul cu bolnavului si invers. Dupa neteziri se executa manevre de

framantare si apoi din nou netezirile. Urmeaza apoi geluiri cu efect decontracturant,

din nou neteziri, apoi frictiuni si tapotament si vibratii. Masajul se incheie dupa

aproximativ 20 de minute, tot cu neteziri. Daca bolnavul cu lordoza are dureri

lombare este de preferat sa se administreze antiinflamatoare nesteroidiene inainte

de procedura. Inainte de masaj se mai pot folosi proceduri de termoterapie cu rol de

relaxare a musculaturii.

Masajul este interzis la persoanele cu boli maligne (cancer), cu boli infecto-

contagioase sau cu sindroame hemoragipare – afectiuni hematologice caracterizate

prin tendinta ridicata la hemoragii care sunt foarte greu de stapanit. De asemenea

masajul reprezinta o procedura foarte riscanta si nu este recomandat la persoanele

cardiace mai ales daca au avut un infarct miocardic acut recent, au tulburari de ritm

si de conducere, hipertensiune arteriala, anevrism de aorta, endocardita sau

pericardita. Exista mai multe situatii in care masajul este contraindicat si din acest

motiv, inainte de a incepe un astfel de tratament trebuie sa treceti printr-o serie de

examinari clinice si de laborator.