aspecte psihologice si psihosomatice ale durerii in stomatologie

ASPECTE PSIHOLOGICE SI PSIHOSOMATICE ALE

DURERII IN STOMATOLOGIE

LUPU RUXNDRA-ADRIANA

AN ll, SERIA l, GRUPA 10

Rezumat

Durerea este o experienta senzoriala si emotionala neplacuta, asociata unei

distrugeri de tesut reale sau potentiale, sau descrisa ca atare. La om, aceasta este

asociata unui comportament nociceptiv si se insoteste de suferinta in grade variate.

Intervin factori personali, sociali, psihici, religiosi si nu numai, fiecare individ avand o

perceptie diferita despre durere.

De regula, durerea in cabinetul stomatologic apare impreuna cu anxietate,

angoasa si cateodata teama. Motivul cauzator si imprejurarile aparitiei sale pot influenta

si ele felul in care aceasta este resimtita de catre pacient. Anumite evenimente si

circumstante ce provoaca emotii intense sau situatii de excitatie psihica pot diminua

senzatia dureroasa. Se considera ca un antrenament psihic in a face fata durerii poate

diminua considerabil senzatia dureroasa si reactiile pe care ea le determina.

Cuvinte cheie: durere neodontogena, psihosomatica, stomatologie, metode terapeutice.

Dimensiunea durerii in psihosomatica

Daca am considera persoana umana drept o unitate functionala somato-psihica,

medicina ar trebui sa fie, in mod esential, psihosomatica. In acest caz, evaluarea

pacientului nu s-ar limita doar la simptomele fizice, se va lua in considerare o viziune

globala a vietii sale, tinand cont de numeroase elemente (psihice, sociale etc.) care ar

putea avea implicatii in determinarea bolii respective. Se stie ca in zilele noastre,

reprezentantii medicali se axeaza doar pe simptomele bolnavului, ignorand total, sau

aproape total, viata pacientului si psihicul sau.

Conform definitiei, psihosomatica este o ramura a stiintei aflata la granita dintre

medicina, psihologie, sociologie si antropologie, care se ocupa de studiul si tratamentul

bolilor cu dubla componenta: psihologica si somatica, a bolilor somatice cu implicatii

psihologice, a bolilor psihologice cu implicatii somatice, a aspectelor legate de

somatizare, precum si studiul interactiunilor dintre minte, corp si mediul social.

Perceptia durerii, a intensitatii ei, este, in parte, subiectiva. Acelasi fenomen

(boala, traumatism) ar putea fi perceput in mod diferit in functie de persoana si de

situatia in care se afla, durerea putand varia de la un simplu disconfort pana la ceva

insuportabil.

In stomatologie, manifestarile psihosomatice si durerile cronice, in cele mai multe

situatii, sunt trecute cu vederea de catre medicul dentist, acesta axandu-se in special pe

afectiunile vizibile, macroscopic sau radiografic (obturatii incorect realizate sau

adaptate, pungi parodontale etc.) si care pot fi tratate in viitorul apropiat prin metode

stomatologice corespunzatoare. Acestea sunt catalogate, de fapt, esecuri terapeutice si

contribuie in mare masura la utilizarea excesiva a unor tratamente costisitoare si inutile.

Insa, este dificila obtinerea unui acord din partea pacientului in vederea unei asocieri

dintre medicul dentist si un psiholog, atunci cand clinicianul o considera necesara.

Durerile buco-dentare pot provoca angoase si senzatii care pot parea disproportionate

in raport cu cauzele lor, cavitatea bucala distingandu-se prin complexitatea sa

senzoriala, functionala, relationala si erogena.

Psihologia durerii dentare

Durerea dentara resimtita de catre pacienti poate avea mai multe cauze, de la

durerea fizica provocata de procedurile efectuate pana la inchipuirile cauzate de

anxietatea pacientului la prima vizita la medicul dentist, precum si de senzatia de

pierdere a controlului. Nivelul de durere perceputa in stomatologia moderna poate fi

usor de gestionat.

Cercetarile au dovedit faptul ca pacientii care au o mare nevoie de control, dar

percep un nivel scazut de control timpul tratamentului stomatologic, sunt mai anxiosi si

au o mai mare sensibilitate la durere fata de restul pacientilor. McCracken a dezvoltat o

masura de „vigilenta” pentru durere, pe un numar de pacienti cu durere cronica de

spate, constatand faptul ca pacientii care au o vigilenta pentru durere ridicata percep si

durerea in intensitate mai mare. De asemenea, o serie de studii au incercat sa descrie

sau sa descopere ceea ce s-ar numi o „predispozitie” a unor persoane la durere, in

functie de gen (masculin/ feminin), varsta, origine, cultura, natura, durata, intensitatea

stimulului, personalitatea si starea psihica a individului.

Desi teoriile stravechi s-au axat mai mult pe factorii globali determinanti ai

durerii, studii recente ne-au amplificat intelegerea in legatura cu trasaturile psihologice

specifice care influenteaza durerea si suferinta (teama, anxietatea, emotiile, depresia

etc.). In ciuda faptului ca factorii psihologici care pot avea legatura cu durerea dentara

ar putea fi ignorati intr-o oarecare masura in cazul unei dureri acute, in durerea cronica

(cum ar fi nevralgia) acestia sunt de o importanta majora si este necesara, pe langa

asistenta medicului stomatolog, si aceea a unui psiholog. De regula, acest tip de durere

dentara este neodontogena, adica este determinata de factori care nu tin de tesuturile

dentare si paradentare, unele dureri dentare neodontogene putand duce la depresie

sau chiar la dezvoltarea unor tulburari psihologice. Dr. Ghabi Kaspo1 sustine ca aceasta

se datoreaza faptului ca pacientul nu stie cum sa infrunte durerea cronica, iar

tratamentul aplicat nu asigura rezultate favorabile. Pe de alata parte, pacientii pot

prezenta simptome psiho-somatice si/sau comportament obsesiv-compulsiv. In mod

tipic, examinarea pacientilor care acuza dureri fizice nu pune in evidenta semne clinice,

tesuturi afectate care ar explica prezenta durerii, anamneza neoferind nici ea raspunsuri

concrete. Deci, este verosimil ca exista o legatura intre durerea cronica si tulburarile

psihologice, si viceversa.

Metode terapeutice

Hipnoza – face posibila evitarea senzatiei dureroase si inhiba anumite

mecanisme pur fiziologice precum controlul sangerarii si salivatiei, fapt dovedit

experimental. Printre metodele terapeutice, terapia comportamentala predomina in

cadrul practicilor dentare. Ea utilizeaza abordari multiple, incluzand interventiile de tip

cognitiv, relaxarea psihica si musculara, metodele lui Jacobson si Schultz sunt frecvent

folosite in stomatologie. Tehnica lui Jacobson are drept scop acumularea a maximum de

tensiune musculara (pacientul este solicitat sa faca o lista cu situatii stresante de la cele

mai simple pana la cele mai chinuitoare) inainte de a o face sa dispara. In tehnica lui

Schultz mintea si corpul sunt in contradictie, pana in momentul cand corpul preia

controlul astfel relaxarea corporala reduce anxietatea.

Hipnoza este din ce in ce mai renumita in chirurgia dentara, fiind folosita drept un

mijloc eficace in lupta impotriva dificultatilor psiho-emotionale cauzate de vizita la

dentist.1 Medic dentist in orasul Troy, Michigan, SUA, specializat in durerile faciale si temporo-mandibulare, cu teza de

doctorat sustinuta in acest domeniu.

Benzodiazepinele – sunt cele mai utilizate in practica stomatologica. Ele au

efect hipnotic, anxiolitic, miorelaxant si anticonvulsivant in grade diferite. Nu au

contraindicatii absolute, exceptie facand in cazul miasteniilor severe sau insuficientelor

respiratorii. Analgezicele centrale, barbituricele, anticolinergicele nu sunt utilizate de

medicul dentist.

Terapiile comportamentale sunt cele mai potrivite pentru medicina dentara. Ele

permit motivarea pacientului in lupta impotriva anxietatii in cabinetul dentar. O

pregatire aprofundata a medicului stomatolog in tehnicile terapeutice behavioriste

poate imbogati cu siguranta arsenalul terapeutic pe care acesta il are la dispozitie.

Colaborarea lui cu psihiatri si psihoterapeuti este, fara indoiala, recomandata si

inevitabila.

Bibliografie:

“Le corps dans la prise en charge psychosomatique” de Éliane Ferragut

“La dimension de la souffrance en psychosomatique” de Éliane Ferragut

http://bja.oxfordjournals.org/content/87/1/144.full