aspecte psihologice si psihosomatice ale durerii in stomatologie
DESCRIPTION
Aspecte Psihologice Si Psihosomatice Ale Durerii in StomatologieTRANSCRIPT
ASPECTE PSIHOLOGICE SI PSIHOSOMATICE ALE
DURERII IN STOMATOLOGIE
LUPU RUXNDRA-ADRIANA
AN ll, SERIA l, GRUPA 10
Rezumat
Durerea este o experienta senzoriala si emotionala neplacuta, asociata unei
distrugeri de tesut reale sau potentiale, sau descrisa ca atare. La om, aceasta este
asociata unui comportament nociceptiv si se insoteste de suferinta in grade variate.
Intervin factori personali, sociali, psihici, religiosi si nu numai, fiecare individ avand o
perceptie diferita despre durere.
De regula, durerea in cabinetul stomatologic apare impreuna cu anxietate,
angoasa si cateodata teama. Motivul cauzator si imprejurarile aparitiei sale pot influenta
si ele felul in care aceasta este resimtita de catre pacient. Anumite evenimente si
circumstante ce provoaca emotii intense sau situatii de excitatie psihica pot diminua
senzatia dureroasa. Se considera ca un antrenament psihic in a face fata durerii poate
diminua considerabil senzatia dureroasa si reactiile pe care ea le determina.
Cuvinte cheie: durere neodontogena, psihosomatica, stomatologie, metode terapeutice.
Dimensiunea durerii in psihosomatica
Daca am considera persoana umana drept o unitate functionala somato-psihica,
medicina ar trebui sa fie, in mod esential, psihosomatica. In acest caz, evaluarea
pacientului nu s-ar limita doar la simptomele fizice, se va lua in considerare o viziune
globala a vietii sale, tinand cont de numeroase elemente (psihice, sociale etc.) care ar
putea avea implicatii in determinarea bolii respective. Se stie ca in zilele noastre,
reprezentantii medicali se axeaza doar pe simptomele bolnavului, ignorand total, sau
aproape total, viata pacientului si psihicul sau.
Conform definitiei, psihosomatica este o ramura a stiintei aflata la granita dintre
medicina, psihologie, sociologie si antropologie, care se ocupa de studiul si tratamentul
bolilor cu dubla componenta: psihologica si somatica, a bolilor somatice cu implicatii
psihologice, a bolilor psihologice cu implicatii somatice, a aspectelor legate de
somatizare, precum si studiul interactiunilor dintre minte, corp si mediul social.
Perceptia durerii, a intensitatii ei, este, in parte, subiectiva. Acelasi fenomen
(boala, traumatism) ar putea fi perceput in mod diferit in functie de persoana si de
situatia in care se afla, durerea putand varia de la un simplu disconfort pana la ceva
insuportabil.
In stomatologie, manifestarile psihosomatice si durerile cronice, in cele mai multe
situatii, sunt trecute cu vederea de catre medicul dentist, acesta axandu-se in special pe
afectiunile vizibile, macroscopic sau radiografic (obturatii incorect realizate sau
adaptate, pungi parodontale etc.) si care pot fi tratate in viitorul apropiat prin metode
stomatologice corespunzatoare. Acestea sunt catalogate, de fapt, esecuri terapeutice si
contribuie in mare masura la utilizarea excesiva a unor tratamente costisitoare si inutile.
Insa, este dificila obtinerea unui acord din partea pacientului in vederea unei asocieri
dintre medicul dentist si un psiholog, atunci cand clinicianul o considera necesara.
Durerile buco-dentare pot provoca angoase si senzatii care pot parea disproportionate
in raport cu cauzele lor, cavitatea bucala distingandu-se prin complexitatea sa
senzoriala, functionala, relationala si erogena.
Psihologia durerii dentare
Durerea dentara resimtita de catre pacienti poate avea mai multe cauze, de la
durerea fizica provocata de procedurile efectuate pana la inchipuirile cauzate de
anxietatea pacientului la prima vizita la medicul dentist, precum si de senzatia de
pierdere a controlului. Nivelul de durere perceputa in stomatologia moderna poate fi
usor de gestionat.
Cercetarile au dovedit faptul ca pacientii care au o mare nevoie de control, dar
percep un nivel scazut de control timpul tratamentului stomatologic, sunt mai anxiosi si
au o mai mare sensibilitate la durere fata de restul pacientilor. McCracken a dezvoltat o
masura de „vigilenta” pentru durere, pe un numar de pacienti cu durere cronica de
spate, constatand faptul ca pacientii care au o vigilenta pentru durere ridicata percep si
durerea in intensitate mai mare. De asemenea, o serie de studii au incercat sa descrie
sau sa descopere ceea ce s-ar numi o „predispozitie” a unor persoane la durere, in
functie de gen (masculin/ feminin), varsta, origine, cultura, natura, durata, intensitatea
stimulului, personalitatea si starea psihica a individului.
Desi teoriile stravechi s-au axat mai mult pe factorii globali determinanti ai
durerii, studii recente ne-au amplificat intelegerea in legatura cu trasaturile psihologice
specifice care influenteaza durerea si suferinta (teama, anxietatea, emotiile, depresia
etc.). In ciuda faptului ca factorii psihologici care pot avea legatura cu durerea dentara
ar putea fi ignorati intr-o oarecare masura in cazul unei dureri acute, in durerea cronica
(cum ar fi nevralgia) acestia sunt de o importanta majora si este necesara, pe langa
asistenta medicului stomatolog, si aceea a unui psiholog. De regula, acest tip de durere
dentara este neodontogena, adica este determinata de factori care nu tin de tesuturile
dentare si paradentare, unele dureri dentare neodontogene putand duce la depresie
sau chiar la dezvoltarea unor tulburari psihologice. Dr. Ghabi Kaspo1 sustine ca aceasta
se datoreaza faptului ca pacientul nu stie cum sa infrunte durerea cronica, iar
tratamentul aplicat nu asigura rezultate favorabile. Pe de alata parte, pacientii pot
prezenta simptome psiho-somatice si/sau comportament obsesiv-compulsiv. In mod
tipic, examinarea pacientilor care acuza dureri fizice nu pune in evidenta semne clinice,
tesuturi afectate care ar explica prezenta durerii, anamneza neoferind nici ea raspunsuri
concrete. Deci, este verosimil ca exista o legatura intre durerea cronica si tulburarile
psihologice, si viceversa.
Metode terapeutice
Hipnoza – face posibila evitarea senzatiei dureroase si inhiba anumite
mecanisme pur fiziologice precum controlul sangerarii si salivatiei, fapt dovedit
experimental. Printre metodele terapeutice, terapia comportamentala predomina in
cadrul practicilor dentare. Ea utilizeaza abordari multiple, incluzand interventiile de tip
cognitiv, relaxarea psihica si musculara, metodele lui Jacobson si Schultz sunt frecvent
folosite in stomatologie. Tehnica lui Jacobson are drept scop acumularea a maximum de
tensiune musculara (pacientul este solicitat sa faca o lista cu situatii stresante de la cele
mai simple pana la cele mai chinuitoare) inainte de a o face sa dispara. In tehnica lui
Schultz mintea si corpul sunt in contradictie, pana in momentul cand corpul preia
controlul astfel relaxarea corporala reduce anxietatea.
Hipnoza este din ce in ce mai renumita in chirurgia dentara, fiind folosita drept un
mijloc eficace in lupta impotriva dificultatilor psiho-emotionale cauzate de vizita la
dentist.1 Medic dentist in orasul Troy, Michigan, SUA, specializat in durerile faciale si temporo-mandibulare, cu teza de
doctorat sustinuta in acest domeniu.
Benzodiazepinele – sunt cele mai utilizate in practica stomatologica. Ele au
efect hipnotic, anxiolitic, miorelaxant si anticonvulsivant in grade diferite. Nu au
contraindicatii absolute, exceptie facand in cazul miasteniilor severe sau insuficientelor
respiratorii. Analgezicele centrale, barbituricele, anticolinergicele nu sunt utilizate de
medicul dentist.
Terapiile comportamentale sunt cele mai potrivite pentru medicina dentara. Ele
permit motivarea pacientului in lupta impotriva anxietatii in cabinetul dentar. O
pregatire aprofundata a medicului stomatolog in tehnicile terapeutice behavioriste
poate imbogati cu siguranta arsenalul terapeutic pe care acesta il are la dispozitie.
Colaborarea lui cu psihiatri si psihoterapeuti este, fara indoiala, recomandata si
inevitabila.
Bibliografie:
“Le corps dans la prise en charge psychosomatique” de Éliane Ferragut
“La dimension de la souffrance en psychosomatique” de Éliane Ferragut
http://bja.oxfordjournals.org/content/87/1/144.full