” Primele săgeţi ale soarelui ce iese din mare aprind în inima noastră flacăra bucuriei de a trăi.”

Jean Bart

Revi

sta Şc

olii

cu c

lase

le I

– V

III “

Jean

Bar

t” C

onst

anţa

1

Aprilie, Mai……………………………………………………………… 2

Oglinda Împlinirilor noastre…………………………..………………… 3

Programe, Proiecte şi Parteneriate în derulare………………………...… 5

Literatura elevilor

Evadare……………………………………….…………………… 8

Ochii copilăriei…………………...………………………………. 9

Poezii......……………………………...………………………….. 10

Amintiri din clasele primare……………………………………… 13

Prima zi de şcoală……………………………….…………........... 15

Puterea culorilor………………………………..………………………… 16

Rebus…………………..………………………………………………… 17

Curiozităţi istorice……………………………………………………….. 18

9 Mai - Ziua Europei...…………………………………………………… 19

Sfintele Paşti………………………………………………….…………… 20

Ouă încondeiate…………………………………………………………… 21

Un zâmbet la final……………………………………………..…………… 22

2

3

LIMBA ROMÂNĂ

PETROV CĂTĂLINA, clasa a VI-a A – Premiul I, faza locală BRABETE ANCA, clasa a VI-a A – Premiul II, faza locală POPESCU ALEXANDRU, clasa a VI-a A – Premiul II faza locală PETROV CĂTĂLINA, clasa a VI-a A – Premiul II, faza judeţeană (LOCUL II FAZA NAŢIONALĂ)

BRABETE ANCA, clasa a VI-a A – Premiul III, faza judeţeană POPESCU ALEXANDRU, clasa a VI-a A – Premiul III faza judeţeană

MATEMATICĂ

BOBOŞA SILVIU, clasa a V-a B – Menţiune, faza locală POPESCU ALEXANDRU, clasa a VI-a A – Menţiune, faza locală

RELIGIE

AVRAM ŞTEFAN – CRISTIAN, clasa a V-a B - calificat pentru faza locală

CRISTEA GABRIEL - CLAUDIU, clasa a V-a B - calificat pentru faza locală

MĂRGINEANU ANDREEA, clasa a VI-a B - calificat pentru faza locală

CHIRIŢĂ IULIA, clasa a VI-a B - calificat pentru faza locală

OLIMPIADA NAŢIONALĂ A SPORTULUI ŞCOLAR – TENIS DE

MASĂ

CAZACU ADRIAN, clasa a VIII-a B – Locul II faza locală judeţeană

4

NAŢIONAL PUBLIC SPEAKING COMPETITION

AVRAM ŞTEFAN-CRISTIAN, clasa a V-a B – Premiul I POPESCU TUDOR-CONSTANTIN, clasa a IV-a B – Menţiune

SMART, ediţia a VI-a

CÂRJILĂ ANDREEA-ADELINA, clasa a V-a B – Premiul III

EUROJUNIORI

IORDACHE ANDREEA-IRINA, clasa a II-a B – Menţiune PREDA ROXANA-MIOARA, clasa a IV-a B – Menţiune ANGHELESCU ADRIANA-ELENA, clasa a VI-a B - Menţiune

EXPOZIŢIE DE GRAFICĂ A ELEVILOR – GALERIA „CURCUBEUL”

Două diplome de merit pentru elevii participanţi.

5

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂŢII Parteneriat cu AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ JUDEŢEANĂ CONSTANŢĂ

UN JOC, UN VIS, O REALITATE Partaneriat cu Şcoala „Anghel Saligny” Constanţa, Grădiniţa nr. 19 Constanţa şi MUZEUL DE ARTĂ CONSTANŢA pe problema de educaţie plastică.

Proiectul a fost generat de idea relansării interesului pentru artă cu valoare artistică şi se manifesta prin expoziţii ce permit tuturor generatiilor de copii să-şi prezinte ultimele creatii . Prin acest proiect dorim să facem o deschidere spre o alta lume. Dincolo de arta, culoarea înseamnă viaţa, educaţie, comunicare, diagnoză. Ea devine un pertinent marker al evenimentelor, anotimpurilor, personalitaţilor. Aşadar, primul alfabet plastic al copilului este cel cromatic, pictural, alfabet ce îi va permite să comunice nonverbal, nu doar ce ştie ci mai ales ce simte. Coordonator proiect: Ursu Iustina Silvana

6

UN NOU ÎNCEPUT Protocol de colaborare cu FUNDAŢIA “STÂNCA VEACURILOR”.

LUMEA LUI SHAKESPEARE Parteneriat cu BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “I. N. ROMAN” CONSTANŢA.

COPII SUNTEM TOŢI Parteneriat cu Şcoala Specială nr. 2 Constanţa

SPORT, RECREERE, PERFORMANŢĂ

Parteneriat cu CLUBUL SPORTIV ŞCOLAR NR. 1

PREVENIREA DELINCVENŢEI JUVENILE Parteneriat cu SECŢIA 5 POLIŢIE CONSTANŢA

SPORT ŞI PERFORMANŢĂ

Parteneriat cu ŞCOALA “AUREL VLAICU”

CLASA DIN VECINI Parteneriat INTERCLASE

SCHIMB DE EXPERIENŢĂ PESTE OCEAN

Parteneriat cu WRIGHT MIDDLE SCHOOL, NASHVILLE, TENNESSEE - U.S.A.

SPRING DAY IN EUROPE

7

Toţi elevii şcolii noastre, iubesc mişcarea sub forma activităţilor

sportive, începând de la nivel de clasă, şcoală şi competiţii sportive din cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar (O.N.S.S).

Toţi doresc să participe, să fie remarcaţi. Dar numai cei buni merg mai departe, reprezentând şcoala în aceste întreceri.

Echipa de fotbal, prin dăruire, tenacitate şi luptă necondiţionat (fie frig sau ploaie), au arătat că sunt mai buni decât adversarii lor.

Nici echipa de handbal fete, nu s-a lăsat mai prejos, aceasta având o activitate competiţională mai veche şi cu rezultate foarte bune.

Întrecerile de atletism, au scos în faţă potenţialul unor elevi, care printr-o muncă mai susţinută şi ambiţie, pot ocupa locuri în frunte.

Tenisul de masă, a ajuns la cea mai înaltă fază din cadrul O.N.S.S., adică am avut un reprezentant la finală pe ţară doi ani consecutivi, iar anul acesta a ocupat locul II la faza judeţeană. Datorită rezultatelor obţinute, echipele şcolii au primit pe lângă diplomele şi cupele cuvenite, echipament sportiv şi mingi, de care beneficiază toţi cei care participă la competiţii în cadru organizat, elevii care au real talent, acesta obţinându-se prin muncă perseverentă.

Un bun exemplu de urmat este CAZACU ADRIAN, clasa a VIII-a B, un elev silitor şi un talentat sportiv.

Ne dorim să auzim pe viitor de cât mai mulţi elevi, reprezentând şcoala Jean Bart, în întrecerile sportiv şcolare şi de ce nu, să ajungă mari sportivi.

8

Secundele trec greu, privesc înmărmurită spre geamul cristalin pe care se

scurg uşor picături mari de ploaie. Frunzele copacilor se zbat necontenit, se răcoreşte din ce în ce mai mult. Nu se mai simte aerul purei primăveri…

O zi obişnuită de şcoală. M-am aşezat pe acelaşi scaun de altădată, banca mea de lângă fereastră. Acolo mă pierd întotdeauna printre gânduri inedite, locul meu de meditaţie… În curând va începe ora, iar eu nu am reuşit să mă concentrez îndeajuns. Aşa m-am simţit încă de dimineaţă, cuprinsă de o puternică nostalgie. Ultimul curs… apoi paşii ni se vor îndrepta din nou pe alei diferite, în capătul cărora ne aşteaptă întotdeauna cineva…

Un sunet asurzitor, tresar. Am fost trezită din melancolie de…clopoţel. Colegii se îmbulzesc pe uşa clasei, nu mai sunt singură. Acea gălăgie…baza fericirii copilăriei, mi se pare prea iritantă acum. Nu-i iau în seamă, îmi îndrept din nou privirea spre fereastra aburită. Mă ridic, îmi simt pe umeri norii grei, îmi apasă paşii ce se târăsc spre pervaz. Copacii abia înfloriţi îşi pierd frumuseţea printre picăturile reci ale lacrimilor unui fost cer senin. Profesoara intră în clasă, mă aşez timid la locul meu. Nici măcar pasiunea pentru literatură nu-mi va distrage atenţia, într-o zi ploioasă de primăvară, de la ceva ce nu mai înţeleg nici eu. Sentimente schimbătoare, trăiri intense sau întâmplări comune, totul mi se pare prea cunoscut. Aş vrea să evadez măcar o dată din rutină, să mă simt liberă măcar pentru un moment… dar gândul mi se întoarce mereu şi mereu… Timpul nu se grăbeşte, nici măcar pentru mine. Şcoală? Nu… o oră liniştită, refugiu pentru meditaţie interioară…

Se sună. Ies prima din clasă. Alerg pe scări şi trântesc din greşeală uşa de fier de la intrare. Ajung în mijlocul străzii, închid ochii brusc. O singură clipă, un simplu răgaz să-mi dau seama ce vreau. Pornesc pe un drum necunoscut, îmi privesc reflecţia în fiecare picătură de apă. Mă desprind de realitate, mă topesc cu totul sub ploaia deasă. Ascult liniştea tulburată de paşii mei, ascunsă sub aripile ploii. Privesc cerul plumburiu, mă cuprinde în braţe. Singură, plăsmuită într-un colţ de natură aparent fără viaţă. Mă simt Copilul Naturii…

Norii se risipesc vag. O singură licărire şi-mi e de ajuns… O rază îmi atinge reflecţia din apă. Copila Naturii nu poate să fie tristă, nu acum… O pată de fericire îmi tulbură nostalgia. Pe drumul spre casă, trec pe lângă plopii fără soţ, cuprinşi în braţele cerului. Unu, doi, trei… îmi număr paşii grăbiţi. Ajung în capătul străzii, de unde îmi zâmbesc doi ochi căprui. Un simplu gest… şi nu pot să merg mai departe.

Paşii mi s-au îndreptat pe o alee diferită, unde m-a aşteptat din nou cineva. Am evadat, m-am simţit Copila Naturii…Doi ochi căprui. Le zâmbesc. Privesc crepusculul, apoi alerg pe scări. Mâine va fi o nouă zi…

Petrov Cătălina, clasa a VI-a A

9

Plouă. Copacii tremurau sub negura timpului. Îi

apasă povara picăturilor de ploaie ce plecau frunzele şi crengile spre pământul deja înmuiat. Întreaga natură părea să se răcorească după două luni şi puţin de căldură insuportabilă.

Eu priveam pe geamul aburit al casei bunicilor. Se vedea curtea. Îmi priveam amicul, căţelul meu ce se ascundea în locul acoperit, pentru cărbuni. Îi era frică de tunete şi de zgomotele puternice, îmi aminteam de revelion, tot acolo se pitea, înfricoşat de petarde şi artificii. Mi-am îndreptat privirea spre copacul din mijlocul curţii. Era bătrân, uriaş şi urma să fie tăiat. Era prezent în toate amintirile mele, iar până va creşte alt pom în locul lui va trece multă vreme. Aşa urma să se

întâmple şi cu minunata mea copilărie. După ce s-a sfârşit ploaia, am ieşit afară. Grădina verde, pudrată cu sclipiri de flori

zâmbea. Ieşise şi soarele. Şi el zâmbea. Numai eu îmi umblam fericirea sub un nor. Am început să-mi caut zâmbetul, printre flori, prin ramurile copacului meu drag… Dar nu l-am găsit. L-am căutat zi şi noapte, seara printre vise şi la crepuscul… Infinitatea de locuri în care puteam să-mi caut copilăria era de fapt un ocean de sentimente pe care le rătăcisem într-o infinitate de picături de ploaie. Era ultima seară la bunici,… Am aşezat capul pe perna albă. Am adormit.

De-odată m-am trezit ca dintr-un coşmar. Am privit în jur. Era dimineaţă, dar mă aflam parcă într-o altă lume. Eram îmbrăcată ca de plecare la şcoală, era prima zi din semestrul al II-lea. Mi-am revăzut toţi colegii, curtea şcolii…acele locuri erau sfinte pentru mine, acolo am cel mai puternic sentiment din clasa a VI-a. Mi-am luat zborul… Priveam de sus locul în care am făcut cunoştinţă cu cineva…Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Dar în afară de mine cine îşi mai aducea aminte? Am petrecut multă vreme amintindu-mi lucruri importante din copilăria mea. Visasem…Acum era dimineaţa reală, am părăsit casa bunicilor. Odată ajunsă am fost bucuroasă că mi-am revăzut lucrurile cele mai dragi. Am privit pentru o secundă pe fereastră. Am văzut doi ochi negri. La o cercetare mai atentă se observa că sunt căprui. Dar nu conta. Am avut senzaţia că mi-am privit copilăria în ochi, că mi-am privit întreaga inimă. Erau doi ochi pe care nu-i cunoşteam, îmi erau străini, dar în acelaşi timp îi cunoşteam bine, îmi erau dragi. De pe fereastră acum priveam o întreagă ploaie de frunze uscate. Era toamnă. Am zâmbit, ochii îmi zâmbeau şi ei, adânci ca un abis. I-am căutat atât de mult, acum mi-am găsit surâsul! Dar după ce va trece timpul, îl voi lăsa îngropat sub florile de cireş.

Brabete Anca, clasa a VI-a A

10

Puzzle

În pereche ne jucam Un puzzle să îl aflăm Ne distrăm de minune În timp ce mâncăm alune.

Dragă mamă Eşti o floare, Ca un soare Eşti pământu-n jurul meu Eşti o stea, Ca luna mare. Eu te voi iubi mereu.

Ionaşc Cristiana, cls. A V-a B

Viaţa Viaţa este frumoasă, Atunci când ieşi din casă. Viaţa este grea, când stai în casa ta. De să stai în casă când poţi să ieşi afara? Să vezi natura înmiresmată cu flori de primăvară Să auzi ciripitul pasărelelor voioase Să priveşti gâzele care se joacă în firele de iarbă mătăsoase

De ce? De ce să stai în casă întristat, singuratic, supărat? Fără pic de-nmiresmare, Fără razele de soare,

De ce? Ionaşc Cristiana, cls. a V-a B

Familia mea Mami, ştii că te iubesc Şi n-o să te părăsesc. Alături de tatăl meu. Îmi iubesc fraţii Şi mezinul casei. Îmi iubesc colegii şi prietenii.

Reymann Mihaela Delizia, cls. a IV-a A

11

Primavara

Primava a sosit,

Pasările au venit, Florile au înflorit,

Iar iarba a înverzit.

Copacii au înmugurit, Iar copii s-au trezit. Roua dimineţii Face bine feţii.

Zâna primăverii vine, Ghiocelul a ieşit,

Totul e frumos şi bine, -Primăvară, bine ai venit !

Paştele Paştele-a sosit din nou, Natura reînvie toată Totu-i mai frumos acum Ca niciodată. Ouăle-nroşite În coş aşteaptă ne-ncetat Să fie ciocnite: Hristos a înviat!

Vasile Bianca Georgiana, cls. a-VI-a B

Chiriţă Iulia, cls. a VI-a B

12

Bună dimineaţa, DO, RE, MI! Mi-au ieşit în zori in cale Şapte note muzicale…

Şcoala este încotro Pas domol, Domniţa DO!

Cine fuge repede? Renumita notă RE!

De obraz mi se lipi Minunata floare MI! Cine fuge-ntr-o sanda? Fandosita notă FA! Către inimi nu e sol Solitara notă SOL! Lanul unduie sub stea Leganat de nota LA! S-a trezit în miez de zi Singurica notă SI!

Alo, domnule!...Alo!... Ai uitat de Doamna DO?

DO, RE, MI, FA, SOL, LA, SI- Scara pentru poezii SI, LA, SOL, FA, MI, RE, DO… Canta-ne n-ai incotro!

Ali Sezen- clasa a V-a B

13

Cu paşi mărunţi Păşim sub bolta florilor Cu ochii aţintiţi Spre doamna xana literelor Şi ea, cu sufletul deschis Ne-nvăluie pe toţi Şi ne conduce În lumea de povestiri. A trecut timpul Ghioceii s-au ofilit Vara a venit Premiile au sosit Despărţirile s-au risipit.

Popa Alina

Liniuţe, bastonaşe Piuf, uşor era la început, Dar apoi, Adunări, scăderi Înmulţiri şi împărţiri Fracţii şi bătăi de cap! Dar ce zic eu? Şi româna!! Mi-era greu să deosebesc Numeralul ordinal de cardinalSubiectul de substantiv... ce mai chin! Doamna ne-a –nvăţat de zor, Dar noi cu urechi pleoştite Auzeam doar clopotul!

Vlad Ana

Iată c-a sosit Timpul mult dorit, Ca să ne distrăm, Să scriem, să învăţăm... Aţi ghicit! Noi la şcoală am venit. Copii se uitau, La mine şi mă întrebau: Cine eşti? Cum te cheamă? Eu pe ei i-am cunoscut Prieteni buni mi-am făcut. Patru ani au trecut Geografia am facut, La istorie pe domnitori i-am cunoscut, Matematica şi româna, Cifrele şi literatura Ştiinţele şi religia, Sportul şi muzica Toate le-am făcut, Şi mult mi-au plăcut! Clasa patr-am terminat Şi trist eu am plecat…

Fripcea Sebastian Andrei

Clasa a IV-a B

14

Iată că a trecut vara Şi am intrat în clasa a patra. Parcă ieri bastonaşe scriam Şi linii strâmbe trăgeam. Parcă ieri abia citeam Şi mereu ziceam: “Ah, mai am mult de citit... Dar am cam obosit!” O zăresc pe zâna cea bună Care mi-a pus stiloul în mână. Doamna învăţătoare, Bună şi răbdătoare Îmi va fi aşa de dor... Parcă nu mai pot să zbor Pe un nor visător Şi călător... În visele mele... Ce dor îmi va fi de ele! Dar anii au trecut Zile au scăzut, Până la vară Când îmi voi lua adio de la clasa a patra, La revedere, doamna învăţătoare Bună şi răbdătoare! Mulţumim că m-aţi îndrumat Şi că mi-aţi explicat, Pe toate mereu Până am înţeles şi eu!

Munteanu Andreea

Un vânt nebun Ne-a răcit trupurile, Un soare mai bun Ne-a încălzit inimile Acum ne-amintim De prima zi de şcoală Şi acum ne dorim Să fim ca odinioară O stea strălucită Şi chiar mult vestită, Binefăcătoare, Doamna învăţătoare O mie de bucuri Vrăjite de duhuri Poveşti nemuritoare, Cât doare Când te gândeşti Că au murit odată Şi chiar iţi doreşti Să fie ca altădată Când eram copii, Si abia aşteptăm Să citim poezii Pline de minunăţii! Acum am crescut Şi înţelegem definiţia acestui cuvânt.Viitorul ne aşteaptă Cu o poartă, Care nu se deschide aşa de uşor Vara ce vom simţi? Dor? Vom trezi acest sentiment? Vom simţi că am ridicat un monument? Cu fiecare pas pe care l-am făcut, O scăriţă am urcat Poate unii mai mult, Şi fiecare a ajuns până unde a putut. Şi aşa vom ajunge în viitor, Oameni adevăraţi, Dar cu multe amintiri, regrete şi dor.

Culeţu Marina

15

Iată că a sosit şi 15 septembrie, primea mea zi de şcoală. Eram foarte nerăbdătoare. Soarele strălucea şi ne ura o zi bună şi mult noroc.

Am plecat. Pe cât ne apropiam mai mult, o strângeam mai tare pe mama de mână. Când am ajuns, mă uitam peste tot. Eram curioasă deoarece nu ştiam cum este şcoala. Deodată nu o mai vedeam pe mama. Mi-era tare frică. Dar am auzit vocea ei sublimă, chemându-mă. Am revăzut-o.

Când ne-a strigat domnul director am simţit o teamăcare mă cuprindea. Dar nu era nimic de care să mă tem. Mi-am cunoscut învăţătoarea. O chema Postică Cornelia care ne poftea în clasă. Pe bănci ne aşteptau prinţul Abecedar şi prinţesa Matematică.

Nu voi niciodată această zi, chiar dacă anii au trecut cu multe bucurii şi tristeţi.

Acum la sfârşit de clasa a IV-a, mă cuprinde nostalgia orelor petrecute pe banca mea de şcolăriţă silitoare. Prin faţa ochilor îmi trec parcă figuri de eroi, probleme, glume spuse de colegi, de doamna, reguli gramaticale, păduri şi ape…toate minunăţiile învăţate în cei patru ani… care au trecut parcă asemenea unui vis…

Regretul mă cuprinde, că mă despart de clasele primare.

În clasa I toată lumea îmi era necunoscută la început. Nu credeam că voi evolua aşa de mult, şi am deschis cărţile, literele pentru mine erau ca nişte gâze negre, iar desenele erau ca nişte picături senzaţionale. Când am învăţat pentru prima oară să scriu şi să citesc, pentru mine a fost ca o minunăţie.

Când am mers cu clasa pentru prima dată în excursie eram aşa de fericit, încât aveam sentimentul că m-am născut pentru a doua oară. Primul meu prieten a fost Marian. Cu el m-am înţeles cel mai bine în primele două clase. Apoi am început să-mi fac şi alţi prieteni.

Clasele primare au fost pentru mine o misiune care a fost îndeplinită de mine, deoarece am învăţat cu drag multe lucruri minunate ce mă vor ajuta în etapa următoare a vieţii mele.

16

Verde cu ghinion Verdele este culoarea naturii şi a nemuririi. Ea apare pe mai multe steaguri atunci de ce

este considerat de rău augur în întreaga Americă şi în Anglia? Relatarea cea mai veche cu privire la această superstiţie datează de la sfârşitul secolului

al XVIII-lea şi avertizează că orice îmbrăcăminte de culoare verde aduce moarte. În 1778, un chimist suedez, Carol Wilhelm Scheele( 1742-1786) făcea experimente cu o substanţă minerală numită arsenic. A creat o culoare minunată, pe care a numit-o ” verde Scheele...” care a ajuns foarte la modă pentru ţesături şi tapete. Scheele ştia că arsenicul este puternic otrăvitor, dar cum nu-şi imagina că îşi va mânca cineva hainele sau... decoraţiunile interioare, nu a dat mare importanţă acestui fapt. Totuşi, în prezenţa umezelii „verdele Scheele” elibera un gaz otrăvitor. Un număr semnificativ de persoane s-au îmbolnăvit sau chiar au murit din cauza lui. Verdele de arsenic a dispărut până la urmă pe la începutul secolului XX, dar probabil niştte amintiri despre aceasta culoare toxică mai persistă încă.

Galben contradictoriu

Galbenul este culoarea soarelui, deci a vieţii. Galbenul imperial a aparţinut cândva doar împăraţilor Chinei. Călugării novici budişti poartă robe albe şi galbene, înainte să devină maeştrii, şi să îmbrace roba portocalie. În unele culturii însă, galbenul semnifică laşitate şi, de asemenea, boală sau moarte, simbolizate de o frunză care se face galbenă înainte de a muri şi a cădea din copac.

Puterea roşului Roşul este aproape întotdeauna văzut ca o culoare pozitivă, plină de energie. Este culoarea sângelui, deci a vieţii. În multe culori, de la amerindien până la chinzi, reprezintă o culoare norocoasă, care aducer fericire, succes şi bunăstare. Este foarte prezentă de anul nou chinezesc. Cu toate acestea, roşul este culoarea planetei Marte-planeta roşie- guvernată de zeul roman al războiului, de la care vine şi numele lunii martie, şi termenul ,, marţial,,.

Simbolistica culorilor este straveche si complexă. Roşu înseamnă deopotrivă dragoste şi violenţă. Albastru poate fi calm şi înţelepciune sau răceală şi înfrângere. Negru sugerează răul şi moartea, dar şi culoarea pământului fertil, precum şi a pietrei sacre a Islamului. Simbolistica variază, la fel si superstiţiile, iar culoarea care aduce unei persoane ghinion poate aduce noroc alteia. Un plic roşu, cadou, cu urări de noroc în exterior, şi bani în interior, este o tradiţie chineză de Anul Nou.

Grila cuprinde 20 unităţi de măsură, unele fiind multipli sau

divizori:

1. Puterea motorului 2. Volumul de apă 3. Cantitatea de substanţă 4. Lungimea 5. Tensiunea electrică 6. Gradul de iluminare 7. Masa 8. Intensitatea curentului 9. Frecvenţa 10. Distanţa 11. Rezistenţa electrică 12. Capacitatea petrolieră 13. Putearea electrică 14. Distanţa (cosmică) 15. Timpul 16. Energia 17. Forţa 18. Sarcina electrică 19. Masa 20. Masa

1. Altă denumire a calculatorului. 2. Totalitatea componentelor fizice ale unui sistem de calcul. 3. Creierul calculatorului. 4. Cantitatea de informaţie ce poate fi înregistrată într-o celulă binară. 5. Ştiinţa care se ocupă cu studiul reprezentării şi organizării informaţiei precum şi cu studiul algoritmilor de prelucrare a informaţiilor cu ajutorul calculatorului. 6. Firmă producătoare a primului procesor. 7. Tip de memorie ce permite accces numai la citire. 8. Placă a calculatorului responsabilă cu afişarea imaginilor pe ecranul monitorului. 9. Circuit integrat. 10. Tip de date transmise calculatorului de utilizator. (date de ......)

Constanţa este, probabil, cea mai veche aşezare urbană din România? Ea a fost întemeiată de vechi greci cu numele de Tomis.

Numele Dobrogei vine de la numele despotului Dobrotici care a organizat în această zonă o formaţiune statalăindependentă? Mai apoi, Dobrogea a intrat în componenţa Ţării Româneşti sub domnia lui Mircea cel Bătrân.

Regele dac Decebal a organizat şi condus două războaie de apărare împotriva expansiunii române? După victoria romanilor de la Tapae, el a încheiat cu romanii o pace favorabilă dacilor(în 89 e.n) după care au început pregătările pentru un nou război, inevitabil. A întărit armata, a fortificat cetăţile şi a încercat să coalizeze împotriva romanilor toate popoarele vecine, care erau şi ele ameninţate. În cele două războaie cu dacii, din anii101-102 şi 105-106, romanii au fost conduşi de însuşi împăratul Traian. Deşi au luptat eroic, dacii au fost înfrânţi iar Decebal s-a sinucis pentru a evita umilinţa captivităţii.

Moldova a fost atacată de turci pentru prima dată în 1420, în timpul domniei voievodului Alexandru cel Bun?

Ştefan cel Mare a domnit 47 de ani(1457-1504)? Abil şi curajos, conducător de oaste, drept şi neînfricat, el a purtat 36 de bătălii, din care a pierdut numai două, fiind cel mai mare domnitor al Moldovei. “Şi câte războaie a bătut, atâtea mănăstiri cu biserici a făcut...” Ştefan cel Mare s-a îngrijit de mărirea vechilor cetăţi(Hotin, Suceava, Neamţ Cetatea Albă, Chilia), precum şi de zidirea curţilor domneşti din Iaşi, Hîrlău, Bacău. Fortăreţele militare încingeau Moldova ca o salbă de piatră, apărând-o de năvălirile duşmanilor. Ştefan cel Mare a fost canonizat în 1992, fiind trecut în rândul sfinţilor.

Napoleon a fost îngropat pe Sf. Elena, însă corpul său a fost mai târziu reinhumat la Paris pe malurile Senei, dupăcum i-a fost dorinţa.

Ce-a mai mare bătălie de tancuri a fost la Kursh între tancurile ruseşti T33-34 şi cele nemţeşti Punter, unde au învins tancurile ruseşti deoarece erau mult mai rapide ca cele nemţeşti?

Fără aportul României în ceea ce priveşte trupele participante şi tehnica de luptă, cel de-al doilea război mondial s-ar fi prelungit cu 6 luni, timp suficient ca Germania să finalizeze proiectul bombei atomice şi a avioanelor cu reacţie ceea ce ar fi însemnat un adevărat dezastru?

Ionaşiu Georgiana–cls a VI-a B Sedai–Clos Valentin-cls a VII-a A

Stoinescu Cleo-cls a VII-a B

Primăvara anului 1950. Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franţei, primeşte de la omologii din Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie o misiune istorică: crearea unui plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în familia europeana. Problema delicata pe care o avea de rezolvat îl face să recurgă la sprijinul unui cunoscut diplomat: Jean Monnet.

Aflat în casa sa din Moselle, în luna aprilie a aceluiaşi an, Robert Schuman meditează la acest proiect. A doua zi, în drum spre Paris, se hotarâse: „Proiectul e interesant; va fi proiectul meu”, îi mărturisea şefului său de cabinet. Şi astfel, în dimineaţa lui 9 mai, un emisar secret înmâna cancelarului german Konrad Adenauer un document confidenţial care cuprindea o copie a proiectului. Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea să devina partener al Franţei în acest proiect ce-şi propunea să schimbe soarta Europei.

La ora 16.00, în aceeaşi zi de 9 mai, în Salonul Orologiului din Quai d’Orsay, Robert Schuman citea proclamaţia care prin îndrăzneala ei avea să schimbe destinul Europei. Franţa şi Germania decideau să pună în comun rezervele de cărbune şi oţel şi invitau toate ţările europene interesate să li se alăture. Pentru unii planul Schuman era utopia unui „aventurier politic”, pentru alţii un vis nebunesc, astăzi însă este o realitate pe care o trăim cu toţii.

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunităţi în cadrul căreia membrii săi îşi pună sub control comun producţia de oţel si cărbune – ca baza a puterii lor militare, în scopul evitării izbucnirii unui nou război. Ţările cărora li se adresa în primul rând aceasta provocare – Franţa şi Germania – fuseseră în război timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea război mondial aproape că le distrusese.

În 1985, când proiectul construcţiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dată Comunitatea Europeana, au hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei.

Pentru 25 de state si 450 de milioane de oameni, UE înseamnă azi mai puţine frontiere, mai multe oportunităţi, o Europa mai curata, studii în străinătate, egalitate de şanse, libertate, securitate si justiţie sociala...

Clasa a V-a B

Considerat cea mai mare sărbătoare creştină, Pastele este celebrarea Invierii lui Iisus Hristos, intemeietorul religiei creştine, născut la Betleem, din Fecioara Maria. Botezat la 30 de ani de Ioan şi prezentat mulţimii drept Mesia, Hristos şi-a ales 12 ucenici şi, vreme de trei ani, şi-a predicat învăţătura în Galileea şi în Iudeea. S-a întors apoi în Ierusalim, unde a trebuit să înfrunte mania fariseilor (sectanti mozaici) şi a mai marilor preoţilor, care îi contestau dumnezeirea. Fiind tradat de Iuda, Hristos a fost adus la judecata in fata lui Caiafa (mare preot iudeu) şi a Sinedriului, care L-au condamnat la moarte pentru blasfemia de a-şi fi spus Fiul lui Dumnezeu. A fost răstignit pe

vârful colinei Golgota, între doi tâlhari, după ce şi-a carat crucea în spate. Înmormântat, Iisus Hristos a înviat după trei zile şi s-a ridicat la cer după alte 40.

Despre Paste s-au scris o mulţime de lucrări, religioase şi laice, s-au făcut mai multe filme (artistice sau documentare), dar nimic nu poate descrie în cuvinte şi imagini marea taina a Învierii Domnului, a biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Aceasta mare sărbătoare creştina este precedata de un post de 40 de zile (şapte săptămâni, începând cu Lăsatul secului), perioada numita Postul Paştelui. Iar ultima sa săptămână, numita Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credincioşii pentru Înviere, imediat după ultima duminica dinaintea Paştelui, cea a Floriilor, în care se sărbătoreşte intrarea lui Iisus in Ierusalim. De a doua zi, in Săptămâna Mare, se rememorează tot ce a făcut Mântuitorul pe pământ. Prin post, reculegere şi rugăciune, credincioşii parcurg acum cele şapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-Omul, fiecare zi din Săptămâna Patimilor semnificând un nou pas al lui Iisus pe drumul către răstignire şi Înviere.

Şi în ţările creştine europene există multe obiceiuri de Paşti. În Anglia, de exemplu, se obişnuieşte ca de Paste să se dăruiască oua foarte mari de ciocolata. În Bulgaria, pictarea ouălor este o îndeletnicire a călugăriţelor din mănăstiri, iar in Elveţia sunt zone în care există credinţa ca ouăle de Paşti sunt făcute de cuci sau chiar de iepuraşi. De aceea, copiii pregătesc din primele flori de primăvară câte un cuib în care acestea să fie depuse. În Olanda, părinţii vopsesc oua verzi, pe care le ascund in iarba, iar copiii pornesc să le caute, obicei ţinut şi în Germania, dar cu ouă de diverse alte culori. Suedezii ornează ouăle cu desene hazlii şi cu versuri în rime, care se citesc cu glas tare, înainte de a le manca. În Ungaria, ouăle sunt vopsite în roşu sau galben, iar pe ele se desenează apoi diferite motive ornamentale, cele mai întâlnite fiind cele ce reprezintă stoguri de fan, case, fantani cu cumpăna şi femei cu coşuri în mâini.

O mai veche tradiţie românească, păstrata şi acum, cere gospodinelor să vopsească ouăle cu culori naturale. Astfel, ele fac oua galbene şi portocalii, fierbându-le cu coji de nuca sau foi de ceapa, roşii - cu felii de sfecla, castanii - cu frunze de nuc, verzui - cu spanac si chiar albastre - cu foi de varza roşie!

Diferitele concepţii cu privire la data serbării Paştelui au dus la serioase discuţii intre adepţii anumitor practici, care uneori puteau provoca adevărate rupturi în rândul bisericii. O prima uniformizare a datei serbării Paştelui a încercat să introducă, pentru întreaga lume creştina, Sinodul I Ecumenic (desfăşurat la Niceea, in anul 325, din iniţiativa împăratului Constantin cel Mare), care a decis ca:

Pastele se va serba întotdeauna duminica Aceasta duminica va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvara

(pentru ca asa calculau si iudeii data Paştelui lor, de care era legata data Paştelui creştin) Când 14 Nisan (aprilie) sau prima luna plina de după echinocţiul de primăvară cade duminica,

Pastele va fi serbat duminica următoare, pentru a nu fi în acelaşi timp cu Pastele iudeilor, dar nici înaintea acestuia.

Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Paştelui din fiecare an va fi calculata din timp de Patriarhia din Alexandria (oraş din Egipt, in care trăiau cei mai pricepuţi astronomi ai acelor timpuri), iar aceasta o va comunica si celorlalte biserici creştine.

Când cade Paştele?

olorarea ouălor este o tradiţie precreştină răspândită în zona Balcanilor. Ea

a supravieţuit trecerii timpului deoarece a fost acceptată de Biserică fiind asociată cu viaţa. Spargerea ouălor simbolizează spargerea mormântului de către Iisus Hristos.

uăle încondeiate sunt tradiţionale în Moldova şi Oltenia, Maramureş având motive specifice fiecărei zone în parte. Ele se realizează cu un instrument specific(condei, chişiţă), cu care se desenează cu ceară de albine

înfierbântată pe coaja oului după care vopseşte succesiv cu vopsele de ouă în mai multe culori. Ele se aşează pe masa tradiţională de paşti alături de cozonaci şi alte produse.

CO

Paştile este un termen provenit din evreiescul pesah care înseamnă trecere. Evreii serbau de Paşti trecerea prin Marea Roşie, când Dumnezeu a despărţit marea în două, iar evreii au trecut pe fundul mării ca pe uscat, de teama egiptenilor care urmăreau să-i omoare. Ei sunt obligaţi să consume în ziua de Paşti: un miel de un an, trei pahare de vin, pâine nedospită şi ierburi amare, ca să-şi amintească cât de grea a fost robia egipteană. Pentru noi creştinii, Paştile este amintirea Învierii din morţi a Mântuitorului împreună cu Drepţii Vechiului Testament(Adam, Eva, Noe, Avraam, Isaac, Iacob ce cei 12 fiii, Moise, Regele Profet David, Regele profet Solomon, Profetul Isaia, Prof. Ieremia, Prof. Daniel, profetul Ilie, Sf. Ioan Botezătorului) prin iertarea păcatului strămoşesc, micşorarea puterii diavolului şi redeschiderea Raiului. Paştile este cea mai mare sărbătoare religioasă a anului şi se serbează trei zile. Hristos a înviat din morţi într-o zi de Duminică, a treia zi după răstignirea Sa pe Cruce, motiv pentru care noi creştinii serbăm în fiecare zi de Duminică Învierea Domnului din morţi. Iisus a fost trădat de ucenicul său Iuda. Iscarioteanul într-o zi de miercuri, joi Hristos a sfinţit prima Împărtaşanie, şi şi-a împărtăşit ucenicii, după care a fost arestat, judecat şi condamnat la moarte de către Sinedriu pentru blasfemie, pentru că El afirma adevărul că este Fiul lui Dumnezeu. Întru-cât Ţara Sfântă era sub ocupaţie romană, evreii nu puteau condamna pe nimeni la moarte. De aceea vor cere aprobarea proconsulului Pilot de Pont, care s-a comportat mai bine decât evreii, atrăgându-le atenţia că Hristos este nevinovat. Vineri, Hristos a fost condamnat la moarte de către evrei, a fost răstignit pe Cruce, dându-şi sufletul la orele 1500 şi a fost îngropat în grabă de către Iosif şi Nicodim(Din aceste motive zilele de miercuri şi vineri sunt zile de post tot anul calendaristic). Dacă evreii pregătesc o mâncare rituală, miel, azime, creştinii sunt obligaţi să ţină post să se roage, şi mai ales să se spovedească şi să se împărtăşească. Înainte de Paşti, Biserica a stabilit o săptămână de slujbe numită Săptămâna Patimilor în care se amintesc toate aceste evenimente, culminând cu slujba Învierii care se ţine începând cu miezul nopţii. Hristos a înviat Duminică arătându-se femeilor care veniseră la mormânt să-l îmbălsămeze şi ucenicilor săi. Creştinii se vor saluta până la Înălţare(40 zile) cu salutul „Hristos a Înviat! Adevărat a înviat!”.

Din greşeală am împărţit la zero şi caietul a fost cuprins de flăcări. Este ziua de naştere a lui Pitagora!!! M-am apropiat mult de caiet, tindeam către el, dar nu am putut să-l

ating! Am doar un calculator cu baterie solară, iar afară era întunecat! Căutând caietul în timp ce un câine cu patru dimensiuni l-a găsit şi l-a

mâncat! Timpul alocat temei a fost pur imaginar! Am secţionat caietul pentru că era paralel cu tema!

- Ţi-am citit lucrarea de control. Foarte bunã, dar e identicã cu cea a colegului tãu de bancã. Ce concluzie sã trag de aici? întreabã profesorul. - Cã şi a lui e foarte bunã.

- Aş vrea sã zbor pe Lunã în timpul tezelor! - De ce? - Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoarã!

Tatăl verifică tema la matematică a fiului său: - Cât zici că face 36+64? - 90! - Pe vremea mea făcea 100, spune cu ironie tatăl. - Ei tată, de atunci şi până acum, multe s-au schimbat…

- Alo, Vladimir? - Da. - Îţi aminteşti ce ne-a dat ieri la matematicã? - Câte un 3.

Un turist stã sã se înece în mare. Pescarii stau şi se uitã. - Help! Help! strigã turistul. Un pescar cãtre celãlalt: - Apasã o datã F1, n-auzi?

Prof. Albertina Hurtoi

Prof. Gheorghiţă Necoară

Înv. Cornelia Postică

Prof. Mariana Momciu

Prof. Nicoleta Nicolaescu

Prof. Georgeta Istrate

Bibl. Ionela Simula

Prof. Inform. Daniela Catalinoiu

Inform. Mihaela Vîntu