Potentialul Morfoturistic

Situat in partea de sud-vest a tãrii, judetul Gorj are o suprafatã de 5,602 Km2 care reprezinta 2,35% din suprafaţa ţării si o populatie de peste 350.000 locuitori din care 47% locuiesc în mediul urban. Reşedinţa de judet este municipiul Tg-Jiu. Gorjul se invecineaza cu judetele: Hunedoara (la nord), Valcea (in partea de est), Dolj (la sud), Mehedinti si Caras-Severin (la vest). Relieful, foarte variat, se desfãsoarã în trepte bine delimitate de la nord la sud: zona montana (versantii sudici ai muntilor Godeanu, Vîlcan si Parîng) , cu altitudini ce trec peste 2200m (2519m- Vârful Parîngul Mare); zona dealurilor subcarpatice si Depresiunea subcarpaticã olteanã, cu înãltimi de 400- 700m ; zona Podisului Getic, care cuprinde platouri înguste ce coboarã usor spre sud, separate de vãi largi, cu terase si în subsolul cãruia se aflã, între alte bogãtii, lignit, petrol si gaze. între altitudinea maximã a vârfului Parîngul Mare si cea minimã din apropierea localitãtii Ionesti (100m) din sudul judetului, este o diferentã de nivel de 2418 m.Aici se gasesc urme ale glaciaţiei cuaternare (circuri, custuri, lacuri glaciare, morene), în partea centrală se desfăşoară zona subcarpatică, constituită din mai multe aliniamente de dealuri (mai importante: Sacelu, Mogos, Stroiesti, Bran) şi depresiuni (Polovragi, Novaci, Targu Jiu-Campu Mare ş.a.), iar în S, se află o porţiune a Piemontului Getic. Zona montanã reprezintã 30% din suprafata judetului, oferind iubitorilor de drumetii puncte de mare atractie. Principalele ape curgãtoare care strãbat judetul sunt Jiul, Motrul, Gilortul. În apropiere de Rovinari, unde s-a construit un mare baraj pentru retentia apelor, Jiul primeste un mãnunchi de afluenti (Tismana , Bistrita, Jalesul ,Amaradia) care-i sporesc debitul. Protejat de culmile înalte ale muntilor Parîng si Vâlcan , judetul Gorj are o climã relativ blândã, temperat-continentalã , cu influente submediteraneene în pãrtile de nord-vest si nord-est cu o temperaturã medie anualã de 10-11 grade C. La înãlþimi de peste 2000 m stratul de zãpadã se mentine peste 160 zile pe an. Tot în aceastã zonã se întâlnesc si câteva lacuri glaciare, cele mai cunoscute fiind lacurile Gâlcescu, Tauri, Slãveiul, Mija si Pasãrea. Legatura intre Subcarpati si Podisul Getic este foarte strinsa; astfel marginea sudica a Subcarpatilor Getici coincide cu inceputul Podisului Getic (Dealul Negru, Dealul Birzei, Dealul Bran). Spre nord Carpatii Meridionali sunt delimitati de Subcarpatii Getici printr-un abrupt rezultat din ridicarea regiunii montane la sfirsitul Pliocenului (cu aproape 1.000 m). Limita de est o reprezinta Dambovita (spre Subcarpatii Curburii), iar limita de vest Valea Motrului (spre Podisul Mehedinti). Subcarpatii Getici sunt formati din roci neogene cutate, fiind in acest fel o regiune de orogen asemanatoare Carpatilor. Cutele (succesiunea de anticlinale si sinclinale) sunt mai slab exprimate comparativ cu Subcarpatii Curburii.  Relieful de dealuri ii aseamana cu regiunile de deal si podis, iar altitudinile (pe alocuri de peste 1.000 m) cu regiunile montane. Pe alocuri apar si cute "diapire" (cu simburi de sare), cum ar fi

la Ocnele Mari. Altitudinea medie este de 500-600 m, mai coborita in partea de vest (400-500 m) si mai ridicata in est (700-1.000 m). Altitudinea maxima din zona propriu zisa este de 1.018 m (Magura Matau), desi spre contactul cu muntele se intilnesc si inaltimi mai mari (1.150 m). Altitudinea minima coboara sub 300 m in Depresiunea Tirgu Jiu. Subcarpatii Getici (asemanator sectorului de la curbura) se afla in prezent intr-o miscare de ridicare. Caracteristica esentiala a Subcarpatilor Getici o reprezinta succesiunea - dinspre Carpatii Meridionali spre Podisul Getic - a cite doua siruri de depresiuni si doua siruri de dealuri, astfel:   a) in apropierea muntelui, un sir de depresiuni "submontane" puse in evidenta in cea mai mare parte de eroziune, cum ar fi Depresiunea Campulung (pe riul Tirgului), Arefu (pe Arges), Jiblea (pe Olt), Horezu, Polovraci (pe Oltet) si depresiunile submontane dintre Gilort si Motru (mai cunoscute fiind Novaci pe Gilort si Tismana pe riul cu acelasi nume; b) un sir de dealuri, cu structura cutata, care prin pozitie au un caracter "intern" (dealuri subcarpatice interne), cum ar fi: Magura Matau (1.018 m), Dealul Carlige (871 m), Magura Slatioarei (767 m) si Dealurile Gorjului. c) un al doilea sir de depresiuni ("intracolinare"), cum ar fi depresiunile intracolinare dintre Arges si Argesel si Depresiunea Tirgu Jiu-Campu Mare;  d) un alt sir de dealuri, situate spre exterior (dealuri "externe") foarte slab cutate, de unde incepe marginea Podisului Getic; Dealul Negru (581 m), Dealul Birzei (560 m), Dealul Bran (333 m). O importanta aparte o au depresiunile situate la extremitati - Depresiunea Campulung (submontana) si Depresiunea Tirgu Jiu-Campu Mare (intracolinara). Depresiunea Campulung este situata in partea de est a Subcarpatilor Getici, la poalele Muntilor Iezer, pe Riul Tirgului. Marginita la sud de Magura Matau, are un aspect tipic de depresiune submontana si o forma relativ alungita (asemanatoare unui "cimp lung"), aici a aparut si s-a dezvoltat orasul Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti. Depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare, situata in partea de vest a Subcarpatilor Getici, este marginita la nord de Dealurile Gorjului (dealuri subcarpatice interne), iar la sud de Dealul Bran (333 m, deal extern); spre est se intinde pina la Gilort, iar spre vest pina la Motru; depresiunea are altitudini reduse pentru o regiune subcarpatica (sub 300 m), este strabatuta de Jiu, si are aspectul unui "cimp mare" (de unde si denumirea de Campu Mare).

Muntii Parang sunt cei mai stancosi din grupa muntilor cuprinsi in spatial dintre Jiu, Strei si Olt. De la 2519 m alt.,ei domina zarile Gorjului si ale Valcii si se

compara cu puternicele cetati ale Retezatului. Parangul are piscuri ce parca sfarteca norii, asa cum sunt Carja, Mandra, Stoienita, Setea Mare, Mohorul; el mai adaposteste lacuri glaciare cu ape curate ca lacrima: Rosiile, Calcescu, Mija, Lacul Verde, etc.; tot pe domeniul binecuvantat al Parangului se formeaza apele bogate si limpezi ale Lotrului, Gilordului si Jiului rasaritean; paduri nesfarsite, vegetatia din poieni si de pe golurile de munte, animalele sunt alte bogatii ale masivului.

Caracterizare geografica:

Muntii Parang ocupa o suprafata de circa 1100 kmp in vastul spatiu al muntilor dintre Jiu, Strei si Olt. In familia muntilor Capatinii, Lotrului, Cindrelului, Sureanului, Paringul este amplasat in partea de sud-vest, intr-un poligon cu axa nord-sud lunga de circa 33 km si cu axa est-vest lunga de 32 km. Din punct de vedere administrativ, muntii Parang apartin judetelor Gorj, Hunedoara si Valcea.Limite:

Limitele muntilor Parang sunt formate in principal de apele raurilor Jiu, Jiul de Est, Lotru, Latorita, Oltet.

Din pasul Tartarau(1665 m alt.), situate pe DN 67 C, unde muntii Parang se invecineaza cu muntii Cindrel si Sureanu, putem urmari limita nordica pe culmea principala spre Poiana Muierii(sa la 1665 m alt.), apoi pe paraul Sterminosul pana la gura vaii Voievodului (820 m alt). De aici, spre vest, limita se intinde de-a lungul Jiului de Est, rau care atinge localitatile Cimpa, Lonea si Petrila.Imediat la vest de Petrila, hotarul Parangului porneste spre sud.Jiul de Est trece prin Petrosani si prin Liverzeni; la Iscroni(556 m alt.) se uneste cu Jiul de Vest si formeaza Jiul.

Imediat dupa intrarea in gatlejul defileului, Jiul strabate un prim sector salbatic: Strambuta-Surduc. La jumatatea defileului, el atinge punctual Lainici(420 m alt.), iar la iesirea din defileu(300 m alt.) trece pe langa Bumbesti, parasind zona Montana. De la Bumbesti, limita sudica a Parangului se desfasoara pe o directie aproximativa vest-est, putin la nord de localitatile Stancesti, Crasna, Carpinis, Radosi, Novaci, Cernadia, Baia de Fier, Polovragi. Din valea Oltetului, hotarul estic se intinde spre nord, pana la Curmatura Oltetului(1615 m alt.), situata pe creasta principala. Limita continua spre nord pe paraul Curmaturii spre lacul de baraj Petrimanul, in valea Latoritei(1130 m alt.). Limita turistica de nord a muntilor Parang se intinde Latorita, pe la lacul Galbenul(1304 m alt.), apoi pe la Cascada Dracului(1450 m alt.). Dupa ce atinge izvorul Latoritei (1820 m alt.), iese in saua Stefanul(1910 m alt.), pe creasta, in zona de legatura cu muntii Latoritei. Conventional vom urma firul drumului national 675 C (nemodernizat) in coborare spre Obarsia Lotrului(1320 m alt) si apoi in urcus pe valea Pravatul, pana in pasul Tartarau.

Muntii Valcan

Unitate montana de intindere si inaltime medie, Muntii Valcan se afla situati la sud de muntii Retezat, de care ii despart adinca vale a Jiului de Vest si Depresiunea Petrosani. O culme principala lunga de peste 55 km, orientata in general E-V, ofera amatorilor de drumetie trei zone mai interesante: Straja, Sigleu si Oslea, ultima fiind cea mai inalta, mai stincoasa si mai fotogenica. Virfurile Oslea (1946m) si Coada Oslei (1899 m) stralucesc pe ascutisul acestui mic masiv, semanand cu creasta sudica a Pietrei Craiului. Sigleul Mare (1682m) dar mai ales Virful Straja (1868m) ofera puncte de maxima belvedere spre Retezat, Paring ca si spre "Tara Gorjului". Punctul forte al acestui areal il constituie Defileul Jiului, cu 30 de km. de succesiuni de chei, strimtori si lunci, cheile Sohodolului, cu o lume carstica de exceptie, ca si plaiurile Tismanei, cladite in trepte, din "tara Gorjului", pana in fruntariile Oslei si Godeanului.

Puncte de acces in zona

Barajul Lacului Valea De Pesti

C.F.R. Lainici Cabana Campu Lui Neag Cabana Valea cu Pesti

Comuna Curpen Comuna Pestisani Comuna Simbotin Comuna TismanaManastirea Tismana Mina Schela Monumentul Mihai Viteazu Motel Gambrinus (Iscroni)Orasul Lupeni Orasul Paroseni Orasul Vulcan Pasul Jiu Cerna

Pestera Muierilor sau Pestera Muierii se afla in comuna Baia de Fier in judetul Gorj , pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Pestera a fost sculptata in calcare mezozoice de pe marginea sudica a masivului Parang de catre raul Galbenul.Pestera Muierilor este un monument al naturii care contine originale podoabe (concretiuni calcaroase) ce dau fantezie si splendoare pesterii. Salile acestei rezervatii speologice au nume sugestive: "Sala liliecilor" (adaposteste numeroase colonii de lilieci), "Galeria ursilor" (unde s-au gasit oseminte ale ursului de caverna). Azi, complet elecrificata, formeaza si o rezervatie arheologica. A servit ca locuinta oamenilor inca din paleoliticul mijlociu. Numele ei aminteste de faptul ca ea a servit drept adapost femeilor

si copiilor in epoca migratiei popoarelor. Pestera Polovragi (in Cheile Oltetului), galeriile ei formeaza un adevarat labirint. O veche legenda spune ca aici traieste Zamolxe, zeul dacilor, si ca picaturile ce se preling din turturii de piatra nu ar fi altceva decat lacrimile varsate de zeu dupa cucerirea Daciei de catre romani. Pestera Closani (la 433 m altitudine), la poalele Muntilor Mehedinti, cu lacuri, fauna cavernicola bogata, numeroase concretiuni calcaroase, usor accesibila. Alte pesteri: Pestera Cioaca cu Brebeni, in nordestul Muntilor Mehedinti, cu un decor de mare valoare, Pestera Gura Plaiului, langa Baia de Arama, rezervatie speologica si monument al naturii.

Pestera Dalma cu Brazi. Urcusul istovitor este pe

deplin justificat pentru pestera Dalma cu Brazi. Se

pleaca din Valea Jiului de Vest, iar pestera e strajuita de un palc de brazi falnici, care au dat si denumirea pesterii. Intrarea triunghiulara si galeria vestibulara usor descendenta arata caracterul receptor al pesterii, astazi situata pe un etaj fosil.

Pestera are apa pe o mare parte a galeriilor, facand ca cizmele de cauciuc sa fie indispensabile explorarii. Dupa intrare, lacul din sala mare incepe chiar din zona vestibulara. Ocolind o insula cu o imensa coloana mergem si gasim o alta galerie scurta ornamentate cu speleoteme ciudate, atat de umplere cat si de presiune. Pagoda, bradul, copitele sunt doar cateva din cele ce ne-au starnit imaginatia. O stalagmita in forma de teancuri de farfurii poate fi admirata in sala mare a pesterii, desi au fost vizitatori suficient de isteti sa o murdareasca de noroiul abundent din jur. Un alt punct interesant este insula din sala lacului, pe care va puteti simti pret de cateva clipe stapani.

O alta galerie ascendenta pleaca spre o salita mica unde oase de Ursus Spelaeus au fost incastrate in calcit. Galeria are o continuare ingusta care la un moment dat devine impenetrabila omului. Speleotemele de aici sunt demne de toata admiratia si justifica renumele pesterii care are galerii in lungime totala de doar cateva sute de metri. Pestera este suficient de murdara ca sa nu va recunoasteti echipamentul la iesire. Pestera este frumoasa, cu morfologie variabila, dar usor de parcurs. Singurul risc este sa nu fiti atenti pe unde calcati si sa faceti o baie buna.

Defileul Jiului, unul dintre cele mai spectaculoase defilee din Carpati. Jiul strapunge muntii deschizand o poarta intre Transilvania si Oltenia. Soseaua, o prispa scobita in piatra muntelui,

serpuieste indraznet pe marginea Jiului, iar calea ferata trece peste prapastii ametitoare sau patrunde in numeroase tuneluri.

Cheile Oltetului, avand 2 km lungime, sapate cu rabdare de apa Oltetului care straluceste la cca 15 m sub nivelul soselei. Acest atragator peisaj formeaza si o rezervatie floristica ce merita sa fie vizitata si ocrotita.

Cheile Sohodolului, chei magnifice ce se desfasoara pe 10 km, in Muntii Valcan, formand o rezervatie complexa. Sunt considerate o adevarata provocare pentru alpinisti, inaltimea peretilor (aproape verticali) ajungand la 200 m. Cheile Corcoaia (la 40 km amonte de Baile Herculane), pe cursul superior al Cernei. Au o lungime de 200 m fiind extrem de interesante prin peretii lor verticali, inalti de peste 150 m, si prin multitudinea de forme pe care le cuprind. Formeaza o rezervatie geologica.

RETEAUA HIDROGRAFICA

Aparţine în majoritate unui singur bazin colector, Jiul, care adună apele mai multor afluenţi (Sadu, Tismana, Jiltu, Motru, Gilort, Amaradia etc.) de pe o suprafaţă de peste 10 mii. Excepţie fac extremităţile NE şi NV ale judeţului, care sunt drenate de cursurile superioare ale Olteţului şi Cernei. Se întâlnesc numeroase lacuri naturale (Calcescu, Slaveiu, Mija) şi antropice (Cearu, Cerna, Motru) .

Direcţia Apelor Jiu îşi desfăşoară activitatea în spaţiul a două bazine hidrografice, respectiv Jiu şi Dunăre, cuprinzâd integral judeţele Gorj, Dolj, Mehedinţi şi parţial Hunedoara. Spaţiul hidrografic administrat de Direcţia Apelor Jiu are o suprafaţă de 18.975 km2 şi o reţea hidrografică cu o lungime totală de 5.884 km, din care 4.933 km în regim neamenajat şi 951 km în regim amenajat. bazinul Jiu dispune de 2.109 milioane m3

ape de suprafaţă şi 400 milioane m3 ape sPrincipalele folosinţe de apă existente sunt concentrate în zonele Valea Jiului, Târgu Jiu, CraioHidrologia:

Hidrologia judetului Gorj se caracterizeaza prin trei aspecte esentiale:

-reteauahidrografica;

-apelefreatice;

- apele pluviale sau de suprafata. Reteaua hidrografica ce strabate judetul Gorj de la nord la sud apartine jumatatii

superioare a Bazinului Hidrografic al Jiului si o mica parte a Bazinului Hidrografic al Oltetului. Cursurile de apa permanente isi au originea in munti, au o mare frecventa si un

curs periodic torential. Cursurile de apa secundare au un regim nepermanent, in exclusivitate torential. Apa freatica – pe ansamblu judetului Gorj, aceasta se afla la adancimi diferite si in general se coreleaza cu forma de relief. Pe formele de relief inalte se afla la adancimi de peste 10 m, pe terase si luncile inalte se afla la adancimi de 5-10 m, pe joase la adancimi de 3-5 m, iar in apropiereacursurilordeapaseaflala0-3m.

Apele pluviale – pot sa fie permanente sau temporare, apar forme de relief negative si se coreleaza cu drenajul intern, dar nu numai. Cuprind Jiul de la pasul Lainici până la confluenţa cu Gilortul (103 km), cu afluenţii săi Suşiţa, Jaleşul, cu Tismana şi Bistriţa, pe dreapta şi Sadu, Amaradia, Cioiana, Gilort, pe stânga, iar in nord se întâlneşte râul Motru. Cursuri de apă

Jiul este cel mai curat rau din romaniaCuprind Jiul de la pasul Lainici până la confluenţa cu Gilortul (103 km), cu afluenţii săi Suşiţa, Jaleşul, cu Tismana şi Bistriţa, pe dreapta şi Sadu, Amaradia, Cioiana, Gilort, pe stânga, iar in nord se întâlneşte râul Motru.

Localitatea: SACELU Judet:   GORJ

Tipul de apa:         -  apa minerala sulfuroasa, clorurata, bromurata, iodurata,          sodica, hipertona      -  apa minerala sulfuroasa, clorurata, sodica, hipotona

(sus)

  Profil de boala:

Boli Aparat Locomotor,Boli Neurologice PerifericeBoli RespiratoriiBoli Digestive si Renale Boli Ginecologice

 

Ape Minerale Carbogazoase, Bicarbonatate, Sodice, CalciceApe Minerale Sulfuroase, Clorurate, Sodice, BicarbonatateApe Minerale Clorurate, Sodice, Iodurate, BromurateApe Oligominerale TermaleApe Minerale Clorurate Sodice de mare concentratieApe Minerale Sulfuroase, Clorurate, Sodice, Bicarbonatate

Lacurile glaciare din Muntii Retezat:

Godeanu (I)Alaturi de muntii Fagarasului si Retezatul a cunoscut o larga extensiune a glaciatiunii cuaternare datorita condiitilor prielnice existente.Relieful rezultat e fooarte divers aici

intalnind circuri glaciare , suspendate , insotite de numeroase vai glaciare , pe care getarii coborau pana la 1300 – 1400 m avand lungimi de pana la 10 km cum este cazul Vaii Lapusnicul Mare .

Masivul Retezat : Un element car e sporeste pitorescul acestui masiv il reprezinta numeroasele vai si circuri glaacire in spatele uno rpraguri galciare sau acumulari morenice .In Retezat se intalnesc peste 65 cele mai multe dintre ele fiind permanente .Aceste lacuri sunt grupate in mai multe complexe glaciare cele mai importante fiind Pietrele , Judele si Lapusnicul mare .In zona de la obrasia Vaii radesului se gasesc sculptaate trei circuri galacaire . Zlata , Rades si cioaca in ultumul gasindu-se daua mici lacuri glaciare : a) Zanoaga Ib) Zanoaga IIL a obarsia Vaii Carligului se afla un circ complex orientat spre N unde se gasesc trei mici lacuri:Carligul I , RadesI si Rades II situate intre 1942 m si 2020 m si Lacul Negru (2036m ).Complexul glaciar Pietrele se afla dezvoltat pe vaile Stanisoarei , Pietrele , Valea rea si Galesul cu circuri bine dezvoltate vaiile prezetand lungumi intre 2 – 6 km .Circul Stanisoarei ocupa parte vestica a complexului bine dez voltat asimetric ele reprezinta trei lacuri glaciare –Zanagolutele Stanisoarei I si II si lacul Stanisoarei situat la 1990m..Circul si valea Pietrele ocupa partea centrala avand in parte superioara un circ larg in care gasim lacurile Tautul Pietrelor in numar de trei dispuse sub forma unei slabe 2100 m si lacul Pietrele. Aceste din urma are aspectul unui cuvete foarte evoluate procesul de clomatare fiind foarte avansat .Are o suprafaata de circa 0,4 ha si o adancime mai mica de 1 m fiind dominat de inpunatoarele piscuri ale Stanisoarei , Pitrele si de soseaua Bucurii .Circul si Valea rea reprezinta o salba de cinci lacuri cel mai mare fiind lacul Valaea Rea I cu adancime de 4m si o suprafata aproximativa egala cu 1 ha.Circul Galesul are o larga dezvoltare cantonand in interiorul sau patru acumulari lacustre cel mai important lac fiind Galesu.lacul Galesul esteee al treile lac din Carpatii Meridionali ca adancime 20, 5m si are o suprafataa de 3,6 ha gasindu-se la altitudinea de 2040 m .Estte de forma circulara malurile fiind putin sinuase .In cadrul aceleiasi caldari glaciare la peste 2040 m se gasesc laacurile denumite Zanagoutele Galesului .Pe versantul sudic se afla complexele glaciare Judele , Lapusnicul Mare si Raul Barbat .Complexul Judele cuprinde patru circuri de la vest la est succedandu-se Zanoguta , Zanoaga si Judele I si II –Zanagouta (1800m) si Taul Spurcat (1910 m).Lacul Zanoaga este amplasat in circul omonim la o altitudine de 1997 m .Are o forma circulara cu maluri jase lipsite de sinouzitate .Are o suprafata de 6,5 ha si o adancime de 29 m in parte centrala .Tot aici intalnim inca patru lacuri Judele , Taul Ascun s ,Taul Urat si Taul Rasucit .Complexul glaciar Lapusnicul Mare cuprinde mai multe circuri , dintre care se detaseaza Slaveiul Bucura si Peleaga .Caldarea glaciara a bucuriei canoteaza cele mai spectaculoase lacuri glaciare cum ar fii Bucura aflat la saua Bucuriei la 2041 m altitudine si are o suprafata de 8,8 ha si o adancime de maxima d e15,7 m iar forma este aproximativ dreptunghiulara .Tul Agatat (2260 m ) ocupa un circ suspendat sub varful Bucura .Taul Portii pare atarnat de cea mai inalta treapta glaciara a Circului Bucura ,sub varful Judele la o altitudine de 2140 m .Este aproape tot anul acoperit cu gheata .In veriile mai

calduroase apa lacului se dezgheata abia in luna august .Lacul florica de unde primeste un emisar lao altitudine de 1980 m. In imediata lui vecinatate se gasesc doua mici ochiuri de apa , Lacul Ana este cel mai mare din aceasta salba lacustra avind o adancime de 11,6 m si o suprafata de 3,6 ha . Lacul Lia ,ultinul din acest sirag se afla la 1930 m ce vin dinspred Bucura si lacul Ana .Tot pe flancul sudic al Retezatului mai pot fii mentionate Lacul Buta , Lacul Turcelu Si Lacul Slavei ultimul –un mare lac de baraj maorenic .

Godeanu (II)In raport cu Retezatul , Muntii Godeanu si Tarcu sunt dispusi sub forma unor

uriase potcoave .Circurile si vaile galaciare di muntii Godeanu fac parte din complexul glaciar Lapusnicul mic ce arae ca alcatuire sa o serie de acumulari lacustre de origine glaciara .Lacul Barescu Mare se gaseste la 1860 m altitudine , in cea mai mare caldare glaciara de pe versantul nordic al Muntelui Broscu sub un abrupt de circa 150 m .Iezerele Berhinei se afla instalate pe primul afluent al Galbenei de Nord la 1820 m si sunt in numar de opt , toate la un loc avand o suprafata de 1,8 ha , adancimea fiind numai de 0,4 m astfel incat in timpul verilor secetoase unele dintre seaca .Lacul Scarisoara este cel mai mare lac din Muntii Godeanu avand o supraafata de aproape 1ha si o adancime de `numai 2 m .Intr-un circ limitrof acestuia se afla micutul lac de origine glaciar , Scurtele .Pe versantul nor-est al munteleui Moranu –Gugu se gaseste lacul Moraru la o altitudine de 2040 m .Mai jos la 1995 m se gasesc alte doua mici lacuri de origine glaciara Lacul Godeanu se afla sub versantul sudic la 1860 m altitudine sub varful Godeanu .Lacurile din Tarcu se gasesc dispuse in circurile acestui masiv muntos asezate oarecum paralel .Aici se intalnesc doar 10 acumulari lacustre glaciare cele mai importante fiind Pietrele Albe – la 1790 m la obarsi raului Pietrele Albe ,Netis I –cu o suprafata de 1 ha in spatele unui baraj marenic din cuprinsul glaciar Pietrele si Bistra sub varful Pietrele , la o altitudine de 1920 m .Toate aceste lacuri glaciare care mai de care mai spectaculoa-ase si mai interesante pastreaza acel mister ce – l face pe orce turist ce ajunge sa le vada sa –si doreasca sa revina .Muntii Godeanu si Tarcu su pe langa lacurile glaciare , si alte puncte de mare atraactie asa cum este Parcul National Retezat infiintat in anul 1935 acesta ocupand o suprafata de 54.400 ha din care rezervatia stiintifica detine 11.500 ha .Dar toate acestea frumuseti peisagistice ,floristice si faunistice vin parca sa intregeasca privelistea oferite de aceste adevarate ochiuri ale naturii ale Muntiilor ce privesc spre infinitul si misteriosul Univers.

BAZINUL HIDROGRAFIC JIU

  Bazinul Jiului este unul dintre cele 11 bazine hidrografice ce fac parte din „Schema Directoare de Amenajare şi Management Bazinal Hidrografic”. Această schemă reprezintă principalul instrument de implementare a Directivei Cadru 2000/60/UE în domeniul apei...   Atingerea stării bune a apelor în anul 2015, premisă a unor condiţii de viaţă egale pentru toţi cetăţenii reprezintă obiectivul acestei scheme, implementată în momentul de faţă şi în bazinul hidrografic Jiu.  Bazinul hidrografic al Jiului este situat în partea de sud – vest a României, conturul acestuia fiind limitat la nord de munţii Şureanu, Parâng, Retezat, Cerna şi la vest

de culmile înalte ale dealurilor şi platformelor. În partea de sud, Jiul intră în Câmpia Română, iar limita bazinului  este formată de cursul fluviului Dunărea. Între aceste limite, bazinul hidrografic al râului Jiu ocupă o suprafaţă de 10.080 km², are o lungime de cca. 300 km şi o lăţime medie în partea superioară de circa 60 km şi de circa 20 km în partea inferioară. În “Planul de Management al Bazinului Hidrografic Jiu” din 2005 proporţiile ocupate de munte, dealuri şi câmpie sunt redate în felul următor: peste 25% din suprafaţă  şi anume partea nordică şi nord-estică sunt ocupate de zonele de munte, dealurile aparţinând Subcarpaţilor Getici, Podişului Getic şi Podişului Mehedinţi ocupă aproximativ 65%, zonei de câmpie revenindu-i peste 10%.  Predominante în bazinul hidrografic Jiu sunt terenurile arabile (50,3%), pădurile fiind reprezentative pentru 40% din suprafaţa bazinului Jiului. Terenurile agricole sunt predominante în zona de câmpie, precum şi în luncile râurilor. Culturile perene au o dezvoltare relativ uniformă, ocupând 2,1%. Celelalte zone ocupă suprafeţe mult mai reduse, astfel că luciile de apă ocupă un procent de 1%.  Râul Jiu este unul dintre puţinele râuri din Carpaţii româneşti care îşi au obârşiile în etajul alpin. El izvorăşte de la o altitudine de cca. 1 760 m şi traversează pe parcursul a 331 km toate formele de relief: 80 km de munte, 50 km de dealuri subcarpatice, 120 km de piemont fragmentat şi 80 km de câmpie, coborând până la altitudinea de 28 m în punctul de confluenţă cu Dunărea şi prezentând un profil longitudinal tipic, ca urmare a diferenţierilor geologice şi de relief ale regiunilor străbătute.  Resursele de apă ale spaţiului hidrografic Jiu sunt constituite atât din resurse de suprafaţă (râuri şi lacuri naturale), cât şi din resurse subterane. În bazinul hidrografic Jiu sunt identificate 241 de corpuri de apă cu o lungime medie de 21,9 km, 14 lacuri naturale şi 12 lacuri de acumulare cu suprafeţe mai mari de 50 ha. Resursele totale de apă din spaţiul hidrografic Jiu însumează cca. 82,1 mil. m³/an, din care cca. 48,8 mil. m³/an sunt ape de suprafaţă. O categorie aparte o formează lacurile ce au apărut în lunca Jiului în urma lucrărilor de amenajare hidrotehnică a luncii, în vederea regularizării şi îndiguirii râului pentru protecţia carierelor de lignit din bazinul Rovinari. Lacurile antropice (acumulările) Vădeni, Tg. Jiu, Turceni şi Işalniţa, au fost construite ca folosinţe de apă cu rol multiplu hidroenergetic, apărare împotriva inundaţiilor şi alimentării cu apă.  Variaţia formelor de relief din bazinul hidrografic Jiu şi a resurselor din acest spaţiu a favorizat o dezvoltare social-economică accentuată. Apariţia unor ramuri industriale, cum ar fi extracţia de cărbune şi petrol, chimică, electrotehnică, construcţii de maşini, prelucrarea lemnului, alimentară, industrial-agrară (zootehnie şi irigaţii) a condus la dezvoltarea aşezărilor umane. Dezvoltarea acestor ramuri ale economiei a necesitat şi necesită importante volume de apă, care în primă  etapă au fost asigurate de resursele de apă în regim natural, ulterior apărând noi lucrări de regularizare a debitelor acestora.  Din punct de vedere administrativ, spaţiul hidrografic Jiu ocupă aproape integral judetele Mehedinţi, Gorj, Dolj şi parţial judeţul Hunedoara (partea subcarpatică). Populaţia din spaţiul hidrografic Jiu, trăieşte, în majoritate, în mediul urban cantonată în 16 oraşe: Petrila, Petroşani, Lupeni, Vulcan, Uricani, Târgu Jiu, Târgu Cărbuneşti, Rovinari, Ţicleni, Motru, Novaci, Craiova, Filiaşi, Segarcea, Strehaia, Baia de Aramă.  Începând cu anul 1965 este demarat procesul de artificializare susţinută a cursului râului, proces cu implicaţii notabile asupra regimului hidrologic al râului, stării ecologice şi peisajului acestuia. În  momentul de faţă în bazinul hidrografic Jiu lungimea totală a îndiguirilor este de 835 km şi a regularizărilor de 478 km, regularizările afectând 59 de

râuri şi indiguirile 32 de râuri. Lucrările de apărare împotriva inundaţiilor sunt reprezentate de sistemul hidrotehnic Rovinari care realizează prin digurile de închidere acumularea nepermanentă Rovinari cu un volum de 150 milioane m3, continuându-se în aval cu albia canalizată a râului Jiu şi diguri pe ambele maluri cu rol de atenuare a undelor de viitură. Acumularea permanentă cu barare Valea de Peşti, pusă în funcţiune în anul 1973, este situată pe pârâul Valea de Peşti la cca. 500 m amonte de confluenţa acestuia cu râul Jiu şi a fost executată cu scopul de a asigura debitele de apă potabilă şi tehnologică necesară în bazinul Văii Jiului.

În bazinul hidrografic Jiu au fost identificate 19 captări de apă de suprafaţă, din care 78,9 % au zone de protecţie şi respectiv 82 captări de apă subterană, dintre care 68,2% au fost desemnate zone de protecţie. Nu există încă în prezent zone naturale amenajate pentru imbăiere şi nici zone desemnate pentru protecţia speciilor acvatice din punct de vedere economic, cu excepţia zonelor naturale cu râuri repezi şi limpezi unde trăiesc salmonidele. Zonele destinate pentru protecţia speciilor unde apa este un factor important sunt în număr  de 25 şi au o suprafaţă de 27637 ha care reprezintă 1,65 % din suprafaţa bazinului hidrografic Jiu. Zonele sensibile la nutrienţi sunt reprezentate în tot bazinul, iar cele vulnerabile la nitraţi din surse agricole sunt poziţionate în interiorul localităţilor Bălesti, Gherceşti, Gârla Mare, Işalniţa, Pristol. La baza înfiinţării şi functionării acestor zone stă legislaţia românească (Legea 13/1993 şi Legea 462/2001).

Referindu-ne la calitatea apei Jiului, aceasta este grav poluată, situaţie cauzată de exploatarea huilei şi uzinele de preparare din zonă, şi cu toate că poluarea fizică este peste limită, poluarea chimică se află sub nivelul mediu. Sursele punctiforme de poluare semnificative din bazinul hidrografic Jiu sunt de mai multe tipuri: menajere provenind din localităţile Petroşani, Craiova, Târgu-Jiu, Motru, Filiaşi, Strehaia, Rovinari, Bumbeşti Jiu, industriale, sursele fiind unităţile SNP Petrom-Sucursala Doljchim-Craiova, U.P. Petrila, U.P. Lupeni, U.P. Coroieşti şi Cariera Meri şi agricole cu originea în unităţile S.C. Suinprod S.A Bumbeşti Jiu.   Aproximativ pe 21% din lungimea acestei reţele hidrografice se manifestă fenomenul de secare însă o problemă mult mai mare o reprezintă apele reziduale care poluează în principal cu suspensii solide, dând apei o culoare brună cenuşie. În ciuda faptului că Jiul are o curgere rapidă, datorită apelor reziduale industriale insuficient epurate, în scurt timp este posibil ca Jiul să îşi piardă puterea de autoepurare cu efecte la nivel ecologic şi de ecosistem. Aceste staţii de epurare se află în momentul de faţă în imposibilitatea de a epura corespunzător întreg debitul de apă din cauza nefuncţionării instalaţiilor la nivel maxim. Astfel, prin finanţări şi programe europene aflate acum în derulare se încearcă construirea de noi staţii de epurare cu eficienţă ridicată.  În vederea diminuării fenomenelor de poluare şi a celorlalte probleme a apelor Jiului, şi de fapt a tuturor apelor interioare se consideră necesar să se îmbunătăţească Sistemul Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor, să se desfăşoare activităţi de control al agenţilor economici utilizatori de apă şi potenţial poluatori ai apelor de suprafaţă sau subterane şi de îndrumare în scopul prevenirii şi combaterii poluării apelor, realizarea de instructaje periodice cu gospodării de apă abilitate pentru control în domeniul apelor, pentru pregătirea continuă şi specializare pe plan legislativ, instituirea unui regim de supraveghere specială a activităţii de epurare a apelor uzate desfaşurată de agenţii economici ce reprezintă mari surse de poluare a apelor din bazinul hidrografic.

Turism balnear

Sacelu Gorj – bai celebre pe vremea romanilor! Statiunea Sacelu, din judetul Gorj, se afla la o altitudine de 340 m si este doar de interes local. Nu are statut de statiune de interes national. Din pacate.    

Asezare geografica    Statiunea balneoclimaterica Sacelu e situata pe o parte si pe alta a raului Blahnita, in zona Carpatilor Meridionali, cuprinsa intre Jiu si Oltet, intre dealuri acoperite cu pomi fructiferi, paduri de fag si de stejar si chiar culturi de vita de vie. Clima la Sacelu este continental-moderata, temperatura medie anuala depasind cu putin 9° C, iar luna iulie, a lui Cuptor, se caracterizeaza printr-o temperatura de aproximativ 20 de grade Celsius. Statiunea este situata pe drumul judetean 661, de la Campu Mare, 7 km nord de DN 67 Targu Jiu-Ramnicu Valcea, la o distanta de 32 km spre nord-est de Targu Jiu si la aproximativ 80 km spre vest de Ramnicu Valcea. In zona, se mai poate ajunge si de la gara Targu Carbunesti, situata la 20 km sud-vest de statiunea Baile Sacelu. Gara Targu Jiu e ceva mai departe, la 32 km. De la ambele gari se poate merge cu microbuze.    

Statiune permanenta Atragatoarele meleaguri gorjene, a caror faima a trecut de mult peste hotarele

tarii, indeosebi prin nemuritoarele monumente de arta de la Targu Jiu, create de sculptorul C. Brancusi, ofera si un minunat loc de refacere a sanatatii. Noua Baza de tratament Sacelu, realizata in 1985, apartine SNLO. Baza este dotata cu aparatura moderna, strandul pentru aerohelioterapie si spatiile de cazare si de masa asigura petrecerea unui sejur incredibil de placut, la preturi mici. Din dorinta de a fi accesibile si vizitatorilor cu venituri mai modeste.

Indicatii terapeutice Apele minerale saline, sulfo iodurate concentrate si namolurile sapropelice de la

Sacelu au efecte deosebite asupra sanatatii. Principalele afectiuni recomandate pentru cure si tratament sunt: • afectiunile reumatismale (degenerative si inflamatorii) • afectiunile reumatismale abarticulare • afectiuni posttraumatice • afectiuni neurologice • afectiuni ginecologice • afectiuni respiratorii • afectiuni ortorinolaringologice • afectiuni ale tubului digestiv • afectiuni hepatobiliare, renale si ale cailor urinare. Acestea toate le confirma medicul balneolog dr. Mircea Navolan.

Caracteristicile statiunii incadreaza Baile Sacelu printre statiunile cu bioclimat sedativ, de crutare cu nuante de stimulare.

De la romani incoace, vin in carje, pleaca pe picioare Numeroase sunt cazurile in care oamenii vin la tratament in carje. Statiunea e

cunoscuta mai ales pentru cei de varsta a treia, dar probleme reumatismale, de sciatica ori spondiloze au si cei mai tineri. Nu rare sunt cazurile in care pacientii pleaca pe propriile picioare, fara a se mai ajuta de carje sau insotitori.

La anul 275 d.Hr., un centurion roman care se vindecase la Sacelu ridicase o piatra, gasita mai tarziu in apa Blahnita, la sud de Baile Sacelu, cu o inscriptie in limba latina. Redam traducerea inscriptiei de pe piatra care se afla acum la Muzeul Judetean din

Targu Jiu. „Eu Marcus Tiberius Marcianus, inchin zeilor Esculap si Hygiei, puterea apelor, indeplinind a mea dorinta dupa merit.” Ing. Tudor Valceanu – sufletul Bazei de Tratament

Din luna aprilie 1999, fostul lider al sindicatelor miniere oltene, ing. Tudor Valceanu si-a legat viata de statiunea Sacelu, cumparata de SNLO de la defunctul OJT Gorj, prin 1996. Investitia era destul de mica. Au cumparat un hotel cu 160 de locuri, doua vile, Baza de Tratament, plaja si au pierdut, intre timp, din cauza retrocedarilor catre mostenitorii fostilor proprietari cantina pe care o modernizasera si doua vile. Nici cantina si nici vilele pierdute nu sunt folosite.

Ca sef al CRPFM Sacelu, unitate a SNLO, ing. Tudor Valceanu ne-a declarat: „Totul era in stare de paragina in 1996. Din fostul OJT a mai ramas o baraca. SNLO creeaza conditii in limita posibilitatilor. Numai in 2006 s-au investit 20 miliarde pentru modernizari, iar 12 miliarde au costat numai centralele termice. Profitul pe 2006 a fost de 700 miliarde lei vechi. Pana-n iunie 2008 se vor finaliza lucrarile la noua cantina. Lumea se asteapta sa reinviem noi statiunea, dar Primaria Sacelu si Consiliul Judetean Gorj nu fac nimic. Nesansa Sacelului este statiunea Ranca, sa fiu sincer. Primarii din Novaci si Baia de Fier au concesionat terenuri pe 99 de ani. Au venit doljenii, gorjenii si altii plini cu bani, construind vile si hoteluri. Daca ar fi existat si la Sacelu asa ceva s-ar fi dezvoltat statiunea. Noi, cei de la SNLO, nu avem pretentia ca am creat ce ar fi dorit oamenii. Dar nici n-am lasat sa se distruga ce cumparasem. Numai la cantina cat am investit la termopane, la bucatarie si la sala de mese pentru ca apoi sa le pierdem fara vreo despagubire. Nu uitati, suntem Centrul de Recuperare si Perfectionare a Fortei de Munca Sacelu. Asta-i principala noastra activitate. Sa se odihneasca si tamaduiasca minerii.”

Elena Priescu, nostalgica? Am venit in Sacelu, prin casatorie, acum 34 de ani, din Sighetul Marmatiei, dar

ma consider gorjeanca get-beget. Cu 5 ani ca invatatoare si 27 de turism. La OJT m-am simtit bine, turismul dinainte de 1989 era exceptional, isi reaminteste doamna Elena Priescu. De atunci totul se degradeaza, regreseaza. Singurii investitori – mineritul. Baza de tratament si apele sunt ale minierilor. Se judeca si pentru lacuri, riscand sa le piarda. Vila 3, cu 52 de locuri au pierdut-o si acum nu-i nimic in ea. Prof. universitar Bercea, de la Craiova, a luat Motelul Sacelata, cu 32 locuri de cazare, pe mai nimic, prin 1997, cu restaurant de 80 locuri si e inchis. Publicitate turistica nu exista, persoanele fizice nu au bani. Mineri peste tot, pensionarii nu mai au bilete prin Casa de Pensii, iar Sacelu este o statiune pentru varsta a treia.

Vila Teodora si piscina lui Surdoiu Cel mai serios om de afaceri care-a investit in Sacelu este targujianul Constantin

Surdoiu. De vreo luna si jumatate a pornit Pensiunea Teodora, avand 10 camere cu pat dublu, restaurant cu 80 de locuri. Cu apa calda din centrala proprie si dotari de trei stele, omul de turism Surdoiu e nemultumit de ineficienta filialei gorjene a ANTREC, care nu ajuta turismul rural cu nimic. Pana una-alta, zilele acestea, a mai dat in folosinta o piscina cu 80-100 de locuri, iar apa sarata necesara piscinei este extrasa prin foraj, de la 1.500 m adancime. Din punctul lui de vedere, turismul balnear la Sacelu are sorti de izbanda. La subsolul pensiunii Teodora detine o superba si moderna Baza de tratament, fiind sigur de pacienti tot timpul anului, avizi de recuperare balneara.    

Raul jiu

Codul Râului VII.1 Date geografice Zonă de izvorâre Confluenţa dintre Jiului de Est cu Jiul de Vest în apropiere de Petroşani. Emisar Dunărea Cotă la vărsare Punct de vărsare Bechet Date hidrologice Bazin de recepţie 10.070 km². Lungimea cursului de apă 331 km. Date generale Judeţe traversate Hunedoara, Gorj, Dolj

Afluenţi de stânga Jiul de Est:Izvorul,Polatiştea,Valea Radului,Pârâul Alb,Păiuşu,Chiţiu,Rafallo,Sadu,Curpenoasa,Tetila,Iazu Topilelor,Hodinău,Amaradia,Cioiana,Ceplea,Gilort,Amaradia

Afluenţi de dreapta Jiul de Vest:Cândeţu,Strâmsuţa,Murga Mare,Murga Mică,Dumitra,Cerbănaşu,Gropu,Tarniţa,Bratcu,Runcu,

Porcu,Sâmbotin,Cartiu,Pietroasa,Şuşiţa,Tismana,Dâmbova,Timişeni,Jilţ,Şuşiţa,Motru Principalele localităţi traversate Petroşani,Bumbeşti-Jiu,Turcineşti,Târgu Jiu,Filiaşi,Craiova

Fondul Turistic Hidrogeografic

MONUMENTE ALE NATURII

Este un judet în care ochiul cãlãtorului e în egalã mãsurã atras de originalitatea unor monumente ale naturii ( aici se întâlnesc vestitele chei si pesteri ale Olteniei de sub munte), de inegalabilã valoare a unor opere de artã (sã nu uitãm cã aici a vãzut lumina zilei marele Constantin Brâncusi), de semnificatia aparte a unor monumente istorice(de aici a rãsunat în 1821 chemarea la luptã pentru eliberarea nationalã si socialã a lui Tudor Vladimirescu), de pitorescul unor statiuni balneoclimaterice, de bogãtia colectiilor muzeale, de persistenta unei creatii populare pãstrãtoare de vechi traditii. Înainte de a porni la drum pe meleagurile gorjene e bine sã retineti: Judeþul Gorj dispune de o retea de drumuri modernizate totalizând peste 500 km si de linii de cale feratã normalã cu o lungime de peste 225 km, care înlesnesc accesul spre cele mai importante puncte de interes turistic. La fel de bogatã este fauna , cu un patrimoniu cinegetic si piscicol, destul de variat. Un real interes turistic prezintã o serie de monumente ale naturii din judet, precum Pestera Muierilor, Pestera Closani, Pestera Polovragi, cu impresionantele lor formatiuni calcaroase, lacul Gâlcescu din muntii Parîng, Cheile Sohodolului, Cheile Corcoaia, Cheile Oltetului sau Cheile Galbenului, cu peisajele lor de o mãretie singularã, pãdurea de castani de la Tismana, pãdurea cu laleaua pestritã de la Botorogi, poienile de narcise, s.a.

PODUL LUI DUMNEZEU

Graniţa dintre Gorj şi Mehedinţi, pe la Baia de Aramă, este marcată de o creaţie dumnezeiască. O lespede mare din piatră de calcar, prăbuşită peste două puncte de susţinere, a format un pod aproape unic in lume. Aici, legenda se impleteşte cu ştiinţa şi te năuceşte cu frumuseţea sa atăt de mult, incăt crezi că ai intrat pe un alt tărăm.

Legenda locului te infioară. Multe maşini, căci podul este călcat nu numai de piciorul omului, au rămas fără frăne şi s-au prăbuşit in prăpastie. Paradoxal, chiar dacă maşinile au devenit mormane contorsionate de fier, niciodată nu au fost inregistrate victime. Oamenii spun că Dracu sălăşluieşte pe aceste meleaguri şi impinge maşinile in prăpastie. Doar că Dumnezeu nu doarme şi nu il lasă să-şi facă mendrele.

FRUMUSEŢE SALBATICÃ…. Ajungi la pod şi te opreşti. Cuprinzi cu ochiul zarea. Pentru moment te crezi ajuns intr-o lume a basmului. Parcă aştepţi ca balaurul să iasă din gura peşterii, să scuipe foc, iar cavalerul imbrăcat in armură argintie să te scape din gheara fiarei. De-a dreapta şi de-a stănga Podului lui Dumnezeu s-au născut legendele. Despre pod, despre peşteri, despre lacul fără fund sau despre lacul care apare şi dispare. O arcadă din piatră, groasă de patru metri şi inaltă de 22 de metri, are lungimea de 30 de metri şi lăţimea de 13 metri. Aceasta este minunăţia din piatră de la Ponoarele. Suntem insoţiţi de Dumitru Borloveanu. Profesor in Ponoarele şi expert al locului. Cunoaşte legendele, dar dă dreptate ştiinţei cănd vorbeşte. Cu toate acestea, nu neagă misticismul zonei, "pentru că doar Dumnezeu ştie ce s-a petrecut in vechime pe aici". Podul lui Dumnezeu, despre care puţini au auzit, deşi mulţi l-au trecut, se află pe drumul principal care leagă Tărgu-Jiu de Drobeta Tr. Severin pe varianta Baia de Aramă. Turistul nici nu are de unde să ştie despre ceea ce se află in zonă. Un banal indicator, lăngă Primăria Ponoarele, iţi spune că te apropii de acest obiectiv. In rest... nimic nu vorbeşte despre complexul geomorfologic unic, despre cămpiile de lapiezuri unice in lume etc. Despre pod, profesorul Borloveanu spune: "Astfel de poduri naturale mai sunt doar căteva pe planetă. Trei după unii, patru după alţii. Cel mai cunoscut este L’Ardech, in Franţa. Al nostru insă este singurul pe care il străbat nu numai oile şi oamenii. Pe aici circulă inclusiv maşini de mare tonaj". Borloveanu este supărat pe autorităţi, pentru că "nimeni nu vede că se află intr-un stadiu avansat de degradare. Acţiunea apei şi a văntului asupra calcarului din care este făcut a lăsat semne vizibile. Şi maşinile au contribuit din plin la această degradare. Viitorul ne arată un pod care se va prăbuşi".

MANA DOMNULUI. Dacă ştiinţa ne vorbeşte despre pod ca rezultat al prăbuşirii tavanului unei peşteri, legenda locului ne infăţişează o cu totul altă versiune. Pe vremuri de mult uitate, se spune, aici locuia Dracu. Chiar in Peştera Ponoarele (Peştera de la Pod) işi avea sălaşul. Răvăşiţi de răul care ii inconjura, sătenii l-au rugat pe Dumnezeu să-i scape de el. A lovit Dumnezeu cu palma tavanul peşterii, acesta prăbuşindu-se peste

gura ei, formănd podul. Cu toate acestea, Necuratul a scăpat, ieşind pe sub deal, pe cealaltă gură a peşterii, cea care duce spre Lacul Zătonul Mare. Nervos, Aghiuţă s-a agăţat cu ghearele de vărful Dealului Peşterii, formănd şanţuri in calcar, locurile numite cămpiile de lapiezuri Afrodita şi Cleopatra. Dracu s-ar fi urcat apoi pe Stănca Diavolului, loc de unde veghează la oamenii care intră in peşteră şi pe care uneori ii ineacă in Lacul Zătonul Mare. Alte legende spun că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfăntul Nicodin să treacă spre Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, loc unde a vrut să construiască o mănăstire. Altele vorbesc despre faptul că ar fi fost construit chiar de legendarul Hercule sau de Iovan Iorgovan, personaj de basm care urmărea balaurul ce-i răpise măndruţa. Legenda lui Nicodim chiar se potriveşte intr-o oarecare măsură. "Călugărul Nicodim căuta cascada care i s-a arătat in vis, deasupra căreia trebuia să construiască o mănăstire. S-a oprit la Ponoarele, la izbucul de unde izvorăşte acest părău, insă două familii l-au făcut să plece. I-au pus in traistă o găină tăiată şi un cuţit. Apoi l-au acuzat de furt. A trebuit să plece ruşinat de pe aceste meleaguri. A lăsat in urmă un blestem. Anume, ca apa să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o inghită pămăntul. Lucru care s-a şi intămplat. Asta pentru că de-a lungul ei s-au construit opt mori care au fost abandonate, iar in apă nu trăieşte nici o vietate. Apa este inghiţită la propriu de pămănt. Este inghiţită de peşteră, care o aruncă afară atunci cănd plouă indelungat", spune profesorul Borloveanu.

LACUL-FANTOMÃ…. Pentru ca tacămul să fie complet, iar omul să simtă fiori pe şira spinării cănd vine in această zonă mirifică a Olteniei, de o parte şi de alta a Podului lui Dumnezeu se află lacurile carstice Zătonul Mare şi Zătonul Mic. Primul (cel mai mare din Romănia), deşi are o adăncime maximă de 20 de metri şi o suprafaţă de aproape 2 kilometri pătraţi, pe timp de secetă seacă, fiind inghiţit de sorbul Peşterii Bulba, ale cărei galerii se intind pe aproape toata suprafaţa comunei Ponoarele, cănd plouă iese involburat din adăncuri, plin de măl, care-i dă o culoare roşiatică, iar după un timp devine albastru, cănd mălul se depune pe fund.

Despre Zătonul Mic se spune că e fără fund, pentru că nici un scufundător nu a reuşit să-l atingă, dar el, de fapt, este tot o prelungire a Peşterii Bulba, o gură care nu mai poate prelua toate apele din vale, pe timp ploios, aşa că se umple pur şi simplu.

MONUMENTE ALE NATURII

 

CHEILE OLTETULUI. În masivul calcaros Polovragi-Cernãdia, la 2 km de satul Polovragi, în partea de nord-est a judetului, Oltetul si-a sãpat pe o lungime de 2 km, impresionantele chei cu acelasi nume. La intrarea în chei, se poate vizita

mânãstirea Polovragi si Pestera Polovragi. În aceste locuri în ziua de 20 iulie, de Sf, Ilie, se organizeazã un traditional târg.

CHEILE GALBENULUI. Tot în partea nord-esticã a judetului, la 3 km de comuna Baia de Fier, cheile Galbenului, strãbãtute de râul cu acelasi nume oferã si prilejul vizitãrii Pesterii Muierilor. Aici se aflã un adevãrat cimitir de schelete de Ursus Spelaeus. În apropiere de intrarea în pesterã, la dispozitia vizitatorilor, cabana Pestera Muierilor, cu locuri de cazare si restaurant.

CHEILE SOHODOLULUI Formate în zona de nord a judetului, de cãtre râul Sohodol, cheile sunt bogate în formatiuni calcaroase. La locul numit lunca cu pruni pe un perete de stâncã, au fost descoperite interesante desene rupestre. La dispozitia turistilor, lângã satul Runcu (acces din Dn 67) în imediata apropiere a cheilor, popasul turistic “Sohodol”.

CLOSANI, sat situat în amonte de confluenta Motrului cu Motru Sec, apartinând de comuna Pades, spre limita vesticã a judetului. Împrejurimi: Pestera Closani, uan din cele mai frumoasedin tarã, situatã pe valea Motrului, în masivul Piatra Closani (1421 m). Pe un drum ce urcã de la pesterã spre vârful Piatra Mare a Closanilor (poianã cu narcise) se aflã PesteraCioaca cu brebenei

PESTERA CLOSANI Situatã pe valea Motrului, în Masivul Piatra Closani (1421 m), la circa 46 km de Tg-Jiu în vestul judetului. Una dintre cele mai frumoase pesteri din tarã, datoritã formatiunilor sale carstice. Pe un drum ce urcã de la Pestera Closani spre vârful Piatra Mare a Closanilor se aflã Pestera Cioaca cu brebenei.

REZERVATIA DE CASTANI COMESTIBILI În raza comunei Tismana, la o altitudine ce variazã între 350-600 m, se întinde pe o suprafatã decirca 60 ha, o rezervatie de castani comestibili, adevãratã insulã de vegetatie submediteraneanã, în care castanii cresc în pâlcuri curate, în arborete sau în amestec.

.

TISMANA, comunã mare, frumoasã, asezatã la poalele muntilor Vâlcan si Oslea, la contactul dintre munti si dealuri, la vest de Tg-Jiu, strãbãtutã de apa Tismanei. Mentionatã în documente din sec. XV-XVI. Climat colinear submontan cu influente submediteraneene. Renumite plantatii de nuci, meri, pruni. Rezervatie de castani comestibili care se întinde pe o suprafaþã de 60 ha. Mânãstirea Tismana ridicatã între 1375-1378 în timpul domniei lui Radu Vodã, refãcutã în repetate rânduri, împrejmuitã cu ziduri groase care-i dau aspect de cetate de cãtre Matei Basarab (sec. XVII); picturi interioare în stil bizantin; vechi centru de culturã (scoalã de caligrafie); cascadã de aproape 40 m a cãrei apã rãbufneste de sub clãdire; muzeu cu obiecte de artã medievalã. În fiecare an , pe 15 august în ziua de Sf. Maria, una din cele mai vestite nedei din Oltenia subcarpaticã. Sistemul hidroenergetic Cerna-Motru.Tismana, îmbogãteste potentialul turistic al localitãtii. Împrejurimi: Schitul Cioclovina, pestera Cioaca cu brebenei: pestera Gura Plaiului: ascensiuni si excursii spre culmea Vâlcanului, valea Jiului de Vest, valea Cernei, valea Motrului.

Pastravaria Tismana, subunitate a Directiei Silvice Gorj este amplasata la distanta de 35 km de municipiul Tg-Jiu.Capacitatea proiectata a pastravariei este de 70 tone pastrav anual ; pentru anul 2002 productia fizica ce urmeaza a fi realizata este de 40 tone pastrav. Speciile de pastrav ce se cresc in pastravaria Tismana sunt : pastrav curcubeu, pastrav fintinel, pastrav indigen - care este crescut pentru popularea si repopularea apelor de munte. Anual se deverseaza in toplite create in apele de munte circa 150.000 puieti pastrav indigen

 RUNCU, comunã asezatã la poalele muntilor Vâlcan, pe valea Jalesului, adãpostitã de vârfurile împãdurite Sigleu si Plesa, accesibilã pe un drum (DJ 672 C) care se ramificã din DN 67 D (la nord-vest de Tg-Jiu) Mentionatã în documente din sec. XVII, centru pomicol, forestier, zootehnic. Împrejurimi: Cheile Sohodolului în lungime de 2 km, unice în tarã datoritã aspectelor prezentate de tunelurile sãpate de apa Sohodolului în peretii lor înalþi si abrupti, cascadelor colorate care cad din versanti numai în perioadele

cu ploi precum si unei curioase formatiuni carstice, rãmasã suspendatã ºi numitã “Inel”; Valea Sohodolului cu numeroase si variate monumente ale naturii (chei, pesteri)

BAIA DE FIER, comunã (560 m alt.) situatã în gura Cheilor Galbenului, pe DJ 67 C, la limita nord-esticã a judetului. Atestatã într-un document din timpul lui Mircea cel Bãtrân. Centru minier (zãcãminte de grafit). Împrejurimi: Cheile Galbenului, strãbãtute de râul cu acelasi nume si Pestera Muierilor, interesant monument al naturii – galeria principalã are o lungime de cca. 750 m; printre frumusetile concreþionale: “Orga”, “Altarul”, “Domul Mic”, “Sala Minunilor”, “Amvonul”,”Vãlul muierii” numeroase schelete de Ursus Spelaeus. Cabana Pestera Muierilor – la intrarea în pesterã. POLOVRAGI Comunã situatã în extremitatea nord-esticã a judetului, la poalele muntilor Parâng, în mica depresiune a Polovragilor – parte componentã a depresiunii subcarpatice oltene, la iesirea râului Oltet din defileu, la 550 m altitudine. Prima mentiune documentarã dateazã din sec. XV. Traditionala nedeie la 20 iulie în fiecare an de Sf. Ilie, cu participarea a numeroase formatii artistice de cântece si dansuri populare. Împrejurimi: Cheile Oltetului sãpate în masivul calcaros Polovragi-Cernãdia (2 km lungime, cu pereti foarte înalti, între care se strecoarã râul Oltet); Pestera Polovragi (la intrarea în chei) cu interesante formatiuni carstice; mânãstirea Polovragi, ctitorie din 1643 a lui Matei Basarab, cu fresce din timpul lui Constantin Brâncoveanu, având în imediata apropiere o pãdure de castani.

Vegetatia prezinta o etajare evidenta, de la S la N si cuprinde peste 2000 de specii de plante. Etajul padurilor de foioase, extins in zona dealurilor subcarpatice si piemontane, ce depasesc 200 -300 m, cat sip e pantele muntilor, pana la cca 1600 m, e reprezentat mai intai prin paduri de cer si garnita, sau paduri de cer in alternanta cu gorun. In interiorul acestor paduri se dezvolta unele elemente termofile, printer care Mojdreanu, Curpenul de padure, iedera, etc. In conciunarea acestui etaj, intre 300 si 16000 m se extend padurile de amestec: gorun cu carpen, uneori si cu cer sau garnita, paduri de fag cu carpen, paduri de fag cu brad si molid. Datorita unor conditii climatice locale pe inaltimile Muntilor Valcan si Mehedinti se dezvolta o serie de specii termofile printer care alunul turcesc sau liliacul salbatic. In zona depresionara Tismana se dezvolta castanul comestibil. Etajul padurilor de molid, ocupa suprafete restranse pe versantii muntilor inalti, intre 1600 – 1900 m. Pe latura sudica a Muntilor Valcan si Godeanu, si in Muntii Mehedinti, etajul moliduluilipseste, fagul ridicandu-se pana la limita padurii cu golul alpin. Etajul subalpin, extins la peste 1800 m este format din pajsiti, alcatuite din taposica, iarba stancilor, parusca, unghia pasarii, etc ce alterneaza cu tufisuripitice de jneapan, ienupar, smirdar, afin, etc. Etajul alpin se intalneste pe suprafete restranse din Muntii Godeanu si Parang.

Padurile intinse si stancariile incalcite de vegetatie tainuiesc barlogurile ursilor. Turisti vor auzi des de la ciobani de “vizitele” pe la stane ale acestora. Prin poienile din fagete putem observa scurmaturile zdravene ale mistretilor. Pe teritotiul Ocoalelor silvice Hirisesti-Novaci si Bumbesti traiesc in paduri numeroase cervidee, intre care multe exemplare de o rara frumusete. Mai vietuiesc lupi, rasi, jderi, veverite, numeroase, pasari si reptile dintre care vipere.

 

Fauna este diversa si bogata in specii, elementele predominante fiind cele de padure, reprezentate prin ursi, mistreti, capriori, jderi, cerbi, pisici salbatice, cocosi de munte, veverite, rasi, huhurezi. In partea de V a judetului goirj, se remarca o patrundere abundenta a unor elemente faunistice apartinand climatului mediteranea precum vipera cu corn, broasca testoasa de uscat, scorpionul, calugarita. Fauna alpine are ca element dominant capra neagra. Apele raurilor de deal si de munte sunt bogate in pastrav, lipan, scobar, clean, mreana, crap., stiuca.

În judetul Gorj existã mai mult de 25 trasee turistice montane pedestre, inclusiv douã trasee turistice europene de lung parcurs pedestru (E3 si E7). Sunt, de asemenea trei zone de practicare a alpinismului (Cheile Sohodolului - Runcu, Cheile Galbenului - Baia de Fier si Cheile Oltetului - Polovragi) si cinci zone speologice. Acestea reprezintã cel mai mare potential speologic al României (peste 2000 de fenomene carstice), o statiune de schi (Rânca), alãturi de zone pentru zbor cu parapanta si deltaplanul, cicloturism si mountainbike, canioning, rafting , 4 x 4 , pescuit sportiv si vânãtoare, toate atrãgând un numãr mare de turisti în fiecare an.

Strãbãtut de o sosea (DN 66) si o cale feratã care fac legãtura între Tg-Jiu si Petrosani, defileul îngust sãpat de apele Jiului pe o distantã de 30 km între muntii Vâlcan si Parâng atrage interesul turistului prin numeroase poduri si viaducte din fier si beton suspendate peste râu ca si prin cele 40 de tuneluri care ascund în munte linia feratã. Drumul, de mare pitoresc, trece prin trecãtoarea Lainici, în apropierea cãreia se aflã o cabanã, un popas turistic si mânãstirea Lainici.

.

Speciile de vinat care au ponderea cea mai mare in raza judetului Gorj sint :* mistretul, cu o cota de extragere de 47 piese in sezonul de vinatoare 2001/2002, perioada de vinare - 1 aug. - 31 ian.;* cerbul comun, cu o cota de extras de 15 piese in sezonul de vinatoare 2001/2002, perioada de vinare - 10 sept. - 31 dec.;* capra neagra, cu o cota de extragere de 6 piese in sezonul de vinatoare 2001/2002, perioada de vinare - 15oct. - 31 dec.;* ursul brun, cu o cota de extragere de 6 exemplare in sezonul de vinatoare 2001/2002, perioada de vinare - 15 oct. - 31 dec. si 15 mart. - 15 mai.Cotele de extragere se stabilesc anual, in functie de evaluarea tuturor efectivelor de vinat, existente in teren, in cuprinsul celor 15 fonduri de vinatoare, din cadrul Directiei Silvice Gorj.

Patrimoniul Turistic cultural-istoric

            Pentru cei ce vin din afara judeţului sã spunem cã judeţul Gorj este situat în sud-vestul României, într-o zonã cu minunate peisaje submontane, cu munţi strãbãtuţi de chei dar şi cu relief molcom, de câmpie, spre sud. Cei care au vizitat deja aceste meleaguri spun cã Gorjul adaugã la frumuseţile naturale o mare bogãţie spiritualã. Umbra marelui Brâncuşi strãjuieşte Întreg judeţul, de la Târgu Jiul la Hobiţa iar lãcaşuri de rugãciune şi meditaţie sunt printe cele mai importante din ţarã        Potrivit Olimpiei Bratu, directorul Direcţiei pentru Culturã a judeţului Gorj şi istoric de meserie,patrimoniul cultural imobil al judeţului Gorj are înscrise în Lista monumentelor istorice, aprobatã de ministrul culturii şi cultelor în 2004, 511 obiective monument istoric. Statistic vorbind, acestea reprezintã a şasea parte din totalul monumentelor din Regiunea Sud-Vest Oltenia. Sunt din toate categoriile – 90 de situri arheologice, 369 monumente istorice, 28 monumente de for public şi 24 de monumente comemorative.        Deşi cea mai mare parte a siturilor arheologice aparţine categoriei B, de importanţã localã şi regionalã, aici sunt localizate şi unele foarte importante pentru preistoria europeanã, aşa cum este descoperirea musterianã din Peştera Cioarei, com Peştişani sau locuirea preistoricã din Peştera Muierilor, unde s-a descoperit un craniu de femeie datat în paleoliticul superior.        Dacã ne îndreptãm spre epoci istorice mai apropiate de noi, nu putem sã ignorãm prezenţa numeroaselor situri de epocã romanã. Important este sistemul de castre ce s-au ridicat pe drumul spre Transilvania, pe Valea Jiului la Pleşa, Bumbeşti Jiu şi Vârtop. Castrul roman de la Bumbeşti Jiu şi aşezarea civilã dezvoltatã în jurul acestuia sunt dovada unei puternice prezenţe a vieţii romane în Dacia. Construit în secolul II p. Chr. a

scos la ivealã numeroase urme materiale de epocã romanã – elemente de arhitecturã (construcţii militare şi civile, thermae), artefacte (ceramicã, arme, sticlãrie), ateliere pentru ceramicã, valoroase urme monetare între care sunt de amintit cele douã tezaure descoperite aici.                Judeţul cu cele mai multe biserici de lemn                Cei care ne viziteazã judeţul vor fi surprinşi poate de numeroasele lãcaşuri de cult monumente istorice, foarte multe din lemn.Astfel construcţiile de cult numãrã 184 de biserici, din care 110 din lemn şi 74 de zid, acest raport fãcând din Gorj judeţul cu cele mai multe biserici din lemn.În arhitectura religioasã din Gorj, bisericile din lemn mãrturisesc despre o civilizaţie a lemnului cu rãdãcini adânci în timp. Fãurite dintr-un material perisabil, prin grija micilor comunitãţi locale, ele au dãinuit peste veacuri şi întâlnim astãzi construcţii de acest tip vechi de peste 300 de ani – Biserica de lemn „ Sfinţii Arhangheli”, Ceauru, com. Bãleşti, realizatã în 1672, Biserica de lemn „Intrarea în Bisericã” de la Slãvuţa, com Cruşeţ construitã în 1684. Întreaga manierã de construcţie a acestor lãcaşuri de cult vorbeşte despre simplitate şi curãţenie sufleteascã. Forma tipicã este cea de navã, iniţial fãrã turlã, prezenţa acesteia fiind de datã mai recentã în tradiţia bisericilor din lemn din Gorj (secolul XIX). Unele pãstreazã pe latura de sud bârna lungã ce a servit cândva drept scaun de judecatã (Biserica din lemn „Sfinţii Voievozi” din Cârbeşti, com Drãguţeşti – 1780, Biserica din lemn „Sfântul Nicolae” de la Şura.       

Cateva biserici din lemn din Judetul Gorj : Biserica de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” (1806), monument de arhitectură, satul Polovragi;Ansamblul bisericii „Toţi Sfinţii” (1750), satul Baia de Fier.Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (sec. XVIII) şi o biserică din zid construită în 1936, în oraşul Novaci;  Biserica din lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1758), în satul Hirişeşti  Biserica din lemn, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1834), în satul BerceştiAnsamblul bisericii de lemn “Intrarea în Biserică” (1738) - satul Cărpiniş;Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” (1760) - satul Drăgoieşti;Biserica de lemn “Izvorul Tămăduirii” (1768) - satul Crasna;Biserica din lemn “Cuvioasa Paraschiva” (1800) - satul Aninişu din Vale;  Biserica din lemn “Sfinţii Îngeri” (1833) – sat Alimpesti; comuna Alimpesti  Biserica de lemn “Intrarea în biserică” (sec. al XIX-lea) - satul Crasna din Deal;Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” (sec. al XVIII-lea) - satul Crasna din Vale;  Biserica de lemn “Sf. Gheorghe” (1824) - satul DumbrăveniBiserica de lemn Sfintii Arhangheli (1679)- Comuna BalestiBiserica de lemn “Sf Ioan Botezatorul” (1825)- sat Artanu; comuna NegomirBiserica de lemn “Sf. Gheorghe” (1755-1757) - sat Balcesti; comuna Bengesti-CoicadiaBiserica de lemn “Intrarea în biserică a Maicii Domnului” (1790) - sat Balcesti; comuna Bengesti-CoicadiaBiserica de lemn “Sf Ioan Botezatorul” (1832) – sat Balesti; comuna Balesti

Biserica de lemn “Sf. Gheorghe” (1799-1800) – sat Barzeiu de Gilort; comuna AlbeniBiserica de lemn “Sf. Nicolae” (1713) - sat Barcaciu; comuna MusetestiBiserica de lemn "Intrarea în Biserica a Maicii Domnului” (1834) -sat apartinator BERCESTI; Catun Magura oras NOVACI Biserica de lemn "Sf. Nicolae” (1799) - sat BIBETI; comuna SAULESTI Biserica de lemn "Sf. Ioan Botezatorul” (1816) - sat BOBU; comuna SCOARTABiserica de lemn "Naterea Maicii Domnului” (1860) - sat BOBU; comuna SCOARTABiserica de lemn "Bunavestire” (1815) - sat BOCA; comuna SamarinestiBiserica de lemn "Sf. Dumitru” (1816) - sat BOIA; comuna JUPÂNETIBiserica de lemn "Sf. Nicolae”(1760) oras BUMBESTI JIUBiserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva” (1640, refacuta 1833) - sat BUMBETI-PITICBiserica de lemn "Sf. Gheorghe”, "Intrarea în Biserica” (1775) - sat CALUGAREASA; comuna PrigoriaBiserica de lemn "Intrarea în Biserica” (1738) - sat CARPINIS; comuna Catunele

        Mânãstirile Gorjului                Cel care vine în Gorj nu trebuie sã rateze vizitarea a trei dintre cele mai importante lãcaşuri de cult din România, mânãstirile Tismana, Polovragi şi Lainici la care se pot oricând adãuga cele de la Crasna şi Strâmba.

Mãnãstirea Tismana, (manastire de maici, 55 vietuitoare, viata de obste)

Hram: "Adormirea Maicii Domnului"

Adresa: comuna Tismana, judetul Gorj

Stareta: Stavrofora Ierusalima Gligor

Ctitor: Calugarul Nicodim

Dateazã din timpul lui Vladislav (Vlaicu Vodã) (1364-1377), când pribeagul cãlugãr sârb Nicodim, astãzi sanctificat a construit aici o bisericuţã din lemn de tisã. Domnitorul Radu I (1377-1384) a înlocuit lãcaşul din lemn cu unul din zid. Biserica a fost zugrãvitã în 1564 în stil post bizantin de Dobromir din Târgovişte şi repictatã în 1732 în altar şi naos cu ajutorul lui Matei şi Stanca Glogoveanu şi terminatã dupã 1766 pentru pronaos şi pridvor pe cheltuiala Stancãi Glogoveanu. La restaurarea desfãşuratã între 1955-1962 au fost scoase la ivealã fresca din 1564, care se aflã în pronaos şi cea din 1732, care se afla în naos şi altar.

La Mănăstirea Tismana se poate ajunge pe mai multe drumuri: ori dinspre Dunăre, din Drobeta Turnu-Severin prin Poarta Motrului, pe DN 67 până la Apa Neagră şi 67D până la Tismana; ori dinpre Craiova: pe Valea Motrului pană la Motru pe DN 67A şi 67 până la Târgu-Jiu pe DN 66 şi apoi pe 67 D până la Tismana, cca 40 km.

Mãnãstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lãcaş sunt Radu si Pãtru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânãr (1477-1481). Timp de peste un secol si jumãtate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lãcas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi sã fie în stãpânirea lui Danciu Pârâianul, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epocã, pãstrând partea cea bunã a acestora. Dupã Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mãnãstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasã atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnicã. Ea a fost executatã în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrãrii în pridvor se pot admira cele douã reprezentãri, iconografice, unice în ţara noastrã ale mãnãstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încãperi ale mãnãstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alãturi de zidul de incintã de pe latura de nord o adevãratã cetate de apãrare. Intrarea în incintã se realizeazã pe latura de sud printr-o poartã masivã deasupra cãreia se înalţã clopotniţa ridicatã în epoca lui Constantin Brâncoveanu.

Manastirea Lainici (manastire de calugari, 32 vietuitori, viata de obste)

Hram: "Intrarea în Biserica" si "Izvorul Tamaduirii" la biserica noua

Adresa: localitatea Lainici, judetul Gorj Staret: Arhim. Ioachim Parvulescu Ctitor: Boierii Sardanescu, Brailoiu,

Farcasanu, Poenaru, Maldarescu, Bengescu si Mageru

In salbaticul defileu al Jiului, la 32 km de Targu-Jiu si 25 km de Petrosani, se afla manastirea de calugari Lainici cu hramul „Intrarea in Biserica a

Maicii Domnului”.

In secolul al XIV-lea cuviosul Nicodim a fost trimis in Tara Romaneasca sa sustina ortodoxia, sa dea un suflu nou bisericii. El s-a asezat intr-o pestera langa manastirea Lainici. Tot Nicodim a ctitorit manastirea Vodita de langa Turnu-Severin, manastirea Tismana, in preajma careia a sihastrit pana la sfarsitul vietii sale pamantesti.

In urma mai multor razboaie, precum si a regimului comunist, Manastirea Lainici a avut de suferit, dar dupa 1989 s-a inaltat o biserica noua, impunatoare, din piatra sculptata, impodobita cu ornamente mestesugite, ce amintesc de marile ctitorii voievodale.

Mănăstirea Locurele (manastire de calugari, 2 vietuitori, viata de obste)

Hram: "Schimbarea la fata" Adresa: localitatea Lainici, judetul Gorj Stareta: Arhim. Ioachim Parvulescu Ctitor: Preotii de mir Lupu Stolojan si Constantin Cartianu

A fost schit, tinand de Manastirea Lainici.Schitul din lemn a fost ctitorit intre anii 1850-1852. Intre anii 1855-1858 a fost cladit din caramda, de aceiasi ctitori, care s-au calugarit, luandu-si numele de Luca si Cleopa. Noul lacas a fost sfintit in 1860. Biserica e construita in plan trilobat, cu turla din fete poligonale si fara ferestre si a fost pictata intre anii 1892-1897, cand a fost renovata.

Manastirea Logresti (manastire de maici, 19 vietuitori, viata de obste)

Hram: "Sfintii Ioachim şi Ana" Adresa: Sat Targu Logresti, Comuna

Logresti, Judetul Gorj Stareta: Monahia Fevronia Nuta

Ctitor: Serdarul Costache Pandia, Constantin Otetelesanu si Preotul Ion Tandalescu

La inceput, aici a fost schitul "Sfintii Voievozi", ctitorit in 1718 si recladit in 1769. Biserica "Sfintii Ioachim si Ana" a fost construita in 1807. A fost inchis in 1960 si s-a reinfiintat ca manastire in anul 1992.

In ultimii ani s-a renovat biserica, s-a consolidat turla si s-au construit doua corpuri de chilii, in care se afla si trapeza si cateva ateliere.

Manastirea Bucovatu Vechi (manastire de calugari, 2 vietuitori, viata de obste)

Hram: "Sfantul Nicolae" Adresa: cartierul Mofleni, judetul Dolj Staret: Arhim. Vasile Prescure

Manastirea Bucovatu Vechi este cea mai veche constructie din zona Craiovei care s-a pastrat, atestata ca atare. Ea se inscrie in categoria constructiilor religioase monumentale din Tara Romaneasca.

In afara de biserica, nu s-a pastrat pana in vremea noastra nici una din vechile sale cladiri. Unele au cazut victima jafurilor si incendiilor provocate de dusmani interni sau externi, altele au fost distruse de calamitati naturale, ca revarsarile apelor Jiului si numeroasele cutremure de pamant.

Data construirii este indicata diferit in mai multe izvoare. Pisania indica data de 3 decembrie 1572. O veche catagrafiere sustine ca manastirea ar fi fost zidita in 1483 (parere la care subscriu, deopotriva, istoricii Bogdan Petriceicu Hasdeu si Nicolae Iorga).

Pentru zidirea bisericii s-a folosit piatra (pentru temelie) si caramida (pentru soclu si ziduri) castrului roman Pelendava. Din punct de vedere arhitectonic, biserica este realizata in stil muntenesc (sau valah; acest stil se caracterizeaza prin sinteza dintre elementele populare autohtone si cele bizantine).

Manastirea Jitianu (manastire de maici, 6 vietuitori, viata de obste)

Hram: "Sfantul Dumitru" si "Sfantul Ilie" Adresa: sat Braniste, judetul Dolj Stareta: Monahia Siluana Vlad Ctitor: Mircea cel Bătrân

Biserica manastirii Jitianu este considerata ctitorie a lui Mircea cel Batran. Biserica a fost restaurata in 1717, 1852, 1910, 1926 si 1958.

In decursul istoriei Craiovei, la Jitianu au fost adeseori adapostite importante osti de aparare a orasului.

Astazi, in interiorul cladirii civile a manastirii se afla o bogata colectie de odoare ale artei medievale din Oltenia.

Manastirea Sfantul Ierarh Calinic Cernicanul

(manastire de calugari, 12 vietuitori, viata de obste)

Adresa: sat Popanzalesti, comuna Dragotesti, judetul Dolj

Stareţ: Protos Fanurile Chirita

S-a restaurat pictura bisericii, s-a construit un corp de chilii, iar in prezent, se lucreaza la noua constructie pentru staretie si birouri.

Mănăstirea Crasna (mănăstire de călugări, 8 vieţuitori, viaţă de obşte)

Hram: "Sfântul Nicolae" Adresa: comuna Crasna, judetul

Gorj Stareta: Ierom. Nifon Aftanache Ctitor: Pitarul Dimitrie Filişanu

Biserica schitului a fost zidită în anul 1636, de Pitarul Dimitrie Filişanu. Biserica este în formă de cruce, cu pridvor închis; pictură în frescă. Se remarcă tabloul votiv şi tâmpla cu portretul lui Matei Basarab şi al Mitropolitului Ştefan.

Între anii 1642-1643, Matei Basarab atestă dreptul schitului asupra moşiilor lui Dimitrie Filişanu.

Cele mai importante restaurări şi reparaţii s-au făcut între anii 1936-1938, de Comisia Monumentelor Istorice.

În prezent aşezământul se află în curs de restaurare: s-a consolidat şi restaurat clădirea principală şi s-a schimbat acoperişul tuturor clădirilor. Se află în fază de proiect o nouă construcţie în care se vor afla chilii, trapeza, biblioteca etc.

Manastirea Visina (manastire de calugari, 12 vietuitori, viata de obste)

Hram: "Sfanta Treime" Adresa: comuna Bumbesti, judetul

Gorj Stareta: Arhim. Ioachim Parvulescu Ctitor: Sfantul Nicodim de la

Tismana

Ruinele manastirii Visina (situate pe malul drept al Jiului la iesirea din defileu) sunt o marturie a inceputurilor monarhismului la noi.

Date privitoare la inceputurile manastirii le furnizeaza documentul lui Neagoe Basarab din 14 dec. 1514, care pomeneste pe primul egumen cunoscut al manastirii, Grigorie. Actul din 1514 pomeneste de prezenta unor hotare ale stapanirii "manastirii din vechime, inca din zilele lui Mircea Voivod". Avem astfel certitudinea ca asezamantul de la Visina are o vechime cel putin din aceasta epoca de sfarsit al veacului XIV-lea si inceputul celui de-al XV-lea.

De la vechea manastire nu s-au pastrat urme ale chiliilor sau ale zidurilor deincinta, Jiul distrugnad eventualele ruine de pe latura estica prin macinarea malului. Au ramas doar ruinele bisericii.

Actul de hatarare a reconstituirii Manastirii Visina a fost incheiat la 19 oct. 1994 in prezenta acad. dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei.

Prin hotararea nr.7538 a Sfantului Sinod al Bisericii ortodoxe Romana (adresa nr 2708/1994) s-a reinfintat manastirea Visina cu hramul Sfanta Treime.

Biserica paraclis a Sfintei Manastiri Visina sa fie structurata din punct de vedere al spatiului, pe orizontala, de la vest la est in : pridvor, pronaos, naos si altar, structura fiind realizata din lemn de stejar, cu infrastructura din beton si piatra iar elevatiile din piatra de stanca legata cu mortar de var.

Manastirea Sfanta Treime (manastire de maici, 44 vietuitoare, viata de obste)

Hram: "Sfanta Treime" Adresa: sat Stramba-Jiu, comuna

Turceni, judetul Gorj Stareta: Stavrofora Marina Gligor Ctitor: Marele Logofat Stoica

In pisania din 1793 se mentioneaza ca acest lacas de cult a fost zidit intre anii 1597 si 1599, de Stoica, mare logofat, si refacut de marele armas Constantin Riioşeanu..

Asa cum releva documentele veacului al XVI-lea, averea manastirii provenea din terenurile pe care acesta le-a primit ca donatii sau le-a cumparat. La 3 ianuarie 1603 Veniamin, egumenul manastirii, a cumparat partea lui Radu Serban, confirmata de acesta la 21 martie 1603.

Perioada cea mai prospera a manastirii a fost 1604-1628 cand Dochia a daruit succesiv 19 sate, cu livezile, gradinile, padurile si iazurile cu morile si pivele lor. Aceasta baza materiala a favorizat dezvoltarea agriculturii, cresterea animalelor si apicultura. La 1604 in jurul manastirii existau mici ateliere mestesugaresti in care lucraru taranii aserviti, folosind materiile prime ale locului : intalnim cojocari, croitori, curelari, ciobani, cioplitori, morari, mesteri la piua de batut sumane si a tesaturilor lucrate in razboaie.

In 1793 vel armasul Constantin Raiosanu si jupaneasa Pauna semneaza actul terminarii picturii la interior si la exteriorul bisericii. Compararea picturii din interior cu cea din pridvor, intensificarea culorilor, nuantarea trasaturilor, impun concluzia ca portretele ctitorilor sunt realizate intr-o alta tehnica de lucru. Pictura murala a pridvorului se continua in exterior, prezentand elementele caracteristice secolului al XVIII-lea.

In registru pornit din stanga pridvorului prezinta intr-o succesiune de imagini “Facerea lumii”, prezentandu-se crearea Evei din coasta lui Adam intr-o maniera necanonica : Eva se naste sub privirile uimite ale lui Adam, nu in timpul somnului acestuia, cum precizeaza Biblia. Un alt element care atrage atentia este acela ca in scena Judecatii de Apoi, “Fetele Intelepte” au in maini suluri pe care este sris in slavona, nu cu caractere chirilice, asa dupa cum ne-am fi asteptat. Un alt argument la restaurarii picturii la sfarsitul secolului al XVIII-lea este adus si de reprezentarea “Gurii Iadului” intr-un mod specific acestei perioade.

Pronaosul este dominat de tabloul votiv care ocupa peretii de Nord, Sud si Vest in care apar intr-un frumos grup de familie ctitorul Stoichita Raiosanu cu jupaneasa Dochia (in dreapta intrarii), tinand macheta bisericii cu stranepotul sau Constantin Raiosanu cu jupaneasa Pauna si cei doi copii Barbu si Ion (in stanga intrarii). Pe peretele de Nord familia ctitorului continua cu ceilalti stranepoti : Dumitrascu cu jupaneasa Harsova, Stamate, Barbu cu jupaneasa Ilinca, Radu cu jupaneasa Aspra. Pe peretele de Sud, nepotul ctitorului - jupan Milos cu jupaneasa Balasa. Tot pe acest perete, la dimensiuni reduse aflam pe preotul Ion Balteanu (probabil cel care slujea in acea vreme) si Stefan din Cornea care, dupa atitudinea sa cu infatisarea umila, cu mainile incrucusate, avand o vestimentatie simpla, neornamentata si incheind ultimul registru nu indeamna sa credem ca el este pictorul bisericii.

Alaturi de tabloul votiv, pronaosul este completat de scene biblice dispuse pe trei registre din care ne atrag atentia in mod deosebit Apostolii, care tin in maini suluri de hartie, dar aici scrise cu caractere chirilice.

In naos pictura este desfasurata pe 4 registre cuprinzand : Fuga in Egipt, o minune a lui Iisus, Sfintii Parinti Ioachim si Ana. In continuare sunt figurati : Eliazar, Cosma si Daniil. Sfintii Imparati Constantin si Elena, bogat ornamentati, dar nu in stil bizantin, ci voivodal romanesc. Cele doua abside, ca si turla, sunt ornamentate cu scene (singuratice) biblice, din care amintim : Nasterea Mantuitorului, Invierea, Adormirea Maicii Domnului.

In altar, Maica Domnului cu Pruncul, strajuita de Sf. Arhangheli Mihail si Gavril, impreuna cu Sf. Ierarhi Nicolae si Chiril decoreaza semicalota. Spatele catapeteasmei este ornamentata cu “Fuga in Egipt” si “Rastignirea”. Pe hemiciclul intalnim ansamblul “Impartasirea Apostolilor”, iar in registrul de jos figurile sfintilor ierarhi : Vasile cel Mare, Calinic, Silvestru, Metodie, Grigorie si Iacob - toti avand in maini carti grele, frumos ornamantate, legate in ferecaturi, simbol al bogatiri activitatii pastorale.

Edificiul are toate partile componente specifice bisericilor ortodoxe : altar (spre rasarit), naos ponaos si pridovr deschis. Prin arhitectura sa biserica releva legaturi structurale cu manastirile : Cioclov, Dealu, Biserica Episcopala din Arges.

De-a lungul secolelor aici s-au nevoit si s-au rugat multi calugari pentru pacea si linistea acestui sat a intregului popor si a intregii lumi, pentru apararea si pastrarea credintei si a gliei stramosesti, pentru odihna ctitorilor si a celor din veac adormiti.

In timpul Razboiului de independenta manastirea a fost ruinata si a ramas in paragina pana in 1923 cand ieromonahul Veniamin Pestrea venit din Muntele Athos in satul natal, a ramas sa refaca chiliile manastirii si bisericii, si sa le redea cultului.

Consolidarile au fost intensificate in 1927, cand Comisia Monumentelor Istorice, condusa de Nicolae Iorga, a contribuit la reparatii, acoperind cu var pictura exterioara a bisericii.

Din 1956 devine manastire de maici, avand ca staret pe monahia Ermionia Candea, care cu multa pricepere, dragoste si evlavie a condus manastirea timo de 27 ani, in conditii destul de vitrege. Din 1984 manastirea devine de calugari si este pastorita de Protosinghelul Paisie Ulesteanu, iar din toamna anului 1991 revine manastire de maici.

Schituri bisericeşti – monumente istorice şi de arhitectură:

● Schitul Locurele cu hramul Schimbarea la faţă, la 750 m altitudine, pe una din culmile muntelui Gropul;

● Schitul Dealu Mare cu hramul Sfinţii Împăraţi, în vârful Dealu Mare, ridicat în 1715 pe locul unei biserici de lemn;

● Schitul Cioclovina de Jos pe dealul Cioclovina; 

          

  ● Schitul Cioclovina de Sus pe vârful cel mai înalt al muntelui Cioclovina ridicat în anul 1714 de Petru Obedeanu – vel serdar în vremea lui Ştefan Vodă Cantacuzino ajutat de Nicodim egumen;

            ● Schitul Târgu Logreşti cu hramul Ioachim şi Ana a fost ridicat în anul 1769 pe locul altui lăcaş din 1718 de ieromonahul Tândălescu şi de Clucerul Costache Pandia cu soţia sa, coana Ilinca, fiica lui C. Obedeanu.

         

  

Pe lângă aceste ctitorii mânăstireşti mai menţionăm următoarele biserici de zid cele 73 existente în evidenţă:

● Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel este cea mai frumoasă biserică din oraşul Târgu – Jiu. Ridicată pe locul unei alte biserici ce data din anul 1777, avea să fie reconstruită între anii 1927 – 1938 şi inaugurată o dată cu complexul executat de Brâncuşi, 7 noiembrie 1937;

           

● Biserica Sfântul Nicolae  şi Sfântul Andrei, din Târgu – Jiu, (strada 11 Iunie nr. 48) a fost începută pe locul unei alte biserici, pe la anul 1795 de către protopopul Andrei Schevofilax cu soţia sa Maria, Stanca Crăsnaru, soţia slugerului Gheorghe Crăsnaru, Pitarul Grigorie Crăsnaru şi alţii;

            ● Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Vădeni, municipiul Târgu – Jiu, a fost ridicată între anii 1694 şi 1695 de marele Ban Cornea Brăiloiu şi zugrăvită de fiul său Dositei, monah, în 1732 – 1733, când s-a executat şi montat pisania;

            ● Biserica  Toţi Sfinţii din Baia de Fier, cu zidul de incintă ctitorită de egumenul Dionisie Bălăcescu de la Hurezi în 1748 – 1749 în timpul domniei lui Grigore Ghica, străjuie intrarea în Cheile Galbenului, unde se află renumita Peşteră a Muierilor;

            ● Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din Stăneşti. Aflat la 10 km NV de Târgu – Jiu, pe malul stâng al râului Şuşiţa, satul a adăpostit, de asemenea, un conac al familiei Obedeanu, trecut apoi la sfârşitul veacului al XVIII – lea în proprietatea familiei Bibescu, dar care astăzi nu se mai păstrează;

            ● Biserica Sfântul Nicolae  ctitorită la 1747 de către familia Bălăcescu. Între ctitori figurează şi arhimandritul Dionisie Bălăcescu egumen al Horezului. Se află în satul Teleşti, în apropierea râului Bistriţa;

Vestigii Arheologice

Complexul arheologic Bumbeşti-Jiu , prin inventarul său arheologic, prin vestigiile sale, reprezintă un adevărat muzeu în aer liber

  .

CASTRUL ROMAN          

Se află la 3 km de centrul civic al oraşului. Castrul roman a fost ridicat pe malul stâng al Jiului, în apropierea Pasului Vâlcan ( străveche cale de trecere din Oltenia in Transilvania) pentru Cohorta IV Cypria.

  Castrul construit iniţial în vremea împăratului Traian şi refăcut în anul 201 din piatră de către împăratul Septimiu Sever şi Antoniu Caracalla (Castru este prezentat pe larg în capitolul istorie) era prevăzut cu turnuri puternice, valuri şi şanţuri, având scop de a proteja Valea Jiului contra atacurilor de peste munţi. Probabil că această fortificaţie milenară era în legătură nu numai cu celelalte castre, dar şi cu capitala Daciei romane.

În apropierea Castrului Roman s-a construit Popasul turistic cu acelaşi nume, care dispune de căsuţe de cazare, restaurant şi parcare.

  CASTRUL DE LA VÂRTOP  

  Nu departe de castrul de la Bumbeşti spre nord la cca. 800m pe  şoseaua naţională în locul numit “Vârtop” se află un castru de pământ tot pe malul stâng al Jiului, între 82-83 pe şoseaua naţională Tg-Jiu –Petroşani. Castrul şi-a luat denumirea după pârâul cu acelaşi nume ce trece pe lângă el şi este distrus în cea mai mare parte de calea ferată Tg-Jiu - Petroşani şi de gropile unei cărămidării .

  În săpăturile din interiorul lui s-au găsit modeste urme de  ceramică, un vârf de lance, piroane de fier şi trei monede din sec II e.n. Se pare că acest castru a încetat să mai fie folosit de îndată ce se ridicase cel de la Bumbeşti, la o distanţă de 800 m spre sud.

  Castrul de la Vârtop măsoară 115x125m şi a fost cercetat prin sondaje de Tocilescu, Polonic, Florescu şi Bujor, care au scos la iveală cărămizi şi ţigle romane.

  Are un val de pământ lat de 14m şi înalt de 0,50m-2m, un şanţ adânc de 0,50m şi lat de 11m(unu)

  Castrul a fost construit şi folosit între cele două războaie de cucerire a Daciei de catre romani (101-102 şi 105-106,), după care a fost abandonat . Lângă castru s-au găsit urme ce presupun o aşezare civilă. Misiunea acestui castru era de a supraveghea drumul roman ce pleacă de la Bumbeşti prin Porceni peste munţi, prin Pasul Vâlcan spre Sarmisegetuza precum şi de a supraveghea populaţia dacică de aci. Este important faptul că romanii şi-au ridicat castrele lor  în  apropierea celor mai însemnate puncte strategice ale dacilor, în special în locurile cu turnuri de pază şi sanctuare.

Muzee din Gorj

Muzeul Satesc Etnografie si istorie locala ARCANI

Pestera Muierii Stiintele naturii comuna BAIA DE FIER

Colectia muzeala a Manastirii Lainici 

Adresa: Bumbesti - Jiu, jud. Gorj

Program: Momentan indisponibil;

Telefon: 0253-463.333

Website: cimec.ro;

 

Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj

Adresa: Curtisoara, comuna Bumbesti - Jiu, jud. Gorj

Program: 8:00 - 17:00; luni: inchis

Telefon: 0253-223.890

Website: muzeulgorjului.ro; cimec.ro;

 

Colectia muzeala a Manastirii Polovragi

Adresa: comuna Polovragi, jud. Gorj

Program: 9:00 - 17:00

Telefon: 0253-476.196

Website: cimec.ro;

Muzeul Judetean "Alexandru Stefulescu" 

Adresa: Str. Geneva nr. 8, Targu Jiu, jud. Gorj

Program: 9:00 - 17:00; luni: inchis

Telefon: 0253-212.044

Website: muzeul gorjului.ro; ici.ro;

 

 Muzeul Satesc -Etnografie si istorie locala comuna LELESTI

Pestera Polovragi -Stiintele naturii comuna POLOVRAGI

Muzeul Satesc - Etnografie si istorie locala RADINESTI, DANCIULESTI

Muzeul de Arta TARGU JIU Str. Traian (Parcul Central)

Muzeul de Istorie Gorj TARGU JIU Str. Geneva nr. 8 Istorie

Colectia muzeala a Manastirii Tismana -Arta comuna TISMANA

Muzeul Etnografic de la Curtisoara 

 În satul Curtişoara din oraşul Bumbeşti-Jiu se află cea mai frumoasă culă din Judeţul Gorj ce aparţine, după materiale, soliditate şi arhitectură secolului al XVII-lea sau chiar sfârşitului secolului al XV-lea.

 Muzeul adăpoateşte cule şi case reprezentative pentru această regiune. Constructiile sunt vechi, de peste 100 de ani, cu arhitectură originală, specifică acestei zone folclorice. Din 1968 s-a constituit ca Secţie de artă populară, iar în anii următori aici au fost aduse case tărănesti si conace boiereşti care ne prezintă natural imaginea vieţii satului gorjean din ultimele 2-3 secole. Inaugurarea acestui muzeu a avut loc la 17 august 1975.

În plus, prin asimilaţia clorofiliană, pădurile au  capacitate de fixare a carbonului şi de degajare a oxigenului. Noi, locuitorii Bumbeşti - Jiului suntem beneficiarii tuturor acestor minuni ale naturii. Dar orăşenii au adus pădurea şi în centrul civic-colonia Sadu: arborii din spaţiile verzi contribuie mult la realizarea unui microclimat favorabil recreării, mai curat, mai răcoros.

Muzeul satului deschis aici  cu case expuse existente pe teritoriul judeţului Gorj nu e cu nimic mai prejos decât muzeul satului din Bucureşti, doar că este mai mic

CASE MEMORIALE

Casa memoriala "Constantin Brâncusi" Hobita, comuna Pestisani, judetul Gorj.

Casa în care s-a nascut Constantin Brâncusi (1876-1957) se afla în satul Hobita, nu departe de orasul Târgu Jiu. Construita pe la 1870 de catre tatal sculptorului, casa avea trei încaperi, nu foarte mari; la mijloc se afla o camera ce avea în spate o vatra micuta cu corlata. În fata casei se întindea o prispa cu stâlpi din lemn, putin sculptati la capete, intrarea prispei fiind si ea strajuita de stâlpi

Din 1970 ea a fost transformata în casa memoriala care adaposteste astazi o colectie de albume, scrisori, fotografii si documente referitoare la viata si opera celui care a fost parintele sculpturii moderne.

CASA BARBU GĂNESCU

Localitatea: Târgu Jiu

Adresa: Târgu JIu, Piaţa Victoriei nr. 1Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): GJ-II-m-B-09190Scurtă descriere:

Casa Barbu Ganescu, din municipiul Târgu-Jiu, Piata Victoriei nr.1, este o constructie în stil neoromânesc care are la origine nucleul unei locuinte ridicate în  1790. Numele si-l trage de la slugerul Barbu Ganescu, proprietarul ei la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Fostul guvernator al Bancii Nationale, Ion Barbulescu, o restaureaza  radical si o reamenajeaza în anul 1929 sub supravegherea arhitectului Iulius Doppelleiter care contribuie la  decoratia exterioara si  la distributia încaperilor.Descrierea traselului care poate fi folosit pentru a ajunge la obiectiv : Târgu Jiu, Piata Victoriei nr. 1, lânga Prefectura.

CASA GLOGOVEANU

Localitatea: GlogovaAdresa: Glogova, comuna GlogovaCod LMI (Lista Monumentelor Istorice): GJ-II-A-m-09306.01Scurtă descriere:

CASA GLOGOVEANU din Glogova este situata pe malul stâng al Motrului. A fost construita în mai multe etape de catre Necula Glogoveanu (sec. XVII ) ce foloseste ca baza un beci mai vechi, apoi de Matei si Ionita Glogoveanu (sec. XVIII), concomitent cu realizarea bisericii paraclis cu hramul Sf. Nicolae. Interventiile de la începutul sec. al XVIII-lea ale lui Matei si Ionita Glogoveanu aveau sa elimine neajunsul prezentei scarii exterioare, la origine, prin construirea celei care se afla acum sub cerdac. La etaj domina prezenta cerdacului din care se intra într-o camera spatioasa de unde se poate patrunde în celelalte cinci. La începutul sec. XIX, restaurarea facuta de Gh. Vernescu a dus la diminuarea caracterului de locuinta fortificata în favoarea confortului unei locuiri permanente a spatiului. Cu toate acestea, ea îsi pastreaza caracterul aparte în arhitectura Olteniei. Traditia aminteste de existenta unor subterane ce faceau legatura între cula si biserica paraclis din apropiere si dintre cula si un luminis din apropierea Motrului, subterane folosite în cazul unui asediu.

CASA MEMORIALĂ "TUDOR VLADIMIRESCU"

Localitatea: VladimirAdresa: sat Vladimir, comuna VladimirTelefon: 0253230076Conducere: Muzeul Judeţean GorjPersoană de contact: Băcanu AngelaCod LMI (Lista Monumentelor Istorice): GJ-IV-m-B-09505Scurtă descriere:

Casa memoriala Tudor Vladimirescu  se afla la 50 km de Târgu Jiu în satul Vladimir , comuna Vladimir si se înscrie în categoria monumentelor comemorative din Lista monumentelor istorice. A fost reconstituita de arhitectul Iulius Doppelreiter dupa o fotografie publicata la începutul secolului XX. Pastrarea si destinatia ei actuala le datoram Arethiei  Tatarescu, conducatoarea Ligii Nationale a Femeilor Gorjene,  cea care l-a adus pe Brâncusi sa lucreze acasa. Casa,  cu doua camere (vatra si odaie), în care se patrunde dintr-un pridvor cu stâlpi sculptati într-o maniera tipica pentru arhitectura traditionala din Gorj, reconstituie atmosfera de la începutul secolului XIX si ne poarta în timp în vremea în care Tudor Vladimirescu înca nu devenise personalitatea care avea sa ne puna temeliile unui stat român modern

Casa Dimitrie Măldărascu, din municipiul Târgu-Jiu, strada Tudor Vladimirescu nr.36, a aparţinut în 1719 lui Gheorghe Măldărascu, care este recunoscut ca fiind ctitorul acesteia. A avut mai multe funcţiuni, iar în ultima perioadă a făcut obiectul unei ample acţiuni de restaurare.

Casa Cartianu, datează de la sfârşitul sec. al XVIII – lea, având ca nucleu de bază Cula de la Cartiu. Ulterior este transformată prin adăugirea perimetrală a unor pridvoare, conferindu-i imobilului o volumetrie aparte, constituind astfel un monument de referinţă în arhitectura românească. Restaurată la sfârşitul secolului XX, clădirea adăposteşte o colecţie etnografică de excepţie.

Ansamblul Cornea Brăiloiu, din cartierul Vădeni, al municipiul Târgu-Jiu, este unul dintre cele mai vechi şi reprezentative construcţii pentru judeţul Gorj. Are în compunere casa(palatul), biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, grajdurile (dispărute la sfârşitul sec. XX) şi zidul de incintă. Casa fost construită pe un nucleu din secolul al XVI de către Cornea Brăiloiu, mare ban al Craiovei, utilizând ca bază pivniţele masive din cărămidă şi folosindu-se de meşterii care construiseră palatul cumnatului său, domnitorul Constantin Brâncoveanu, de la Potlogi. Biserica paraclis, beneficiară a unei picturi de excepţie, a fost restaurată în ultimii ani, scoţând la iveală o frescă foarte valoroasă.

Culele, după unii autori, îşi trag numele din turcescul kula care înseamnă turn. Arhitectura lor dezvoltată în feudalismul târziu răspundea necesităţilor de apărare a micii boierimi care nu putea întreţine mari armate sau cetăţi fortificate şi care a recurs la această formă de supraveghere şi apărare contra duşmanilor. Deşi izvoarele menţionează pentru teritoriul judeţului Gorj în jur de 24 de astfel de construcţii, actualmente doar trei păstrează forma originală – Curtişoara, Groşerea, Şiacu, la care se poate adăuga şi casa-culă de la Glogova.

CULA CIOABĂ-CHINTESCU

Localitatea: ŞiacuAdresa: Şiacu, comunqa SlivileştiCod LMI (Lista Monumentelor Istorice): GJ-II-m-A-09392Scurtă descriere:

Cula CIOABA-CHINTESCU situata în satul Siacu,  comuna Slivilesti, este una din cele mai recente constructii de acest tip. Ea a fost începuta în 1818 de boiernasul Raducan Cioaba, dupa moartea acestuia, sotia sa Zoita s-a recasatorit cu Marin Chintescu, acesta fiind cel care a terminat cula în 1822. Mostenirea ei s-a facut în general pe linie femeiasca, astfel încât este cunoscuta sub mai multe denumiri printre care si cea de Cula Grecescu, dupa numele boierului Grecescu, sotul  Stancai Chintescu. Constructia are un plan dreptunghiular dezvoltat pe trei niveluri. În timp a suferit unele transformari, usa originala nu se mai pastreaza. La etaj se urca pe o scara îngusta care porneste din beci. Pridvorul se deschide la ultimul nivel si permite o buna vizibilitate asupra împrejurimilor, pe vremea când functiona putând comunica cu o alta cula, care astazi a disparut, cea de la Borascu (1770). Toate laturile au prevazute metereze folosite pentru tragerea cu arma în caz de nevoie. Ca sistem constructiv si dupa amplasarea în teren, Cula de la Siacu apartine tipului de veghe, semnalizare si alarma.   

Desi este un valoros monument de arhitectura, astazi se afla într-o stare avansata de degradare si înca nu s-au gasit resursele financiare necesare pentru restaurarea, conservarea si punerea sa în valoare. 

CULA CORNOIU

Localitatea: Curtisoara

Adresa: Curtişoara, oraş Bumbeşti JiuCod LMI (Lista Monumentelor Istorice): GJ-II-m-A-09256.01Scurtă descriere:

Cula de la Curtisoara, cunoscuta si sub numele de cula Cornoiu, a fost construita înca din prima jumatate a secolului al XVIII-lea si a fost lasata mostenire de Radu Pistescu  logofatului Cornea din Târgu-Jiu (1785), împreuna cu toata averea. Constructia este dezvoltata pe trei niveluri, cu fântâna în pivnita si cu creneluri de tragere la fiecare nivel. Dupa sistemul constructiv si dupa amplasarea în teren, apartine tipului cula de refugiu, de aparare sau locuinta temporara. În timp a suferit unele transformari , însa, odata cu constituirea în jurul ei a Muzeului Arhitecturii Populare Gorjenesti de la Curtisoara, a revenit la forma sa initiala. Are în compunere doua beciuri în care se patrunde prin usi masive de stejar închise cu bârne de lemn dispuse de-a curmezisul. Din unul din beciuri porneste scara de acces spre primul nivel. La al doilea etaj se afla pridvorul culei care ofera o buna vizibilitate asupra împrejurimilor.

Cula a fost nucleul în jurul caruia s-a dezvoltat Muzeul Arhitecturii Populare Gorjenesti de la Curtisoara. În apropiere se afla biserica Sf. Ioan Botezatorul, alaturi de cula se afla Conacul si, de jur împrejur,  pe o suprafata de aproximativ 12 ha,  sunt dispuse într-un cadru pitoresc numeroase constructii care au pastrat specificul arhitecturii populare din zona Gorjului, case din zona de sub munte, din zona de câmpie, pivnite, patule.

Cula Crăsnaru se află pe povârnişul unui deal ce domină Valea Groşerea şi Valea Gilortului, din satul Groşerea. Construită cu trei nivele, a aparţinut lui Costache Săvoiu zis Surcel şi soţiei sale Ecaterina născută Frumuşanu şi a fost dată de zestre fiicei lor Elena căsătorită cu Achil Crăsnaru. Cula din Şiacu, comuna Slivileşti, a fost începută în 1818 de boiernaşul Răducan Cioabă. După moartea acestuia, soţia sa Zoiţa s-a recăsătorit cu Marin Chintescu, acesta fiind cel care a terminat cula în 1822. La fel ca şi cula din Groşerea şi aceasta are trei nivele şi a avut la origine rol în exclusivitate de veghe, refugiu şi apărare. .

MONUMENTE ISTORICE

Cişmeaua (Fântâna) Sâmboteanu, construită la sfârşitul sec. al XVIII-lea de către clucerul Ianache Sâmboteanu, fost ispravnic al judeţului Gorj;

            ● Monumentul lui Constantin Brâncuşi realizat în anul 1976 de sculptorul Ion Irimescu cu ocazia sărbătoririi centenarului marelui sculptor, în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor;

            ● Bustul lui Alexandru Ştefulescu, operă a sculptorului Vasile Blendea, inaugurată în 1937. Alexandru Ştefulescu (1854-1910), învăţător şi revizor şcolar, publicist, arheolog, numismat, a fost un animator de prestigiu al vieţii culturale a oraşului aducând totodată o contribuţie preţioasă la cunoaşterea trecutului judeţului Gorj – în faţa şcolii generale nr.4 din municipiul Târgu-Jiu;

            ● Bustul generalului Gheorghe Magheru, - Str. General Magheru – colţ cu str. Eroilor – model de dăruire în lupta pentru libertatea şi prosperitatea ţării. Boier cu rang de demnitar, Gh. Magheru şi-a ales calea armelor, devenind şeful pandurilor olteni. A fost realizat în 1972 de Vasile Năstăsescu;

            ● Monumentul Ecaterina Teodoroiu – Piaţa Victoriei, în faţa sediului Prefecturii şi a Bisericii Sfinţii Voievozi;

            ● Statuia lui Tudor Vladimirescu – la întretăierea străzilor Unirii cu strada Geneva şi bulevardul Republicii, în părculeţul cu acelaşi nume, operă a sculptorului gorjean Constantin Bălăcescu, statuia a fost ridicată în anul 1898 din iniţiativa unui grup de studenţi de pe meleagurile judeţului, condus de istoricul Grigore Tocilescu. Locul unde este situată statuia semnifică momentul adunării vitejilor panduri, în ianuarie 1821;

            ● Monumentul de la Padeş – în aşa numita Câmpie a Soarelui - operă a arhitectului State Baloşin (basoreliefuri realizate de sculptorii Emil Beker şi Gheorghe Tudor), după schiţele pictorilor Stoica Dumitrescu şi Costin Petrescu.

Monumentul Generalului Dragalina

  Printre numărul mare de eroi care şi-au dat viaţa pentru întregirea neamului în timpul războiului din  1916-1918 se numără şi Generalul Ion Dragalina. În timp ce inspecta trupele  este rănit grav în ziua de 12 oct 1916 în apropiere de Lainici şi cu toate îngrijirile medicilor rana primită îi va cauza moartea la 6 noiembrie 1918 într-un spital din Bucureşti. A fost ridicat în 1927, inaugurat în 12 octombrie , în memoria generalului care a căzut în apropiere de Lainici, pe malul stâng  al Jiului, în locul unde a fost rănit. Monumentul  aminteşte călătorului de bătălia desfăşurată de trupele române în anul 1916 sub comanda generalului Dragalina pentru apărarea defileului împotriva atacului armatelor germane. Acesta este format dintr-o cruce de marmură albă aşezată pe un postament de ciment. 

Pe cruce se află fotografia generalului în medalion şi următoarea inscripţie:  “Jiu-Cerna”  Aici am fost rănit făcându-mi datoria pentru neam şi ţară .

În anul 1927 luna octombrie ziua 12 s-a ridicat această cruce pe locul unde generalul Ion Dragalina, comandantul armatei I-a a fost rănit în ziua de 12 oct 1916, cauzându-i moartea. 

Ridicată de Societatea mormintelor Eroilor Craiova, având preşedinte pe Colonelul de divizie C. Dumitrescu comandant al companiei 1 armată cu concursul ostaşilor care au luptat la Cerna Jiu sub ordinele lui. În semn de veşnică amintire şi ca îndemn pentru viitor că orice român trebuie să-şi jertfească viaţa pentru neam şi ţară.

Ansamblul Sculptural Brancusi- Targu Jiu, Gorj, Oltenia –

Ansamblul Sculptural Brancusi - La Targu Jiu, in parcul din centrul orasului, exista unul din cele mai importante ansambluri artistice ce apartin sculpturii universale, reprezentand un omagiu adus celor cazuti in timpul primului razboi mondial: acestui muzeu în aer liber ii apartin celebrele sculpturi 'Coloana Infinitului', 'Masa Tacerii', 'Poarta Sarutului' si Aleea Scaunelor. Constantin Brancusi, figura centrala in miscarea artistica moderna si un pionier al abstractizarii este considerat parintele sculpturii moderne. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avant-gardei pariziene.

Poarta sarutului, care se afla amplasata pe aleea de la intrarea din parcul orasului, este daltuita din piatra poroasa, extrasa din carierele aflate in imprejurimi, fiind alcatuita din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decat ale coloanelor, avand latimea de 6,45m, inaltimea de 5,13m si grosimea de 1,69m.Pe fetele fiecarei coloane se regaseste simbolul sarutului, doua jumatati ale unui cerc, atat de caracteristic operei lui Brancusi. Arhitrava are de asemenea incrustat acest simbol, ca un fel de filigran. In plus, tot In filigran se afla incrustatii ce aduc cu un fel acoperis al portii, ca si cand poarta ar fi acoperita cu sindrila. Bolta portii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, intalnim continuarea unor forme ovale identice, de parca ar fi conturul fetei si al umerilor.

Masa Tacerii , este lucrata in calcar si initial, cele 12 scaune erau mult mai apropiate de masa si dispuse doua cate doua. Masa reprezinta masa dinaintea confruntarii cu batalia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este dispus in clepsidrele-scaune care-l masoara. Totul decurge in tacere. Coloana infinitului , Denumirea ei originala a fost Coloana recunostintei fara sfarsit si a fost dedicata soldatilor romani din Primul razboi mondial cazuti în 1916 in luptele de pe malul Jiului.      

Imagini foto Ansamblul Sculptural Brancusi.

Patrimoniul Turistic Apartinand Civilizatiei Rurale

a. Complexe de arhitectura rurala

GOSPODARIE CURTISOARA, JUD. GORJ

Curtisoara este o veche asezare a carei vatra a fost schimbata in decursul timpului, ca urmare a inundatiilor repetate ale Jiului; in prezent localitatea se intinde de-a lungul drumului care duce de la Tg. Jiu la Petrosani. Specificul geo-climatic - regiune depresionara, bogata in pasuni si livezi a determinat ocupatiile locuitorilor: cresterea animalelor ( oi si capre), pomicultura si, in mai mica masura, agricultura si munca la padure. Desi de proportii reduse, monumentul este reprezentativ pentru tipul traditional de casa înalta ( cu doua caturi) raspandit in zona subcarpatica a Olteniei secolelor XVIII-

XIX.

Poarta de la intrare este monumentala, lucrata de mesterii locali din trunchiuri masive de stejar si decorata cu ornamente geometrice: spirale, rozete, stele. Batantii portii sunt decorati, in partea superioara, cu un frumos motiv al "Horei", obtinut prin decuparea siluetelor umane din scandurile ce alcatuesc batantii. Casa este construita din cununi de barne orizontale, pe fundatie de bolovani. Acoperisul este in patru ape, cu invelitoare din sindrila de brad. "Pivnita" alcatuieste primul nivel al casei si este folosita ca depozit de alimente si unelte. O scara exterioara, adosata unuia dintre peretii laterali, permite accesul la catul superior, unde se afla locuinta propriu-zisa si un foisor larg, deschis pe stalpi. Prispa, numita "tarnat", margineste pe trei laturi etajul casei. De mare valoare artistica, stalpii sunt fasonati cu caneluri oblice, cu inele si capiteluri de forme diverse. Planul locuintei cuprinde doua incaperi: camera cu vatra pentru gatit, numita "la foc" si camera de dormit ("la soba"), a carei soba este alimentata din cealalta incapere. Mobilierul este realizat din lemn de fag - dulapuri, lazi de zestre la fel ca si obiectele de uz casnic. Decorul acestor piese este incizat si sculptat, motivele inscriindu-se in categoria decorului geometric si vegetal. Modul de amenajare a interiorului, cu ajutorul diverselor categorii de tesaturi si piese de ceramica, confera personalitate si reprezentativitate acestei case. Spectaculozitatea covoarelor din lana, cu alesaturi geometrice (romburi), perdele cu motive antropomorfe stilizate si frumusetea pieselor de port( remarcabile prin finete decorativa) dau interiorului un farmec special, dovedind fantezia artistica a creatorilor din aceasta regiune etnografica.

b. Tehnica traditionala

MOARA CU SASE ROTI ORIZONTALE ("CIUTURI") GALESOAIA, JUD. GORJ

Moara cu sase ciuturi provine din satul Galesoaia (com. Calnic, jud. Gorj), de pe apa raului Tismana, unde fusese ridicata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Prin anumite particularitati tehnice si arhitecturale, dar mai ales prin numarul de instalatii de macinat, ea completeaza seria tipologica a morilor cu ciutura , demonstrand spiritul creator al constructorilor populari din aceasta zona, care prin anumite modificari ale instalatiei traditionale au reusit sa foloseasca maximal resursele locale. Avand un debit de apa

puternic, raul Tismana a permis constructia unor mori mari, cu patru pana la sase instalatii de macinat, actionate fiecare de cate o ciutura. Pe de alta parte, vadul adanc al raului, cat si pericolul inundatiilor, care primavara erau frecvente, au obligat la asezarea acestor mori pe piloti inalti

si masivi, la o inaltime de 4-5 m., deasupra apei, ceea ce confera acestor mori un aspect deosebit, nemaiintalnit la alte mori cu ciutura din tara noastra, accentuand, adeseori, caracterul de monumentalitate al acestor constructii. Moara din Galesoaia, ultimul martor al acestor instalatii de pe raul Tismana, este inaltata pe 12 piloti, la o inaltime de cca. 5m. deasupra apei. Constructia are un plan dreptunghiular, peretii fiind executati din barne de stejar, cioplite in patru fete si prinse la capete in incheietura dreapta. Acoperisul in doua ape este invelit cu sita de brad, cele doua frontoane fiind infundate cu scandura. Interiorul formeaza o singura incapere care adaposteste cele sase instalatii de macinat. Un element specific pentru morile de pe raul Tismana il constituie "conacul", o constructie dreptunghiulara de barne, cu acoperis in doua ape, inaltata, de asemenea, pe piloti deasupra apei si amplasata in dreptul morii, in stanga usii de intrare. Mobilat foarte simplu cu un pat, o masa si o soba, acest "conac" servea morarului drept adapost in timpul lucrului. Legatura cu malul inalt se facea printr-o punte din barne de stejar, lunga de cca. 25 m.Pentru a asigura caderea cat si cantitatea de apa necesare pentru actionarea concomitenta a sase ciuturi, apa raului Tismana se stavilea intr-un mic lac, asa numitul "zaton", in imediata apropiere a morii. De aici, apa era dirijata peste "podul morii" - un fel de punte de scandura usor inclinata si sustinuta de piloti - spre ciuturi, admisia apei la roata realizandu-se prin cate un scoc inclinat si conic, din scanduri, pentru fiecare ciutura in parte. Pentru scoaterea din functiune a unei instalatii, fiecare scoc este prevazut cu un fel de ridicator, element specific morilor de pe raul Tismana, actionat din interiorul morii, si care permite ridicarea scocului astfel incat jetul de apa trece deasupra ciuturii. Instalatia de actionare si de macinare nu se deosebeste esential de cea a morii cu 3 ciuturi din Arcani, provenita din aceeasi zona.

c.Ocupatii traditionale OLARITUL, ca meşteşug, abia supravieţuieşte în Gorj. Câţiva bătrâni încearcă să păstreze şi să ducă mai departe această tradiţie. Cele mai cunoscute centre de olărit din judeţ erau cele de la Găleşoaia, Tismana, Peşteana, Polovragi şi Arcani. Dacă în trecut prima aşezare menţionată era o adevărată capitală în domeniu, acum au mai rămas doar trei olari. În trecut, Găleşoaia era un sat ai cărui locuitori erau meşteri în olărit, această ocupaţie fiind de fapt singura activitate a băştinaşilor care le aducea un profit. În prezent au mai rămas doar trei meşteri bătrâni, care modelează lutul numai în timpul liber. Din ce a fost odată, a mai rămas doar nimic şi atât. Putina lume cunoaşte olăritul ca pe o

adevărată artă.. Se pare că singurii

vinovaţi de dispariţia satului de olari sunt reprezentanţii mineritului, care au demolat aproape toate casele. Au mai şi amestecat pământul care era bun de oale cu cărbunele. De multe ori s-a întâmplat ca oalele să nu ţină apă deloc şi să se fărâme.. Însă oamenii preferă plasticul în locul străchinilor de pământ. Mulţi care au trăit numai la oraş vin şi le admiră, le fac poze şi atât. Singurii care sunt interesaţi să cumpere ceramică sunt străinii. În celelalte localităţi gorjene vremurile acestui meşteşug par să fi apus de mult. Acum nu mai este nimeni care să ducă obiceiul mai departe.

In Gorj s-au pastrat cateva obiceiuri, produse si chiar tehnologii specifice acestei regiuni, cum este spre exemplu tehnica pregatirii bucatelor "la test" în oale de pamânt sau pregatirea saramurii de pui, care aici este o supa cu carne de pui prajita la gratar. În bucataria olteneasca se prepara foarte multe ciorbe de pui, legume, praz, loboda sau stevie, se foloseste adesea carnea de porc sau peste si, ceva mai rar, carnea de vita si vânatul. Sunt apreciate ciorbele acrite cu zeama de varza sau suc de rosii, iar verdeturile folosite cu predilectie sunt patrunjelul si leusteanul. Ciorba de burta este preferata aici cu hrean si otet, fara usturoi. Preparate specifice bucatariei oltenesti: ciulama de pui cu mamaliguta, rosiile umplute cu carne sau numai cu orez, tochitura olteneasca, malai la test, jumari de porc, mâncare de praz, cârnaciori oltenesti, gutui cu piept de pui, mititei, sarmale, purcel la tava, pomana porcului, saramura de peste.

d.Manifestari folclorice

„ALEGEREA UNGURENILOR” – OBICEI DE LA TISMANA

Gorjeanul, apărându-şi parcă „sărăcia şi neamul” s-a dovedit în cursul existenţei sale un creator. Se poate spune că nu există domeniu al creaţiei artistice populare la care gorjeanul să nu fi contribuit din plin, îmbogăţind tezaurul naţional. Tismana este una din cele mai cunoscute localităţi ale judeţului Gorj, cu o natură fermecătoare, cu o pădure de castani comestibili nemaiîntâlnită în altă parte, cu o istorie bogată şi îndelungată, cu mănăstirea Tismana, una din cele mai luminoase vetre de cultură şi istorie românească, cu oameni harnici, primitori, care au arătat multă dragoste faţă de cultură şi istorie

şi care întotdeauna au împletit, ca mai peste tot, în zona montană a Gorjului, tradiţiile locale cu activităţile agricole. La aceasta se adaugă, păstrarea unor vechi ocupaţii si meşteşuguri , unor frumoase datini şi obiceiuri populare. Folclorul este un element inseparabil din viata oamenilor, el reprezentând un nucleu fondator al culturii populare , reunind laolaltă credinţe laice, mituri, legende, obiceiuri, tradiţii, care readuc din timpuri memorabile virtuţile de excepţie ale artei romaneşti. Unele dintre obiceiuri păstrează încă forme ample de desfăşurare fiind adevărate sărbători populare, bogate in cântece si dansuri. Obiceiul, Alegerea ungurenilor este o rânduiala a comunităţii ungurenilor- ciobanilor din localitatea Tismana. In fiecare an , după ce îşi urcau oile la munte şi le aranjau privind rândul la ciobănie şi la brânza, a doua zi de Sf. Petru şi Pavel pe 30 iunie avea loc acest obicei - Alegerea ungurenilor. Ei coborau de la munte de Sf. Petru cu un miel crud, cu brânza, unt, smântâna şi mergeau la ,,Nucet" la Peştişani la bâlci sau la Titerlesti. Acolo îşi petreceau cu tovarăşii lor, se întâlneau ciobanii de prin zona Baia -de- Arama pană la Bâlta şi Arcani. A doua zi după amiază, in zăvoiul de la Tismana aveau loc hora tinerilor şi a tuturor celor ce îndrăgeau jocul popular din localitate şi comunele învecinate. Participanţii veneau îmbrăcaţii in costume populare specifice, fiecare in culoarea preferată , modele deosebite , marame ţesute cu migală şi transmise din generaţie in generaţie , iar ungurenii in costumul ungurenesc (alb cu negru).Horele erau cântate de lăutarii din Tismana şi erau comandate - plătite de tinerii care doreau sa joace înainte . Horele cele mai îndrăgite erau : ,,Hora de mână", ,,Sârba" şi ,,Învârtita". Aceasta era si ordinea în care se jucau. Ele se plăteau toate odată. In zăvoi se puteau vedea la început mai multe hore: hora topeştenilor, a sohodolenilor, a godineştilor şi a tismănarilor.

Hora de mână era jocul cu care se începea de fiecare data suita de hore . Pentru prima data intrau in hora băieţii care plătiseră hora . Spun băieţi pentru ca erau doi. Ei se întovărăşeau sa joace hora înainte sau in urmă şi se schimbau pe parcursul ei. Intre ei intrau şi alţi băieţi, prieteni, cunoscuţi sau necunoscuţi ai acestora, dar numai parte bărbăteasca . Fetele şi

nevestele aşteptau pe margine pana ce băiatul din fata şi cel din urmă îşi alegeau fata . După acest ritual putea intra orice fata in hora, ori unde dorea , fără să-i despartă pe tinerii de la extreme . După hora de mână care se întindea încet cat era zăvoiul de mare , urma ,,Sârba". Ea se continua cu cine dorea având aceeaşi conducători. Atât la ,,Hora de mână" cât şi la ,,Sârbă" jucau şi fete lângă fete sau băieţi lângă băieţi. Pe tot parcursul acestor jocuri băieţii ungureni îşi alegeau o fată de care îi plăcea sau pe care n-o mai văzuse, dar a îndrăgit-o la prima vedere. Urma ,,Învârtita" ce se juca in doi (fata -băiat), în vechime şi în trei (o fată şi doi băieţi sau două fete şi un băiat), cu diferite strigături (cimilituri). 

,,Nu te uita ca-s imos ,,Pe sub mână şi la mânăC-am durmit la oi pe jos Daca ştii că eşti rumânăCu capul pe ciumegel, De vei fi de alta legeCu ochii la cioporel, Pe sub mâna mea n-ai trece!”Cu capul pe muşuroi,Cu ochii numai la oi"

,,Uşurel, uşurelCa-i ciobanul tinerelTinerel fără mustaţăÎnvăţat să strângă-n braţăSă sărute cu dulceaţă!" 

De obicei perechile care aveau de gând sa se căsătoreasca în toamna anului respectiv jucau cel mai mult. La lăsatul serii viorile tăceau, horele ,,se spargeau ", iar tinerii porneau spre

casa discutand despre viitoarele nunti. Băieţii conduceau fetele cu care se împrieteneau pana la poarta casei lor, înainte de sfinţitul soarelui.

Aşa îşi petreceau ungurenii acest obicei alături de ceilalţi membrii ai comunităţii cu care trăiau in armonie mereu.

  Obiceiul descris s-a

păstrat cu sfinţenie de către oamenii satelor de pe Tismana, din moşi strămoşi, oameni de toate vârstele, de toate condiţiile sociale, de toate

nivelurile de pregătire profesională, în rândul obiceiurilor păstrate într-o „ladă de zestre” a timpului. Din această „ladă de zestre”, însă, s-a luat mereu, cu fiecare eveniment al vieţii noaste, cu fiecare naştere, cu fiecare moarte şi cu timpul s-a pus din ce în ce mai puţin.Orice comoară se împuţinează, dacă acela care împrumută din ea uită să adauge, în timp, măcar atât cât cheltuieşte. Obligaţia noastră este aceea de a pune la loc ceea ce am luat sau măcar să păstrăm ceea ce am moştenit. Satul este izvorul sensibilităţii şi spiritualităţii româneşti, el nu trebuie să moară, el trebuie să trăiască cu obiceiurile şi tradiţiile sale, cu ocupaţiile şi portul oamenilor săi. Toate acestea sunt parte a tezaurului culturii româneşti, şi contribuie la identitatea noastră ca popor european. Astfel, fiecare dintre noi, trebuie să se străduiască, dacă nu să îmbogăţească, măcar să preţuiască „lada de zestre” lăsată de înaintaşi.

Foto 1 – Satul Ungureni astăziFoto 2,3 – Formaţie de dansatori de la „Arta Casnică” şi „Sectorul forestier CFF Tismana”Foto 4 – Bandă de lăutari din Tismana: Victoriţa Geagu, Tică Geagu, Vasile Bisericosu şi Gore Stricăfer

DESCRIEREA OBICEIULUI DIN TISMANA - „Învărucitul”

“Învărucitul” sau “Însurăţitul”, cum se mai numeşte în unele sate acest obicei, este expresia cea mai curată şi frumoasă a legăturii de prietenie necondiţionată şi trainică între doi copii sau adolescenţi. La două săptămâni după Sfintele Sărbători ale Paştelui, băieţii şi fetele satului, aflaţi la vârsta copilăriei şi adolescenţei, îşi împletesc din crenguţe tinere de salcie coroniţe, împodobindu-le cu cele mai frumoase flori de primăvară. In frumoase costume populare, cu creştetul capului împodobit de coroniţe, cu ouă roşii in mână, copiii se adună inainte de apusul soarelui în poieniţa înverzită din faţa bisericii satului. Fiecare vrea sa devină “văruică"- ,,var" cu acel copil cu care se înţelege cel mai bine şi pe care îl simpatizează cel mai mult. Doi cate doi işi aşază coroniţele in iarbă şi ouale roşii în cercul coroniţelor. Se prind de mâini şi se rotesc in jurul coroniţelor de trei ori, rostind pe rând cuvintele:

Fetele: Băieţii:„Fii, văruică, pân' la moarte?” ,,Fii ,vere, pană la moarte?”

,,Fiu, văruică, fiu" , ,,Fiu, vere, fiu",,Amândouă-n două roate?" „ Amandoi în două roate"

,,Fiu, văruică, fiu" ,,Fiu, vere, fiu"„Şi cu lună şi cu soare?" ,,.Şi cu lună şi cu soare?"

,,Fiu, văruică, fiu" ,,Fiu, vere, fiu"„Şi cu stele lucitoare?" ,, Şi cu stele lucitoare?"'

,,Fiu, văruică, fiu" . ,,Fiu, vere, fiu"

În unele sate, copiii rostesc de trei ori cuvintele:„Treci surată peste baltă Să ne-nsurăţim o dată?" :- După rostirea acestui legământ, cei doi ridică din iarbă coroniţele, schimbă ouăle roşii şi se sărută prin cercul coroniţelor. Fac schimb apoi şi de coronite, urmând ca ,,Invărucit" („Însurăţit") sa nu se mai adreseze unul altuia folosindu-şi prenumele, ci numai cu apelativul ,,varuică" (,,surată"), ,,vere". Un astfel de legământ poate fi considerat ca o ,,frăţie de cruce" care poate dura o viaţă întreagă. În sat există şi azi oameni care işi spun „vere" sau ,,văruică" fără a exista intre ei vreun grad de rudenie, ci doar in amintirea vie a obiceiului creştin al ,,învăruicitului". Cercul rotund al coroniţelor suprapuse simbolizează ,,roata vieţii" pe drumul căreia cei doi copii vor fi nedespărţiţi la bine şi la greu, ca nişte fraţi buni. Ouale roşii sunt simbolul credinţei in Fiul Domnului, acela care ne-a dat dovada suprema a iubirii Sale de oameni. Semnificaţiile acestui străvechi obicei vin din adâncul vremii, sunt izvorâte din concepţia sănătoasă despre viaţă a ţăranului român, potrivit căreia înţelegerea, prietenia, iubirea sunt adevăratele valori ale existenţei.

OBICEIURI LEGATE DE MOMENTELE PRINCIPALE ALE VIETII DIN ARCANI, JUD.GORJ

NASTEREA: Toate ritualurile sunt facute de catre moasa. O atentie deosebita se acorda primei scalde, in care se pune un banut de argint, ou, flori precum si alte obiecte ale caror insusiri pot trece asupra copilului ( ex: creion, carte, bani,). Daca copilul este bolnav sau daca unei femei nu i-au trait copiii, atunci copilul va fii ,,vandut’’, fie va fi pus in drum si va fi dat primei persoane care trece fie va fi dat pe o fereastra, asezat pe un foras cu cenusa. In ziua de 1 Ianuarie copilul este ridicat cu capul la grinda casei. NUNTA: Nunta este ritualul cel mai bogat si mai plin de bucurie dintre toate celelate manifestari din ciclurile vietii. Nunta incepe cu petitul fetei si invitarea nuntasilor. Un rol important il are cumnatul , acesta merge sambata seara sa invite sateni la bucuria lor , dandu-le sa bea rachiu din plosca care este ornata cu busuioc si o batista. Ziua de duminica incepe cu imbracarea miresei , apoi cu ,,adapatul miresei’’, urmata de venirea mirelui la casa miresei. Cand ajunge la casa miresei acestuia i se arata o baba spunandu-i ca aceasta este mireasa, pe care acesta o refuza. Intrebat de gazda ce cauta, acesta raspunde, prin versuri ca isi cauta mireasa. Mireasa se arata, privindu-l pe ginere printr-un inel si il stropeste cu apa adusa de la fantana. Ginerele merge apoi la soacra, ii rupe nasturele de la gat si ii pune bani in san, aceasta punandu-i la gat un prosop artizanal. Pentru a testa abilitatile nuntasilor, acestia sunt pusi sa ia un stegulet (in care sunt bani) din varful unei prajini inalte, aceasta fiind unsa pentru a deveni alunecoasa. Alaiul pleaca apoi spre casa mirelui unde mama mirelui ii leaga cu un bracir (semnifica unirea celor doi). Apoi soacra o duce pe mireasa la vatra focului unde este o masa joasa pe care este un pahar de apa, mireasa inconjoara masa de trei ori apoi rastoarna masa cu piciorul . A doua zi are loc o petrecere la parintii miresei numita ,, cuscrii’’.

Un alt obicei legat de nunta este jucatul steagului ( un brad este ornat cu ciucuri, batista, batic si este jucat in hora de catre un baiat neinsurat ). INMORMANTAREA: Obiceiurile de inmormantare sunt marcate de o serie de ritualuri menite sa ajute la desprinderea decedatului de lumea celor vi. Omul trebuie sa moara imbracat si cu ,, lumina aprinsa ’’ in mana pentru ai lumina drumul in lumea cea intunecata. Mortul este imbracat in haine de sarbatoare iar in buzunarul hainei i se pune piepten, oglinda, aparat de ras, bomboane, ceas si bani fiindui necesare pentru a ,,plati granita ’’cand trece in ,,lumea de dincolo”. In ziua inmormantarii este adus bradul (sulita), care este impodobit cu hartie alba ori albastra, ciucuri rosii, lana si batiste. Spre deosebire de alte zone , ,,sulita” se pune la toti oamenii indifernt de varsta. In ziua inmormantarii se canta ,, zorile” care se canta dimineata,devreme, afara, cu fata spre rassarit, apoi la capul mortului, cand este asezat in ,,tron”, la aducerea bradului, la biserica si la cimitir. Cand este scos din casa, se sparge o oala de pamant care semnifica spargerea tuturor relelor din acea casa. Din ziua inmormantarii timp de 44 de zile, in fiecare dimineata un copil duce ,,izvorul mortului’’( o galeata si un ulcior pline cu apa). La intoarcerea de la cimitir toti participantii la inmormantare se spala pe maini. Tot din acest obicei face parte si ,, hora de pomana’’, ce se face dupa 6 saptamani de doliu. Hora este condusa de un tanar, iar rudele decedatului impart lumanari la care este atasata o batista cu un banut in ea si o floare, dupa care se prind si ele in joc, astfel are loc calcarea doliului.

Baza Materiala Turistica

HOTEL ANNA

DESPRE NOI:Hotelul Anna oferă atmosferă perfectă pentru călătorul decis să îi treacă pragul. Încă de la intrarea în hotel te impresionează ambianţa, căldura şi amabilitatea personalului care te îndeamnă să te simţi ca acasă.Interiorul creează un spaţiu fantezist, colorat, un pic nebunesc care ne seduce de îndată ce am deschis uşa acestui loc plin de căldură şi de farmec.Rafinamentul decorului, subliniat de linia sobră, dar în acelaşi timp caldă, menit a facilita călătoria către un timp al opulenţei şi strălucirii, sunt motive suficiente pentru a susţine cele 3 stele înscrise pe frontispiciul hotelului.Pentru a se potrivi cu interioarele tocaria are finisaj cu aspect de lemnCazare:Hotelul are o capacitate de cazare de 29 de locuri în 3 camere single si 13 camere duble dispuse pe 3 etaje. La etajul I se află recepţia, iar la parter restaurantul şi barul. Camerele hotelului sunt mobilate modern, asigurând maxim de confort, accesul făcundu-se pe baza unei cartele magnetice ce oferă siguranţă maximă clienţilor săi. Atmosfera romantică dată de mobilier şi accesorii, este completată de mocheta în diverse culori. Tavanele albe sporesc luminozitatea încăperilor. Culorile calde generează o atmosferă plăcută iar designul mobilierului dă un aer modern, perdelele ce impodeobesc ferestele oferă interiorului căldură. Putem spune că acest hotel intim şi cochet, al cărui spaţiu a fost exploatat la maxim asigură tot confortul necesar oaspeţilor săi. Conceput pentru exigenţele tuturor, hotelul este dotat cu instalaţii de climatizare şi internet, pregătit pentru a răspunde oricaror dorinţe ale clienţilor săi.

Restaurant:"Restaurantul Anna", un loc misterios în inimile gorjenilor. Cadrul intim face ca restaurantul să fie vizitat în timpul zilei de persoane care îşi doresc clipe liniştite într-o ambianţă plăcută, iar seara devine locul ideal pentru întâlnirile de afaceri târzii.Restaurantul dispune de o sală principală, un loc intim pentru cupluri şi în acelaşi timp un loc modern pentru grupuri, aceasta însemnând în total 48 locuri de servire a mesei.Interiorul este zugrăvit în culori aprinse, vii de roşu-bordeau, verde şi crem, decorat cu elemente de plută şi inox. Mobilierul este comandat în Italia, marmura adusă din Spania şi imita piatra de munte, tapiseria fiind în ton cu ambianţa coloristică. Muzica şi sistemul de iluminare păstrează aerul de mister, discreţie, intimitate şi echilibru, senzaţie pe care o cautăm de multe ori atunci când intrăm într-un local.

Bar:Prin alegere vinurilor pentru masă, trebuie urmarită o armonizare cît mai bună a gusturilor mâncărurilor cu al băuturilor. Vinurile rosii se asociază cu mâncaruri mai grele, cu gusturi mai puternice. Vinurile rosii lejere sau vechi se potivesc cu preparatele din carne sau vânat cu pene. Vinurile albe se potrivesc cu mâncărurile puţin colorate.Barul hotelului vă stă la dispoziţie cu o gamă largă de sortimente: apă minerală şi plată, răcoritoare, bere, vinuri din podgorii renumite şi diferite cokteil-uri la cerere.Sala conferinta :Hotelul pune la dispoziţia clienţilor săi , o sala de conferinţă dotată cu toată aparatura necesară organizării unui astfel de eveniment.Rafinamentul decorului, subliniat de linia sobră, dar în acelasi timp caldă, precum şi de mobilierul de colecţie, menit a facilita călătoria catre un timp al opulenţei şi stralucirii, sunt motive suficiente pentru a sustine cele 3 stele înscrise pe frontispiciul hotelului.Dotării de ultimă oră:- conceput pentru exigenţele tuturor, dotat cu instalaţii de climatizare,video proiector, ecran cu plasma, hotelul este pregătit pentru a raspunde oricaror dorinţe ale clienţilor săi.Localizare: Hotelul AnnA este situat în centrul oraşului Tg-Jiu, un important centru comercial şi cultural al Romaniei.În apropierea hotelului se afla parcul municipal, unde aveţi posibilitatea de a vizita operele marelui scluptor "CONSTANTIN BRÎNCUSI"  Contact:Adresa noastra este: Târgu Jiu, b.dul Ecaterina Teodoroiu, nr. 17 Tel/Fax: 0253-206.333, 0253-206.334 E-mail: hotel_anna@yahoo.com

HOTEL EUROPA

Pentru ca Restaurant Europa ofera servicii ireprosabile si varietatii culinare din toate zonele, atat mancare traditionala romaneasca cat si europeana: italiana, nemteasca, frantuzeasca, bufetul suedez- adevarate delicatese. Pentru orice ocazie restaurantul Europa sta la dispozitia clientilor cu atmosfera marilor orase Paris, Madrid sau Roma si preturi convenabile pentru orice buzunar. Restaurantul si hotelul  atrag clienti prin practicarea preturilor mici, confortul si eleganta oraselor europene si ospitalitatea tipic romaneasca. Acum Europa este mai aproape decat crezi si poate fi definita prin trei cuvinte: Stil, Eleganta si Confort.

Singur cu familia sau prietenii Hotelul Europa va ofera  una dintre modernele sale camere dotate cu televizor, cablu si internet, fie ca alegeti una simpla, dubla  sau un apartament. Cele trei stele vin sa satisfaca cerintele clientului asfel ca hotelul pune la dispozitia oamenilor de afaceri sala de conferinte. Nu trebuie sa ajungeti prea departe, caci Restaurantul Europa va ofera aceleasi servicii ireprosabile si de inalta calitate.

Adresa: Str. Calea Eroilor, colt cu Popa Sapca, Nr. 22 Intre Poarta Sarutului si Coloana  Infinitului pe axa brancusianaRezervari la telefon: 0253. 211810 / 0723.525139

HOTEL BRANCUSI

  Datorita confortului, intimitatii si localizarii in zona financiara, culturala si comerciala a Tg-Jiului, zona centrala, si de asemenea facilitatilor oferite, Complexul Hotelier Brancusi este o zona ideala de cazare, langa Parcul Central Tg-Jiu.  Capacitate cazare: 86 locuri, 2 multi-functionale - sali de nunti cu capacitatea de 400 respectiv 800 de locuri, 1 sala de conferinte cu capacitate maxima 50 de locuri dotata cu flipchart, videoproiector.

Facilitati: aer conditionat, mini bar, telefon direct international, TV-sets conectat la satellite receiver, internet acces, room-service.

Servicii centru de schimb valutar, parcare privata, club de sanatate: Cardio & Fitness Center, sauna, masaj beauty salon: cosmetica, solar

HOTEL ONIX

La 63 km. de municipiul Tg-Jiu si la 18 km. de orasul Novaci, pe DN 67C se deschide ochiului o zona pitoreasca : Ranca.In centrul statiunii, langa partia de schi si instalatia de teleschi te impresioneaza stilul, armonia si bunul gust al hotelului Onix, ce are vedere atat la partie cat si la Varful Papusa.Acesta pune la dispozitia turistilor 37 de camere, 3 restaurante si o sala de conferinte incapatoare. Camerele spatioase si primitore dispun de acces cu cartela, televiziune prin cablu si minibar.In structura hotelului se regasesc camere cu pat dublu sau matrimonial (27 la numar), camere single (in numar de 3) si 7 camere de tineret prevazute cu 4 locuri (1 pat matrimonial si 2 paturi de o persoana suprapuse).

HOTEL MINA

Hotelul Mina dispune de locurile de cazare astfel:- 1 camera single- 10 camere duble- 4 camere triple- 3 apartamenteHotelul este dotat cu sala de sport, sauna, bazin de recuperare, restaurant si bar pentru 100 locuri, sala de conferinta.

HOTEL CASA TINERETULUI

Adresa contact:Campina, B-dul Nicolae Balcescu nr. 45Telefon: 0244 –33.45.40Fax: 0244-37.29.53Descriere:Hotelul Casa Tineretului dispune de 54 de locuri de cazare în: -24 camere cu pat dublu;- 3 apartamente.Facilitati:- strand;- teren minifotbal cu gazon artificial;-sala sedinte 100 locuri;-sala spectacol 560 locuri;-sali pentru expozitii;-sali pentru receptii;-sala fitness şi aerobic;- bar (Club Live).

 HOTEL TISMANA

Complexul turistic S.C. ENERGETICA  S.A. Tismana, amplasat la 300 de metri de Mânăstirea Tismana, vă stă la dispoziţie cu o capacitate de 120 de locuri în 60 de camere, un salon restaurant de 120 de locuri cu bar de noapte şi dorim să ne fiţi oaspeţi cu prilejul unor banchete şcolare, simpozioane, cercuri didactice, tabere de studii, aniversări, cantonamente sportive, etc.Posibilităţile de agrement şi diversificare a programului constau în :- practicarea jocurilor sportive ca : tenis, volei, fotbal, şah, table e.tc. - efectuarea de drumeţii pe trasee marcate, ce încântă privirea prin peisajele ce le oferă (Mânăstirea Tismana, schitul Cioclovina, Piatra lui Iorgovan cu legenda acestuia, rezervaţia de castani seculari, peşteri, stîne de oi, e.t.c.).- excursii cu mijloace de transport auto proprii sau închiriate, la obiectivele turistice din împrejurimi : mânăstirile din nordul Olteniei, Operele şi Casa memorială „Constantin Brâncuşi, ” cheile Sohodolului, defileul Jiului, Câmpia libertăţii de la Padeş, amenajările hidroenergetice Cerna – Motru - Tismana e.t.c.    Condiţiile oferite de unitate şi de relieful zonei ne îndreptăţesc să ne considerăm gazde potrivite pentru : - organizare tabere şcolare         - organizare consfătuiri          - organizare cursuri de instruire

         - organizare de întâlniri jubiliare cu mese festive         - organizare de cantonamente sportive          - asigurarea de sejururi reconfortante în mai multe variante în funcţie de : a)  numărul de zile b)  tipul de pensiune c)  conţinutul meniului alesAmplasarea şi dotarea unităţii noastre este adecvată pregătirilor (cantonamentelor) pentru multe sporturi şi ne manifestăm disponibilitatea de a fi gazde şi a constitui o bază de lansare spre cât mai multe succese pentru  echipele din diferite discipline sportive.Conditiile naturale (aer, relief, climă) sunt benefice pentru aceste activităţi: - pentru pregătire fizică există un traseu de cca. 3 km pentru alergare de la hotel în pantă uşoară (diferenţă de nivel de peste 200 m) pe un drum forestier sinuos, din care derivă un traseu de întoacere în coborâre pe o cărare cu serpentine la o distanţă de 500 în apropierea  hotelului ; - nu sunt curenţi de aer (viscole), hotelul fiind împrejmuit de munţi ;Dispunem de centrală termică proprie care asigură căldură şi apă caldă.La 3 km. există teren de fotbal de dimensiune standard şi alături de unitate, două suprafeţe bituminate pentru diferite aplicaţii tactice utile diferitelor discipline sportive.Aerul puternic ionizat şi traseele din împrejurimi, marcate şi cu locuri amenajate pentru popas, cu privelişti încântătoare şi muzica pădurii, sunt multiple argumente să ne vizitaţi, pentru refacere dupa stresul acumulat în timpul anului.

HOTEL GILORT

Hotel GILORTjud. - GORJ, Reg. 4 Sud VestTârgu Cărbuneşti, Str. Trandafirilor, nr. 36B Tel.: 0253-37.80.18Fax: 0253-37.80.18

HOSTEL MIAMI

Targu Jiu, Gorj, Romania - Str. Calea Eroilor nr. 29Orasul Targu-Jiu poarta numele raului Jiu, care-l strabate si care in decursul timpului si-a mutat albia de la Delusorul Prejbei spre vest, formand trei terase ce constituie suprafata administrativa a localitatii.

Obiective turistice- Calea Eroilor si Brancusi

- Masa Tacerii- Aleea Scaunelor- Poarta Sarutului- Coloana Infinitului- Arhitectura- Monumentul Ecaterinei Teodoroiu- Biserica Sf. Apostoli- Biserica Sf. Voievozi- Muzeul Judetean- Muzeul de Arta- Teatrul "Elvira Godeanu"

HOSTEL DOVINOT

Localizare:jud. - GORJ, Reg. 4 Sud VestMihailesti, Calea Bucuresti nr. 238 Tel.:0246-27.82.88

HOSTEL ANABELL

Localizare:jud. - GORJ, Reg. 4 Sud VestTargu Jiu, Str.Victoriei, nr.142 Tel.:0253-21.03.32Fax:0253-21.03.32

MOTEL POPAS TURISTIC CERNA

Localizare:jud. - GORJ, Reg. 4 Sud VestCerna

Tel.:0740-19.57.80

MOTEL DASIANA

Localizare:jud. - GORJ, Reg. 4 Sud VestTargu Jiu, Str. Jiului Tel.:0253-22.19.95Fax:0253-22.19.93

Pensiunea Bumbaru  

capacitate: 12 persoane

camere: 4 sanitare5 bai5 dusuri5 wc

alte informatii- terasa - acces cu automobilul - acoperire Orangefacilitati - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Buzianu  

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare2 bai2 dusuri2 wc

alte informatii- acces cu automobilul - acoperire Orangefacilitati - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, trasee, monumente, informare

Pensiunea Casa Montana Ranca Parang    

Situata intr-o zona cu un deosebit potential turistic, atat pe timp de iarna cat si pe timp de vara, pensiunea Casa Montana se afla in statiunea Ranca, la o altitudine de 1800m. Climatul ozonat, tonifiant, îndeamnã la odihnã si recreere, la drumetii montane si practicarea sporturilor de iarnã. Numeroasele variante de trasee fac din Rânca un adevãrat centru al drumetiilor montane. Iarna este o zonã idealã pentru ski. Zãpada cade din septembrie si se mentine pânã în mai. În momentul de fatã existã doua pârtii de ski amenajate cu instalatii de teleski. Una din pârtii este dotatã si cu instalatie de nocturnã. Pensiunea

Casa Montana a fost deschisa la 1 decembrie 2007. Oaspetii nostri vor beneficia de conditii excelente de cazare si se vor putea bucura de extraordinara priveliste ce inconjoara pensiunea. Pensiunea este compusa din living unde iarna te poti relaxa langa semineu, dotat cu TV LCD + DVD Home Cinema, P.C., bucatarie complet utilata si baie la parter, o sala de mese unde se pot organiza intalniri de afaceri sau mese festive, o terasa spatioasa cu gratar. La etajul 1 sunt 3 camere duble cu baie proprie, iar la etajul 2, 1 camera dubla cu baie proprie si un apartament spatios cu baie proprie si terasa cu o priveliste superba catre Vf. Papusa .

Dotari & facilitati:- 12 locuri de cazare- 4 camere duble- 1 apartament- living - LCD in fiecare camera si living- bucatarie utilata - semineu - gratar- parcare auto- incalzire centrala si apa calda permanenta. Contact:Focsan Veronica Tel:0723376363www.casa-montana.4t.com

Pensiunea Cheile Oltetului    

capacitate: 30 persoane

camere:10 camere duble

sanitare

Alte informatii:LA 55 KM DE TG-JIU PE DN 67 Camerele sunt spatioase si au vedere spre munte si msnsstire. Cele dous saloane in care se poate servi masa, unul de 40 locuri si celalalt de 20 locuri, creeaza acea intimitate, atat de necesara in anumite momente. Pe terasa pensiunii se poate servi masa din primavara si pana toamna tarziu. Nu-ti trebuie mai mult de cinci minute ca sa ajungi la manastire pentru reculegere si unde, mai ales vara , muscatele de un colorit divers din cerdacul chiliilor iti incanta ochiul. Tot atat timp iti ia sa ajungi pe Cheile Oltetului si la Pestera Polovragi care este electrificata. La doar 32 km de pensiune este statiunea Ranca, atragatoare atat vara pentru drumetiile spre Obaraja Lotrului sau Papusa, cat si iarna pentru iubitorii sporturilor de iarna. Stratul de zapada se mentine pana in luna mai permitand practicarea skiului si saniusului. Doua teleschiuri faciliteaza accesul spre partii. Facilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, echitatie, monumente, informare.

Pensiunea Chilea    

capacitate: 4 persoane

camere:2 camere duble

sanitare2 bai2 dusuri2 wc

Alte informatii:- terasa - acces cu automobilul - acoperire Orange

Facilitati: - tv, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare

Pensiunea Daianu    

capacitate: 6 persoane

camere:3 camere duble

sanitare3 bai3 dusuri3 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Dragu    

capacitate: 2 persoane

camere:1 camere duble

sanitare1 bai1 dusuri1 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare

Pensiunea Dumitrescu    

capacitate: 4 persoane

camere:2 camere duble

sanitare2 bai2 dusuri2 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Eden    

Vizita, conferinta, calatorie de afaceri sau pur si simplu cateva ore petrecute impreuna cu familia....totusi seara e bine sa stii ca poti sa te retragi si sa te relaxezi ca acasa. Bucura-te de relaxare intr-un ambient plin de stil si comfort de inalta clasa, exclusiv, discret si individual. EDEN, unde oaspetii se simt ca acasa, pentru ca acel ceva vine de la sine......

Dotari & facilitati:Pensiunea EDEN este situata la 10 minute de centrul orasului Targu-Jiu, va pune la dispozitie 6 camere, dintre care 4 cu paturi duble si 2 cu paturi single, cu o capacitate totala de 12 locuri. Camerele sunt dotate cu dus/WC, apa calda curenta, aer conditionat, TV, acces la internet. Locurile de parcare sunt asigurate in curtea pensiunii.

Contact:Stetcu RodicaTel: 0722 211 570 / 0766 242 848Adresa:str. George Enescu nr 4,Targu-Jiu, jud. Gorj

Pensiunea Elena

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare1 wc

Alte informatii:LA 55 KM DE TG-JIU PE DN 67

Pensiunea Ella  

capacitate: 6 persoane

camere:3 camere duble

sanitare2 bai

Alte informatii:LA 45 KM DE TG-JRJ PE DN 67 D CU ABATERE DE LA BENGESTI PE DN 67 C Asezata in Novaci, pe strada Gilortului, Pensiunea "Ella" este usor de recunoscut gratie tinutei sale impozante. Facuta cu gust si mai ales inconjurata de o curte mare, cu gazon ingrijit, pensiunea satisface si cele mai exigente pretentii. Copiii dumneavoastra se vor simti, la randu-le, excelent, caci fetita gazdei este o nazdravana, iar spatiile de joaca sunt imense. Cum casa d-lui Marcel Savu este aproape de intersectia drumului cu statiunea Ranca, orice excursie pana sus va fi mult mai lesnicioas?..

OBIECTIVE TURISTICE: - Statiunea Ranca - la 18 km - Pentera Muierii - Baia de Fier - la I0 km - Cheile Galbenului - la 10 km - Manastirea Polovragi - la 14 km - Pestera Polovragi - la 15 km - Cheile Oltetului - la 10 km facilitati - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, echitatie, monumente.

Pensiunea Fometescu  

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare4 bai4 dusuri4 wc

Alte informatii:- terasa - acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Gurgui    

capacitate: 4 persoane

camere:2 camere duble

sanitare2 bai2 dusuri2 wc

Alte informatii:- terasa - acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati:

- tv, telefon, animale, pescuit, trasee, monumente, informare

Pensiunea Jerca    

capacitate: 2 persoane

camere:1 camere duble

sanitare1 bai1 dusuri1 wc

Alte informatii:- terasa - acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, incalzire, animale, pescuit, trasee, monumente, informatii.

Pensiunea La Marian    

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare2 bai

DOTARI: masa la cerere, incalzire centrala, TV, doua bai, telefon SPECIALITATE CULINARA: tocanita de pui la ceaun

OBIECTIVE TURISTICE: - Hobita - Casa muzeu Constantin Brancusi - la 12 km - Manastirea Tismana - la 3 km - Pastravaria manastirii - la 3 km - Podul natural de la Ponoare - la 14 km - Schitul Cioclovina de jos - la 5 km - Schitul Cioclovina de sus - la 7 km Facilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, pescuit, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Mindoiu  

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare4 bai4 dusuri4 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Nebunu    

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare4 bai4 dusuri4 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Pau  

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare4 bai, 4 dusuri, 4 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul, acoperire OrangeFacilitati: - tv, tlefon, incalzire, animale, pescuit, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Roxana  

capacitate: 6 persoane

camere:3 camere duble

Sanitare: 3 bai

SERVICII DOTARI: incalzire centrala, doua bai, living, TV SPECIALITATE CULINARA: ciorba de spanac cu carne de miel Facilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Savu  

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare4 bai, 4 dusuri, 4 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Tara      

capacitate: 25 persoane

camere:13 camere duble

sanitare13 bai

Alte informatii:LA 63 KM DE TG-JIU PE DN 67 C OBIECTIVE TURISTICE: - Manastirea Polovragi - la 32 km - Pestera Muierii - Baia de Fier - la 26 km - Manastirea Crasna - la 31 km - Varful Papusa - Lacul Galcescu - Cabana Obarsia Lotrului

Facilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, monumente.

Pensiunea Tarban  

capacitate: 6 persoane

camere:3 camere duble

sanitare3 bai3 dusuri3 wc

Alte informatii:- terasa - acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare

Pensiunea Teo  

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

Sanitare:2 bai

Alte informatii:Aproape de centrul localitatii, pe o ulita care urca spre munte se afla pensiunea Teo a familiei Teodorescu. Casa are 4 dormitoare, un living pentru masa si alte activitati, o curte spatioasa, o bolta de vie si daca apa Galbenului nu este suficient de mare puteti face plaja si baie la piscina din curte. In imediata apropiere este Valea Galbenului si Pestera Muierii , electrificata - ce ascunde in adancurile ei frumuseti nebanuite si care musai trebuie vizitata. Se pot face plimbari cu cai, drumetii in padure, vizite la stane sau la centre mestesugaresti, asta in toate anotimpurile. Septembrie este luna in care va veti simti cel mai bine, avand in vedere ca este un climat bland si puteti participa la sarbatoarea “Coboratul oilor de la munte” intr-un perimetru amenajat la iesirea din pestera. OBIECTIVE TURISTICE: - Statiunea Ranca la 26 km - Pestera Muierii- Baia de Fier - la 1 km - Manastirea Polovragi - la 5 km - Cheile Galbenului - la 2 km - Pestera Polovragi - la 6 km

Pensiunea Trasca  

capacitate: 10 persoane

camere:5 camere duble

sanitare5 bai, 5 dusuri, 5 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Pensiunea Tismana    

Vila este situata in depresiunea Tismana - Celei, la poalele Muntilor Valcan si cele ale Dealului Sporesti, pe cursul superior al Raului Tismana, o zona de interes cinegetic. La doar 200 m de vila se afla Sfanta Manastire Tismana, unul din cele mai cautate si pretuite locuri de reculegere si inchinare.Capacitatea totala de cazare este de 24 persoane. Structura de cazare:- 6 camere cu cate 2 paturi dbl, bai proprii, 2 camere cu cate 2 paturi sgl, baie comuna- 2 apartamente cu 4 locuri, baie proprie- restaurant (50 de locuri), terasa, bar, crama- sala de intruniri la mansardaTarife cazare (persoana/zi):- cazare cu pensiune completa: 86,50 Lei (RON)Facilitati:- incalzire centrala- apa calda si rece in permanenta- parcare in curte- curte mare- terasa- TV- Tv cabluObiective turistice:- Pestera Gura Plaiului- Cheile Tismanei- Manastirea Tismana - " maretul cuib al Basarabilor" ce cuprinde un valoros tezaur adunat in decurs de 6 secole, locul unde Sfantul Nicodim a petrecut o mare parte din viata- Schitul Ciclovina de Jos si de Sus- Manifestare populara traditionala

- Pastravaria Tismana- Pestera Gura Plaiului, Cioaca cu brebeni- drumetii in Cheile Sohodolului- castanii comestibili seculari- Hobita - locul de bastina a lui Constantin Brancusi si Complexul Sculptural Constantin Brancusi din Targu -Jiu- Biserica de lemn Sf. Apostoli Petru si Rares ( 16 km in Brebina)- Biserica de lemn Sf. Dumitru ( Brebina, 16 km)- Biserica de lemn Sf. Voievozi ( Godeanu, 16 km)- Centru etnografic Brebina ( 16 km)- padurea de liliac Ponoarele - padurea Draghiceanu

Pensiunea Vladimirescu    

capacitate: 7 persoane

camere:1 camere single3 camere duble

sanitare4 bai, 4 dusuri, 4 wc

Alte informatii:- terasa - acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Cabana Cerbul  

capacitate: 6 persoane

camere:1 camere single2 camere duble

sanitare2 bai

Alte informatii:Pe un traseu care scurteaza cu 50 km accesul spre Baile Herculane, drum modernizat, la coborarea in valea legendarului Iorgovan, intr-un perimetru inconjurat de verdeata, Dl. Misu si-a construit o caban, pentru odihna sa si a familiei. Cum nu-i place solitudinea a introdus cabana in circuitul turistic pentru ca cei rataciti prin zona sa poata gasi liniste, aer curat, peisaj mirific si confortul cu care sunt obisnuiti. Situat la marginea padurii poti lua contact direct cu lumea necuvantatoarelor, calci pe potecile animalelor, culegi flori sau ciuperci si poti de asemenea sa faci dulceata de fragi, mure, zmeura, macese, care abunds in zona. La doar 20 de minute de mers cu masina ajungi la apa racoroasa a Cernei unde poti sa-si incerci norocul la pescuit. Cum intri in valea Cernei, la dreapta poti ajunge la impresionantele izvoare ale Cernei, spectacol fascinant al naturii. La stanga cobori spre Baile Herculane cu vile si cabane pe marginea soselei si poti beneficia de apele tamaduitoare ale Cernei la locul numit 7 Izvoare. Cabana este mare, cu spatii generoase, are beci racoros, parter si etaj mansardat.Vila Bistriciaora    

capacitate: 8 persoane

camere:4 camere duble

sanitare3 bai

Alte informatii:LA 25 KM DE TG-JIU PE DN 67 D CU ABATERE DIN PESTISANI

SERVICII: se ofera masa la cererea turistilor DOTARI: living 60 m, bucatarie, bar, trei grupuri sanitare, incalzire centrala, apa rece, calda, TV cablu, telefon, gratar, acces la bucatarie. SPECIALITATE CULINARA: ciorba de gasca cu zeama de varza OBIECTIVE TURISTICE: - Hobita - Casa muzeu Constantin Brancusi - la 7 km - Manastirea Tismana - la 20 km - Podul natural de la Ponoare - la 27 km - Monumentul de la Pades - la 21 km - Pastravaria Tismana - la 12 km - Pestera Ciorii - la 50 m Facilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, pescuit, trasee, informare.

Vila Lucretia    

capacitate: 10 persoane

camere:5 camere duble

sanitare4 bai, 4 dusuri, 4 wc

Alte informatii:- acces cu automobilul - acoperire OrangeFacilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Vila Pusu    

capacitate: 10 persoane

camere:5 sanitare: 4 bai

Alte informatii:La Ranca, statiune montana despre care se va auzi si se va scrie mult foarte curand, veti avea placuta surpriza sa intalniti la tot pasul vile, cabane, hoteluri, care atrag turistii, mai ales in sezonul de iarna. Ii celelalte anotimpuri, cu farmecul lor aparte reprezinta tot atatea motivatii pentru a urca la cei 1600 m, aproape de Muntele Papusa si Lacul Galcescu. Peisajul, vesnic verde, punctat primavara si vara de coloritul divers al florilor de munte si de suprafetele mari acoperite de zapada iarna, a atras o multime de investitori care s-au orientat spre aceasta zona din nord-estul judetului. Vila PUSU este situata aproape de punctul de plecare al teleschiului, distanta nefiind mai mare de 100 m. Compusa din parter, etaj si mansarda, vila asigura confortul necesar turiltilor si o vedere panoramica asupra imprejurimilor. Facilitati:- tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, informare.

Vila Teodora    

capacitate: 32 persoane

camere:14 Sanitare:14

Alte informatii:LA 30 KM DE TG-JIU PE DN 67 Situata pe malul Blahnitei. foarte aproape de centrul civic al statiunii, vila se incadreaza SERVICII, DOTARI - bai proprii, frigider, televizor, cablu, telefon OBIECTIVE TURISTICE: - Manastirea Crasna la 14 km - Manastirea Lainici - la 49 km - Pestera Muierii - la 29 km - Manastirea Polovragi la 36 km

- Statiunea Ranca la 37 km - Manastirea Horezu - la 58 km Facilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, pescuit, trasee, monumente, informare.

Vila Carmen    

capacitate: 6 persoane

camere:3 camere duble

sanitare4 bai

Alte informatii:LA 17 KM DE TG-JIU PE DN 67 D SERVICII: se ofera masa la cererea turistilor, patru grupuri sanitare, telefon, TV, terasa, curte.SPECIALITATEA CASEI: papricas de pui cu smantana OBIECTIVE TURISTICE: - Cheile Sohodolului - la 1 km - Hobita - Casa muzeu Constantin Brancusi - la 13 km - Manastirea Tismana - la 26 km - Pastravaria Tismana - la 18 km - Podul natural de la Ponoare - la 36 km Facilitati: - tv, telefon, incalzire, curte, loc de joaca, pescuit, trasee, monumente.

Vila Ursu      

capacitate: 20 persoane

camere:10 camere duble

sanitare8 bai, 8 dusuri, 8 wc

APARTAMENTE: 2 RESTAURANT: 40 locuri SERVICII, DOTARI: bar, terasa, crama, sala de intruniri, incalzire centrala SPECIALITATE CULINARA: tochitura gorjeneasca cu mamaliguta. Facilitati: - tv, telefon, incalzire, animale, pescuit, echitatie, trasee, monumente, informare.

Popasul Jalesului      

Capacitate de cazare:  Compexul dispune de 2 apartamente, o camera cu 3 locuri, o camera cu 4 locuri si 14 camere duble. Camerele au grup sanitar propriu, sunt dotate cu televizor color

  Ttarife:Singel (1 loc) _____________950.000 lei/cam/ziDoubel (2 locuri)__________ 950.000 lei/cam/ziTriple (3 locuri) __________1.350.000 lei/cam/ziCamera de 4 locuri_______ 1.500.000 lei/com/ziApartament ____________ 1.600.000 lei/zi

Servicii:Complexul dispune de piscina in aer liber, sauna, parcare, garaj, teren de tenis si fotbal, bar de zi si noapte, exchange office. la cerere: transport local, inchirieri articole sportive, biliard, loc joaca copii , inchitiere masina, gratar in curte.

 

Tarife:Teren tenis 3.000.000 lei/ziMasa  tenis 1.500.000 lei/zi Piscina rezervata 8.000.000 lei/zi    sau 150.000lei/persoanaTeren minifotbal 1.500.000 lei/ziSala de Conferinata 5.000.000    lei/zi sau 1.500.000 lei/hFoc de tabaraSala gorjeneasca cu taraf de    lautari 8.000.000 leiPlimbari cu trasuraDiscoteca 5.000.000 lei/2h (scule    si lumini profesionale+spatiu    special amenajat)  In Tg-jiu operele lui Brancusi: Coloana Infinitului, Masa Tacerii si Poarta Sarutului. Acces: rutier DN Tg-Jiu - Baile HerculaneContact:Telefon: 0253/278327Telefon mobil: 0722341350Adresa de mail: popasuljalesul@yahoo.com Persoana de contact: DAVITOIU NICOLAE

RESTAURANTE:

# Livisand SRL Motru

Descriere:  Restaurant. Transport rutier intern de marfa. Servicii de transport local. Adresa:  Aleea Muncii Bl.H3, Sc.4, judetul Gorj  Telefoane:  0253-360.558  

# Restaurant Flora Targu Jiu

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Strada Eroilor Bl.2, parter, judetul Gorj  Telefoane:  0253-214.718

# Restaurant Gilort Targu Carbunesti

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Strada Trandafirilor 136 A, Targu Carbunesti, judetul Gorj  Telefoane:  0253-378.018

# Restaurant Gorjul Targu-Jiu

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Strada Eroilor 6, Targu Jiu, judetul Gorj  Telefoane:  0253-216.195

# Restaurant Intim Targu-Jiu

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Strada Eroilor Bl.2, parter, judetul Gorj  Telefoane:  0253-214.718

# Restaurant Jiul Targu Jiu

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Strada Victoria, Targu Jiu., judetul Gorj  Telefoane:  0253-224.384

# Restaurant La Fantana Lui Cosbuc Balesti

Descriere:  Restaurant cu specific romanesc.  Adresa:  Sat Talpasesti, Balesti, judetul Gorj  Telefoane:  0253-213.911

# Restaurant Livisand Motru

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Calea Severinului 16, Motru, judetul Gorj  Telefoane:  0253-360.690

# Restaurant Parc Targu Jiu

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Bulevardul C-tin Brancusi 10, Targu Jiu, judetul Gorj  Telefoane:  0253-211.441

# Restaurant Pestera Muierilor Baia de Fier

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Baia de Fier, 217030., judetul Gorj  Telefoane:  0253-461.299

# Restaurant Sohodol Targu Jiu

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Strada 30 Decembrie nr.2, Targu Jiu., judetul Gorj  Telefoane:  0253-210.363

# Restaurant Tic-Tac Targu Jiu

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Strada Victoriei 54, Targu Jiu, judetul Gorj  Telefoane:  0253-247.391

# Restaurant Valentina Motru

Descriere:  Restaurant.  Adresa:  Aleea Trandafirilor, Motru, judetul Gorj  Telefoane:  0788-214.514

Potentialul de Comunicatie

Cai de ComunicatieLungimea reţelei feroviare însumează 236 km (221 km electrificaţi), iar cea a

drumurilor publice 1.886 km (610 km modernizate). Un loc aparte în transportul feroviar îl ocupă sectorul de căi-ferate Bumbeşti - Livezeni (30 km, 38 tunele, 25 viaducte, 10 poduri), dat în folosinţă în 1948, care scurtează drumul dintre Oltenia şi bazinul carbonifer Petroşani.

Trasee turistice

Traseul nr. 1: Lainici – vf. Babei – m. Reciul – Ciocîrliul Grivelor – vf. Parîngul Mare –Curmătura Gruiul – Stîna RoşiileTimp de mers: 11–13 ore. Traseul poate fi împărţit în două etape: A. Lainici –

stîna Mormîntul Florii 6½–7½ ore; B. Stîna Mormîntul Florii –stîna Roşiile 4½–5½ ore.

Marcaj: bandă roşie pe porţiunea vf. Parîgul Mare – şaua Gruiul.Traseul este accesbil numai vara, drumeţilor care înnoptează în cort propriu sau la

stîne.Este unul din cele mai frumoase trasee din defileul Jiului spre marile înălţimi ale

Parîngului.Datorită lungimii şi diferenţelor de nivel mari, el poate fi străbătut într-o singură

zi numai de drumeţii bine antrenaţi. Pentru a înlesni parcursul se recomandă împărţirea în 2 etape, avînd posibilitatea să stabilim locul de tabără fie la stîna Mormîntul Florii, fie mai jos în apropiere de stîna Prisloapele.

Itinerarul începe la podul peste Jiu al D.N. 66, situat la cca 1,5 km nord de campingul Lainici.

Vom lua apă în bidon mai ales pentru primele 4 ore de urcuş. Imediat după pod se ramifică la dreapta o şosea forestieră, pe care ne abatem cca 50 m. În stînga drumului, la baza coastei repezi, se zăreşte poteca traseului, care începe de lîngă un nuc secular. Urcuşul debutează cu pante obositoare, ca de altfel toate pantele din defileu. Intrăm în pădurice spre sud. După cîteva serpentine scurte întîlnim o primă ramificaţie; evităm poteca din dreapta şi urcăm la stînga ieşind tot în serpentine într-o poiană. Ne aflăm pe culmea îngustă Faţa Babei (cca ½ oră de la pod). În strunga stîncoasă (cca 570 m) în care putem zări Jiul convulsionat în jurul stîncilor Babei, priveliştea este emoţionantă: şoseaua şi calea ferată se împletesc cu caznă printre locşoarele dintre apă şi stîncile sfredelite de tuneluri. Din tumultul Jiului ajunge la noi doar un vuiet înăbuşit de perdeaua pădurilor...Din strungă urcăm spre est, la început domol, apoi tot mai din greu printre pajişti şi pîlcuri de livadă. Mai sus se află o casă ţărănească de vară („conac“) folosită în timpul cositului. Tăiem o limbă de pădure, apoi într-o pitorească poiană întîlnim un nou „conac“ şi stîna Baba (780 m). Poteca bună pînă aici „se despleteşte“ în mai multe fire, din care nici unul nu ne este de folos. Din acest loc urcăm pieptiş spre marginea pădurii care îmbracă culmea Babei şi în cca 40 min atingem creasta (990 m alt.). În dreapta, în luminiş se află vf. Baba (1002 m). Timp de mers pînă aici 2–2¼ ore. Din creastă direcţia se schimbă brusc spre nord, paralel cu Jiul. Traseul trece numai prin pădure exact pe creastă. Reperăm marcajul forestier dungă roşie pe arbori. Traversăm după cca 300 m o poieniţă pe creastă (mici abrupturi), străbatem o zonă plată, coborîm cîteva zeci de metri şi reintrăm în pădure. Trecem o nouă şa, urmată de un vîrf mic şi sosim într-o altă şa mai adîncă. De aici urcuşul se prelungeşte pînă la vf. Cheafa (1204 m), înconjurat de fagi groşi şi falnici. La nord de vîrf coborîm într-o şa cu profil în formă de „V“ (1114 m), apoi urcăm pînă la liziera unei mari poieni (vest) cu splendide privelişti spre Munţii Vîlcan şi Defileul Jiului. După cca 200 m reintrăm în pădure, tot pe creastă, în urcuş mai domol. Atenţie: se va evita poteca ciobănească coborîtoare spre valea Strîmbele (dreapta)! Urmărim poteca pe curba de nivel tot pe versantul estic pînă la marginea unei poieni cu brusturi. La 300 m de lizieră ne abatem din potecă la stînga şi găsim hăţaşe de oi care

converg la stîna situată lîngă pereţii albi ai Pietrei Argelelor (1345 m). Din dreptul stînei coborîm lent prin poiană – culoar către dreapta pînă la obîrşia pîrîului Pîrleele unde găsim apă la izvor. După un scurt popas trecem pe malul opus intrînd pe curba de nivel în poiana Văcăriei în apropiere de stîna Vălăreanu (timpul total de mers: 3¼–3¾ ore). Mai departe ne vom călăuzi de o „şosea“ veche, acum năpădită de iarbă. Pe ea se circulănumai cu piciorul; „şoseaua“ ocoleşte pe la sud m. Pietriceaua, trece pe lîngă izvor Pîrleele (apă de băut) şi iese în gol de munte la est de vf. Pietriceaua (1422 m). În faţă, spre est, se înalţă vf. Recii (1468 m). În şaua lui vestică părăsim „şoseaua“ care coteşte spre sud şi de lîngă Tăul Porcului, scurtăm pe potecă pe la nord de vf. Recii; după cca 300 m regăsim „şoseaua“ de creastă (acum mult mai vizibilă). Priveliştea este largă şi frumoasă mai ales spre culmile înalte ale Parîngului. Ocolim izvoarele pîrîului Obîrşia Polatiştei, deasupra cărora „şoseaua“ desenează mici serpentine, apoi intrăm în pădure, menţinîndu-ne pe creastă sau pe versantul nordic pînă în şaua Prisloapelor (1286 m). Ieşim din pădure în poiana unde se află şi stîna Prisloapelor (1367 m), punct unde se termină „şoseaua“ locul ei luîndu-i o bună potecă ciobănească care ne va conduce pînă la vf. Parîngul Mare. Pînă în această poiană am străbătut o zonă de munţi mărunţi împăduriţi cu făget şi presăraţi cu poiene frumoase. Mai departe însă vom urca cu efort tot mai evident spre marile înălţimi cu climă aspră. De la stînă reintrăm în pădurea deasă, urcînd în serpentine pe potecă. Traversăm un firav cordon de brazi, singurul pe tot traseul, şi ne strecurăm pe culme în lungul unui gol de munte care, după cca 30 min. de la stîna Prisloapele, ne scoate la adevăratul gol de munte de la baza Ciocîrliului Grivelor. În stînga, la cîţiva paşi se află stîna Mormîntul Florii (1555m) unde putem înnopta sau putem găsi un loc pentru cort. Timp total de mers: 6½–7½ ore.Partea a doua a traseului nr. 2 se desfăşoară numai în etajul subalpin şi alpin. Ne vomîmprospăta provizia de apă pentru cca 4 ore. De la stînă reluăm urcuşul pe mijlocul culmii direct spre nord (privelişte spre munţii Retezat şi Vîlcan). Ţinta imediată a urcuşului este şaua Ţapului, aflată la est de vf. Ciocîrliul (grămezi de lespezi la est) şi după încă 150 m diferenţă de nivel începem ocolirea Ciocîrliului Grivelor pe flancul estic, în urcuş domol. În depărtare, spre răsărit se profilează creasta Tăuzul – Molidvişul, convergentă la creasta Ciocîrliului în vf. Mîndra.După mai bine de o oră de la stîna sosim pe creastă în şaua Ţapului (2000 m), loc cu privelişti interesante spre căldările sudice de sub vf. Parîngul Mare. Versantul sudic al piscului este bolovănos şi puternic înclinat, însă accesibil, înaintăm pe platoul şeii spre est şi începem un nou urcuş spre vf. Ţapul (2160 m). După 20 min. atingem acoperişul înalt al acestui vîrf, care spre nord-est se uneşte aproape fără şa cu vf. Mîndra. Creasta devine stîncoasă. Ocolim prin est un contrafort al Mîndrei şi urcăm chiar la vf. Mîndra (2360 m), de unde se văd bine versanţii sudici ai Parîngului şi Vîlcanului (timp de mers: 2½ ore). Dintre înălţimile cele mai remarcabile distingem în apropiere piramida Gruiului, apoi şirul de vîrfuri alpine pînă dincolo de Mohorul care ascund m. Păpuşa şi panglica şoselei alpine (D.N. 67 C). Traseul nr. 2 continuă direct spre nord tot pe creastă. Traversăm o şa înaltă, ultima înaintea crestei principale (în dreapta hornprăpăstios). Urmează ultimul urcuş, care ne scoate după 3–3½ ore de la stînă pe cel de al 4-lea pisc al munţilor româneşti: Parîngul Mare (2519 m). În acest punct întîlnim şi poteca de creastă marcată cu bandă roşie (traseele nr. 7, 8). După un popas binevenit reluăm traseul. Ne orientăm spre est în lungul crestei principale pentru a urmări poteca marcată (traseul nr. 7). Coborîm cca 20 min. o muchie puternic înclinată cu abrupt pe

stînga pînă în şaua Gruiul (2305 m), loc în care vom lăsa poteca marcată, şi ne vom abate la stînga spre stîna Roşiile. Din şaua Gruiul urmează cea mai grea parte accesibilă turiştilor avansaţi, o coborîre (fără potecă şi marcaj) pe pantă inclinată cu aspect de horn, mai ales în partea superioră. În caz de polei sau zăpadă exista pericolul de alunecare şi deci această porţiune nu se recomandă.Din şa alegem hornul mijlociu, hornul vestic fiind mai dificil. Panta este forte înclinată (30– 40') şi acoperită cu iarbă şi pietriş. După cca 80 m diferenţă de nivel, panta se domoleşte tinzînd să se aplatizeze în apropiere de lacul Mîndra (2148 m) care se distinge pe fundul căldării superioare. În cale, apar lespezi mari. După cca 20 min, de la creastă sosim în dreapta lacului pe un tăpşan cu iarbă, loc de hîrjoană al caprelor negre. De pe această treaptă glaciară trebuie să coborîm evitînd un mare prag stîncos ce barează căldarea spre nord. Acest lucru se poate face fie prin latura din dreapta noastră, fie prin cea din stînga. Pe latura din dreapta folosim la început o potecă ce se strecoară pe tăpşanul cu iarbă pînă la marginea pragului stîncos. Din marginea prăvălişului coborîm pe la baza peretelui pe lîngă şi peste lespezi, dirijîndu-ne treptat spre stînga în jos, pînă la pîrîul Mîndra; de-a lungul lui coborîm apoi la Lacul Lung (2030 m), o frumoasăoglindă de apă, situată pe o treaptă intermediară a imensei căldări. O altă variantă începe de la capătul nordic al lacului şi coboară pe un vîlcel cu iarbă, avînd de această dată în dreapta stînca ce străjuie pragul; atingem astfel izvorul care coboară din l. Mîndra şi care apare mai clar de sub lespezi în apropiere de Lacul Lung. Din şaua Gruiului pînă la Lacul Lung coborîrea durează 20– 30 min. pe ambele variante.Depăşim lacul pe malul vestic, pînă la capătul nordic unde facem un scurt popas pe tăpşanul de unde se vede l. Roşiile (loc de cort). De la tăpşan coborîm pe poteca ciobănească trepte ierboase pe lîngă marele abrupt „Punctul Roşu“, pentru a ajunge pe platforma unde odihnesc apele l. Zănoaga Stînei. Traversăm pîrîul care iese din lac, urcăm un dîmb situat la nord şi sosim la stîna Roşiile, în preajma, căreia putem să ne instalăm tabăra (1925 m).

Traseul nr. 2: Novaci – Valea Gilortului – Cabana RîncaTimp de mers: 7–8 ore

Traseu accesibil tot timpul anului.Tot timpul vom avea drept călăuză D.F.Gilort, prelungit cu D.F. Romanul şi D.F. Dîlbanul (cca 26 km), iar în final noua şosea turistică Dîlbanul – Rînca (2 km). Frumuseţea traseului nr. 3 o constituie valea strîmtă şi dăltuită în stîncă a Gilortului.Pornim de la hanul Novaci (460 m) situat în apropiere de centrul oraşului, îndreptîndu-ne pe strada principală, paralelă cu Gilortul. Ieşim din Novaci spre nord, lăsînd în dreapta ramificaţia D.J. 662 spre Baia de Fier şi D.N. 67 C spre cabana Rînca (traseul nr. 4). Străbatem cale de 4,5 km localitatea Novăcei pe şoseaua comunală, lăsînd în stînga la km 1,5 o ramificaţie a şoselei pe valea Novăcei. Culmile scunde şi golaşe se strîng repede în preajma şoselei, astfel încît la IEIL Novaci întrezărim cheile Gilortului. În acest punct se termină drumul comunal şi începe D.F.Gilort (km 0). Ca pînă aici, şoseaua se menţine şi în continuare pe malul drept. După o curbă în urcuş începem şirul nesfîrşit de coturi pe care le despică Gilortul în inima de piatră a Munţilor Parîng. La apus se înşiră, pe cca 4,5 km, coastele prăpăstioase ale Ciocăliei Novacilor, iar la răsărit cele ale Măgurei. Gilortul spumegă în vîltori de

culoarea smaragdului, umplînd cu vuiet toată valea. Uneori şoseaua se anină de marginea stîncii chiar lîngă apele învolburate, alteori se retrage spre „odihnele“ din gura şuvoaielor afluente.Cotiturile sînt extrem de strînse, şi numai după cca 4,5 km mai răsuflăm puţin scăpînd dinîncleştarea cheilor la locul unde Gilortul primeşte din vest apa Şipotului, iar din est apa Cerbului.Imediat ce trecem de pîrîul Drugilor (vest), Gilortul oferă splendide cascade, ce e drept nu prea înalte dar pline de farmec. La km 5,2 traversăm pe pod Gilortul şi identificăm la gura p. Cerbu (II) o cabană a Ocolului Silvic. După 1 km trecem din nou pe malul drept pe lîngă o nouă cascadă. Ne strecurăm iarăşi printre stînci dar de la km 7,5 valea se lărgeşte din nou la gura pîraielor: Redeiul (vest), Rînca (rampă de lemne) şi Dîlbanul (chei şi cascadă). Revenim pe malul stîng şi după cca 3½ ore de la plecare ieşim din strînsoarea cheilor la Magazinul alimentar forestier Romanul km (9,5; 940 m alt.), unde poposim. Aici D.F. Gilortul se abate la stînga pe valea Gilortului. La gura p. Romanul bornele kilometrice ale traseului nostru încep iar de la km 0.Reluăm urcuşul spre nord, pe valea Romanul mult mai primitoare, trecînd la cca 600 m, pe malul drept. Drumul fără elemente pitoreşti deosebite se desfăşoară cca 2,5 km pînă la gura p. Mioarele (vest). Aici începe D.F. Dîlbanul cu km O în acest punct. Din Novaci pînă aici sînt 16,5 km întotal. Şoseaua lasă o nouă ramificaţie la stînga (D.F. Mioarele). În ultim plan se vede imensa cupolă a Mohorului dominînd, cu fruntea încreţită de rîpe, toată valea mijlocie a Gilortului.Urcăm încă 1 km, trecem pe lîngă o mică construcţie şi traversăm apa Romanul ultima oară,începînd urcuşul pe coasta m. Dîlbanul, înapoi spre sud. La km 4 atingem muchia Dîlbanul(defrişare, zmeuriş); ramificaţie D.F. la dreapta pe Cioaca Dîlbanului, cu privelişte frumoasă spre muntele Redeiul. Cotim la stînga şi reintrăm în pădure pe coastele sud-estice ale Dîlbanului (şipot). Traversăm succesiv izv. Dîlbanului şi pîrîul „de sub cabana Rînca“; parcurgem încă o parcelă de pădure şi ajungînd în zona defrişată din fruntea muntelui Corneşul Mare la cabana I.F. (km 9,5; alt. 1450 m). Aici vom părăsi definitiv drumul forestier care înaintează spre izvoarele p. Rînca şi ne abatem la stînga pe serpentine (indicator turistic Rînca: 2 km). Urmează o serie de serpentine cu privelişte spre m. Plopul; intrăm în molidiş şi după cca 1,2 km de la ramificaţie ajungem în prelunga poiană Rînca (1500–1580 m alt.), pe care şoseaua o străbate în urcuş printrecabane. La capătul de sus al frumoasei poiene trecem pe lîngă cabana „Ciuperca“ şi după cîteva serpentine sosim la palierul cabanei principale. Aici intrăm la stînga pe şosea (punct de întîlnire cu tr. nr. 4) şi după 200 m ajungem la cabana Rînca (1580 m alt.).

Traseul nr. 3: Novaci – m. Cerbu – Cabana RîncaTimp de mers: 4–5 oreMarcaj: triunghi roşu. Şosea DN 67 C: 18 km

Traseu accesibil vara şi iarna.Ca şi traseul nr. 2, acest traseu porneşte tot de la hanul Novaci, fiind considerat principalul traseu de acces în Munţii Parîng pe versantele sudice. Pe tot parcursul şoseaua urcă susţinut pe culmi golaşe şi este străbătută zilnic vara de curse ITA cu plecare din Tîrgu Jiu.Începem traseul din centrul oraşului Novaci, urcînd pe strada principală pînă în dreptul

podului peste Gilort (504 m alt.) Aici D.N. 67 C lasă la stînga o şosea comunală spre Novăcei (.nr. 3). Trecem peste Gilort şi la prima răspîntie (indicator rutier şi marcaj) lăsăm în dreapta D.J. 662 spre Baia de Fier. Cotim brusc la stînga şi începem un şir de serpentine prin Novaci, apoi, după cca. 30 min. răzbatem pe culmea Măgurii, avînd în stînga valea Scăriţa şi ceva mai departe Gilortul, iar în dreapta valea Gilorţelului. Privelişte frumoasă spre nord la Mohorul şi Parîngul Mare! Urcuşul continuă acum pe culmea îngustă în linie dreaptă. După aproape 6 km ne apropiem de primele pîlcuri de pădure şi cotim la stînga pe serpentina din făgetul firav de la izvoarele Scăriţei (scurtătură pe culme). Şoseaua urcă pe coastă revenind după cca 1 km în culme sub Priporul Măgurii (în stînga stînci). Chiar sub Pripor şoseaua „taie“ peste o şa ierboasă trecîndde vf. Priporul Măgurii şi revine pe flancul estic. De data aceasta începem urcuşul accentuat, serpentinele evitînd pe la est vf. Măgura (1161 m). Atingem din nou culmea în şaua Măgurii şi tot la gol de munte urcăm pînă sub vf. Tolanu. Din Novaci şi pînă aici, ca de altfel de pretutindeni din creasta principală a Parîngului, vom zări marele turn al releului T.V. Ocolim între limita pădurii şi vf. Cerbu partea înaltă a muntelui (vest) şi la cca 13 km de la plecare (cca 3 ore) atingem din nou creasta lîngă stîna Cerbu (1556 m). Partea grea a urcuşului a rămas în urmă. De acum traseul devine o simplă plimbare pe culme. Imediat din şa trecem pentru cca 15 min. pe versantul răsăritean ca să depăşim vf. Plopul (1597 m) şi ajungem în şaua Florile Albe (case) la km 15. Şoseaua trece pe faţa vestică a m. Corneşul Mic şi urcă lent pînă în şaua Corneşul Mic unde apare indicatorul rutier Rînca 1 km la stînga. Atenţie! Şoseaua D.N. 67 C continuă pe palier pe sub vf. Corneşul Mare, depăşind cabana mai sus!Noi intrăm în unghi de 30° la stînga şi coborîm lent pînă ce atingem marginea pădurii. La cca 800 m de la ramificaţie o altă ramificaţie (indicator) ne atrage atenţia: şoseaua turistică spre cabana principală continuă înainte încă 200 m pînă la punctul terminus (1580 m), în timp ce ramificaţia din stînga coboară la Dîlbanul (tr. nr. 3 în sens invers).

Traseul nr. 4: Baia de Fier – cabana Peştera MuieriiTimp de mers: ½–¾ oră. Şosea modernizată, 2,5 km

Traseu accesibil tot timpul anului.Baia de Fier (565 m), comună mare de la poalele Parîngului, este punctul de plecare în această excursie deosebit de atrăgătoare. Pînă la Baia de Fier şi Peştera Muierii circulă curse ITA direct din Bucureşti şi Tîrgu Jiu. Plecăm din centrul comunei de la ramificaţia D.J. 662 (indicator rutier spre Peştera Muierii 2 km). Şoseaua asfaltată ne scoate repede din localitate pe malul stîng al Galbenului; o privelişte foarte interesantă ne atrage privirile spre nord: pereţi imenşi galben- roşietici, de calcare se prăbuşesc din netezimea platourilor cîte 200–300 m, deschizînd între ei o „poartă fermecată“ spre munte. Şoseaua intră direct pe lîngă pîrîu în cheile Galbenului. La vest se văd clar treptele care duc spre ieşirea din peşteră (punte peste r. Galbenul). Parcurgem şoseauapînă la capătul de sus al cheilor cînd valea se lărgeşte şi pantele domoale iasă loc pădurilor.Imediat la stînga se desprinde peste pod o scurtă ramificaţie pînă în curtea motelului Peştera Muierii (585 m), nouă bază turistică. În afară de clădirea principală mai sînt şi 5 căsuţe pentru camping. Cabana se află în imediata apropiere a intrării în Peştera Muierii (5 min. pe potecă).

Intrarea în peşteră este permisă numai cu ghid. Vizitarea se face numai în cursul zilei şi numai în galeria superioară electrificată.Peştera Muierii, ca şi alte peşteri constituite din calcare jurasice, s-a format prin acţiuneamilenară a apei bicarbonatate asupra stîncilor. Aici s-au găsit fosile ale ursului peşterilor precum şi ale omului din paleoliticul mijlociu.Accesul în peşteră se face de lîngă cabană pe o potecă ce urcă mai întîi spre sud-vest, pe lîngă un pîrîiaş, îl traversează şi apoi coteşte spre stînga pînă la poarta de intrare în peşteră. Lungimea părţii vizitabile este de cca 1 km (durata ½–1 oră).În peşteră se pot vizita: „Galeria Electricienilor“, stalactite şi stalagmite ca „Orga“, „Domul Mic“, „Altarul“, formaţii ciudate de calcită ca „Vălul Altarului“, „Candelabrul Mare“, „Amvonul“, „Stînca însîngerată“, „Puiul de rechin“, „Meduzele“. Mai depate se află „Bazinele Mari“ umplute cu apă, vitrina cu fosile de urs al peşterilor; urmează „Sala Turcului“ cu formaţiunile „Candelabrele Mici“, „Domul Mare“, „Cadîna“ etc. Unele sînt colorate în cărămiziu în contrast cu restul formaţiunilor. O altă sală „Sala Minunilor“ surprinde pe turist prin frumuseţea coloanelor. Către ieşire mai poate fi admirată „Sala cu Guano“, avînd pe tavan o „Broderie de Argint“; aproape de partea de ieşire, în dreapta se ascunde „Galeria Urşilor“, care coboară la palierele inferioare, rezervaţie speologică cu fosile de ursus spelaeus.La ieşirea în „Balconul“, amplasat deasupra cheilor, admirăm valea Galbenului şi şoseaua care se pierde printre multicolorele gospodării din Baia de Fier.De la cabana Peştea Muierii se poate urca la cabana Rînca, urmărind mai întîi D.F. pe valea Galbenului, apoi părăsind şoseaua în urcuş aţinut pefaţa Bîzglelor pînă la m. Burzu. Pe culme o potecă silvică conduce la nord-vest pe sub vf. Tolanu şi Cerbu în şaua Cerbu (tr. nr. 4). Timpul necesar între cele două cabane: cca 4 ore

Traseul nr.5: Cabana Rusu – vf. Parîngul Mare – l. Cîlcescu – Cabana Obîrşia LotruluiTimp de mers: 11½–13 ore.Marcaj: bandă roşie.

Iarna traseul este accesibil numai pe porţiunile: cabana Rusu – f. Cîrja şi înapoi.Pînă la dispariţia cabanei Parîng, traseul de creastă dura cu cca 1¼–1½ ore mai puţin. Înprezent ţinînd seama de lungimea sporită cu distanţa cabanei Rusu – poiana Parîng ca şi de starea marcajelor, traseul este recomandabil numai turiştilor bine antrenaţi.De la cabana Rusu (1168 m) pornim spre est traversînd şaua în vecinătatea stînei. Potecamarcată urcă puţin pe muchia ce se înalţă viguros, apoi de la un şipot ne îndreptăm paşii spre pantele din dreapta. Rămîn astfel în afara traseului pe muchie drumul de tractor, iar mai sus linia telescaunului. Trecem pe lîngă pîlcuri de fagi şi după cca 25 min. de mers ne aflăm pe golul muntelui Troiţa, la capătul de jos al pîrtiei de schi. Urmează o porţiune „de palier“ pînă în apropierea stînei „lui Stedie“ loc în care vom lăsa în stînga o potecă ciobănească spre cantonul pastoral „Căsuţa din Poveşti“ şi cabanele IEFS. Această potecă nemarcată răzbate apoi pe creastă în poiana Nedeilor unde vom ajunge şi noi. De la stînă vom urca, în continuare după semnalele de marcaj, pe clinurile vestice intrînd în pădure de molid, pînă pe muchia unde se află fundaţiile vechii cabane Parîng (1579 m). Privelişte frumoasă spre Petroşani şi vf. Cîrja.Poteca marcată urcă pantă mare prin culoarul muchiei m. Parîngul Mic. După cca 20 min. deja popas pătrundem în luminişul poienii Nedeilor (stînă). În vf. Nedeii se află staţia

terminus a telescaunului de la care şerpuieşte pînă la noi o potecă. În stînga şi mai jos se văd cabanele IEFS (cca 1700 m alt.). Ne aprovizionăm cu apă pentru cca 6 ore. Reluăm urcuşul accentuat pe pîrtia de schi pînă ce ieşim la limita superioară a brazilor (10 min). Dintr-o dată priveliştea se lărgeşte spre zona alpină din vecinătate, dominată de vf. Cîrja.Urcăm încă puţin pe culmea vf. Badea (1850 m; stînci la est). După un mic platou potecapărăseşte muchia, care urcă prin tufe de ienuperi la vf. Parîngul Mic (2074 m) şi se abate pe faţa sudică în urcuş moderat pînă în şaua Parîngului (1995 m) unde reîntîlnim creasta principală.Prima privelişte spre răsărit ne dezvăluie ţinutul prăpăstios al văii Mija Mare. Poteca se abate spre sud şi ne conduce pe creastă, avînd în stînga căldări le Mijei, iar în dreapta pantele prelungi spre valea Izvorul. Urmează o porţiune de creastă îngustă. Urcăm tot mai mult, mai ales în dreptul celor trei ondulări ale vf. Scurtu (alt. 2225 m); la sud de acestea coborîm cîteva minute în şaua Caprelor (2195 m) de la care se înalţă brusc m. Cîrja. Ne aflăm la „porţile de piatră“ ale Parîngului. Lespezile şi stîncăriile se ţin lanţ pînă sus pe vf. Cîrja. De la refugiul rudimentar din şaua Caprelor, ne încumetăm la urcuş dur pe poteca în zig-zag, ferindu-ne de marginea prăpastiei din stînga. După 4–4½ ore de la plecare sosim pe piscul Cîrja, la 2405 m. Priveliştea este cuprinzătoare şi încîntătoare: dominăm de la mare înălţime Valea Jiului, Munţii Vîlcan, privim de la acelaşi nivel crestele Retezatului cu vf. Custura şi vf. Păpuşa în prim plan. Aici, în Parîng însă,detaliile ne reţin atenţia mai ales pe creastă spre vf. Parîngul Mare şi în adîncul căldării Slivei pe fundul căreia licăresc apele lacurilor. După un popas îndestulător reluăm traseul de creastă, mai întîi printr-o scurtă coborîre din vf. Cîrja spre şaua Stoeniţei (2380 m). Ocolim vf. Stoeniţa (2421 m) pe la vest şi ne apropiem de şaua Gemănării (2378 m) adînc tăiată în stîncă. Traversăm şaua printre lespezi şi reluăm urcuşul spre sud în direcţia vf. Gemănarea (2426 m), înainte de cele două gurguie ale vîrfului se vede în stînga o mică trecătoare pe unde urcă poteca de la stîna Roşiile la creastă (tr. nr. 14). Aceeaşi potecă se lasă spre vest în defileul Jiului.Poteca marcată nu trece chiar pe vf. Gemănării; pentru frumuseţea priveliştii vom urca totuşi la vîrf ca să observăm mai uşor muchia Sliveiului care desparte căldările Sliveiul (în stînga) şi Seaca Parîngului (în dreapta). Prima, cu lacuri, este bogat înveşmîntată cu jnepeni şi pajişti, cealaltă este ţinutul cel mai sălbatic şi arid cu putinţă, o imensitate de lespezi năruite şi acoperite cu licheni cenuşiu-gălbui. Coborîm spre sud în şaua înaltă Tecanul (2400 m) avînd mereu de urmărit în stînga surprize alpine: pereţi surplombaţi, hornuri, muchii sfărîmate, toate străjuite de Parîngul Mare. După cca 10 min. de urcuş moderat din şaua Tecanul ajungem într-un punct pe creastă unde poteca se orientează brusc la stînga (est). Atenţie pe ceaţă! Ne aflăm la 2500 m alt. şi continuăm să urcăm pe acest „acoperiş“ încă aproape 500 m pînă ce în sfîrşit ajungem pe vf. Parîngul Mare (2519 m), cel mai înalt vîrf la vest de Olt. Vîrful propriu-zis este primitor; putemchiar să ne adăpostim de vînt într-o scochină unde este amenajat un zid de lespezi. Timpul de mers pînă aici 6–6½ ore. Prin aşezarea şi înălţarea sa vf. Parîngul Mare oferă o splendidă panoramă în care în afară de minunatele salbe de lacuri din căldarea Roşiile, a piscurilor vecine, a crestei ce se pierde în zare tocmai la Buila, mai putem distinge munţii Vîlcan şi Retezat, „podurile“ domoale ale Şureanului şi Lotrului, iar în zilele clare chiar piscurile Făgăraşului.După un răgaz îndestulător reluăm traseul. Imediat la est poteca se restrînge pe muchia îngustă (mare abrupt la stînga) şi coboară vertiginos în şaua Gruiul (2305 m). Aici se

desparte spre nord traseul nr. 2. În faţa noastră se ridică impetuos vf. Gruiul (2358 m) pe care îl urcăm parţial, la început pe muchia vestică pînă la 2340 m, apoi îl evităm pe la sud pînă la şaua Pîcleşa (2225 m).Admirăm căldările nordice şi creasta parcurse pînă aici. Mai departe parcurgem o zonă înaltă a crestei pe lîngă vîrfurile Pîcleşa (2335 m) şi Ieşul (2375 m) evitîndu-le pe la sud. Lîngă vf. Ieşul care lasă spre nord o ramificaţie mai mare prin m. Ghereşul (Dereşul) vom schimba direcţia de mers spre est cînd coborîm straşnic pînă la şaua Ghereşul (2113 m). Privelişte spre l. Ghereşul la nord.Spre nord-est se înalţă înaintea noastră vf. Coasta lui Rus (2301 m), cumpănă de ape între Jiu, Lotru şi Gilort. Poteca evită urcuşul direct la vîrf, îndreptîndu-se pieziş pe faţa sudică, unde şerpuiesc serpentine. La capătul urcuşului atingem din nou creasta principală, bineînţeles după ce depăşim spre est atît vf. Coasta lui Rus cît şi vf. Piatra Tăiată (2299 m), vecinul lui. Locul din creastă unde ne aflăm se numeşte „trecerea Piatra Tăiată“ (2255 m). Atenţie pe ceaţă! Marcaj numai pe pietre! Pe o lespede din şa se află inscripţia: „Spre Cîlcescu“ la stînga şi în jos, „Spre Rînca“ cu săgeată spre înainte, pe creastă.Poteca traseului nr. 7, marcată cu bandă roşie coboară iute în abrupt, pe sub pereţii PietreiTăiate. După cca 200 m lăsăm „înainte“ poteca ciobănească spre Găuri şi cotim la dreapta spre talpa văii, în direcţia lacului Zănoaga Mare ce se vede aşezat lateral în căldare. Poteca şi marcajul ne călăuzesc pe lîngă lac, apoi în traversare spre est de-a latul căldării peste o serie de izvoare.Trecem pe lîngă un bordei, şi în marginea de răsărit a circului glaciar, unde apare jnepenişul urcăm puţin la poalele abruptului Setea Mică şi coborîm o pantă lentă pînă la l. Cîlcescu (1935 m). Poposim pe tăpşanul ierbos de la coada nordică a lacului. Acest mare lac ne încîntă îndată ce- i zărim împrejurimile. Are o suprafaţă de cca 3 ha, iar undele sale limpezi sînt fulgerate de păstrăv argintii. Căldarea care adăposteşte l. Cîlcescu este înconjurată de abrupturi înecate în jnepenişuri. Pajiştile din apropierea lacului sînt smălţate cu flori mai ales în luna lui Cuptor.Pînă la cabana Obîrşia Lotrului mai este încă multă cale, de aceea popasul nu poate fi mai lung de ½ oră. Reluăm traseul coborînd spre nord pe lîngă pîrîul emisar (malul drept) timp de cca 3 min. Trecem astfel pe lîngă desişuri de jnepeni din care răsar bătrîne trunchiuri de zîmbri. La marginea treptei glaciare pătrundem printr-o deschizătură tăiată în stînci şi jnepeni. Trecem pîrîul pe malul stîng şi coborîm pe lîngă cascada Cîlcescu timp de cca 5 min. pînă la loc neted cu iarbă, în apropiere de confluenţa p. Cîlcescu cu p. Zănoaga Mare (1823 m). Trecem pe malul stîng şi coborîm mereu pe lîngă pîrîu intrînd în pădure (marcaj slab). După 25–30 min. de coborîre de la l. Cîlcescu observăm în dreapta m. Cîlcescu, ce setermină cu abrupt, deasupra locului unde se adună apele pîraielor Cîlcescu şi Iezerul. În acest ţinut pitoresc şi puţin umblat ia naştere rîul Lotru. Atenţie: loc important de orientare! Marcajul este slab, poteca se pierde pe distanţă decîteva sute de m. Din punctul de confluenţă coborîm cca 200 m pe malul stîng al rîului, apoi traversăm pe malul drept, ieşind într-o poieniţă (1600 m). De aici părăsim firul văii şi începem un urcuş domol, pe alocuri mai iute, spre nord, căutînd la liziera poienii urmele marcajului vechi.Firul potecii reapare la început slab, apoi din ce în ce mai conturat, suind pe coastele versantului vestic al văii. Ne aflăm în zona superioară a pădurii de brad. Trecem în vîlcel, apoi ne menţinem pe curba de nivel la cca 1700 m alt; urmează un nou vîlcel, iar dincolo

o poiană cu stîna Cărbunele l. Depăşim poiana pe din sus de stînă şi reintrăm în pădure pentru încă ¼ oră.Răzbatem din nou în poiană la stîna Cărbunele II, depăşim şi această aşezare şi reintrăm pe curba de nivel în pădure (marcaj slab). Coborîm lent printr-o zonă mocirloasă pentru ca după 10–11 ore de mers de la cabana Rusu să descindem pe şoseaua alpină Novaci–Sebeş (DN 67 C), în apropiere de borna km 54, şi la cca 7 km de Obîrşia Lotrului.Coborîm pe şosea o serie de serpentine (cca 3 km), şi revenim pe firul văii Lotrului, care aici curge în luncă largă. Trecem apa pe pod şi urmărim şoseaua la vale pe malul stîng. După cca 6 km sosim la cabana IF, Gura Gropii Seci, la ramificaţia DN 67 C cu DN 7 A (Voineasa –Petroşani). De aici mai avem doar ceva mai mult de 1 km pînă la gura v. Pravăţului, unde se află cabana Obîrşia Lotrului (1340 m).

Traseul nr. 6: Cabana Obîrşia Lotrului – l. Cîlcescu – vf. Parîngul Mare – Cabana RusuTimp de mers: 11½–13 ore.Marcaj: bandă roşie

Traseul greu accesibil iarna numai pînă la l. Cîlcescu.Deoarece mulţi turişti parcurg tr. nr.6 pe creasta principală a Parîngului şi în sensul de la Obîrşia Lotrului la cabana Rusu este necesară descrierea lui în sens invers, ceea ce facem la tr. nr. 6.De la cabana Obîrşia Lotrului km 61 coborîm pe şoseaua alpină DN 67 C cca 100 m pînă la joncţiunea cu şoseaua DN 7 A. Aici intrăm în dreapta în direcţia Novaci şi Petroşani cale de 1,3 km pînă la o nouă ramificaţie: la stînga spre Novaci, iar la dreapta spre Petroşani. Traseul nr. 8 foloseşte şoseaua alpină DN 67 C; primii 3,3 km se străbat prin lunca Lotrului, apoi după ce traversăm apa rîului, încă cca 4 km pe serpentine prin fînaţe şi pădure. În apropiere de borna km 54 părăsim şoseaua alpină care urcă spre muntele Ştefanu, şi ne abatem la dreapta (indicator prăbuşit) pe poteca marcată cu bandă roşie (vechi), în direcţia l. Cîlcescu. Urcuşul se desfăşoară prin pădure pe pante domoale, uneori netede şi mlăştinoase.După 2½–3 ore de la plecare ieşim în prima poiană lîngă stîna Cărbunele II. Travesarea laacelaşi nivel continuă prin poiană, peste vîlcelul cu apă, apoi prin pădure cca 15 min, pînă ce ieşim din nou într-o altă poiană lîngă stîna Cărbunele l. Traversăm poiana din sus de stînă, trecem peste un nou vîlcel cu apă şi reintrăm în molidiş. Marcajele sînt slabe, ca de altfel pe tot sectorul pînă la l. Cîlcescu. Treptat poteca se abate spre dreapta, apropiindu-se de Lotru în uşoară coborîre. În apropiere de apă ieşim în poiană mai mergem puţin pe malul rîului şi cu cca 200 m mai jos de confluenţa pîraielor Iezerul şi Cîlcescu, care formează Lotrul, traversăm pe malul stîng. Urcăm cei 200 m pînă la confluenţa sus-amintită unde poposim (1600 m), începînd de aici orientarea devine mai lesnicioasă, în schimb panta se iuţeşte. Lăsăm în stînga confluenţa şi deci şi gura văii Iezerul şi intrăm prin pădure pe valea Cîlcescu urmărind atent poteca paralelă cu pîrîul.După un urcuş susţinut prin pădurea seculară ieşim la gol, unde pîlcuri de jnepeni şi pajişti lasă destul loc pîrîului şi potecii. După cca 200 min. de la gura p. Cîlcescu ajungem la o nouă confluenţă, cea a p. Cîlcescu cu p. Zănoaga Mare (acesta din urmă sosind din dreapta). Traversăm mai sus de confluenţă p. Zănoaga Mare şi străbatem căldăruşa ierboasă, apropiindu-ne de abruptul cu care începe pragul treptei glaciare.

Poteca bine conturată pătrunde printre jnepeni şi stînci, abătîndu-se uşor spre stînga; ne apropiem treptat de firul apei Cîlcescu, care aici se aruncă în cascade. După cca 20 min. de urcuş trecem pîrîul pe malul drept şi în cîteva minute sosim la nivelul lacului Cîlcescu (1935 m). Timp de urcuş total pînă aici 4–4½ ore. (Vezi şi descrierea la tr. nr. 7).De la l. Cîlcescu poteca marcată cu semne împrospătate se îndreaptă spre creasta principală.Ocolim lacul pe la nord apoi jumătate pe la vest şi traversăm prin jnepeni, pe cărare, spre dreapta culmea scundă despărţitoare faţă de căldarea Zănoaga Mare. Coborîm puţin pe lîngă abruptul Păsări şi traversăm îndelung larga căldare, în urcuş lent. Repere: bordeiul de piatrăşi l. Zănoaga Mare situat la vestul căldării. Poteca trece pe lîngă lac şi coteşte la dreapta. De aici luăm apă pentru cca 7 ore. Urcăm apoi în semicerc către stînga pentru a ieşi lîngă pereţii Pietrei Tăiate.Aproape de creastă poteca marcată se uneşte cu poteca ciobănească de la stîna Găuri. Sus în creastă (2255 m) ne aflăm la ramificaţia potecilor spre Mohorul (est) marcaj triunghi roşu, şi Parîngul Mare – Cîrja sud-vest marcaj bandă roşie. Timp de mers: cca 1 oră de la lacul Cîlcescu.Tot de aici, fără potecă, urcă itinerarul nr. 16 spre vf. Coasta lui Rus, pe creastă spre vest – nord- vest.Din „trecerea Piatra Tăiată“ coborîm pe poteca principală în serpentine ocolind la nivelinferior „blocul“ de vîrfuri Piatra Tăiată – Coasta lui Rus, pînă ce regăsim creasta principală în şaua Ghereşul (stîlp de marcaj). De aici urmărim poteca în urcuş iute spre vf. Ieşul (ocol scurt pe la sud), pînă în şaua Ieşul (2325 m), cu o privelişte de o rară frumuseţe. Cale de aproape 1 km poteca se menţine la mare altitudine ocolind puţin pe la sud. vf. Pîcleşa (2335 m). Din şaua Pîcleşa (privelişte superbă spre căldarea Roşiile şi zona Gemănarea – Stoeniţa – Cîrja!) ocolim vf. Gruiul, tot pe flancul sudic ieşind în şaua Gruiul (2305 m), la baza urcuşului spre cel mai înalt vîrf, Parîngul Mare.Urcuşul la piscul cel mai înalt durează cca ½ oră şi se desfăşoară în lungul crestei. Evitămabruptul din dreapta urmărind cu stricteţe poteca deviată uneori în serpentine pe latura sud-estică. Pe vîrful Parîngul Mare (2519 m) ajungem după cca 7½–8½ ore de la plecare (vezi şi tr. nr. 7).Reluăm traseul nostru, care de aici ne va purta într-o coborîre continuă de la 2519 m la 1168 m alt. Trecem de vîrf şi parcurgem „acoperişul“ alpin spre vest; cărarea evită apropierea de abruptul nordic. După cca 500 m creasta se răsfrînge spre nord. (Atenţie! Coborînd mai departe pe direcţia „acoperişului“ vf. Parîngul Mare, ajungem pe piscul Gemănarea în v. Polatiştea!). Cotim deci un unghi de 90° spre nord şi coborîm lent pe lîngă marginea abruptă în şaua Tecanul (2400 m). De aici poteca bine conturată urcă sub vf. Gemănarea (2426 m), depăşeşte vf. Stoiniţa (2421 m) însă pe următorul vîrf, Cîrja (2405 m) trebuie să urcăm pînă în creştet. Aici lîngă grămezile de lespezi poposim cîteva minute sub impresia priveliştei încîntătoare asupra munţilor înconjurători. Timpde mers: 8½–9½ ore.Din vf. Cîrja începe de fapt cea mai prelungă coborîre pînă la cabană. Prima parte a coborîrii este dură pe poteca tăiată în piatră sau peste lespezi în apropiere de abruptul răsăritean. În şaua Caprelor (2195 m) poteca revine exact pe muchie pe lîngă un mic refugiu de piatră. Depăşim cele 3 proeminenţe ale. vf. Scurtu (2225 m) pe latura vestică şi coborîm ceva mai repejor spre şaua Parîngului (1995 m), adîncită pe creastă înainte de ultimul vîrf important. Parîngul Mic (2074 m), ce se înalţă spre nord. Din şa părăsim

creasta şi urmărind poteca clarâ, scurtăm pe coastele sud- vestice ale Parîngului Mic, traversînd cîteva vîlcele, pînă ce atingem piciorul vestic, Parîngul Mic, într-un mic platou. Evităm ridicătura vf. Badea (1950 m) şi coborîm pe lîngă limita păduriide molid în poiana Nedeia (1700 m) unde se află în stînga o stînă iar în dreapta, mai jos, cabanele IEFS (în apropiere, izvoare cu apă de băut). Poteca marcată se menţine spre vest coborînd iute, 20 direct prin pădure şi culoar pînă la 1579 m, în poiana fostei cabane Parîng. Părăsind creasta ne orientăm la dreapta spre versantul vestic, intrăm în pădure de-a coasta în uşor coborîş pînă dincolo de „stîna lui Stedie“ în poiana de pe m. Troiţa. Lăsăm în dreapta o potecă ce urcă în poiană spre m. Troiţa; după o porţiune de cca 300 m pe orizontală reintrăm în pădure coborînd tot timpul; după cca 3 ore de la vf. Cîrja ieşim la şaua Rusu, lîngă cabana Rusu (1168 m) unde sfîrşeşte traseul nr. 6.De la poiana Nedeilor se poate scurta traseul cu cca 30 min. dacă coborîm pe lîngă cabanele IEFS şi staţia terminus a telescaunului, parţial pe noua şosea, apoi pe poteca nemarcată prin pădure spre cantonul pastoral „Căsuţa din Poveşti“. De aici prin poiana de pe m. Troiţa şi prin pădure, pe deasupra „stînei lui Stedie“, ieşim direct în şaua Rusu, lîngă cabană.

Traseul nr7: Cabana Rînca – m. Urdele – v. Iezerul – Cabana Obîrşia LotruluiTimp de mers: 6½–7½ oreMarcaj: triunghi roşu, potecă marcată, bandă roşie şi triunghi roşu.

Traseul este greu accesibil iarna, recomandat numai pentru schiorii avansaţi.Între cabana Rînca (1580 m) şi cabana Obîrşia Lotrului (1340 m) există legătură pe şoseaua nemodernizată DN 67 C în lungime de 31 km, care atinge în pasul Urdele cel mai înalt punct (2145 m). În lungul şoselei este considerat şi marcajul triunghi roşu, în prezent nefolosibil.Traseul nr. 7 prezintă o variantă mai scurtă cu cca 5 km care foloseşte poteci marcate şi nemarcate, trecînd prin zone şi mai atractive, încă de la început ne aprovizionăm cu apă pentru cca 4 ore.De la cabana Rînca (1580 m) urcăm cca 5 min. direct la şoseaua alpină DN 67 C (km 18).Odată ajunşi la nivelul şoselei pornim la stînga (nord). Privelişti largi şi deosebit de atrăgătoare ni se înfăţişează spre m. Redeiul, v. Gilortului şi spre înălţimile Parîngului care domină imensitatea covorului de pădure. Urcăm pe nesimţite, ocolind vf. Corneşul Mare pe la vest, cînd atingem un ultim pîlc de pădure. Şoseaua ne poartă apoi la gol de munte, pe lîngă stîna Corneşul Mic (1655 m), de unde ni se oferă în toată plenitudinea coasta brăzdată de serpentine a vf. Păpuşa (alt. max. 2136 m). Fie că urmărim şoseaua, fie că scurtăm pe poteca din spatele stînei toate buclele drumului, cîştigăm cu efort înălţime pînă către 1980 m alt. Ajunşi sub stîncile şi povîrnişul Păpuşii şoseaua ocoleşte vîrful spre stînga urcînd mai domol în curmezişul pantelor vestice.Priveliştea măreaţă a vf. Parîngul Mare păleşte parcă în spatele imensei cupole cu scrijelituri sub care ni se înfăţişează vf. Mohorul. Stîncăria şi căuşurile primelor căldăruşe vestesc frumuseţile ce se ascund dincolo de Mohorul.Ne apropiem de linia crestei principale; lăsăm în dreapta (km 23,5) o ramificaţie de drum spre spinarea Păpuşii, iar ceva mai departe, la km 24,5 ieşim chiar pe culme în şaua Dengheru (2035 m). Ajungînd aici vom putea privi pentru prima dată spre bazinul

Latoriţei o întreagă suită de văi şi culmi pitoreşti ce se pierd în zare spre Tîrnovul Căpăţînei şi Ciunget. Timp de mers pînă aici: 1½ ore. Marcajul este rar şi vechi.Din şaua Dengheru ni se oferă două variante: una pe şosea peste m. Urdele (2228 m) pînă în şaua Urdele (2040 m) care este descrisă în sens invers la tr. nr. 17 şi alta pe poteca de evitare a înălţimii Urdelor. Ultima este cea recomandată pentru tr. nr. 8.Părăsim şoseaua alpină şi ne abatem din platou în unghi de 45° spre dreapta, pentru a intra pe pantele nordice ale m. Urdele. Din marginea povîrnişului începe poteca ciobănească de ocolire pe m. Urdele. Intrăm pe potecă şi coborîm lent peste mici jgheaburi alterînd cu porţiuni de grohotiş.Astfel ne apropiem de ulucul văii Urdele axată pe direcţia nord-sud. Ajungem la cca 1980 m alt. în preajma unor izvoare. Depăşim izvoarele şi ajungem la locul unde sîntem nevoiţi sa părăsim poteca ciobănească. Aceasta se îndepărtează de itinerarul nostru, coborînd la firul văii Urdele.Păstrăm înălţimea la care ne aflăm şi intrăm pe un mic hăţaş care se formează la stînga aţinîndu-se „la nivel“ pe poala povîrşişului. După cca 10 min de mers urcăm uşor spre partea superioară a văii Urdele, intrăm în urcuş, pe şoseaua alpină pentru cca 250 m şi în imediata apropiere a şeii Urdele (2040 m) ne abatem la dreapta. Atingem şaua Urdele şi ne pregătim să urcăm pantele puternice ale m. Iezerul. Urmează serpentine înierbate; marcajul triunghi roşu reapare rar şi destul de şters. Poteca se apropie de buza căldării Mohorul (sud) şi după 20 min. ajungem pe platoul vf. Iezerul (2157 m). Timp de mers total: 2½–3 ore. Zona alpină se etalează spre vest cu numeroase creste, piscuri, căldări, ale căror profile se disting pînă către vf. Parîngul Mare şi vf. Cîrja.Frumuseţea acestor locuri este evidenţiată şi de adîncul văii Iezerul, cu lacul său singuratec, adăpostit sub meterezele forfecate ale m. Cîlcescu.Briza aduce pînă la noi vuietul apelor vijelioase din jgheaburile căldărilor...Traseul nr. 7are acum ca ţintă imediată acest lac. Din vf. Iezerul ne orientăm spre sud (direcţia vf. Mohorul) şi-coborîm pe aceeaşi potecă slab conturată (marcaj slab triunghi roşu) în şaua Iezerul (2090 m). Aici părăsim definitiv creasta principală şi ne abatem la dreapta pe tăpşanele în trepte spre v. Iezerul (locuri cu izvoare). Direcţia de mers: spre. l. Iezerul. După cca 10 min. ne apropiem puţin de pantele Mohorului (bordei de mioare) apoi coborîm o nouă treaptă ierboasă, trecem apa Iezerului şi urcăm scurt la bordul l. Iezerul (cca 1840 m) unde poposim. Ne aflări în compartimentul glaciar închis între Mohorul (est), Pleşcoaia (sud) şi m. Cîlcescu (vest).După popas coborîm la pîrîu, trecem pe malul drept şi prin golul de munte coborîm pe poteca ciobănească paralel cu pîrîul Iezerul aproape ½ oră; intrăm în zona pădurii la confluenţa p. Iezerul cu p. Cîlcescu, care vine din stînga. Ceva mai jos cu 200 m, în poiană întîlnim itinerarii traseului nr. 7 (marcaj bandă roşie); pînă aici timpul de mers este de 3–3¼ ore. Pînă la cabana Obîrşia Lotrului vom urmări descrierea la tr. 7 (poteca marcată cu bandă roşie).

Traseul nr.8: Cabana Voievodu – Poiana Muierii – Cabana Obîrşia LotruluiTimp de mers: 6–7 oreMarcaj: triunghi roşu

Traseu accesibil vara şi iarna.De la cabana Voievodu se poate traversa la cabana Obîrşia Lotrului urmărind în continuarea traseului nr. 6 poteca marcată cu triunghi roşu. Traseul nr. 8urcă peste munţi

împăduriţi şi coboară apoi pe şoseaua alpină D.N. 67 C la Obîrşia Lotrului. De la cabana Voievodu (835 m) revenim pe D.F. Voievodul, cale de 200 m la gura p. Sterminosul (km 7,4) unde se află o cabană forestieră. De la gura văii Sterminosul intrăm pe şoseaua forestieră Sterminosul, trecem de gura văii Fetiţa, iar la 200 m de cabana forestieră ajungem la punctul de ascensiune: o poartă (săgeată) prin care se intră în zona plantată şi care marchează începutul potecii pe m. Sterminosul. Părăsim şoseaua, intrăm în plantaţie şi începem urcuşul pe poteca marcată cu triunghi roşu (rar). Prima parte a urcuşului este dură. Serpentinele sînt tăiate pe coasta înclinată, brăzdată pe alocuri de rîpe.După 25 min. de urcuş greu ajungem pe muchie, tăiem o serpentină prin pădure (versantul dinspre v. Fetiţa) şi revenim exact pe muchie. De aici poteca marcată este însoţită şi de marcajul forestier dungă roşie, cît ţine culmea. Pe stînga se înşiră liziera făgetului, iar pe dreapta culmii defrişarea cu privelişte spre Lolaia (vest). După 1¼ ore de la plecare ne abatem pentru cca 5 min. la stînga în pădure, pe o altă serpentină, revenind pe culme la 1330 m într-o poieniţă. Urcuşul se domoleşte pînă la o mică şa împădurită, apoi se iuţeşte din nou spre mici cocoaşe umbrite de fagi.Traversăm un luminiş, o porţiune cu arbori prăbuşiţi şi răzbatem în altă poiană frumoasă (1360 m). Poteca şi marcajul ne conduc paralele cu liziera din stînga. Atenţie: să nu se intre la dreapta pe poiană în jos! Traversăm o nouă şa îngustă cotim cca 30° la dreapta tot pe culme (lizieră de brazi în stînga) şi urcăm la golul vf. Sterminosul (1435 rn), unde sosim la cca 2½ ore de la plecare. Lîngă troiţă se află o bancă pentru odihnă; privelişte frumoasă spre m. Capra (sud), m.Poiana Muierii (sud-est) şi spre vf. lui Pătru (nord).După popas reluăm traseul pe culmea Sterminosului, coborîm puţin spre stîna din marginea pădurii. Dincolo de stînă ocolim spre stînga o mică zonă de stîncărie (prăpastie spre sud); urmează o coborîre mai prelungă prin pădure (cca 40 m diferenţă de nivel) pînă în şaua Sterminosul. Urcăm de data aceasta pe porţiunea cea mai puţin frumoasă a itinerarului nostru: o pantă plină cu căzături de brad. Poteca se pierde sub trunchiuri, iar marcajul cît mai există ne îndrumă exact pe mijlocul culmii în urcuş.După cca 50 min. de la vf. Sterminosul ieşim într-un luminiş, avînd în stînga linia cresteistîncoase. Din acest loc părăsim culmea care se înalţă mult la creasta principală şi intrăm în ocol larg pe versantul din dreapta noastră. Poteca trece prin luminişuri succesive deasupra izvoarelor Sterminosului. Privelişte spre Munţii Retezat! Traversăm un izvoraş iar la al 2-lea şipot ajungem exact în dreptul şeii Poiana Muierii. Urcăm pieptiş 20 m diferenţă de nivel şi sosim pe culmea principală în marginea Poienii (1665 m). Timp de mers pînă aici 4–4½ ore. Coborîm pe lîngă stînă direct spre est (stîlpii de marcaj lipsesc) cca 200 m pînă ce observăm la marginea de jos a Poienii două stîne; acolo regăsim şi marcajul. Alături de triunghi roşu apare marcajul bandă albastră al traseului de la cabana Şurean prin Sălane la Obîrşia Lotrului. Marcajul dublu se dirijează în lungul unei mici şosele alpine, intrînd în pădure. Trecem de pe versantul nordic pe cel sudic al muntelui Tărtărău, menţinînd numai curba de nivel. Trecem şaua cu poieniţă şi ocolim peversantul împădurit izvoarele v. Pravăţul ca să ajungem după cca 20 min. pe piciorul sudic Tărtărăul, la joncţiunea cu şoseaua D.N. 67 C (km 65,9). Aici se află un stîlp indicator cu marcaje turistice şi rutiere. La şosea observăm prezenţa marcajului triunghi albastru care vine de la cabana Oaşa. Privelişte frumoasă spre valea Lotrului şi Mohorul.Ultima parte a traseului nostru (marcaje bandă albastră, triunghi roşu, triunghi albastru) se desfăşoară cale de 5 km pe şoseaua D.N. 67 C prin pădure; la km 61,2 trecem apa

Pravăţului pe malul dreptşi după încă 200 m sosim în dreptul cabanei Obîrşia Lotrului (1340 m).

Traseul nr.9: Cabana Obîrşia Lotrului – Groapa Seacă – Cheile Jieţului –Petroşani/LoneaTimp de mers: 7½–9 ore.

Şosea naţională: D.N. 7 ALungimea traseului = 27,5 km.Traseu accesibil tot timpul anului.Frumuseţea deosebită a locurilor prin care trece şoseaua îl recomandă ca traseu de drumeţie, chiar dacă pe ultima parte la ieşirea din cheile Jieţului (la km 7,3) el poate fi „scurtat“ folosind maşini ocazionale pînă la Petroşani.De la cabana Obîrşia Lotrului (1340 m) coborîm cca 100 m pe şoseaua D.N. 67 C pînă laracordul cu şoseaua Voineasa D.N. 7 A). Cele două drumuri naţionale urcă împreună pe valea Lotrului cca 1,3 km pînă la ramificaţia spre Groapa Seacă (km 59,7 pe D.N. 67 C). Indicator turistic şi rutier. Distanţa corectă de aici şi pînă la Petroşani, după bornele întîlnite pe şosea, este de cca 26 km. Lăsăm în urmă cabanele IF – de lîngă ramificaţie şi pornim la dreapta pe şoseaua Petroşanilor (D.N. 7 A). Drumul este pitoresc, mai ales după ce trecem de defrişarea din curbaşi intrăm pe valea Groapa Seacă. Tot timpul urcăm prin pădure; la km 25,3 vom trece peste un pîrîu. După borna km 25 ajungem în poiana Gropii. Borna km 24 nu există pe teren (se pare că bornele km 25 şi km 26 sînt de fapt bornele km 24 şi km 25 ) După aproape o oră de la plecare trecem pîrîul Gropii şi revenim la înălţime mare (km 22) spre vest. După cca 1½ ore de la plecaresosim în şaua Groapa Seacă (1598 m), adîncitură simetrică pe creasta de legătură dintre Munţii Parîng şi Şurean.Din acest loc se poate urca pe traseul nr, 12 la vf. Capra şi Poiana Muierii; tot aici soseştepoteca traseului nr. 16 de pe Coasta lui Rus.Din Groapa Seacă şoseaua D.N. 7 A începe o lungă coborîre, iniţial „vijelioasă“, pînă la „Cotul Jieţului“ (diferenţă de nivel: cca 400 m, distanţa: 5 km). Coborîrea decurge iniţial prin pădure pe m. Coricia, cu rarişti prin care se văd, peste adîncitura Jieţului, Munţii Retezat. Trecem printr-o defrişare, şoseaua „înfăşurînd“ coasta povîrnită şi brăzdată de izvoare. La km 19,8 trecem pîrîul Coricia, la km 19 depăşim un grup de cabane forestiere, şi imediat traversăm pîrîul Ciobanul. Mai jos se văd lîngă drum alte barăci muncitoreşti, iar la km 17,5 lîngă apa p. Fometescu, pe malul drept, se ramifică la dreapta un drum forestier ce trebuie evitat. Coborîm pe valea Fometescu încă 1 km şi ajungem în larga depresiune de la „Cotul Jieţului“ (1200 m) unde poposim. De la Obîrşia Lotrului pînă aici am străbătut cca 10,8 km, timpul de mers total fiind 2¾–3¼ ore. Aici se află o cantină pentru muncitorii ICH, pe malul drept, precum şi o cabană a muncitorilor forestieri, pe malul stîng al Jieţului. Din faţa cabanei începe un drum forestier pe Jieţîn sus cca 4 km.Continuăm coborîrea. Trecem de „Cotul Jieţului“ şi după o scurtă porţiune de luncă largă,valea se strîmtorează anunţînd apropierea cheilor. De aici în jos cale de peste 2 ore vom merge numai pe lîngă apa învolburată, clocotitoare a năvalnicului Jieţ, care sfîşie parcă în rădăcina munţilor albie mereu nouă. La km 15 trecem prin faţa cabanei I.F. Valea Ţiganului (magazine alimentar).

O curbă „în loc“ ne va deschide brusc o nouă lume: pereţi şi rîpe clocotind de cascade mai ales după ploi abundente, transformă parcursul într-o încîntare crescîndă. Lungimea traseului trece parcă neobservată cînd furaţi de zeci de locuri interesante căutăm să descifrăm măcar o parte din tainele cheilor, între km 15 şi 14 pereţii stîncoşi se află numai pe malul drept; la km 13,9, lîngă o cruce în marginea de şosea, privim din unghi deosebit de spectaculos o cascadă ce se aruncă de pe soclul vălurit direct în Jieţ. Noi curbe, noi privelişti splendide! La km 13,5 lîngă alte două cascade ce se dezlănţuie pe pereţii Zăgăniilor, trecem apa Jieţului pe malul drept. Aici se mai vede, încă, urma fostei poteci temerar aninate de pereţii cheilor, cîndva singura cale de acces în sălbăticia acestor meleaguri. După cca 5 ore de mers ajungem în mica luncă de la gura p. Mija (950 m; km 11,9). Trecem apa din nou pe malul stîng. Munţii se strîng iarăşi, curbele se îndesescîntre colţii de piatră şi spinările împădurite. La km 11 pe malul opus un funicular coboară buşteni de-a lungul rîpei p. Ursului. Peisajul atinge maximum de frumuseţe abia de aici înainte! Jieţul fierbe în cataracte, izbind şi scobind stîncile la curbele necrezut de strînse. Şoseaua „rade“ pereţii şi pîraiele şipotesc din streşini stîncoase chiar pe deasupra noastră! La km 9,6 pe malul opus se află o cascadă înaltă şuvoind în Jieţ de la înălţime, iar la km 9, chiar sub noi, soseşte cu zgomot un pîrîu care vine cu forţă prin ulucul asemănător unei piste de bob tocmai din fruntariile Parîngului Mic. Cele mai spectaculoase splendori se văd însă la 3–400 m mai departe cînd pereţii verticali şi puternic şănţuiţi închid pur şi simplu valea. Pe unde trece Jieţul? Dar şoseaua? Ne apropiem şi observăm strîmtoarea „La cleşti“, greu de imaginat, dominată de formidabile jgheaburi care sfîşie doi colţi alpini. O cascadă macină muntele exact între cei doi colţi, pulverizîndu-se în undele nebuneşti ale Jieţului. Scăpăm din „Cleşti“ printr-o curbă în care şoseaua şi Jieţul se înfrăţesc pînă la km 8; pe dreapta, pereţii mari se termină în creasta înaltă, împodobită de cîte un pîlc de mesteceni. O ultimă supriză de proporţii ni se dezvăluie: pereteleformează o surplombă de la care, mai jos, valea se lărgeşte brusc într-un peisaj cald, cu păşuni domoale. Trecînd pe sub această „poartă“, din dreptul căreia şi Jieţul scapă în luncă rămînem uimiţi de contrast: adineaori vuiet şi strîmtoare, acum linişte şi lărgime. Poposim cîteva minute (km 7,5). Ultima parte a parcursului se desfăşoară prin Lunca Jieţului cca 0,5 km pînă în dreptul casei silvice Jieţ. În apropiere trecem printr-un nou gîtlej de cheie mică şi ieşim în peisajul obişnuit localităţilor din preajma Văii Jiului. Şoseaua ne poartă pînă la km 5 prin localitatea Jieţ.La ramificaţia de la km 5 avem de ales între două variante:a) Să ieşim la Petroşani urmărind şoseaua D.N. 7 A la stînga (indicator rutier) cale de 5 km peste dealul Maicii şi prin valea Maicii. Timp: 1¼ ore.b) Să ieşim la Lonea, traversînd Jieţul pe pod şi urmărind şoseaua de pe dig pe malul drept alJieţului pînă la marginea oraşului Lonea şi mai departe pe dreapta pînă la staţia auto îndirecţia Petroşani. Timp: 1 oră.

Traseul nr.10: Cabana Obîrşia Lotrului – Groapa Seacă – vf. Capra – Poiana Muierii –Cabana Voievodu.Timp de mers: 8 ¾–10 ore.

Şosea, potecă nemarcată, potecă marcată cu triunghi roşu.Traseu greu accesibil iarna; recomandat doar schiorilor avansaţi.

Traseul urmăreşte în primul rînd urcuşul la vf. Capra (1927 m), care permite cea mai frumoasă şi cuprinzătoare privelişte asupra versantului nordic al Munţilor Parîng.Prima parte a traseului este comună, timp de 2¾ ore, tr. nr. 11 pînă la Groapa Seacă (1598 m). De aici părăsim şoseaua D.N. 7 A îndreptîndu-ne spre nord. Intrăm în pădure pe poteca de culme. După cca 10 min. ieşim la gol de munte. Aci poteca coteşte la stînga şi urcă desprinzîndu-se treptat de liziera pădurii către versantul sudic al m. Scovarda apropiere, o stînă). Pentru a vedea însă privelişti deosebite părăsim cca 25 min. poteca şi urcăm direct spre nord. După un urcuş pieptiş de cca 15 min., ajungem pe un platou (1815 m) însemnat cu stîlp, de unde se desfăşoară o imensă privelişte. Spre nord-est se văd culmile plate ale Cindrelului, spre est valea Lotrului şi lacul Vidra; spre surpinderea noastră, apar la orizont, spre est, culmile Munţilor Făgăraş, care zimţuiesc zarea peste adîncimile văii Lotrului. Spre sud se profilează căldarea Jieţului, vf. Parîngul Mare şi căldarea Mija. De la înălţimea platoului mergem „la nivel“ spre vest cca 10 min. pentru a reîntîlni poteca ciobănească; intrăm pe ea şi ocolim toată spinarea m. Scovarda pînă înşaua „La Comanda“ (1805 m) unde găsim şi apă de izvor. Aici părăsim din nou potecaciobănească pentru accesul la vf. Capra (nord-vest), o culme golaşă şi uşor accesibilă. Urcăm pe lîngă o viroagă apoi pe umărul sudic ne îndreptăm spre vf. Capra unde sosim după 1–1¼ ore de la ş. Groapa Seacă.Din vîrf admirăm, spre vest, tot bazinul Jiului de Est, Munţii Şurean dar mai ales MunţiiRetezat. Peisajul este dominat de crestele Parîngului care se desfăşoară în evantai de la vf. Parîngul Mic, la vf. Cîrja, vf. Parîngul Mare, vf. Mohorul, pierzîndu-se în culmi tot mai scunde spre Munţii Căpăţînii. Jos, pe coastele împădurite, se vede şoseaua nr. 7 A care coboară spre Jieţ (tr. nr. 11).Din vf. Capra revenim pe acelaşi itinerar pe lîngă viroagă în şaua „La Comanda“, lîngă poteca ciobănească. Evităm o potecă aflată mai jos şi care se îndreaptă spre stîna Costişele. Poteca de sus, cea carene foloseşte, „taie“ coasta estică a m. Capra şi după ce atinge şaua Capra ocoleşte pe la est pîlcurile de jnepeni de pe „Faţa Costişelor“. Coborîm cca 100 m diferenţă de nivel pînă în şaua Buha, ocolim vf. Buha (1905 m) şi ieşim la stînga sus pe lîngă un mic izvor în şaua Pravăţului. De aici poteca trece pe versantul vestic. Ocolim vf. Pravăţul (puternic extins spre sud- est; alt. 1893 m). Treptat, ne apropiem din nou de culmea din dreapta care scade şi ea în înălţime.Poteca revine exact pe mijlocul culmii; spre nord după ce depăşim un vîrf scund intrăm în pădure pentru scurtă vreme. Sosim într-o poiană urmărind cu atenţie poteca ce se abate pe versantul vestic trecînd pe lîngă un izvor; la stînga se află liziera pădurii. Ocolim astfel pe curba de nivel tot pe versantul vestic vf. Poiana Muierii, traversăm o nouă limbă de pădure şi, ocolind uşor spre dreapta, sosim în şaua Poiana Muierii (1665 m). Timp total de mers: 6–7 ore. De aici putem reveni la cabana Obîrşia Lotrului pe tr. nr. 10, sau putem intra în Munţii Şurean peste m. Sălane (marcaj: banda-albastră).Scopul itinerarului nr. 12 este însă atingerea cabanei Voievodu pe tr. nr. 10, în sens invers.Vom prezenta pe scurt unele aspecte generale ale traseului, amănuntele putînd fi urmărite la descrierea tr. nr. 10. Din mijlocul şeii Poiana Muierii (fără stîlp indicator) vom coti 90° la stînga coborînd pe potecă (marcaj rar, triunghi roşu). Coborîm prin poiana îngustă cca 20 m diferenţă de nivel pînă ce intrăm în pădure. Aici lîngă un izvor poteca face un unghi de 90° spre dreapta. Cca 30 min. coborîm lent de-a coasta pînă ce atingem culmea m.

Sterminosul, culme pe care vom coborî continuu. Pe parcurs întîlnim stîna Sterminosul, poiana şi vf. Sterminosul (1435 m).Atenţie cînd ieşim pe culmea îngustă (cca 1300 m) din pădure (pădure pe dreapta şi defrişare pe stînga) vom observa cu atenţie locul unde poteca marcată părăseşte linia de creastă. Cotim la stînga şi coborîm cca 300 m diferenţă de nivel pe o coastă înclinată urmărind zig-zag-urile potecii pînă la şoseaua D.F. Sterminosul. Odată ajunşi la şosea coborîm cca 200 m pînă la „obîrşia“ Jiului de Vest. Cabana Voievodul (835 m) se află pe malul nordic al pîrîului Voievodul la cca 200 m pe şosea şi încă 100 m pe potecă (vezi şi tr. nr. 5).

Traseul nr. 11: Stîna Roşiile – Lacul Verde – vf. Cîrja – m. Slivei – Stîna RoşiileTimp de mers: 4½–5½ ore

Itinerar nemarcat, potecă marcată cu bandă roşie, potecă nemarcată. Traseul esteaccesibil numai vara pentru turiştii avansaţi.Din mijlocul căldării Roşiile se pot parcurge o serie de trasee frumoase în zonele de abrupt şi spre lacurile glaciar risipite în căldările vecine. Unul din acestea este traseul nr. 13 care oferă o inedită vizită în căldarea Sliveiului cu lacuri frumoase, ocrotite de piscuri înalte.Plecăm de la stîna Roşiile (1925 m) spre nord pe lîngă ţarcul de „piatră“, începem urcuşuldomol către stînga ca să găsim firul unei mici poteci de berbeci (nemarcată), care înconjoară tot muntele Sliveiul pe fruntea nordic, (la cca 1950 m alt.) Deci urcuş uşor pe coasta presărată cu lespezi şi tufe de ienuperi. După cca 20 min, ne rotim după configuraţia „frunţii Sliveiului“, trecînd de căldarea Roşiile, în ţinutul căldării Sliveiului. Pe acest versant ne menţinem la nivel, intersectînd „pînze“ de jnepeni şi grohotişuri, apoi o mică muchie laterală timp de încă 20–25 min. În curînd după un bord de terasă se văd cele 3 lacuri înfrăţite din căldarea principală a Sliveiului: mai jos l. Slivei, la mijloc Lacul Mic, iar mai sus cel mai frumos şi mai mare dintre ele, Lacul Verde. Mai sus de acesta se mai află încă două ochiuri de apă. Coborîm printre jnepeniîntre l. Slivei şi Lacul Mic, oprindu-ne la un mic popas. De aici se vede semeţ piscul Stoeniţa şi alpina „custură a Cîrjei“. Putem observa la poalele custurii o căldare largă, primitoare, unde se odihnesc pe o treaptă mai înaltă apele lacului Custurii.De la l. Sliveiul trecem pe latura nord-vestică peste lespezi, ieşind la largul căldării printr-o breşă în jnepeniş. Prin pajişte urcăm uşor spre vest, trecem pîrîul Custurii pe malul stîng şi nelăsărr. călăuziţi de apă pînă la locul unde ea izvorăşte din pragul lacului Custura. Alegem un pasaj ierbos în dreapta izvorului şi după cca 15 min. de urcuş pe acest prag, ajungem la malul l. Custura, o oglindă de apă ce reflectă în limpezimea ei toată asprimea Cîrjei. Aici, deasupra căldării, muntele se înalţă sălbatec sfîşiind cerul cu creste ascuţite. Timp de mers pînă aici: 1¾–2 ore. La popas ne aprovizionăm cu apă pentru 2–3 ore.Ocolim lacul pe la nord şi depăşim o morenă parţial înierbată ca să ajungem la baza unui vast „cîmp“ de grohotiş adunat chiar sub pereţii Custurii. Exact spre vest se deschide între pereţi un intrînd terminat sus cu mici hornuri care răspund la pajiştile înclinate de sub vf. Cîrja. Urcăm pe lespezi pînă la mijlocul acestui intrînd (privelişte extraordinară asupra zonei alpine Custura ), loc înclinat şi periculos pe ploaie sau polei. Mai sus începe

zona alpină a itinerarului de cca 20 min., în care vom avea de parcurs un traseu de gradul 1 A (pentru turişti avansaţi). Panta este de 45°.Urcăm pînă la capătul grohotişului, la baza stîncilor. În stînga, un jgheab larg, se înfundă sub peretele triunghiular. În dreapta lui, un jgheab mai mic cu margine de stîncă proteguitoare pe stînga, ne permite căţărarea pe lespezi. În dreptul peretelui care închide hornul vecin şi pe latura dreaptă urcăm cca 10 m diferenţă de nivel o mică săritoare cu prize bune (înclinarea cca 50°), ieşind sus la pajiştea neted înclinată, dar accesibilă de lîngă vf. Cîrja; durata de ia l. Custura ¾–1n oră; timp total de mers 2½–3 ore.Pentru alpinişti există o ieşire mai îndrăzneaţă; din marginea inferioară a intrîndului seformează spre dreapta o „poliţă“ care în cîteva minute ne scoate chiar pe Custura Cîrjei. De aici există posibilitatea urcuşului alpin exact pe creastă, spre vest, pînă la vf. Cîrja. (în caz de vreme nefavorabilă turiştii aflaţi la l. Custura pot ieşi în creasta principală la poteca marcată cu bandă roşie prin fundul căldării Stoeniţa în lungul unui povîrniş cu mari grohotişuri.)Din vf. Cîrja, traseul nr. 13 foloseşte pentru întoarcere la tabără porţiunea traseului nr. 7marcat cu bandă roşie pînă la vf. Gemănarea (timp de ½–¾ oră), iar de aici poteca ciobănească pe m. Sliveiul la nord-est; traseul nr. 13 coboară în continuare prin căldarea „Seaca Parîngului“ la stîna Roşiile. (Vezi şi tr. nr. 14 unde se află descrierea amănunţită a acestei porţiuni.) Timpul total de mers: 4½–5½ ore.

Traseul nr. 12: Stîna Roşiile – m. Slivei – Piciorul Gemănarea – v. Polatiştea – IscroniTimp de mers: 8¼–9 ore.

Potecă nemarcată, marcaj cruce roşie, şoseaTraseu recomandabil numai vara.Din creasta centrală a Munţilor Parîng se poate coborî direct în defileul Jiului, asemeni traseului nr. 2, dar într-un alt sector, la fel de interesant şi de pitoresc.De la stîna şi locul de tabără Roşiile pornim spre sud vest spre lacul Zănoaga Stînei. După cca 200 m de ocoliş pe lîngă zona mlăştinoasă din aval de lac, sosim în locul de unde începe vizibil „poteca nemarcată a Sliveiului“. Urcăm în serpentine pe malul stîng al pîrîului care alimentează lacul cu apă. După cca 10 min. de urcuş atingem nivelul terasei şi cotim la dreapta tot în urcuş, depăşind o mică platformă unde se află lăcuşoarele Zănoagele Ursului. Ceva mai sus la un izvor de altitudine din apropierea potecii ne aprovizionăm cu apă pentru cca 3 ore. Traversăm izvorulmai sus de Zănoagele Ursului şi cotim brusc la dreapta spre serpentine; ceva mai departe intrăm pe brîna cu vedere frumoasă spre lacul Roşiile şi muntele Gruiul. După ce trecem de capul stîncos, urmează noi serpentine, sosind pe o altă platformă cu pîrîiaş (cascade în dreapta).Traversăm izvorul pe buza pragului cu cascadă, loc cu privelişte spre căldarea Roşiile. De aici spre sud-vest se întinde căldarea „Seacă Parîngului Mare“, o imensitate de lespezi şi sfărîmături imense dominate de pereţi şi surplombe sculptate în stîncile vîrfurilor Gemănarea şi Parîngul Mare.De la acest ultim pîriiaş începem urcuşul greu la dreapta, în diagonală pînă la un taluz prelung (depozit morenic). Ajunşi pe taluz cotim la stînga pe coama lui cca 300 m, traversăm o adîncitură îngustă longitudinală şi pe ultimele serpentine atingem creasta m. Sliveiul (la 2250 m). Privelişte splendidă în toate direcţiile! De aici urcuşul şi orientarea

nu pun probleme, coama şi poteca fiind repere sigure pentru traseul nostru. Urcăm mai întîi la vf. Sliveiul (2420 m); pe contrapantă coborîm apoi fără probleme în şaua Sliveiului (2403 m). Ultimul urcuş, durează cca 10 min. pînă la vf. Gemănarea(2426 m), vîrf pe care îl atacăm pe flancul nordic. La coborîrea pe parteasudică a vîrfului întîlnim poteca traseului nr. 7 (8), marcaj bandă roşie. Timp de mers pînă aici 1½–2 ore.În şaua Gemănării urmează să traversăm creasta şi să ne avîntăm într-o coborîre vertiginoasă şi de lungă durată de la cca 2400 m pînă la cca 520 m alt. Exact din şa începe spre vest poteca de coborîre perpendiculară pe poteca de creastă. Serpentine dese se lasă vertiginos pe piciorul scurt şi povîrnit al Gruniilor. În stînga se conturează o prăpastie (Zănoaga Gruniilor), o căldare ascunsă pe jumătate privirilor noastre şi pe care poteca o evită pînă la cca 2200 m. Din mijlocul muchiei, poteca ciobănească se abate brusc la stînga şi coboară în serpentine lungi spre firul pîrîuluiTecanul care izvorăşte din Zănoaga Gruniilor rămasă acum deasupra noastră. Traversăm la stînga, de-a coasta, valea Tecanul, străbatem un platou povîrnit pe lîngă jnepeniş, loc în care poteca se răsfiră şi urcăm foarte puţin pe culmea imensă care coboară direct din vîrful Parîngul Mare. Ajungem fără potecă pe platoul „la coliba“ (2000 m), exact pe spinarea m. Gemănarea. În preajma locului unde ne aflam se văd grămezi de lespezi, începînd de aici traseul nostru se menţine numai pe culmea m. Gemănarea: ocolim grupul de stînci pe dreapta (potecă clară – semne răzleţe cruce roşie) şi după cca 10 min. revenim pe lîngă jnepeni pe mijlocul culmii. Jos în prima şa pe care o întîlnim se vede o stînă. Poteca se abate uşor la stînga pe lîngă izvoare bogate cu apă (uluce).De la stîna Muncelul, cum se numeşte acest loc (1805 m alt.) se vede spre valea Surpată (est) o privelişte interesantă asupra vîrfului Parîngul Mare şi asupra povîrnişului Mîndrei. Poteca ciobănească ocoleşte pe curba de nivel, prin stînga, vf. Muncelul începînd chiar de la stînă, fixîndu-se după 15 min. din nou pe culme. Pe lespezile răsărite dintre ienuperi se văd alte semen de marcaj (cruce roşie), din ce în ce mai dese şi mai folositoare.Coborîm accentuat printre ienuperi încă 10 min. pînă atingem limita superioară a pădurii de molid. La lizieră remarcăm pe dreapta două stîne curate, îmbietoare la popas. Sîntem în locul numit „La Răscol“ (1630 m alt.). Timp de mers pînă aici: 3¼–3¾ ore.

De aici înainte coborîm prin pădure 200 m, străbatem prin golişte locul din preajma vf. Răscol (1637 m), apoi coborîm prin rariştea culmii, pe marginea povîrnişului aflător în stînga. După o serie de serpentine pe parcursul cărora trecem din zona brădetului în cea a făgetului pătrundem într-o poiană largă şi frumoasă, situată în pantă mare, unde poteca se pierde. Puţin lateral, pe dreapta se ridică construcţia stînei „La Frunte“ (cca 1450 m). Mai jos de stînă lîngă un fag secular izolat, regăsim poteca şi semnul cruce roşie. Poteca ne conduce spre fundul şeii (1390 m) la capătul vestic al imensei poiene, unde se află o altă stînă („La Stînile Gemănarea“), în preajma căreia drumeagul se bifurcă. O variantă se menţine chiar pe culme şi descinde în valea superioară Polatiştea (cca 1 oră), iar alta mai vizibilă coteşte lent spre dreapta (semne de marcaj), direcţie pe care o vom urma şi noi. Pătrundem deci în pădure călăuzindu-ne de semnele de marcaj; trecem pelîngă un bordei aflat la liziera Poienii Lungi, urmărind cu fidelitate culmea. Traversăm o porţiune îngustă de pădure (cca 50 m lungime) şi sosim într-o poieniţă lîngă o troiţă (1260 m). Locul este împrejmuit. Trecem printr-o poartă şi continuăm coborîrea pe muchia şerpuită, pe lîngă liziera din dreapta pădurii, fără să ne depărtăm de mijlocul

culmii (rare semne de marcaj). La capătul de jos al poienii (1151 m) cotim imediat la dreapta şi părăsim muchia pe serpentinele care se abat pe flancul drept (vest) într-o poieniţă pitorească. Ieşim în unghi de 45° la stînga din poiană şi după cca 150 m ne abatem direct în jos prin pădurea deasă urmărind poteca (marcaj satisfăcător numaipe alocuri) ce se zbate în serpentine pînă la firul văii Cutreasa (850 m). În punctul de întîlnire cu poteca ce însoţeşte v. Cutreasa, se află un ultim semn de marcaj. La cca 50 m mai jos trecem apa peste pietre pe malul opus. Aici vom evita poteca mare ce urcă la dreapta pe coastele Ogrinului şi coborîm de-a lungul apei Cutreasa cca 3 min. pînă cînd malul drept devine inaccesibil. Trecem din nou prin apă pe malul stîng şi prin lunca mai largă sosim după cca 20 min. de mers prin cheile Cutresii la vărsarea ei în Polatiştea (795 m). Trecem pîrîul Polatiştea pe punte şi ieşim la şoseaua D.F. Polatiştea lîngă o rudărie şi un centru de colectare a fructelor de pădure. De aici circulă autocamioane direct la Petroşani. Timp de mers pînă aici 6–7 ore. De la centrul de colectare vom urmări drumul forestier la vale, cale de 6 km (cca 1¼ ore) princheile pitoreşti ale Polatiştei. La gura Polatiştei (520 m alt.) ieşim în şoseaua naţională nr. 66; din acest punct mai parcurgem 4 km fie cu o ocazie fie pe jos pînă la Iscroni (556 m alt.), la staţia de autobuze pentru Petroşani.

Traseul nr. 13: Cabana Obîrşia Lotrului – ş. Ştefanul – m. Cărbunele – vf. Mohorul –„Hornul Lacurilor“ – l. CîlcescuTimp de mers: 6½–7½ oreMarcaj: bandă roşie, şosea, potecă nemarcată, marcaj triunghi roşu (rar). Traseu

Accesibil vara numai pentru turişti avansaţiÎnnoptare în cort.Traseele nr. 15 şi 16 pot constitui un circuit cu două etape (două zile) în jurul văii de obîrşie a Lotrului. Traseul nr. 15 foloseşte pe prima parte firul şoselei alpine D.N. 67 C de la Obîrşia Lotrului (1340 m alt. km 61) şi pînă la şaua Ştefanul (1915 m alt.; km 49,5). Pe această distanţă vom lăsa după 1,3 km ramificaţia şoselei spre Petroşani (traseul nr. 11), iar la km 7 ramificaţia potecii marcate cu bandă roşie spre l. Cîlcescu (traseul nr. 8). Imediat ce ieşim din pădure la gol de munte întîlnim o căşărie, unde luăm apă în bidon pentru cca 4 ore, apoi urcăm la ş. Ştefanul pe scurtăturile din latura şoselei ajungînd după 2½–2¾ ore la locul unde părăsim şoseaua.Pe culmea muntelui urcăm spre sud peste m. Cărbunele. După 40 min. de urcuş moderat sosim pe vîrful nordic Cărbunele (II), la 2162 m alt. loc cu privelişte frumoasa spre căldările Iezerului, Cîlcescu, Zănoaga Mare şi Găuri. Mai departe spre sud platoul m. Cărbunele coboară puţin într-o şa apoi atinge vîrful sudic Cărbunele (l) la 2172 m alt. Pînă la vf. Iezerul (2157 m) traversăm o altă şa, ceva mai îngustă. Dacă ne menţinem în apropiere de marginea abruptului răsăritean putem să admirăm în voie Zănoaga Urdelor, şerpuirile şoselei alpine aninate temerar pe coastele prăpăstioase ale Muntinului şi Urdelor. Timp de mers: 4¼–4¾ ore.Ajunşi la marginea platourilor ierboase ne pregătim-să intrăm în „ţinuturile“ stîncoase; primul din acestea este vf. Mohorul, o cupolă enormă, roasă de foştii gheţari. „Brîul“ de piatră este întrerupt în dreptul şeii Iezerului, loc prin care ne vom strecura şi noi. Pe scurta distanţă pînă la ş. Iezerul (2090 m), timp de 10 min. poteca noastră este comună şi traseului nr. 9 (marcaj rar cu triunghi roşu). Traseul nr. 9 se abate din şaua Iezerul la

dreapta fără marcaj, în timp ce poteca spre m. Mohorul păstrează semnele amintite. Reluăm urcuşul de data aceasta dur pe muchia nordică Mohorul pe lîngă abruptul estic al căldării Mohorului. Poteca este clară şi taie serpentine printre lespezile tot mai numeroase. La cca 2200 m alt. panta este în întregime stîncoasă şi potecatrece peste lespezi. Pînă aici (timp total de mers: 5–5½ ore) poteca ne-a purtat în zig-zag pe muchie, pentru ca în sus calea ciobănească şi marcajul să ocolească vf. Mohorul, spre dreapta, pînă în ş. Pleşcoaia. O altă posibilitate de excursie mai interesantă, recomandabilă numai pe vreme bună, este urcuşul fără marcaj direct la vîrf, apoi coborîrea pe culme tot în ş. Pleşcoaia.Pentru cei ce doresc să ocolească vf. Mohorul, poteca ciobănească marcată (rar triunghiroşu) serveşte drept fir călăuzitor. Din punctul de abatere de pe muchia nordică urcuşul sedomoleşte. Pornim în unghi de 45° la dreapta, peste lespezi, urmărind un palier cam la jumătatea înălţimii între vîrf şi abruptul spre căldarea Iezerului. După cca 10 min direcţia se modifică puţin spre stînga ieşind pe pante mai primitoare, cu iarbă şi lespezi. Treptat ni se dezvăluie valea superioară a Iezerului care mai sus de lacul Iezerul este „ruptă“ de o altă treaptă glaciară, pe fundul căreia odihneşte un mic lac. Valea este închisă la sud de culmea ierboasă a m. Pleşcoaia. Puţin la vest de şaua Pleşcoaia distingem două rîpe (ravene) de obicei fără apă. Poteca de ocol atinge şaua Pleşcoaia (2175 m) în stînga rîpelor. Timp total de mers: 5½–6 ore.Pentru drumeţii dornici să urce pe vf. Mohorul din punctul din care părăsim potecamarcată, urcăm pe lespezi cca 20 min. În lungul muchiei spre sud, pînă la cota maximă: 2337 m, marcată de „oameni de piatră“. O privelişte cuprinzătoare se deschide spre depărtări: depresiunea Gorjului, partea răsăriteană a Parîngului, Munţii Căpăţînii (mai ales Buila); tot de aici se poate urmări în cele mai bune condiţii panglica argintie a şoselei, alpine de la Rînca peste Urdele, pînă la ş. Ştefanul... Coborîrea din vf. Mohorul cere o atenţie mai mare la orientare; pentru început străbatem cei 200 m de platou somital în direcţia sud–sud-vest apoi ne rotim treptat spre sud-vest pe culmea lată, presărată cu lespezi, pînă în ş. Pleşcoaia. Timp de mers pe variantă ¾–1 oră. Izvortemporar lîngă marginea de sud a ºeii.Pe platoul ierbos al ºeii Pleºcoaia poteca se pierde în mici cărărui care toate dau roată pe deasupra celor două rîpe, urcînd uºor spre vest. Marcajul lipseºte! Urcăm pe mijlocul pantei la poalele vf. Setea Mare (2365 m) cce 25 min. pînă la nivelul unei platforme întinse, de fapt ,,jugul“ dintre vf. Setea Mare ºi ramifica₫ia sa nordică: m. Cîlcescu. Lăsăm în stînga urcuºul sprevf. Setea Mare şi ne abatem spre dreapta cca 200 m în lungul platoului. Înainte ca panta să urce spre nord la creasta Cîlcescu, ne oprim pentru orientare la marginea abruptului vestic. Din locul cel mai scund al platoului (2205 m alt.) se formează spre vest două hornuri accidentate care răspund în căldăruşa de lîngă pereţii nordici Setea Mare. Hornu1 din dreapta (nord), numit „Hornul Lacurilor“, este singura cale pe unde se poate coborî la l. Cîlcescu, de aici încă invizibil. Coborîrea pe vreme nefavorabilă (ceaţă, polei etc.) este nerecomandabilă. În acest caz fie se va aşeza tabăra, fie se va ocoli tot muntele Setea Mare. La vest de acesta urmărim poteca traseului nr. 16 pînă la „trecerea Piatra Tăiată“ iar în final ne călăuzim cu ajutorul marcajului bandă roşie (traseul nr. 7) pînă la l. Cîlcescu. Aceată rută ocolită durează 1½–2 ore. Intrarea în „Hornul Lacurilor“ este relativ simplă. Din şa coborîm pe panta iute, ierboasă cca 20 m diferenţă de nivel, apoi ne

abatem la dreapta spre capătul superior al „gîtlejului“ unde apare şi marcajul triunghi roşu. Urmează o porţiune mai dificilă pe panta de 45–48° înclinare, în zonastrîmtă a hornului (praguri scurte, lespezi instabile, făgaşe de oi). După cca 30 m. diferenţă de nivel făgaşele de oi sînt ceva mai clare şi se adăpostesc pe pante mai domoale lîngă pereţii căldării dinspre m. Cîlcescu. După cîteva zeci de m distanţă coborîm direct la locurile mai primitoare, lîngă păienjenişul izvoarelor alpine adunate într-o căldare mică. Locul este deosebit de frumos. Jos pe o treapta inferioară se văd lacurile Pencu şi Vidal, iar pe ultima treaptă şi l. Cîlcescu, ţinta traseului nostru. Aici, sus, ceva mai lateral, mai departe de marii pereţi nordici se ascund după bariere de jnepeni „familia lacurilor Păsări“, un ţinut spectaculos (traseul nr. 16).De pe palierul căldării amintite coborîm pe lîngă izvoare (vezi şi traseul nr. 16) apropiindu-ne de pragul glaciar. Continuăm coborîrea peste prag cca 100 m diferenţă de nivel, trecem pe lîngă lacurile Pencu (1991 m) şi Vidal (1987 m) ca în final să descindem pe treapta inferioară la l.Cîlcescu (1935 m). Tabăra se poate monta în zona răsăriteană a căldării, avînd grija protejării de stricăciuni a acestor locuri încîntătoare.

Traseul nr. 14: l. Cîlcescu – l. Păsări – vf. Coasta lui Rus – Groapa Seacă – Cabana ObîrşiaLotruluiTimp de mers: 6¾–8 oreMarcaj: triunghi roşu traseu nemarcat, şosea.

Traseu inaccesibil iarna.De la locul de tabără amintit la traseul nr. 15, mergem de-a lungul lacului Cîlcescu spre sud. La coada lacului intrăm pe hăţaşul care se menţine în apropiere de şuvoiul pîrîului Pencu, urcînd susţinut pragul glaciar; după cca 20 min. ajungem pe treapta lacurilor Pencu (vest) şi Vidal (est), două frumoase „ochiuri de mare“ adăpostite între abrupturile m. Cîlcescu (est) şi muntelui Păsări (vest). Traversăm pajiştea din preajma l. Pencu şi reluăm urcuşul pe un nou prag, care închide căldarea la sud. Poteca marcată rar cu triunghiuri roşu străbate un teren cu iarbă şi mici grohotişuri. După cca 35 min. de la plecare sosim într-o căldăruşă suspendată la baza pereţilor Setea Mare, căldăruşă cu izvoare bogate. Lăsăm spre est itinerarul marcat cu triunghi roşu (rar) spre „Hornul Lacurilor“ (tr. nr. 15) şi cotim la dreapta fără marcaj spre vest. Urcăm mici trepte cu grohotiş, traversăm, un „căuş“ cu lăcşor şi strecurîndu-ne pe lîngă „bariera“ de jnepeni din dreapta şi marele povîrniş cu lespezi din stînga, ajungem după cca 50 min. (în total) lîngă l. Setea Mare (2093 m), iezer mic însă de o deosebită frumuseţe. Acest lac se odihneşte la marginea stîncăriilor din imensa „Căldarea Dracului“ şi trimite un pîrîu sprinţar pe sub lespezi în l. Păsări, care se află mai jos cu 17 m.Coborîm pe ţărmul nordic al l. Păsări, traversăm pîrîul ce se formează din lac, într-o poieniţă şi înconjurăm lacul pe lîngă păduricea de jnepeni pînă la capătul nordic. De aici hăţaşul nemarcat ne conduce pe lîngă pîrîul care vine din treaptă în treaptă prin locuri frumoase. În stînga, dincolo de morena tivită cu jnepeni se întind pustiul cu lespezi al „Căldării Dracului“. În dreapta jnepenişulunduieşte sub adierea brizei pînă la creasta m. Păsări, locul prin care vom ieşi în creastă. Urcăm aşadar pe lîngă pîrîiaşul tot mai firav, care leagă cîteva „ochiuri de apă“ etajate la mică distanţăpînă la nivelul unei mici poiene cu ultimul lăcşor limpede, la poalele marilor

înălţimi. Hăţaşul coteşte brusc la 90° în dreapta indicîndu-ne drumul prin culoar în jnepeniş şi după cca 100 m, o nouă deschidere în stînga ne permite să ajungem după un urcuş scurt şi comod pe creasta m. Păsări; – timp de mers pînă aici 1¼ ore. Ne aflăm într-o şa netedă din care creasta inundată de jnepeni începe să se ascută spre sud. Ocolim jnepenişul cca 7 min. căutînd trecerea liberă pe versantul vestic, apoi urcăm la stînga direct în creasta îngustă şi tot mai degajată de desiş. Poteca şerpuieşte printre tufe de jneapăn, chiar pe muchia stîncoasă. Ne vom menţine strict pe creasta care capătă pe alocuri caracter alpin (mici trepte şi mici ţancuri). În porţiunea finală trebuie să depăşim un loc rău unde panta este dură iar îngustimea crestei solicită atenţia în mod deosebit.După ce depăşim această porţiune scurtă (cca 10 m diferenţă la nivel), sosim pe o creastă foarte îngustă dar netedă. Priveliştea de aici este minunată: jos, în căldări, licăresc lacurile abia vizitate, iar spre est se ridică greoi cupola Mohorului, acoperită în parte de abrupturile hîde din Setea Mare; spre vest, chiar sub noi, se cască abisul pînă în Zănoaga Mare, căldare vastă în care strălucesc undele lacului cu acelaşi nume.Încă cîţiva metri pe creasta m. Păsări şi ieşim pe creasta principală a Parîngului, imediat la est de vf. Setea Mică unde intrăm pe poteca bine bătută, dar slab marcată (triunghi roşu); timp de mers: 2–2½ ore.După popas pornim spre vest în lungul crestei principale. La scurt timp depăşim vîrful puţin proeminent Setea Mică (2278 m) şi coborîm lent pe lîngă marginea abruptului care se înlănţuie spre nord pînă la m. Piatra Tăiată. Ocolim mici zone cu lespezi, apoi depăşim cîteva mici strungi continuate cu locuri inaccesibile (nord) şi după cca 2½–3 ore sosim la „trecerea Piatra Tăiată“ (2255 m), loc în care intersectăm poteca traseelor nr. 7 şi 8. Din acest loc urmează un urcuş iute, pe teren stîncos (cca 10 min.) pînă în vf. Piatra Tăiată (2298 m). În timpul urcuşului pe creastă se deschid privelişti spectaculoase spre zona stîncoasă cu care se închide la sud-vest căldarea Zănoaga Mare.Din vf. Piatra Tăiată noi ţinuturi glaciare se perindă în vale; spre nord se întinde vasta căldare Găuri, închisă de creste accidentale; priveliştea cea mai frumoasă a traseului nostru o vom afla însă din vf. Coasta lui Rus (2301 m), vecinul vestic către care ne îndreptăm de-a lungul unei scurte creste alpine, presărată cu lespezi. Trecem pe lîngă stive de lespezi („La Foi“) şi după aproape 3 ore atingem punctul cel mai înalt al traseului; privelişte amplă spre căldarea şi lacul Găuri, precum şi spre crestele Ţiganului (nord) şi Stăncior (nord-vest).În vf. Coasta lui Rus creasta principală se divide: o ramură vestică se îndreaptă prin vf. Ieşul (privelişte alpină) spre vf. Parîngul Mare, cealaltă, nordică, uneşte Munţii Parîng cu Munţii Şurean; în lungul acesteia urmează şi tr. nr. 16.Începem coborîrea spre nord pe un povîrniş prelung care înconjură căldarea Găuri (abrupt în dreapta). Spre căldarea Ghereşului (vest) pantele sînt ceva mai accesibile. După 15 min. ajungem în curmătura Ţiganului (2227 m). Mai departe urcăm domol spre nord, pe coasta cu lespezi care ne scoate în vf. Găuri (2244 m). La est se află abruptul „Pereţilor albi“. Din vf. Găuri se ramifică la nord-est o muchie care împarte căldarea Găuri în două părţi inegale: „căldarea mare Găuri“, la sud-est (cu lac), şi „căldarea seacă Murgoci“, la nord-est. Din vf. Găuri coborîm printre lespezi apoi pe lîngă o stîncă masivă şi poposim în vf. Pietrele (2155 m). În apropiere se află grupul celor trei ace verticale numite „La şezătoarea urşilor“. 32Alături un „sfinx“ de piatră îşi profilează silueta pe fundalul celei mai spectaculoase înşiruiri de creste din zona centrală a Parîngului.

Coborîm în continuare pe lespezi panta nord-estică, abătîndu-ne uşor spre dreapta. Intrăm pe potecă în jnepeniş, coborînd mereu pînă la un prim platou; în poiana dintre jnepeni ne oprim pentru un scurt popas la l. Ciobanul (Iezerul Pietros = 1980 m), lac nival situat pe culme. Poteca largă se dirijează acum spre nord printre jnepeni. Ea ne conduce cca 350 m pînă la marginea căldării Zănoagă (nord); ocolim spre nord-est pe marginea platoului şi ieşim din zona jnepenişului; apoi revenim pe mijlocul crestei principale pe care o urmărim în coborîre pînă în şaua Ciobanul (1824 m). În apropiere se află cîteva lacuri mici. Evităm poteca din dreapta şi atacăm panta m. Ciobanul Mare (1944 m) pînă la ¾ din înălţime apoi ne abatem în ocolire pe la vest de vîrf. După ce depăşim vf. Ciobanul, continuăm coborîrea spre nord pe culme pe lîngă pîlcuri de brădui apoi prin pădure pînă în şaua Groapa Seacă (1598 m), la D.N. 7 A (km 22,4); timp total de mers: 5¾–6¾ ore.Din ş. Groapa Seacă vom urmări timp de 1–1¼ ore D.N. 7 A la dreapta, coborînd în valeaLotrului la cabana Obîrşia Lotrului (5,9 km). Vezi şi traseele nr. 11 şi 12.

Traseul nr. 15: l. Cîlcescu – Piatra Tăiată – vf. Mohorul – m. Păpuşa – Cabana RîncaTimp de mers: 6–7 oreMarcaj: bandă roşie, triunghi roşu, şosea

Traseul nu este accesibil iarna.Pe porţiunea iniţială de acces la creasta principală, de la l. Cîlcescu (1935 m) la „trecerea Piatra Tăiată“ (2255 m) putem urmări timp de 1–1¼ ore poteca traseelor nr. 7 şi nr. 8, marcaj bandă roşie.Sus pe creastă se află o inscripţie care arată direcţiile „spre Cîlcescu“, „spre Rusu“ şi spre„Rînca“, ultima fiind cea utilă pentru traseul nostru. Pornim deci spre est–sud-est pe poteca de creastă (marcaj rar şi vechi – triunghi roşu). În stînga se înşiră abrupturile Zănoaga mare, iar în dreapta pante mai blînde. Poteca şerpuieşte în apropiere de cumpăna apelor, urcînd lent spre vf. Setea Mică (2278 m), o înălţime puţin proeminentă. Depăşim acest vîrf, apoi pe un mic platou lăsăm în stînga capătul m. Păsări (tr. nr. 16) şi trecem în dreptul ţinutului auster al Căldării Dracului. „Cîmpuri“ de lespezi enorme căptuşesc abrupturile la poalele m. Setea Mare; jos, pe treptele inferioare, licăresc lacurile cu maluri dantelate: Păsări şi Setea Mare; pădurile de jnepeniş acoperă alte prăpăstii şi totodată căuşurile lacurilor Vidal, Pencu şi Cîlcescu, vestite prin frumuseţile lor.Poteca se îndreaptă spre m. Setea Mare, aoătîndu-se mai mult pe latura sudică. Pentru a avea mereu privelişti frumoase urcăm pe muchie o pantă iute şi după 2¼–2½ ore de la plecare atingem cota vîrfului Setea Mare (2365 m), de unde ni se dezvăluie privelişti de neuitat! Piscurile se înşiră spre vest semeţe pînă la trapezul vf. Parîngul Mare şi dincolo spre vf. Cîrja! Spre est cupola Mohorului cu toată enormitatea sa mai lasă loc spre culmile frumos ordonate care pornesc din Păpuşa şi Galbenul spre „ţara Gorjului“.. După un popas plăcut reluăm traseul.Evităm poteca ciobănească ce coboară direct spre sud şi ne lăsăm pe pantele iuţi pe lîngămarginea abruptului, spre est. La jumătatea coborîrii (cca 2205 m) se formează un platou din care începe m. Cîlcescu (nord). La marginea vestică a platoului se află „Hornul Lacurilor“, trecere dificilă prin care se strecoară cei care urmăresc tr. nr. 15. 33Fără abatere coborîm spre est apoi uşor spre est–sud-est pentru a regăsi capătul potecii marcate în s. Pleşcoaia (2175 m). Pînă acolo lăsăm în stînga începutul a două mari rîpe aflate la obîrşia v. Iezerul, prin dreptul căreia păşim acum.

Din ş. Pleşcoaia poteca ocoleşte în urcuş uşor vf. Mohorul, abătîndu-se pe versantul nord-vestic. Aproape de capătul acestui ocol intrăm în grohotiş, unde poteca şerpuieşte, apropiindu-se de muchia nordică Mohorul. La cca 2200 m alt. ajungem pe această muchie şi coborîm pe serpentine (abrupt în dreapta) pînă în ş. Iezerul (2090 m). De aici şi pînă la cabana Rînca, cu excepţia m. Urdele, traseul nostru este comun cu traseul nr. 9. Urcăm pe poteca înierbată pe pantele comode ale vf. Iezerul şi după aproape 3½ ore sosim la 2157 m. Pe platoul Iezerului direcţia de mers se schimbă cu 90° la dreapta (est). Poteca reapare clară pe marginea abruptului spre căldarea Mohorului şi ne conduce în coborîre pe serpentine pînă în ş. Urdele (2040 m) lîngă şoseaua alpină 67 C. De aici itinerarul traseului nr. 9 urmăreşte poteca de ocol al m. Urdele pe la nord, în timp ce noi urcăm pe scurtătură pe lîngă serpentinele spectaculoase ale şoselei alpine, spre fruntea m. Urdele. Fără să atingă piscul, şoseaua ajunge la cota 2145 m, cel mai înalt punct al său, considerat pînă nu de mult record rutier în ţara noastră.Pînă la cabana Rînca vom urmări în exclusivitate: şoseaua, trecînd prin şaua Dengheru, coborînd apoi pe m. Păpuşa, înainte de m. Corneşul Mare trecem pe lîngă stînă (1655 m), apoi intrăm în pădure pe flancul vestic al muntelui. În dreptul km. 18 zărim mai jos (dreapta) cabana Rînca (1580 m), spre care coborîm direct, la capătul a 6–7 ore de excursie.

Traseul nr. 16: Cabana Rînca – vf. Păpuşa – Curmătura OlteţuluiTimp de mers: 4½–5½ oreMarcaj: triunghi roşu, şosea, potecă nemarcată

Traseul nu este recomandabil iarna, înnoptare în cort sau la stîna din curmăturaOlteţului.Acest traseu completează parcursul crestei principale a Munţilor Parîng (tr. nr. 7 şi 17) pînă la limita estică. De la cabana Rînca şi pînă la şaua Dengheru urcăm continuu spre nord pe şoseaua alpină 67 C, cale de 5,5 km (vezi tr. nr. 9). De la stînă luăm apă pentru 4 ore. Imediat ce şoseaua se alătură crestei principale observăm o ramificaţie de drum la dreapta (2015 m). Părăsim şoseaua şi urcăm timp de 2–3 min. pînă ce atingem platoul şeii Dengheru la poalele vestice ale vf. Păpuşa.De aici direcţia se schimbă către est (poteca nemarcată). Evităm potecile ce se abat pe la nord de vf. Păpuşa şi urcăm direct pe urmele de „drum de jeep“ pînă la vf. Păpuşa (2136 m). Acoperişul vîrfului este prelungit pe direcţia S–N. Ca să admirăm cele mai interesante privelişti ne abatem cale de cîteva minute la dreapta pînă în „cioaca“ vf. Păpuşa aflat la extrema sudică a acoperişului.Vf. Păpuşa ne oferă una din grandioasele privelişti din Parîng, în care punctul de atracţie îl constituie panglica argintie a şoselei alpine. Putem vedea departe spre sud cabana Rînca şi şoseaua care ocoleşte vîrfurile ondulate ale Corneşului Mic, Corneşul Mare, Plopul, pierzîndu-se după un ocol elegant în spatele m. Cerbu. Spre vest se remarcă cupola vf. Mohorul, brăzdată de rîpe şi grohotişuri, cupolă care ascunde în parte noianul de vîrfuri ale Parîngului Central.După acest popas încîntător reluăm traseul, coborînd în şaua de nord-est la baza vf. Cioara.Aici poteca de ocol reapare din stînga şi se îndreaptă pentru un nou ocol tot pe latura nordică a m.

Cioara. Noi vom urca însă direct la vf. Cioara (2122 m) de unde se vede o căldare, brăzdată de stînci, în care se adună primele izvoare din bazinul r. Galbenul.Din vf. Cioara coborîm într-o şa adîncă, apoi urcăm o pantă iute în vf. Galbenul (2133 m). La est de vf. Galbenul traversăm o nouă şa afundă, evităm o potecă la dreapta (sud) apoi urcăm moderat spre m. Bălescu, pe care poteca ciobănească îl „taie“ pe marginea sudică.Trecînd pe platoul somital al m. Bălescu ajungem la poalele vf. Muşetoaia (2058 m) pe care îl ocolim în lungul potecii pe latura nordică. În timpul acestui ocol prelung direcţia de mers se schimbă spre nord-est pînă în şaua Micaia (1950 m). În mijlocul şeii se găseşte lăcuţul Micaia, iar mai jos, spre nord, în apropiere de bordeiul de mioare, izvoare cu apă bună de băut; timp de mers pînă aici 3¾– 4½ ore.În faţa noastră se înalţă masiv m. Micaia, ultimul vîrf mai însemnat din şirul răsăritean alParîngului, începem urcuşul pe muchia de sud-vest a vîrfului lăsînd în stînga şi în dreapta două poteci ciobăneşti care ocolesc muntele. Sus pe platoul vf. Micaia se desfăşoară o largă privelişte spre zona centrală a Parîngului, dar mai ales asupra pitorescului munţilor Latoriţei. De aici spre est formele glaciare de relief dispar din peisaj, fiind înlocuite cu pante prelungi, văi strîmte, pajişti şi păduri. Spre nord remarcăm o ramificaţie voluminoasă: m. Igoiul pe unde trece o potecăciobănească bine conturată.Parcurgem în întregime tot platoul Micaia, pe direcţie nord-est. Ajungînd la marginea nord- estică (privelişte spre Munţii Căpăţînii) ne vom orienta cu atenţie spre est, ca să intrăm corect pe culmea principală descrescătoare. Cotim mai întîi uşor la dreapta, spre marginea de sud a platoului, iar după 40–50 m distanţă coborîm roată spre stînga (est) cca 400 m distanţă, o diferenţă de nivel de 50–60 m. Atingem astfel creasta principală într-o zonă clară şi depăşim vîrful nord-estic Micaia (2075 m). De aici culmea se îngustează şi pe golul muntelui coborîm o pantă iute pe direcţia est pînă în curmătura Olteţului (1615 m), o şa foarte frumoasă, situată în golul muntelui exact la separaţia Parîngului de Căpăţîna. Tabăra pentru cort se poate fixa pe latura sudică a curmăturii în apropierea stînii şi a limitei pădurii de conifere.În afară de tr. nr. 19, de aici se poate alege traseul de creastă din Munţii Căpăţînii (vezi tr. nr. 10, 9, 8 prezentate în „Munţii Căpăţînii şi Coziei", Ed. CNEFS, 1968) sau se poate coborî în valea Latoriţei (tr. nr. 2, aceeaşi călăuză).

Traseul nr. 17: Curmătura Olteţului – Cheile Olteţului – PolovragiTimp de mers: 4½–5½ oreMarcaj: potecă nemarcată, şosea forestieră

Traseu accesibil în tot timpul anului.La sfîrşitul excursiei în lungul crestei Parîngului, cea mai comodă ieşire din munte este traseul nr. 17, pe şoseaua forestieră, cale de peste 18 km.Din curmătura Olteţului (1615 m) sau mai precis de la stîna cu acelaşi nume (1585 m) vom începe coborîrea spre sud, pe poteca ce se formează puţin în stînga stînei; După cca 4 min. prin pădurea de molid ieşim în defrişare, acum plantată: cu molidiş tînăr. După o coborîre de cca 10 min. ne apropiem de vîlcelul Curmăturii (dreapta), coborîm un prag stîncos, trecem p. Curmăturii şi ieşim pe malul vestic. Ne despărţim treptat de pîrîu pătrunzînd în făget şi coborîm pe coastă în lungul potecii pe o direcţie paralelă cu pîrîul Curmăturii. După cca 30 min. de la plecare, atingem firul văii şi trecem pe malul stîng al

pîrîului. Coborîm în continuare pe lîngă pîrîu şi la gura p. Urieşul (timp total cca 45 min.) ajungem la cabana I.F. Urieşul şi la D.F. Olteţ (km 18; 1190 m. alt.).Pînă la Polovragi vom urmări şoseaua forestieră care străbate îngusta vale a Olteţului, lată pe scurt punctele principale pe care le atingem: cabana I.F. Cujba, la km 12 (1040 m alt.), la km 6 cabana I.F. Izmana. La km 3 valea se lărgeşte în „Luncile Olteţului“ unde se află un canton rutier şi cabana I.F. (735 m). De aici în jos urmează partea cea mai frumoasă a traseului. Valea se strîmtează brusc şi intrăm în cheile Olteţului tăiate în calcare. Trecem Olteţul pe malul drept, apoi pe malul stîng, descoperind din unghiuri neaşteptate peisaje demne de penelul celui mai iscusit pictor. Stîncile verticale adînc brăzdate strîng apele în vîltori care spumegă. Şoseaua „atîrnă“ tăiată în perete şi curînd ne poartă pe lîngă gura peşterii Polovragilor, o deschidere mare, care tăinuieşte frumeseţi subpămîntene.După o serie de şerpuiri şoseaua ne scoate brusc la capătul de jos al cheilor; locul se lărgeşte, pădurea „coboară“ pînă la drum. După o curbă largă (izvor) ajungem la capătul D.F. Olteţ la km 0 (la 18 km de la I.F. Urieşul), în preajma mănăstirii Polovragi (610 m alt.), început de Barbu Pîrîianu la 1643 şi terminat de Constantin Brîncoveanu în anul 1713, monumentul se află într-o splendidă poziţie, avînd ca fundal pereţii albi de calcar ai cheilor Olteţului. Pe lîngă drumul comunal apar treptat casele ipolovrăgenilor. După 2 km ajungem în centrul marii comune, vestită pentru tîrgul anual ce se ţine aici la poalele munţilor, în ziuă de 20 iulie. Dacă turiştii îşi pot potrivi excursia cu perioada vestitei manifestări populare olteneşti, vor avea prilejul să admire frumosul port naţional, folclorul, felurite obiecte de artizanat meşteşugite de oameni harnici caretrăiesc la poalele Parîngului şi Căpăţînii. Din Polovragi pînă la D.N. 67, pe unde trec autobuzele spre Rm. Vîlcea şi Tg. Jiu, mai sînt cca 2 km de drum local.

Traseul nr. 18: Stîna Roşiile – valea Roşiile – valea Jieţului – „Cotu Jieţului“Timp de mers: 2½–3 oreŞosea forestieră, potecă nemarcată.Traseu nerecomandabil iarna

O posibilitate rapidă de ieşire din zona centrală, alpină a Munţilor Parîng, mai ales pe vreme nefavorabilă parcursului pe creste este aceea a traseului nr. 20, care foloseşte o potecă recent tăiată prin jnepeniş şi pădure în apropiere de firul apelor Roşiile şi Jieţ.Itinerarul începe spre nord de stîna Roşiile (1925 m alt.) Poteca lasă mai întîi o variantă care se abate în dreapta peste pîrîul Roşiile în direcţia „frunţii Ghereşului“ şi coboară spre treapta glaciară, ierboasă imediat inferioară celei pe care se află stîna. Ne menţinem la cca 30 m distanţă de apă, pe malul stîng, urmărind şerpuirile potecii spre o nouă treaptă şi mai joasă. De la nivelul acestei ultime trepte glaciare ne abatem vizibil către stînga, intrînd în jnepeniş. Poteca bine conturata ocoleşte larg spre stînga, ca de lîngă povîrnişul muntelui Slivei să înceapă să se apropie din nou de firul apei.Coborîrea se accentuează pe panta acoperită cu jnepeni deşi, între care se ridică exemplare de Pinus cembra. La 30 minute de la plecare traversăm apa Roşiile, fără punte, pe malul drept,înainte de trecerea apei intrăm în zona pădurii de molid.Atenţie! Înainte de traversare vom evita firul unei poteci secundare ce se menţine în jos pe malul stîng. De asemenea, după traversarea apei evităm şi poteca ramificată în dreapta, spre coasta muntelui Ghereşul.

Ajunşi pe malul drept al pîrîului continuăm coborîrea prin pădure. La cca o oră de la plecare sosim într-un luminiş lîngă refugiul de vînătoare Roşiile (1440 m alt.), unde poposim. Refugiul se află, în stînga, la cîţiva metri mai jos de potecă. În imediată apropiere curge un izvoraş (apă de băut).După popasul reglementar reluăm coborîrea pe potecă cca 200 metri pînă în dreptul locului unde pîraiele Roşiile şi Ghereşul dau naştere Jieţului (1415 m alt.). Traversăm apa Ghereşul şi urmăm la stînga, paralel cu Jieţul poteca ce coboară spre capătul şoselei forestiere. Această parte a traseului se desfăşoară tot prin pădure, avînd în permanenţă în stînga la mică distanţă Jieţul, care spumegă în patul său de stînci. După cca 15 minute de coborîre panta se înclină mai tare, iar poteca ne aduce după cîteva şerpuiri la capătul şoselei forestiere Jieţ (cca 1365 m alt.). Peste poiana rezultată prin defrişare se distinge înapoi o privelişte cuprinzătoare asupra văilor Ghereşul şi Roşiile, despărţite de puternica „frunte a Ghereşului“. De acum în jos şoseaua forestieră ne călăuzeşte cale de peste 4 km, mai întîi pe malul drept, apoi de la gura văii Slivei (1318 m alt.) pe malul stîng. După cca 2 km de mers pe şosea ne găsim în dreptul văii Coasta lui Rus (dreapta), a cărei privelişte frumoasă ne îndeamnă să ne oprim pentru cîteva minute: apa pîrîului vine în trepte, pe cascade străjuite pe flancuri de pădure şi pereţi sclipitori. În apropiere de cascade distingem firul unei poteci care urcă la stînele din Coasta lui Rus şi mai departe către stînele din Găuri şi Cîlcescu.Ultimii 2 km ai şoselei forestiere sînt mai puţin spectaculoşi: şoseaua se strecoară de-a lungul culmilor scunde pe lîngă Jieţ care spumegă cu aceeaşi energie între malurile sale stîncoase. Sosim astfel la capătul a 2½–3 ore de coborîre continuă la cantonul silvic Jieţ (1200 m alt.), loc în care şoseaua forestieră Jieţ se racordează la şoseaua naţională 7 A (Brezoi – Voineasa – Petroşani) la km 16,5. (Peste Jieţ se află cantina şi barăcile U.H.E. Lotru de la „Cotu Jieţului“). De aici putem continua excursia fie către cabana Obîrşia Lotrului, la dreapta (cca 3–3½ ore; cca 11 km), urmărind descrierea traseului nr. 11 în sens invers, fie către Petroşani şi Lonea, la stînga (4–5 ore;cca. 16,5 km), pe traseul nr. 11 în sensul descris.