„Intoxicaţia cu benzodiazepine”

CUPRINS

Pag.

1. Intoducere...............................................................2-4

2. Farmacologie(chimie&mecanism de acţiune)........5-6

3. Farmacocinetică........................................................7

4. Interacţiuni................................................................8

5. Toxicitate...................................................................9

6. Semne și simptome..................................................10

7. Tratament.................................................................11

8. Utilizare veterinară..................................................12

9. Tabel benzodiazepine i proprietăţi.........................13ș

10. Tipuri de benzodiazepine și reprezentanţii lor........14

11. Structuri moleculare...........................................15-18

12. Bibliografie............................................................19

2

1.Introducere

O benzodiazepină, uneori abreviată cu "benzo"este un drog psihoactiv de bază a cărui

structură chimică este o fuziune a unui inel de benzen şi un inel diazepină. Prima benzodiazepină,

clordiazepoxide (Librium), a fost descoperită accidental de Leo Sternbach în 1955 şi pusă la

dispoziţie, în 1960 de către Hoffmann La Roche, care a comercializat, de asemenea, diazepamul

(Valium), din 1963.

Benzodiazepinele sporesc efectul acidului gamma-aminobutiric (neurotransmiţător

inhibitor), care are efecte sedative, hipnotice, anxiolitice (anti-anxietate), anticonvulsivante, relaxant

muscular şi amnezic.Aceste proprietăţi fac benzodiazepinele utile în tratarea anxietăţii , insomniei,

agitaţie, convulsiilor, spasmelor musculare, reţinerea de la alcool şi ca premedicaţie pentru

proceduri medicale sau dentare. Benzodiazepinele sunt clasificate ca acţionand pe termen scurt,

mediu sau lung.Benzodiazepinele care acţionează pe termen scurt sau intermediar sunt preferate

pentru tratamentul de insomnie;benzodiazepinele care acţionează pe termen lung sunt recomandate

pentru tratamentul de anxietate.

Benzodiazepinele sunt în general sigure şi eficiente pe termen scurt, cu toate că deficienţele

cognitive şi efectele paradoxale, cum ar fi agresiunea sau dezinhibarea comportamentală, ocazional,

să apară. Utilizarea pe termen lung este controversată datorită efectelor adverse psihologice şi

fizice, eficacităţii şi deoarece benzodiazepinele sunt predispuse a provoca toleranţă, dependenţă

fizică, iar la încetarea utilizării lor,provoacă un sindrom de retragere.Restricţia de benzodiazepine,

în general, duce la îmbunătăţirea sănătăţii fizice şi psihice.Persoanele în vârstă au o creştere a

riscului de a suferi de pe urma efectelor adverse de scurtă şi lungă durată.

Există controverse cu privire la siguranţa benzodiazepinelor în timpul sarcinii. În timp ce

ele nu sunt teratogene majore, incertitudinea rămâne dacă acestea produc palatoschizisul la un

număr mic de animale şi dacă efectele neuro-comportamentale apar ca rezultat al expunerii

prenatale;acestea sunt cunoscute ca o cauză a simptomelor de sevraj la nou-născuţi.

Benzodiazepinele pot fi luate în supradoze şi pot provoca pierderea conştienţei. Cu toate acestea, ele

sunt mult mai puţin toxice decât predecesorii lor, barbituricele, şi rareori rezultă moartea atunci

când o benzodiazepină este administrată singură. Când combinate cu alte deprimante ale sistemului

nervos central, cum ar fi alcoolul şi opiaceele,creşte potenţialul de toxicitate. Benzodiazepinele sunt

de obicei utilizate abuziv şi luate în combinaţie cu alte droguri de abuz.

3

Prima benzodiazepină descoperită, clordiazepoxidul (Librium), a fost sintetizată în 1955 de

Leo Sternbach în timp ce lucra la Hoffmann-La Roche privind dezvoltarea de tranchilizante.

Proprietăţile farmacologice ale compuşilor pregătite iniţial au fost dezamăgitoare, iar

Sternbach a abandonat proiectul. Doi ani mai târziu, în aprilie 1957, co-lucrătorul Earl Reeder a

observat un compus "frumos cristalin" rămas de la proiectul întrerupt, în timp ce acesta făcea

curaţenia de primăvară în laborator. Acest compus, mai târziu numit clordiazepoxide, nu a fost

testat, în 1955, din cauză că Sternbach se concentrase pe alte probleme. Aşteaptă rezultatele

farmacologice, care urmează să fie negative şi în speranţa de a publica constatările legate de chimie,

cercetatorii au prezentat o baterie standard de teste pe animale. În mod neaşteptat, compusul a arătat

sedativ foarte puternic, anticonvulsivant şi efecte de relaxare musculară. Aceste constatări clinice

impresionante au dus la introducerea sa, rapid în întreaga lume în 1960 sub numele de brand

„Librium”.

În urma chlordiazepoxidului, Diazepamul a fost comercializat de Hoffmann-La Roche sub

numele de marcă „Valium”, în 1963, şi timp de doi ani au fost drogurile cu cel mai mare succes

comercial.

Astăzi diazepamul este benzodiazepina cea mai frecvent utilizată. Soluţiile injectabile nu ar

trebui să fie lăsate în recipiente de plastic, inclusiv seringi, din cauza inactivării rapide.Diazepamul

nu este potrivit pentru terapia de întreţinere pe cale orală la câini, pentru că este slab absorbit şi

eliminat rapid, precum şi o toleranţă la efectele anticonvulsivante ce se dezvoltă rapid. Cu toate

acestea, este un medicament de alegere pentru controlul statusului epilepticus la câini. Diazepamul

administrat per rectum (0,5-2 mg / kg, de până la 3 ori in 24 de ore), poate fi utilizat ca adjuvant la

fenobarbital la câinii care prezintă toleranţă antiepileptică de droguri i recomandat pentruș

administrarea de urgenţă de către proprietar la începutul unui atac de apoplexie. Diazepamul este un

anticonvulsivant de ales pentru pisici, fie pentru terapia de întreţinere (0.25-0.5 mg / kg, per os), fie

pentru status epilepticus (0,5-2 mg / kg, IV). Pisicile nu numai că au un ritm mai lent de eliminare

decât câinii, dar, de asemenea, nu se dezvoltă o toleranţă la efectele anticonvulsivante. Diazepamul

are un timp lung de înjumătăţire la cai şi, prin urmare, este anticonvulsivant de alegere (5-20 mg /

doză, IV). Pentru convulsii la caii adulţi, diazepamul poate fi administrată la 25-50 mg / kg, IV.

Altă benzodiazepină Clonazepam, spre deosebire de diazepam, poate fi utilizat la câinii

aflaţi în terapie de întreţinere pe cale orală, deoarece toleranţa anticonvulsivantă se dezvoltă mai

lent,metabolizarea sa reduce rata de eliminare la concentraţii terapeutice, şi este mai bine absorbit

pe cale orală (în special în forme farmaceutice micronizate). În terapia de întreţinere la câini, acesta

este cel mai bine utilizat ca adjuvant la fenobarbital, la doze de 0.1-0.5 mg / kg / zi, sau poate fi

utilizat în monoterapie, la 0,5 mg / kg. Diareea poate apărea uneori odata cu utilizarea

4

clonazepamului, dar acest lucru poate fi evitată prin creşterea frecvenţei dozei de 1 - 3 ori / zi pe o

perioadă de mai multe zile.

Introducerea benzodiazepinelor a condus la o scădere a prescrierii de barbiturice,iar prin anii

1970 au înlocuit în mare măsură drogurile cu efect sedativ în favoarea celor cu efect hipnotic.

Noul grup de droguri a fost iniţial întâmpinat cu optimism de către profesia medicală, dar

treptat a devenit evident riscul de dependenţă în anii 1980. Benzodiazepinele au o istorie unică prin

faptul că au fost responsabile pentru cele mai mari procese împotriva producătorilor de

medicamente în Regatul Unit, care implică 14 000 de pacienţi ce au pretins că producătorii ştiau de

potenţialul de dependenţă, dar în mod intenţionat au falsificat informaţiile cu ajutorul medicilor. În

acelaşi timp, 117 medici generalişti şi 50 autorităţile de sănătate au fost acţionaţi în justiţie de către

pacienţi pentru daunele efectelor nocive ale dependenţei şi a sindromului de retragere. Acest lucru a

condus unii medici de a solicita un formular semnat cu acordul pacienţilor de a fi avertizaţi cu

privire la riscurile de dependenţă şi ale sindromului retragere înainte de începerea tratamentului cu

benzodiazepine. Acest litigiu a condus la modificări în legislaţia britanică, ceea ce face ca

achiziţionarea acestei clase de droguri sa fie dificilă.

Deşi antidepresivele cu proprietăţi anxiolitice au fost introduse şi există conştientizarea

efectelor adverse ale benzodiazepinelor, reţetele pentru scutirea de anxietate pe termen scurt se

eliberează în continuare. Pentru tratarea insomniei, benzodiazepinele sunt acum mai puţin populare

decât nonbenzodiazepines:zolpidem, zaleplon şi eszopiclone. Nonbenzodiazepinele sunt distincte

molecular, dar cu toate acestea, lucrează asupra receptorilor benzodiazepină.

5

2.Farmacologie

Benzodiazepinele au o structură similară chimică şi efectele lor la oameni sunt, în principal

produse de modificarea allosterică a unui anumit tip de receptori neurotransmiţători, receptorul

GABA(acidul gamma amino-butiric), care măreşte conductanţa acestui canal de inhibare; aceasta

rezultă din diferitele efecte terapeutice, precum şi din efectele negative ale benzodiazepinelor. Alte

mecanisme de acţiune mai puţin importante sunt, de asemenea, cunoscute.

Chimie

Termenul de „benzodiazepină” este denumirea chimică pentru sistemul de inel heterociclic,

care este o fuziune între benzen şi sistemele de inel de diazepine.În conformitate cu nomenclatorul

Hantzsch-Widman, o diazepină este un heterociclu cu doi atomi de azot, cinci atom de carbon şi de

numărul maxim posibil de legături duble cumulative. Prefixul „Benzo” indică inelul

„Benzen”fuzionat pe inelul „diazepină”.

Droguri benzodiazepină sunt substituite din 1,4-benzodiazepine, deşi termenul chimic se

poate referi la alţi compuşi care nu au proprietăţi farmacologice utile. Diferitele droguri

benzodiazepină au diferite grupuri de partea ataşat la această structură centrală. Diferitele grupuri

afectează legatura moleculei de receptorul GABA şi astfel modulează proprietăţile farmacologice.

Multe din benzodiazepinele „clasice” ,active farmacologic, conţin structura

5-fenil-1H-benzo [1,4 ] diazepin-2 (3H).

Nonbenzodiazepinele, de asemenea, se leagă de receptorul GABA şi posedă proprietăţi

farmacologice similare. În timp ce nonbenzodiazepines sunt, prin definiţie, structural, fără nicio

legătură cu benzodiazepinele, ambele clase de medicamente au o „farmacoforă” comună, care

explică legarea lor la un receptor comun.

Mecanismul de acţiune

Benzodiazepinele acţionează prin creşterea eficienţei unui produs chimic natural din creier,

GABA(acidul gamma-amino-butiric), pentru a micşora excitabilitatea anumitor tipuri de celule ale

creierului numite neuroni. Acest lucru reduce comunicarea între neuroni şi, prin urmare, are un

efect calmant asupra multor funcţii ale creierului.

GABA controlează excitabilitatea neuronilor prin legarea de receptorii GABA. Receptorul

GABA este un complex proteic situat în sinapsele neuronilor. Toţi receptorii GABA conţin un canal

de ioni, care conduce ionii de clor de-a lungul membranelor celulare neuronală şi două situs-uri 6

pentru neurotransmiţătorul acidului gamma-aminobutiric (GABA), în timp ce un subset al

complexului receptorilor GABA, de asemenea, să conţină un singur situs de legare pentru

benzodiazepine.Această legatura a benzodiazepinelor cu complexul receptor cre te conductanţaș

ionilor de Cl de-a lungul membranei neuronale. Această conductanţă mare te potenţialulș

membranei neuronale rezultand inhibarea activităţii neuronilor.

Clasa de medicamente Benzodiazepine, de asemenea, interacţionează cu receptorii periferice

benzodiazepină. Receptorii benzodiazepină periferici sunt prezenţi în ţesuturile Sistemului Nervos

Periferic, celule gliale şi într-o mică măsură, în Sistemul Nervos Central(SNC). Ace ti receptoriș

periferici nu sunt înrudiţi structural, nici cuplaţi la receptorii GABA. Ei reglează Sistemul Imunitar

şi sunt angajaţi în răspunsul organismului la durere. Benzodiazepinele, de asemenea, funcţionează

ca slab „inhibitori ai recaptării adenozinei”. S-a sugerat faptul că unele dintre efectele lor

anticonvulsivante, anxiolitice i relaxant muscular pot fi mediate de către această acţiune.ș

7

3.Farmacocinetică

O benzodiazepină poate fi plasată într-una din cele trei grupe de eliminare, sau timpul

necesar pentru ca organismul să elimine jumătate din doză. Unele benzodiazepine prezintă

metaboliţi activi cu activitate de lungă durată, cum ar fi diazepamul şi chlordiazepoxide, care sunt

metabolizate în „desmethyldiazepam”. Desmethyldiazepamul are un timp de înjumătaţire de 36-200

de ore.

Compuşii care acţionează pe termen scurt au un timp de înjumătăţire de 1-8 ore. Ei au puţine

efecte reziduale; dacă se ia înainte de culcare, insomnia poate să apară după întrerupere şi ar putea

provoca simptome de retragere, cum ar fi anxietatea de doua zi,dacă e utilizat mult timp. Exemple

de benzodiazepine sunt brotizolam, midazolam şi triazolam.

Compuşii care acţionează pe termen intermediar au un timp de înjumătăţire de 8-40 ore. Ei

pot avea unele efecte reziduale în prima jumătate a zilei, dacă este utilizat ca un hipnotic. Insomnia,

cu toate acestea, este mai frecventă la întreruperea tratamentului cu benzodiazepine cu acţiune

intermediară decat cele cu acţiune lungă. Exemple sunt estazolam, flunitrazepam, lormetazepam,

nitrazepam şi temazepam.

Compuşi care acţionează pe termen lung au un timp de înjumătăţire de 40-200 de ore.

Ace tia au un risc de acumulare la vârstnici şi la persoanele cu funcţie hepatică grav afectată, darș

ace tia au o severitate redusă la efectele apariţiei insomniei si sindromului de retragere. Exempleș

sunt diazepam şi chlordiazepoxide.

8

4.Interactiuni

Benzodiazepinele individuale pot avea interacţiuni diferite, cu anumite medicamente. În

funcţie de calea de metabolizare, benzodiazepinele pot fi împărţite în două grupe. Cel mai mare

grup este format din cei care sunt metabolizaţi de enzimele citocrom P450 (CYP450) şi care deţin

un potenţial semnificativ de interacţiuni cu alte medicamente. Alt grup cuprinde pe cele care sunt

metabolizate prin glucuronoconjugare, cum ar fi lorazepam, oxazepam şi temazepam şi, în general,

au puţine interacţiuni medicamentoase.

Multe medicamente, inclusiv contraceptivele orale, unele antibiotice, antidepresive si

medicamente antifungice, inhibă enzimele citocromului în ficat. Ei reduc rata de eliminare a

benzodiazepinelor, care sunt metabolizate de către CYP450, ducând la acumularea excesivă şi

cre tere a efectelor secundare. În schimb, medicamentele care induc enzimele citocromului P450,ș

cum ar fi Sunătoare, Rifampicina şi anticonvulsivantele carbamazepină şi fenitoină, accelerează

eliminarea benzodiazepinelor i scad acţiunea acestora. Luând benzodiazepine cu alcool, opiacee şiș

alte deprimante ale sistemului nervos central, acestea potenţează acţiunea lor. Acest fapt duce la

creşterea sedării, tulburări de coordonare motorie, suprimarea respiraţie şi alte reacţii adverse care

pot fi letale. Antiacidele pot încetini absorbţia unor benzodiazepine; cu toate acestea, acest efect

este marginal şi inconsecvent.

9

5.Toxicitate

Benzodiazepinele au un indice terapeutic larg şi luate singure în caz de supradozaj, rareori

provoca complicatii severe deces. Acestea nu sunt, totuşi, lipsite de toxicitate gravă şi a cazurilor de

comă severe sau fatalitate. Luate în supradozaj, în combinaţie cu alcool, barbiturice, opioide,

antidepresive triciclice, sedative sau antipsihotice, anticonvulsivante, antihistaminice sunt deosebit

de periculoase. În cazul consumului de alcool şi barbiturice nu numai că acestea au un efect aditiv,

ele, de asemenea, cresc afinitatea de legare a benzodiazepinelor la situs-ul benzodiazepină care duce

la o potenţare semnificativă a SNC şi efecte deprimante respiratorii. În plus, persoanele în vârstă şi

cei cu boli cronice sunt mult mai vulnerabile la supradozajul letal cu benzodiazepine. Supradoze

letale pot să apară la doze relativ mici la aceste persoane.

Teste de laborator de evaluare a toxicităţii diazepamului, nitrazepamului şi

chlordiazepoxidului pe spermatozoizii şoarecilor au arătat că diazepamul produce anomalii care

implică atât forma cat şi mărimea capului spermatozoidului. Nitrazepamul, cu toate acestea,

cauzează anomalii mai profunde decât diazepamul sau clordiazepoxidul.

10

6.Semne şi simptome

În urma unui supradozaj acut cu o benzodiazepină, debutul simptomelor este pană in 4 ore.

Pacienţii iniţial prezintă o uşoară până la moderată insuficienţă a funcţiei sistemului nervos central.

Primele semne i simptome includ intoxicare, somnolenţă, diplopie, tulburări de echilibru, alterareaș

funcţiei motorii, amnezie, ataxie.Reacţii paradoxale, cum ar fi anxietatea, delirul, halucinaţii, iș

agresiunea pot apărea, de asemenea, după supradozajul cu benzodiazepine. Simptome gastro-

intestinale, cum ar fi greaţă şi vărsături au fost raportate ocazional.

În cazurile severe de supradozaj au fost raportate şi simptomele care includ comă profundă

prelungită sau comă profundă ciclică, apnee, depresie respiratorie, hipoxie, hipotermie,

hipotensiune arterială, bradicardie, stop cardiac, şi aspiraţie pulmonară, cu posibilitatea morţii.

Consecinţele grave sunt rare după supradozajul cu benzodiazepine, dar numai gradul de severitate al

supradozajului este crescut în mod semnificativ în cazul în care benzodiazepinele sunt luate în

combinaţie cu alte medicamente. Toxicitate semnificativă poate sa rezulte după folosirea abuzivă de

droguri, în asociere cu alte deprimante SNC, cum ar fi opioide sau etanol. Durata simptomelor

supradozajului este, de obicei între 12 şi 36 de ore, în majoritatea cazurilor.

În cele mai multe cazuri de supradozaj fatal, este probabil că lipsa de toleranţă la opioide

combinată cu efectele deprimante a benzodiazepinelor este cauza decesului.

Simptome ale unei supradozări, cum ar fi somnolenţa, agitaţia şi ataxia apar mult mai

frecvent i mai sever la tineretș . Hipotonie poate să apară, de asemenea, în cazurile severe.

11

7.Tratament

Flumazenil este un antagonist al benzodiazepinei care poate inversa efectele

benzodiazepinelor, cu toate ca utilizarea sa este controversată.

Observaţia medicală şi tratamentul de susţinere constituie pilonul tratamentul

supradozajului cu benzodiazepine. Deşi benzodiazepinele sunt adsorbite de cărbunele activ,

decontaminarea gastrică cu cărbune activ nu este benefică în caz de supradozaj cu benzodiazepine

deoarece riscul de reacţii adverse ar depăşi orice potenţial al acestei proceduri. Este recomandat

numai în cazul în care benzodiazepinele au fost luate în combinaţie cu alte medicamente care pot

beneficia de decontaminare. Spălătura gastrică (pomparea stomacului) sau irigarea întregului

intestin nu sunt recomandate. Creşterea eliminarea droguri prin hemodializă, hemoperfuzie sau

diureză forţată este puţin probabil să fie benefică, deoarece aceste proceduri au un efect redus

asupra clearance-ului benzodiazepinelor datorită volumului mare de distribuţie a acestora şi

solubilităţii lipidelor.

Flumazenil este un antagonist competitiv al receptorilor de benzodiazepină care poate fi

folosit ca un antidot pentru supradozajul cu benzodiazepine. Utilizarea sa, cu toate acestea, este

controversată cu numeroase contraindicaţii. Acesta este contraindicat la pacienţii care sunt în

tratament pe termen lung cu benzodiazepine, cei care au ingerat o substanţă care reduce pragul

convulsivant sau la pacienţii care au tahicardie , extensia complexului QRS la ECG, semne

anticolinergice, sau antecedente de convulsii. Din cauza acestor contraindicaţii şi posibilitatea de a

provoaca grave efecte adverse, inclusiv convulsii, efecte adverse cardiace, şi moartea, în majoritatea

cazurilor, nu există nici o indicaţie pentru utilizarea „Flumazenilului” în tratamentul supradozajului

cu benzodiazepine astfel cum riscurile depăşesc, în general orice beneficiu al potenţialul de

administrare. De asemenea, nu are nici un rol în gestionarea unei supradoze necunoscute. În plus, în

cazul în care o protecţie completă a căilor aeriene a fost realizată, un rezultat bun este de aşteptat,

a a că administrarea de flumazenil nu este necesară. ș

Flumazenil este foarte eficient la inversarea depresia SNC asociată cu benzodiazepinele, dar

este mai puţin eficace la inversarea depresie respiratorie. Un studiu a constatat că doar 10% din

pacienţi care prezintă cu un supradozaj cu benzodiazepine sunt potriviţi pentru tratamentul cu

Flumazenil.

Datorită efectului de înjumatăţire a acţiunii flumazenilului mai mic de 1 oră, doze multiple

trebuie administrate. Când flumazenilul este indicat in supradozare,riscurile pot fi reduse sau evitate

prin triturare lentă a dozei de flumazenil. Din cauza riscurilor şi contraindicaţiilor multiple,

Flumazenil ar trebui să fie administrat numai după o discuţie cu un toxicologul.12

8.Utilizare veterinară

Benzodiazepinele sunt utilizate în practica veterinară în tratamentul tulburărilor de diferite

tulburări şi stări. Ca şi la om, acestea sunt utilizate în managementul de primă linie ale convulsiilor,

starea de rău epileptic şi tetanos, precum şi ca tratament de întreţinere în epilepsie (în special la

pisici). Acestea sunt utilizate pe scară largă la animalele mici şi mari (inclusiv cai, porcine, bovine

şi animale exotice şi animalele sălbatice) pentru efectele sedative i anxiolitice, ca premedicaţieș

înaintea intervenţiilor chirurgicale, pentru inducerea anesteziei i ca adjuncţii în anestezie.ș

În timp ce Diazepamul este probabil cel mai cunoscut în domeniul veterinar, alprazolam,

chlordiazepoxide, clonazepam, lorazepam, oxazepam,midazolam i triazolam sunt toateș

medicamente frecvent prescrise. În general, toate sunt destul de rapid şi complet absorbite, lipofile,

şi se leagă de proteine. Metabolizarea este în cea mai mare parte, prin glucuronoconjugare, a a căș

pisicile pot fi mai sensibile la efectele adverse. Semnele cele mai comune văzut, la o gamă largă de

doze, sunt deprimarea SNC, depresie respiratorie, ataxie, slăbiciune, dezorientare, greaţă şi

vărsături. Unele animale, în special la doze mari, pot prezenta excitaţie SNC în loc de depresie

(reacţie paradoxală), care poate fi urmată de depresie SNC. Alte semne comune sunt hipotermie,

hipotensiune arterială, tahicardie, hipotonie musculară, şi mioză.

Vărsături se pot apărea în cazul în care ingestia este recentă şi nu prezintă semne clinice. Lavaj

gastric, urmat de administrarea de cărbune activat poate fi efectuată în cazul în care suma ingerat

este foarte mare. Pacientul trebuie să fie ţinut la cald şi linişte, şi monitorizat cu atenţie pentru

capacitatea de reacţie la stimuli şi să aibă respiraţie adecvată. Fluide I.V. va ajuta tensiunea

arterială. Dacă depresia respiratorie se dezvoltă sever, Flumazenil poate fi dat la o doză de 0,01 mg /

kg, I.V. lent, atat la pisici cat şi la câini. Flumazenil are un timp scurt de înjumătăţire, astfel încât

trebuie repetată doza. Benzodiazepinele nu ar trebui să fie utilizate pentru a controla excitaţia SNC

din cauza unei reacţii paradoxale. În astfel de situaţii, doze mici de barbiturice pot fi utile pentru a

controla excitaţia iniţială a SNC.

13

NUME

SUBSTANTA DENUMIRE COMERCIALAACTIUNE/h

TIMP DE INJUMATATIREUTILIZARE TERAPEUTICA

Alprazolam Xanax, Xanor, Tafil, Alprox, Frontal

(Brazil)

1-2 6-12 h

Bromazepam Lexotanil, Lexotan, Lexomil. Somalium,

Bromam

1-3 10-20 h

Clordiazepoxide Librium, Tropium, Risolid, Klopoxid 1.54 5-30 h [36-200 h]Cinolazepam Gerodorm 1.5-2 9 hClonazepam Klonopin, Rivotril, Iktorivil 1-4 18-50 hCloxazolam Olcadil (Brazii) 2-5 (?) 18-50 hCIorazepate Tranxene Variabila [36-100 h]

Diazepam Valium, Pax (South Africa). Apzepam. Stesolid, Vival,

Apozepam, Hexalid, Stedon, Valaxona

1-2 20-100 h [36-200] anxiolitic, anticonvulsivant,relaxant

Estazolam ProSom 0.6-5 10-24 hFlunitrazepam Rohypnol, Fluscand, Flunipam, Ronal,

Rohydorm (Brazil)

0.5-3 18-26 h [36-200 h]

Fiu raze pam Dalmadorm. Dalmane 1-1.5 [40-250 h]Flutoprazepam Restas 0.5-9 60-90 h

Halazepam Paxipam 1-3 [30-100 h]Ketazolam Anxon 2.5-3 30-100 h [36-200]

Loprazolam Dormonoct 0.5-4 6-12 hLorazepam Ativan, Temesta. Tavor, Lorabenz 2-4 10-20 h anxiolitic, anticonvulsivant

Lormetazepam Loramet. Noctamid. Pronoctan 0.5-2 10-12 hMedazepam Nobrium ? 36-200 h

Midazolam Dormicum, Versed, Hypnovel, Dormonid

(Brazil)

0.5-1 3 h (1.8-6 h)

Nimetazepam Erimin 0.5-3 14-30 hNitrazepam Mogadon. Alodorm. Pacisyn, Dumolid 0.5-7 15-38 h hipnotic, anticonvulsivant

Nordazepam Madar. Stilny ? 50-120 hOxazepam Seresta, Serax. Serenid, Serepax, Sobrii,

Oxascand. Alopam, Oxabenz.

Oxapax

3-4 4-15 h

Phenazepam 1.5-4 60 h anxiolitic, anticonvulsivant

Pinazepam Domar ? 40-100 hPrazepam Lysanxia, Centrax 2-6 36-200 h

Premazepam 1 2-6 10-13 hQuazepam Doral 1-5 39-120 h

Temazepam Restoril, Normison, Euhypnos. Tenox 0.5-3 8-22 hTetrazepam Mylostan 1-3 3-26 h Relaxant musc.scheletica

Triazolam Halcion. Rilamir 0 5-2 2 h

Benzodiazepine (N05BA, N05CD)

1,4-Benzodiazepine:

Bromazepam • Camazepam • Carburazepam • Chlordiazepoxide •

Cinolazepam • Clonazepam • Clorazepate • Cyprazepam • Delorazepam •

Demoxepam • Diazepam • Doxefazepam • Elfazepam • Ethyl carfluzepate •

Ethyl dirazepate • Ethyl loflazepate • Fletazepam • Fludiazepam •

14

Flunitrazepam • Flurazepam • Flutemazepam • Flutoprazepam • Fosazepam •

Gidazepam • Halazepam • Iclazepam • Lopirazepam • Lorazepam •

Lormetazepam • Meclonazepam • Medazepam • Menitrazepam •

Metaclazepam • Motrazepam • Nimetazepam • Nitrazepam • Nitrazepate •

Nordazepam • Nortetrazepam • Oxazepam • Phenazepam • Pinazepam •

Pivoxazepam • Prazepam • Proflazepam • Quazepam • QH-II-66 •

Reclazepam • Sulazepam • Temazepam • Tetrazepam • Tolufazepam •

Tuclazepam • Uldazepam

1,5-Benzodiazepine: Arfendazam • Clobazam • Lofendazam • Triflubazam

2,3-Benzodiazepine: Girisopam • GYKI-52466 • GYKI-52895 • Nerisopam • Tofisopam

Triazolobenzodiazepine: Adinazolam • Alprazolam • Estazolam • Flubromazolam•Triazolam

Imidazobenzodiazepine: Bretazenil • Climazolam • Flumazenil • Imidazenil • L-655,708 •

Loprazolam • Midazolam • PWZ-029 • Ro15-4513 • Ro48-6791 • Ro48-8684 • Sarmazenil • SH-

053-R-CH3-2′F

Oxazolobenzodiazepine:Cloxazolam • Flutazolam • Haloxazolam • Mexazolam • Oxazolam

Thienodiazepine: Brotizolam • Ciclotizolam • Clotiazepam • Etizolam

Pyridodiazepine: Zapizolam • Lopirazepam

Pyrazolodiazepine: Ripazepam • Zolazepam • Zomebazam

Pyrrolodiazepine: Premazepam

Benzodiazepine Prodrugs: Avizafone • Rilmazafone

Altele: Bentazepam • Devazepide • Ketazolam • Razobazam • Tifluadom

15

Structura moleculara de bază a benzodiazepinelor(Radicalii liberi denotă locaţia comună a

lanţurilor laterale,ceea ce rezervă diferitelor benzodiazepine propritaţile unice)

16

Structura moleculara a clordiazepoxidului,prima

benzodiazepina descoperită de catre Hoffmann-La Roche in

1960 cu numele de brand “Librium”

17

Structura moleculară a Diazepamului(cea mai folosită

benzodiazepină atat la animale cat si la om)

18

Flumazenil este un antagonist al benzodiazepinelor care

poate inversa efectele acestora dar utilizarea sa este

controversată(poza stanga flacon Flumazenil;dreapta:structura

moleculara a Flumazenilului)

19

Bibliografie

1.http://en.wikipedia.org/wiki/Chlordiazepoxide

2.http://en.wikipedia.org/wiki/Benzodiazepines

3.http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_benzodiazepines

4.http://en.wikipedia.org/wiki/Diazepam

5.Merk Veterinary Manual,Ediţia 9,2005,pag.2023

6.http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/214026.htm

20