GRADELE DE INTENSITATE ALE ADJECTIVULUI N LIMBA ROMN

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

LIMBA ROMN

GRADELE DE INTENSITATE ALE ADJECTIVULUI N LIMBA ROMN. CONSIDERATII STILISTICE

Lect. univ. drd. Valerica Sporis Universitatea Lucian Blaga Sibiu

In Romanian the categories of comparison and of intensity know a much richer configuration than Latin, having a remarkable expressive potential. If the system of comparison is very well represented, the category of intensity is neglected by linguists. As a consequence, we will try to highlight the aesthetical and expressive values of the Romanian qualificative adjective, illustrating the different nuances of intensity: a type of overcomparison represented by fixed constructions in which the feature is raised and lowered on a new degree, but not in comparison with the positive degree and in comparison with the comparative degree: much more beautiful, ever more, more and more beautiful , the degrees of mobile intensity (the regressive and the progressive), the absolute superlative (the most suggestive degree).

Structura gramatical este receptiv la intentiile expresiv-estetice ale limbajului. Integrate n context lingvistic si literar-artistic, elementele lexical-gramaticale sunt purttoare de valori stilistice. Pe aceste considerente, stilistica este numit gramatic expresiv sau gramatic afectiv.

Cuvntul este maleabil, miscndu-se usor n spatiul comunicrii orale sau scrise, lingvistice sau artistice, dezvoltnd semnificatii contextuale multiple. O clas lexico-gramatical poate s-si fureasc propriul univers de imagini artistice. Adjectivul, gratie ncrcturii semantice autonome si gradului ridicat de abstractizare, si poate croi propriul drum, propria aventur, crendu-si un cmp stilistic. Cmpul stilistic al adjectivului ilustreaz comportamentul si expresivitatea acestei prti de vorbire, reunind valorile sale stilistice, reprezentate de cuvinte si structuri cu valoare expresiv-estetic, figuri de stil care solicit lexemul adjectival calificativ, participnd la comunicarea artistic.

nsusirea, prin ea nssi, poate sensibiliza. Dac substantivul include mai multe nsusiri sau note, adjectivul numeste una singur, alegerea fiind, de multe ori, subiectiv. Anumiti lingvisti au ncercat s revizuiasc definitia clasic a adjectivului, afirmnd c acesta nu exprim nsusiri, ci atribuie nsusiri obiectelor prin procesul de epitez adecvat (copil inteligent) sau neadecvat (zpad viorie).

Chiar dac existenta sa este dependent de substantiv, adjectivul constituie una dintre prtile de vorbire esentiale n comunicarea lingvistic, un cuvnt major, alturndu-se substantivului si verbului. Dac n cazul substantivelor genul si numrul reflect aspecte ale realittii obiective (opozitia natural de sex sau analogia, distinctiile: animat / inanimat, un exemplar / mai multe exemplare), opozitiile formale de gen, numr si caz la adjectiv apar ca urmare a manifestrii relatiei de dependent a adjectivului fat de regentul su. Specifice substantivului nsotitor, genul, numrul si cazul sunt pentru adjectiv categorii pur formale, adic se nscriu numai n planul expresiei, nu si al continutului, fapt ce se justific prin necesitatea acordului. Legtura de dependent unilateral a adjectivului fat de regentul su este deci marcat prin redundanta mrcilor gramaticale care realizeaz acordul, vorbindu-se n aceast situatie despre un mimetism morfologic. Singura categorie gramatical specific adjectivului, caracterizndu-se att prin form, ct si prin continut (categorial), este categoria comparatiei si intensittii.

n limba romn sistemul comparatiei si intensittii are o configuratie mult mai bogat dect n latin, detinnd un potential expresiv remarcabil. Categoria gradelor de comparatie intensitate a dat nastere multor controverse. Divergentele privesc: metalimbajul de specialitate, utilizarea conceptelor de grad de comparatie si grad de intensitate, sistemul valorilor graduale ale adjectivelor, gruparea adjectivelor comparabile si incomparabile etc. Categoria comparatiei si intensittii priveste adjectivele calificative, ilustrnd procesul de intensificare gradual a calittii sau fenomenul comparatiei nsusirii / nsusirilor obiectului / obiectelor. Aceast categorie specific adjectivului este preluat de anumite subclase ale adverbului si, foarte rar, chiar accidental, de alte clase lexico-gramaticale: substantive care includ un continut calificativ, avnd deci marca semantic [+nsusire]: cel mai poet, cel mai artist; verbe: Chirita: Foarte multmesc (Vasile Alecsandri, Chirita n provintie) aici, adverbul foarte devine echivalent semantic al adverbului cantitativ mult; pronume: mai ceva; interjectii: Vai de cel ce nu stie nici cnd s griasc, nici cnd s tac, dar cu mult mai vai de cel ce nu stie nici ce s griasc, nici ce s tac..

Categoria comparatiei si intensittii marcheaz:

- gradele de intensitate pe care le poate atinge aceeasi nsusire la dou sau mai multe obiecte sau compararea aceleiasi nsusiri la dou sau mai multe obiecte;

- gradele de intensitate pe care le poate atinge o nsusire a aceluiasi obiect n mprejurri diferite sau compararea aceleiasi nsusiri a aceluiasi obiect n diferite circumstante; - gradele de intensitate n care pot exista dou nsusiri ale aceluiasi obiect sau compararea a dou nsusiri ale aceluiasi obiect;

- gradele de intensitate n care pot exista dou nsusiri (simultane) la dou obiecte sau compararea a dou nsusiri (simultane) la dou obiecte.

Operatorul [ Comparatie] distinge:

termenii marcati ai opozitiilor comparatiei: gradele relative / intensitatea obiectiv (comparativ): comparativul, superlativul relativ;

termenii nemarcati: gradele absolute / gradele de intensitate noncomparativ / intensitatea subiectiv (apreciativ): superlativul absolut, cruia i adugm gradele intensittii mobile (progresivul, regresivul), gradul intensittii insuficiente / sczute si gradul intensittii suficiente; pozitivul este tot un termen nemarcat.

Termenii nemarcati sunt impropriu numiti grade de comparatie, deoarece indic nsusirea ca atare sau intensitatea cu care se manifest o nsusire sau o calitate. Modalitatea lingvistic de exprimare a intensittii este rezultatul aprecierii subiective a vorbitorului / scriitorului. n lucrarea de fat noi suntem preocupati de expresivitatea categoriei intensittii, manifestat n subclasa adjectivelor calificative n limba romn.

Fiecare modalizator de evaluare are un formant specific (inclusiv formantul zero), dar cunoaste realizri diferite, ca expresie, n primul rnd. Gradul pozitiv este reperul, etalonul, termenul primar de raportare sau unitatea de referint, fiind marcat, de regul, prin morfem (de comparatie / de intensitate) . nsusirea nu este raportat la alte obiecte, mprejurri sau nsusiri. Se poate vorbi ns de puterea de nuantare a sensurilor afective ale pozitivului, decise de context. Astfel, pozitivul poate fi ntrebuintat ca superlativ, mai ales n basme, povestiri fantastice sau scrieri cu iz arhaic: Cnd vei ajunge si tu odat mare si tare (). (Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb); () Ilie Catacozino cel tare si mare, (). (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); S-ti rsplteasc Dumnezeu, / C-i bun si mare! (George Cosbuc, Rugmintea din urm). Sensul celor dou adjective alturate si intonatia exclamativ confer grupului coordonat o not de superlativ absolut.

Gradul comparativ este sensul morfologic din structura adjectivului n care se reflect relatiile ontice de egalitate si de inegalitate dintre dou nsusiri. Interferenta comparativului cu pozitivul a creat comparativul eliptic: Tare ca piatra, / Iute ca sgeata, / Tare ca fierul, / Iute ca otelul. (Sorcova). Aceste sintagme comparative devin echivalente semantice ale superlativului absolut.

Sub aspect semantic, exista n latin opozitia superioritate inferioritate, ns aceasta se exprima prin antonimie. Si astzi se manifest n limba romn tendinta de a nlocui comparativul de inferioritate prin comparativul de superioritate al antonimului adjectival: mai putin bun / mai ru. Este o modalitate de a reliefa adjectivul care contine marca semantic [+ Defect].

Exist n limba romn constructii fixe cu accent intensiv (asa justificm includerea lor n categoria intensittii), n care nsusirea este ridicat sau cobort pe o nou treapt, ns nu fat de pozitiv, ci fat de comparativ. Acest tip de structuri se ncadreaz la gradul hipercomparativ, grad care cunoaste mai multe forme de exprimare si valente expresive remarcabile:

a. Hipercomparativul afectiv n cazul adjectivelor care determin substantive, nume de stri afective: mai mare dragul (mila, mirarea, groaza, rusinea etc.): Chirita: mi era mai mare rusnea (Vasile Alecsandri, Chirita n provintie); Dintr-o preche de boi de-a mai mare dragul s te uiti la ei am rmas c-o pung goal. (Ion Creang, Dnil Prepeleac).

Alexandru Tosa consider aceste sintagme expresii cu valoare interjectional, constituindu-se n propozitii exclamative care dau relief frazei. Noua Gramatic a limbii romne le ncadreaz corect, credem noi, la false comparative de superioritate (), echivalente ale unor superlative absolute, deoarece structurile respective devin locutiuni cu nuant intensiv.

b. Hipercomparativul ascendent / gradul progresiv / gradul intensittii crescnde

Se afirm despre aceast variant c seamn, sub aspectul formrii, cu comparativul, dar nu are termen de comparatie. Apreciem ns c este vorba despre o comparatie nonmanifest, dar subnteleas, nsusirea fiind prezentat n devenire: [Buzele] au devenit aproape negre din ce n ce mai negre (Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit); Numai capul () mereu mai ntunecat, se fcea tot mai luminos, (). (Garabet Ibrileanu, Adela); Mereu mai mic umbra se strnge ghemuit (Vasile Voiculescu, Fantazie). Putem denumi fenomenul intensitate eventiv sau gradat, deoarece nsusirea se transform treptat. Aceast denumire a rezultat din analogia cu subclasa verbelor reflexive eventive (a se nglbeni, a se nnegri, a se nrosi, a se nverzi etc.).

n acest context, considerm c trebuie s se fac referire si la hipercomparativul descendent / gradul regresiv / gradul intensittii descrescnde, a doua form a intensittii mobile. Acesta este omis de majoritatea lingvistilor poate si din motivul slabei sale ocurente n comunicare. Gradului regresiv i se substituie n exprimare forma progresivului adjectivului antonim: tot mai putin frumoas / tot mai urt. n exemplul dat, prima form poate detine o valoare stilistic eufemistic.

Functia stilistic de baz a categoriei intensittii mobile este gradatia, actualizat sub forma climaxului si a anticlimaxului: Goarna rsun trist, mai trist, tot mai trist. (Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit); Ei simt c-a lor vorbire-i mai slab, tot mai slab (Mihai Eminescu, Strigoii). Repetarea adjectivului la gradul comparativ de superioritate creeaz n exemplul urmtor un superlativ, rednd gradarea senzatiei pn la limita extrem: Si foamea se face mai mare mai mare (Alexandru Macedonski, Noaptea de decemvrie).

Nestiind ce-i Absolutul, sufletul macedonskian l caut nencetat. ncercnd s-l ating, poetul se refugiaz n universul oniric, posibilitate de eliberare din realitatea ostil si de construire a altei realitti - imaginare, ideale: Uit o viat amrt de ultragii sngeroase, / O renastere ntreag ntr-un vis tot mai profund. (Stepa). Visul devine astfel metod de substituire a prezentului si mijloc de obtinere a satisfactiei supreme, crend impresia realizrii de sine.

Necuvntul, acel laser lingvistic stnescian, e chemat s recreeze lumea: Visez acel laser lingvistic / () / Care s smulg ntruna luminii / ce e ap cu pesti n ea si s-o lase / tot mai pur si mai singur si mai pur, / pn cnd se face din nou / ntuneric. (Necuvinte). Polisindetul realizeaz gradatia ascendent, substituind adverbul de progresie tot.

Asteptarea strii de gratie, efortul travaliului artistic este ilustrat metaforic de Nichita Stnescu n versurile: Alergnd, alergnd mi se-nteteau muschii, / scheletul alb ce-l tin n mine, / () / a nceput s se fac mai luminos, mai luminos (Continuitate).

c. Hipercomparativul competitiv sau al ntrecerii / comparativ intern Obiectele se ntrec unele pe altele prin intensitatea nsusirii: () paseri, care de care mai frumoase, mai cucuiete si mai boghete. (Ion Creang, Punguta cu doi bani); () glasuri care de care mai uricioase (). (Ion Creang, Ivan Turbinc).

d. Hipercomparativul depsirii superioritatea nsusirii este indiscutabil: () durerea ar fi si mai mare (Garabet Ibrileanu, Adela); Eram mult mai prost pe-atunci (Ion Barbu, Dup melci).

Prin hipercomparativele depsirii se redau diformitatea si enormitatea fizic a personajelor din Povestea lui Harap-Alb: () Harap-Alb vede alt drcrie si mai mare (). (Flmnzil); () numai iaca Harap-Alb vede alt minuntie si mai mare; (Setil); () numai iaca ce vede Harap-Alb alt minuntie si mai minunat (). (Ochil).

e. Hipercomparativul substitutiv Variant mult mai expresiv a hipercomparativului depsirii, hipercomparativul substitutiv este marcat prin: adverbul de intensificare si (aduce un spor de informatie, marcheaz o nou treapt a nsusirii) + mai (marca unui comparativ de superioritate considerat plan de referint) + si (marcheaz o alt treapt a nsusirii, superioar, fiind substitut al adjectivului): Si mai mergnd ei o bucat, numai iaca ce vede Harap-Alb alt bzdganie si mai si (). (Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb). Este o exprimare trunchiat prin care este introdus n poveste unul dintre personaje (Psril).

Gradul intensittii insuficiente / sczute are ca formanti adverbele si constructiile adverbiale cantitative: putin, insuficient (de), nu suficient (de), nesatisfctor (de), nu satisfctor (de), nu (n)deajuns (de), nu destul (de) etc.

Gradul intensittii suficiente se construieste cu morfemele: suficient (de), satisfctor (de), (n)deajuns (de), destul (de)etc.: Dar sunt destul de trainice si grele. (Al. Philippide, Izgonirea lui Prometeu).

nsusirea se poate prezenta ntr-un grad relativ ridicat / sczut de intensitate: destul de trist, cam trist, putin trist, usor trist etc. Dumitru Irimia include aceste structuri la intensitatea relativ, n timp ce superlativul [absolut] reprezint intensitatea superlativ.

Superlativul este gradul la care ajunge potentarea maxim a calittii. Ca urmare, acesta are numeroase si variate valori expresiv-estetice, derivnd dintr-o exprimare sublimat.

Unii lingvisti consider c denumirea de superlativ (relativ, absolut) de superioritate se constituie ntr-o sintagm pleonastic, iar sintagma superlativ de inferioritate este un exemplu de contradictie semantic. De aceea, s-a ncercat impunerea termenilor superlativ si inferlativ, ns n morfologia limbii noastre acest fapt nu a avut ecou.

Superlativul absolut exprim intensitatea absolut a nsusirii, fiind o subcategorie productiv a clasei adjectivelor n limba romn. Structura sa include mijloace sintetice si analitice diverse, ale cror virtualitti expresive le vom exploata n continuare.

a. Superlativul absolut de inferioritate / gradul intensittii minime / inferlativul [absolut] / superlativul [absolut] negativ se preteaz unei exprimri eufemistice, asemenea celorlalte variante ale inferiorittii: Maria este foarte putin frumoas. (~ Maria este urt.).

b. Superlativul absolut de superioritate / superlativul [absolut] pozitiv Variantele principale ale acestui tip de superlativ absolut sunt gradul intensittii maxime, marcat prin mijloace diverse (sufixul -isim(), foarte, extrem (de) etc.) si gradul intensittii maxime depsite (excesive), marcat prin prefixe sau anumite adverbe si locutiuni adverbiale urmate de prepozitia de (ultra-, extra-, arhi-, excesiv (de), exagerat (de), peste msur (de), peste poate (de) etc.).

Superlativul excesiv propus de Dumitru Irimia este considerat o variant emfatic n cel mai nalt grad: urechi prea lungi, ochi prea mari. Bibliografia de specialitate nregistreaz si un superlativ absolut corelat: Maria este foarte frumoas n comparatie cu Elena.

Mijloacele variate si expresive de redare a superlativului absolut demonstreaz interferenta nivelurilor lingvistice si sporesc tezaurul limbii noastre.a. Mijloace fonetice-fonologice:

lungirea sau repetarea sunetelor din structura semnificantului adjectival: Bun treab! (Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb).

mijloace suprasegmentale - intonatia si accentul n enunturi exclamative, ironice sau emfatice: Frumos (mai) este copilul!; Buun intentie!; Mare ntru mai esti Dnil Prepeleac! (Ion Creang, Dnil Prepeleac). b. Mijloace lexicale:

prefixe superlative, prefixoide:

- prefixe vechi (str-, prea-, rs-) n constructii aglutinate, conservate n limbajul bisericesc: preacinstit, preacucernic, preafericit etc. sau valorificate de artistii cuvntului: Dar n-am gsit dect strvechi suspine. (Al. Philippide, Cntecul nimnui); Strvechiul rcnet nc n-a ajuns? (Al. Philippide, Izgonirea lui Prometeu); preavitiazul mieu suflet, preabogata dumndziasca mil, preacredincioase mrturii, putere preanalt, [Dumndzu] preasvint, preadrept, preabuna () cinste, preanalt Dumndzu, preacinstit () cunun (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); mbrac-te-n alb, preafrumoas mireas (Adrian Punescu, Imposibila nunt); Vuiri de valuri. Voi lega strlimpezi / Comori de matostate si smaralde (Ion Pillat, Poetul).

Atras irezistibil de cetatea - himer, nluc sublim, eroul din Noaptea de decemvrie se arunc ntr-o expeditie delirant: Cetatea preasfnt l cheam n ea; Si tot nu s-arat orasul preasfnt - (Alexandru Macedonski). Superlativele sunt simbolul mirajului gloriei.

- prefixe neologice (arhi-, extra-, ultra-, supra-, hiper-, super- etc.): Catavencu: () c sunt ultraprogresist (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdut); Ics, scolarul cel cu plete, / Scos la tabl s-l asculte / Despre ultra-violete / D rspunsuri ultra-scurte! (Unui scolar la ora de fizic). Desprtirea aparent a prefixului de adjectiv impune un anumit ritm si evidentiaz poanta ironic.O tendint actual o constituie formarea superlativului absolut prin derivare cu super- (superdestept, superelegant), fenomen ce s-a extins si la alte clase lexico-gramaticale care nu cunosc dect accidental categoria comparatiei si intensittii: superbiat, supermasin, superocazie, superofert etc.

Unele prefixe neologice si elemente de compunere si-au cstigat, cu timpul, autonomia n limbajul familiar, ca adjective invariabile: o bluz super, un CD extra, o masin ultra, o fust mini / maxi; Costume de strad, () pantofi extra, preturi ieftine (Eugen Barbu, Groapa) etc. Mini si maxi sunt elemente antitetice satirice n epigrama Unei eleve n pas cu moda: Nu gnditi c-i vreo brfeal! / Stiu colegii si vecinii! / C e maxi la chiuleal, / Iar la-nvttur mini!.

Dublarea prefixului accentueaz caracterul intensiv al nsusirii: ultraultrasensibil, supersuperinteligent, extraextrafin etc. sufixul -isim(): rarisim(), clarisim(), simplisim() etc.

n comedia D-ale carnavalului personajul lui I. L. Caragiale se las influentat de limba italian: Crcnel: Si cel putin dac am fi siguri, sigurisimi [= foarte siguri] c-i aici!....Adjectivul simplisim este echivalentul semantic al adjectivului ultrasimplu: Stul de istorie, totusi, / Mi-e dor de-o simplissim viat (Adrian Punescu, Simplissima viat).

Limbajul publicistic este recunoscut pentru inovatiile lexicale: Gina Ptrascu despre vedete verissime (subiectul unei dezbateri televizate, n cadrul emisiunii Dan Diaconescu n direct, OTV, 22 martie 2006).

sufixe diminutivale sau augmentative: tinerel (=foarte tnr), mncu (=foarte lacom).

Cuvntul tinerel poate avea mai multe nuante semantice si afective, de la ntelesul dat de sufixul diminutival pn la valoarea eufemistic. Adjectivul mncu este des ntrebuintat cu valoare depreciativ, n form substantivat.

forme adjectivale compuse (literare sau neliterare): dumndzirea atoatputernic, Dumndzu atotputernic (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea).

c. Mijloace morfologice:

adverbul foarte

Cu timpul, acest adverb s-a gramaticalizat, rmnnd un instrument banal de redare a superlativului absolut.

n cronica lui Ion Neculce adverbul foarte apare uneori ca termen autonom, nu ca morfem al superlativului: foarte un lucru putin. Alteori, este dublat de alt adverb de intensitate: foarte pr putini; Si era un om foarte nvtat bine la carte..

Postpunerea adverbului foarte este caracteristic unor constructii nvechite sau populare: [Adam Sinavschie] Era om mic de stat, dar ntreg la minte, () si-nvtat foarte (). (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); Un dor adnc si ndrtnic foarte (Mihai Eminescu, Musat si ursitorile). Tot o problem de topic arhaic sunt si constructiile: C Ion-vod era minunat de om bun ().; foarte om harnic, foarti oaste bun aleas (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei).

adverbe grupate n seria semantic: mult, prea, tare, ru, grozav, deplin etc. n latina vorbit (popular) circulau forme analitice, perifrastice variate, construite cu ajutorul semiadverbelor: maxime, multus, bene, forte, valde (pentru superlativ), constructii mult mai concrete, mai clare, dar si mai plastice. Aceste structuri s-au impus n spatiul lingvistic neolatin, unele dintre ele fiind mostenite si de limba romn. Ca urmare, n limba romn veche superlativul se forma uneori cu morfemele mult, pr / prea sau ndelung: Numai Dumnedzeu este mult milostiv ().; pr harnic, pr lascav, pr mic (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); Ce cu aciasta pre a sa prea bogat mil si ndelung rbdare sviteste.; () prea vrtoas mngiare s avem, ().; ndelung rbdtoriu, mult milostiv, nice dup frdelegile noastre face noao. (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea). Pentru stilul poetic al lui Mihai Eminescu aceste mijloace arhaice devin surse de expresivitate: O prea frumoas fat. (Luceafrul); Frumoas estio prea frumoas fat. (Dormi!); Mult bogat ai fost odat, mult rmas-ai tu srac! (Clin (file din poveste).

n limba actual, adverbul prea nsotind un adjectiv exprim exagerarea (prea bun), iar mult si ndelung se utilizeaz ndeosebi ca determinanti adverbiali (mnnc mult; rabd ndelung).

Constructii de circulatie popular-familiar, valorificate de limbajul beletristic:

- adverbul ru - poate avea un continut defavorabil (prost ru) sau favorabil, pierzndu-si astfel semantismul negativ (frumoas ru); obligatoriu n pozitie postadjectival, devine mijloc de expresivitate artistic, subliniind aspectul superlativ al nsusirii: Ipingescu: Era afumat ru nenea Ghit. (I. L. Caragiale, O noapte furtunoas);

- adverbul grozav - ntlnit cu precdere n vorbirea popular, dar si n stilul literar-artistic: Zita [ctre Veta]: ti sunt ochii turburi grozav; Veta: () zu, sunt obosit grozav. (I. L. Caragiale, O noapte furtunoas);

- adverbul deplin: Se vede trupul ei cel alb deplin. (Mihai Eminescu, Fiind biet pduri cutreieram).

adverbul ht poate deveni morfem de redare a superlativului absolut, chiar dac n exprimarea oral, popular sau familiar, apare pe lng adverb (ht departe), mai rar pe lng adjectiv: Este ht frumos biatul!.

adverbe urmate de prepozitia de, grupate n seria semantic: extraordinar (de), excesiv (de), extrem (de), putred (de), obositor (de), ngrijortor (de), nemilos (de), fript (de), uluitor (de), usturtor (de), fenomenal (de), nemaintlnit (de), nemaiauzit (de), colosal (de), teribil (de) etc.

n stilul beletristic, aceste structuri au functie de intensificare exagerat a nsusirii: Si negrit de dulce (Mihai Eminescu, Luceafrul); -Spun c esti grozav de tare / De ti-a mers cuvnt prin lume, / ()! (George Cosbuc, Lordul John).

Constructiile superlative: zpcitor (de), fript (de), demential (de), mortal (de) se preteaz exprimrii argotice sau familiare. Nepermis (de), inadmisibil (de) marcheaz nclcarea unor conventii sociale, morale.

n vorbirea neliterar se face acordul prin atractie: teribili de frumosi. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de pseudoadjectivare a adverbului.

Adverbe ca: amarnic, nfricostor, groaznic, cumplit pot exprima fie un continut favorabil, fie unul defavorabil, n functie de contextul n care se actualizeaz. Acestea pot fi expresia unei reactii emotive, admirative, a unei stri de groaz sau de uimire (superlative hiperbolice): cumplit otrvit butur (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); () cumplit, amarnic sfsiat ca o iie (Lucian Blaga, Oedip n fata Sfinxului); vorba viseaz - trupul meu vlceaua / unde un nger plictisit de cer / si va scuipa cumplit de singur steaua. (Mircea Dinescu, Mai galben).

Exist situatii n care trebuie discernmnt n selectia morfemului superlativului: *admirabil de prost / *exceptional de prost. Aceste adverbe nu sunt compatibile cu adjectivul prost, desi sunt sinonime cu: extraordinar (de), extrem (de) - morfeme adverbiale care se potrivesc acestui context lingvistic.

locutiuni adverbiale: din cale-afar, cu totul si cu totul, de tot, de mama focului, de para focului, de pomin, de mai mare dragul, la culme, peste msur, peste orice limit, peste poate, de-a binelea, cu vrf si ndesat, fr tgad, la culme, cum nu s-a mai vzut (ntlnit, aflat, pomenit), cum (ct) nu se mai poate, ca vai de etc.: Care Dumndzu () de tot bun (). (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); Era un vis misterios / Si blnd din cale-afar (Mihai Eminescu, S-a dus amorul); Dar mai usor de-un lucru / Frumos de-adevrat. (George Cosbuc, Legenda rndunelei); () o ctelus, bolnav ca vai de capul ei (); (Ion Creang, Fata babei si fata mosneagului); Asa zicnd, oft din greu, iesi din cas, fr s-si ieie ziua bun, si plec suprat si amrt ca vai de om!; flmnd si ncjit ca vai de el (Ion Creang, Poveste).Morfemele de realizare a acestui grad pot fi pozitionate dup adjectiv, ca n exemplele: viteaz peste fire / peste msur, srac nevoie mare.

locutiuni adjectivale la superlativ: Leonida: Hehei! unul e Galibardi: om, o dat si jumtate! (I. L. Caragiale, Conul Leonida fat cu reactiunea); Era brbat s-l pui la ran! (=foarte bun). cumul de mijloace: Spiridon: () era turbat ru de tot. (I. L. Caragiale, O noapte furtunoas); Brnzovenescu: E taretare de tot; Zoe: () e ametit ru de tot. (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdut); Ce seductor de frumoas era (). (Garabet Ibrileanu, Adela).d. Mijloace morfosintactice:

repetarea adjectivului: Dar disear trebuie s facem o plimbare, de adio, lung, lung, lung (Garabet Ibrileanu, Adela); () btrn, btrn n imperiul meu / bradul brbos strjuieste mereu. (Lucian Blaga, Cntecul bradului); Zoe: () sunt sigur sigur().; Trahanache: () suntem tari, stimabile tari (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdut). repetarea adjectivului diminutival: Peste patru ani, Petre Rdoi o s rmn singurel-singurel n cas. (Zaharia Stancu, Descult); Era tinerel-tinerel si-o zpceau ochii lui veninosi si plini de poft. (Eugen Barbu, Groapa).

repetarea adjectivului n form diminutival: singur-singuric (Ion Creang, Amintiri). repetarea, n form genitival sau de acuzativ, a adjectivului substantivat (superlativ ebraic - procesul de superlativizare se face dup model oriental): istet ntre isteti, voinicul voinicilor, frumoasa frumoaselor.

repetarea substantivului: stoluri, stoluri (implic ideea de cantitate sporit), btaie-btaie (=adevrat, zdravn), biat de biat (=adevrat).

Sublinierea calittii obiectului prin repetarea, cu valoare adjectival, a substantivului constituie o tendint lingvistic actual, procedeu ntlnit frecvent n limbajul argotic si familiar. Aceeasi valoare stilistic o au si alte substantive golite de semnificatia originar, implicnd nsusirea prezentat la un grad maxim de intensitate: Masina este marf / beton! (=de calitate foarte bun, impresionant, de invidiat).

nlocuirea adjectivului cu un substantiv avnd acelasi radical (superlativ epitetic: o minuntie de fat, o buntate de biat, o grozvie de vreme; Brzoi: () Cum o s-mi dau eu bietubuntate de odor, n mnile ei? (Vasile Alecsandri, Chirita n provintie).

e. Mijloace sintactice:

constructii exclamative (marcate suprasegmental), formate din adverbe (intensive) prepozitii + forma de pozitiv a adjectivului: De vreme ce faptele cuvntului su sint as de frumoase, as de ghizdave, as de luminoase, cu ct cel mai frumos, mai ghizdav, mai luminos va fi?!; O, moarte!ctde amar iaste pomenirea ta ().; () o, ct de frumoas fat! (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); Veta: () S m culcce obosit sunt! (I. L. Caragiale, O noapte furtunoas).

consecutive superlative - macrostructuri sintactice implicnd ideea de superlativ: regenta consecutivei (+consecutiva): () e att de lung, nct mai n-ajungi cu mna la umrul su. (Ion Creang, Pcal).

Consecutiva nu exprim doar rezultatul unei actiuni sau calitti, ci urmarea unei nsusiri deosebite, subliniind caracterul ei superlativ.

superlativul ascuns: De lenes ce era, nici buctura din gur nu si-o mesteca. (Ion Creang, Povestea unui om lenes). Enuntul rezult din alturarea unui comparativ de egalitate unui predicat negativ, cu omisiunea adverbului: Att de lenes era nct nici buctura din gur nu si-o mesteca..

f. Mijloace retorice:

adverbe obtinute prin conversiunea substantivului: (priceput) foc, (beat) turt / crit / cui, (rcit) cobz, (nghetat) bocn / tun, (singur) cuc, (btut) mr, (curat) luciu, (ndrgostit) lulea, (prost) tuf, (adormit) bustean, (strns) grmad, (gol) pusc, (adunate) mnunchi, (slab) scndur etc.; topic invers: foc (de priceput).

Aceste forme au la baz un transfer semantic de tip metaforic: C-s proast foc si gur rea! (George Cosbuc, Dusmancele); S-a culcat n urm suprat foc (George Cosbuc, Dragoste nvrjbit); () e sntoas tun. (Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit); De la buric n jos e gol pusc.; E sntos tun (Nicut Tnase, Derbedeii) etc.

figuri de stil:

- metafore: A luat n urm custura ei / Cea cu flori cmas, soare de frumoas - (George Cosbuc, Dragoste nvrjbit);

- comparatii (comparatia cu obiecte de referint, ntruchipri ale nsusirilor respective): dulce ca mierea (= foarte dulce), amar ca fierea (= foarte amar), rece ca gheata (= foarte rece) etc.

n operele scriitorilor romni ne ntmpin multe comparatii care contin un termen prototip al calittii: alb ca varul / marmura, creta, zpada, laptele. Aceleasi structuri ns pot exprima ideea de comparatie propriu-zis sau se pot transforma n mrci emfatice sau eufemistice: alb ca untul [=nu tocmai alb].

Comparatii paradoxale ironice pot fi considerate urmtoarele citate: Fetele mpratului ns priveau la verisor cum priveste cnele pe mt si li era drag ca sarea-n ochi (). (Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb); Destept ca oaia si viclean ca mgarul.. Primul exemplu este o variant ironic a structurii drag ca sarea-n bucate, n care comparantul este concret.

* * *

n concluzie, orict am dori s epuizm gama de valori expresive ale categoriei intensittii la adjectivele calificative romnesti, nu am reusi. Inventarul echivalentelor semantice ale comparatiei si ale intensittii este att de cuprinztor.

Prin studiul valorilor expresive (care trdeaz afecte, emotii, sentimente, dorinte, temperament etc.) si al valorilor estetice / impresive (care traduc intentii deliberate) ale adjectivului, lucrarea de fat ofer un exemplu edificator pentru ceea ce nseamn relatia armonioas existent ntre stilistic si gramatic. Fiind dotat cu autonomie semantico-functional, adjectivul este instrument important al comunicrii lingvistice si artistice.

Notiunea de champ stylistique apare la Pierre Guiraud (La stylistique, Paris, P.U.F., 1979, p.112-117), Georges Molini (lments de stylistique franaise, Paris, P.U.F., 1986, p.13) s.a. Sintagma cmp stilistic devine sinonim (n sens restrns) cu spatiul stilistic (Paul Magheru, Spatiul stilistic, Resita, Editura Modus, 1998), fiind creat prin analogie cu sintagmele: cmp lexical, cmp semantic sau cmp sinonimic.

Mihaela Gitnaru, Adjectivul n limba romn, Pitesti, Editura Universittii, 2002, p.6-7.

Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul dictionar enciclopedic al stiintelor limbajului, Bucuresti, Editura Babel, 1996, p.288.

Mihaela Gitnaru, op. cit., p.77.

Dumitru Irimia, Gramatica limbii romne, Iasi, Editura Polirom, 1997, p.89.

Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba romn contemporan, Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic, 1978, p.404.

Dumitru Irimia, op. cit., p.89.

Iorgu Iordan, Vladimir Robu, op. cit., p.407-408.

Ibidem, p.407.

Alexandru Tosa, Elemente de morfologie, Bucuresti, Editura Stiintific si Enciclopedic, 1983, p.184.

Stefan Gitnaru, Gramatica actual a limbii romne. Morfologia, [Pitesti], Editura Tempora, 1998, p.94-95, 98; Studii si articole de gramatic, Pitesti, Editura Universittii, 2002, p.59.

Alexandru Tosa, op. cit., p.186.

Gramatica limbii romne, I, Bucuresti, Editura Academiei Romne, 2005, p.159.

Stefan Gitnaru, Studii si articole de gramatic, p.59.

Mihaela Gitnaru, op. cit., p.110.

Dumitru Irimia, op. cit., p.91.

Stefan Gitnaru, Gramatica actual a limbii romne. Morfologia, p.95-96; Studii si articole de gramatic, p.110-113; Mihaela Gitnaru, op. cit., p.96-97.

Iorgu Iordan, Vladimir Robu, op. cit., p.407.

Dumitru Irimia, op. cit., p.91.

Ibidem.

Iorgu Iordan, Vladimir Robu, op. cit., p.408.

Dumitru Irimia, op. cit., p.91.

Mihaela Gitnaru, op. cit., p.106.

Corneliu Dimitriu, Tratat de gramatic a limbii romne. Morfologia, Iasi, Institutul European, 1999, p.205.

Patita Silvestru, George Zarafu, vol. Rdeti, copii!, Bucuresti, Editura Ion Creang, 1990, p.17.

Ibidem, p.92.

Constantin-Ioan Mladin consider structurile de acest tip locutiuni adverbiale-morfeme (Limba romn contemporan. Morfologie, [Curs], Alba Iulia, 2003, p.120). Noi le analizm ca structuri bimembre formate dintr-un adverb urmat de prepozitie.

Dumitru Nica, Teoria prtilor de vorbire Cu aplicatii la adverb, Iasi, Editura Junimea, 1988, p.100.

Mihaela Gitnaru, op. cit., p.161.

Ibidem, p.158.

Dumitru Irimia, Introducere n stilistic, Iasi, Editura Polirom, 1999, p.89.

Mihaela Gitnaru, op. cit., p.157.

Laurentia Dasclu-Jinga, Note asupra consecutivelor superlative, n Limba romn, Bucuresti, nr.1-2, 1992, p.25-29.

Ion Coteanu, Gramatica de baz a limbii romne, Bucuresti, Editura Albatros, 1982, p.91-92.

Dumitru Irimia, Introducere n stilistic, p.90.

Ibidem, p.90.

Pierre Guiraud, op. cit., p.43.

290281