Bucureti, 2008
Carte editat de SPER CONSEDIT
Editura SPER - acreditat de Consiliul Naional al Cercetrii tiinifice din I Învmântul Superior (CNCSIS) ISBN 978-973-8383-38-8
Toate drepturile sunt rezervate autorului. Nici o parte a lucrrii nu poate fi copiat, tradus sau reprodus in orice fel fr acordul scris al autorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României
l\lITROFAN,IOLANDA ... Psihoterapie: (repere teoretice, metodologice i
aplicative)/ Iolan:da Mitrofan. - Bucureti: Editura SPER, 2008
Bibliogr. ISBN 978-973-8383-38-8
615.851
Difuzare - Editura SPER - SPER CONS EDIT Bd. Chiinu nr. 12, sector 2, Bucureti
Tel/fax 031.104.35.18; 021.628.10.52; 0722.508.098 0726.010.491 (Manuela Vintil, coordonator difuzare carte)
E-mail: sperpsi@gmail.com Tehnoredactare i copert: Mdlina Voicu
Cuprins
CAPITOLUL I Concepte-cheie: Psihoterapie, Consiliere, Dezvoltare personal. .. .. . . 14
• Cui se adreseaz i cine sunt beneficiarii celor trei tipuri de activiti înrudite? ... ........ ... .......... ..... .. .. .. ............... ... ...... .................. . 14
• Puncte comune i difereniatoare între psihoterapie, consiliere i
dezvoltare personal.............. . .... . ... . . . .. . ........ . . . . . . ....... .. . .. . . ...... . ...... . ... 15 • Etapele metodologice ale procesului psihoterapeutic ... .... .. .......... .. .. . 18 • Etapele metodologi.ce ale procesului de consiliere ...... ;.... .. .. .. .. .. ....... 20 • Cadrul terapeutic, specificul practicrii i derularii programului de
asistare psihologic difereniat pe forme de intervenie .................... 21 • Durata programelor terapeutice i de consiliere ...... .. .. .. .. .. .. .............. 22
CAPITOLUL II Obiective, specific, tipuri i domenii aplicative ale consilierii i psihoterapiei ......... .. ........... ..... ..... .... ...... .. ... ...... ..... ... ... ......... ..... ..... ......... 25
• Obiective ..... .. ......... .. ..... .. ............ .. ... ..... ... ................ ......... ..... .. .......... 25 • Specificul activitilor i proceselor terapeutice ....... .. ..... ......... ..... .... 26 • Spaiul terapeutic, relaia terapeutic i sarcinile (competenele)
terapeutului ... ........... ...................... ............... ...... .. .... .. ........ ......... .... ... 26 • Fluiditatea i ccninutul travaliului terapeutic reconstitutiv,
clarificator i restructurativ - catre o paradigm unitlcatmire ......... :.... 29 • Lucrul terapeutic în echip .................................................................. ;. 30 • Diferene i interferene Între consiliere psihologic i psihoterapie,
ca alternative specializate de ajutor psihologic ... : .... .. ...... .... ~ ...... .... .. 31 • Scurt istoric i câteva domenii de aplicaie ale consilierii . i
psihoterapiei .......... ...... ......... ....................... ......... .. .... .. ..... ....... ... ...... ........ 35 • Evaluarea muncii de consilierel psihoterapie .............. . :.......... .. .. .. .... , 42 • Condiii facilitatoare ale consilierii i psihoterapiei ......... ... .. .... .. ...... 1 43
CAPITOLUL III Formarea terapeuilor - precolldiii, cunotine teoretice, abiliti, competene ................................. ............. : ............... :.. ........ .... .. .... ........ .... 46
• Precondiii i cunotine teoretice în relaia de ajutor terapeutic....... 46 • Nivelul de competen (abilitare i deprinderi) ..... .... ... .. ......................... 49 • Competena auto cunoaterii i personalitatea psihoterapeutului .. .. ... 50 • Dimensiuni ale personalitii consiliemlui . Cât de autentic este? .. ... 51
5
• Ce se întâmpl cu valorile personale? ............ .............. ...... .. ............ . 55
• Formarea consilierului i psihoterapeutului în grupul experienial ... 56
CAPITOLUL IV Terapeutul ca persoan i "prezen" terapeutic ~ eficien i profesionalism ................... ..... .... ......... o.. ....... .... ... .... ... .. . .. ... . .... .. ... ....... ... 59
• Ce caliti personale necesit practicarea unei consilieri i
psihoterapii eficiente? o .. .... o. o ...... o ............ .. .. .. ... . .. .. o . o ... o •• o •••••• ••• ••• •• • o... 60
• Evitarea perfecionismului în exercitarea activitii de consiliere i psihoterapie ........... ............ o ........... . .... .... ... ............................ o . . . ...... .. o 63
• Onestitatea fa de propriile limite .. o...... .. .... .. .. .. .......... .. .. ..... ......... ... 64 • Relaia cu clienii dificili sau pretenioi.... .. .. . ........ .. ..... ................... 65 • S înelegem tcerea clientului ........ o ........................ o........ .... ...... ...... 66 • Relaia cu clienii neimplicai .... .................... o .......... o................... ..... 67 • S acceptm rezultatele lente ......................... ..... .... o ................ o......... 68 • Cum s evitm auto amgirea în munca terapeutic.......................... 69 • S evitm s ne rtcim printre problemele pacienilor (clienilor) .. 69
• S ne dezvoltm simul umorului........ .. .... .... ..... .. ............... .. ......... ... 70 • Stabilirea de scopuri realiste ....... : ................... .. ................... .... ... ....... 71
• Refuzul de a da sfaturi .. ...... ....... ........................................................ 71 • Dezvoltarea propriului stil în consiliere .... ........ .. ..... ...... .. .. ............... 72 • Cum poi face fa epuizrii profesionale în munca de consiliere i
psihoterapie ......... ... .... ..... ... ... ... .. .. ........ .. .............. ......... .... ...... ....... .... . 72
CAPITOLUL V Câteva repere etice în practica de consiliere i psihoterapie .. ..... ... .... 77
CAPITOLUL VI Orientri i metode în psihoterapie........ .... .............. .. ......... ....... ..... ...... 82 MODULI. Abordrile psihodinamice ..... .... .. ........ .. ................. .... ..... .......................... 82
1. Abordarea psihodinamic clasic .. ...... ....... .. ... ... .... ..... .. ..... ........ .... ... .. . 2. Abordrile psihodinamice postfreudiene ... ...... .. .. ... .. .... .. ....... .. .. .... ..... .
MODULII A. Abordrile umaniste - experieniale i holiste ... ... ..... ... .... .. .... ... ..... .. .. .
1. Abordarea existenial .. .. .... ...... .... ... ... .. ... ...... ... ...... ....... ............ ......... . . 2. Abordarea nondirectiv sau consilierea centrat pe persoan... ... .......... 99
3. Abordrile holiste: psihoterapia gestalt (PG) i psihoterapia
experienial unificatoare (PEU) .............................. .................. ...... .. ...... 106 4. Abordarea tranzacional. Concepia lui E. Beme asupra personalitii
umane ........ ....... .. ............................ ........... .... ... ... ................ ... ....... ....... ..... 1 1 J
5. Psihodrama clasic ............................ ............ ............................ .... .. ..... 12: 6
,3- ici sugestive i de meditaie creatoare ... ............ ... .......... ..... ...... ... 126 .L. Relaxarea bazat pe destinderea muscular ... .... .... .... ..... .... .. ... ............ 130 _. Relaxarea prin contientizarea tensiunilor fizice ................. ... ..... ........ 13 1 .J. Meditaia experienial cu suport imagistic .. ...... .. .......... .. .......... .. ....... 133 ..:.. Meditaia creatoare transfiguratoare în PEU ........................................ 135
.-i vL III. Abordrile comportamentale .......... ...... .. ........ .... .. .. ............. 161 1. Abordarea compOliamental clasic...... .... .... .. .. .. .... .. ............ .. ............ 161 _. Abordarea cognitiv-comportamental ................................ .... .............. 164 3. Abordarea raional-emotiv ............... .. .. ............... ........ .. ........... .......... 165 ~. Consilierea/ psihoterapia centrat pe realitate .. ..... ........... .. ....... ... .. ...... 166
ITOLUL VII terapiile de familie......... .... ......... .. .................. ..... ............ .... .. ........ 167 • Terapia de familie a lui M. Bowen . ........................ .. ... ... ... ................ 168 • Terapia structural de familie............... .. ....................... ..... .. .. ........... 170 • Terapia experienial a comunicrii.. . .. .. . .. . .. . .. ....... .. ....... ..... ............. 171 • Terapia strategic de familie................. ... .... ......................... .. ........... 173 • Terapia sistemic de familie (TSF) ................................................... 174 • Terapia narativ de familie ....... .................... ...... .................. ..... ...... .. 180
ITOLUL VIII oterapia cuplului .................. ........ ........... ...... .......... .. ... ... .. ...... .... ..... 184
• Obiectivele i sarcinile terapeutului de cuplu .. .............. .. . ............. .. .. 184 • De ce mergem la terapeut? .. ........................... .. ................................. 184 • Terapia centrat pe problem ... .......................... ... .. ... ................ .. .. .. . 186 • Cum abordeaz terapeutul problema? .. .................................. .......... . 189 • Problema puterii în cuplu ......... .......... .... ................ .. ......................... 190 • Problemele de ordin sexual ............................ ... .. ........... .. ..... .. ........... 193 • Cum rezolvm o problem de cuplu? .. .... ......... .. .... .................... ....... 197 • Comportamentele reciproc negative ........ ....... .. .... ........ ...... .. .. .. .. ....... 198 • Terapia centrat pe comunicare ........ ............ .. .. .......... ............ . .. ........ 199 • Cum s fim sinceri cu partenerul........................ .. ............ ................. 200 • Rolul politeii în comunicare.......................... .. ........ .. ................. .. .... 203 • Bariere în comunicare .......... .. ....................................... ..................... 207 • Agenda ascuns.. .. ............. .. ................... .. ...................... .... ... .. .......... 209 • Jocul comunicaional ........................ .. ............. .. ................................ 213 • Identificarea i negocierea regulilor .. .... .. .... .... .... ...... .. ........ .... .. .... .... 215 • Mecanismul familial................................ .... ........ ... .. .... ................. .... 217 • Cum s depim monotonia? ............. .. .. .. .... .... ........ .. ...... .. ................ 218 • Terapia psihanalitic de cuplu........ ....... .. ........................ .................. 219 • Terapia cu grup de cupluri ............................. .. .... .. .... ...... ... ......... .. .... 221
7
CAPITOLUL IX Psihoterapia copilului cu tulburri emoionale i de comportament .. . 227
• Ce este psihoterapia copilului? ............. ... .... ...... ....... . :............. ..... ..... 227 • Obiectivele i desfurarea procesului psihoterapeutic ...... ... ... ... ...... 229 • Cum abordm copiii prin metode i tehnici experieniale i analitice
(expresiv-creative, unificatoare i gestalt-creative) .. ........... ... .... .. ... .. 238
• Alte mijloace expresive în psihoterapia copilului .... ... .... ................ .. 249 • Gestalt-terapia i terapia unificrii la copii ... ... .... .... ... .. ... ... ..... ... ... .. . 267 • Specificul relaiei terapeutice în psihoterapia copilului. .. ...... .. .. ..... 27]
CAPITOLUL X Consilierea i psihoterapia copilului în situaii familiale de risc ........ 274 Ioana Stal1cU
• Consilierea copiilor cu prini divo11ai .............. ..... .. ..................... .. . 274 • Consiherea copiilor cu unul sau ambii prini alcool ici .. .... ........ .. .... 275 • Consilierea copiilor cu deficit de atenie ................. .. ..... .. ................. 276 • Consilierea Ia distan .... .... ..................................... .. .... .. .. .. ............... 277 • Elemente de deontologie a consilierii psihologice i colare ..... .. ..... 278
CAPITOLUL XI Experiena pierderii i a durerii la copii. Repere în consiliere i psihoterapie................ .................................. ...... .. ..... ..... .... .................. ... 282
• Pierderi ateptate versus pierderi neateptate......... .... ........ ..... ......... . 282 • Fazele durerii i reaciile comportamentale caracteristice Ia copii.... 285 • Consilierea copiilor cu pierderi semnificative i a famili ilor
acestora.. ........ ..... .. ......... .... ... ..... ... ... ........ ....... ......... ... ....... ... .. ..... ...... 290 • Câteva tehnici specifice de lucru ...... .. ... ....... ........... .. .. . .. .... .... .... ....... 293 • Copiii i vetile rele. Durerea i comunicarea te rap utic. Repere în
consiliere i psihoterapie .. .. .. .. ... .......... .. .... ......... ... .. .. ...... ......... .. ....... 296 • Abilitatea profesional de a comunica vetile rele copiilor.. ....... .. .... 301 • Structura procesului dezvluirii - un model pentru prini ,
consilieri i psihoterapeui .... .. .. .. .. .. .... .. ... ... .... .. .. .. .. .. .. .... ...... .. .. .. .. ..... 303
CAPITOLUL XII Psihoterapia durerii la aduli - elemente de psihotraumatologie ... ... 310
• Pierderea speranei de via - terapia persoanelor cu tentativ suicidar sau care amenin cu suicidul ....... ...... ...... .. ...... .. ... ........ .. ... 3] O
• Abordri teoretice majore ale problemelor compOliamentului suicidar ... 310 • Structura unui program de terapie scurt contexhlal-modular la
pacienii cu risc suicidar .. .. ... ... .. ...... .. .. .. .................. .... .. .............. .. .. . 311 • Psihoterapia centrat pe trauma violului -intervenia în sihmie de
criz i durere multipl .. .. ............. ........... ...... ... ..... ... .. .. .... ... ........ .... .. 314
8
• Derularea procesului terapeutic al traumei produs de abuzul fizic i/sau sexual....... ........ ............... ... ... ..... ........... .... .......... .. ... ... ........ .... . 315
• Psihoterapia în situaii de mutilare prin combustie ...... .......... . ...... .. .. 323 • Structura i rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator
centrat pe psihotrauma post-arsur ... ... ............. ....... ........ . ..... ........ ... .... 328 • Psihoterapia bolnavilor hemodializai ... ...... ........ ... ........ .. ..... .... ... .... . 331
APITOLUL XIII -ihosocioterapia pierderilor multiple. Transmutarea suferinei i
~~hnici de supravieuire - abordare existenial i spiritual :Jorll Bllzducea ... ........... ....................... ..... .. ........... ........ ... ... ... .... ...... ...... 337
• Provocrile vieii actuale. O lume în transformare ........ ..... .. ... ... ....... 337 • Înspre ce ne îndreptm? ....... ... ..... .. ..... .............. .. ..... ... ...... ....... ..... . 339 • Durerea - o experien personal i comunitar . . . ... .. . . . . . .... . .. . .. .. . . . . .. . 340 • Fonne i posibiliti de ajutorare: atenuare - ameliorare - aplanare.
Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectiv existenial i spiritual ...... 352 • Repere în consiliere i terapie .............. ...... ...... ..... .............. ........ .. ...... 357
=APITOLUL XIV sihoterapia în toxicodependen .... .... ....... ...... ... ... .. .... ..... .. ... ... .... ........ ...... 363 'ODUL 1. Abordarea individual a toxicomanilor ana Stancu ....... .. ...... .......... ............. ..... ...... .... ......... ....... ... ......... . ..... .... ..... .. .... 363 1. Fr motivaie, nu exist transformare ..... ...... .... . .... ... ..... ..... ... ....... ... ... .. .... 363
• Introducere ..... .... .. ...... ... ........ .... .. .. ... ..... ... . ..... . .... ...... ...... .... ........ .. .. ... 363 • Motivaia - o perspectiv psihoterapeutic .. .. .......... .. .. ........ ... ... ....... 364 • Motivaia toxicodependentului ..... ........... .. ...... ... .. ..... ....... ..... ...... ...... 367 • Un model teoretic asupra schimbrii umane .... ... ..... . ... .... ... ..... ... ...... 371
2. Terapeuhll fa în fa cu toxicodependentul .......... .............. .... ... ........... .. 375 • Introducere .. ..... ..... ........ .. ...... ...... .... ................ .... ... .... ... .... .. .. ........... . 375 • Personalitatea toxicodependenhllui ......... ............. ....... ......... ... .... .. .... 376 • Modificrile produse de toxicodependen în structura
personalit.ii ..... ... ................. ..... ......................... .............. .. ..... . .. ....... 378 • Evaluarea psihol ogic individual a toxicodependentului ... .......... ... 380 • Interviulmotivaional (de complian la tratament) ....... ............. ..... . 383 • Capcanele psihoterapeumlui în lucrul cu toxicodependenii ..... .. .. .. .. 385 • Strategii de explorare i susinere a clientului .... .. .............. ..... .. ....... . 388 • Strategii de lucru cu ambivalena ............................. .................. .. .. .. . 392 • Strategii de lucru cu rezistena .......... .... .......... ...... ..... ..... .... ..... .... ...... 396 • Consolidarea angajrii în schimbare ................... ..... ....... ... .... .... .. ...... 400 • Etapa meninerii i prevenirea recderilor ... .. .. .. ... ............. ... ... ...... ... . 404 • Modaliti de a face fa SihIaiilor cu risc crescut pentru recdere ..... 405 • Modificarea stilului de via, element central pentm meninerea
abstinenei .. ..... .... ..... ..... ...... .... ... ... .................. .. .. .. .......... ....... .. ...... .... 409 9
MODUL 2. Psihoterapia de grup în toxicodependen Seral1'lis Sas........ .. ...................... ........ .......... ................. .................. ...... .............. 418
• Consideraii generale..................................................... ...... .... ......... 418 • Structura i metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu
toxicomani ................................. ............... .. ........ ........... .. ................... 419 • Procesul terapeutic în cadrul grupului cu toxicomani (factori
curativi i dinamic) .................... .... .. ............................ .. .................. 439 • Transferul în grup ................................................ .. ....... .. ........ .. ......... 447 • Rezistena În grup .... .............. ......... ........ .............. ........ .. .. ..... ............ 453 • Profilul terapeutului .. .. ........... .............................................. .. ............ 458
MODUL III. Relaii-capcan În familia toxicomanului Cristina Denisa Godeanu (Stoica) ............................................. .. ......... .. ........... 466
• Introducere................................................................... .... .. ................ 466 1. Relaii i scenarii-capcan în familia toxicomanului .. .. .. .. .. ........... .... 467 2. Identificarea i evaluarea relaiilor-capcan În familie .. .......... .. .... .. .. 476 3. Toxicomanul i familia sa în scenariul terapeutului .......................... 482 4. Abordarea psihoterapeutic a familiei toxicomanului ... .. ..... .. ...... .. .. . 490
Postfa ........... ... ...... .. .......... .. .............. .. ... ............................. ........ ........... 502
Introducere
De la bun început facem precizarea c actualul tratat i suport de curs are ca scop familiarizarea studenilor sau aspirani lor în practica psihologiei i a psihoterapiei cu câteva noiuni introductive privind bazele conceptuale, metodologice i aplicative ale domeniului psihoterapiilor.
Scopul acestei lucrri este familiarizarea cititorului cu coninutul
activitii de psihoterapie i de consiliere, precum i cu reperele obligatorii ale formrii psihoterapeutului i consilierului ca persoan i ca profesionist.
Ni s-a prut important s facem o serie de delimitri conceptuale privind tipurile de psihoterapie, competenele necesare i aplicaiile ei directe, precum i asupra diferenelor i interferenelor dintre consiliere i psihoterapie - dou discipline strâns conectate teoretico-metodologic. De aceea referirile conceptuale i aplicati ve din aceast lucrare acoper ambele domenii , aflate într-o relaie profesional de subsumare i fom1are progresiv. Dei orice psihoterapeut include competenele unui consilier psihologic, nu toi consilierii sunt automat i terapeui, dar dac demersul lor fom1ativ, cunotinele in domeniul clinic, interesul vocaional i aptitudinile îi conduc într-acolo, desigur vor putea fi i terapeui, în condiiile unei practici adecvate i specializrii pe anumite domenii de asistare.
Mult mai important îns considerm c este informarea asupra abilitilor comunicaionale, emoionale i comportamentale pentru munca de acest tip, care in de dezvoltarea i analiza personal, de formarea propriu­ zis pentru practicarea cu succes i competen a acestei profesii, indiferent de orientarea teoretic i metodologic la care ader terapeutul (psihodinamic, experienial, comportamental-cognitiv, holistic sau integrativ).
Cunotinele în domeniu sunt transfom1ate în elemente utile numai în msura în care sunt transformate în capacit.i i competene personale de contact i de dialog terapeutic autentic, mediate de o "prezen terapeutic" disponibil, echilibrat, matur, responsabil i creativ.
Pentru deschiderea orizontului informrii în domeniu ne-am strduit s valorificm o parte a preocuprilor noastre în principalele domenii aplicative ale consilierii i psihoterapiei adultului, copilului, cuplului, familiei i grupurilor. Am gsit de cuviin s readucem în atenia cititorului specificul interveniei i
procesului psihoterapeutic în domenii aplicative de mare actualitate, cum ar fi psihotraumatologia, confruntarea cu problematica morii i a bolilor cu prognostic rezervat, toxicodependena, asistarea comportamentului suicidar i
abuziv, a tulburrilor emoionale i comportamentale ale copilului i familiei ,
11
precum i a perturbrilor interacionale ale cuplului i famili ei. Psihoterapia, mai mult decât oricând, se extinde astzi din domeniul clinic în comunitate, interferând cu dezvoltarea personal, cu consilierea preventiv i cu cea centrat pe problem existenial. Centrul de greutate al interveniilor aplicative psihologice pe linia sntii pare s se comute din ce în ce mai consistent de la asistena intramuros la cea extramuros, asigurând continuumul firesc al integrrii persoanelor în familie, în comunitate, în fluxul modificrilor imprevizibile ale vieii cotidiene i ale mediului , el însui adânc i pe tem1en nedefinit perturbat. Noi probleme de mediu, noi probleme sociale, noi provocri la adaptare, dezvoltare i supravieuire. .. Aceste modificri circumscriu aria tematic i
obiectivele actuale ale psihoterapiilor i consilierii psihologice. Metodele i tehnicile psihoterapeutice, chiar dac îi pstreaz o
anumit specificitate la nivelul conceptelor i teoriilor care le infuzeaz, tind la integrativitate i unificare, adaptându-se marilor provocri ale fiinei umane, în fiecare perioad de evoluie, în contextul transfol111rilor socio-economice, ideologice, valorice, culturale, spirituale i de mediu. Graniele între interveniile preventive, curative i de reinserie social, în contextul schimbtor al evenimentelor cotidiene, sunt i ele, în mod natural, din ce în ce mai fluide. Raportul i echilibrul fragil dintre sntate i boal creeaz un continuum al devenirii, o experien dinamic plin de sens, care ne provoac la cunoatere, evoluie i transfonnare. Aceasta face ca psihoterapiile, consilierea psihologic i dezvoltarea personal s-i articuleze armonios , consonant obiectivele i aciunile, nu doar Între ele, ci mai ales cu cele ale domeniilor medicale, pe de o parte, i cu cele ale politicilor sociale i
educaionale, pe de alta. Din perspectiva acestor convingeri am construit i rescris aceast carte,
sintetizând i selectând acele cunotine teoretice i aplicative care s confere sens înelegerii sarcinilor, specificului i rostului domeniului psihoterapiei în societatea contemporan, pentru cei care aleg i pot s se dedice specializrii profesionale în acest tip de ofert de ajutor.
Conceptele, teoriile, autorii i precizrile metodologice sintetice incluse în cmie sunt doar puncte de plecare Într-un shldiu mai aprofundat, pentru cei interesai direct de acest domeniu. Nu am dorit s srcim problematica vast a psihoterapiilor prin schematizri excesive, ci doar s ancorm cititorul într-o atitudine de explorare, reflexie i aprofundare ulterioar , oferindu-i ansa de a­ i alege pe cont propriu sursele teoretice fundamentale, care au configurat i reconfigureaz continuu istoria vie a psihoterapiiloL
Un alt obiectiv este cunoaterea i respectarea câtorva repere ale cadrului etic i deontologic al desfurrii muncii de consilier i psihoterapeut.
Coninutul cJ.ii a valorificat unele dintre lucrrile mele anterioare, precum i unele dintre contribuiile colaboratorilor mei apropiai în cadrul unor
12
- olume pe care le-am coordonat sau pe care le-am scris în coautorat. Le :nulumesc pentru munca lor minuioas, de-a lungul multor ani de fonnare, în .:are, "crescând împreun", am avut onoarea i bucuria de a-i fi însoit, ghidat, .:ontaminat, stimulat sau confirmat în progresele i efOIml devenirii lor ca rofesioniti dedicai unui scop comun. Acest scop este promovarea, practicarea
:i transformarea psihoterapiei într-o ofert realist i creativ, centrat pe :- ceptivitatea i nevoile celor în dificultate sau ale celor care tind la un nivel mai xtins de contiin, de înelegere i autosprijin, de dezvoltare uman în general.
Datorez mulumiri speciale Ioanei Stancu, pentru contribuiile ei ~onsistente, citate i preluate cu acordul su din propria lucrare, Mic trafaf de consiliere psihologic i colar, Editura SPER, 2005 .
Am utilizat, de asemenea, unele fragmente sau pni revizuite i
adugite din câteva cri epuizate, scrise de mine în colaborare cu Adrian Nu Iolanda Mitrofan, Adrian Nu, Consilierea psihologic. Cine, ce i cllm ?,
Editura SPER, 2005), Doru Buzducea (Iolanda Mitrofan, Dont Buzducea, Psihologia pierderii i terapia durerii , Editura Albedo, 1999, ed i ia a doua, Editura SPER, 2002), Cristian Ciuperc (rotanda Mitrofan, Cristian Ciuperc, Psihologia i terapia cuplului, Editura SPER, 2002), Elena Otilia Vladislav (rolanda Mitrofan, coord. , Psihopatologia, psihoterapia i cOl7silierea copiliului, Editura SPER, 2001), Ioana Nieulae (Stancu) , Cristina Denisa Godeanu (Stoica) i Seramis Sas (Iolanda Mitrofan, coord., Terapia foxicodependenei, posibiliti i limite, Editura SPER, 2003). Câteva elemente privind telmicile de relaxare i dou exerciii meditati ve originale aparinând lui Ctlin Nedelcea au fost citate i revalorificate astfel din cartea sa în coautorat cu Paula Dumitru - Optimizarea comporlmnentului profesional. Între educaie i psihoterapie, Editura SPER, 1999.
O contribuie senmificativ în redactarea laborioas , responsabil i
consumatoare de mult energie i druire îi revine Mdlinei Voieu , pentru care mulumirile nu sunt îndeajuns i pe msura efortului su real.
Tuturor le sunt recunosctoare pentru colaborarea fructuoas în slujirea nevoilor de dezvoltare i promovare a psihoterapiei, consilierii i optimi zrii umane, ca i în sprijinirea procesului educaional universitar i postuniversitar
de formare a specialitilor în domeniu.
Prof. dr. rolanda Mitrofan Noiembrie, 2007
CAPITOLUL 1
Adesea, în vorbirea curent cuvintele "collsiliere" i ,,psihoterapie" se confund. De aceast confunzie nu scap, uneori, nici mcar specialitii .
Aceasta pentru c nici în literatura de specialitate nu s-a ajuns la o distincie clar Între cele dou domenii de activitate, ele rmânând interconectate i
fluide, de la caz la caz i de la o etap la alta a evoluiei unei persoane, a unui cuplu, a unei familii, a unui grup sau organizaii.
Cât despre "dezvoltarea personal", ea acoper o sfer mai larg de beneficiari, motivai s se autodepeasc sau s-i împlineasc viaa, perfom1ând în relaiile lor cu sine i cu alii, cu cariera sau cu mediul. În zilele noastre, dezvoltarea personal a devenit ingredientul sau condiia necesar a prezervrii sntii, competenei i bunstrii în majoritatea domeniilor vieii, fiind un fel de "terapie pentru normali". Problemele existeniale de tot felul, stresul i riscurile vieii modeme reclam tot mai fi'ecvent practica dezvoltrii personale, individual, dar mai ales în grup, iar pentru profesionitii în domenii socio-umane, cum ar fi i
terapeuii, este chiar o component important a fom1rii i a competenei lor.
• Cui se adreseaz i cine sunt beneficiarii celor trei tipuri de activiti înrudite?
Exist trei categorii de beneficiari ai interveniilor de consiliere, psihoterapie i dezvoltare personal (optimizare uman):
indivizi; cupluri i familii; grupuri, organizaii i colectiviti .
Pentru consilierii i moderatorii sau trainerii de dezvoltare personal în grup, beneficiarii se nun1esc de obicei "clieni" (termen utilizat mai ales de printele terapiei nondirective sau "terapiei centrat pe client" - CarI Rogers) .
Psihoterapeuii se adreseaz mai curând "pacienilor", adic
persoanelor care se confrunt cu starea de boal, de orice tip, sau, prin extensie, relaiilor interumane patogene, disfuncionale, maladive.
14
Obiectivul general al psihoterapiei este asistarea i depirea
impas ului existenial de toate tipurile, creat de confruntarea cu pierderile,
relaiile perturbate i evenimentele traumatizante, afeciunile somatice, psihice
-i psihosomatice, accidentele i situaiile-limit , modificrile de mediu cu
impact catastrofal, confruntrile i discriminrile sociale, economice, politice i
religioase etc.
De aceea, vorbim nu doar de terapii individuale, ci i de terapii de cuplu, de familie, de grup i chiar organizaionale sau colective (sociale).
Cu cât lumea în care trim manifest mai multe "simptome" de
.,maladie social", intrând sub spectrul psihopatologiei sociale, cu atât i nevoia de psihoterapeui comunitari crete. Nucleul ce10r mai profunde perurbri i
disfuncii interpersonale îl constituie Îns cuplul, relaiile parteneri ale i de
familie, precum i relaiile inter- i transgeneraionale . Ele translateaz în spaiul social, în forme directe sau subtile, afectând, întreinând sau agravând
dinamicile de grup i colective.
• Puncte comune i difereniatoare Între psihoterapie, consiliere i dezvoltare personal
C.H. Petterson (apud. Gh. Toma, 1999; Ioana Stancu, 2005),
sistematizeaz asemnrile i deosebirile dintre consiliere i psihoterapie dup
patru criterii:
11. gradul de severitate al tulburrii clientulUll. Conform acestui criteriu, consilierea psihologic este indicat în cazul
unor tulburri minore ale personalitii - nOlU1ali care se confrunt cu diverse probleme i au un dezechilibru uor al edificiului personalitii. Psihoterapia
este o intervenie indicat pentru afeciuni majore ale personalitii (nevroze,
psihoze sau psihopatii). Punctul slab i depit actualmente este c. nu se face o
demarcaie corect Între tulburare minor i major . În plus, indicaiile psihoterapiei sunt relativ reduse în psihoze, în cazul crora tratamentul chimioterapeutic este prioritar, obligatoriu i adesea unic , chiar dac în unele
cazuri asocierea lui cu psihoterapia resocializatoare i de familie poate fi
benefic. În ceea ce privete utilitatea psihoterapiilor în tulburrile psihopatice
ale personalitii, indicaia psihoterapiilor este rezervat, efectele îmegistrate
fiind foatte discrete, minore, fluctuante sau pur i simplu inexistente.
~. natura problemelor clientuluq. Consilierea este recomandat pentru problemele interpersona/e care
pot fi rezolvate prin luarea unor decizii În mai profund concordan cu nevoile i n1.otivele personale, iar psihoterapia este activitatea de elecie pentru
problemele intrapersonale, care in de structura personalitii (triri afective,
15
atitudini, convingeri personale, ideal de via etc.). Dup acest criteriu se poate înelege c sfera cognitiv ar fi subordonat consilierii, iar cea afectiv, cu hllburrile aferente, psihoterapiei. Îns , cum personalitatea este un tot, este dificil s separi cognitivul de afectiv, amintirile, cunotinele i informaiile de tririle afective. [3. scopurile consilierii i psihoterapie4
Scopul consilierii: folosirea mai eficient a resurselor personale. Scopul psihoterapiei: restructurarea personalitii. Cele dou aspecte se completeaz reciproc, în sensul c o utilizare mai
eficient a disponibilitilor i resurselor presupune i o modificare a personalitii (chiar dac nu profund), iar restruch1rarea personalitii conduce firesc i la o mai corect i economic utilizare a resurselor interne, aa încât este deshll de greu s le sepan.
În propria mea metod, cunoscut sub numele de Terapia Unificrii (Iolanda Mitrofan, 2004), cele dou scopuri se articuleaz astfel încât primul scop devine instrument de realizare al celui de-al doilea, iar dinamica restructurrii poteneaz i redirecioneaz resurse blocate sau necunoscute, în mod creativ i autotransfol111ator. Aceasta pare s conduc i la o unificarc metodologic a celor trei concepte, relativ artificial separate, raportate la evoluia fiinei umane i a propriului ei scenariu de via . Psihorerapia i
consilierea sunt astfel absorbite Într-un unic proces de dezvoltare personal i autotransfonnare, cu nuanri, accente i redirecionri creativ-evolutive, de la o etap la alta a vieii, de la un context de evenimente la alhll.
În consecin, scopul în dezvoltarea personal (D.P.) este: armonizarea i unificarea Eu-Sine, optimizarea i autotransfol111area creatoare, mahlrizarea psiho-spirihIaI a persoanei în dinamica sa evolutiv . Indicatorii realizrii sale sunt: contientizare extins de sine, potenarea propriilor capaciti evolutive, redimensionarea, integrarea i redirecionarea responsabil i eficient a propriului scenariu de via i a dinamicilor evolutive relaionale i colective.
[4. metodele i tehnicile utilizatd. Conform criteriului în cauz nu exist diferene majore Între cele dou
activiti psihologice, metodele i tehnicile fiind practic comune psihoterapiei i consilierii. Ele se reîntâlnesc i se îmbogesc pe terenul practicilor de dezvoltare personal, indiferent de orientarea teoretic la care ader terapeutul sau consilierul care le susine.
Metodele sunt structurate pe etape i pai terapeutici, fiind fundamentate de o teorie asupra personalitii i de o anumit filozofie de via exprimat Într-o orientare terapeutic specific:
16
psihanalitic
comportamental-cognitiv
umanist-experienial
holistic, integrativ i transpersonal
Wte precizri comparativ~ între C. i P. sunt avansate I de ali autori, în consens cu cele mai sus menionate:
Irina Holdevici definete consilierea psihologic ca un proces intensiv de acordare a asistenei psihologice pentru persoanele normale care doresc s-i ating obiectivele i s funcioneze mai eficient, iar psihoterapia ca pe un demers mai complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfuncionale sau pe reechilibrarea i restructurarea personalitii (1996, p. 205). M. Golu (1993) precizeaz c, dei cele dou tipuri de activiti se îmbin organic, ele se aseamn i se deosebesc dup trei criterii: finalitate , adresabilitate, metodologie.
Cu privire la finalitate, ambele urmresc s ajute persoanele aflate în dificultate, bazându-se pe stabilirea unei relaii terapeutice Între cel care solicit asistena i cel care o acord .
Menionm c relaia terapeutic , în toate cele trei forme de asistare psihologic, este o relaie psihologic de tip contractual care poate fi diferit, pmiicularizat, în funcie de orientarea metodologic a terapeutului:
a. de tip transferenial (în psihanaliz, echivalent simbolic relaiei printe-copil);
b. de tip educaional (în terapiile comportamental-cognitive, echivalent relaiei profesor/expert-elev);
c. de tip creativ, mutual responsabil i reconstructiv (în terapiile umanist-experieniale i în dezvoltarea personal experienial , potenând procesele de "cretere împreun";
este o relaie de tip adult-adult) .
Cu privire la adresabilitate, consilierea se adreseaz unei stmcturi de suprafa a personalitii, mai evidente i mai uor controlabile contient, pe când psihoterapia vizeaz adâncurile psihicului, incontientul cu confljctele sale refulate, recomandându-se persoanelor cu tulburri psihocompOliamentale mai severe.
Cu privire la metodologie, ambele folosesc metode i tehnici comune, dominant verbale, dar psihoterapia i dezvoltarea personal includ o multitudine de telmici nonverbale, expresiv-creative i corporale, psihosomatice, având coordonate metodologice mai riguros elaborate i mai sofisticate. Consilierea are un caracter ceva mai liber, oarecum situaional, centrat fiind pe
17
"problem" i utilizând predominant sau exclusiv dialogul de clarificare, suport i angajare a clientului în rezolvarea i integrarea propriei probleme de "acum i aici", din contextul su existenial sau situaional de via.
• Etapele metodologice ale procesului psihoterapeutic
Etapele metodologice ale unui proces terapeutic, indiferent de orientarea teoretic pe care s-a construit metoda respectiv sunt aceleai. Le vom detalia în continuare, aducând precizri ce in de propria noastr viziune, concepie i practic personal, centrat pe metoda unificatoare, reconstitutiv i restructurativ:
'Ie-v-al-u-a-r-ea-c-a-zu-I-u-'~ (sau a sistemului relaional perturbat). În cazul
pacienilor orientai de ctre sau ctre serviciile medicale, documentarea complet diagnostic, prognostic i asupra planului terapeutic în echip este obligatorie pentru o intervenie complex i asociat cu efecte de potenare mutual prin mijloace complementare, în beneficiul pacientului i al familiei sale. Cel mai frecvent chimioterapia, psihoterapia i medicina alternativ sau complementar, bine articulate i nuanate dup receptivitatea i
nevoile cazului, coopereaz cu efecte mult mai bune în evoluia acestuia. Lucrul asociat în echip este recomandabil în condiiile respectului limitelor de competen ale specialitilor care asist
acelai caz (medic, psiholog, psihoterapeut); laliana terapeutic~ (inclusiv "contractul" psihologic de asistare i lucru împreun dintre terapeut i beneficiar(i), motivarea i
compliana în terapie, inforn1area asupra regulilor de confidenialitate i colaborare terapeutic din perspectiva codului etic i deontologic al activitilor de consiliere i psihoterapie); stabilirea obiectivelor terapiei (sau consilierii), din perspectiva clientului, din perspectiva terapeutului i precizarea obiectivelor comune, precum i a modaliti lor-cadru de lucru (ritmicitatea i
durata întâlnirilor, alte reguli ce in de specificul metodei în implicarea beneficiarului, drepturile i obligaiile autoasumate ale ambilor). Se asigur compliana la tratamentul medicamentos sau alternativ asociat, dac pacientul beneficiaz de tratament recuperator în echip terapeutic, în special în cazul pacienilor internai sau sub tratament chimioterapeutic sau, alternativ, în ambulatoriu; Iderularea programului psihoterapeutj(~, orientat i individualizat, dup caz, nevoile i receptivitatea c1ientului(ilor). Se au în vedere:
18
compensatOlii, nivelul de activare al resmselor, modificlile emoionale, cognitive i comportamentale, în dinamica lor, indicii de progres i
evaluarea lor împreun cu clientul, integrlile i autocontrolul dobândi te, contientizate i exersate de acesta pe pmcursul terapiei, imaginea de sine i dinamica relaional; aceast etap de mijloc a procesului terapeutic include, în viziunea terapiei unificrii pe care o practic, câiva pai semnificativi: 1. provocarea i reconstituirea experienelor traumatizante prin modaliti simbolice de expresie i
dramaterapeutice; 2. explorarea i analiza tririlor, gândmilor i
comportamentelor aociate expelienelor antelioare readuse în prezent; schimbmea perspectivei asupra expelienelor blocante prin insigt-uli succesive (pe baza reexpelimentlii "acum i aici" Plin tehnici specifice - joc de rol, metapoziii, tehnica scaunului gol etc.); . 3. integrarea treptat, din perspectiva prezentului, a expelienelor perceptuale, afective i cognitive antelioare i a mecanismelor autoblocante, Plin contientizare extins i resemnificare (un nou nivel de contientizare al Eu-lui); 4. activarea spontan a resurselor auto creative i echilibrmlte, ca efect al resemnificlii i travaliilor de iertare, sepmme, acceptme i
reinvestire afectiv-spilitual a relaiilor cu sine, cu alii i cu lumea; 5. recmlalizmea i reinvestirea resurselor contientizate (energie, inf0l111aii, capaciti creatoare) în noi direcii de decizie, aciune i
comportament cu efect autorestructurmlt; reconstruirea de sine i a scenmiului de via; 6. disponibilizarea pentru noi proiecte i strategii expelieniale cu sens, în contextul contientizlii "leciei de via"
personale i tranfamiliale (transgeneraionale);
redimensionri cognitive, atitudinale, volitive, decizionale, emoionale i de relaie, ca efecte personale de dezvoltare i rezolvare a problematicilor blocante de la începutul terapiei. Terapeutul gratific eforturile i iniiativele clientului în a se adapta creativ la contextul su familial, profesional i social. El îl confirm ca martor capabil s
împlieasc i s susin noile experiene ale clientului, modificrile pe care le opereaz în strategia sa de via, nivelul de autoacceptare dobândit. Terapeutul reflect realist, dar neclitic, ci prin susinere
necondiionat, rezultatele eforturilor sau strategiilor de autotransfomlare care l-au condus pe client ctre o stare de echilibru sau de mai mare satisfacie a calitii vieii personale;
19
reevaluarea cazului i a efectelor tera eutice de restructura rei
la încheierea tera ie'; separarea terapeutic i "lsarea uilor
deschise"; confirmarea succesului i autonomiei clientului în dezvoltarea sa, gratificare a efortului i calitilor care l-au condus
la rezolvarea sau depirea "problemelor" i controlul propriei sale viei; acceptarea limitelor i a contextului, precum i mobilizarea pentru noi proiecte; deschiderea realismului i optimismului fa de sine i traiectoria sa existenial ;
cristalizarea sau consolidarea efectelor benefice în timp saul
an dup fmalizarea unui ciclu sau program terapeutic, cu posibilitatea relurii în caz de recidiv sau de necesitate). Se descurajaz
dependena terapeutic pe tot parcursul terapiei, dizolvându-se i
contientizându-se, pas cu pas, transferul iniial, stinzu/ându-se autonomia, auto încrederea i valorizarea clientului, ceea ce susine procesul creterii sale interioare i al fixrii i îmbogirii
achiziiilor terapeutice dobândite prin propriul su efort creativ i
responsabil de auto-schimbare, de participare autentic în procesul de
autovindecare, ameliorare i dezvoltare.
• Etapele metodologice ale procesului de consiliere
Sunt destul de asemntoare celor ale unui proces psihoterapeutic, cu diferena c durata i amplitudinea explorrii sunt mai reduse în cazul consilierii. Iat care sunt aceste etape:
levaluarea complet a cazulu~ în contextul situaiei de via cu care se confrunt;
lidentificarea problemei de baz@ i a celor derivate din perspectiva
clientului i a consilierului; schiarea obiectivelor consilierii împretU1 cu clientul i acceptarea contractual a cadrului consilierii (durata i fi'ecvena
edinelor, locaia, costurile, clarificarea inteniilor, ateptrilor mutuale i maniera de colaborare pe parcursul consilierii, asigurarea clientului de respectarea principitilui confidenialitii);
realizarea relaiei i stimularea alianei terapeutic~, a contactului facilitator muncii de explorare i clarificare;
lexplorarea problemei,1 analiza rspunsurilor emoionale, cognitive i compoltamentale ale clientului la problema identificat i conectarea lor cu obiectivele iniiale; refonnularea obiectivelor de lucru în funcie de evoluia relaiei i de reactivitatea clientului în procesul de consiliere;
20
facilitarea insight-urilOlj i descoperirea împreun ~ solutiilod posibile; conceperea i alegerea personal a noilor rspunsuril, comportamente i scenarii de via., !proiectarea i luarea noilor decizi~; implementarea deciziilor i a strategiilor altemativ~ în propria via; sustinerea i validar~ soluiilor rezolutive de via practicate de ctre client; evaluarea final~ a rezultatelor consilierii; ll1cetarea de comun acord a consilierii cu meninerea unui contac~ catamnestic de confinnare a evoluiei, ca i de reluare a unui nou ciclu în caz de nevoie (principiul "uilor deschise").
• Cadrul terapeutic, specificul practicrii i derulrii programului asista re psihologic difereniat pe forme de intervenie
Iat câteva precizri privind maniera în care acioneaz cele trei forme asistare psihologic - Consilierea (C.), Psihoterapia (P) i Dezvoltarea
':ersonal (D.P .):
contientului, iar psiboterapia incontientului (apud. 1. Stoian, 2005, p. 24-25). Dezvoltarea personal, în opinia noastr , se adreseaz ambelor niveluri de procesare i utilizare a info1TI1aiilor i energiilor, angajând senmificativ resursele creatoare i
autotransfom1atoare ale beneficiarilor. C. îl ajut pe individ s se clarifice, s- i recunoasc I s-i
accepte conflictele emoionale, aprute în circumstane
nefavorabile. Pentru cei care sufer perturbri majore al cror efect asupra personalitii este prea puternic, C. nu este eficient i
aceste situaii necesit psihoterapia (P). P. este un proces centrat pe aspectele incontiente ale minii care sunt mai puin accesibile nivelului contient i mai rezistente la schimbare. D.P., fiind un proces de autorestructmare, presupune lucrul fluid i
stimulativ cu ambele faete al realitii psihice (inteme i exteme), suprafaa i profi.ll1zimea, contienhll i incontienhll, Persona i
Umbra (în accepiunea lui c.G. Jung). În terapia unificrii, ca i în alte terapii umaniste cu component spÎl1hlal, avem în vedere inclusiv din1ensiunea transcontient i transpersonal, dezvoltarea i
matm1zarea spi11rual, pe axa Îl1tegrrii Ego-SÎl1e.
21
Luând în considerare specificul derulrii procesului i al coninutului lucrativ pe pai, durata interveniei este de obicei diferit :
• consilierea necesit o perioad mai scmt de timp (cca. 6-10 întâlniri, de minimum 30-45 minute, maximum 60 minute);
• psihoterapia se desfoar pe perioade mai lungi de timp, cu un numr variabil de edine (de minimum 45 minute, maximum 90 minute, în funcie de orientarea teoretic i metodologic a terapeutului) ;
• dezvoltarea personal este un proces aproape continuu, dar reperizat pe cicluri intensive de travaliu optimizator, pe parcursul mai multor ore i zile (lucrul maraton), cu posibile reluri ciclice la intervale de luni i ani, la solicitarea beneficiarului, în funcie de noile lui obiective de via. Ea se desfoar sub forma atelierelor i seminariilor în grup de D.P. , grup de autocunoatere , grup de stimulare a performanelor sau creativitii, grup de dezvoltare spiritual prin diverse practici meditati ve, workshop-uri tematice, proceduri i practici asociate (inclusiv de medicin altemativ,
complementar i de integrare psihosomatic) .
Atât c., cât i P. i D.P. se pot desfura individual, în cadrul cabinetului profesionist, cât i în grup, într-un cadru adecvat i oficial, bine organizat - spaiul
terapeutic sau lucrativ.
EXERCIII I ÎNTREBRI
V propun, în cele ce um1eaz, un exerciiu meditativ de autoexplorare, contientizare i autorestruchlrare, în maniera terapiei unificrii:
• Aezai-v într-un loc linitit i observai-v. Stmtei tensionat sau relaxat, calm sau nelinitit, mulumit sau nemulumit, frustrat sau împlinit. . . Poate suntei trist sau, dimponiv, binedispus, incitat sau plictisit ... Dar oricare ar fi starea dvs., încercai s Fii doar contient de ea . .. Amplificai-o , focalizându-v atenia asupra senzaiilor,
emoiilor, tririlor i gândmilor care o însoesc ... • Reflectai timp de 20 de minute la propria dvs . via, la primele
evenimente care v vin în minte i la modul în care v amintii sau v imaginai doar c ai reacionat ahmci . Fii contient dac v este plcut sau neplcut, uor sau dificil, incitant sau enervant s v observai , s v acordai acest timp i acest interes contient asupra propriei persoane, asupra evenimentelor care au esut i es În continuare filmul interior al existenei voastre . ..
22
dvs.? ..
• Aducei treptat trecutul în prezent, ca i cum v-ai observa pe dvs. îniv drept eroul unor secvene de film. Lsai filmul s se deruleze ... Contientizai tririle, senzaiile corporale, imaginile care se perind, contextul, locul, figUl1le care se asociaz, identificai
persoanele implicate, derulai dialogm1, punei-v toate acele Întrebri care v vin acum În minte i poate v rspundei onest la ele ... S-ar putea ca la unele s nu v putei da un rspuns clar sau rspunsul s v creeze o stare anume . .. Poate preferai s evitai sau s ignorai rspunsul, s-I bagatelizai, s v amuzai sau s v
aplicai brusc o etichet de genul "eti un, o .. . " - alegei dvs. rspunsul, evident, cel care v vine ... Suntei fa În fa cu dvs. îniv i cu tot ceea ce "coninei" în aceast clip, cu tot ceea ce v reprezint: imagini, gânduri , triri i emoii asociate, impulsuri i
reacii întreesute cu aciuni, persoane, relaii, întâmplri, locuri . .. Ce ai adus la suprafa? ...
• Ce alte Întrebri v vin acum în minte? Ce simii i experimentai chiar acum? Ce ai prefera mai curând? Ce nevoie presant avei chiar acum? .. . Dai curs modalitii de a o satisface, mai întâi imaginând felul în care se întâmpl lucrurile.
• Acum gsii o modalitate altemativ de a v satisface nevoia i înc alte dou posibiliti cel puin . . . Ce v trece prin minte acum? Ce simii? Ce înelegei chiar în clipa asta despre dvs.? Ce v vine s facei? Alegei s experimentai cel puin una dintre altemativele pentru care v-ai decis. Ce consecine v ateptai s um1eze deciziei i aciunilor pe care le imaginai dvs.? ...
• Acum v invit s verificai În realitate. Acionai aa cum ai ales atunci când meditai i imaginai alternative privind modul de a fi, de a v manifesta sau de a face i reevaluai-v starea, emoiile, tririle, gânduri le, posibilitile, aciunile ...
... ( Dup câteva ore, zile sau sptmâni) - Ce ai aflat nou despre
Dac nevoia(ilc) dvs. rmâne e) frustrat( e) i apar i alte motive de blocaj, nemulumire, frustrare , tristee , nelinite, disconfort sau mânie, ai apela la ajutorul cuiva sau nu?
Dac da, la ce v ateptai? .. Dac nu, la ce v ateptai? ..
Ai alege s v asiste un profesionist? Dac. nu, ce v-ar împiedica s-o facei? ...
23
Dac da, care tip de asistare vi se pare mai pOh-ivit?
• dezvoltarea personal
• consiliere • psihoterapie
psihologic?
CAPITOLUL II
Obiective, specific, tipuri i domenii aplicative ale consilierii i psihoterapiei
Definiie. În termeni generali , C. i P. sunt activiti psihologice ~ofesioniste centrate pe relaia de ajutor în situaiile de criz personal sau _ .ectiv, de impas existenial iminent sau trenant, de dificultate în adaptare, !:aionare i integrare social .
Ele sunt necesare ori de câte ori persoanele se confrunt cu: • blocarea capacitilor uzuale de a face fa provocrilor vieii,
ca i problemelor survenite în educarea i dezvoltarea lor; • în situaii de impas existenial, pierderi i traume, suferin
psihic i somatic în contextul anumitor maladii, intervenii chirurgicale, accidente etc.
Confruntai cu o diversitate de probleme, cu stresul cotidian în cretere e onomic, socio-familial, profesional, politic, ecologic), oameni de cele mai
:.verse vârste, profesii, culturi, etnii , ideologii i religii traverseaz perioade cu -:sc dezadaptativ mai mult sau mai puin semnificativ. Oricare ar fi diferenele .:intre ei, de la persoanele înalt capacitate i perfonnante, la cele excluse sau :1larginalizate social, cu toii au nevoie de ajutor specializat pentru a putea ':epi obstacole diverse în calea dezvoltrii lor, a relaionrii cu semenii, în _Jpta pentru supravieuire i de integrare a traumeloL
• Obiective
Psihoterapia i consilierea psihologic sunt tipuri de interventie de scurt sau de mai lung durat, având ca obiective:
• prevenirea, remiterea unor tuburri psihice, psihoso711atice, emoionale i dezadaptative;
• asigurarea de suport, ghidare rezolutiv i cataliz a strategiilor creativ-adaptative ale clienilor (pacienilOJ~ În a face fa unor probleme personale (emoionale, cognitive i comportamentale) i
relaionale (interpersonale) cu impact individual, familial i socio­ profesional dezorganizator.
25
Ambele tipuri de asistare psihologic acoper o palet larg de problematici specifice, de la cele educaionale la cele de sntatc , reabilitare, recuperare i reintegrare social , de la cele de SUPOlt psihoemoional i social,
la cele de adaptare i integrare familial i comunitar eficient.
• Specificul activitilor i proceselor terapeutice
ICheia tuturor interveniilOlj circumscrise consilierii i psihoterapiilor este dezvoltarea unor noi strategii de coping existenial, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, astfel Încât persoanele, familii le i grupurile sau colectivitile În dificil/tate s-i gseasc propriile soluii,
utilizându-i potenialul de care dispun.
În munca de consiliere i de psihoterapie scopul este spnJll1Irea beneficiarilor în a-i rezolva problemele prin resurse proprii, prin modificarea atitudinilor, concepiilor i comportamente lor manifestate în contexte existenial e
specifice. Situaiile de via i variatele tipuri de pierderi sau de suprasolicitri
pot genera, întreine sau agrava anumite traume i rSplll1Suri dezadaptative sau patogene, cu riscul unor suferine individuale i colective semnificative.
!Dou pârghii psihologic~ de maxim importan în actul asi strii clientului sunt:
auto acceptarea prin explorare de sine, contientizare I
schimbare a perspectivei evaluative asupra problemelor de via;
modificarea realist i pozitivarea imaginii de sine.
• Spaiul terapeutic, relaia terapeutic i sarcinile (competenele) terapeutului
Relaia terapeutic se configureaz dinamic între doi poli - consilierul/ terapeutul i clientul/ pacientul - beneficiarul direct al activitii de consiliere/
psihoterapie. 'W"-e-l-at-,i-a-d-i-n-tr-e-e-i-cr-e-e-a-z--l-m-,,s-p-a-i-u-p-s-i-h-o-!o-g-i-c'j al refaceri i treptate i
cazul cuplurilor, familiilor, grupurilor i colectivitiloL
Ce este spaiul psihologic terapeutic? • un spaiu al cunoaterii i rear111onizrii, respectat I
respectabil, profund motivant pentru via i pentru valorile ei. În unele fOl1ne de terapie acest spaiu
26
• un spaiu al cOl1fidenia/itii, autenticitii i acceptrii
necondiionate, al încrederii i compasiunii, al "purificrii" mental-emoionale.
• un" spaiu relaional, informaional i energetic " al reÎncrcrii "baterii/ar", al stimulrii, reenergizrii i
recanalizrii resurselor ctre scopuri mai realiste, mai iubitoare de sine i de alii, mai împlinitoare.
• un spaiu creat de natura interconectiv a întâ!nirii terapeutice, polarizat i catalizator al regsirii de sens i de sine, al reconstruirii unor granie identitare sanatoase, ceea ce permite o reintegrare mai matur în spaiul
relaiilor personale i cotidiene. Specifice munCll terapeuilor sunt focalizarea i clarificarea
impactului unei probleme sau al unui context de via traumatizant, provocativ sau de risc, asupra clientului.
Efortul consiliellliui i terapeutului profesionist este de a-l "oglindi" pe client în contextul situaiei cu care se conflllnt i are ca scop ajutarea acestuia În a-i contientiza mai adecvat i mai complet propriile nevoi, ateptri i
posibiliti de a face fa sau de a rezolva i depi probleme personale. C. i P. l!!!!I trebuie înelese ca ~noda1iti de sftuire expelial@, aa cum
adesea se presupune în mod eronat de ctre nespecialiti, ~ pot fi privite, mai curând, ca Winamici procesuale de explorare" împreun 'j a elementelor-cheie care explic, blocheaz sau pot debloca soluia(iile) unei probleme sau punctele nodale ale descifrrii i "dezlegrii" unui scenatiu personal sau familial disfuncional.
Aceasta înseamn c cei doi patiicipani sau co-parteneri în actul psihoterapeutic (cel care asist i asi statul) descoper împreun noi posibiliti de reevaluare, decizie i aciune în contextul problematic, dup ce au lucrat împreun la descifrarea simbolic a reaciilor, simptomelor i evenimentelor provocatoare.
Redescoperirea de sine i schimbarea se întâmpl spontan, dup ce clientul a fost sprijinit pas cu pas s se reevalueze i s îneleag diferit lucmrile, resemnificând evenimentele i reaciile manifestate anterior începerii consilierii sau terapiei (Iolanda Mitrofan, 2004; Iolanda Mitrofan, A. Nu, 2005).
Procesul de autoreevaluare pe care clientul îl realizeaz în cadrul terapeutic se produce ca um1are a atitudinii facilitat oare sau de cataliz
psihoemoional i cognitiv pe care consilierul (terapeutul) a manifestat-o pe parcursul întâlnirilor.
27
În Op1l1la noastr (coincident i cu cea a altor psihoterapeui din orientarea umanist), rolul consilierului i terapeutului profesionist este de a însoi i stimula procesul de autoexplorare al clientului su, ajutându-l s
contientizeze i s acorde sens evenimentelor i strilor personale, fr a-i indica sau sugera propriile explicaii.
Consilierul (i cu atât mai puin psihoterapeutul) nu este un "profesor" care pred o lecie de via, ci un co-participant i un sprijin avizat în crearea de ctre client a unor strategii personale rezolutive, în stimularea optimizrii i adaptrii lor la realitate. Aceasta este valabil în cea mai mare parte în lucrul cu
adulii, dar se impune cu adaptri specifice în asistarea adolesceni lor i
copiilor aflai în dificultate.
Consilierii i terapeuii sunt totodat repere emoionale echilibrante i garani ai succesului clientului în munca pe care acesta o parcurge cu sine. Ei sunt investii emoional, moral i informaional de clienii lor, ceea ce
impune un nivel de competen social, maturitate i responsabilitate deosebit. Consilierul i terapeutul se vor abine de a-i configura clientului un
nou plan sau scenariu de via dup propriile-i presupuneri sau nevoi de aciune
i nu se va substitui în niciun caz acestuia în luarea deciziilor sau gsirea opiunilor, respectându-i valorile. Aceasta atitudine i abilitate terapeutic va fi
cultivat în perioada stagiului de supervizare a tinerilor specialiti de ctre un
terapeut forn1ator. Responsabilitatea acestor profesioniti presupune exerciiul contient
de a se feri s impun i s sugereze propriile soluii sau interpretri
clientului, evitând cu rbdare i abilitate tentaia facil de a-i prescrie acestuia scenarii alternative de via i soluii prefabricate, de complezen sau dezirabile social, eventual "educative".
Ce sarcini are terapeutul?
reperizeaz, susine i valideaz cu entuziasm soluiile i
alternativele pe care beneficiarul consilierii sau terapiei le va concepe, descoperi pe cont propriu (asistat fiind), implementa sau schimba în viaa sa cotidian, descurajându-Ie pe cele fantasmatice sau nerealiste;
reconecteaz treptat clientul sau pacientul la realitatea vieii i la posibilitile sale, ajutându-l s dedramatizeze evenimentele sau trii-ile i s se deculpabilizeze sau dezanxieteze, atunci când cazul
o lmpune;
îl decupleaz progresiv de la fantasme productoare de suferin, printr-un proces specific de analiz, contientizare i resemnificare
28
gestioneze i controleze propria via mai responsabil, deblocându­ i i recanalizându-i energia spre scopuri mai realiste i echilibrante. Simptomele, rezistenele, blocajele, cogniiile disfuncionale i
compOltamentele ce in de o anumit patologie mai intens sau mai discret sunt asfel dizolvate treptat, pentru c îi pierd din "puterea" lor aproape magic de a menine subiectul într-o capcan defensiv, iraional sau autodistructiv. Cu alte cuvinte, ele îi
pierd sensul în viaa clientului. Acesta înceteaz s se auto saboteze prin meninerea suferinei i a rspunsurilor dezadaptative, pe msur ce progreseaz în munca sa de autocunoatere i
autorevalorizare. Ieliatea i resenmificarea sunt dou chei importante ale schimbrii vindectoare i evolutive. Ele deschid câmp larg experienelor creative i autotransfon11atoare, atât la nivel individual, cât i relaional, în dinamicile familiale, transgeneraionale, grupale, colective (v. Iolanda Mitrofan, Cristina Denisa Stoica, 2005).
• Fluiditatea i coninutul travaliului terapeutic reconstitutiv, larificator i restructurativ - ctre o paradigm unificatoare
În cazul în care procesul clarificrii i recuperrii clientului se anun a mai dificil, pe termen lung, necesitând o profunzime i o subtilitate
?sihologic mai înalt a "lucrului" terapeutic, precum i cunotine i abiliti telmice terapeutice specifice, consilierul va orienta cazul ctre un psihoterapeut-psiholog sau medic, cu competen acreditat În domeniu.
Dei de cele mai multe ori consilierea este o munc centrat pe o persoan, nu este exclus nici practicarea ei sub forma consilierii extinse - de cuplu, de familie, de grup.
Trecerea fluid a unui proces de consiliere centrat pe o problem situaional, într-un proces psihoterapeutic centrat pe focalizarea cauzelor psihologice i interpersonale mai profunde, pe psihodinamicile personale, familiale i transgeneraionale, se practic adesea, spre binele clientului principal i al celor conectai la problema-int.
29
De la natura individual a perturbrilor, în spaiul terapeutic se trece Întotdeauna la natura relaional a perturbrilor i suferinei, aa încât lucrul terapeutic se extinde i în afara granielor psihologice ale cadrului terapeutic, evocând i transformând vindector, armonizator relaii, roluri i percepii , emoii ·
i sentimente care conecteaz pacientul focalizat cu persoanele semnificative din viaa lui - prini, frai, parteneri, plieteni, colegi, competitOli, persoane investite i de transfer etc.
Dei graniele competenelor celor doi specialiti sunt fluide, insinuând necesitatea unei colaborri sau deinerea unei duble competene, aceasta nu Înseanm c un consilier este superpozabil sau interanjabil cu un psihoterapeut.
• Lucrul terapeutic în echip
Lucrul terapeutic în echip este cel mai productiv, iar competenele bine stabilite i respectarea lor previn erolile de intervenie, conectând benefic pentru client procesul psiho-socio-medical recuperator sau integratoL
Când un caz sau o familie constituie "subiectul" comun al unei intervenii progresive, multidimensionale, la care particip simultan sau succesiv mai muli specialiti, atitudinea terapeutic i de sprijin consensual este cea care garanteaz succesul. Pierderea ei sau conflictele de competen saboteaz sau sacrific indubitabil progresul clientului.
O bun echip de reabilitare, recuperare sau de aciune preventiv
acioneaz armonios, complementar i sincron, în beneficiul clienilor i
pacienilor, iar supervizarea i intersupervizarea de sprijin mutual În echip este regula de aur a profesionalismului În acest domeniu. Asistarea de ctre un supervizor a echipei terapeutice (din care consilierul/ psihoterapeutul face parte integrant, alturi de medic, asistent social i ali profesioniti, În funcie de domeniul de aplicaie) facilitez i sporete eficiena acestor profesii interconectate.
Activitile de consiliere i psihoterapie dezvolt o bun colaborare profesional i interuman Între medic, psiholog, asistent social, defectolog, kinetoterapeut, jurist, educator, printe spiritual sau alte persoane implicate (voluntari, studeni). Alturi de acetia, familia i implicarea ei funcioneaz adesea nu doar ca o palte din "problem", ci i ca un co-terapeut ad-hoc. În special în asistarea toxicomanilor, în re socializarea schizofrenilor, în asistarea persoanelor cu handicap sau diverse afeciuni severe (ex. SIDA, neoplazii, persoane dializate etc.), participarea familiei are i o valen co-terapeutic ,
dincolo de beneficiul terapeutic propriu-zis al acesteia, la nivelul relaiilor i
suferinei emoionale.
30
Munca în echip este cheia succesului i a satisfacii lor deloc neglijabile ~ domeniul foalie larg al asistrii complexe a persoanelor în dificultate.
Rezult din cele de mai sus c activitile de consiliere i terapie sunt :regtite cu minuiozitate de însi "consilierea" consilierilor i terapeuilor,
• .1r unele dintre domeniile aplicati ve ale acestor competene profesionale -ecesit analiz personal didacti c, formare i supervizare pe tennen lung, ca :i suport optimizator sau chiar terapeutic pentru profesionitii domeniului.
• Diferene i interferene Între consiliere psihologic i
psihoterapie, ca alternative specializate de ajutor psihologic
Oferta de ajutor psihologic, educaional i social este comun celor dou domenii aplicative - consilierea i psihoterapia. Dar mijloacele, desfurarea, uneori natura problematicilor clienilor, respectiv a pacienilor vizai, ca i inteniile i durata asistrii pot s difere parial sau în totalitate. Dei pe ansamblu cele dou profesiuni sunt surori, ele nu sunt gemene i cu atât mai puin "lmiviteline" ... S le abordm pe rând . ..
Consilierea Dei teffi1enul de consiliere este uzitat i în alte domenii ale vieii
sociale, cum ar fi cel juridic, administrativ, financiar, politic, consilierea psihologic presupune, dup majoritatea autorilor, 6 caracteristici (apud. Maria-Liana Stnescu, 2003, p. 4), pe care ne-am permis s le nuanm dup cum Uffi1eaz:
1. este un serviciu oferit de un consilier cu competen recunoscut, care, printr-o relaie de natur profesional , are responsabilitatea de a-l ajuta pe client, folosind tehnici i abiliti pe care le-a dobândit prin educaie i formare profesional (master, cursuri postuniversitare, supervizare);
2. fonneaz sau dezvolt abilitatea de a lua decizii i de a facilita rezolvarea problemelor clientului; genereaz i catalizeaz alternativele planurilor de via, ajutând clientul în modificarea stilului de via.
Catalizeaz procesul de luare a deciziilor de ctre client sau aparintori, precum i descoperirea soluiilor viabile pentru acesta;
3. stimuleaz învarea de noi compoliamente i atitudini. Dup Wallace i Lewis (1990, p. 90), consilierea poate fi îneleas drept "un proces de învare-predare" prin care clienii sunt ajutai s identifice compOliamentul care trebuie schimbat i etapele adecvate acestei schimbri. Rezultatul final al consilierii const în aciunile întreprinse de client pentru schimbarea sa compOliamental;
31
4. este o activitate comun a consilierului i clientului, în care respechll mutual este fundamental. O relaie de consiliere eficient este aceea în care cei doi sunt egali i stabilesc împreun scopurile. În cazul asistrii copiilor raporturile egalitare, participati ve, adaptate vârstei i puterii de înelegere a copilului sunt obligatorii (aa c pregtii-v s v i jucai,
dând curs copilului liber din voi, dar neuitând nicio clip cine suntei cu adevrat i ce scopuri avei!);
5. indiferent de locul unde se desIaoar consilierea i de nahll'a problemei cu care se confrunt clientul, principala competen a consiliemlui este capacitatea de a facilita relaiile umane. Aceasta presupune abiliti
speciale de comunicare empatic, de deschidere, maturitate i echil1bm emoional;
6. este un mod de via pentm consilier, deoarece el acioneaz ca un moderator al dezvoltrii altor persoane prin intermediul prezenei sale psihologice - stmctura personalitii sale faciliteaz sau blocheaz scopurile i efectele procesului de consiliere.
Deducem de aici importana factorului personal În exercitarea acestei profesii care se face nu doar cu cunotine profesionale, ci i cu "sufletul", cu capacitatea de a simi, empatiza i intui, de a fi deschis . Acest lucru este perfect valabil i în cazul practicrii psihoterapiei, cu un accent mai mare pe abilit.i i
tehnici specifice unei metode sau coli teoretico-metodologice în care este format psihoterapeutul, precum i al unui volum de cunotine diagnostice i
terapeutice mult mai larg i adânc în sfera sntii i a maladii lor mentale i psihosociale.
Psihoterapia Iat acum i câteva caracteristici difereniatoare ale psihoterapiei
comparativ cu consilierea psihologic i social, În opinia noastr (Iolanda Mitrofan, A. Nu, 2005, p. 14-15):
1, psihoterapia se adreseaz cel mai adesea unor probleme senmificative din sfera sntii psihice, psihosomatice i somatice, având în centm trauma, pierderea, durerea i blocajul în dezvoltare, reactivitatea nevrotic sau consecinele disociale ale psihozelor, tulburJilor adictive (toxicodependene, alcoolism), tulburlilor de instinct sexual i alimentar, comportamentelor suicidare, tulburrilor de identitate etc.;
2. psihoterapia este predominant o activitate curativ, de remediere, în vreme ce consilierea este mai curând preventiv, de dezvoltare i de educaie; ambele se pot desfura atât în cadrul clinic, cât i extraclinic, având Îns obiective relativ difereniate, Psihoterapia rmâne Îns în mai mare msur apanajul specialitilor de pe terenul clinicii (spitale,
32
policlinici, servicii de sntate mintal, centre de reabilitare), în vreme ce consilierea se practic mai mult in cabinete private, În centre comunitare i organizaii de ajutor psihologic i social, in servicii de resocializare i reabilitare extraclinice, în mediul educaional , În mediul penitenciar. Se practic, de asemenea, in mediul organizaional, în diverse tipuri de organizaii profesionale (în acest caz fiind asociat cu dezvoltarea personal în grup, cu terapia social sau cu training-urile de comunicare, cele de tip lemn building, T-group Iraining etc.) ;
3. psihoterapia antreneaz un demers explorator i de contientizare (bazat pe insight), cu durat mai lung (vezi terapiile psihanalitice, psihodinamice i experieniale) sau mai sCU1i (terapii sCU1ie focalizate pe problem, terapii compOliamentale, cognitive, raional-emotive). Ele au în vedere atât dimensiunea trecutului i a prezentului, cât i a viitorului, cu accente i modaliti de intervenie specifice în funcie de metod i de orientare teoretic (psihanalitic, compOliamental-cognitiv, U1nanist-existenial) .
Consilierea, dei pstrez orientarea general a unei coli de fonnare, se centreaz mai curând pe dimensiunea prezent, deblocând drumul spre viitor, dar rar a se angaja în aciuni de analiz, contientizare ,
reprogramare i restructurare mental de profunzime, pe tennen lung; 4. gradul de auto dezvluire al psihoterapeutului in relaia cu clientul este
mai restrâns, spre deosebire de cel al consilierului, mai deschis i mai puin expertal în intervenie i atitudine; ca ecran de transfer terapeutic, psihoterapeutul este obligat la o perpetu autoanaliz i contientizare pentru a-i controla posibilele fluctuaii ale disponibilitii emoionale i de contact profesional, în special potenialul contratransferenial.
Contientizarea proieciilor, identificrile cu clienii i abinerea de la interpretri speculative, tendinele la manipulare i control trebuie s fac obiectul unei aprofundri a analizei didactice i a unei supervizri de igienizare, corecie, maturizare i asanare psihoemoional i
spiritual, care s-i pennit stabilirea unor raporturi constant echidistante, morale i autentice cu pacienii i persoanele asistate;
5. psihoterapia are obiective de profunzime i un plan terapeutic bine structurat, permiând o remodelare creatoare a personalitii , a Eului, a rolurilor manifestate i a relaiilor cu alii i cu lumea, în funcie de responsivitatea clientului, în vreme ce consilierea acioneaz. limitativ, centrat i mai precis, raportat la un scop bine definit, stabilit Împreun cu clientul;
6. în vreme ce consiherea practic mai ales relaia terapeutic de la egal la egal (de la adult la adult), situându-se astfel, mai frecvent, în paradigma umanist, psihoterapiile, prin diversitatea lor, practic i alte tipuri de relaii terapeutice, asimetrice - de ex. relaia transferenial de
33
terapeutice "de la persoan la persoan" de psihoterapiile umaniste, existeniale i experieniale i mai puin de cele psihodinamice i
analitice. Aceasta nu înseamn c nu se practic i o consiliere analitic, de tip adlerian de pild sau o consiliere analitic de grup. În etapele de vârst timpurie, la copii i adolesceni, consilierea este cel mai adesea infuzat de metodele comportamentale asociate cu cele expresiv-creative, bizuindu-se pe o relaie terapeutic asimetric parial educaional, parial "hrnitoare emoional", stimulativ i
optimizatoare (experieniaI). Nu se exclud îns modelele integrative, flexibile, pliate pe realitatea, nevoile i posibilitile de rspuns imediat ale clienilor, care îmbin elemente tehnice i atitudinale din mai multe coli, practicându-se astzi tot mai mult modelele interferente, eclectice sau integrative, atât în consiliere, cât i în psihoterapie;
7. exist tendina ca în psihoterapie s se utilizeze mai curând termenul de pacient, în vreme ce în consiliere, ca i în dezvoltarea personal, este preferat sau utilizat în exclusivitate cel de client (adic cel ce beneficiaz de un serviciu ameliorativ, optimizator, restructurativ sau transfonnator, nu neaprat vindector, situaie evident în cazul serviciului psihoterapeutic).
IÎn concluzi~, chiar dac disputele tem1inologice par fr de sfârit, reinem c:
• C. se desfoar mai curând ca o activitate suportiv , de ajutorare limitat , precis, în anumite cadre i e jalonat de scopuri imediate, clarificatoare, acionând oarecum la "suprafaa iceberg-ului" i inând prea puin cont de procesele incontiente.
• P., dimpotriv, tinde s devin un proces de profunzime, axat pe dinamica restructurativ a personalitii , la nivel contient, incontient i uneori transcontient, din care deriv noi scenarii de via i un nou lI10dus vivendi. Ea utilizeaz impasul maladiv ca o posibilitate de autodeblocare i de relansare în lupta pentru via i bunstare psihosocial, ca pe o "lecie existenial" sau o încercare plin de sens.
34
Interferene i suprapuneri Între C. i P.
Ceea ce au îns, în comun, ambele domenii de asistare uman sunt urmtoarele elemente:
1. ambele urmresc i scopuri identice: explorarea propriei persoane i înelegerea de sine; clarificarea i pozitivarea imaginii de sine, creterea
autoîncrederii i a capacitii de face cele mai bune alegeri pentm sine, deblocarea resurselor personale de coping i de dezvoltare pe cont propriu;
2. ambele caut s reduc i s transfonne comportamentele de autoaprare nevrotic, tendinele la repetarea compOltamentelor de eec, a modurilor stereotipe, rigide de a gândi i aciona;
3. ambele dezvolt capacitatea clienilor de a lua decizii i de a-i
remodela traiectoria de via, unele dintre metode stimulând în special soluiile alternative de via i adaptarea creativ (vezi orientarea experienial în consiliere i psihoterapie);
4. ambele utilizeaz autenticitatea i calitatea relaiei terapeutice sau de consiliere, comunicarea mediat de "prezena" personal i adesea de carisma profesional a terapeutului sau consiliemlui;
5. ambele se finalizeaz cu o reevaluare a stlii i modificrilor
survenite în relaia clientului cu sine i cu alii, cu o mai bun acceptare i
revalorizare de sine din perspectiva propriilor caliti i defecte, a potenialului de care dispune i pe care înva s i-l reactualizeze i dezvolte pennanent.
IConchiden~ c efectele estimate în ambele tipuri de intervenie constau în capr.citatea beneficiarilor de a-i configura noi obiective i de a dezvolta noi strategii de adaptare.
Mai simplu spus, un efect real este câtigarea "pariului" cu viaa. Iar zâmbetul final de despl1ire i respiraia profund eliberatoare a celui care consimte s întrerup, în mod firesc, contactul terapeutic la momentul potrivit, valoreaz mai mult decât orice cuvânt de mulumire sau promisiune de viitor.. . Reshll rezolv nahlra, în mod spontan i întotdeauna în favoarea clienhllui, chiar i atunci când viaa îl confrunt cu o nou încercare sau ameninare. De data asta el o s tie cum s fac fa. De unul singur. Adic Plin propliile-i "puteri".
• Scurt istoric i câteva domenii de aplicaie ale consilierii i
psihoterapiei
IRdcinile istoric~ ale celor dou forn1e de asistare psihologic îi trag seva din trecuhIl imemorial al practicilor colective i individuale vindectoare, al riturilor n1agice i amanice i chiar în aa-numitul "sfat al btrâni lor" din
35
societile primitive tribale. Sfatul duhovnicesc practicat în matricea spititual cretin, practicile de exorcizare i vindecare spiritual au contribuit i ele pe
deplin la treptata laicizare a asistrii bolilor i necazurilor sufleteti sau sociale, extinzându-se în epoca modern în domeniul educaiei i al reprezentrilor
sociale despre cum poi tri mai în acord cu tine însui i mai sntos.
Tennenul de "psihoterapie" este introdus de psihiatrul englez D.H. Duke în 1872, în lucrarea intitulat "Ilustrri ale influenei minii asupra
corpului În stare de sntate i de boal". În 1891, dr. H. Bernheim consacr sintagma în lucrarea sa "Hipnotism, sugestie, psihoterapie". Au unnat ali
celebri autori care au creat istorie în psihoterapie: J.M. Charcot, P . Janet, S.
Freud.
A. Binet a Încercat s extind principiile psihoterapiei la educaie, prefigurând probabil primele fomle de consiliere educaional, care aveau s fertilizeze ulterior consilierea psihologic nu doar pe terenul colii, ci i al educaiei permannte, al familiei, al grupurilor de suport CCR. Rogers) .
Dup al doilea rzboi mondial, consilierea se impune ca o practic uzual
a activitilor de asisten social, psihologic i medical. La aceasta contribuie, prin infol1naii i repere metodologice specifice, orientarea vocaional (pentru carier), psihodiagnoza inteligenei, aptitudinilor i personalitii, precum i
relativa structurare a celor trei mari direcii În psihoterapie (psihanaliza, comportamentalismul i noua paradigm umanist-experieniaI).
Toate acestea, corelate cu o multitudine de problematici sociale de inadaptare, marginalizare i suferin, agresivitate social, dependen, abandon i violen familial, precum i exacerbarea frecvenei tulburrilor emoionale,
psihice i de adaptare în comunitate, în întreaga societate vestic, au tra11sfol111at
consilierea psihosocial i psihoterapia într-o dimensiune a lumii civilizate aspirând la securitate i bunstare.
Fenomenele sociale i economice de dup anii '40-50 au extins consilierea din sfera educaional i a formrii profesionale în cea a metodelor de ajutor profesionist în noul context social creat. Apare astfel necesitatea
rezolvrii numeroaselor probleme individuale independent de cele comunitare. Cari Rogers propune iniial, în acest context, termenul de consiliere ca
înlocuitor al celui de orientare vocaiona/, prea restrictiv, iar anii ce vor urma leag strâns practica de consiliere de cea de psihoterapie, a crei tradiie era
incontestabil.
În prima jumtate a secolului XX, Psihanaliza i replica ei, Terapia CompOliamental, dein ponderea în spaiul clinic i extraclinic, evoluând polar
i oarecum în contradicie, vis a vis de abordarea clienilor.
36
Dac prima direcie se centreaz eminamente pe cauzele tulburrilor i dinmicilor personale peliurbate, cealalt se centreaz exclusiv pe simptom, eludând etiologia i sperând optimist în miraculoase vindecri bazate pe învare, condiionare i decondiionare compOliamental.
Pragmatismul i simplificarea demersului, mobilizarea rapid I
excepional în splijinul persoanei sunt Îns conotaiile de baz ale noului subdomeniu profesional - consilierea. Ea îi regsete vocaia mai întâi pe terenul colii, dar se extinde rapid în organizaiile neguvernamentale, în asistena social i
în educaia pentru sntate. Unneaz ptrunderea pe terenul managemenhllui organizaional i mai ales pe terenul greu de asistat al familiei, al abuzului fizic i
sexual, al toxicodependenelor a cror fi'ecven crete fr precedent, de la un deceniu la alrul. Persoanele cu nevoi speciale, copiii cu handicap i bolile ce necesit spitalizare prelungit, predispunând la fenomene de hospitalism, cazurile de abandon al copilului tot mai numeroase, asistarea btrânilor cu probleme de depresie, srcie, abandon i izolare (odat cu prelungirea duratei medii de via) creeaz noi provocri consilierii psihologice i sociale.
În aceeai linie pragmatic a interveniei , terapeuii comportamentaliti sunt continuai astzi prin metoda cognitiv (A. Beck) i prin terapia raional­ emotiv a lui A. Ellis. Nici psihanaliza clasic freudian nu rmâne fr
urnlai. Dimpotriv, ea se bucur în dezvoltarea ei de disideni i reformiti ,
continuatori i tranformatori, pân la neopsihanaliza actual: terapiile psihodinamice, terapia analitic (C.G. Jung), terapia lui Alfred AdIel', analiza reichian (W. Reich); Melanie Klein i, mai recent, Lacan, Winnicott, Karen Homey, F. Riemann sunt câteva nume de referin.
Anii '50-60 marcheaz înfiinarea "Organizaiilor profesionale de consilieri", care activeaz atât pe terenul colii, cât i al muncii, dar i
dezvoltarea fr precedent a noii orientri umaniste, existeniale i experieniale în psihoterapie i dezvoltare personal, revigorând o filozofie mai complet i mai deschis despre om, bazat pe micarea "potenialului uman".
Noua psihoterapie umanist, existenial i experienial, impune o orientare crentrat în prezent, promoveaz contientizarea "acum i aici", spontaneitatea, creativitatea i autenticitatea, ca resurse autovindectoare i
autotransformatoare.
Cutarea sensului existenial i autoîmplinirea polarizeaz multitudinea de metode umanist-experieniale care se dezvolt i se continu prin anii '70-80 cu metode transpersonale, ce aprofundeaz i includ dimensiunea spiritual i autotransfoffilatoare în demersul psihoterapeutic, tot mai frecvent absorbit, asimilat în procese complexe de dezvoltare, optimizare i transformare uman.
37
multidimensional (corp-minte-spirit) i autocreatoare. ~~------------------------------~
În cadrul acestei orientri umaniste i transpersonale menionm contribuiile lui A. Maslow, C.R. Rogers, F. Perls, L. Biswanger, M. Boss, V. Frankl, Rollo May, J. Moreno, E. Beme, A. Lowen, W. Glasser, S. Grof, R. Assagiolli, K. Wilber, J. Lilly etc.
În 1954 se consemneaz apariia primei reviste de specialitate în S.u.A. - "Joumal of Counseling Psychology", editat de Gilbelt Wrenn i
Frank M. Fletcher, iar în 1959 Alme Roe argumenteaz publicistic necesitatea educaiei universitare a consilierilor ca specialiti (2003, p. 8).
Principalele tipuri i forme de practic a consilierii, psihoterapiei i dezvoltrii personale
Tipurile de cOllsiliere care se contureaz sunt: ~~~~~~~--------------------,
~--~~--------------------------~
psihoterapia individual; psihoterapia cuplului (marital) i a familiei; psihoterapia în grup de cupluri sau de familii; psihoterapia de grup (suportiv, analitic, psihodinamic, experienial i resocializatoare - cu sau fr SUPOlt ocupaional, artterapeutic, biblioterapeutic sau ergoterapeutic); psihoterapia ambiental i de mediu.
o meniune special: în cazul IcopiilOll, psihoterapia este centrat pe copil, în contextul Isistemului familia~, fiind în realitate o psihoterapie a sistemului familial pelturbat i nu doar o terapie individual a copilului.
Dezvoltarea personal poate fi practicat: individual (copii, adolesceni, aduli); în grup (copii, adolesceni, aduli); în grup de cupluri sau de familii; în grupuri organizaionale
38
gmp de dezvoltare personal centrat pe carier (comportament profesional); gmp de dezvoltare i analiz didactic pentm profesionitii în tiine socio-umane - medici, psihologi, asisteni sociali etc.; gmp de training organizaional; grup de meditaie, tehnici de relaxare i sacroterapie, grup de dezvoltare transpersonal; gmp de cunoatere i auto cunoatere în situaii-limit etc.; grup pentru prini (centrat pe relaia parental-filiaI, pe problemele matemitii i puerperale); grup de cupluri centrat pe comunicare; grup pentru optimizarea relaiei profesor-elev etc.
Domenii aplicative: Cu timpul diversificarea problematicii psihosociale genereaz noi
aplicaii, din ce în ce mai specializate i cu formri din ce în ce mai complexe. Apar astfel:
- consilierea i terapia resocializatoar