26393730 monografie chei si defilee in muntii apuseni pompei cocean 1988

5/8/2018 26393730 Monografie Chei Si Defilee in Muntii Apuseni Pompei Cocean 1988 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/26393730-monografie-chei-si-defilee-in-muntii-apuseni-pompei-cocean-1988-559bf465a49f9 1/46

CUPRINS

TIPURI GENERICE DE CHEI DIN CARSTUL MUNŢILOR APUSENI

CHEILE DIN MUNŢII TRASCĂULUICheile TuruluiCheile TurziiCheile Borzeştilor

Cheile SiloşuluiCheile Văii PlaiuluiCheile VălişoareiCheile din bazinul văii InzuluiCheile din bazinul văii RîmeţuluiCheile din bazinul văii GaldeiCheile AmpoiţeiCheile FeneşuluiCHEILE DIN MASIVUL GILĂU – MUNTELE MARECheile OcolişeluluiCheile RunculuiCheile PociovalişteiCheile PoşagiiCHEILE DIN MUNŢII METALIFERI

Cheile din bazinul văii GeoagiuCheile Crişului AlbCheile Văii MoriiCheile din bazinul văii RîbiţiiCHEILE DIN MUNŢII PIATRA CRAIULUICheile MişiduluiCheile ViduluiCheile din bazinlu RoşieiCheile văii strîmturiiCHEILE DIN MUNŢII BIHOR - VLĂDEASACheile Arieşului MareCheile văii GîrdeiCheile OrdîncuşeiCheile Someşului CaldCheile văii StanciuluiCheile din bazinul văii BogăiCheile văii Cetăţilor Cheile GalbeneiCheile SighişteluluiCheile Criş7ului NegruDEFILEELE DIN MUNŢII APUSENIDefileul ArieşuluiDefileul Crişului RepedeDefileul Crişului NegruDefileul Crişului AlbCHEILE şi DEFILEELE DIN MUNŢII APUSENI ÎNTRE PROTECŢIE şi VALORIFICAREBibliografie selectivăResume

Prefaţă

În salba Carpaţilor Româneşti, Munţii Apuseni ocupă un loc aparte din multe puncte de vedere: etnografic ei sînt o vatră de populaţie străveche ce şi-a păstrat nealterată fiinţa şi obiceiurile; istoric, a fost o incintă zămislitoare de mari revoluţii; economic, au furnizat multe avuţii subpămîntene, de la obsidiana prelucrată în atelierele paleolitice de la Iosăşel, la aurul dacilor, rîvnit şi extras sistematic deromani, pînă la marea cucerire a vremurilor noastre, cuprul de la Roşia-Poieni. Şi toate acestea datorate unei simple realităţi geografice,

structura de cetate închegată, compactă şi izolată de locurile din jur a Munţilor Apuseni, unitari ca o fortăreaţă inexpugnabilă. Şi totuşi, îndetaliu Munţii Apuseni sînt un adevărat mozaic geologic, un fel de sinteză a întregii geologii carpatice, ce generează un relief de o marediversitate, fiind astfel şi un fel de sinteză de morfologie carpatică.

Marea varietate de forme şi roci, cu numeroase unicate şi superlative, face ca pe teritoriul Apusenilor să se găsească cea mai maredensitate de rezervaţii şi monumente ale naturii raportate la suprafaţă, criteriu obiectiv de a aprecia contribuţia unei regiuni la patrimoniul naţional natural, contribuţie de ordin ştiinţific, cele mai multe din locurile declarate ca atare fiind depozitare ale unor documente de valoare

inestimabilă, dar şi peisagistic, multe dintre ele fiind de o remarcabilă frumuseţe şi grandoare. Exista mai multe posibilităţi de a aborda cunoaşterea punctelor ,,cheie" ale Munţilor Apuseni: monografie (o singura unitate geografică cu tot ce cuprinde) sau specific (un element urmărit în toate unităţile). Dintre aceste posibilităţi autorul cărţii de faţă a optat pentrua doua modalitate, alegînd ca obicct al preocupărilor sale defileele şi cheile acestor munţi. 0 alegere interesantă şi originală căci dacă obiectivele geologice (formaţiuni eruptive, fosile, lucrări miniere etc.) sau speologice (peşterile) şi-au găsit cercetatorii şi ,,scriitorii" respectivi, cheile, luate ca o categoric de-sine-statătoare, nu au constituit niciodată subiectul unei prezentări autonome. Ele meritau însa din

plin o astfel de atenţie, căci la o trecere în revistă a tot ce reprezintă peisajii naturale, ele constituie fără îndoială elementul cel mai spectacular şi ,,senzaţional" prin verticalitate, măreţia ansamblului, cizelarea formelor de detaliu, colorit variat, sălbăticie şi inaccesibilitate. Dacă cele de mai sus sînt valabile de fapt în general, pentru toate cheile carpatice, la Munţii Apuseni se adaugă un element în plus, marele lor număr, lucru explicabil tocmai prin structura de cetate a acestor munţi, în castel de apă din care aproape toate rîurile îşi croiesc drum de



eliberare prin defilee strîmte şi chei. De altfel, din nou raportat la suprafaţă, în Munţii Apuseni găsim densitatea cea mai mare de chei din toţiCarpaţii.

Odată făcută opţiunea în ce priveşte subiectul, autorului i-au stat la îndemîna două modalităţi de tratare - cel stiinţific sau cel turistic. Primul, intereseaza avînd în vedere marea diversitate de modele genetice prezentate de acestc chei dar cu adresă mai restrînsă, doar

pentru specialist, cel de-al doilea cu audienţă la masa iubitorilor de natură, dar care cere un real talent descriptiv pentru a desprindecaracteristicile fiecărui loc şi a nu cădea în monotonie. În mod surprinzător autorul a reuşit să îmbine în mod fericit ambele variante, cea

ştiinţifică şi cea turistică. Specialistul are astfel surpriza descoperirii întregi lumi de mecanisme geomorfologice, dar care sînt prezentate într-un mod atît de simplu şi firesc şi fără ostentaţie încît şi nespecialistul are posibilitatea de a le urmări şi a avea suprema satisfacţie a iubitoruluide natură, de a înţelege peisajul. Talentul descriptiv, derivat dintr-un real dar literar al autorului dă viaţă fiecărei unităţi, o individualizează, îi

subliniază specificul, iar buna cunoaştere de către acesta a terenului îi permite să îndrepte în mod sigur paşii drumeţului pîna la, şi prinîntortochiatele chei ale Apusenilor.

În total cartea lui Pompei Cocean este o reuşită, o invitaţie captivantă şi îmbietoare la o drumeţie de factură elevată, nu numai pentru satisfacţia ochiului, ce se încarcă de uluitoarele frumuseţi ale ascunselor sipete ce sînt cheile, dar şi pentru bucuria minţii, care, pătrunzînd în intimitatea laboratoarelor naturii vii, găseşte explicaţiile tuturor acestor minuni. În ce priveşte raportul omul cu natura, cred că o frumuseţe văzută este doar o frumuseţe, pe cînd o frumuseţe înţeleasă este o dublă frumuseţe. Aceasta a doua ipostază este exact ce ofera

Editura Academiei Republicii Socialiste România cu paginile de fata şi nu putem decît s-o felicităm pentru iniţiativă, şi pe autor pentru modul exemplar în care a dus la capăt sarcina ce şi-a impus-o singur, de a ne preumbla într-un mod pasionant prin salba de chei ale Munţilor

Apuseni.

Dr. MARCIAN BLEAHU

Cuvînt înainte

Munţii Apuseni, acest bastion stîncos pe contraforturile căruia se sprijină, aidoma unui cerc pe centrul său, întregul relief al

Transilvaniei, îşi întîmpina vizitatorii nu numai cu un mozaic petrografic greu de imaginat, ci şi cu o gamă extrem de nuanţată de elementemorfologice. De la suprafeţele aplatizate ale celor trei platforme de netezire - adevărate trepte megalitice spre înălţime - la cîmpurile delapiezuri sau doline; de la un număr impresionant de cavităţi subterane, peste patru mii (aici fiind situate atît peştera cea mai lungă din ţaranoastră - Peştera Vîntului de la Şuncuiuş, 34 km lungime, cît şi cel mai adînc aven - Stanul Foncii, cu 339 m denivelare) la verticaleleameţitoare ale abrupturilor şi crestelor calcaroase.

Dar relieful Apusenilor nu poate fi conceput făra cheile şi defileele sale. Forme care binecuvîntă, prin număr, fizionomie şi amploareadezvoltării, peisajul, înnobilîndu-i trăsăturile şi ridicîndu-i la cote superioare atractivitatea. Deşi prezintă o răspîndire neuniformă, cu densitaţimaxime în Munţii Trascăului şi Munţii Bihorului, grupe montane unde complexul factorilor morfogenetici a fost favorabil genezei acestor forme, şi minime în munţii Plopişului, Meseşului şi Codru-Moma, cheile şi defileele se constituie în adevărate repere paleogeografice şimorfologice. Ele trasează, prin modul de desfăşurare, liniile majore ale peisajului pe care se inserează, aidoma unor veritabile "vertebre",componentele reliefului limitrof. În pereţii lor verticali, cheile şi defileele conservă deseori întreaga evoluţie a unor zone geografice, de la

primul contact al apelor cu substratul litologic, predominant calcaros, şi pînă azi cînd adîncirea văilor continuă în talveguri înguste, greuaccesibile. Pe de alta parte, cheile şi defileele devin frecvent perimetre favorabile adăpostirii unor relicte floristice şi faunistice, adevărate oazeunde erele istoriei naturii îşi dau mîna, transmiţîndu-şi simbolurile, perpetuîndu-le.

Alături de peşteri, pe seama evoluţiei cărora s-au format unele ferestruiri morfologice, cheile şi defileele se înscriu în grupaobiectivelor turistic de vîrf. Potenţialul lor de atractivitate derivă din spectaculozitatea morfologice majore şi de detaliu, din asocierea unor elemente ale cadrului natural (relief hidrografie, vegetaţie, climă) cu valenţe recreative indiscutabile. Nicăieri pitorescul nu este mai la el acasă,niciunde ineditul şi grandoarea nu se ivesc mai frecvent. Ele cumuleaza în structura lor intimă atît menirea porţii aşezată la intrarea munţilor, cîtşi pe cea a desferecării acestora, de către firul apei ce coboară din înălţimi spre cîmpie. Turismul are în Apuseni şi din acest punct de vedere,rezerve uriaşe, ce-şi aşteaptă, cu nerăbdare valorificarea.

Iată aşadar, cîteva din resorturile ce ne-au îndemnat să scriem rîndurile de faţă. Revenindu-le greaua îndatorire de-a fi cea dintîiîntreprindere de acest gen, ele nu şi-au propus să fie exhaustive. Cine cunoaşte varietatea şi complexitatea aspectelor ce se impun luării înconsiderare, într-o asemenea lucrare, ştie bine că nici n-ar fi putut să fie. Dacă îşi arogă totuşi vreun merit, acesta ar putea deriva, eventual, dinîncercarea de a pune o problema, de a arunca un fascicul de lumină asupra unui tărîm al cărui contur, ansamblu, ne era practic necunoscut, de aaduce la cunoştinţa tuturor izvoare cu apa vie din care se revarsă frumosul precum apele din tainice izbucuri. Cheile şi defileele sînt porţideschise spre inima Munţilor Apuseni, acest templu sfînt al Transilvaniei, al poporului român.

AUTORUL

Tipuri genetice de chei din carstul Munţilor Apuseni

În morfologia majoră a carstului din Munţii Apuseni, cheile se înscriu ca forme caracteristice, prin numărul apreciabil (52),dezvoltarea spaţială şi varietatea tipurilor morfogenetice. Deoarece carstul ocupa în munţii dintre rîurile Mureş şi Barcău un procent infim(7,8% din suprafaţa întregii regiuni montane) frecvenţa pronunţată a cheilor modelate în calcare ar putea conduce la considerarea lor ca formetipice reliefului de disoluţie. Dar, modelarea unor sectoare de îngustare şi în roci necarstificabile (cheile din cursul superior al văii Iadei, spreexemplu) exclude posibilitatea integrării acestora doar în categoria formelor carstice propriu-zise. Acest aspect ilustrează faptul că genezacheilor trebuie pusă, în primul rînd, pe seama evoluţiei generale a reţelei hidrografice şi, în al doilea rînd, pe cea a aportului morfo-genetic altipurilor de roci pe care acestea le străbat.

În cazul calcarelor, litoclazarea pronunţată şi mijlocirea coroziunii ca agent modelator de mare eficacitate au favorizat adîncirearapidă a reţelei fluviatile, cauza principală a genezei cheilor. Pe de altă parte însă, duritatea rocilor carbonatice la atacul agenţilor externi s-aconstituit într-o condiţie favorabilă conservării îndelungate a formelor sculptate, ceea ce în alte tipuri de roci se realizează mult mai greu.Observaţiile efectuate asupra cheilor din Munţii Apuseni ne-au condus la definirea a cinci tipuri genetice de chei, şi anume: epigenetice, de

captare carstica subterană, antecedente, de subsidenţă periferică şi chei rezultate prin evoluţie simplă, cu adîncirea reţelei hidrografice în acelaşitip de rocă sau în roci cu particularităţi morfogenetice asemănatoare.

1. Cheile epigenetice. Din acest tip fac parte cheile Turului, Turzii, Borzeştilor, Valişoarei, Ocolişelului, Mănăstirii, Pravului,Geogelului, Gălzii, Găldiţei, Tecşeştilor, Cetei, Ampoiţei, Cibului, Băcîiei, Glodului, Madei, Rîbicioarei, Sighiştelului, Arieşului Mare,Gîrdişoarei şi, parţial, Ordîncuşei şi Uibăreştilor. Se observă că din totalul cheilor luate în considerare, acestui tip îi revine o ponderehotărîtoare. Cauza trebuie căutată în condiţiile propice desfăşurarii proceselor de epigeneză, mai ales în Munţii Trascăului, unde reţeauahidrografică, organizată pe necarstificabilul din partea vestică a catenei calcaroase, s-a adîncit treptat în aceste sedimente. Ajungînd la baza lor,constituită din calcare, văile au continuat să evolueze în profunzime, fără a-şi schimba orientările iniţiale, modelînd actualele sectoare de chei.



Numărul mare al cheilor din Trascău-Metaliferi este legat şi de fragmentarea ridicată a carstului din zonă, de dispoziţia în general perpendiculara pe direcţia de drenaj a barelor calcaroase, de densitatea relativ mare a reţelei hidrografice. Carstul nu s-a constituit în MunţiiTrascăului (precum în platourile Vaşcău sau Poieni) ca o arie de dezorganizare a reţelei fluviatile de suprafaţă, direct responsabile de modelareacheilor, ci într-o zona de ,,tranzit" condiţionată litologic, de încastrare pe verticala a acestor reţele. Lungimea acestei zone, respectiv a cheilor,diferă, în funcţie de lăţimea barei calcaroase străpunse (între 150 - 250 m pentru cheile Tecşeştilor sau Mănăstirii şi 0,5 - 2 km la cheileRîmeţului sau Turului. Asupra originii epigenetice a unora dintre cheile menţionate literatura de specialitate posedă deja referinţe valoroasedatorate lui Emm. de Martonne (1922), R. Ficheux (1971), I. Popescu-Argeşel (1977) etc. Spre deosebire de ultimul autor, noi am inclus înaceastă grupă şi Cheile Vălişoarei (Aiudului) unde ipoteza captării nu poate fi susţinuta datorită rezistenţei opusă de calcare în calea înaintăriiregresive a reţelelor hidrografice de suprafaţă. De asemenea, lipseşte şi clasicul cot de captare prezent de obicei în astfel de situaţii.

Se remarcă stadii de evoluţii variate a cheilor rezultate prin supraimpunere. Astfel, unele au un caracter pronunţat de forme tinere, cuversanţi apropiaţi, abrupţi, cu numeroase praguri şi cascade (cheile Turului, Cetei, Glodului). Altele relevă un profil transversal larg, îmbătrînit,datorat retragerii laterale a celor doi versanţi, încît denumirea de cheie poate fi atribuită cu multa îngăduinţă (Cheile Mănăstirii). Cheile Cibului,Băcîiei, Glodului, Madei şi Ribicioarei au fost sculptatate de rîurile cu aceleaşi nume care, fiind organizate iniţial pe depozite de fliş cretacic şi-au continuat adîncirea în calcarele jurasice din Pleaşa Ardeului, Pleaşa Mare, respectiv, extremitatea vestică a culmii Grohot-Tomnatec-PiatraHelenească. Se caracterizează prin profile transversale înguste, iar cele longitudinale cu numeroase rupturi de pantă (praguri şi repezişuri), ceeace denotă tinereţea lor.

În Munţii Bihorului cheile de origine epigenetică sînt mai slab reprezentate, calcarele mezozoice din partea centrală a grupeimuntoase fiind supuse denudării încă de la începutul neozoicului, cînd actuala reţea hidrografică nu era încă schiţată. Doar marginal întîlnimastfel de chei, precum cea a Sighiştelului, unde, iniţial, valea a evoluat în depozitele impermeabile ale pînzei de Arieşeni, intersectînd ulterior calcarele. Tot în depozite de acoperire necarstificabile şi-au organizat culoarele primare şi văile Arieşul Mare, Gîrdişoarei şi Ordîncuşei,ulterior, prin intersectarea calcarelor în talveguri generînd sectoare impresionante de chei supraimpuse.

2. Cheile de captare carstica subterană. Remanierea reţelei hidrografice în urma proceselor de captare se materializează în relief prin elemente morfologice caracteristice. Pornind de aici, numeroşi specialişti individualizează între alte forme, tipul genetic al cheilor de

captare. Deoarece captarea (înţeleasă în sens clasic) este un proces datorat înaintării regresive a unor rîuri care ajung astfel să intersecteze cursulrîurilor învecinate) considerăm utila o punere în discuţie a acestui fenomen pornind de la realităţile fenomenul carstic.Astfel, se cunoaşte faptul că rocile carbonatice, calcarele, în primul rînd, sînt foarte rezistente la eroziune. Înaintarea regresivă pe

seama unor astfel de roci este extrem de limitată. La contactul cu ele, rîurile îşi încetinesc înaintarea şi, implicit, subsăparea (văile de recul). Pede altă parte în carst acumulările freatice se cantonează, de obicei, la baza stratelor calcaroase, la contactul cu formaţiunile necarstificabile.Chiar dacă prin intersectarea acestor acumulări are loc un proces de drenare, în modelarea unor chei el are o mica importanţă. Adîncirea se va

produce de la acest nivel în jos masa de calcare de deasupra puuctului de captare rămînînd practic intacta. Ca urmare captările din zonelecarstice nu trebuie înţelese în sensul general al captărilor hidrografice de suprafaţă, ci mai degrabă în sensul captarilor subteran. (M. Bleahu,1957).

Schimbarea sensului de scurgere a rîului nu se realizează aici prin eroziune regresivă, ci prin captarea apelor în subteran. Menţinereaacestor ape pe trasee endocarstice bine organizate timp îndelungat a dus la sculptarea de peşteri de mari dimensiuni care, prin prăbuşireatavanului, se vor transforma în chei spectaculoase. Acest fenomen de subsăpare endocarstică se conjugă în modelarea cheilor cu cel dedenudare generală a reliefului de suprafaţă care, desfăşurîndu-se de sus în jos, apropie momentul intersecţiei cu golul subteran, respectivformarea cheilor. Astfel trebuie să înţelegem geneza îngustărilor respective care sînt deci chei de captare carstica subterană. Dealtfel asupra

acestui aspect vom mai reveni, în dorinţa clarificării lui definitive, în această categorie de forme includem cheile Rîmeţului, Ardeului,Uibăreştilor, Cetăţilor, Galbenei şi Someşului Cald.Cheile Rîmeţului s-au format prin captarea subterană a apelor rîului ce drena vestul catenei calcaroase a Trascăului (şi nu prin

înaintarea obîrşiilor unui afluent al Mureşului, cum susţine I. Popescu Argeşel, 1977). Evoluţia subterană îndelungată a rîului astfel captat a dusla modelarea unei peşteri al cărei tavan s-a prăbuşit ulterior generind actualele chei. Captările succesive în albie au continuat, dovadă fiind şiactualul portal păstrat încă în morfologia formei.

Cheile Uibăreştilor sînt situate în sectorul median al pîrîului Uibăreşti, ce secţionează partea vestică a Culmii Grohotului. Prezenţa podului natural de la Grohot în perimetrul acestor chei relevă cu pregnanţă originea lor tipică de captare subterană.

Cheile Galbenei reprezintă cea mai impresionantă forma de acest gen din Apuseni. Ea s-a format în urma unui proces îndelungat deevolutie endocarstică a apelor care constitute actualmente cursul Luncşoarei, precum şi a celor care drenează bazinul endoreic Padiş-CetăţilePonorului. Pentru a scoate în evidenţă modul de formare al acestei chei este de ajuns, credem, să privim evoluţia actuala a peşterii CetăţilePonorului, o grandioasă cheie în devenire. Prin prăbuşirea tavanului acesteia - proces în plina afirmare în zona intrării - peştera actuală se vatransforma într-o cheie de mari dimensiuni. Considerăm ca un proces similar s-a desfăşurat în cazul cheilor Galbenei, unde Valea Luncşoarei s-a subteranizat şi a evoluat endocarstic vreme îndelungată. Ritmul accelerat al evoluţiei, datorat potentialului denudativ apreciabil al rîului a dus

la adîncirea talvegului şi la îndepărtarea pereţilor galeriei, factor determinant în subminarea acoperişului de rocă şi la prabuşirea lui.Cheile Someşului Cald s-au format în partea nord-estică a carstului din Munţii Bihorului, prin intersectarea de către rîul cu acelaşinume a calcarelor jurasice din zona. Geneza lor este strîns legata de procesele de subteranizare a apelor organizate pe versantul nord-estic alMăgurii Vinete Evoluţia subterană de mare amploare poate fi observată şi dovedita de existenţa Cetăţii Rădesei - tunel subteran de 260 mlungime - o relicvă a vechii peşteri care, prin prăbuşire, a dus la individualizarea actualelor chei. "Ferestrele" din tavanul galeriei atestă dealtfelo iminentă tendinţă de definitivare a procesului de modelare a formei respective.

Trebuie subliniat faptul că în geneza cheilor de captare carstică subterană, factorul hidrologic nu este răspunzător în exclusivitate desculptarea lor. Lui i se asociază, în proporţie care variază de la o formă la alta, procesele gravitaţionale şi tectonica activă a maselor calcaroase.Ele definitivează apariţia formei în sine.

3. Cheile antecedente Antecedenţa este un proces frecvent invocat în explicarea genezei văilor transversale carpatice (Gr. Posea,1967; N. Orghidan 1969 etc.). Este însă extrem de greu de precizat ponderea ei în modelarea cheilor. Greutatea provine din imposibilitatea

precizării stricte a intervalului temporal în care ridicarea catenelor muntoase a fost activă şi reţeaua hidrografică a fost influenţată de aceastăridicare. Morfologia cheilor nu păstreaza urme specifice ale acestor etape de adîncire accelerată, profilele transversale înguste, proprii unor faze

de evoluţie rapidă, fiind lărgite ulterior prin acţiunea factorilor exogeni. Pe de altă parte, procesele de ridicare au avut o durată determinată,anterior şi posterior desfăşurării lor văile evoluînd sub influenţa altor cauze. Ca urmare şi numărul formelor pe care le considerăm de origineantecedentă (sau cu participarea majoră a antecedenţei) este mult mai mic, incluzînd doar cheile Întregaldelor şi Feneşului.

Cheia Întregaldelor este considerată de I. Popescu Argeşel (1977) fiind rezultată în urma proceselor de captare de suprafaţă. În ceeace ne priveşte considerăm această cheie antecedentă, mişcările de ridicare a barei calcaroase din miocen nereuşind să orienteze cursul Galdeispre alte direcţii. Morfologia cheii este departe de a susţine o geneză prin captare subterană: profilul transversal este extrem de larg în plansuperior şi prezintă o îngustare progresivă spre bază, atestînd o evoluţie subaeriană îndelungată. În perimetrul aceluiaşi profil apar o serie deumeri care, se racordează altimetric pe cei doi versanţi, ceea ce ar corespunde la tot atîtea faze de adîncire. Rămîne de stabilit dacă aceastăadîncire s-a datorat mişcarilor de ridicare a barei calcaroase sau dacă ea a fost determinată de jocul nivelului de baza, respectiv de subsidenţele



din culoarul Mureşului. Mişcările din zonă avînd, cel mai adesea, o desfăşurare compensatorie, fenomenul cu antecedentă nu trebuie pus laîndoială. Cheile Feneşului s-au dezvoltat în zona de maxima altitudine a calcare lor din Munţii Trascăului. Ele despart cele mai înalte masiveale grupei montane Corabia şi Dîmbăul. Rîul Feneş şi-a păstrat în ciuda acestor mişcări de ridicare, cursul iniţial, sculptînd actualele cheiantecedente (I. Popescu Argeşel, 1977).

4. Cheile de subsidenţă periferica. Spre deosebire de cheile analizate anterior, unde factorul genetic determinant poate fi identificatuşor, fie că este vorba de structuri litologice diferite, ca în cazul epigenezei, fie se remarcă o contribuţie hotărîtoare a tectonicii, cum este cazulantecedenţei, există o categorie de chei unde impulsul morfogenetic a venit din afară. Ritmul adîncirii lor nu a fost dictat, ca în cazulantecedenţei, de ridicarea masivelor muntoase, ci de coborîrea accentuată a zonelor periferice, a bazinelor de sedimentare, echivalente unor nivele de baza locale. Astfel de reţele sînt în primul rînd, cele din Pădurea Craiului, o zonă montană care a suferit astfel de influenţe prinsubsidentele de amploare din cele două bazine depresionare limitrofe, al Beiuşului şi Vad-Borodului. Avem în acest caz un fenomen opusantecedenţei, dar cu acelaşi rezultat morfodinamic: accentuarea eroziunii în adîncime prin creşterea pantei profilului longitudinal al rîurilor încauză. Influenţa pe care a exercitat-o în modelarea cheilor Videi, Albioarei şi Cuţilor este uşor de decelat din configuraţia desfăşurării lor actuale: un arc de cerc avînd convexitatea îndreptată spre, vest (vechiul sens de drenaj al reţelei în cauză, T . Rusu, 1979), şi cu sectoarele dinavale curbate spre sud-est spre respectivul bazin de sedimentare. Glacisurile existente la debuşarea rîurilor în vatra depresionară stau mărturieritmului accelerat de adîncire a văilor de suprafaţă ca urmare a coborîrii nivelului de bază.

Între aceste forme se detaşează Cheile Videi, cu o lungime de peste 10 km. Din cauza pantei reduse a profilului longitudinal, pantacare s-a menţinut timp îndelungat, cheile sînt puternic meandrate. În cazul Cheilor Albioarei, evoluţia lor a fost întreruptă de captarea apelor care le-au generat în subteran, printr-o serie de ponoare situate în amonte (actualmente prin cel al Runcşorului), rămînînd în relief ca o formafosila, supusă acţiunii proceselor de denudare exogenă. Aproape fără excepţie, văile tributare Crişului Repede se adîncesc treptat spre zona deconfluenţă. Această adîncire a fost dictată de prezenţa în apropiere a bazinului de sedimentare Vad-Borod şi, în final, de nivelul de bază local,reprezentat prin Crişul Repede. Cheile Mişidului şi Brătcuţei apar ca forme îmbătrînite, cu abrupturi specifice îngustărilor de acest tip doar în

partea superioară a versanţilor.

5. Chei de evoluţie simplă. În afara acestor tipuri genetice, în regiunea analizată se individualizează o serie de sectoare de chei, estedrept, unele de mici dimensiuni, care nu pot fi incluse în niciuna dintre categoriile menţionate. Este vorba de cheile de evolutie simplă, generatede adîncirea reţelei hidrografice în acelaşi tip de rocă sau în roci cu caracteristici morfo-genetice asemănătoare. Neexistînd dovezi ale unor subsidenţe periferice sau captărilor şi nici ridicări tectonice ale arealului în care se dezvoltă, le-am definit drept chei de evoluţie simplă,normală, formate prin adîncirea rîurilor în funcţie de potenţialul lor denudativ. Astfel de chei se întîlnesc în Munţii Trascăului (Siloşului,Turcului, Bedeleului, Drăgoiului), Masivul Gilău-Muntele Mare (cheile Runcului, Pociovaliştei, Poşăgii) sau Bihorului (cheile din bazinul văiiBogăi).

CHEILE DIN MUNŢII TRASCĂU

Dintre grupele montane situate între Mureş şi Barcău, Munţilor Trascu le revine cel mai mare număr de chei şi sectoare de defilee,

respectiv mai mult de jumătate din totalul acestora. Explicaţia fenomenului trebuie căutată nu atît în extensiunea calcarelor, ce nu o depăşeşte pe cea din Munţii Codru-Moma sau, cu atît mai mult, din Munţii Pădurea Craiului, ci în raportul dintre substratul litologic şi hidrografiaaferentă.

Suprafeţele carbonatice sînt dispuse sub forma unei bare principale (Ciumerna - Bedeleu, continuată şi la nord de Arieş, în CulmeaPetreştilor, îngustă şi alungită (peste 70 km lungime) şi a altor benzi restrînse ca lăţime (Pleaşa Rîmeţului - Piatra Cetii) sau masive izolate. Fatade paleta bogata a formelor de răspîndire a calcarelor, hidrografia urmează aici cea mai optima orientare, în sensul condiţionării apariţieireliefului de chei: perpendicular pe direcţia de desfăşurare a barierei solubile. Orientarea hidrografiei, deşi e o condiţie necesară, nu sedovedeşte şi suficientă. Avem numeroase exemple cînd apele intră în calcare sub acelaşi unghi drept, dar cheile lipsesc, reţeaua fluviatilăsubteranizîndu-se şi evoluînd endocarstic. Or, în Munţii Trascăului îngustimea barei de calcare n-a favorizat constituirea unor drenaje subteranede amploare, apele intrînd şi ieşind din calcare pe căi subaeriene. Cînd au făcut-o, totuşi, peşterile rezultate s-au prăbuşit, transformîndu-se închei spectaculoase. Dimpotrivă, în zonele carstice larg desfăşurate spaţial apele se subteranizează rapid, iar cheile apar doar incidental, prin

prăbuşirea tavanului unor peşteri aflate într-un stadiu de evoluţie avansată. Ceea ce, în cazul unor vaste zone carstificate (Platoul Vaşcău, spreexemplu) nu s-a realizat încă, lipsindu-le practic astfel de forme.

De asemenea, prezenţa pe bordura estică a Munţilor Trascăului a unui număr impresionant de klippe şi olistolite deşumate în talvegul

văilor a condus la apariţia mai multor chei, de mici dimensiuni, dar prezentînd toate caracteristicile proprii formei respective. Este de ajuns,credem, să amintim cheile Vălişoarei, Cetei, Galdei, Ampoiţei şi Feneşului, sculptate în astfel de masive izolate, cu un relief pitoresc, ceînviorează brusc peisajul molcom al flişului cretacic.

Asocierea frecventă dintre calcare şi ofiolite, specifică aceleiaşi grupe muntoase, ofiolite care, la rîndul lor, au încătuşat prin duritatearecunoscută reţelele hidrografice, a dus la formarea unor clasice sectoare de defileu. Turul, Hăselatele, Arieşul (în anumite sectoare) Rîmeţul,Galda, Ighiul, Ampoiţa etc., străbat astfel de îngustări, o replică, mai evoluata însă, a cheilor din vecinătate.

Luat în ansamblul sau, peisajul Munţilor Trascăului iese în prim plan mai ales prin numărul, varietatea şi amploarea formelor destrăpungere hidrografică, respectiv a cheilor şi defileelor. Se găseşte aici un adevărat paradis al formelor de acest gen, fiecare rîu modelîndu-şiunul sau mai multe sectoare de chei, precum şi defilee impozante, forme care definesc nu numai peisagistic grupa montană, ci şi din punctul devedere al zestrei ei turistice.

Ambele valenţe le vom avea permanent în vedere în analiza care urmează.

Cheile Turului

În apropierea localitaţii Tureni, Culmea Petreştilor îşi atenuează prezenţa în peisaj, coborînd lent şi afundîndu-se, printr-un contactmorfologic nediferenţiat, sub depozitele sedimentare neogene. Se extinde în această zonă unul dintre cele mai tipice areale de deşumare actualăa unei vechi suprafeţede nivelare carstică, modelată în eocen-oligocen. Treptat, pietrişurile şi nisipurile tortoniene care au acoperit-o sîntînlăturate prin eroziune, rocile carbonatice apărînd la zi cu întreaga lor gamă de însuşiri favorabile morfo-genezei. Spre deosebire însă de altezone carstice din Munţii Apuseni, cu un relief fragmentat, mult mai grandios, peisajul extremităţii nord-estice a Culmii Petreşti este monoton şi

blînd, înspre sud se desfăşoară o culme teşită, ivită la lumină recent, după milioane de ani de acoperire cu alte depozite; înspre nord, vest şi estse preling clinele vălurite ale Bazinului Transilvan.

În cadrul acestui peisaj cu aspect domol, apariţia bruscă în relief a Cheilor Turului (fig. 1) surprinde şi deconcertează totodată.Lungimea lor o depăşeşte pe cea a Cheilor Turzii, atingînd 1850 m, datorită faptului că, spre deosebire de Hăşdate, care şi-a axat cursul



perpendicular pe direcţia de desfăşurare a barei calcaroase, Turul o intersectează oblic, de unde un traseu mai lung în calcare. Din punct devedere al interesului turistic, Cheile Turului plătesc tribut greu prezenţei în apropiere a Cheilor Turzii. Dacă, în plan pur ipotetic, ele ar fiamplasate într-o zonă lipsită de astfel de forme, ar fi, desigur, mult mai cunoscute şi mai căutate. Acest efect de eclipsare nu diminuează cunimic zestrea lor turistică ce aşteaptă să i se acorde o atenţie conformă cu adevărata sa valoare.

O primă, şi cea mai importantă valenţă atractivă a cheilor derivă din morfologia lor inedită. Spre deosebire de alte forme de acest genamplasate într-un cadru natural pitoresc, cu numeroase forme carstice, Cheile Turului se ivesc pe neaşteptate din monotonia peisajului CîmpieiTransilvaniei. Acest contrast izbitor generează, prin sine însuşi, o puternică impresie asupra privitorului, atrăgîndu-l prin farmecul sau. Iar dacămajoritatea cheilor obligă turistul să le privească de jos în sus, de la ,,firul" apei, cele de faţă îioferă posibilitatea de-a le admira şi de sus în jos,în profunzime, fapt ce-şi are farmecul lui. Ele sînt printre cele mai sălbatice din Munţii Trascăului, îngustimea profilului transversal şiverticalitatea pereţilor obligînd frecvent turistul la eforturi deosebite pentru a le putea străbate. Talvegul văii prezintă numeroase repezişuri şimici cascade (cea mai înaltă atingînd 3 m), iar la baza acestora apar marmite de mari dimensiuni unde apele înspumate îşi domolesc pornirile îninsolite lacuri, numite local "bolboane" (Bolboana Feţelor, Bolboana Şerpilor).

Fig. 1. - Cheile Turului.Pe versanţii abrupţi apar forme ale reliefului carstic şi calcaros, platforme structurale, polite, zimţi, pilieri (renumiţi sînt Popa

Ţiganilor şi Tunsul), opere ale gelifractiei, cu înfăţişări ciudate şi pitoreşti totodată.În apropierea ieşirii din chei, înspre avale, la partea superioara a versantului drept, se află un clasic portal, cel al Peşterii Şura Mare. Amintindu-l trecem de fapt la sublinierea unei alte resurse turistice a cheilor, respectiv aceea a peşterilor. Sînt cunoscute un număr de 29 de cavităţi, întrecare se detaşează Peştera cu Silex (64 m lungime), Peştera cu Horn (29 m) Peştera de sub Grohotiş (27,5 m), Peştera cu Săritori (21 m) etc. Deşide dimensiuni reduse, ele diversifică atracţiile turistice, oferind vizitatorilor un prim contact, de mica anvergură, cu lumea subterană. Există şiaici numeroase peşteri pe care tradiţia orală le-a umanizat, pornind de la funcţia de adăpost vremelnic (Peştera Morarilor, Peştera Zînelor,Peştera Feciorilor etc.). Verticalitatea pereţilor (Colţul Cîinilor, Stîna Ciorilor) oferă, de asemenea, largi posibilităţi de practicare a alpinismului.Deşi este declarată rezervaţie naturală, cu o suprafaţă ocrotită de 20 ha, Cheile Turului sînt ameninţate cu distrugerea de către avansarea cariereiamplasate în versantul stîng. Sistarea exploatarii calcarului în aceasta carieră se impune cu necesitate, măcar acum cînd ea n-a afectat decît circaun sfert din valenţele turistice ale cheilor în caz contrar, ele vor fi total şi iremediabil compromise. Formarea Cheilor Turului este aproape

identică în desfăşurarea sa cu geneza şi evoluţia Cheilor Turzii, situate în imediata apropiere, fapt ce l-a îndreptaţit de altfel pe Emm. deMarlonne (1022) sa le definească lapidar ca "prototipul Cheilor Hăşdatelor". Dar, în timp ce Cheile Turzii au beneficiat, încă din secolul trecut,de atenţia geomorfologilor, şi nu numai a lor, Cheile Turului (numite uneori şi Cheile Turenilor, după localitatea din apropiere) au rămas într-uncon de umbră, într-o eclipsă nemeritată, generată de atracţia ştiinţifică şi turistică exercitată de forma vecină.

Cheile Turului trebuie incluse în categoria cheilor epigenetice. Nicăieri, în alte grupe montane, epigeneza nu este mai edificatoare,nici într-un alt loc prezenţa cuverturii de roci sedimentare ce a acoperit calcarele nu este mai apropiată şi, poate de aceea, mai ilustrativă. Pe dealta parte, dacă în cazul altor sectoare de chei, mult mai evoluate, aflate actualmente într-un relativ echilibru morfodinamic, maturitatea formeia şters unele indicii morfogenetice, în cel de faţă tinereţea cheilor relevă pregnant modul de formare, trăsăturile lui definitorii. Contextul

paleogeografic al formării cheilor trebuie desprins din evoluţia de ansamblu a Bazinului Transilvan, respectiv a bordurii sale nord-vestice. Eadebutează odată cu constituirea reţelei hidrografice primare pe versanţii Culmii Peana-Feleac şi orientarea ei înspre zona de subsidenţă aMureşului. Valea Turului, numita local Pîrîul Racilor, s-a insinuat în masa depozitelor tortoniene, pe o direcţie de drenaj nord-vest-sud-est. În

partea sud- estică a localităţii Tureni apele au intersectat în talveg, prin adîncire, calcarele Culmii Petreşti, pătrunsă ca un pinten sub masaformaţiunilor sedimentare. A intrat astfel în calcarele tithonice care, prin duritatea lor, nu i-au permis o evoluţie laterală, ci doar să-şi croiască oalbie îngustă.

Se impune cu stringenţă sublinierea, şi în acest cadru, a specificităţii evoluţiei reţelei hidrografice în carst, deoarece obstacolulreprezentat de rezistenţa rocii este subminat de alte însuşiri (texturale, structurale şi tectonice) ale aceleiaşi roci, favorabile denudării ei. Pentrusituaţia de faţă, unde valea Turului a evoluat la periferia zonei calcaroase, epigeneza ei în actualele chei devine cu atît mai surprinzătoare cu cîto simplă deviere spre est ar fi condus la evitarea subasmentului calcaros. De ce totuşi apele au preferat să se adîncească în calcare, menţinîndu-şi cursul în aceeasi albie ? O primă cauză derivă din intervenţia coroziunii ca agent modelator cu pondere hotărîtoare în morfogeneza carstică.Prin aportul ei, în primul rînd, rata de denudare generală în calcare (datorata eroziunii şi coroziunii) creşte cel mai adesea faţă de rocileînconjurătoare necarstificabile. În al doilea rînd, structura şi textura rocilor carbonatice oferă apelor numeroase posibilităţi de-a se infiltra şicoroda în profunzime, lărgindu-şi spaţiile de drenaj subteran (pe seama porozităţii şi a feţelor de strat). În sfîrşit, tectonica pune la dispoziţiaapelor litoclaze de diverse mărimi şi configuraţii, de-a lungul cărora apele îşi deschid noi conducte de drenaj etc.

Datorită acestor caracteristici, specifice rocilor carstificabile în perimetrul acestora are loc o adîncire rapidă a reţelei fluviatile, (uneorio adîncire brusca, ce creează raporturi noi în profilul longitudinal al rîului, imposibil de surmontat de evoluţia ulterioară). Ea se realizează, deobicei, în cadrul aceleiaşi linii verticale, amplificînd, prin constanţa curgerii, adîncirea. Spre deosebire de majoritatea cheilor din MunţiiApuseni, caracterizate prin evidente aspecte de maturitate sau chiar îmbătrînire, Cheile Turului se înscriu în categoria formelor tinere, cu profiltransversal îngust, sub forma de ,,V" ascuţit şi cel longitudinal cu numeroase praguri şi repezişuri, indicii clare ale unei evoluţii accelerate.

Accesul la aceste chei este facil. Un drum carosabil, nemodernizat se desprinde din şoseaua E60, la kilometrul 455,3 şi porneşte sprevest, străbătînd localitatea Tureni. După circa 2,1 km se ajunge la intrarea în cheie dinspre amonte. Un alt drum se desprinde din aceeaşi şosea,la kilometrul 456,7 vizavide ramificaţia înspre Ceanu Mic şi, după un parcurs de 1,3 km, ajunge la cariera din versantul stîng al cheilor.

Cheile Turzii

Cea mai grandioasă fierăstruire a Culmii Petreştilor se întîlneşte în zona unde rîul Hăşdate intersectează bariera dură a calcarelor jurasice (tithonice), scurtîndu-şi un sector de chei unic, Cheile Turzii. Ele reprezintă, de departe cea mai cunoscută forma de acest gen dinMunţii Apuseni, datorită atîtpoziţiei sale favorabile în teritoriu (în apropierea oraşelor Turda si Napoca), cît şi a atractivităţii sale deosebite. Caurmare, ea a intrat de timpuriu în atenţia turiştilor, cît şi a specialiştilor geografi, botanişti, geologi care i-au descris şi explicat geneza şievoluţia, fauna şi flora ş.a.m.d., făcînd astfel şi mai mult cunoscută.

Cheile Turzii (fig. 2) sînt situate în partea centrală a Culmii Petreştilor. avînd o lungime de 1 270 m şi o energie de relief de pînă la250 m. Au o orientare relativ perpendiculară pe direcţia de desfăşurare a barei carbonitice, respectiv vest-est. Amploarea dezvoltării lor peverticală este o consecinţă a încastrării Hăşdatelor în zona de cea mai mare altitudine a culmii menţionate, care atinge pe versantul drept, în

Dealul Bisericii (793 m), iar pe cel stîng, în Dealul Sindului (759 m). Se observă, încă de la această menţionare, o cădere spre nord-est a culmii,cădere ce se va accentua, ea disparînd sub depozitele sedimentare ale Depresiunii Transilvaniei. La constituirea resurselor turistice ale Cheilor Turzii participă uncomplex de elemente morfologice, hidrologice, geologice, floristice şi faunistice. Varietatea şi amploarea desfăşurării, cărorali se asociază ineditul, specificitatea teritorială a răspîndirii acestor elemente, fac din Cheile Turzii un obiectiv turistic cu o atractivitateindiscutabilă.

Fig. 2. - Cheile Turzii şi Defileul Haşdatelor Ceea ce se impune de la început este relieful grandios al cheilor. Larga dezvoltare pe verticală şi orizontală a abrupturilor ce străjuiesc

de o parte si de alta albia rîului domină peisajul şi încîntă privirea. Ingustarea se desfăşoară spaţial sub forma unei pîlnii duble, cu o deschideremai puţin spectaculoasă la intrarea din amonte, unde rîul pare nepregătit pentru încleştarea ce-l aşteaptă şi cu o alta, mult mai impunătoare în



avale, unde acelaşi rîu scăpat din chinga calcarelor simte parcă nevoia descătuşarii, risipindu-şi energiile în patul moale al rocilor sedimentare.Iluzie efemeră, deoarece departe de ieşirea din chei îl aşteaptă ofiolitele, să-l încastreze din nou într-un defileu meandrat ce se desfăşoară pînă laconfluenţa cu Arieşul.

Daca străbatem cheile din aval înspre amonte - acest sens de vizitare rămîne dominant, majoritatea turiştilor venind aici dinspre Turda- întîmpină, grandioasă, panorama peretelui stîng, o uriaşă faleză dominata de silueta Turnului Galben. El descreştc spre nord-est, adăpostind înmozaicul formelor sale Alghinele şi Hornul Vulturului. Pe celălalt versant, creasta crenelată a Pereţilor cu Trepte urcă, aşa cum o arată şitopicul atribuit înspre partea cea mai înaltă a cheilor, Suurimea. Alături, Colţul Crăpat, cu forma sa geometrică este uşor de identificat. La bazaPereţilor cu Trepte se întîlneşte unul dintre cele mai extinse grohotişuri din chei, Grohota Pădurii. Alte asemenea trene de pietre, mobile saufixate, populează celelalte colţuri ale cheilor (Zuruşul Cetăţii, La Cigăi, Grohota Morarilor etc.). Grandoarea Peretelui Uriaş, înalt de peste 200m sau a Turnului Ascuţit se imprima în memorie pentru totdeauna. Escaladarea lor, dar şi a Peretelui Pombeilor, a Crestei Frumoase, HornuluiMarac, Peretelui Scoruşului etc. atrag numeroşi alpinişti dornici de a se iniţia sau a se înfrupta din euforia cucerii ,,inutilului".

Un aport deosebit la îmbogăţirea valenţelor turistice ale cheilor şi-l aducevegetaţia, intens cercetată şi inventariată de renumiti botanişti (E. Pop, 1937; E. I. Nyărădy, 1937 etc.). Cheile, prin varietatea reliefului lor, a expoziţiei versanţilor au oferit un mediu propiceadăpostirii unor numeroase relicte terţiare, unele dintre ele, cum este Allium obliquum, fiind unice în Europa. Tot relicte sînt şi Sorbus dacica(scorusul), Ferula sadleriana (o specie de areal) sau Ephei distacliya (cîrcelul). Deşi altitudinea celui mai înalt vîrf din chei nu depăşeşte 800m, aici s-au conservat, datorită microclimatului răcoros al padinilor versanţilor nordici, mai adăpostiţi, numeroase plante alpine cecaracterizează biotopurile unor altitudini mult mai ridicate. Aşa sînt piciorul cocoşului (Ranunculus oreophilus), ochiul boului (Aster alpinus),sau struţirul (Selaginella helvetica). În chei au fost inventariate de asemenea 29 endemisme, evidenţiindu-se stînjenelul (Iris gurtleri) şi omagul(Acomtumct botryon fissurare). Cercetările botanice au identificat alte numeroase specii rare, caracteristice pentru zonele aride: trînjoaica(Ranunculus illyricum), viţa sălbatecă (Vitis sylvestris), păiuşul ( Festuca vallesiaca) sau a unor specii rare pentru flora ţării noastre: tulichina(Daphe cneorum), garofiţa (Dianthus spicuslifolius) etc.

Fauna cheilor s-a bucurat şi ea de o atenţie sporită din partea zoologilor. Aceştia au identificat numeroase specii rare de insecte,melci, păsări (pietrarul, mierla de stîncă) etc.

Datorită peisajului lor inedit, a numeroaselor relicte biogeografie pe care le adăpostesc, Cheile Turzii şi zona înconjurătoare au

devenit,din anul 1938, o rezervaţie naturală. Începînd cu anul 1950, ele au fost declarate monument al naturii, fiind protejate ca atare, peîntreaga suprafata de 175,7 ha. Din punct de vedere morfogenetic, Cheile Turzii au oferit teren prielnic formulării a numeroase ipotezecontradictorii, detaşîndu-se totuşi, prin numarul susţinătorilor şi profunzimea argumentelor, cea epigenetică. Astfel, încă în secolul trecut, E. A.Bielz (1884) încearcă să explice formarea cheilor prin grefarea văii Hăşdatelor într-o mare fisură, provocate în calcare de ascensiunea

porfiritelor. G. Czirbusz (1890) lansează ideea genezei cheilor ca urmare a evoluţiei subterane a rîului Hăşdate, care a dus la apariţia unei peşteri al cărei tavan s-a prăbuşit. Acestei opinii i se va ralia ulterior E. Cholnoky (1917) şi E. I. Nyarady (1937) care o vor îmbogăţi cu noiargumentc insuficiente însă pentru a o putea impune definitiv.

In anul 1921, în cadrul excursiilor ştiinţifice ale studenţilor şi cadrelor didactice de la Facultatea de geografie a Universităţii din Cluj,marele geograf francez, Emmanuel de Martonne, include în itinerar şi Cheile Turzii,pe care le considera, împreună cu regiunea din jur, de omare complexitate “unde sînt reprezentate toate episoadele istoriei morfologice a Bihorului" (la acea epoca Munţii Trascăului erau incluşi îngrupa mare a Munţilor Bihorului. Cu această ocazic el formulează ipoteza formării cheilor prin epigeneză sau supraimpunere, respectiv prinadîncirea unui rîu (a Hăşdatelor, în acestcaz) în acelaşi talveg, urmînd aceeaşi direcţie la trecerea din sedimente moi în roci dure.

Se cunoaşte faptul că extremitatea nordică a Culmii Petreşti a fost acoperita în neogen de către marea ce ocupa DepresiuneaTransilvaniei sidepresiunile-golf din Munţi Apuseni. În această perioadă, pe suprafaţa submersă a calcarelor s-au depus formaţiuni sedimentare

slab consolidate. Odată cu retragerea mării, determinată de mişcările de ridicare din fazele stirică, attica şi valahă, în masa acestor depoziteîncepe să se încastreze reteaua hidrografică dezvoltată în zona montană de la vest (Munţii Gilăului) şi avînd o orientare vest-est, cu direcţia dedrenaj spre lacul ce ocupa DepresiuneaTransilvaniei. În cadrul acestei reţele se individualizează valea Hăşdatelor, cu o lungimc actuală de 35km, ce îşi are obîrşia pe versanţii estici ai Masivului Muntele Mare. Iniţial, ea s-a adîncit în depozitele sedimentare neogene (nisipuri, pietrişuri,marne), care în perimetrul actualei bare calcaroase aveau o grosime mai redusă. După înlăturarea lor, rîul a intersectat calcarele, roci mult maidure şi mai rezistente la eroziune. În loc să-şi caute altă cale de drenaj, în formatiuni mai moi, rîul a continuat să se adîncească în calcare,desigur, într-un ritm mai lent, generînd actualele chei epigenetice. Rata denudării în cele două tipuri de roci este total diferită. Putem observaaceasta luînd în considerare cheile şi depresiunea din amonte. În vreme ce în zona cheilor, adică în calcare, rîul abia a reuşit să-şi sculpteze undrum de trecere, în zona depozitelor sedimentare necarstificabile a dus la apariţia unei adevărate depresiuni.

Adîncirea rîului în calcare nu s-a realizat de la sine, fără inerente greutăţi, fără tatonări ale apelor de a găsi şi a exploata cele maifacile căi pentru lărgirea şi adîncirea albiei. Din această luptă perpetuă s-a născut relieful cheilor. Relief pe care apele, aidoma unui proiectantde geniu, 1-au trasat în liniile lui majore. Detaliile au intrat în seama, şi sînt opera, proceselor de modelare subaeriene, a îngheţ-dezgheţului,insolatiei, vîntului etc. Ingheţ-dezgheţul a lărgit fisurile calcarelor, a subminat continuu trăinicia edificiului stîncos, deschizînd noi căi, mai

profunde, de pătrundere a apelor de percolaţie ori producînd surpări şi aglomerări de materiale reziduale ce constituie actualmente frecventele

trene de grohotişuri de la baza abrupturilor. Coroziunea, nedespărţitul proces, cînd e vorba de calcare, a generat şi ea forme specifice, între carelapiezurile se înscriu la loc de frunte prin varietate şt răspîndire.Fierăstruirea adîncă a culmii calcaroase a pus în evidenţă, mai ilustrativ decît în zonele de platouri sau de contact nediferenţiat cu

celelalte tipuri de relief, preferinţa apelor de-a evolua în calcare pe căi subterane. Rezultatul morfologic al acestei tendinţe, favorizată înexpansiunea sa de aportul şi tectonicii rocilor solubile, sînt numeroasele guri de peşteră (32) care apar pe ambii versanti ai cheilor la diferiteînalţimi dincolo de intrările lor unele cu adevărat grandioase, peşterile din zona au dimensiuni reduse.Faptul se explică prin particularităţile condiţiilor speogenetice locale. Îngustimea arealului carbonatic împiedicînd constituirea unor acvifereendocarstice de amploare.

Asocierea în planul versanţilor a peşterilor Cetaţeaua Mare şi Ceteaua Mică situate vizavi, prima pe versantul drept iar cea de-a douaversantul stîng, conduce la supoziţia unui singur acvifer subteran dezvoltat pe aceeasi litoclază, înainte de adîncirea Hăşdatelor la acest nivel.Odata cu modelarea cheii, peştera a fost secţionată, racordul dintre cele doua galerii realizîndu-se actualmente într-un plan ipotetic. Maiimportante prin bogata încărcătură istorica, legende şi vestigii materiale sînt peşterile Cetăţeaua Mare (sau Peştera lui Balica, unu dintrecăpitanii principelui Rakoczi) şi Calăştur. Săpăturile sistematice efectuate aici au scos la iveală numeroase piese ceramice preistorice sauromane, precum şi un bogat depozit de rămăşiţe osteologice aparţinînd omului din paleoliticul mijlociu.

Cînd piatra calcaroasă s-a lăsat greu învinsă, urmele rezistenţei sînt reliefate de numeroasele marmite parietale şi abriuri întipărite înstînca versanţilor. Ipoteza epigenezei a fost susţinută şi completată ulterior cu noi argumente de către R. Ficheux (1970), Gr. Posea şi colab.(1973), I. PopescuArgesel (1977) etc., detaşîndu-se definitiv. Căile de acces spre Cheile Turzii se desprind din DN 76, Turda-Cîmpeni trecînd

prin localităţile Mihai Viteazu şi Cheia, pînă pe platoul din apropierea cabanei turistice. Între Turda şi acest platou sînt 14 km, şoseaua fiindasfaltată. De la parcarea amenajată pe platou, drumul continuă, pentru automobile, motociclete, pietoni pînă la cabana ,,Cheile Turzii", aflata înapropierea intrării în chei.

Al doilea drum porneşte din Turda, urcă la cariera de la Sanduleşti de unde, ocolind extremitatea nordică a Culmii Petreşti, seîndreaptă spre localitatea cu acelaşi nume (12 km). Înainte de a intra în localitate, se urmează firul Hăşdatelor, pe o potecă ce duce după circa 1km la intrarea în chei dinspre amonte. Dealtfel turismul de drumeţie găseşte aici numeroase posibilităti de afirmare, zona fiind de o mare



accesibilitate.Bazele de cazare turistică sînt reprezentate prin cabana Cheile Turzii amplasată la altitudinea de 450 m, pe un fragment de terasă al

versantului stîng. Are o capacitate de cazare de 47 de locuri, căreia i se asociaza cele 20 de locuri în căsuţele campingului din vecinatate. Zonaoferă, deasemenea, largi posibilităţi de campare.

Cheile Borzeştilor

Privite dinspre culoarul Arieşului, Cheile Borzeştilor nu-şi trădează prin nici un indiciu existenţa. Chiar şi confluenţa Arieşului cuafluentul sau ramîne tributară unei discreţii explicate prin atragerea privirilor spre pîlnia spectaculoasă cu care te întîmpină defileul ce începe înamonte de localitatea Moldoveneşti. O interceptezi totuşi, vrînd-nevrînd daca ţi-ai propus să străbaţi Culmea Petresti de la un capăt la altul,fiind prima despicatură verticală pe care o întîlneşti pornind de la culoarul Arieşului către nord-est, şi cu al treilea sector ce afecteazăintegritatea aceleiaşi culmi, după cheile Turuluişi Turzii, dacă vii din sens contrar. Cheile Borzeştilor (fig. 3) sînt situate, aşadar, în bazinulmijlociu al văii cu acelaşi nume, în zona unde ea intersectează fîşia, efilata tot mai mult spre sud-est de calcare jurasice. Are o direcţie relativ

paralelă cu cea a cheilor din apropiere, respectiv nord-vest - sud-est şi o lungime ce nu depăşeşte 400m.Prezenta Cheilor Turzii, de o parte, a defileului Arieşului de cealaltă parte răpeşte Cheii Borzeştilor posibilitatea de a-şi etala

valenţele atractive, cererea turistică orientîndu-se, covîrşitoare, spre cele două obiective, mult mai cunoscute. Dar, ea ştie ca nimeni alta căturismul ca fenomen de masă, este într-o continuă expansiune şi în consecinţă, mai devreme sau mai tîrziu, îi va veni şi ei rîndul. Pînă atunci secomplace într-o aşteptare solemnă, ferită de glorie, dar şi de consecinţele nefaste conţinute, în mod inevitabil, în structura oricărui fenomen detransformare.

Fig. 3. - Cheile Borzeştilor Deşi nu poate fi catalogată ca o formă de referinţă, geneza şi evoluţia cheii în cauză aduce cîteva elementc particulare, neîntîlnite încă

în Munţii Apuseni. Astfel, ea este singura cheie prin care rîul care a sculptat-o a curs în doua sensuri, schimbîndu-şi, în timp, atît nivelul de baza cît şi colectorul.

Dar, să prezentăm detaliat evoluţia văii, aşa cum este ea imaginată în studiul asupra Munţilor Trascăului elaborat de I. Popescu

Argeşel (1977). Iniţial, în perioada cînd golful Borzeştilor funcţiona ca o zona de convergenţă hidrografică, valea omonimă, al cărei bazin selimita, spre sud la clinele vestice ale Culmii Petreşti, debuşa în acest bazin depresionar. Ulterior, pe versantul sud-estic al culmii se grefează unorganism de scurgere orientat spre depresiunea Turda- Cîmpia Turzii, suprapus actualmente cursului inferior al văii Borzeştilor. Subsidenţa din

partea nord-vestică a depresiunii, precum şi adîncirea mai rapidă a Arieşului a determinat o înaintare regresivă accentuată a afluentului care,traversînd cumpăna de ape dintre golful Borzeştilor şi bazinul depresionar al Turzii, captează vechea vale. Particularitatea de baza a captării serezumă la adjudecarea, de către afluenţilor Arieşului, pas cu pas, a văii opuse. El nu a intersectat valea într-un sector oarecare al cursului,frustrînd-o de partea din amonte a bazinului, ci s-a întîlnit cu ea ,,obîrşie în obîrşie". Drept urmare, tranşarea bazinelor s-a produs pornindu-se

practic de la o linie de confluenţă ce a înaintat progresiv datorită adîncirii mai rapide a ramurii tributare Arieşului, pînă în golful Borzeştilor şide aici, în continuare, pe versanţii măgurilor din partea vestica a bazinului depresionar.

In acest context paleogeografic, Cheia Borzeştilor şi-a început morfo-geneza odată cu pătrunderea epigenetica, în calcare, a văii primare. Odata cu schimbarea sensului ei de drenaj, către Arieş, şi constituirea actualei configuraţii a reţelei hidrografice, adîncirea primeşte unnou impuls, favorabil edificării reliefului de chei.

Morfologia sectorului de îngustare în calcare relevă o dispunere verticală accentuată a celor doi versanţi, fragmentaţi în parteasuperioara unde apar crestele şi zimţii, nişele şi marmitele parietale. În profilul longitudinal al talvegului apar, de asemenea, numeroase

repezişuri şi cascade, forme asociate frecvent cu astfel de rupturi bruşte de pantă, ies în evidenţă marmitele, ce dau un farmec aparte şi seconstituie într-un obstacol demn de luat în seama de cei interesaţi să străbată aceste chei. Pentru drumeţii care, per pedes, vor să viziteze zona,drumurile de acces (mai degrabă, potecile) copiază întru totul cele două sensuri de evoluţie ale văii, dinspre Borzeşti şi dinspre Arieş, coborîndsau urcînd firul văii actuale. Calea de acces mai practicabilă porneşte din localitatea Borzeşti şi urmează valea pînă în chei, deşi o abordaredinspre Arieş pare multora mai la îndemînă.

Cheile Siloşului

La sud de Defileul Arieşului, primul sector de cheie întîlnit este cel al Siloşului (Urdaşului). Ea izvorăşte de sub creasta principală a părţii nord-estice a Culmii Bedeleului (Piatra cu Urdă) şi se îndreaptă spre est, depăşînd în culoarul depresionar al Trascăului ca afluent deobîrşie al Văii Aiucului. Cheile (fig. 4 I) se dezvoltă în bazinul mijlociu al rîului amintit şi au o lungime modestă, de 300 m.Prin lungimea redusă şi morfologia lor puţin variată - demnă de semnalat este doar cornişa calcaroasă care coboară din vîrful versantului stîngcu o întreagă gamă de forme reziduale - Cheile Siloşului posedă o zestre turistică limitată. Dar, ele pot intra totuşi în atenţia turiştilor datoritaaportului recreativ al împrejurimilor. Astfel, vizavi de scurta lor ferăstruire, pe partea opusă a Depresiunii Trascăului se înalţă în adevărata lor

splendoare Colţii Trascăului, care culminează în vîrful Piatra Secuiului (1130 m). O creastă sălbatecă şi golaşă, ridicată brusc din mijloculreliefului aplatizat al depresiunii, pentru a ilustra parcă modul cum se desfăşoară procesele de eroziune diferenţială şi rezultatul acestora.Abrupturile sale estice şi vestice, turnurile, arcadele şi salba trenelor de grohotişuri îi dau un farmec insolit. Urcînd spre Cheile Siloşului, oriceîntoarcere a privirilor se izbeşte de citadela lor maiestuoasă. Te opreşti fără voie şi o admiri îndelung ca pe o cetate crenelată.

Fig. 4. - Cheile Siloşului (I) şi Plaiului (II).La intrarea în chei, pe partea dreaptă, în sensul urcării, un alt obicctiv, de data aceasta de natură antropică. Este vorba de Cetatea

Trascăului ridicata - premeditare puternic motivată - în vîrful abrupt al unei klippe calcaroasc. Edificiul a fost înălţat în secolul XIII şi, ca toatecetăţile aflate la răscruci de epoci şi drumuri, are o istorie agitată. Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei şi cele două turnurilaterale.

În localitatea Rîmetea, situată în chiar central morfologic al depresiunii, al acestei cuvete ciudate, unde apele văilor Rîmetea şi Aiudse despart pentrua se îndrepta fiecare în sens opus, spre alt colector se află un muzeu etnografic cu o mare bogăţie şi varietate a exponatelor.Iata deci cum Cheile Siloşului pot fi un fericit pretext pentru a vizita şi admira o grupare variată de obiective turistice aparţinînd cadruluinatural sau edificate în timp, prin truda şi iscusinţa omului.

Geneza cheilor are drept punct de plecare evoluţia văii Siloşului, care s-a constituit ca organism de scurgere; de versant în zona de

aflorare a rocilor ofiolitice. Intrînd în calcare, dispuse, la rîndul lor, în fîşii înguste, ea s-a adîncit ca vale de eroziune normală, modelîndu-şi unsector de chei. Spre deosebire de alte opinii, care considcră aceste chei ca fiind generate de înaintarea regresivă a pîrîului în cauză, datorităcoborîrii accentuate a nivelului său de baza, noi le includem în categoria formelor de adîncire obişuită, normală. Asa cum s-a mai precizatdealtfel, dezvoltarea bazinelor hidrografice pe seama eroziunii regresive îmbracă în carst tente particulare. Ea se poate realiza doar în contextulîn care rîul de suprafaţă, printr-o eroziune laterală puternică, ajunge să intersecteze ramificaţiile unui acvifer subteran deschizînd astfel oconductă de drenaj pentru acesta. Or, se ştie că asemenea acvifere sînt localizate în zone carstice mai larg desfăşurate, cu volum apreciabil alcalcarelor. Crestele calcaroase şi masivele izolate, forme răspîndite în Munţii Trascăului, în care sînt modelate majoritatea cheilor din aceastăgrupă muntoasă, nu facilitează acumulări freatice de amploare, scurgerea realizîndu-se rapid, dinspre carstificabil spre necarstificabil, pe calesubaeriană. De aici rezultă imposibilitatea fenomcnelor de regresie lipsind practic agentul de sculptare.



Din şoseaua modernizată Aiud - Buru, se desprinde, la intrarea în localitatea Colţeşti, o uliţă care ne conduce pasii spre chei. Drumulde ţara, impracticabil pentru mijloacele auto, urmează firul meandrat al pîrîului Siloşului pe o distanţă de 2 km, pînă în sectorul de îngustare.Aici, creşterea bruscă a declivităţii şi apropierea celor doi pereţi stîncoşi obliga drumul să urce pe versantul drept, cu păduri de foioase, pentru acoborî iar în albiapîrîului, în partea mediană a îngustării. Marcajul bandă galbenă urmează în continuare drumul descris pînă în CulmeaBedeleu.

Cheile văii Plaiului

În aceeaşi culme calcaroasă în care sînt sculptate Cheile Siloşului sînt modelate la mica distanţă, spre sud-vest, Cheile văii Plaiului(numită local şi valea Pietrelor) (fig. 4.II). Deşi în literatura geografică este cunoscută sub numele de valea Pietrelor, uzităm de topicul de valeaPlaiului pentru că este mai frecvent folosit de către localnici. Spre deosebire însă de cheile descrise anterior, ele au o lungime mult mai mare,depăşind 1,2 km, iar profilulde cheie este mult mai clasic reprezentat.

Cheile se dezvoltă în bazinul mijlociu şi, partial, superior, al văii Plaiului, rîu care străbate localitatea Izvoarele, pentru a se vărsa învalea Aiudului în partea sudică a Depresiunii Trascăului. Ele pot fi privite şi admirate încă de la distanţă, din şoseaua Buru - Aiud, de unde seînfăţişează ca o fereastră deschisă spre inima masivului de calcar. Dar, adevărata frumuseţe o putem percepe numai privindu-le de aproape,adică urmînd poteca ce escaladează versantul stîng, prin treimea sa inferioară, peste blocurile instabile şi custurile ascuţite, pe sub pilierii şi,,babele" ce se ridică brusc pe spinările golaşe. Priveliştea către vîrful Cornului este unică: o mare vălurită de piscuri şi grohotişuri, aflată într-un echilibru fragil. Un peisaj măreţ, dar auster, unde crusta pietrificată s-a dezmembrat în milioane de fragmente de toate dimensiunile şiformele. Alăturat, pe versantul opus pădurea ce împrejmuie săgeţile de calcar ale piscurilor izolate seamănă unui zid de sprijin peren, ocrotitor şi impasibil la zvîrcolirile trecerii, iar jos, undeva sub picioarele noastre, parcă se resimt salturile zglobii ale pîrîului peste fruntea cascadelor,undele largi din copaia marmitelor, trena fluida şi înspumată a repezişurilor. Ajuns, după mai bine de două ore de mers la capatul din amonte alcheilor, acolo unde apele văii Plaiului îsi adună cu migala forţa necesară pentru a străpunge rocile albicioase - calcarele - simţi regretul că visulnu continuă. Ca urmare, te întorci şi cauţi să descifrezi, să surprinzi bogata paletă a detaliilor morfologice.

O descindere în paleogeografia cheilor ne conduce, invariabil, la originile văii Plaiului, ce-şi adună apele de sub culmea masivă,

golaşă, a Bedeliului (1227 m), prin trei pîraie care confluează într-o căldare împădurită, sculptată în cristalin. La circa 200 m în avale apar calcarele, care repauzează peste rocile ofiolitice, linia de contact înclinînd de la nord-vest înspre sud-est. Ca un reflex imediat, valea seîngustează, pe versanţi apar abrupturile, iar în profilul longitudinal al văii repezişuri şi mici cascade. Relieful de cheie matură este incontestabil.Şi în cazul acestei chei, includerea în categoria formelor rezultate prin înaintare regresivă este improprie, bariera de calcare avînd o lăţime preamare pentru a putea fi subminată de avansarea izvoarelor unui firav pîrîiu.Valea a evoluat, încă de la formarea sa, ca un organism de drenaj

propriu-zis, pe aceeaşi direcţie, trecînd din ofiolite în calcare, unde s-a adîncit, generînd cheile actuale.In sectorul de îngustare se remarcă deosebita dezvoltare a reliefului calcaros, de alterare şi dezagregare, mai ales pe versantul stîng al

vîrfului Cornului (1238 m), un versant extrem de prelung (ceea ce denotă existenţa unei văi mature cu o activitate de sculptare îndelungată).Din faleza superioară a versantului se desprind o serie de patru spinări, cu roca la zi, ce coboară, asemenea unor vertebre către talvegul văii. Pecreasta lor relieful rezidual prezintă o dezvoltare excesivă, nemaiîntîlnită în zona studiată. Zimţii, pilierii, turnurile şi stîncile de tip ,,babe"abundă, ca să nu mai vorbim de diversele forme de lapiezare a calcarelor; între creste se prefigurează culoare prelungi, de forma unor raveneuriaşe, înecate în grohotişuri mobile, la partea superioară, şi parţial fixate prin vegetaţie, în cea inferioară.

Versantul drept, dinspre vîrful Frunţii, cu expoziţie nordică, prezintă o morfologie diferită. În perimetrul său apar piscuri şi abrupturiinsulare, care se înalţă deasupra unui dens covor arborescent. Expoziţia diametral opusă, nordică şi sudică, a celor doi versanţi este cauza

principală a apariţiei unei morfologii de detaliu atît de diversificată. În vreme ce pe versantul stîng procesele de alterare sînt mai intense - caurmare şi formele sînt mai numeroase şi mai variate - pe cel drept microclimatul a fost favorabil menţinerii unui ritm lent al evoluţiei, de undeşi fragmentarea redusă.

Cei ce doresc să viziteze aceste chei pot porni din soseaua Buru - Aiud, respectiv de la indicatorul amplasat între localităţile Colţeştişi Vălişoara, ce arată direcţia spre satul Izvoarele (2 km). De la marginea aşezării respective - amplasată la racordul muntelui cu depresiunea -urmăm pe o distanţă de 1,5 km poteca ce însoţeşte valea Plaiului pînă în chei, străbătînd pajişti cu păşuni şi fîneţe. Ca bază de cazare apropiatărecomandăm, atît pentru turiştii care vizitează cheile văii Plaiului, cît şi cele ale Siloşului, popasul turistic Vălişoara (20 de locuri în căsuţe)situat la 3 km distanţă, în direcţia Vălişoara - Aiud.

Cheile Vălişoarei

Uzităm de acest topic în locul celui de Cheile Aiudului, datorită faptului că localitatea Vălişoara se află în imediata lor apropiere, învreme ce Aiudul (localitatea cu care cheile sunt asociate adesea) este mult mai departe situat. De asemenea, în zona studiată, cea a marginii desud a Depresiunii Trascăului, valea Aiudului este frecvent numită şi valea Vălişoarei.

Fig. 5. - Cheile Vălişoarei.Cheile Vălişoarei (fig. 5) se dezvoltă la extremitatea de miazazi a Depresiunii Trascăului, în bazinul superior al rîului Aiud. Au oorientare nord-vest - sud-est şi o lungime de 1 km. Însuşirile lor turistice sînt remarcabile. Deşi apar ca o forma de relief matură, cu un profiltransversal larg, verticalitatea pereţilor domină peisajul limitrof şi stîrneşte dorinţei de frumos priviri admirative. Versantul drept al cheii,format din Dealul Bogza, descrie o linie sinuoasă, cu o căldare uriaşă în partea mediană ce simbolizează parcă încercareareliefului de a se retrage în intimitate, în sine însuşi. La cele două extemitati verticalele stîncoase oferă alpiniştilor trasee de mare dificultate.

Dimpotrivă, cornişele oblice ale versantului stîng, mai fragmentat, cu un relief bogat în încrustaţii morfologice, atrage mai degrabă privirile,fiind mai nuanţat ca fizionomie, mai interesant.

Străbaţi aceste chei cu sentimente contradictorii, de admiraţie implicată în rosturile firii sau de detaşare totală. Verticalitatea nucopleşeşte şi nu încătuşează aidoma altor sectoare de chei, ci dimpotrivă, oferă priviriilor precum rîul alăturat, un spaţiu suficient pentru a sesimţi libere, de a rătăci în voie de la un obelisc stîncos la altul. Cele 27 de pesteri din versanţii cheilor, de dimensiuni reduse (cea mai lungăfiind Peştera nr. 13 din Cheia Vălişoarei, avînd 134 m) îşi aduc şi ele prinosul de activitate, jucînd rolul unor lucarne ce ne permit trecerea sprelumea subterană.

Geneza şi evoluţia acestei forme majore de relief conţin în sine întreaga "cheie" a formării Depresiunii Trascăului. Ea este astfel nu

numai o forma de-sine-stătătoare, ci a condiţionat, prin geneza sa, apariţia unei alte forme de mare amploare. După cum am subliniat deja încapitolul dedicat tipurilor genetice de chei din Munţii Apuseni, formarea Cheilor Vălişoarei este pusă pe seama proceselor de captare fluviatilă,

prin avansarea remontantă a unui afluent al Mureşului. Imposibilitatea desfăşurării unor astfel de fenomene în carst şi modul cum trebuieînţelese captările în perimetrele carstificate au fostde asemenea explicate. Ar mai fi de adăugat doar că, în situaţia data, fenomenul de captare, însensul clasic al cuvîntului, prin oricare din cele două văi, Rimetea sau Aiudul, ar fi dus la o orientare generală a drenajului spre direcţia primeivăi pătrunsă în depresiune, sau cel puţin aceasta şi-ar fi adjudecat cea mai mare parte a spaţiului drenat. Or, cumpăna de ape se află în zonacentrală a culoarului depresionar, ceea ce ar presupune instaurarea concomitentă a celor două drenaje opuse, un potenţial de înaintare relativuniform etc., condiţii doar întîmplător realizabile. În consecinţă, ipoteza formarii cheilor printr-un astfel de fenomen trebuie exclusă. în cele ceurmează, încercăm abordarea procesului genetic al Cheilor Vălişoarei pornind de la interrelaţiile care s-au desfăşurat în paleogeografiazonei



respective.Astfel, Depresiunea Trascăului, o arie negativă bine conturată, închisă spre sud de masivele calcaroase Bogza şi Rachiş, este

considerată de origine fluviatilă (I. Popescu Argeşel, 1977). În formarea sa, un rol hotărîtor l-a avut, după acelaşi autor, existenţa drenajuluiorganizat între Pleaşa Rîmeţului, ca loc de obîrşie, şi golful depresionar al Borzeştilor. Rîul în cauză ar fi modelat partea superioară a spaţiuluidepresionar. Captarea şi dezmembrarea acestui rîu au loc în pannonian, datorită înaintării regresive a unui afluent al Mureşului, venit dinspreDepresiunea Turda, pe actualul traseu al văii Rimetei (Trascăului). Simultan, în partea opusă a depresiunii, alt rîu evoluează regresiv şi reuşeştesă despice bara calcaroasă a Masivului Rachiş, intrînd în spaţiul depresionar dinspre sud şi schiţînd configuraţia de azi a văii Aiudului. Conformacestei teorii, Cheile Vălişoarei, s-au format prin captare, Valea Aiudului, după intrarea în spaţiul depresionar captînd organismele torenţiale cedrenau versanţii acesteia. în ceea ce ne priveşte, considerăm că în geneza depresiunii un rol important l-au avut raporturile geologice dintreformaţiunile asupra cărora reţeaua fluviatilă, factorul dinamic al evoluţiei, a acţionat. Astfel, arealul actualei depresiuni se suprapunea, încă dela începutul cretacicului, cu extremitatea nordică a unui bazin lacustru care a funcţionat ca mediu de sedimentare al unor depozite alcătuite dinconglomerate, gresii, marne, prezente încă pe bordura actualei depresiuni, dar care au acoperit iniţial şi calcarele. Pe seama acestor formaţiunis-a constituit în neogen o reţea fluviatilă, care, conform legilor eroziunii diferenţiale s-a dezvoltat, în primul rînd, în zonele ocupate de roci mai

puţin dure. Drenajul acestei reţele se realiza, iniţial, în totalitate către sud, pe actualul curs al văii Aiudului. În consecinţă, apele acestei văi auînlăturat, la nivele superioare, formaţiunile cretacice care acopereau stiva de calcare jurasice din sudul depresiunii, pe care le-au intersectat şi încare s-a adîncit, generînd, epigenetic, Cheile Vălişoarei. Ca urmare aceasta etapă a evoluţiei, Depresiunea Trascăului avea aspectul unei pîlniicu deschiderea hidrologică către sud. Concomitent, pe versanţii nord-estici ai acestei cuvete îşi dezvoltă bazinul, prin evoluţie remontantă,actuala vale a Rimetei, ce debuşa în golful depresionar al Turzii. Intre cele doua văi cumpăna de ape se îngustează din ce în ce mai mult,transformîndu-se, în ultima etapă, într-o creasta de intersecţie, sortită dispariţiei totale. Remanierile hidrografice, determinate de pătrunderea şia văii Rimetei în spaţiul depresionar, competiţia de exinderea bazinelor unul pe seama celuilalt sînt în toi. Valea Rimetei inainteaza iar cea aAiudului se retrage. În zona centrală se fixează statu quo-ul actual, menţinut timp îndelungat de aportul masiv de material coluvio-aluvial depusîn vatra depresiunii de către rîurile ce drenau versanţii săi. Imposibilitatea motrice a celor două reţele divergente de a înlătura aceste depozite,în continuă refacere cantitativă a frînat procesele de captare, de înaintare, în continuare, a unei văi pe seama alteia.

O cauză a potenţialului de transport redus al văii Aiudului o regăsim în rolul de nivel de baza local pe care calcarele Masivului Rachiş

l-au jucat şi îl joacă în actualele chei. Acest nivel a limitat în amonte eroziunea în adîncime, favorizînd conservarea îndelungată a unei curioaseconfiguraţii a hidrografiei din zona. Coborîrea actuală a nivelului de baza al văii Rimetei (360 m în albia Arieşului, la Buru) faţă de altitudinea pragului calcaros din Cheile Vălişoarei (425 m) va duce, în perspectivă, la avansarea izvoarelor primei văi, cu captări iminenteîn favoareaacesteia.

Accesul în chei este facilitat de şoseaua Aiud - Buru, care le strabate de la un capăt la altul. Distanţa din Aiud este de 15 km, de laBurude 20 km. La popasul turistic Vălişoara pot fi cazate, în căsuţe de două locuri, 32 de persoane/noapte. Implantarea unei baze de cazare închiar inima cheilor, căreia i se adauga numeroase anexe inestetice nu reuşeşte să puna în valoare la cote ridicate de eficienţă patrimoniul turistical acestui obiectiv, ci, dimpotrivă, îl afectează negativ. O reconsiderare a dotărilor turistice din această bază, o gospodărire mai raţională şiestetică a spaţiului din jur se impun cu stringenţă.

Cheile din bazinul văii Inzelului

Valea Inzelului îşi are obîrşia pe versantul estic al Bedeleului, fiind unul, dintre cei mai viguroşi afluenţi ai văii Aiudului, cu careconfluează în localitatea Poiana Aiudului. Ea îşi adună apele de pe o mare suprafaţă, prin intermediul a trei afluenţi mai importanţi, şi anume:

valea Bedeleului, numită în cursul superior şi valea Rogoazei, cu izvoarele în înşeuarea dintre vîrfurile Bedeleu (1227 m) şi Ursoaia (1260 m);valea Drăgoiului, cu obirşia în înşeuarea dintre vîrfurile Prislop (1281 m) şi Secul (1282 m) şi valea cu izvoarele în partea de vest a MasivuluiGeamănul. în bazinul mijlociu, aceşti trei afluenţi prezintă înguste sectoare de chei, rezultate prin fierăstruirea adîncă a calcarelor jurasice din

bordura răsăriteană a Culmii Ciumerna-Bedeleu.Lungime demnă de subliniat au Cheile Bedeleului (circa 900 m) sculptate între masivele Pleşu şi Olan (fig. 6 I). Au versantul stîng

puternic fragmentat, cu o morfologie de detaliu mozaicată (creste, turnuri, pilieri, grohotişuri) şi cel drept mai puţin abrupt, dar împădurit. Rolulexpoziţiei în accelerarea morfogenezei iese astfel pregnant în evidenţă, versanţii orientaţi spre sud prezentînd o fragmentare mai ridicată. CheileDrăgoiului (fig. 6 II) au doar 400 m lungime şi relevă o îngustare maximă în zona cornişei calcaroase care coboară de pe versantul stîng întalvegul văii. Şi aici relieful de dezagregare şi alterare este bine reprezentat.

Fig. 6. - Cheile din bazinul Inzelului. I , Cheile Bedeleului ; II , Cheile Drăgoiului; III. Cheile Pleşii.O dezvoltare asemănătoare au şi Cheile Pleşii (fig. 6 III) dominate deabruptul vîrtului Colţul Pleşii. Deşi au dimensiuni reduse ele

sînt dificil de abordat, datorită numeroaselor repezişuri, cascade şi marmite din talvegul văii. Zestrea turistică a celor trei sectoare de îngustaremorfologică este rodul morfologiei de detaliu, extrem de nuanţată de la un versant la altul, de la un trouson de chei la altul. Abrupturile,crestele, trenele de grohotiş, repezişurile, cascadele şi marmitele le sporesc din plin atractivitatea, ce-şi trage seva şi din sălbăticia şi ineditul

peisajului înconjurător. Genetic, cheile din bazinul văii Inzelului aparţin categoriei formelor de evoluţie normală. Rîurile, organizate încă de laînceput pe suprafata rocilor solubile s-au adîncit în masivele calcaroase în functie de forţa lor denudare şi de interrelaţiile stabilite cu nivelele de bază locale. Din punct de vedere al valorificării turistice, cheile analizate sînt oarecum dezavantajate. Situarea la relativ mare distanţă, decît altechei, de axele de circulaţie, respectiv de şoseaua Aiud - Buru, precum şi dificultatea accesului confirmă acest lucru. Ele rămîn ca obiective ce

pot intra în atenţia drumeţilor pasionaţi.

Cheile din bazinul văii Rîmeţului

Culmea calcaroasă Ciumerna - Bedeleu, desfăşurată între rîurile Ampoi şi Arieş cu o lungime de peste 70 km şi o lăţime de maximum5 - 7 km, este secţionată în trei compartimente majore de către două reţele fluviatile ce au reuşit să o străpungă: Rîmeţul şi Galda. Celelalte rîuride pe latura estică - Ampoiţa, Ighiul, Aiudul etc. - s-au oprit la baza falezei sale impunătoare, neîndrăznind să o atace sau neavînd forţa să ofacă.

Rîmeţul, afluent pe dreapta al Mureşului, izvorăşte din partea nord-vestică a Munţilor Trascău, de sub vîrful Poieniţa, consolidîndu-şiun bazin de recepţie larg pe seama rocilor flişului cretacic. De-a lungul său, topicul i se schimbă frecvent, aproape de la o localitate la alta:

Valea Poienitei, Valea Barnii, Valea Mogoşului, Valea Mănăstirii, Geoagiul, Stremţul şi Teiuşul. Puţine rîuri din ţară beneficiază de atîteadenumiri. Consideram că opţiunea lui I. Popescu Argeşel (1970) este cea mai potrivită, numele Rîmeţ avînd o mare rezonanţă geografică şiistorică.

Spre deosebire de rîurile din nord-estul Culmii Bedeleu şi a celor din Culmea Petreşti, care intersectează calcarele pe o singurădirecţie, într-un singur loc, avîndu-şi punctele de convergenţă, de confluenţă cu afluentii în afara acestora, Rîmeţul se întîlneşte cu văileGeoagelului şi Pravului în perimetrul carbonatic. De asemenea, în calea lui se interpun două bariere calcaroase oblingîndu-l, vrînd-nevrînd, săle fierăstruiască. Ca urmare, s-au individualizat, în acest caz, mai multe chei, generate de rîul principal şi afluenţii săi. Asocierea lor în peisajmultiplica, valenţele atractive ale acestuia alcătuind un peisaj cu trăsături particulare (P. Cocean, 1984). în bazinul hidrografic al Rîmeţului seîntîlnesc aşadar următoarele sectoare de chei mai importante: Cheia de la Piatra Bălţii, Cheia Pravului, Cheia Geogelului, Cheia Rîmetului şi



Cheia Mănăstirii. Luate în ansamblul lor, ele reuşesc să înmănuncheze o serie largă de valenţe turistice, de bogate însuşiri recreative. Pondereahotărîtoare revine, cum era şi de aşteptat Cheilor Rîmeţului, obiectiv care se detaşează, atît în cadrul complexului analizat, cît şi pe planulîntregii grupe montane, la nivelul căreia egaleaza cel puţin, Cheile Turzii şi Cheile Întregaldelor.

Dintre elementele de relief cu funcţie turistică se detaşează, în primul rînd, abrupturile, pereţii tuturor acestor îngustărimorfohidrografice, mai cu seamă cei ai Cheii Rîmeţului, etalîndu-se pe verticală, într-o încercare permanentă de a conferi drumului apelor ostrajă sigură, impunătoare. Abruptul fascinează prin sine însuşi dînd reliefului acea personalitate inconfundabilă, răsfrîntă în simţurile noastre

printr-o permanentă necesitate de ascensiune, de înălţare spirituală.Dar nu numai abrupturile încîntă ochiul şi atrag privirilc. Fizionomia suprafeţelor înclinate, populate cu guri de peşteri (se cunosc în

zonă 47 peşteri, cea mai dezvoltată fiind Peştera nr. 10 din Valea Geogelului, de 700m căreia i se adaugă Peştera cu Apă din Cheile Rîmeţului,320m sau Peştera Stearpa din aceleaşi chei, 212 m etc.) nişe, arcade, turnuri, cornişe sau poliţe structurale se constituie în tot atîtea prilejuri deîncîntare. Dupa cum grohotişurile, acest exod al pietrei către vale, această metamorfoză a perenităţii, larg răspîndite la baza verticalelor îndeamnă gîndul spre explorarea consecinţelor devenirii tuturor formelor. Portalul din Cheile Rîmeţului trimite gîndul privitorului sprefantastica lume a peşterilor. O relicvă a unei forme, peştera, devorată de apariţia alteia, cheia. Iar marmitele din cheile Geogelului, Pravului sauPiatra Bălţii amintesc de sincopele genezei, de sinusoidele fenomenului evolutiv. O acumulare de salturi (ale apei) duce aici la progres, laadîncirea aşteptată. Piatra transfigurată în abrupturi, piscuri, portaluri, peşteri, arcade; bolborosind în marmite sau însufleţind cascade; vegetaţia

pornită să cicatrizeze răni, să estompeze contraste. Trei izvoare de atractivitate în cheile din bazinul Rîmeţului oferind vizitatorului, împreună,dar şi fiecare în parte, un mănunchi trainic de neuitate revelaţii.

Deoarece cele cinci sectoare de îngustare nu s-au format în acelaşi mod după un tipar similar, le vom analiza, sub acest aspect, pefiecare în parte, într-o succesiune din amonte spre avale.

1. Cheia de la Piatra Bălţii (fig. 7 II). S-a format prin intersectarea unei mici fîşii de calcare jurasice, desfăşurate ca o semilună înapropierea confluenţei Rîmeţului cu Valea Pravului. Lungimea îngustării nu depăşeşte 100 m, fiind una dintre cele mai scurte chei din MunţiiApuseni (dealtfel îngustările cu o lungime mai mica nu sînt luate în considerare în analiza noastră). O menţionăm datorită peisajului inedit,verticalitatea versanţilor fiind secondată de o bogată salbă de marmite de albie. În copăile ovale ale talvegului apa bălteşte perpetuu, de unde

topicul atribuit de localnici. Adică locuitorii satului Cheia, o aşezare izolată, situată între bastioanele stîncoase ale Tarcăului şi Nicaiei. Tocmaiaceastă izolare explică, în mare parte, imensa ei depopulare spontană.Fig 7. Cheile din bazinul Rimeţului. I. Cheile Pravului; II Cheile de la Piatra Bălţii; III ,Cheile Geogelului; IV , Cheile Rimeţului; V

Cheile Manăstirii.2. Cheia Pravului (fig. 7 I). În cursul inferior al Pravului, afluent de dreapta al Rîmeţului se desfăşoară, pe o lungime de circa 200 m,

un relief de chei de o rară sălbăticie. Pravul şi-a axat iniţial cursul la contactul dintre calcare şi rocile fişului cretacic, o zonă labilă structural,favorabilă adîncirii văii. Prin acest proces, aval de localitatea Boţani, ea intersectează un pinten calcaros, ramificat din culmea centrală aBedeleului, pe care nu 1-a ocolit ci şi-a menţinut cursul, despicîndu-l. A rezultat astfel o cheie epigenetică, grupa în care trebuie înglobată şiCheia de la Piatra Bălţii, prezentată anterior. Despicarea masivului de calcare, datorită durităţii sale, s-a dovedit o operaţie de lungă durată, ce aîncetinit ritmul coborîrii pe verticală în amontele văii. Sectorul de chei apare astfel, şi aici, ca un veritabil nivel de baza local, caracterizat

printr-o declivitate pronunţată a albiei, materializată morfologic prin numeroase repezişuri şi cascade. La baza lor s-au dezvoltat marmitetorenţiale de mari dimensiuni, unele dintre cele mai frumoase întîlnite în cheile din Munţii Trascăului. Raportul dintre debitul apei, respectivdintre potenţialul său denudativ şi rezistenţa obstacolului calcaros supus denudării fiind echilibrat, adîncirea rîului în chei s-a realizat într-unritm mai mai lent decît cea a colectorului principal; de aici rezultă suspendarea Văii Pravului faţă de cea a Rîmeţului în zona de confluenţă.

3. Cheia Geogelului (fig. 7 III). Posibilităţile de evoluţie ale unui rîu rămîn direct dependente de durata acţiunii sale în timp, dedebitul şi viteza apelor sale, de apropierea sau depărtarea de nivelul de baza etc. Geogelul e unul din afluenţii oarecare ai văii Rîmeţului. Nu celmai de seamă, nu cel mai important, dar care a vrut parcă să-şi afirme propria personalitate, prin sculptarea, pe seama calcarelor, a unui sector de chei de 400 m lungime. Masivul despicat se numeşte Nicaia. Originea formei este epigenetică, flişul cretacic lăsînd loc în patul văiicalcarelor tithonice. Cum calcarele, prin litoclazare şi disponibilităţile oferite coroziunii de-a se afirma ca proces modelator, au tentatîntotdeauna apele, valea Geogelului a evitat să-şi caute alte căi de drenaj, rămînînd fidela vechiului traseu, cu toate greutăţile ivite în cale,greutăţi surmontate cu migală şi îndărătnicie. Morfologia zimţată a versanţilor sau înşiruirea marmiteler de albie sînt dovezi certe ale unuiefortîndelungat al apei de-a dăltui roca. Dar care oare din marile opere, ale naturii sau omului, s-au realizat fără sudoare ? Or, cheile rămîn adevăratecapodopere sculpturale, un imn adus de ape lor înşile.

4. Cheile Rîmeţului (fig. 7. IV). În cadrul complexului de chei din bazinul Rîmeţului, cheia cu acelaşi nume ocupă o poziţie dereferinţă, atît prin dezvoltarea sa pe verticală (150-200 m) şi orizontală (peste 2 km lungime cît şi prin complexitatea genetică şi evolutivă). Estesituată în bazinul mijlociu al rîului, în aval de localitatea Cheia,acolo unde apele învolburate atacă frontal bara calcaroasă, reuşind să-şi croiascăun drum mai scurt spre colectorul direct, Mureşul. Amploarea străpungerii hidrologice, precum şi forma de relief impresionantă la care i-a datnaştere au atras atenţia numeroşilor geomorfologi ce au vizitat-o. Astfel, fără să spună direct, ci sub forma generalizată, Emm. de

Martonne(1922) o consideră ca rezultanta înaintării regresive a Văii Mănăstirii (,,cele mai multe talveguri nu au putut înainta regresiv dincolode bara calcaroasa de la Rîmeţ. Valea Mănăstirii este una dintre cele care a reuşit să-şi împingă izvoarele dincolo de marele zid calcaros ceînchide orizontul înspre ŢaraMoţilor "), (op. cit., p. 113). I. Popescu Argesel (1977) reia, dezvoltă şi particularizează această supoziţie,considerînd Cheia Rîmeţului ca fiind formata prin captare. Rîul captator ar fi înaintat dinspre Mureş, traversal,în opinia autorului menţionat,

prima creastă calcaroasă, Pleaşa Rîmeţului- Piatra Cetii, apoi, continuîndu-şi acţiunea remontantă, şi pe cea de-adoua, Ciumerna - Bedeleu,captînd cursul superior al rîului ce flanca, înspre vest, culmea carbonatică, îndreptîndu-se spre nord-est, înspre Depresiunea Iara. După acelaşiautor, captarea s-ar fi produs la altitudinea de 950 m., fapt atestat de corelarea nivelelor văii cu altitudinea înşeuării de la Brădeşti. Aşa cum s-amai precizat (P. Cocean, T. Rusu, 1984), problema evolutiei reţelei hidrografice prin captare îmbracă în carst tente particulare. în relieful dedisoluţic intervine captarea carstică, fenomen cu o direcţie de dezvoltare aparte, deosebită faţă de captarea înţeleasă în sens clasic, cea datoratăînaintării regresive a rîurilor. Faptul că rezultatul final poate fi acelaşi - remanierea hidrografică - nu trebuie să ducă la apariţia unor confuziinici la generalizarea unei noţiuni şi aplicarea ei fără nici o reţinere de la un tip de relief la altul. Drept pentru care precizărilc care urmează ni se

par absolut necesare.Se ştie că în literatura geografică fenomenul de captare este imaginat, fără excepţie, ca rezultanta evoluţiei regresive a reţelei

fluviatile. În carst, înaintarea regresivă este întîmplătoare, datorită rezistenţei rocii de eroziune. Ca urmare, captările, în sensul clasic atribuit

noţiunii, sînt greu realizable şi, deci, rar întîlnite. Dimpotrivă, captarea carstică presupune deschiderea unei noi căi de drenaj a apelor desuprafaţă, prin interceptarea litoclazclor din masa calcarelor cu care apele vin în contact. Se nasc astfel drenajele subterane care dezmembreazăvechile rîuri de suprafaţă. Din aceste sublinieri se desprinde, credem, o primă posibilitate de diferenţiere a celor două tipuri de captări: în vremece captarea înţeleasă în sensul clasic se realizează printr-o evoluţie regresivă, captarea carstică ia naştere prin deschiderea,,spre înainte" a uneinoi căi de drenaj.A doua diferenţiere derivă din raporturile care se nasc, prin fenomenelede captare, subaeriană şi carstică (subterană) între rîurile implicate.Astfel,dacă în captarea subaeriană clasică, intră în competiţic, obligatoriu, două sau mai multe rîuri diferite, care-şi tranşează bazinelehidrografice, în cea carstică rîul rămîne, în majoritatea cazurilor acelaşi, schimbîndu-şi doar direcţia de drenaj, aval de punctul de captare. Dacăîn primul gen de captări un rîu pierde, iar celălalt cîştigă, în captarea carstică rezultă, de obicei, două rîuri diferite, sectorul din amonte



dezvoltîndu-şi bazinul spre avale de punctul de captare, în timp ce sectorul din avale al vechiului rîu devine (în cazul cînd este alimentat deafluenţi laterali) un rîu independent.

In cazul văii Rîmeţului, credem că este vorba de o captare carstică şi nu de o captare prin înaintare regresivă. Apele rîului ce drena partea vestică a culmii Ciumerna-Bedeleu şi-au sculptat valea la contactul dintre fliş şi calcare, adîncindu-se în consecinţă. A fost de ajuns caele să intersecteze în masa acestor calcare o litoclază majoră, care să traverseze stiva de calcare, pentru ca să o urmeze, deschizîndu-şi drum descurgere înspre sud, spre culoarul Mureşului. Procesul nu este unic ci, dimpotrivă, primeşte tente generalizante în carst, litoclazele constituindu-se în condiţii sine qua non ale genezei drenajelor subterane (M. Bleahu, 1974). Treptat, pe măsură ce diametrul albiei subterane s-a lărgit,întregul debit al rîului din vestul Munţilor Trascau a fost captat, rezultînd actualul drenaj al Rîmeţului; de asemenea s-a conturat configuraţiareţelei hidrografice din regiune în înfaţişarea ei de azi. În interiorul masivului de calcare s-a deschis astfel o peşteră al cărei planşeu a coborît

paralel cu adîncirea patului văii. Prin denudarea exterioară, de la suprafaţă, stiva de calcare din tavanul peşterii s-a redus pînă la limita prăbuşirii cînd peştera s-a transformat într-o cheie în plină evoluţie. Modul cum s-a desfăşurat iniţial acest proces poate fi uşor schiţat luînd înconsiderare dovezile morfologice păstrate încă în relieful cheii. Este vorba de un splendid portal, rezultat şi el printr-o captare a apelor în albiacheilor, cu părăsirea curgerii de suprafaţă şi geneza unui sector scurt de peşteră, etc.Avem asadar, în cazul Cheii Rîmeţului, o evoluţiecomplexă, în care evoluţia subterană a rîului s-a conjugat permanent cu denudarea de suprafaţă, martori fiind variatele elemente morfologiceîntîlnite, de la abrupturi ameţitoare, la gurile de peşteri, nişe, arcade, lapiezuri sau grohotişuri.

5. Cheia Mănăstirii (fig. 7 V). Este greu, deosebit de greu, uneori chiar imposibil de urmărit şi de redat cu acurateţe, în succesiunealor cronologică etapele de evoluţie ale unei forme de relief, de la primul impuls morfogenetic, de la prima interacţiune între cele doua grupe defactori - cei statici, incluzînd suportul litologic şi cei dinamici, reprezentaţi prin agenţii modelatori pînă în prezent. Care sînt oare, în vremurilede început, raporturile dintre ei, cine îşi pune pecetea decisivă asupra fizionomiei şi structurii viitoarei forme ? În privinţa cheilor avem, înaparenţă, doar apelc văii X şi calcarele masivului Y. Dar fiecare dintre cele două tabere aflate faţă în faţă vine cu atuurile proprii de acţiune şiinteracţiune. Apele cu debitul, viteza şi compoziţia chimică (agresivitatea lor fiind indispensabilă producerii fenomenuluide coroziune), calcarulcu tectonica, textura, structura, compoziţia chimică şi volumul său. Însuşiri care, la rîndul lor, variază în limite extrem de largi mărind sferadiversificărilor şi apariţiei nuanţelor. Iar peste toate, ca un suveran, tronează timpul atotstăpînitor.

In prezent, înregistrăm doar rezultatul parţial al interactiunii, respectiv un stadiu oarecare al acesteia, pe care-1 definim şi-l încadrăm

într-o formă dată. Pentru a lărgi posibilităţile de încadrare într-o schema evolutivă, acordam fiecărei forme o vîrstă, după cele trei etape aleevoluţiei: tinereţe, maturitate, bătrîneţe. Bătrîneţea reprezintă stadiul de devenire al formei, de schimbare a ei cu alta, fiecare formă nouănegînd-o pe precedenta etc.

Astfel de consideratii te încearcă ori de cite ori cauţi să descifrezi geneza şi evoluţia Cheilor Mănăstirii, situate în bazinul mijlociu alRîmeţului, aval de cheile acestuia. Ele au rezultat prin traversarea, de către vechiul Rîmeţ, a culmii calcaroase Pleaşa Rîmetului - Piatra Cetii,desfăşurată ca o spinare ascuţită la est de Culmea Ciumerna - Bedeleu. O vertebră calcaroasă îngustă, de unde şi lungimea redusă a cheilor - sub250 m.

Epigeneza este şi în acest caz procesul modelator. Apele paleo-Rîmeţului, organizate pe versantul estic al Masivului Trascau, înaintede captarea bazinului său din amonte în Cheile Rîmetului, au evoluat iniţial în depozitele flişului cretacic ce acopereau creasta respectivă. Prinadîncire au intersectat calcarele, pătrunzînd în profunzimea lor. O dată cu extinderea bazinului hidrografic al Rîmeţului, prin captarea subteranăce a dus la decapitarea rîului ce drena partea vestică a Culmii Bedelcului, ritmul evolutiei creşte, dezvoltarea văii se accelerează, versanţii văiise îndepărtează, acţiuni favorizate şi de îngustimea crestei carbonatice. Aspectul actual de chei îmbătrînite cu pereţi situati atît de departe unulde altul încît se poate vorbi mai degrabă de o fostă cheie, este consecinţa acestei evoluţii de amploare atît ca durată, cît şi ca intensitate. Printreelemcntele morfologice se impun cele două abrupturi marginale şi aureola de grohotişuri dispusă la poalele acestora.

In zona cheilor din bazinul Rîmeţului se poate ajunge părăsind şoseaua Aiud - Alba lulia (la kilometrul 11 faţă de Aiud sau kilometrul19 faţă de Alba Iulia) şi urmînd drumul spre localitatea Valea Mănăstirii (23 km). La ieşirea din această localitate, pe un tapşan al versantuluistîng al văii, se înalţă mănăstirea Rîmeţ (de unde topicul atribuit văii şi cheilor din apropiere) edificată, după ultimele cercetări, în secolele X-XI, obiectiv turistic de provenienţă antropică ce se include de la sine în circuitul turistic al cheilor, prin nedeia desfăşurată aici în fiecare an, la15 august.

Străbătînd Cheile Mănăstirii, drumul continuă încă 5 km în amonte de acestea, respectiv pînă la intrarea în Cheile Rîmeţului, dupăstrăbaterea cărora - acţiunea dificilă datorită sălbăticiei lor - putem vizita, urmînd cursul văii înspre amonte, cheia de la Piatra Bălţii. Sau, urcîndValea Pravului, cheile acesteia. De asemenea, în dreapta noastră, Geogelul ne conduce spre cheile sale. Gruparea în teritoriu a celor cincisectoare de chei, precum şi prezenţa mănăstirii şi cabanei Rîmeţ (54 locuri în cabana, 16 locuri în căsuţe), creează premisele unor posibilităţi devalorificare turistică intensă într-un viitor apropiat cu condiţia asfaltării drumului de acces între Geoagiu de Sus şi Cheile Rîmeţului, arestructurării condiţiilor de confort turistic oferit actualmente de cabana Rîmeţ, în sensul îmbunătăţirii lor, a deschiderii şi echipării unor potecide acces în cheile Rîmeţului şi Pravului.

Cheile din bazinul văii Galdei

Există numeroase similitudini genetice şi evolutive între Galda şi Rîmeţ, două rîuri apropiate, singurele dealtfel care nu s-au lăsatimpresionate de bastionul calcaros al Culmii Ciumerna - Bedeleu. Care rîu a fost primul, cînd şi cu ce mijloace a reuşit s-o atacedezmembrîndu-i, pînă la urmă integritatea ? Dacă acceptam ideea unui rîu ce drena zona vestică a MunţilorTrascăului, îndreptîndu-se sprenord-est, către golful depresionar al Iarei, rîu care a fost treptat dezorganizat din avale înspre amonte, prin orientarea Arieşului şi Rîmeţuluicătre Mureş, rezolvarea problemei vine de la sine. în acest context, Galdei i-a revenit rolul de a da acestei paleoreţele fluviatile lovitura degraţie, prin dirijarca bazinului ei superior pe o altă cale, către sud. Existenţa rîului în cauză nu poate fi negată şi nici apartenenţa la bazinulacestuia a sectoarclor median-inferior al Arieşului şi superior al Rîmeţului. Dar, privind gradul de evoluţie al văilor Galda şi Rîmeţ, comparativ,în condiţiile unui substrat litologic relativ asemănător şi a unor caracteristici hidrologice relativ apropiate, se observă maturitatca avansată aGaldei faţă de Rîmeţ. Cele două chei-fanion din Trascău - ale Rîmetului şi Întregaldelor - relevă aşadar un decalaj de vîrsta, în sensul,,bătrîneţii" pronunţate a celei din urmă, fapt ce contravine primei rezolvări a problemei şi sustine prezumţia unei alte configuraţii a reţelei

palogeografice din zonă, pe care o vom analiza în legatură cu geneza cheii Întregaldelor. Din interacţiunea Galdei şi afluenţilor săi, pe care-i primeşte, aidoma Rîmetului, în cea mai mare parte în zona carstica, au rezultat şase sectoare de chei, şi anume: cheile Găldiţei Turcului,Întregaldelor, Galdei, Cetei şi Tecşeştilor. Fiecare dintre cheile menţionate prezinta resurse turistice proprii,fiecare poate constitui un obiectiv

turistic de sine stătător. Distanţele reduse ce le separă, creeaza condiţii favorabile vizitării lor în bloc, sau măcar a unora dintre ele (cele douăchei de pe Cetea, ale Galdei şi Întregaldelor, ale Galdiţei şi Turcului).

Zestrea turistică cea mai bogată apartine, fără indoială, Cheilor Întregaldelor. Puţine sînt străpungerile morfologice din MunţiiApuseni unde fragmentarea pe verticală a versanţilor să fie mai pronunţată. Versantul stîng, spre exemplu, abrupt în treimea inferioara şi ceamediană, prelung în partea superioară, ofera privitorului tot ceea ce denudarea oxocarstică aputut imagina vreodată. Între piscurile piramidale sedeschid ravene adînci colmatate cu limbi prelungi de grohotişuri. În coapsa cornişelor, arcadele (unele dintre cele mai frumoase din carstulMunţilor Apuseni) convieţuiesc paşnic cu podurile naturale sau gurile de peşteră. Un paradis al rocii nude, al dezagregării ei continue. Totul

pare aici în mişcare, într-o acută stare de instabilitate. Echilibrul formelor tinde să fie o himera niciodată atinsă, nici măcar apropiată. Iată acestestînci, sub forma unor ciuperci enorme, aşteptînd primul ecou răsfrînt între cele două verticale pentru a se prăbuşi, iată adevărate păduri de



turnuri şi pilieri înălţîndu-se semeţe, cu baza mereu subminată.Trecerea privirilor de pe un versant pe altul nu schimbă cu nimic datele problemei. Peisajul rămîne acelaşi, doar pădurea intervine în

estomparea fragmentării excesive. Vechile urme ale marmitajului parietal seamănă unor jumătăţi de cuiburi suspendate în pereţii văii. Şi aicirelicvele peşterilor deodinioară sînt transpuse în peisaj ca poduri naturale. Pe ţancurile inaccesibile ale versantului drept, Leonte podium alpinus(floarea de colţ) coboară la altitudini record pentru ţara noastră şi sud-estul Europei, sub 600 m. Cauza îşi are rădăcina în expoziţia nord-estică aversantului şi în particularităţile microclimatului. În bazinetul depresionar al Întregaldelor sînt frecvente inversiunile termice, iar aerul rece secanalizează prin chei, înspre avale. Astfel se realizează un climat cu temperaturi mai joase, prielnic menţinerii acestei rarităţi floristice.

Într-o imaginară ierarhie a resurselor turistice, cheile Întregaldelor sînt urmate de cele ale Găldiţei. Abrupturile, ţancurile, pilierii,trenele degrohotişuri sînt şi aici prezente, fac parte din decorul deja familiar al fierăstruirilor hidrografice, aşa cum nu lipsesc nici în cheileTurcului, Galdei,Tecşeştilor şi Cetei. O menţiune totuşi pentru cea din urmă, care se impun prin fastuoasele-i cascade şi marmite, adevăratetrepte de stîncă şi ape coborîte de rîu într-o grabă furibundă. La toate acestea se adaugă îndărătnicia vegetaţiei de a fertiliza stînca şi prezenţacelor 47 de peşteri deschise, cel mai adesea, în versanţii cheilor sau în imediata lor apropiere. Aşa sînt Peştera Bisericuţa (310 m lungime unadintre cele mai concreţionate şi mai bogate în speleoteme peşteri din Munţii Trascăului şi Peştera nr. 13 din Cheile Întregaldelor (140 mlungime), etc. Fundalul este alcatuit din peisajul montan umanizat prin crînguri şi gospodării răzleţe, cu liniştea ce cotropeşte toate ungherele şiatmosfera patriarhală ce emană prin toţi porii săi stabilitate şi continuitate.

1. Cheile Găldiţei (fig. 8 II). Găldiţa este cel mai viguros afluent al Galdei în bazinul superior, pe care îl primeşte amonte delocalitatea Întregalde. Işi adună apele de pe versanţii nord-vestici ai Masivului Ciumerna, respectiv de sub Masivul Măgura (1267 m), aflat înzona de separaţie a Munţilor Trascău de Munţii Metaliferi, o regiune împădurită, ce beneficiază de un aport sporit de precipitaţii, asigurîndrîului o alimentare permanent şi bogată. În aval de localitatea Necrileşti, Galdiţa se apropie tot mai mult de calcare, în ciuda avantajelor oferitede rocile flişului; şi, imprevizibilul se produce: apele intră în perimetrul rocilor carbonatice şi modelează un sector de chei de peste unkilometru lungime. Intr-adevar, este vorba de o atracţie careia nu i s-a putut opune nimic, deşi, la nici 100 m depărtare înspre nord, pe versantulstîng al văii, gresiile şi marnele aflorează dezinvolt.

Fig 8. - Cheile din bazinul Galdei. I , Cheile Întregaldelor; II , Cheile Găldiţei, III ,Cheile Turcului.

Custura de calcare de pe acelaşi versant stă marturie unei epigeneze realizata trudnic, cu viclenie şi îndărătnicie, cu tumult şi perseverenţă. Orientarea litoclazei majore pe direcţia nord-sud este în mare parte responsabilă de ataşamentul Găldiţei fata de actualul eicolector. Instaurarea unui drenaj propriu către sud, prin văile Cricăului şi Bucerdei, este oricînd posibilă în contextul intersectării unei altelitoclaze, transversale, care să-i favorizeze deschiderea. Cheile au o desfăşurare paralelă cu linia crestelor principale din Masivul Ciumerna, alcărui flanc vestic 1-au fragmentat. În aceste împrejurări, versantul drept este mai înalt, mai abrupt şi mai accidentat. Dimpotriva, cel stîng apareca o cornişă asimetrică, ca un front de creasta impunător cu căderea înspre Găldiţa.

Incercările rîului de a răzbi spre sud, de a străpunge bariera de calcare pieptiş au rămas ca o pecete în morfologia versantului drept.Fiecare început de meandru, oriental spre est, trădează o nouă încercare, fiecare sfîrşit de meandru, debuşînd către nord, o renunţare în plus. Dinaceastă cerbicie permanentă îşi trage seva de atractivitate, derivată din arabescurile morfologice, Cheia Găldiţei. Dantelăriile celor doi versanţiîşi au originea în efectele fenomenului de expoziţie, deosebit de pronuntate. Suprafeţele cu orientare sudică sînt mai fragmentate, densitateaformelor de coroziune-eroziunc şi alterare-dezagregare creşte mai ales pe versantul drept unde turnurile, stîlpii, arcadele şi zimţii multiplicăfateţele peisajului, atribuindu-i trăsături turistice de prim rang. Nu lipsesc desigur nici grohotişurile, martori nedespărţiţi ai dezagregarilor ce sedesfăşoară intens pe suprafeţele cu rocă nudă.

2. Cheile Turcului (fig. 8 III). Galda, Găldiţa şi pîrîul Turcului nu reprezintă altceva decît colectorul principal cu afluenţii săi deordinîntîi şi doi. Fiecare cu propriul sector de îngustare, fiecare cu impunerea în relief a unor forme cît mai inedite şi mai grandioase. Deşiagenţii modelatori poartă permanent în acţiunea lor sîmburii devenirii, ai transformării, reversul acestei meniri sînt tocmai cheile, peşterile,abrupturile. Menită să sape în calcar, să-l înlăture din calea sa, cu scopul nemărturisit, dar prezent întotdeauna, al atingerii himericului profil deechilibru, apa îl dizolva, îl dezagregă. De unde să ştie rîurile că peşterile sau cheile născute din truda lor scot calcarul din sfera anodinului, deunde să bănuiască oare cariul apei cîtă polivalenţă estetică aduce peisajului ?

Iata, spre exemplu, acest anonim pîrîu al Turcului, organizat pe versantul vestic al Ciumernei şi confluent cu Găldiţa în parteamediană a cheilor acesteia, un organism torenţial ramificat, a cărui scurgere permanenta asigură mici izvoare ce răsar la baza cîtorva falezecarbonaticc, de cînd se ştie a evoluat numai în calcare masive şi compacte. Lipsa litoclazelor a frînt încă de timpuriu dorinţa, proprie oricăreiape din carst, de a se subteraniza, croindu-şi doar o albie de suprafaţă, străjuită de pereţi apropiaţi, abrupţi. O cheie în miniatură ce nu măsoarănici 200 m. Deoarece ea s-a format prin acţiunea unui organism de curgere consolidat pe acelaşi tip de rocă, trebuie inclusă în grupa cheilor deadîncire normală. Chiar dacă masivul de calcar a suferit mişcări de ridicare, bazinul de recepţie al pîrîului Turcului fiind limitat, a fost antrenatîn totalitate în aceste mişcări. Ca urmare, eroziunea în adîncime a crescut pe întreaga suprafaţă şi nu în anumite zone critice excluzînd astfel

posibilitatea apariţiei fenomenului de antecedenţă. Pe suprafaţă restrînsă, aidoma propriei lor desfăşurări, Cheile Turcului reţin atenţia prin

elementele morfologiei de detaliu comune tuturor formelor de acest gen: abrupturi, creste, lapiezuri, grohotişuri, zimţi. etc.

3. Cheile Întregaldelor (fig. 8 I). Aceste chei se desfăşoară aval de localitatea Modoleşti, aparţinînd comunei Întregalde, în zona demaximă lăţime a Culmii Ciumerna - Bedeleu, de unde rezultă şi lungimea lor apreciabila(circa 1,5 km). Deşi orientarea generală este nord-vest- sud-est, culoarul morfologic îşi schimbă de mai multe ori direcţia, îmbrăcînd o forma sinuoasă. I. Popescu Argeşel (1977) consideră acestechei ca fiind rezultatul fenomenelor de captare (asemănatoare celor care au dus la apariţia Cheii Rimeţului) de către un afluent al Mureşuluicare a avansat dinspre sud străpungînd bara calcaroasă. Captarea s-ar fi produs la altitudinea de 850 m fapt atestat de existenţa mai multor umerice se pot racorda cu înşeuarea de la Cristeşti, ce desparte bazinele actuate ale Galdei şi Rîmeţului. Observaţiile de detaliu întreprinse în zonaacestor chei şi, în primul rînd, maturitatea formei în sine, cu un profil, în sectorul superior, situat la o altitudine mult mai mare decît înşeuareade la Cristeşti, extrem de evazat ne-au condus la schiţarea altui model posibil de evoluţie a reţelei hidrografice din această parte a Munţilor Trascăului.

Cum geneza cheilor prin eroziune regresivă este improbabilă (din aceleaşi motive invocate şi în cazul Cheilor Rîmeţului), iar morfologia văii nu oferă nici un indiciu al formării lor prin captare subterană, rămîne luat în considerare ipoteza unui drenaj pe traseul actualîncă din tortonian-sarmaţian. În atari condiţii, rîul ce drena partea vestică a Munţilor Trascau se extindea numai pîna la actuala cumpană de ape

dintre Galda şi Rîmet. Inşeuarea de la Cristesti - argument principal al drenajului sectorului superior al Galdei către nord-est - trebuieinterpretală ca o zona mai coborîtă determinată de denudarea intensă de la obîrsiile celor două văi opuse ca orientare : Pravul şi valeaModoleştilor, axate la contactul dintre calcare şi fliş şi nicidecum ca o relicvă din talvegul vechiului rîu.

Considerînd Galda ca o reţea ce şi-a păstrat încă din tortonian-sarniaţian direcţia de drenaj, elucidarea originii cheilor Întregaldelor sesimplifică mult. După ce şi-a organizat bazinul superior pe formaţiuni necarstificabile (izvoarele sale se află sub vîrful Negrileasa Mogoşului),Galda intersectează încă de timpuriu calcarele Culmii Ciumerna-Bedeleu. Alegerea este sigură, constanţa evoluţiei pe acelaşi traseu sematerializează treptat în relief sub forma unor chei grandioase.

La început, deci, a fost epigeneza. Dar, bara calcaroasă suferă între timp mişcări de ridicare, cu o amploare ce descreşte de la sud-vestsprenord-est din Ciumerna (1300 m) în Culmea Petreştilor (759 m în Vîrful Sîndului). Traseul Galdei în calcare se suprapune deci zonei de



ridicare accentuată, răsfrîntă în evoluţia văii prin crearea unui prag ce trebuia învins prin eroziune. Adîncirea văii bate pasul pe loc faţă denivelul de bază ; rata de denudare în calcar este suplinită de înălţarea întregului edificiu carbonatic. Ce este acesta oare, dacă nu antecedenţa !Valea se adînceşte într-un ritm mult mai lent, dar se adînceşte, păstrîndu-şi traseul, în vreme ce retragerea laterală a versanţilor continuă,

profilul transversal al cheii se deschide, se evazează, aşa cum îl putem remarca în treimea sa superioară, desfăşurată ca o suprafaţă uşor curbată,ce face trecerea spre platou.

Ulterior, mişcările de ridicare îşi diminuează amploarea. Antecedenţa îşi pierde şi ea din importanţă. Adîncirea văii rămînedependentă strict de jocul nivelului de baza şi de posibilităţile erozionale ale rîului. Intervin condiţii prielnice pentru o coborîre rapidă,reflectate în apropierea accentuată a pereţilor din profilul inferior al cheilor, datorate subsidenţei culoarului Mureşului. Epigeneza, ca procesiniţial, conjugată cu antecendenţa au conlucrat în formarea Cheii Întregaldelor. Acordînd cuvenita importanţă factorului primordial, eşti tentatsă le incluzi în categoria cheilor epigenetice, cu atît mai mult cu cît procentul de participare al antecendenţei este greu de estimat. Dar amploarea străpungerii rămîne tributara proceselor de ridicare, ceea ce tranşează opţiunile de partea antecedenţei, căreia-i subscriem. Profilultransversal al cheii scoate în evidenţă, la intrarea dinspre Modoleşti, în special în versantul stîng, o serie de şase trepte, de umeri carear putea ficonsideraţi ca tot atîtea etape de adîncire a văii, aspect ce ar impune a fi aprofundat, prin corelare cu formele similare dezvoltate penecarstiticabil.

De asemenea, prezenţa în pereţii cheilor a 25 de peşteri denotă, în ciuda dimensiunilor lor reduse (140 m dezvoltare maximă)existenţa unei endocarstificări intense, cauzată fie de organizarca subterană a scurgerii deversant, fie de infiltrarea laterală a apelor rîului desuprafaţă etc.

4. Cheia Galdei (fig. 9 11). Aproape că nu există rîu care să traverseze partea estică a Munţilor Trascăului fără să intersecteze masiveizolate de calcare jurasice, răspîndite, în mare număr, ca olistolite şi klippe în aceasta regiune. Aiudul, Rîmeţul, Galda, Ampoiţa etc. au deşumatastfel de masive în evoluţia lor. În cele mai numeroase cazuri, masivele izolate au fost scoase la zi prin fenomenul de retragere laterală aversanţilor, prin eroziune selectivă.

Fig. 9. - Cheile Cetei (I) şi Galdei (II).Ca urmare, apar sub forma unor mameloane răsfirate pe întreaga suprafaţă a versanţilor, de la baza pînă la cumpenele de apă. Atunci

cînd ele sînt situate în axul văilor au fost despicate, rezultînd scurte sectoare de chei în proporţie hotărîtoare de origine epigenetică. O astfel decheie este cea sculptată de apele Galdei într-un olistolit deşumat pe versantul vestic al vîrfului Gălzii, în aval de localitatea Poiana Galdei. Ocheie scurtă, cu vădite aspecte de îmbătrînire, ameninţată şi de extensiunea carierei de calcare comune, utilizate la construirea drumurilor, adigurilor, tribut enorm pentru un cîştig infim !

5. Cheia Cetei (fig. 9 I). Cînd se părea că odiseea evoluţiei Cetei în calcare a luat sfîrşit, iată ivindu-se în albia sa fruntea teşită a unuiolistolit. Prea tîrziu pentru a putea fi ocolit, prea la îndemînă, date fiind litoclazele şi predispoziţia dizolvantă a apei pentru a nu fi fierăstruit.Aşa s-a scris istoria genezei, prin supraimpunere, a Cheii Cetei, o cheie liliputană, de abia 100 m lungime. Dar, făcînd abstracţie parcă deaceastă dezvoltare minimală ne supune atenţiei o succesiune rar întîlnită de cascade, la baza cărora şuvoaiele apei au dăltuit marmite gigantice(numite de către localnici ,,Băile romane"). Ruptura de pantă în chei este importantă. Că fenomenul de marmitaj nu este un apanaj al perioadeiactuale de evoluţie a cheii ne-o indică marmitele parietale ce populează, sub forma unor cuvete semicirculare, doi versanţi. Fără nici o tăgadă,Cheia Cetei rămîne un laborator ideal, unde procesul de marmitaj poate fi observat şi descifrat în toate ipostazele sale, ocazie care, păstrînd

proportiile, o vom mai întîlni în Munţii Apuseni doar o singură dată, atunci cînd vom străbate renumitele chei ale Galbenei.

6. Cheia Tecşeştilor (fig. 10). Deşi nu a reuşit să străbată culmea principală a Ciumernei, Cetea, afluent pe stînga, şi cel mai lung, alGaldei, adaugă la zestrea turistică a Munţilor Trascăului încă un sector de cheie, situat de aceasta dată în bazinul ei superior: cel al Tecşeştilor.Cheia a apărut prin traversarea epigenetică a crestei care, pornind din Pleaşa Rîmeţului se continuă pînă în Piatra Craivii, paralel cu culmea

principală Ciumerna-Bedeleu. Lungimea cheii atinge 500 m şi se individualizează în peisaj prin versanţi abrupţi populaţi cu numeroase formede dezagregare,unde grohotişurile sînt la ele acasă. Se remarcă de asemenea prezenţa pilierilor şi a lapiezurilor verticale.

Fig 10 Cheia Tecşeştilor Pentru turiştii dornici de a bate la porţile tuturor acestor bastioane stîncoase accesul în zonă este deosebit de uşor, fiind facilitat atît de

existenţa unei şosele, parţial modernizată, ce trece prin cheile Galdei, Întregaldelor şi Găldiţei, cît şi de numeroase poteci de culme. Şoseauarespectivă se desprinde din DN 1, între Aiud şi Alba Iulia (14 km faţă de Aiud, 16 km faţă de Alba Iulia) şi face trup comun cu firul Galdei pînăla chei. Din acelaşi drum se ramifică, la Benic, şoseaua ce urca de-a lungulCetei pînă la cheile Cetei şi Tecşeştilor. Cabana de la Intregalde (5camere, 13 locuri), amplasată într-un cadru pitoresc, cu o vastă perspectivă asupra cheilor Întregaldelor şi Gălditei şi avînd în faţă abrupturiledin Colţii Caprei, oferă un punct incipient în exploatarea turistică mai intensă a acestei zone turistice atît de bogată în obiective.

Cheile Ampoiţei

Intre formele modelate în masive izolate de calcare se numără şi Cheile Ampoiţei (fig. 11), situate în bazinul mijlociu al rîului cuacelasi nume, în aval de localitatea Lunca Ampoiţei. Au o lungime de aproximativ 1 300 m şi prezintă o desfăşurare pe direcţia nord-vest - sud-est. Zestrea lor turistică derivă din peisajul nuanţat al acestora, cu asocierea frecventă a suprafeţelor împădurite şi cele cu rocă nudă. Versantulstîng, mai abrupt, se impune prin spectaculozitatea sa, provenită din numeroasele cornişe ascuţite, populate cu zimţi şi grohotişuri. Versantuldrept, mai bine împădurit, adăposteşte cea mai lungă peşteră din zonă, Peştera Liliecilor, cu o dezvoltare de 311 m. Celelalte trei peşteri,descoperite în chei, au dimensiuni mult mai reduse, sub 60 m lungime.

Fig. 11. - Cheile şi Defileul Ampoiţei.Pitoresc este şi defileul desfăşurat în aval de chei, în ofiolite jurasice. Relieful său greoi, dominat de numeroase forme de eroziune şi

gelifractie (pilieri, turnuri, ravene, în rocă vie , abrupturi structurale etc.) ridică mult coeficientul de atractivitate al peisajului acestei părţi dinMunţiiTrascăului. Pe drumul spre chei, ineditul apariţiei în peisaj a Pietrelor Ampoiţei constituie o valenţă în plus a peisajului din ValeaAmpoiţei. Cele două culmi calcaroase, cu albul lor imaculat, cu versanţi abrupţi şi puternic afectate de procesele de lapiezaţiune, contrasteazăcu liniile blînde ale reliefului limitrof.

Cheile Ampoiţei fac parte din categoria formelor de origine epigenetica. Ampoiţa, afluent pe stînga al Ampoiului, şi-a dezvoltat

bazinul hidrografic la extremitatea sudică a barei calcaroase a Ciumemei. Iniţial, rîul s-a grefat în formaţiunile moi ale flişului cretacic, pe carele-a înlăturat treptat, lărgindu-şi valea, maturizîndu-se. În sectorul median al cursului este intersectat olistolitul ce formează dealurile Vîrtoape,

pe versantul stîng, şi Repaosul, pe cel drept, pe care-1 despică adînc. Prin poziţia sa spaţială, olistolitul respectiv face parte integrantă dintr-unaliniament de astfel de formaţii geologice care, pornind din masivul izolat Dosul Blidarului, situat la sud-vest se continuă cu PiatraGrohotişului, Piatra Cetii, Pleaşa Rîmeţului, Colţii Trascăului pînă la nord de Arieş, în Culmea Petreştilor. Un aliniament paralel, situat laexterior, înspre Bazinul Transilvaniei, înglobează olistolitele de la Meteş, Galda de Sus, Geoagiu de Sus şi Gîrbova de Sus. Ele au oferit teren

prielnic manifestării fenomenelor de eroziune diferenţială, dar şi numeroase ocazii rîurilor din zonă de a le intersecta, sculptîndu-şi sectoare dechei.

De natură epigenetică este şi defileul dezvoltat în aval de chei în masa ofiolitelor neojurasice care flanchează masivul calcaros.



Morfologia văii în sectorul de îngustare este dominată de profilul transversal sub forma de pîlnie evazată în treimea superioară şi de ,,V" ascuţitîn cea inferioară. Versanţiisăi sînt în mare parte împăduriţi, fapt ce face dificilă reliefarea morfologiei de detaliu, bogată în forme.

Din şoseaua Alba lulia - Zlatna se desprinde, la kilometrul 10, în satul Ampoiţa, drumul care se îndreaptă spre munţi, spre LuncaAmpoiţei, străbătînd cheile descrise. Obiectivul nu beneficiază de o baza de cazare în vecinătate, fiind recomandat turismului ocazional.Exploatarea calcarelor în cariera de la Lunca Ampoiţei ameninţă însă cu distrugerea cheilor.

Cheile Feneşului

Salba de chei din cea mai fierăstruită catenă calcaroasă a Munţilor Apusenise încheie - într-o succesiune nord-est - sud-vest - cuCheile Feneşului(fig. 12). Ele sînt situate în bazinul mijlociu al rîului cu acelaşi nume, avînd o lungime de aproximativ 1,2 km. Sectorul de

maximă îngustare se prefigurează în partea sudică a barei calcaroase traversate, la contactul acesteia cu necarstificabilul, alcătuit dinformaţiunile mai puţin dure ale flişului cretacic, bogat reprezentate în aceasta parte a Munţilor Trascăului.Atractivitatea turistică a Cheilor Feneşului provine dintr-un cumulde însuşiri recreative pe care ele însele, ca element morfologic, dar

şi peisajul limitrof le posedă. Astfel, amploarea fierăstruirii, a adîncirii rîului în masa calcarelor se constituie de la sine ca o resursă atractivă de prim ordin. Dîmbăul, pe dreapta văii şi Corabia, pe stînga ei, o încătuşează, o ocrotesc totodată cu întreagalor masivitate, adevărate Scilla şiCaribda pe care apa Feneşului le-a subminat în măreţia lor, reuşind să se strecoare dincolo de ameninţarea lor pietrificată, o adevărată epopeemorfogenetică la care Ampoiul, rîul colector, cu funcţia omniprezentă a nivelului de bază local, privea cu nostalgia insulei Ithaca. Abruptulversanţilor, prilej permanent de a scoate în lumină roca vie,cu albul ei nedisimulat, valurile instabile ale trenelor de grohotişuri, piscurile,aidoma unor săgeţi arhaice, atrag privirile şi impresionează. Uriaşele obeliscuri de la intrarea în chei, Pietrele Caprei (de unde şi topicul atribuituneori de Cheile Caprei), sînt, evident, vechi custuri de albie de dimensiuni apreciabile, fapt ce nu le împiedică să te întîmpine cu o rară notă despectaculozitate. Adăugăm tuturor acestora saltul apei din marmită în marmita, din bulboană în bulboană, respiraţia fecundă a păduriiînconjurătoare prezentă peste tot unde verticalitatea nu şi-a spus cuvîntul şi vom înţelege de ce, părăsind aceste chei, simţim nevoia firească de-a le revedea.

Chiar dacă apa Feneşului va fi strunită, aşa cum se prefigurează, să dea viaţă unor mici hidrocentrale, diversificîndu-i menirea,

barajele ce se vor ridica, asemănătoare celor din chei, nu afectează profund peisajul. Dimpotrivă, salba micilor lacuri se va transforma în oglinzi perene pentru Corabia şi Dîmbău, în luciul cărora cele două masive, aidoma unor venerabili uriaşi, îşi pot resfrînge şi admira incontestabila lor măreţie. În ceea ce priveşte geneza acestor chei, I. Popescu Argeşel (1977) le include în categora formelor antecendente. P. Cocean şi T. Rusu(1981) se raliază aceleiaşi opinii, considerîndu-le ca un exemplu clasic de antecedenţă. A primat în definitivarea părerii cauză cădereaaltimetrica a întregii bare calcaroase a Trascăului de la sud-vest către nord-est, cădere pusă pe seama unor procese de ridicare tectonică, a căror intensitate maximă ar fi avut loc în zona de cea mai ridicată altitudine, înregistrată tocmai în arealul ocupat de cele două masive, Dîmbău (1369m) şi Corabia(1310 m), ce flanchează sectorul de chei analizat. Se pune însă o întrebare, referitoare la etapa paleogeografică cînd a avut locaceastă basculare. Faptul că în perimetrul din imediata apropierea actualelor masive Corabia şi Dîmbău sedimentele cele mai noi sînt de vîrstăcretacica, aparţinînd flişului, iar la extremitatea nord-estică Culmea Petridului este acoperită de formaţiuni miocene (sarmaţiene) naşte supoziţiaexistenţei unei basculări altimetrice a Culmii Ciumerna-Bedeleu încă de la începutul neogenului. Or, cum actuala reţea hidrografică şi-adefinitivat configuraţia majoră începînd abia cu miocenul (I. Popescu Argeşel, 1977), problema evoluţiei văii Feneşului se complică,antecedenţa nefiind singurul proces implicat în geneza cheilor din bazinul ei mijlociu.

Fig. 12. - Cheile şi Defileul Feneşului.Ca urmare este de imaginat o evoluţie complexă, factorului epigenetic iniţial - determinat de evoluţia văii primare în depozitele de fliş

cretacic, cu intersectarea ulterioară în albie a rocilor calcaroase - asociindu-i-se antecedenţa. Ea se impune odată cu continua ridicare a borduriiestice a Munţilor Apuseni, fenomen care, după unii autori, continua şi astăzi. Ridicarea a afectat nu numai calcarele, ci şi formaţiunea de flişasociatalor (relieful dezvoltat pe seama acestuia avînd şi el altitudini mai ridicate în comparatie cu cel dinsprc nord-est, dezvoltat pe acelaşi tipde roci). în acest cadru tectonic, valea s-a adîncit într-un ritm rapid generînd o străpungere morfologică de amploare, cu o energie de relief apreciabilă. Avîndu-şi cursul fixat în axul unui mamelon de mari dimensiuni, ea 1-a despicat îndouă, evoluţia ulterioară de suprafaţă rotunjindactualele masive care străjuiesc cursul său de o parte şi alta. Adîncirea rapidă a văii este trădată şi de caracterul de defileu pe care-l păstrează peo distanţă de 3 km în aval de bara carbonatică, în plin areal de aflorare a rocilor flişului cretaic. Procesul de retragere laterală a versanţilor a fostdepăşit în intensitatea sa de cel de adîncire, ceea ce justifică din plin îngustarea respectivă.

Există două direcţii dominante, pe care, urmîndu-le, putem ajunge în Cheile Feneşului. În funcţie de locul unde ne aflăm, în inima saula periferia Munţilor Apuseni, avem de ales între două drumuri principale, ambele întîlnindu-se însă în localitatea Feneş, de unde,suprapunîndu-se se îndreaptă spre chei.

Primul este drumul care se desprinde din şoseaua naţională E60 în centrul municipiului Alba Iulia şi urmează sinuoasa vale aAmpoiului, de la vărsarea în Mureş pînă către izvoare. Valea pare un prototip morfologic al coloanei brăncuşiene, unde micile bazinetedepresionare de la Meteş, Taut, Prisaca Ampoiului şi Feneş ar fi zonele de lărgire, de eliberare, de efervescenţă, iar defileele ce le separă

încătuşările, prezumţia viitoarei eliberări necesare, valea este populată cu aşezări răsfirate, dar şi cu numeroase olistolite calcaroase (tipice sîntcele de la Feneş) care aflorează pe ambii versanţi. După 30 km parcurşi spre Zlatna (vechiul centru administrativ al exploatărilor aurifereromâne din Munţii Apuseni, cunoscut sub numele de Ampelum) ajungemin satul Feneş. De aici se desprinde, la dreapta, drumul forestier care,însoţind de o parte şi alta firul văii omonime, ne conduce spre chei pe o distanţă de 8 km. Drumul este nemodernizat, dar accesibil mijloacelor auto întregul an. Pentru cei aflaţi în inima Muntilor Apuseni, la Cîmpeni sau Abrud, drumul coboară pe la obîrşiile Ampoiului, trece prin Zlatnaşi se întîlneşte în satul Feneş, cu cel descris anterior. De aici, firul văii Feneşului îi povesteşte însoţitorului său lunga şi zbuciumata sa istorie.

Ca baza de cazare, evident cu capacitate limitată, ar putea fi utilizată, printr-o dotare adecvată, cabana forestieră ascunsă în pîlniamorfologică născută în zona de evadare a apelor din calcare, la intrarea dinspre avale în cheilepropriu-zise. Iar poiana de pe versantul drept, unclasic fragment de terasă,oferă un loc de campare cu o perspectivă largă asupra reliefului din jur.

CHEILE DIN MASIVUL GILĂU - MUNTELE MARE

Răspîndirea calcarelor în Munţii Apuseni este neuniformă în unele grupe montane, cum ar fi Munţii Pădurea Craiului, MunţiiBihorului, Munţii Codru-Moma şi Munţii Trascăului desfăşurîndu-se pe suprafeţe largi, de sute de kilometri pătraţi, în vremE ce, în celelaltegrupe se înregistrează o răspîndire insulara în această ultima categorie se află şi Masivul Gilău - Muntele Mare unde calcarele ocupă un procentinfim din suprafaţa ariei montane fiind dispuse sub forma unor fîşii, orientate de regulă sud-vest - nord-est. Aşa sînt calcarele celor treianticlinale - Scăriţa-Belioara, Vulturese şi Leurda-Leaşu - situate în partea de sud-est a masivului. Vîrsta calcarelor este paleozoică,aparţinînd ,,seriei marmurelor de Sohodol" (V. Ianovici şi colab.1976) Prezintă o cristalizare accentuată, respectiv o densă reţea de litoclaze.



Arealele carbonatice rcstrînse ca extensiune au fost principala cauză a apariţiei unui număr mai redus de chei, respectiv cele patru sectoare aleOcolişelului, Runcului, Pociovaliştei şi Posăgii. Asocierea permanentă dintre calcare şi cristalinul din fundament a pus în evidenţă cu pregnanţadiferenţierile şi similitudinile morfogeneticc între cele două tipuri de roci, particularităţi reflectate în peisajul cheilor prin forme distincte.

Cheile Ocolişelului

Primul sector de chei din partea sud-estică a Masivului Muntele Mare se dezvoltă în bazinul mijlociu al văii Ocolişelului, afluent pestînga al Arieşul. Are o lungime de aproape 600 m şi o orientare nord-vest - sud-est. Cheia Ocolişelului este departe de a atingespectaculozitatea celorlalte chei situate în imediata ei apropiere, ale Runcului sau Pociovaliştei (fig. 13 I). Aici litologia n-a fost darnică, n-a pusla dispoziţia factorului hidrologic agentul activ al modelării, roci care să permita atît o adîncire de amploare cît şi o conservare pe măsură.

Calcarele apar sub forma de benzi înguste aidoma unor apofize intercalate în rocile necarstificabile, şi au determinat apariţia în planulversanţilor, în primul rînd a celui stîng, a spinărilor prelungi de rocă vie, cu o morfologie specifică abrupturilor carstificate. Ele îngustează mult profilul transversal, care se lărgeşte imediat ce scapă de strînsoarea calcarelor. Versantul drept, mai masiv şi mai abrupt ca cel stîng dominăvalea, respectiv relieful de la est de aceasta, prelins domol către culoarul depresionar al Văii Iara. La partea sa superioară apar numeroaseţancuri şi mici abrupturi, mascate însă în cea mai mare parte de vegetaţia arborescentă existentă. De asemenea, se pot identifica aici cîteva pîlniicudeschiderea spre avale, ce nu sînt decît tronsoanele suspendate ale unor organis-me temporare de scurgere, care şi-au modelat îngustesectoare de chei adiacente. Fruntea versantului drept este un excelent loc de belvedere asupra întregului relief de la bordura estică a MasivuluiMuntele Mare, a văii Arieşului şi versantul nord-vestic al Trascăului.

Fig. 13. Cheile Ocolişelului (I), Runcului (II) şi Pociovaliştei (III).Cu ce rămîne vizitatorul din străbaterea Cheilor Ocolişelului este o întrebare la care se poate răspunde doar cunoscînd direcţia din

care acesta a venit. Pentru cel ce abordează sectorul de chei pornind de la est, adică începînd cu Cheile Ocolişelului, ele se vor constitui într-unveritabil preludiu al spectacularului şi ineditului. Dacă însă călătorul vine dinspre sud-vest, după ce a vizitat cheile Poşăgii, Pociovaliştei sauRuncului, peisajul mai blînd şi mai accesibil al Cheilor Ocolişelului se transformă într-o cădere de cortină fericită. Valea care a dat naştereacestor chei îşi are izvoarele pe versantul nord-vestic al Muntelui Boinic (1275 m) şi curge iniţial spre nord-est, pentru ca apoi să se orienteze

puternic spre sud-est. Pînă în perimetrul localităţii Valea Vadului ea străbate rocile cristalinului de Muntele Mare, reprezentat prin amfibolite şiroci verzi tufogene, în care şi-a despicat o vale adîncă, matura. În tot acest sector este cunoscută şi sub numele de Valea Vadului, dupălocalitatea cu acelaşi nume.

In aval de localitatea respectivă, faciesul se schimbă, apărînd depozitele cretacicului superior (santonian-campanian), reprezentate prin conglomerate, gresii, marne, calcare, precum şi ultimele ramificaţii spre nord-est ale calcarelor paleozoice ale Culmii Runcurilor. Valea s-aadîncit în aceste depozite, înlăturînd argilele roşii paleogene, larg desfăşurate la est de culoarul său, în Depresiunea Iara. Astfel, ea apare ca oformă de origine epigenetică, spre deosebire de cheile învecinate, grupate în categoria formelor de adîncire normală, în depozite cucaracteristici denudative relativ asemănătoare. Accesul în chei se face pe drumul care porneşte din şoseaua Turda -Cîmpeni, la confluenţaOcolişelului cu Arieşul, îndreptîndu-se spre localitatea Ocolişel (distanţa de 6 km). Satul, o aşezare tipică de vale, cu vatra alungită de o parte şide alta a cursului acesteia ne apropie de chei, după alţi 4 km parcurşi. Accesul auto este însă dificil, drumul de ţară fiind greu practicabil. Bazade cazare cea mai apropiată rămîne cabana Buru.

Cheile Runcului

Fără îndoială, Cheile Runcului reprezintă cea mai spectaculoasă străpungere morfologică a crestei calcaroase Vulturese (fig. 13 II), nuatît prin lungimea lor, care nu depăşeşte cu mult un kilometru, cît prin amploarea dezvoltării pe verticală, energia de relief în perimetrul cheilor depăşind uneori 450 m. Sînt situate în bazinul mijlociu al văii Runcului, respectiv în partea centrală a fîşiei carbonatice şi au o orientareaproximativă pe directia nord-vest - sud-est. Versanţii lor, unde roca vie aflorează cu nonşalanţă, rivalizează stînd faţă în faţă, cu culmea masivăa Bedeleului, de dincolo de Arieş.

Diversitatea morfologiei de detaliu, etalarea pe verticală a abrupturilor meandrele văii care scot în prim plan efortul apei de a-şi tăiadrumul, sînt cîteva valenţe turistice ale Cheilor Runcului. De fapt, ele impresionează încă de la intrare, prin faţada grandioasă, de un albimaculat al calcarelor. Pătruns în intimitatea celor doi versanţi atît de apropiaţi, senzaţia de copleşire, de fastuos şi grandoare este mai prezentăca oriunde. Nu ştii ce să admiri mai întîi: îndărătnicia apei de-a submina piatra sau migala ei de a-şi croi un drum plin de revelaţii estetice. Către

platoul de deasupra crestelor versantul stîng îşi trimite cornişele abrupte. Între ele sînt largi culoare degrohotişuri imobile şi, ici colo, suprafaţanetedă a unor repezişuri care, atunci cînd zăpezile se topesc sau vreo aversă învăluie cheile, devin active, rostogolind în talvegul văii şuvoaieînspumate.

Spre deosebire de alte chei, numărul peşterilor este mult mai redus cunoscîndu-se pînă la ora de faţă doar două cavităţi, între carePeştera de la Rune are o lungime de 378,5 m şi o denivelare de 63 m. Cauza acestui fenomen o vom găsi, desigur, în rezistenţa deosebită pecare o opun calcarele cristaline fenomenelor de denudare exo- şi endocarstică. Versantul drept este mai sobru, mai masiv. Abrupturile de la

partea superioară coboară în trepte, fiecare poliţă structurală devenind un pat germinativ pentru o vegetaţie îndărătnică, preocupată de aexploata fiecare colţişor care s-o apere de vînturi şi rostogolirile pietrelor. De altfel, modul cum se înfiripă şi se menţine vegetaţia în zonacheilor, în conditii atît de vitrege, este o adevărată minune ecologică care ar merita o ilustrare pe măsură, pentru că reprezintă un triumf algerminaţiei, al vietii şi edificării asupra inertului şi neproductivului. Vegetaţia însufleţeşte peisajul arid al majorităţii cheilor, îl fertilizează,nuanţîndu-i fizionomia şi culorile, mai ales toamna cînd paleta cromatică se diversifică, reliefarea prin contrast devenind mult mai accesibilă. Înacest anotimp nu trebuie să fii botanist pentru a putea înregistra marea diversitate a speciilor care o compun, ea ţi se expune fără ascunzişuri, cudisponibilitatea celui care nu are nimic de pierdut. Pentru ca efortul de-a se căţăra pe fruntea cornişelor sau pe trupul pilierilor stîncoşi răsplătitde o favoare indiscutabilă : protecţia absolută. Cheile Runcului sînt opera văii cu acelaşi nume, care-şi adună apele prin intermediul a treiafluenţi (Belioara, Tisa şi Jgheburoasa) din partea de nord-vest a culmii formate din calcare cristaline. În amonte de chei ea evoluează în rocicristaline paleozoice (şisturi şi amfibolite) care vin în contact cu calcarele de aceeaşi vîrstă. Avem astfel o reţea hidrografică organizată, încă dela început, pe roci dure, antecarbonifere, pe care le-a fragmentat şi înlăturat, croindu-şi un culoar de o maturitate evidentă. Deoarece în evoluţiasa valea n-a intersectat faciesuri diferite ca duritate, adîncindu-se în roci cu o rezistenţă similară, cheia nu poate fi integrată în categoria celor epigenetice, dar nici celor antecedente. Arealul în studiu a fost afectat de mişcări de ridicare sau de coborîre în bloc, conservînd astfel ritmul deadîncire al rîului la aceiaşi parametrii pe întreaga lui lungime. Cheile au rezultat prin adîncire normală fiind, din acest punct de vedere,ilustrative pentru tipul respectiv. Comportamentul relativ asemănător al dolomitelor ankeritice şi al calcarelor la atacul apei este cît se poate deelocvent în cheile analizate. Sectorul din amonte, dinspre localitatea Lunca Largă, este modelat în dolomite cristaline iar celdin avale, în calcarede acelaşi tip, contactul dintre cele două categorii de roci remarcîndu-se uşor în partea centrală a cheilor.

Dacă morfologia majoră nu introduce deosebiri frapante în peisaj, ambele sectoare prezentînd versanti abrupţi şi masivi, cea dedetaliu însă scoate în evidenţă particularităţile intime ale rocii, reacţia ei la atacul agenţilorexogeni. Relieful grefat pe dolomite ankeritice estecaracterizat de prezenţa formelor de alterare fizică - turnuri, creste, zimţi etc - în vreme ce pe calcare datorită durităţii lor la eroziune, a avut loco denudare în pînză areală, prin disoluţie, care a şlefuit parcă suprafaţa versanţilor.

Vizitarea Cheilor Runcului nu ridică probleme dificile. Drumul de acces desprins din aceeaşi axă directoare care este pentru Munţii



Apuseni valea Arieşului trece prin localităţile Ocoliş şi Runc, ajungînd, după nici 6 km, la chei. Şoseaua se continuă printre pereţii acestora -neasfaltată, dar bine întreţinută - pînă în localitatea Lunca Largă.

Cheile Pociovaliştei

Aşa cum exprimă şi topicul adoptat, Cheile Pociovaliştei sînt amplasate în bazinul mijlociu al pîrîului cu acelaşi nume, afluent pedreapta al văii Ocolişului (fig. 13 III). Lungimea sectorului de îngustare depăşeşte 2 km, situîndu-se, din acest unghi, în fruntea unei ierarhii

posibile a cheilor din Masivul Gilău - Muntele Mare. Dezvoltarea mai amplă a fierăstruirii morfohidrografice se datorează faptului că valea încauză traversează fîşia carbonatică în zona ei de maxima lăţime, dar şi a meandrării largi în calcare.

In Cheile Pociovaliştei, se individualizează două sectoare caracterizate printr-o rară spectaculozitate, şi anume cele două porţi de

intrare în chei din amonte şi avale. Dincolo de ele relieful îşi atenuează proporţiile, versanţii se îndepărtează insensizabil, fără a renunţa însă întotalitate la sacra tendinţă, specifică reliefului de disoluţie, spre verticalitate. Microclimatul diferenţiat pe cei doi versanţi, în corelaţie cuexpoziţia lor, a pus o amprentă hotărîtoare asupra morfologiei de detaliu. Peretele stîng al cheii, mai expus amplitudinilor termice diurne, se

prezintă cu un indice de fragmentare sporit şi, în consecinţă, cu o spectaculozitate mai pronunţată. Cu totul alta este situaţia în cazul versantuluidrept, orientat spre nord, în mare parte împădurit, mai unitar morfologic, poate datorită şi faptului că bogatul covor arborescent îi estompeazămult declivitatea şi fragmentarea. Contrastul peisagistic tranşat între cei doi versanţi ridică valenţele recreative ale cheii la cote superioare. Iar dacă rămîi să îi contempli darurile de pitoresc şi insolit, privind firavul fir de apă din albie te întrebi cum a reuşit, cu slabele lui mijloace, sădăltuiască o asemenea cicatrice profundă, ornamentată cu cele mai alese arabescuri. Răspunsul se poate afla doar incidental, cu ocazia uneiaverse în chei, cînd debitul creşte subit, devenind ameninţător, iar şiroirile de ape pe versanţii nuzi rostogolesc pietrele dislocate înspre vale, îna cele clipe efemere, valea evoluează mai mult decît în mulţi ani de linişte şi armonie

Izvoarele văii Pociovaliştei pornesc de sub faleza abrupt a vîrfului Scăriţa (1382 m). Iniţial, valea are o direcţie vest - est, apoi, pemasură ce se apropie de calcare, primeşte o orientare nord-vest - sud-est, vrînd parcă, să evite o încleştare iminentă. Totul rămîne însă o simplăaparenţă deoarece, în locul unde se iveşte prima slăbiciune a rocii, nu ezită a se avînta din nou spre sud-est, despicînd profund bara calcaroasă.Geneza şi evoluţia văii, respectiv a Cheii Pociovalişte copiază îndeaproape geneza şi evoluţia văii Runcului, aflată în imediata apropiere.

Asemănător acesteia, valea Pociovaliştei a evoluat permanent într-un pat constituit din depozite paleozoice - şisturi cristaline, amfibolite şicalcare cristaline - pe seama cărora s-a adîncit. Ea s-a grefat, în amonte de chei, la contactul dintre două tipuri de roci, versantul drept fiindreprezentat de culmea calcaroasă Vulturese (1200 m) iar cel stîng din şisturile şi amfibolitele vîrfului Şes (970 m).

Altitudinile cu ceva mai ridicate ale culmilor cu substrat litologic carstificabil ar putea conduce la supoziţia existenţei unei diferenţieriîn intensitatea denudării acestora, în comparaţie cu rocile cristaline necarstificale. Observaţiile întreprinse asupra morfologiei de detaliu grefată

pe ambele categorii de roci, indică o intensitate mai ridicată a alterării fizice pe roca necalcaroase, în comparaţie cu calcarele cristalinealăturate. Pe suprafaţa acestora din urmă relieful de dezagregare şi alterare (cunoscut frecvent sub denumirea de relief calcaros) prezintă într-adevăr, forme mai limitate ca varietate şi amploare. Decalajul între rata de denudare pe cele două tipuride roci este astfel menţinut în limiteapropiate de intervenţia coroziunii, principalul agent de modelare carstică. Ea acţionează asupra calcarelor prin dizolvare areală, de unde şiaspectul de suprafeţe netede ale abrupturilor calcaroase din chei. Dar, intervenţia coroziunii pe suprafeţele versanţilor este strict dependenta de

prezenţa apei nesaturate în CaCO3, ceea ce limitează perioada ei de acţiune la intervalul cu precipitaţii sau strat de zăpadă.Dimpotrivă, în talvegul văii, unde aportul de apă este permanent, rata de denudare creşte, primind valori mult mai mari în carst decît

în necarstificabil, fapt ilustrat de coborîrea accentuată a talvegului în perimetrul carbonatic.Cheile Pociovaliştei sînt, şi în ceea ce priveşte accesul turistic, favorizate. Fără a fi eclipsate, ca atractivitate, de Cheile Runcului, ele

atrag (sau îndreaptă, după caz) drumeţii de la, şi înspre acestea. Pentru că cei doi kilometri de drum carosabil ce le desparte de centrul aşezăriiRune nu sînt decît un răgaz binemeritat oferit turistului între un obiectiv şi altul, pentru a-şi,,depozita" în memorie impresiile, pentru a-şi faceordine în propriile revelaţii.

Cheile Poşăgii

Cheile Poşăgii (fig. 14) beneficiază, deocamdată, de o mai buna cunoaştere, respectiv popularizare faţă de celelalte îngustărimorfologice din Masivul Gilău - Muntele Mare, poate datorită izbucului, intermitent Bujorul, intrat încă de la începutul secolului (alături de numai puţin renumitul izbuc de la Călugări, din Munţii Codru-Moma) în literatura de specialitate; poate drumului mai scurt spre Scăriţa-Belioara,spectaculoasele obeliscuri de calcare din sud-estul Masivului Muntele Mare sau poate nedeii care, la fiecare 15august, adună mii de oameni lamănăstirea Poşaga, construită pe terasa din apropierea cheilor; ori mai degrabă datorită tuturor acestor factori ce-au transmis renumele dincolode liniile înguste ale orizontului local.

Cheia este situată în extremitatea sud-vestică a Culmii Vulturese, respectiv în bazinul mijlociu al văii Poşăgii. Deşi lăţimea cresteieste aici foarte redusă, prin marele meandru descris în interiorul arealului calcaros îşi ridică lungimea la aproape 1 km. Cheile Poşăgiireprezintă, prin ele însele, un obiectiv turistic de certă valoare, de o mare atractivitate. Se pune însă problema de principiu, mai ales într-unastfel de context spaţial, al existenţei pe o suprafaţă limitată a mai multor obiective de acelaşi gen, dacă peisajul cheilor, frecvent întîlnite întoate grupele montane ale Apusenilor, nu devine mai puţin interesant prin repetare, prin punerea la dispoziţia cererii turistice a aceleiaşi oferte.Dacă privim lucrurile la un nivel mai ridicat de generalitate, în ansamblul lor, toate cheile seamănă între ele, toate reprezentînd o forma (şi nuforme!) de relief. Turistul adevărat nu se mulţumeşte însă cu generalităţi. El caută ineditul detaliilor şi spectaculosul derivat din nerepetarea(decît incidentală) a factorilor modelatori. Astfel privite, fiecare cheie îşi are propria sa personalitate, peisajul său specific, care o diferenţiazăde celelalte, aşa cum fiecare peşteră îşi are dimensiunile şi morfologia sa proprie, inimitabilă.

Dar, pe lîngă abrupturile din chei, cele două izbucuri, Bujorul, renumit prin intermitenţa sa, situat la baza versantului drept, şi,,Izbucul de sub drum", situat la baza versantului stîng - probabil este vorba de acelaşi drenaj subteran ivit la suprafaţă prin ramificaţiileaceleiaşi conducte principale - completează inspirat oferta turistică, prin ineditul apariţiei la suprafaţă a apei subterane, prin taina ce-o ascundedrumul ei subpămîntean. De asemenea, la intrarea în chei, dinspre avale, se află mănăstirea Poşaga, o adevărată bijuterie de sculpturăromănească. Ìntreaga istorie a Ţării Moţilor şi a neamului românesc, de la Traian şi Decebal, este imortalizată în frontispiciul porţii sale,întreaga concepţie despre frumos şi eternitate a poporului nostru emană din încrustaţiile uşilor, pereţilor şi clopotniţei; mostră de perpetuare atalentului şi vigoarei sculptorilor români, în acest material pe care l-am stăpînit, cunoscîndu-i tainele, ca nimeni alţii - lemnul. Material în careau sculptat atît nemuritorii anonimi din Maramureş, cît şi cel care a revoluţionat arta modernă: Constantin Brăncuşi.

Fig. 14 Cheile Poşagii Nu departe de chei, la nici 3 km depărtare, după ce urci pe firul molcom al văii Belioarei, ajungi sub Colţii lui Balmoş (sau ai

Bleanţului), adevărate contraforturi ale uneia dintre cele mai pitoreşti creste din Munţii Apuseni: Scăriţa - Belioara (şi nu Scărişoara - Belioara,cum greşit se mai menţionează în literatura de specialitate). Pe fruntea ei se desfăşoară un platou somital îngust numit Şesul Craiului, declaratrezervaţie botanică, cu o suprafaţă de 225,7 ha. Sînt ocrotite astfel o serie întreaga de plante endemice pentru Munţii Apuseni, cum sîntcăldăruşa (Aquilegia subscaposa), garofiţa ( Dianthus spiculifolius, Dianthus Julii Woljii), precum şi plante arctice (Arctostaphylos uva ursi -strugurii ursului) sau sudice (Juniperus Sabina - jneapăn tîrîtor) etc.

Dar, Cheile Poşăgii, poarta de acces spre aceste comori peisagistice şi floristice este ameninţată cu distrugerea prin continuarea



exploatării calcarului în cariera amplasată în versantul lor stîng. Este necesară, de asemeni asfaltarea celor numai 7 km de şosea ce despartecentrul localităţii Poşaga de chei, înlăturîndu-se astfel şi influenţa negativă a prafului asupra sculpturilor mînăstirii. Din punct de vedere genetic,îngustarea de la Poşaga se încadrează în grupa cheilor de adîncire normală. Valea Poşăgii îşi adună apele din zona de aflorare a granitului deMuntele Mare, respectiv de la contactul calcarelor cristaline paleozoice ale Scăriţei cu amfibolitele şi micaşisturile seriei de Someş (prin valeaBelioarei, axată pe falia ce separă cele două faciesuri deroci cristaline).

In bazinul superior, direcţia de drenaj este vest-est, orientare care se schimbă treptat spre sud-est, cheile reprezentînd un punct major de inflexiune. Adîncirea văii în zona cheilor a urmat, ca şi în cazurile precedente, legile eroziunii normale, dictate de prezenţa nivelului de bazalocal, Arieşul. Participarea eroziunii selective alături de disoluţie a accelerat evolutia în profunzime, iar endocarstificarea, certificată deexistenţa unor drenaje subterane, a căror resurgenţe sînt tocmai cele două izbucuri de la intrarea în chei, şi-a făcut şi ea prezenţa. Traseul maides practicat de vizitatorii obiectivelor turistice din bazinul văii Poşăgii porneşte de la confluenţa cu Arieşul, respectiv din şoseaua Turda -Cîmpeni. După 1,5 km ajungem în centrul comunei Poşaga, o veche aşezare moţească, unde portul popular, tradiţiile şi obiceiurile poarta o

puternică tentă arhaică. în continuare, drumul urca, nemodernizat, dar accesibil mijloacelor auto, pînă la chei (5,5 km), iar de aici pînă subScăriţa (alţi 4 km). Bazele de cazare lipsesc în apropiere, cabana Băişoara aflîndu-se la 6,5-7 ore de mers. Potenţialul turistic apreciabil alacestei zone reclamă cu stringenţă, în scopul dublu, al protecţiei şi valorificării eficiente, construirea a unei cabane turistice la poaleleabrupturilor Scăriţei.

CHEILE DIN MUNŢII METALIFERI

Metaliferii pot fi consideraţi, în contextul litologic mozaicat al Munţilor Apuseni, grupa montană cu cea mai mare dispersie asuprafeţelor calcaroase. Le întîlnim, astfel, în partea de sud-est, la nord de Geoagiu, în culmile Pleaşa Ardeului şi Pleaşa Mare; la nordul zoneimuntoase, acolo unde faciesul calcaros paleozoic al Platoului Poieni se află în vecinătatea calcarelor jurasicedin culmea Grohot-Tomnatic-Piatra Helenească; la sud, în anticlinalul Boi - Rapolţel, dar şi la sud-vest, în zona Zam - Cărmăzăneşti. Deşi Platoul Poieni prezintă o mai largăşi unitară răspîndire a calcarelor, cheile apar doar periferic, în locurile unde reţeaua hidrografică şi-a croit o albie subaeriană. Cheile CrişuluiAlb şi ale Văii Morilor sînt dovezi modeste ale unei carstificări ce a primit aici tente cu totul şi cu totul particulare.

Dimpotrivă, în bazinul văii Geoagiului, calcarele s-au opus, printr-o dispunere în culmi orientate vest - est, pornirii apelor de a seîndrepta spre sud, către Mureş. Ca urmare, densitatea cheilor creşte. În două culmi, de 4 - 5 km lungime şi cîteva sute de metri lăţime se găsesccinci sectoare de chei spectaculoase: cheile Cibului, Băcîiei, Glodului, Ardeului şi Madei. în zona Bulzeşti, văile Uibăreştilor şi Ribicioareisecţionează oblic Culmea Grohot-Piatra Helenească, iar cheile scot peisajul din anonimat, înviorîndu-l; prin Podul natural de la Grohot,renumele lor a depăşit demult sfera interesului local. Mici sectoare de chei apar şi în klippele şi olistolitele din zona Băiţa-Crăciuneşti sau înfîşia calcaroasă dintre Zam şi Cărmăzăneşti, din partea vestică a Metaliferilor.

Cheile din bazinul văii Geoagiu

Rîul Geoagiu cu afluenţii săi Cibul, Ardeul şi Mada (Balşa), drenează colţii de sud-est al Munţilor Metaliferi, o regiune alcătuitădintr-un mozaic petrografic rar întîlnit. Flişului cretacic al stratelor de Bozeş (conglomerate, gresii, marne) i se asociază complexul ofiolitic şi oserie de masive calcaroase jurasice de o mai mare sau mai mica extensiune. Reţeaua fluviatilă care drenează Metaliferii se împarte în trei rîuricolectoare: Mureşul, la sud, CrişulAlb şi Arieşul la nord, rîuri orientate aproximativ est-vest astfel că afluenţii lor se dispun, într-un număr apreciabil, pe direcţia nord-sud, cum este şi rîul Geoagiu. Cele două masive calcaroase din bazinul sau au o forma lenticulară, cu axa mare

dispusă pe direcţia est-vest, Pleaşa Ardeului (855 m)la nord şi Pleaşa Mare (712 m) la sud, afluenţii Geoagiului intersectîndu-le în unghi drept.Din traversarea lor s-au individualizat următoarele sectoare de chei: Cibului, Băcîiei, Glodului, Ardeului şi Madei. Aşezarea celor două masivefaţă în faţă, la mica distanţă unul de altul,a permis văilor Cibului şi Ardeului să-şi sculptezc cîte două sectoare de chei,ale Cibului şi Băcîiei pevalea Cibului; ale Glodului şi Ardeului pe valea Arieşului. Doar valea Madei, care prin dispoziţia sa vestică nu intersectează Pleaşa Ardeului, semulţumeşte cu un singur sector de îngustare mai important, cel modelat în Pleaşa Mare, în amonte de localitatea Mada. Cum în literaturageografică întîlnim frecvent menţionate doar cheile Cibului şi Madei, riscul confuziilor este mare datorită existenţei de fapt a cinci sectoaredeîngustare caracteristice; în consecinţă, precizarea denumirilor pentru fiecare sector în parte şi analiza lor independentă ni se pare mai mult decîtnecesară.

1. Cheile Cibului (fig. 15 1). Situate în partea de est a Culmii PleaşaArdeului, Cheile Cibului se desfăşoară pe 1,4 km lungime, avalde localitatea Cib (gospodării răzleţe aparţinînd acestei aşezări regăsim şi în perimetrul cheilor, în zonele de lărgire ale luncii).

Coborînd clinele domoale ale vîrfului Plaiul, ce se înalţă în partea nordică a localităţii, şi traversînd vatra locuită a Cibului - un satalungit, cu textură răsfirată - rămîi surprins de brusca apariţie în peisaj a abrupturilor din Pleaşa Ardeului, adevărat meterez stîncos, careînchide, spre sud,orizontul. Spre vîrful crestei golaşe calcarul radiază cu dezinvoltură, roca vie apărînd la suprafaţă pe mari întinderi, iar spinările ei ascuţite seamănă unor contraforturi sortite a înfrunta perenitatea. Doar firul văii, direct implicat în geneza acestor forme atît dediverse ca înfăţişare, şerpuieşte prin meandre de rocă, călătorind spre avale. Abrupturile definesc măreţia acestor chei, ele înmagazinează înverticalitatea lor o atracţie greu estimabilă. Nişele şi intrările de peşteră, deschise peste tot unde apa a avut posibilitatea să pătrundă înmărantaiele pietrei, ne fac semne dintr-un ochi misterios. Doar grohotişurile, prin curgerea lor lentă, dezmint impresia de veşnicie, dedurabilitate. Cariul vremii, slujindu-se de colţii apei, dezmembrează structurilc cele mai trainice. Dar şi căderile au măreţia lor, iar piatramunţilor ştie cum să piardă - cu grandoare şi demnitate.

Formarea cheilor a urmat o cale simplă. Pîrîul Cibului îşi adună izvoarele de pe versantul sudic al vîrfului Plaiul, alcătuit din strateaparţinînd flişului cretacic. Meandrînd, el se îndreaptă spre sud, unde decopertează în albie, prin adîncire, calcarele din actuala culme PleaşaArdeului. Nerenunţînd, în momentul intersectării acestor roci dure la traseul sau, el a generat, prin epigeneză, cheile menţionate. Ca şi în altecazuri, calcarele prin structura lor intimă, au încetinit procesul de coborîre al patului văii, jucînd rolul nivelului de bază de origine litologică. Înamonte, pe seama gresiilor şi marnelor cretacice, s-a conturat un veritabil bazinet depresionar în vatra căruia este cantonată localitatea Cib.Ruptura de pantă din zona cheilor este trădată în relief de existenţa a numeroase repezişuri, localizate în sectoarele median şi inferior.Morfologia îngustării relevă o desfăşurare a străpungerii sub forma unei pîlnii cu deschiderea spre avale, cei doi versanţi îndepărtîndu-se treptatşi pierzînd din verticalitate şi înălţime. În plan superior, valea rămîne largă, peretii depărtaţi. Ea este străjuită de cîteva abrupturi impresionante,cum ar fi Dealul Corbului (662 m) şi Cepturarul, pe stînga, Piatra Ceretului, Piatra Mijlocie şi Vînătorea pe partea dreaptă. La baza lor seremarcă o treapta asemănătoare unei terase, parazitată de glacisuri. Declivitatea redusă şi solidificarea intensă au facilitat instalarea pe podul eia unor gospodarii prospere. Rîul şi-a continuat însă aprofundarea pe verticală modelîndu-si o noua cheie la nivel inferior, mai îngustă şi maisalbatecă.

Fig. 15. - Cheile din bazinul văii Geoagiu. I , Cheile Cibului; II. Cheile Băcîiei; III , CheileGlodului; IV, Cheile Ardeului; V , CheileMadei.

Morfologia de detaliu a versanţilor scoate în evidenţă bogăţia formelor de coroziune-eroziune (lapiezuri, nişe, surplombe, piscuri deforma piramidala, polite structurale) sau de dezagregare fizică (fisuri şi grohotişuri). Remurcabile sînt, prin desfăşurarea spaţială şi varietateatipurilor genetice lapiezurile din Piatra Ceretului şi de pe versantul sudic al crestei Vînătarea, după cum abrupturile din Piatra Mijlocie şi Piatra



Corbului domină relieful limitrof cu autoritate. Valea Presurii confluează cu Cibul în perimetrul cheilor. În coasta versantului stîng, unde areloc această confluentă, ea şi-a sculptat propriul său sector de chei, care, deşi liliputane, sporesc fragmentarea şi, implicit, spectaculozitateareliefului. Se poate deci concluziona că rîul Cibului a dus, prin evolutia sa la apariţia unei forme de relief majore, cu un stadiu primar ajuns lamaturitate şi unul secundar în plină afirmare.

Dinspre culoarul Mureşului accesul la chei este lesnicios. Punctul de plecare îl reprezintă halta CFR Geoagiu (şoseaua E 60 trecînd prin imediataapropiere a haltei respective). De aici pînă la Băile Băcîia, pe o distanţă de18 km, drumul este asfaltat. În continuare, un drum deţară urca prin chei,pînă la Cib (circa 4 km). A doua cale de acces se desprinde la kilometrul 6 din şoseaua nemodernizată Zlatna - AlmaşulMare, în vîrful Plaiului şi coboară, însoţind firul văii Cibului pînă la chei (1 oră şi 15 minute de mers).

2. Cheile Bacîiei (fig. 15 II). Aval de Cheile Cibului, într-o fîşie de marne şi gresii cretacice, valea se lărgeşte, caracterul de cheiedispare, relieful îşi atenuează declivitatea şi asperităţile. Un antract, desigur, între două acte, o sincopă peisagistică avînd rol de-a separa celedouă sectoare de chei modelate în lunga sa evoluţie de către Cib. Dar, fîşia tampon nu măsoară decît un kilometru, ea extinzîndu-se pînă laintrarea, dinspre amonte, în Cheile Băcîiei. Atractivitatea acestui sector de îngustare izvorăşte din sentimcntulde austeritate şi măreţie pe care ţi-l insuflă străbaterea lor. Drumul, ce se strecoară, paralel cu Cibul, printre cei doi pereţi, departe de a le afecta intimitatea, aduce o nota deaccesibilitate, stimulînd privirilor dorinţa de a rămîne şi rătăci de pe un versant pe altul, de a căuta suportul material, deseori greu de decelat, alarborilor cocoţaţi pe cornişele stîncoase.

Aval de chei, şi de localitatea Băcîia, la contactul dintre calcare sinecarstificabil, apar apele minerale, intrate deja în sfera valorificării.Incă un obiectiv turistic demn de semnalat. Geneza şi evolutia cheilor Băcîiei sînt întru totul asemănătoare cu cea a sectorului din amonte.Epigeneza rămîne astfel un fenomen aproape generalizant pentru formele de străpungere hidrogeologică din Munţii Metaliferi. Morfologic,cheile păstrează caractere similare sectorului din amonte, deşi versanţii lor se apropie mai mult determinînd apariţia unui profil transversalîn ,,V" ascutit. De asemenea, treapta morfologică sub forma de terasă nu este prezentă, cheia fiind unitară pe întreaga suprafaţă verticală dedesfăşurare a versanţilor. Fragmentarea acestora este şi mai redusă. Comparînd acest parametru al sectoarelor de chei din Pleaşa Ardeului şi alcelor din Masivul Pleaşa Mare, se observă că la cele din prima grupă relieful de dezagregare şi alterare este mult mai larg răspîndit, în vreme ceversanţii cheilor sculptate în Pleaşa Mare au o desfăşurare unitară, cu un indice mai scăzut de fragmentare. Cauza se ascunde în caracteristicile

litologice şi structurale ale calcarelor, litoclazarea şi textura spunîndu-şi cuvîntul în ceea ce priveşte ritmul impus denudării. Lungimeasectorului de chei atinge 600 m. În amonte, versanţii încătuşează valea. Cele două vîrfuri, Curăturii, pe versantul drept, şi Alacul, pe cel stîng,se înalţă semeţe deasupra cîtorva cornişe prelungi, lipsite de vegetaţie. Peste tot se ivesc lapiezuri şi grohotişuri, precum şi o serie de arcade şiguri de peşteră (cea mai lungă peşteră avînd 162 m – Peştera cu Trei Guri). Vegetaţia este răspîndită doar în partea superioară a versanţilor subforma unor căciuli stufoase. Pentru a vizita acestei chei este suficient să urmăm drumul descris anterior, dinspre Geoagiu - Bozeş, pînă amontede localitatea Băcîia, unde se află cheile, sau să continuăm drumul aval de cheile Cibului (în cazul cînd am venit în zonă dinspre Zlatna -Almaşu Mare) cu încă 1,5 km, pînă intrăm de asemenea în interiorul îngustării Băcîiei.

3. Cheile Glodului (fig. 15 III). Cine urcă, pe poteci şerpuitoare, pornite din chiar inima Cheilor Cibului, spre vîrful crestei PleaşaArdeului, în intenţia de a o străbate de la est la vest, are surpriza ca, după nici 2 km, să sosească deasupra altui sector de chei. O nouăstrăpungere hidrografică fragmentează aşadar culmea Ardeului, compartimentînd-o în trei blocuri delimitate de abrupturi impunătoare. Este ceadatorată pîrîului Ardeului, care după ce-şi consolidează bazinul de recepţie pe necarstificabil, intră în calcare generînd o îngustare ceimpresionează privitorul prin salbăticia ei. Deşi cheile sînt situate în mijlocul unei zone puternic umanizate, ele au devenit, prin inaccesibilitate,un areal puţin străbătut şi cunoscut din punct de vedere turistic. Doar cei pasionaţi se încumetă să înfrunte repezişurile şi bulboanele albiei, sau

alpiniştii dornici de a le escalada abrupturile. Oferta atractivă a acestor chei nu este cu nimic mai prejos decît cea a suratelor sale din apropieresau de aiurea, cu atît mai mult cu cît poduri naturale, cum este cel din coasta Masivului Cetăţeaua, nu se întîlnese la tot pasul.La originea acestor chei stă tot epigeneza. Dar, spre deosebire de Cheile Cibului, unde maturitatea văii este elocventă, în Cheile

Glodului (topic adoptat după cel al localităţii din amonte) relieful prezintă mai degrabă semnele unei tinereţi evidente. Profilul transversal alvăii reliefează un talveg extrem, de îngust, care ocupă, pe mari porţiuni, întreaga albie, ceea ce face accesul dificil dintr-o parte în alta aîngustării morfologice. Declivitatea versanţilor rămîne accentuată, iar procesele de modelare mult mai active. Şi Cheile Glodului posedă, în

profilul longitudinal al văii Ardeului, un sector cu ruptură de pantă, determinată de acţiunea eroziunii selective, calcarele opunînd o rezistenţăsporită agentului modelator. Abrupturile versanţilor şi, în primul rînd, cel al vîrfului Cetăţeaua, de pe versantul drept, pun în prim plan, la partealor superioară, o salbă de piscuri piramidale, despărţite de ogaşe adînci. Tot în aria acestui versant apare un frumos pod natural a căruideschidere subterană este înţesată de o parte şi alta, de o abundentă vegetaţie arborescentă. Avem de-a face desigur, cu o relicvă morfologicăendocarstică, rîul care a sculptat acest sector de peşteră de versant, părăsind-o şi adîncindu-se, alături, în condiţii subaeriene.

Singurul drum de acces care ne apropie cel mai mult de aceste chei rămîne şoseaua Geoagiu - Balşa, prin localitatea Ardeu. Dincentrul aşezării menţionate, de lîngă magazinul universal, se ramifică, spre dreapta un drum de ţară ce urcă pînă la ultima gospodărie edificatăîn preajma intrării în chei (2 km). De aici în amonte, pe firul apei, totul iese de sub incidenţa omului, natura îşi este propria stăpînă. Nici o

potecă, nici un drum nu merg mai departe, pereţii calcaroşi par un zid de netrecut, inexpugnabil. Doar firul văii, asemenea firului legendar alAriadnei, se strecoară totuşi, încătuşat în largi meandre. Cheile pot fi abordate şi din amonte spre avale, pornind din localitatea Glod,dificultăţile rămînînd însă aceleaşi.

4. Cheile Ardeului (fig. 15 IV). În despicătura spectaculoasa desfăşurată aval de localitatea Ardeu, unde ,,atracţia" exercitată decalcarele intens litoclazate asupra apelor este mai ilustrativă ca oriunde, rîul Ardeu, la fel de viguros ca Cibul, parcurge cel de-al doilea sector de chei ale sale, lung de 500 m. În ciuda dimensiunilor modeste, forma afirmă cu detaşare particularităţi de geneză şi evoluţie inedite, cu totuldiferite în comparaţie cu tronsoanele de îngustări învecinate. Ele transpar din îngustimea deosebită a profilului transversal, desfăşurat sub formaunui ,,U" cu braţele foarte strînse, astfel ca la etaj, cînd debitul apei atinge valori extrem de reduseea reuşeşte totuşi să ude întreaga albie a văii.Pereţii care o străjuiesc sîntverticali, cel drept, cu o înălţime de circa 200 m, în vreme ce versantul stîng are o desfăşurare mult mai redusă. În

plan, cheile apar sub înfăţişarea unei potcoave cu convexitatea orientată către versantul drept, al vîrfului Cornet, iar concavitatea spre cel stîng,al Masivului Cetăţuia.

Deşi au dimensiuni reduse, atractivitatea cheilor Ardeului este invers proportionate cu desfăşurarea lor, adică deosebită. Se detaşează,încă de la prima privire îndreptată asupra reliefului lor, cuveta versantului drept, abruptă şi înaltă, foarte înaltă, cu numeroase cornişe şi

surplombe. La baza sa se deschide intrarea somptuoasă a peşterii Coapta Sîrbilor (51 m lungime), mascată însă de o perdea densă de arbori.Deşi mult mai scund, versantulstîng, Dealul Cetăţuia, oferă un inedit punct de belvedere asupra întregului arc dăltuit în piatră de apele văiiArdeului. Dar, cariera implantată pe muchia sa riscă să transforme Cheile Ardeului într-un obiectiv total compromis pentru turism, să-i afectezeiremediabil resursele atractive.

Geneza şi evoluţia acestor chei se diferenţiază faţă de celelalte patru sectoare din bazinul văii Geoagiu, fiind mult mai complexe, maiinteresante. Astfel, o lungă perioadă de timp, valea Ardeului a evoluat la contactul dintre calcare şi necarstificabilul cretacic, mult mai uşor denudabil, adîncindu-se în consecinţă şi avînd caractere de asimetric evidentă: versantul drept, calcaros, mai abrupt, iar cel stîng mult maidomol, mai atenuat ca declivitate. La nivelul înşeuării situate în partea estică a cheilor, prin care trece actualmente şoseaua spre Balsa, are loccaptarea subterană a rîului, probabil datorită unor litoclaze interceptate în versant. Abia în acest moment începe istoria morfogenetică a cheilor



pe care le admirăm noi astăzi. Odată captat, rîul şi-a lărgit şi adîncit canalul de drenaj, generînd o peşteră al cărei tavan, denudat de la suprafaţă, prin eroziunea de versant, şi subminat în subteran prin coroziune remontantă, s-a prăbuşit, formîndu-se tronsonul de chei. În sprijinul acesteiopinii vin cîteva elemente morfologice ilustrative, şi anume:- existenţa unei linii a paleoversantului care, pornind din vîrful Masivului Cornet, se continuă şi pe versantul estic al Masivului Cetăţuia. Ea afost întreruptă, evident, de o prăbuşire, în zona deschiderii cheii;- verticalitatea celor doi pereţi şi existenţa numeroaselor surplombe atestă o modelare gravitaţională intensă a versanţilor, nedesăvîrşităniciastăzi; fapt ce susţine tinereţea sectorului de chei şi prezenţa prăbuşirilor care au generat abrupturi;- geneza înşeuării amintite printr-un proces de meandrare trebuie exclusă, deşi Dealul Cetătuia are multe din atributele popinelor de meandru,datorită energiei sale mari de relief şi diferenţierii existente în ceea ce priveşte rezistenţa la denudare a celor două tipuri de roci aflate în contact.Este de la sine înteles că, în absenţa unor litoclaze majore, care au captat şi direcţionat curgerea de suprafaţă în subteran, rîul ar fi continuat săse adîncească la zona de contact sau pe seama rocilor necalcaroase, mai prielnice denudării.

Cheile Ardeului reprezintă aşadar un exemplu unic, ilustrativ, pentru predilecţia apelor de a-şi croi drum de scurgere prin calcare,chiar şi atunci cînd au la dispoziţie roci mult mai puţin rezistente la eroziune, cum au fost cele din cazul de faţă.

Ele pot fi vizitate pornind din şoseaua Geoagiu - Balsa, respectiv din înşeuarea Dealului Cetăţuia, unde, după circa 200 m de la şosea,coborîm firul apei, pe care-1 putem urma spre amonte sau avale, dintr-un capăt în altul al cheilor. Deoarece, chiar şi la debite foarte mici alerîului, întreaga albie este inundată, străbaterea cheilor presupune, inevitabil, trecerea prin apa.

5. Cheile Madei (fig. 15 V). Dacă ar fi să alegem un final potrivit pentru periplul nostru prin zona carstică din bazinul văii Geoagiu,cred că ar putea proveni din vizitarea Cheilor Madei, adică a îngustării situată în extremitatea vestică a Culmii Pleaşa Mare (712 m). Importanţa

peisagisticaa ferăstruirii în cauză rezultă din particularităţile sale morfogenetice şi fizionomice inedite, din desfăşurarea sa spaţială, care întrece,atît în lungime (2,5 km), cît şi prin energia de relief a versanţilor (300 m) pe toate celelalte.

In literatura de specialitate cheile sînt cunoscute sub trei denumiri şi anume: Cheile Geoagiului (topic preluat de la valea Geoagiu),Cheile Balşei (de la localitatea Balşa, dar şi de la topicul văii Balşei) şi Cheile Madei. Considerăm ca cea mai potrivită ultima denumire, nufiindcă este cea mai eufonică, ci şi pentru faptul că, într-o abordare din aval spre amonte, localitatea Mada este cel mai apropiat avanpost,

întinzîndu-şi vatra pînă în chei. Dimpotrivă, aşezarea Balşa se află situată la 3 km de intrarea lor, înspre amonte. Cît priveşte topicul de CheileGeoagiului, utilizarea lui poate naştere la confuzii, toate celelalte sectoare de chei analizate fiind situate bazinul hidrografic al acestei văi,numită astfel, în toponimia locală, după confluenţele de la Bozeş, deci aval de localitatea Mada şi de cheile respective. Pitorescul Cheilor Madei

poate satisface, în general, cererea turistică locală, bineînţeles, în condiţiile amenajării unor poteci de acces care să străbată de la un capăt laaltul (în perioadele cu debite crescute vizitarea actuală este imposibilă, datorită inundării întregii albii). Versanţii abrupţi, morfologia mozaicatăa acestora, lupta vegetaţiei de a popula pantele stîncoase, marmitele albiei, toate conlucrează în a da farmec acestei îngustări. Circuitul turistical cheilor este incomplet dacă nu cuprinde în limitele lui şi scurtul sector de chei al pîrîului Roşiei, precum şi vîrful teşit al Cornetului, de undese deschide o vastă panorama spre cele patru puncte cardinale ale Metaliferilor.

Morfogeneza Cheilor Madei nu se îndepărtează cu nimic de tiparul atît de cunoscut al cheilor epigenetice sculptate în masivelecalcaroase deşumate de sub cuvertura necarstificabilului. În acest caz, valea Balşei, menţinut multă vreme la nivelul superior al vîrfului Cornet,

pe care l-a retezat în cel mai propriu sens al cuvîntului, aplatizarea sa ieşind pregnant în evidenţă. Ulterior, ea şi-a fixat cursul în calcare, înzonele de maxima litoclazare, primind o direcţie de drenaj orientata spre sud-est, pe care a urmat-o cu îndărătnicie pînă azi. Rezultatul este unsector supraimpus de chei veritabile. în morfologia de detaliu a celor doi versanţi abundă abrupturile, nişele, lapiezurile şi grohotişurile. Cheilenu au albie majoră, oglinda apei extinzîndu-se frecvent între un perete şi altul. Pentru a le străbate trebuie aşteptat etiajul sau să fii echipat cu tot

ceea ce reclamă depăşirea numeroaselor bulboane, Prezenţa viperelor, ce împînzesc suprafeţele stîncoase expuse insolaţiei, impun precauţii în plus.La intrarea în chei, dinspre amonte, valea Balşei primeştc ca afluent pe partea dreaptă, firavul pîrîu al Roşiei. Un organism torenţial

care s-a grefat la marginea nordică a Masivului Cornet, în evoluţia sa, la contactul dintre calcare şi fliş, a intersectat o apofiză a masivului pecare n-a ezitat să o despice, croindu-şi astfel un mic sector de chei proprii, desigur, mult eclipsate dimensional de cele ale rîului colector, dar,concluziile sînt aceleaşi: calcarele atrag reţeaua hidrografică, oricare ar fi mărimea ei, o încătuşează şi poate de aceea, o conservă.

In Cheile Madei ne conduce drumul care porneşte din halta CFR Geoagiu cu destinaţia Mada (17 km) sau ramificaţia acestuia prinArdeu, către Balsa, de unde cheile pot fi abordate în sens invers, adică de la capătul din amonte spre avale, distanţa între şosea şi intrarea în cheifiind de 350-400 m. Ţinînd seama de prezenţa în bazinul văii Geoagiu a staţiunii balneo-climaterice Geoagiu-Băi, cu ape termale folosite întratamentul diverselor afecţiuni încă de pe vremea românilor (cunoscutele Thermae Dodonae) staţiune cu numeroase baze de cazare (hoteluri,vile, căsuţe) şi cu o circulaţie turistică intensă, cele cinci sectoare de chei descrise pot deveni obiective turistice care să mărească oferta deatractivitate a staţiunii în sine. Deoarece pozitia lor în teritoriu este mai mult decît favorabilă (distanţele pînă la oricare din cheile menţionatenedepăşind 20 km, fără obstacole naturale deosebite), aceste chei trebuie avute în vedere şi integrate armonios într-o exploatare turisticăorganizată şi eficientă. Pentru ca cei peste 30 000 de turisti cîţi se tratează anual în staţiunea Geoagiu-Băi să poată vizita aceste chei în condiţii

propice recreerii şi destinderii, se impune asfaltarea şoselei dintre Băcîia şi Cib (4 km), dintre Bozeş şi Balsa (circa 9 km), precum şiamenajarea acelor sectoare din chei unde accesul este mai dificil.

Cheile Crişului Alb

In partea de sud-vest a Platoului Poieni, cea mai extinsă şi mai unitară arie carstificată din Munţii Metaliferi, îşi are obîrşiile CrişulAlb, rîu care a fierăstruit o fîşie de calcare cristaline orientată perpendicular pe direcţia sa de drenaj (fig. 16). Privite din vîrful Dragobradului, acărui cupola masivă domină versantul drept, sau din înşeuarea, bine marcată în relief, a Dealului Crişului, Cheile Crişului Alb se înfăţişeazăaidoma unei despicături profunde, extrem de adînci, orientate spre sud-est. Versantul drept, cu o declivitate ridicată,este mai spectaculos, învreme ce versantul stîng prezintă o alternanţă de mici abrupturi ivite pe neaşteptate dintre liniile unui peisaj mai şters ca personalitate.Grandoarea străpungerii morfologice este secondată, ca însuşire atractivă, de ineditul dispariţiei şi apariţiei la zi a văii, prin cîteva ponoare, greude localizat, şi tot atîtea izbucuri, amplasate în talvegul actual.

Fig. 16. - Cheile Crişului Alb.Toate aceste captări în albie ale apelor, deşi de mici dimensiuni ofera o idee asupra modului cum s-a desfăşurat, la scară mult mai

mare, evoluţia altor sectoare de chei din Munţii Apuseni. Practic, nu există sector de chei unde factorii morfogenetici să fi rămas aceiaşi de ladebutul procesului de sculptare a formei şi pînă azi. Conjugarea acţiunii mai multor factori ori substituirea lor de la o etapă la alta de evoluţie aufost, cu siguranţă, fenomene frecvente, întîlnite în cazul formării multor chei şi defilee. Pe afluentul drept al Crişului Alb, pîrîul Dragobradului,ieşit el însuşi în lumină dintr-un tainic izbuc, există două cascade pitoreşti, prima spre amonte, cu o înălţime de 8 m, iar cea de-a doua, mult maiimpunătoare, depăşeşte 30 m. La ieşirea din chei, spre avale, în versantul stîng apare la zi izbucul Fîntînuţa, ce drenează la suprafaţă apele din

peştera cu acelaşi nume, de dimensiuni relativ modeste (109 m) faţă de peşterile din alte zone carstice. Dar, pentru Platoul Poieni, undecarstificarea a fost mult îngreunată de rezistenţa deosebită a calcarelor recristalizate, ea este o cavitate naturala demnă de menţionat. Pe acelaşiversant, la izvoarele Văii Alba, se găsesc alte două izbucuri şi o succesiune de praguri şi cascade, de fapt mari praguri de travertin de pe frunteacărora apele se aruncă în şuvoaie înspumate, albe, de unde provine topicul văii şi, mai mult ca probabil, al Crişului Alb. Abruptul versanţilor,



pesterile, cascadele, repezişurile şi pădurca ce creează o ambianţă de linişte şi armonie, iată principalele atracţii ale unui colţ mirific dinApuseni.

Formarea cheilor are loc într-o perioadă îndelungată de timp, datorită potentialului denudativ redus al rîului aflat la obîrşiile sale. Caurmare, în evoluţia versanţilor, în sculptarea detaliilor lor morfologice, un rol major revine proceselor de denudare areală. Organismul descurgere, devenit obîrşia Crişului Alb, îşi adună apele de pe versantul nord-vestic al vîrfului Dragobrad (1086 m), un vîrf cu nume înmiresmat,alcătuit din roci cristaline paleozoice (şisturi şi filite), roci dure, rezistente la eroziune. Prin trecerea în calcare, condiţiile oferite eroziuniinu semodifică, întregul platou al Poienilor avînd drept suport litologic calcarele paleozoice recristalizate, de o mare duritate. În schimb, ca factor morfogenetic complementar, aici intervine coroziunea, care amplifică procesele de denudare şi, implicit, ritmul de adîncire al văii. A rezultatastfel un sector de chei de evoluţie normală, de adîncire a rîului în strînsă corelare cu panta profilului său longitudinal care, în acest sector deobîrşie, are valori ridicate.

Modelarea cheilor s-a realizat, ca în atîtea alte cazuri, printr-o acţiune combinată a apelor, la suprafaţă şi în subteran, calcarelecristaline din zonă avînd o litoclazare intimă intensă, ce a oferit apelor numeroase posibilităţide infiltraţie. Endocarstificarea este şi azi prezentă

prin scurtele trasee de circulaţie subterana a apelor infiltrate în talvegul văii. Ingustimea fîşiei de calcare traversată de Criş nu a permis totuşi oendocarstificare de amploare, canalele de drenaj din axul văii fiind cu timpul intersectate, decopertate, prin adîncirea talvegului ca urmare aeroziunii şi disoluţiei de suprafaţă. Ele ating cote maxime în perioadele de maxim pluviometric, cînd diametrul îngustelor canale subterane nu

permite drenarea întregului debit, partea necaptată a acestuia activînd valea de suprafaţă. Conlucrarea celor doi factori, prezenţi peste tot încarst a generat actualele chei.

Izvoarele Crisului Alb, cu cheile adiacente, reprezinta o zonă turistică rar frecventată şi puţin cunoscută de turişti. Desigur, cine seavîntă pînă în creştetul Munţilor Apuseni, preferă să admire Cucurbăta, Găina sau Vîrtopul, să viziteze Cheile Galbenei, Padişul sau CetăţilePonorului. Dar conul de umbra aruncat asupra acestui bogat areal turistic este nemeritat. Pentrua-l vizita există două drumuri de acces, ambeleforestiere şi încă nemodernizate. Primul, cel mai scurt, se ramifică din şoseaua Cîmpeni - Avram lancu în satul Vidrişoara şi urcă pe versantuldrept al văii respective pînă în Dealul Crişului. De aici, după ce însoţeşte cîteva sute de metri axul culmii, o latură coboară în serpentine largi învalea Crişului Alb la intrarea în chei dinspre amonte, cealaltă ramură se îndreaptă spre Bulzeşti - Brad. A doua cale de acces însoţeşte, dinspreaval, valea Crişului Alb, trecînd prin Buceş şi Blăjeni pînă la chei.

In zonă nu există baze de cazare. Drumeţilor prinşi de înserare în aceste locuri, locuitorii crîngului Ticera, situat pe versantul stîng alvăii CrişuluiAlb, le oferă cu ospitalitate găzduire în parfumul nostalgic al şurelor de fîn.

Cheile Văii Morilor

Platoul Poieni, una dintre cele mai tipice unităţi morfologice din MunţiiApuseni, este situat în triunghiul format de valea Sohodolului,la sud-est, cursul superior al Arieşului Mic, la nord-vest şi cel al Crişului Alb, la sud-vest.Cei 95 km2 de suprafaţă aplatizată sînt drenaţi de osingură reţea hidrogra-fică subaeriană, cea a Văii Morilor, desfaşurată în partea sa central-nordică.Celelaltc organisme de scurgere, afluente aleCrişului Alb (Valea Alba, ValeaLaptelui)-drenează versanţii săi sudici, avîndu-şi izvoarele la baza calcarelordeci fără a intra în perimetrulcarbonatic.

Fig. 17. - Cheile Văii Morilor.Valea Morilor, cu o lungime de 3 km, îşi are izvoarele în izbucul cuacelaşi nume, amplasat în versantul său stîng, la circa 4 m

înălţime. Amonte de acest izbuc, valea a rămas suspendată şi prezintă un regim de curgere temporar activ. în aval de izbuc, pe o distanţă de 250m, se dezvoltă un mic sector de îngustare (fig. 17), uşor asimetric în profil transversal, în sensul că versantul stîng este mai prelung şi mai

abrupt, iar cel drept pierde din înăltime şi declivitate faţă de acesta. Profilul de cheie rămîne de netăgăduit, în primul rînd în zona izbucului,unde versanţii sînt extrem de apropiaţi, rîul evoluînd în rocă vie.Din punct de vedere turistic, cheile din bazinul Văii Morilor îşi justifica întîietatea asupra ofertei atractive a întregii zone. Deşi nu au

lungimi deosebite şi nici morfologie aparte, ele nuanţează fizionomic peisajul, îl anima prin prezenţa celor două izbucuri viguroase, devenitesurse principale de alimentare cu apă a aşezărilor din preajmă. La confluenţa dintre Valea Morilor şi Valea Dolea, vale seacă tipică, se înalţăabruptul Sturului, care adăposteşte numeroase peşteri, între care un loc de frunte revine peşterii Cila (15lungime), cunoscută prin speleotemelesale de origine feruginoasă.

La obîrşia Văii Morilor se află avenul Hoanca Sturului (127 m lungime şi 61 m denivelare), iar valea seacă Dolea, unde scurgerea aîncremenit pentru totdeauna, furişîndu-se în lumea subpămînteană, prin ramificaţia sa vestică se apropie de cea mai mare cavitate naturală dinPlatoul Poieni, Avenul Poieni, prezentă în relief printr-o intrare spectaculoasă. Are o lungime de 225 m şi o denivelare de 150 m. Platoul în sinereconfortează prin peisajul său, o întinsă suprafaţă nivelată, populată cu ,,grohote" (grămezi uriaşe de pietre rezultate prin distrugerea de cătrelocalnici a lapiezurilor, cu scopul lărgirii terenurilor agricole) ce separa proprietăţile. Ici-colo, aşezari risipite, doar crîngul Bai (topic adoptat dela exploatarile de bauxita existente în partea sud-estica a platoului , între cele două războaie mondiale) pare mai adunat în vatra depresiunii cuacelaşi nume. Iar imaginea moţului prelucrînd în atelierul său lemnul, în nenumărate forme, sau ale feţelor însoţind, spre fîntînile situate la

kilometri distanţă, carul plin de butoaie şi cofe duce gîndul la idilismul şi vitregia vieţuirii în aceste locuri, pe care totuşi, locuitorii lor, preferăsă nu le schimbe cu altele. Rămîn aici într-o plină de sensuri continuitate.

Pe drumul spre Cheile Văii Morilor, turistul va putea admira în curînd, oglinda dantelată a lacului artificial de la Mihoieşti, desfăşuratsub forma a două golfuri prelungi pe cele două Arieşe. În satul Goieşti îşi ridică turla din lemn o frumoasă biserică de la 1712, iar în localitateaVidra, pe lîngă biserica din Ciungi, zidită în secolul XIII, ne întîmpină rezervaţia paleonto-logică Dealul cu Melci, un important depozit defosile cretacice, şi cascadade pe versantul drept al Arieşului. Dacă urmăm în continuare cursul Arieşului Mic, într-un posibil traseu spreMuntele Găina, locul renumitului Tîrg al fetelor, trebuie să ne oprim la casa-muzeu Avram lancu, un monument de arhitectură unde, în anul1824, s-a născut marele revoluţionar de la 1848.

Din punct de vedere genetic Cheile Văii Morilor nu pot fi incluse în niciuna dintre cele patru categorii majore de chei întîlnite înMunţii Apuseni: epigenetice, antecedente, de capture carstică subterană şi de subsidenţă periferică. Ele au rezultat prin adîncirea Văii Morilor înmasa de calcare cristaline de vîrstă paleozoică, ce formează osatura întregului relief al Platoului Poieni. O adîncire normală, treptată, în funcţiede raporturile rîului cu nivelul său local de baza, reprezentat de Arieşul Mic. Valea Morilor este autohtonă şi a evoluat numai în calcare, ceea ceexclude influenţa eroziunii selective, la trecerea dintr-un tip de rocă în altul, în definitivarea reliefului său. După ieşirea din chei, Valea Morilor

primeşte, pe partea stîngă, apele provenite din Izbucul Sturului, ape ce-i dublează, cel puţin, debitul. Amonte de acest izbuc se dezvoltă valea

seacă Dolea, topic local sinonim sohodolului, ce ne conduce pînă în zona centrală a platoului. Ea a reprezentat, înainte de subteranizarea totală aapelor sale, calea de drenaj subaeriană, către Arieşului Mic, a întregului platou. În treimea inferioară, pe o distanţă ce se apropie de unkilometru, valea păstrează un pronunţat caracter de cheie, rămas în evoluţie, dar asemănător ca geneză sectorului din apropiere, cel al VăiiMorilor.

Vizitarea cheilor presupune străbaterea drumului care se desprinde din şoseaua Cîmpeni - Avram Iancu, la Ponorel, şi urcă pe ValeaMorilor pînă în centrul aşezării. De aici, drumul forestier urmează valea Dolea pînă pe platou, în cheile Văii Morilor conducîndu-ne un drum deţară ce se sfîrşeşte la marginea aşezării. De aici, o potecă ne duce paşii pînă în chei. Baza de cazare cea mai apropiată rămîne hotelul ,,Tulnicul"din Cîmpeni.



Cheile din bazinul văii Ribiţei

Din dispersia deosebită a zonelor carstificate, peisajul Muntilor Metaliferi s-a ales cu un cîştig incontestabil: repetabilitateafenomenelor pe un spaţiu restrîns, generatoare de ,,monotonie turistică" este aici inexistentă. Dimpotrivă, răspîndirea insulară a calcarelor afavorizat şi condiţionat apariţia altor tipuri de relief, grefate pe roci vulcanogene sau sedimentare necarstificabile, cu funcţie diversificatoarecertă. Intervine astfel coeficientul de armonie (P. Cocean, 1984), un indicator expresiv al eficienţei interrelaţiilor care se nasc la nivelul

peisajului geografic, a conexiunilor dintre elementele acestuia, privite prin prisma atractivităţii, a zestrei turistice. Cînd potenţialul turisticglobal al unei zone este mai mare decît cumulul însuşirilor individuale ale fiecărui obiectiv cu destinaţie turistică, diferenţa trebuie pusă peseama pitorescului rezultat din asocierea optima în peisaj a obiectivelor respective, lucru care în Munţii Metaliferi îl putem exemplifica denenumărate ori. Şi nu trebuie să ne mire acest fapt de vreme ce în nici o grupă montană din Apuseni relieful carstic şi cel vulcanogen nu este

mai prezent, nicăieri arealele carbonatice nu se individualizează mai pregnant printr-o morfologie specifică. În nord, Platoul Poieni aduce, prinformele sculptate pe calcarele cristaline, o nota distinctă între tipurile litologice de carst. Tente similare mai întîlnim doar în cealaltăextremitate, sudică, a munţilor, unde cristalinul Rapoltului s-a comportat asemănător ca suport litologic. La est, măgurile calcaroase din bazinulvăii Geoagiu exemplifică revelator particularităţile definitorii ale morfologiei de tip creastă-klippă. Iar în nord-vest, în zona Bulzeşti, de care nevom ocupa în continuare, întîlnim trăsăturile inconfundabile ale altui tip de carst: cel de platou etc. Este cu atît mai surprinzător apariţiareliefului de disoluţie specific platourilor în regiunea menţionată cu cît arealul carbonatic nu ocupă suprafeţe vaste, una dintre condiţiile de bazăale formării acestui tip de relief. Lăţimea fîşiei de calcare ce alcătuieşte aliniamentul Grohot – Tomnatic - Piatra Helenească nu depăşeşte, înzonele sale de maximă extensiune 4-5 km, o desfăşurare întru totul echivalentă cu cea a crestei Bedeleul unde, cum bine ştim, carstul de tip

platou lipseşte. Dar, spre deosebire de culmea amintită, impusă în relief ca un carst rezidual, suspendat, fîşia calcaroasă de la Bulzeşti prezintăun contact morfologic nediferenţiat, cu posibilităţi de conexiune hidrologică între necarstificabil, ca organizator de reţete de drenaj şi carst,ca ,,acumulator" al acestora. Aici nu se întîlneşte o alunecare gravitaţională a scurgerii dinspre carst spre rocile impermeabile, cu consecinţemorfologice dintre cele mai limitate ci, dimpotrivă, un aport de apă orientat în sens invers, către zonele calcaroase, cu implicaţii majore înmodelarea formelor de disoluţie.

Din această interacţiune s-au născut două forme de relief de anvergura ce s-au instaurat ca adevărate embleme pentru carstul din zonă:

cheile Uibăreştilor şi Ribicioarei.1. Cheile Uibăreştilor. Sînt situate în bazinul mijlociu al văii omonime aval de localitatea Bulzeştii de Jos (fig. 18 I ). Lungimeasectorului de îngustare depăşeşte 2 km, avînd o desfăşurare relativ rectilinie şi o orientare nord-sud. Obiectivul de vîrf al Cheilor Uibăreştilor rămîne podul natural de la Grohot, localizat în treimea superioară a îngustării. Uriaşa arcadă de calcare are o lungime de 45 m, reprezentînddoar un segment din peştera de odinioară. Dacă în partea din amonte tunelul subteran este mai larg, apele ocupînd întreaga albie doar la viituri,în cea din avale lărgimea galeriei nu depăşeşte 5 m, fiind inundată în totalitate.

Fig. 18. - Cheile din bazinul Ribiţei. I. Cheile Uibăreştilor; II. Cheile Ribicioarei.Deşi turiştii sosiţi la Bulzeşti vor căuta, înainte de orice, să admire podul natural, nici spectaculozitatea sectorului de chei din amonte

şi avale de pod nu le poate rămîne indiferentă, mai ales că toate cheile rezultate prin captarea endocarstică îşi dispun pereţii pe verticală mai pregnant ca toate celelalte. Abrupturile, crestele, ţancurile stîncoase sînt şi aici dominante în peisaj. Inălţimea pereţilor depăşeşte 200 m, iar îngustarea profilului transversal este atît de pronunţată încît întreaga boltă cerească se rezumă, privindu-o de jos, de la nivelul tavegului, la oşerpuitoare fîşie albastră. în versanţii cheilor sînt prezente obişnuitele forme: nişe, abriuri, peşteri explorate,cartate şi descrise de Gabor Halasi(1977-1978), dispărut în încercarea de a forţa pînă acum imposibilul: cucerirea izbucului de la Izbîndiş.

Asa sînt cele două cavităţi din versanţii cheilor, Peştera de Jos de Podul Natural (21 m) şi Peştera din Calea Cicerii (120 m), precum

şi peşterile de pe platoul desfăşurat de o parte şi de alta a cheilor: Peştera din Piatra-Şoimului (65 m) şi Peştera Ponor (301 m). Aceasta dinurmă are o desfăşurare ce-i asigură supremaţia în context local, fiind situată pe versantul drept în partea finală a unei văi oarbe. Galeriileetajului superior, cu o dispoziţie spaţială labirintică, sînt frumos concreţionate (stalactitc, coloane, draperii,scurgeri parietale etc.).

Geneza cheilor poate fi asemuită cu o dramă morfogenetică, pornind de la captările subterane, apariţia unei peşteri şi prăbuşireatavanului acesteia. Dar, pornind pe firul evoluţiei înapoi, ca într-un veritabil tunel al timpului ne apropiem de etapa primară a evoluţiei cîndvalea Uibăreştilor se adîncea în formaţiunilc impermeabile de vîrstă cretacică, aflate în contact transgresiv peste calcarele jurasice, stratificate şiintens fisurate. Printr-o astfel de litoclază majoră apele pătrund în subteran şi reuşesc să străbată întreaga bară calcaroasă ieşind la suprafaţă decealaltă parte. Se naşte astfel o captare endocarstică, un drenaj subteran ce-şi lărgeşte şi adînceşte permanent conductele. Ca urmare, se dezvoltăo peşteră, al cărei tavan se îndepărtează mereu pe verticală. Treptat, el se prăbuşeşte formîndu-se cheile actuale. O mărturie ce pledează înfavoarea unei astfel de evoluţii a rezistat proceselor de denudare, distructive, pînă în zilele noastre: arcada podului natural de la Grohot. Eaînscrie Cheile Uibăreştilor în restrînsa, dar inedita grupă a formelor generate prin captare endocarstică.

Se pune, în cazul acestei categorii de chei, întrebarea: cum a evoluat rîul în aval de resurgenţa sa, cum a reuşit să-şi taie drum înformaţiunile necarstificabile, întrebare pe care şi-o pun toţi cei care străbat cheile Rîmeţului, Uibăreştilor, Galbenei sau Someşului Cald şicăreia i se poate da răspuns convingător pornind de la cel puţin trei modalităţi de desfăşurare distinctă a procesului genetico-evolutiv, şi anume:

- captarea carstică, fenomen ce poate fi observat actualmente în Cheile Crişului Alb, s-a produs în albia văii de suprafaţă primare, ce traverseazăcalcarele. În funcţie de profunzimea litoclazei, de dezvoltarea ei spaţiala, rîul a coborît în masa de calcare, pentru a reveni la suprafaţă(drenajele sub presiune sînt foarte frecvente în carst) cel mai adesea în zona de contacta acestora cu rocile impermeabile. Astfel el şi-a reluat,spre avale, vechiul curs, adîncindu-se în consecinţă;- captarea subterană s-a produs relativ tîrziu, cînd calcarele, prin eroziune diferenţială s-au detaşat în peisaj, ca un relief rezidual faţă de rocileînconjurătoare (flişul cretacic sau ofiolite). În atari condiţii apele vechiului curs ce drena partea vestică a Munţilor Trascăului s-au subteranizatîn versantul Culmii Bedeleului, ieşind la suprafaţă pe versantul estic, unde au întîlnit apele paleo-Rîmeţului ce înainta regresiv, în formaţiunilenecarsticabile, spre aceeaşi barieră calcaroasă;- captarea endocarstică este rodul unui proces intens şi îndelungă de evoluţie a zonei calcaroase (carstul din partea centrală a Munţilor Bihorului), ce a dus la apariţia drenajelor subterane de mare amploare, a unor peşteri care ulterior s-au prăbuşit formînd cheile Galbenei,Cetăţilor sau Someşului Cald etc.

Accesul spre Cheile Uibăreştilor este lesnicios, datorită drumului judeţean Brad - Cîmpeni, peste Dealul Crişului, drum ce traverseazălocalitatea Bulzeştii de Jos. Din această localitate se coboară pe firul văii Uibăreştilor pînă în chei. Desigur, şi sensul invers de vizitare, dinspreaşezarea Uibăreşti spre amonte poate fi urmat, dificultăţile traseului neschimbîndu-se cu nimic: numeroase bulboane ce trebuie depăşite prin

apă, pereţii apropiindu-se atît de mult încît pînă şi apei îi este greu să treacă.

2. Cheile Uibicioarei. Puţine sînt zonele carstice unele apropierea dintre două chei, atît de larg desfăşurate, să fie mai pronunţată.Poate doar Culmea Vulturese, din Masivul Gilău- Muntele Mare, mai beneficiază de un astfel de atribut, deşi cheile Runcului şi Pociovalişteiapar totuşi ca două entităţi distincte. Dimpotrivă, pentru cheile Uibăreştilor şi Ribicioarei se întilneşte frecvent doar denumirea de CheileBulzeştilor care, fie că se referă numai la Cheile Uibăreştilor, ceea ce este insuficient, omiţînd forma vecină, fie că le cuprinde pe amîndouă,ceea ce este incorect. De vină pare a fi distanţa ce le separă, sub 2 km, dar şi cunoaşterea zonei relevă, din acest punct de vedere, o mare patăalbă, încă o datorie şi, de ce nu, un motiv de implinire pentru abordarea de faţă.

Cheile Ribicioarei sînt localizate în cursul median al văii cu acelaşi nume, amonte de aşezarea Ribicioara de Jos, ajungînd la o



lungime de circa 1,8 km şi desfăşurîndu-se în plan sub forma unui ,,S" inversat (fig. 18 11). Ce oferă turiştilor Cheile Ribicioarei ? Inainte deorice vor putea admira atributele deja familiare ale îngustărilor morfologice de amploare: abrupturi desfăşurate în întreaga lor splendoare,cornişele zimţate şi piscurile ascuţite, ravenele în rocă sau grohotişurile mobile. Un peisaj dantesc, auster, dar tocmai de aici izvorăstefrumuseţea sa, pentru că obligă privirea să urce şi să coboare într-un vals al extremelor, pentru că obligă gîndul şi priceperea la încercare,deoarece nu-i uşor să străbaţi asemenea canioane unde bulboanele alcătuiesc adevărate salbe fluide, iar cascadele şi repezişurile radiază cu non-şalanţă ecourile tumultului unor ape albe. Iată, spre exemplu, micul afluent din versantul drept al cheilor, pîrîul Topliţei, care, pentru a ajungesă-şi îmbrăţişeze colectorul, să se identifice cu el, se prăbuşeşte peste cîteva cascade, de un farmec aparte, după ce şi-a îndeplinit, bineînţeles,datoria faţă de lumea subterană, lărgindu-i spaţiile şi decorindu-i interioarele, adică generînd Peştera Topliţei (27 m) sau Peştera de la IzvorulTopliţei (19 m), mici prelungiri, accesibile, spre lumea de dincolo de sifonul terminal ce obstruează accesul spre alte posibile şi mirifice altare.

Alte peşteri (nr. 1, 2, 3, 4, 5 din Cheile Ribicioarei), deşi de dimensiuni liliputane, vin să completeze, să diversifice atracţiile unuiinedit obiectiv, pe nedrept ocolit şi lăsat în umbra interesului turistic.Un paralelism evident poate fi observat, cînd încerci să descifrezi formarea cheilor, între văile Uibăreşti şi Ribicioarei, cea din urmă avîndu-şiizvoarele în aceeaşi zonă sudică a Masivului Găina. Orientîndu-se pe direcţia nord-sud, pe drumul cel mai scurt spre Crişul Alb, ea flanchează

pe o distanţă notabilă culmea calcaroasă, desfăşurată spre vest; aşadar o vale de contact, atrasă, după o îndelungată evoluţie în masa flişuluicretacic, de linia de separare dintre acesta şi calcare, linie labilă morfogenetic. Cum apa şi calcarul s-au înţeles dintotdeauna, evoluţia la

periferia ariei calcaroase n-a durat mult. Adjudecarea de către calcare a întregii reţele s-a concretizat în formarea cheilor. Epigeneza trebuieinvocată ca proces dominant în sculptarea lor, iar influenţa tectonicii, a reţelei de litoclaze, în explicarea desfăşurării extrem de sinuoase.

Valea Ribicioarei, cu izvoarele într-o zonă altitudinală mult mai ridicată, se organizează pe formaţiuni cristaline aparţinîndautohtonului de Bihor şi se adînceşte apoi în formaţiunile flişoide cretacice, ce acopereau baracalcarelor jurasice. Ca urmare a adîncirii îndepozitele moi ale flişului, ea ajunge să intersecteze în talveg calcarele afectate de o litoclazare intensă, favorabile evoluţiei pe verticala,modelării versanţilor abrupti. Orientarea litoclazelor majore a determinat axarea rîului, din aproape în aproape, pe linia lor de desfăşurare,evident în condiţiile unui nivel de baza apropiat, cum a fost cel din Depresiunea Crişului Alb, ce a funcţionat pînă în pontian ca bazin lacustru.

Nivelul de baza ridicat a redus panta profilului longitudinal, oferind rîului posibilităţi de evoluţie laterală, de meandrare, care, odatămaterializate în conformaţia traseului văii, au fost urmate şi în condiţii schimbate, cînd coborîrea nivelului de bază a trecut pe primul plan

tendinţa de adîncire a văilor etc.Şoseaua ce se ramifică din drumul naţional la Baia de Criş (8 km deBrad) urcă pe valea Ribiţei pînă în această localitate, unde se poate vizita biserica din lemn construită în anul 1417. În continuare, drumul se despleteşte în două braţe, o latură îndreptîndu-se spre Bulzeştiide Jos, iar cealaltă spre Ribicioara de Jos, apropiindu-ne la 1,5 km de chei. Traversarea cu piciorul a Culmii Grohotului durează mai puţin dedouă ore, un interval de timp ideal pentru o descindere în cheile din vecinătate. Apropierea celor două sectoare de îngustare morfologică şiresurselelor atractive numeroase şi variate ar justifica edificarca unei baze de cazare turistică în zonă, care să le integreze într-o valorificare

judicioasă. Aceasta deoarece cabana de la Bulzeştii de Sus, din apropierea pescăriei, are o capacitate de cazare limitată.

CHEILE DIN MUNŢII PĂDUREA CRAIULUI

Grupă montană cu denumirea descinzînd parcă din vechi legende amintind vînători ancestrale, Munţii Pădurea Craiului se detaşeazăîn cadrul Apusenilor prin larga extensiune a reliefului carstic, ea ocupă circa 425 km2. O suprafaţa calcaroasă relativ aplatizată, mărginită de

valea Iadei la est, de culoarele depresionare Vad- Borod la nord şi Beiuş la sud şi de culmile domoale ale Dealurilor Ghepişului la vest. Evoluţiacomplexă a reţelei fluviatile, cu un drenaj iniţial spre vest, spre Bazinul Panonic, şi cu orientări ulterioare spre nord, către Crişul Repede şi spresud, către Crişul Negru, a generat o serie de chei amplasate, de regulă, la bordura ariei montane, la debuşarea rîurilor în golfurile depresionare.

Fig. 19. Cheile Mişidului şi Defileul Crişului Repede între Bîlnaca şi ŞuncuişRaporturile tectonice dintre bazinele Vadului, respectiv, Beiuşului şi zona montană şi-au pus pecetea asupra ritmului şi direcţiei de

evoluţie a văilor. Subsidenţa periferică, corelată cu ridicarea în bloc a Munţilor Apuseni în neozoicul superior, au generat un prag gravitaţionalreflectat în creşterea declivităţii profilului longitudinal al rîurilor, factor decisiv în accelerarea eroziunii şi adîncirea rapidă a rîurilor, ce aasigurat condiţii dintre cele mai prielnice apariţiei reliefului de chei şi defilee. Pornind de la influenţa raporturilor tectonice asupra evoluţieivăilor, cheile din Munţii Pădurea Craiuluiau fost definite, în marea lor majoritate, ca forme de subsidenţă periferică, adîncirea rîurilor realizîndu-se datorită coborîrii profunde a nivelului lor de bază.

Larga desfăşurare a calcarelor a pus la dispoziţia văilor spaţii ample de evoluţie, ceea ce explică dezvoltarea deosebită a unora dintrecheile zonei (Cheile Videi, spre exemplu, au peste 10 km lungime). Tot ea a prilejuit Crişului Repede sculptarea celor două grandioase sectoarede defileu dintre localităţile Bucea şi Vadu Crişului. În sfîrşit, tot legat de particularităţile reţelei hidrografice, în Munţii Pădurea Craiuluiîntîlnim singura cheie fosilă autentică din Apuseni, cea a Albioarei, apele care au sculptat-o fiind captate în subteran amonte de sohodolul de la

Runcşor, prin ponorul cu acelaşi nume.

Cheile Mişidului

Marginea nordică a Munţilor Pădurea Craiului este tributară, din punct de vedere hidrografic, în exclusivitate, Crişului Repede. VăileIadei (prin afluenţii săi din bazinul mijlociu şi inferior), Boiului, Brătcuţei, Mişidului, Izbîndişului etc. îşi dezvoltă bazinele de recepţie pînă înzona culmii înalte care, pornindde la culoarul văii Iadei, coboară în trepte largi spre vest, trecînd pe nesimţite în compartimentul de joasă altitudine al Dealurilor Ghepişului.Deşi străbat suprafeţe relativ ridicate altimetric, energia de relief depăşind deseori 250 m, rîurile afluente Crişului Repede şi-au croit văi adînci,dar mai puţin înguste, relieful de chei putînd fi întîlnit în putine cazuri, respectiv pe sectoare restrînse. Faptul contrastează evident cu situaţia de

pe latura sudică a grupei muntoasc, unde numărul cheilor şi amploarea dezvoltării lor sînt apreciabile. Una dintre explicaţii pare a fi maturitatea profilelor văilor, cu retragerea pronunţată a versanţilor, astfel încît îngustările iniţiale şi-au diminuat prezenţa în peisajul actual.

Intre văile care evidenţiază totuşi un profil de cheie veritabil este cea a Mişidului (fig. 19). Lungimea sectorului de îngustare propriu-zisă depăşeşte2 km şi este situat în bazinul inferior al rîului, în imediata apropiere a confluenţei cu Crişul Repede. Confluenţa dintre valeaMişidului şi cel mai nordic dintre Crişuri, realizată într-un sector de mare spectaculozitate al defileului rîului colectorar putea arunca un uşor anonimat asupra cheilor dczvoltate pe afluent. Acest lucru, în ciuda aparenţei, nu se întîmplă, deoarece perspectiva pe care o avem din vîrfulDealului Simeonului spre chei arată o îngustare de un pitoresc aparte. Nici într-un alt loc din Munţii Apuseni comparaţia între ceea ce înseamnăo cheie şi un defileu nu este mai definitorie. De la grandoarea sobră a celui din urmă la spectaculozitatca ameninţătoare a unui echilibrumorfologic în continuă metamorfozare se trece pe neobservat printr-o simplă transmutare a privirilor dincolo de Criş.

Valea se desfăşoară, în zona cheilor, sub forma unui ,,S" major, cu puţine sectoare de meandrare, mai pronunţate, totuşi, în zona devărsare. Profilul cheilor se îngustează din amonte spre avale, indicînd şi el o diminuare a proceselor denudative, ca o consecinţă îndelungată acaptărilor subterane a rîului în albie. În partea superioară a versanţilor verticalitatea îşi intră în rol, prin apariţia unor abrupturi intensfragmentate. La baza pereţilor, conurile de grohotişuri amintesc de o puternică alterare a rocii nude, de retragerea laterală a versanţilor prin



fenomene de dezagregare şi alunecare gravitaţională a materialului astfel dislocat de-a lungul pantelor. Daca vara, anotimpul drumeţiilor, avemfrecvent ocazia de-a întîlni în chei o albie complet seacă, unde bulboanele seamănă cuiburilor părăsite, toamna şi primăvara viiturile schimbă

brusc regimul scurgerii, modificînd radical, uneori de la un an la altul, traseul rîului în albie. Nici cheilor Mişidului nu le lipsesc peşterile. Cavităţile subterane naturale (în versantul drept al cheilor în Dealul Groşilor galeriile

miniere de exploatare a argilelor refractare pătrund, în subteran, ca veritabile cavităţi artificiale), în numar de 24, populează cei doi versanţi, ladiverse altitudini, majoritatea avînd dimeniuni foarte mici (sub 20 m). O dezvoltare demnă de menţionat o are Peştera de la Izvor, cu o lungimede 230 m, amplasată în versantul dreptal cheilor, la 775 m, amonte de confluenţa cu Crişul Repede. Aceasta prezintă o etajare evidentă agaleriilor şi o concreţionare limitată la etajul superior al acestora.

Amonte de sectorul de chei, în cadrul aceluiaşi versant, apar alte două peşteri, de data aceasta mult mai dezvoltate şi mai cunoscute:Peştera Moanei şi Peştera Lesiana, de fapt două etaje distincte ale unui singur sistemendocarstic. Peştera Moanei atinge 1170 m lungime şi estesituată la ,,parterul'' sistemului, ,,etajul" constituindu-l Peştera Lesiana, de dimensiuni mult mai puţin importante (abia 139 m lungime).Remarcabilă rămîne, în ceea ce priveşte atracţiile de ordin turistic, prima peşteră, cu portalul ei maestuos şi bogăţia speleotemelor ce-idecorează galeriile. Tot în peştera Moanei a fost descoperit un bogat depozit de ceramică neolitică, dovadă sigură a populării încă din preistoriea regiunii înconjurătoare. O altă peşteră notabilă prin dimensiunile ei este Ponorul din Stanul Ciuţii (611 m lungime), dezvoltat în versantulestic al Dealului Dumbrăvii.

Ca la toate celelalte chei, descifrarea genezei şi evoluţiei sectorului de îngustare porneşte de la evoluţia întregii văi a Mişidului. Ea îşiadună izvoarele prin intermediul Văii Luncii, cum este numită în bazinul superior, din zona horstului Cărmăzan (de sub Culmea Rujetului, 845m). Valea are o lungime de peste 9 km şi un bazin de recepţie de 37 km. După o scurtă orientare iniţial spre nord-est, ea îşi îndreaptă cursul, înmod pronunţat, spre nord perpendicular pe direcţia de drenaj a colectorului sau. În bazinul de recepţie aflorează un substrat litologie variat,constituit, în tronsonul de obîrşie,din roci impermeabile (gresii, şisturi, conglomerate), ce asigura curgerii de suprafaţă un regim permanent.Aval de confluenţa cu Valea Şesii, afluenţa pe stînga al Mişidului, rîul intră în roci carstificabile (calcare şi dolomite triasice), unde începinfiltraţiile şi captările subterane difuze în albie. De la un regim cu scurgere permanentă, în sectorul superior, se ajunge astfel la unul temporar activ în cel inferior, aspect extrem de bine evidenţiat în perioadele cu deficit de precipitaţii. Mişidul este, aşadar, unul dintre rîurile grefate peversanţii nordic ai grupei montane încă din perioada constituirii golfului neogen Vad-Borod. El a evoluat timp îndelungat în depozitele

impermeabile liasice ce acopereau calcarele triasice din zonă şi ale căror reminiscenţe, încă neîndepărtate în totalitate, le întîlnim pe înălţimileculmii de la obîrşiile văii. Adîncirea rîului s-a realizat în strînsă concordanţă cu oscilaţiile lacului ce ocupa bazinul depresionar, respectiv cuevoluţia ulterioară a hidrografiei din acest bazin reprezentată de colectorul principal, Crişul Repede. Avem de a face, ca urmare, cu un clasicfenomen de epigeneză, stimulat însă în amplitudinea sa de jocul pe verticală al celor două compartimente: rama montană şi DepresiuneaVadului, cu accentul pus îndeosebi asupra subsidenţei periferice. Evoluţia în calcare a văii Mişidului pare a se afla într-o etapă avansată dematuritate, apariţia pierderilor totale în albie, indicînd o posibila dezorganizare ireversibila. Analizînd însa corelaţiile spaţio-temporale dintreacesta vale şi cea mai lunga peştera a ţării noastre , Peştera Vîntului, dezvoltată în versantul său stîng, într-un paralelism al desfăşurăriidesăvîrşit, avem numeroase argumente pentru a susţine ca situaţia actuală nu este unică, ea nefiind decît o devenire a unui context morfogeneticmai vechi. Astfel, din colorările efectuate în amonte de pierderile în albie ale Mişidului (I. Orăşanu, A. Jurckiewicz, 1984) s-a identificat undrenaj subteran orientat spre Izbucul Bratcanilor, drenaj ce traversează Dealul Groşilor, cumpana de ape dintre văile Mişidului şi Brătcuţei, şinu se orientează, cum s-a presupus multă vreme, spre cursul subteran din Peştera Vîntului. Dar orientarea riguroasă către versantul stîng al văiiMişidului a galeriilor ,,P" şi ,,7 Noiembrie", aparţinînd etajelor superioare ale peşterii, indică, în mod cert, o veche contribuţie a văii respectivela alimentarea paleocursului subteran din Dealul Dumbrăvii. Prin coborîrea nivelului talvegului văii desuprafaţa, punctele de pierdere din zonaversantului au rămas suspendate.

Un frumos exemplu al remanierilor hidrografice în carst, cu apariţia confluentelor şi influenţelor subterane, a schimbării bazinelor dealimentare endocarstice în funcţie de tectonica substratului calcaros şi posibilităţile de drenaj la adîncimi mai coborîte. Cheile Mişidului pot fiabordate din aval spre amonte, puntea suspendată peste Criş avînd drept punct de ancorare un pilier stîncos din apropierea confluenţei celor două văi. Remanierile frecvente ale albiei au distrus vechiul drum de ţară ce le străbătea, astfel că alegerea traseului potecii de acces, printr-ovale relativ largă, rămîne la preferinţa fiecărui drumeţ. Turiştii care urmează drumul, cu destinaţie minieră, Şuncuiuş - Recea-Valea Luncii, potsă viziteze cheile abandonîndu-l imediat ce acesta a coborîtîn albia Văii Luncii. De la podul unde drumul trece pe versantul drept alvăii, secontinuă parcurgerea ei în avale, prin chei.Motelul amenajat în bucla meandrului Crişului Repede, prin poziţia sa favorabilă ca punct de

belvedere asupra defileului şi intrării în cheile Mişidului, se poate transforma, prin lărgirea capacităţii sale într-o excelentă baza de cazare pentru cei dornici de a străbate această frumoasă zonă a Munţilor Pădurea Craiului.

Cheile Videi

Cele mai lungi chei din Munţii Apuseni, peste 10 km, sînt situate în bazinul mijlociu şi cel superior al văii Videi, fiind delimitate înavale de lacul omonim, iar în amonte, de confluenţa văii menţionate cu afluentul său, Viduţa. Se desfăşoară sub forma unei potcoave cu laturile

evazate şi cu convexitatea orientată spre nord-nord-vest (fig. 20). De la obîrşiile sale, situate în partea vestică a compartimentului carstificat dela Zece Hotare şi pînă la vărsarea în lacul ce-i poartă numele, valea Videi străbate o regiune de un pitoresc rar întîlnit. Apele sale apar dintr-osalbă albastră de limpezi izvoare ce confluează într-un afluent de obîrşie, valea Letii. Izbucurile sînt dealtfel prezenţe notabile în peisajul văii şial cheilor, ele se ivesc, de obicei, la baza abrupturilor calcaroase, fie cu o discreţie desăvîrşită, mijind prin trenele de grohotişuri ce paraziteazăracordul versantului cu valea, fie ţîşnind din gura unor peşteri a căror deschideri impresionante nu spun nimic dcspre lungimea galeriilor subpămîntene. Aşa sînt izbucurile de ,,la vagon", cele din văile Cadului, Coteţelor sau Toplicioarei.

Fig. 20 Cheile VideiIzvoarele sînt legate, prin firul apelor ieşite la lumină, de numeroase ponoare ce slujesc subteranizării reţelei fluviatile de suprafaţă.

Le întîlnim la vest de Zece Hotare, la Hîrtoapele Zăpodiştei sau pe clinele Dealului Bulzu, ori în zona de contact a impermeabilului DealuluiOarzîna cu calcarele, roca ce atrage în tăcerea nopţii desăvîrşite numeroase organisme torenţiale. Dar, fiecare dolină, fiecare uvală posedă învatra sa un mic ponor, mascat de permanenta aglomerare de material eluvial. Funcţia de sorb şi-o îndeplineşte pînă la urmă, chiar dacă unelelacuri de dolină rezistă mai mult timp, datorită impermeabilizării temporare a fundului dolinei cu depozite argiloase. Aval de confluenţa

pîraielor Letea şi Viduţa, începe Valea Videi, în morfologia căreia se impun cu gravitate cheile. Peisajul lor ne va însoţi, pînă la debuşarearîului în lacul de acumularc Vida, ce avansează o distanţa deloc neglijabilă printre pereţii îngustării.

Particularităţile morfologice ale Cheilor Videi devin o sursă inepuizabilă de valenţe turistice izvorîte din profilul transversal îngust, cuapropierea accentuată a versanţilor ce strîng, aidoma unei menghine nemiloase, talvegul, din înălţimea abrupturilor laterale ce ating frecventvalori de 200-250 m, etalarea pe verticală devenind o regulă căreia întreaga ambianţă peisagistică nu i se sustrage ci, dimpotrivă, caută prinorice mijloace să o confirme. Dacă în sectorul din amonte cheile au o desfăşurare orientată de la est la vest, în zona mediană apare o buclăuriaşă ce descrie un arc de cerc, la început spre nord-nord-vest, iar apoi spre sud-sud-est. Intrăm dealtfel în zona de maximă meandrare, underîul, privit de la înălţimea versanţilor, seamănă unui şarpe sticlos ce s-a rătăcit în calcare într-o clipă de efervescenţă a peregrinărilor sale.

In planul versanţilor avem surpriza de a descoperi nu numai forme ale morfologiei de detaliu specifice tuturor sectoarelor de chei, cişi numeroase talveguri suspendate, reminiscenţele văilor afluente, dezmembrate prin subteranizare sau umerii rezultaţi prin părăsirea de cătrerîu, la nivele superioarede evoluţie, a buclelor de meandru. Spectaculoase sînt, de asemenea, marmitele gigantice din albia văii, loc de stagnare



a apelor, de formare a bulboanelor ce împînzesc întreaga vale, după cum, lacul Vida aduce în ambianţa cheilor o valenţă estetică aparte celărgeşte oferta turistică, multiplicînd posibilităţile de integrare a zonei într-un circuit turistic propriu-zis.

Şi, nu în ultima instanţă, ceea ce conferă Cheilor Videi un spor de farmec neasemuit sînt peşterile şi avenele, răspîndite în pereţiiabrupţi sau pe interfluviile văii, în întregul bazin hidrografic aferent, de la obîrşie pînă la ieşirea din calcare. Dacă menţionăm că în întregul

bazin hidrografic analizat se cunosc pînă la ora de faţă 136 de cavităţi subterane naturale, spunem, credem, suficient despre indicele ridicat deendocarstificare al zonei în cauză. Dimensiunile peşterilor variază între 5 şi 773 m lungime, majoritatea cavităţilor intrînd în categoria formelor de mici dimensiuni. Printre cele mai cunoscute peşteri din valea Videi, dar şi din Munţii Pădurea Craiului, se numără cea de la Cubleş (350 mlungime), situată în versantul stîng al văii Blajului, afluent pe dreapta al Videi. Golul subteran se compune dintr-o galerie înaltă şi largă, ce seramifică în două braţe, bogat concreţionate. Gururile, scurgerile parietale, stalactitele, stalagmitele, coloanele (renumit este ,,Palmierul", ocoloană uriaşă ce sprijină bolta galeriei din dreapta intrării) împodobesc, mai ales, sectoarele terminale ale galeriilor, înscriind peştera în rîndulobiectivelor turistice demne de subliniat. Prin cei 773 m lungime, Peştera-aven Giloasa deţine primul loc în ceea ce priveşte dezvoltareacavităţilor din zona.

In cadrul reţelei hidrografice din Munţii Pădurea Craiului, valea Videi este unul dintre rîurile importante, cu bazin de recepţie largdesfăşurat pe roci impermeabile sau carstificabile, cu o densă reţea de afluenţi ce-i asigură o scurgere cu caracter permanent. Geneza şi evoluţiacheilor rămîn tributare complexului de factori morfogenetici a căror dinamică a fost stimulată sau inhibată de tectonica activă a ariei montane şia regiunilor înconjurătoare. Evoluţia paleogeografică a regiunii ne permite să înţelegem nu numai geneza Văii Videi şi a cheilor sale, ci atuturor sectoarelor de îngustare dezvoltate pe latura sudică a Munţilor Pădurea Craiului.

Se cunoaşte faptul că la sfîrşitul cretacicului, în urma orogenezei laramice, întreaga regiune montană a Apusenilor, deci şi MunţiiPădurea Craiului era exondată şi supusă intenselor procese de peneplenizare ce au condus la formarea primei suprafeţe de nivelare, Fărcaşa, devîrsta danian-oligocena (G. Pop, 1971). În această etapă morfogenetică reţeaua fluviatilă a Munţilor Pădurea Craiului avea o direcţie de drenajorientată de la est la vest, moştenită încă din mezozoic, cînd retragerea treptată a mării panonice spre vest (fapt atestat de vîrsta depozitelor, cedescreşte paralel cu această retragere) a dus la exondarea ariei montane (T. Rusu, 1971). Rîurile principale, axate în partea mediană a masivului,îşi aveau obîrşiile în apropierea grabenului Remeţi şi se drenau, la cote altimetrice mai ridicate, pe actualul aliniament alcătuit din cursurilesuperioare ale Runcşorului, Videi, Surducelului şi Mnierei, ce-şi mai păstrează şi azi orientarea iniţială. Este însă greu de precizat dacă

sectoarele superioare ale acestor văi sînt reminiscenţele văilor primare sau ele reprezintă forme derivate printr-un proces de reactivare, prineroziune remontantă, a traseelor abandonate de paleoreţeaua dezorganizată. Un impact deosebit de puternic îl aduce în evoluţia reţeleihidrografice orogeneza stirică (miocenul superior) cînd, în urma unor subsidenţe de amploare, desfăşurate de-a lungul liniilor de fracturălimitrofe Munţilor Pădurea Craiului, se conturează cele două golfuri marine: ale Beiuşului, în sud şi Vad-Borodului în nord. Apariţia decalajuluialtitudinal între rama montană,ce continuă să se ridice şi zonele depresionare de la nord şi sud, într-o continuă coborîre (I. O. Berindei, 1977) aintensificat acţiunea de adîncire a rîurilor şi, concomitent, o remaniere şi reorientare a reţelei hidrografice. Sîntem, ca urmare, la începutulgenezei cheilor, cînd valea se adînceşte într-un ritm rapid, în regim de scurgere subaerian. Ea îşi schimbă brusc orientarea de la direcţia est-vest,la cea spre sud, chemată fiind de subsidenţa din Bazinul Beiuşului. Cine priveşte actuala configuraţie a văilor din partea sudică a Munţilor Pădurea Craiului poate remarca, fără nici o greutate existenţa unei curburi majore, a schimbării bruşte şi totale de direcţie, determinată, evident,de o cauză cu influenţă decisivă ce s-a repercutat asupra întregii reţele de drenaj. Ea nu poate fi decît subsidenţa menţionată. Pornind de la roluldeosebit de important pe care l-a jucat procesul de scufundare a celor două bazine depresionare în accelerarea eroziunii în adîncime - directresponsabilă de apariţia reliefului de chei - şi a reorientării direcţiei de scurgere a reţelei hidrografice, am considerat potrivită definirea acestor chei ca forme de subsidenţă periferică. Procesul respectiv nu trebuie confundat cu antecedenţa, deşi rezultatul morfologic este acelaşi,deoareceîn primul caz decalajul altitudinal, cu rol de accelerare a eroziunii, nu s-a realizat prin ridicarea munţilor, fenomen ce determină apele să ţină

pasul cu ritmul ridicării, deci impunîndu-se ca un obstacol ce trebuie surmontat, ci prin coborîrea nivelului de baza. Astfel, declivitatea profilului longitudinal creşte brusc, de la vărsare spre izvoare, stimulînd eroziunea regresivă.O alta schimbare în ritmul evoluţiei o aduc mişcările de bascularc suferite de Munţii Apuseni în miocen, cînd vestul regiunii,

înglobînd şi Munţii Pădurea Craiului, se cufunda lent, în consecinţă, declivitatea profilelor longitudinale ale rîurilor scade, eroziunea înadîncime îşi reduce intensitatea. Incepe etapa meandrării rîurilor, oglindită în desfăşurarea sinuoasă a tronsonului de chei. Odată prefiguratădezvoltarea sinusoidală (în plan orizontala albiei, şi încastrarea ei în rocă, ea nu a fost abandonată ulterior, cînd ridicarile tectonice (rhodanice,valahe) au instaurat din nou condiţii prielnice adîncirii, în detrimentul evoluţiei laterale.

In Cheile Videi se poate ajunge pornind din şoseaua Beiuş-Oradea, abordînd ramificaţia de la Sîmbăta, ce ajunge la Dobreşti,cunoscut centru al prelucrării primare a bauxitei. Din această localitate porneşte drumul spre Vîrciorog, ce se ramifică ulterior, latura dindreapta continuîndu-se cu drumul forestier spre cantonul Vida. Şoseaua, asfaltată pînă aproape de canion, urmează versantul drept al văii şi neoferă numeroase puncte de ,,belvedere" asupra cheilor. În amonte de canton cheile se integrează într-un peisaj neafectat de intervenţiaantropică, accesul fiind posibil numai pe jos, printr-o regiune sălbatecă, dar cu atît mai pitorească.

Cheile din bazinul Roşiei

O concentrare spaţială de îngustări morfohidrografice se remarcă în bazinul superior al Văii Roşiei, afluentă a Crişului Negru, cedrenează partea sud-estică a Munţilor Pădurea Craiului, învecinîndu-şi bazinul de recepţie cu cele ale văilor Iadei la est, Mişidului (şi prinacesta cu Crişul Repede) la nord şi Videi la nord-vest şi vest. O privire asupra configuraţiei reţelei hidrografice amintite scoate în evidenţă ozonă de convergenţă majoră în bazinul depresionar al Roşiei. Aici confluează văile Albioarei, Cuţilor şi Lazurilor, adica trei rîuri în profilulcărora se întîlnesc cele mai reprezentative sectoarede chei din zonă.

1. Cheile Albioarei (fig. 21 I). Amplasate în sectoral mijlociu al văii cu acelaşi nume, vale ce descrie un mare arc de cerc, desfăşuratca o cupolă ce acoperă parcă sub arcadele sale, înspre nord şi vest, întregul bazin hidrografic al Roşiei, cheile se desfăşoară pe o lungime cedepăşeste 2 km, detaşîndu-se, din acest punct de vedere, faţă de celelalte două. Cheile au o desfăşurare spaţială ce motivează includerea lor îngrupa obiectivelor turistice de real interes din Munţii Pădurea Craiului. Atributelelor atractive sînt, în exclusivitate, rodul morfologiei,hidrografia renunţînd, sub imboldul unor cauze independente de propria voinţă, să le îmbogăţeascăcu noi valenţe.

Inăltimea versanţilor nu depăşeşte 80-100 m, dar farmecul dispunerii pe verticală a edificiului stîncos izvorăşte din fiecare abrupt, lafiecare meandru al văii. Sinusoidele traseului în calcare nu sînt puţine, meandrarea devenind, dacă nu o lege, cel puţin un fenomen larg răspîndit

în lumea formelor carstice (să nu uităm de frecvenţa meandrelor subterane, rîurile, deşi străjuite din toate părţile de rocă, au reuşit să-şionduleze, în primul rîndin plan orizontal, albiile). Observaţiile recente întreprinse asupra desfăşurării galeriilor de peşteră par să îndreptăţeascăsupoziţia unei meandrări şi în plan vertical a acestora, lucru care, evident, va fi lămurit, într-un sens sau altul, în viitor. Unde se extind calcarelenude se găsesc numeroase şi variate tipuri de lapiezuri, cînd apar calcarele stratificate eroziunea şi disoluţia pun în evidenţă capetele de strat,

polite sau suprafeţe structurale. Nici Cheile Albioarei nu fac excepţie de la aceste reguli, relieful calcaros, generat de acţiunea factorilor mecanici încrustînd versanţii cu forme inedite.

Incă un element, de natură psihologică de această data, multiplică farmecul Văii Albioarei. Străbătînd-o şi remarcînd lipsa apei, arîului, senzaţia ca şi natura îmbătrîneşte devine copleşitoare. Te simţi într-o împărăţie a imobilismului evolutiv, unde relieful se pregăteşte deamurg, unde formele şi-au încetat creşterea, ofilindu-se.



Am lăsat la urmă, intenţionat, peşterile. Pentru ca ele au semnat, prin propria geneză, decapitarea văii de suprafaţă, instaurînd noiraporturi între reţele, deoarece ele fac din carstul de suprafaţă un simplu şi ingenios, de ce să nu recunoaştem, alibi, pentru marile transformări

petrecute în adîncuri. Peştera Urîcioşii, Peştera Vacii, Peştera Calului, peşterile Babii, Valăului, Crucii sau Ponorul din amonte de cheileAlbioarei îşi înşiruie intrările de o parte şi de alta a văii, nuanţează morfologia şi diversifică oferta turistică. Mai amplă şi interesantă rămînePeştera din Sohodol (250 m dezvoltare) situată aval de intersecţia drumului Aleşd - Roşia cu drumul ce vine dinspreDamiş - Bratca. Multăvreme ea a deţinut, prin cei 102 m denivelare, recordul de profunzime pentru Munţii Pădurea Craiului. Prin această peştera s-au drenat o partedin apele Albioarei, înaintea captării sale definitive în Ponorul Runcşorului. Deşi sînt situate în exteriorul perimetrului cheilor menţionate,includem între obiectivele turistice de mare interes şi complexul carstic al Văii Ciurului, cu cele două peşteri, Ciur-Izbuc (1030 m) şi Ciur-Ponor (15017 m) situate pe platoul ce se desfăşoară la est de versantul stîng al Cheilor Albioarei , sistem ce se drenează actualmente spreIzbucul Topliţei de Roşia.

Fig. 21. - Cheile Albioarei (I) şi Văii Cuţilor (II).Peştera Ciur-Izbuc a intrat în literatura mondială prin cele peste 200 urme de paşi aparţinînd omului preistoric, conservate în argila

planşeului, în asociere cu urmele plantare ale ursului de cavernă. Descoperirea aparţine unui colectiv al Institutului de Speologie ,,EmilRacoviţă" din Cluj-Napocasi a fost realizată în anul 1969 . Era, la vremea respectivă, prima dovadă aprezenţei omului primitiv în peşterilenoastre. Ulterior, prin descoperirea amprentei plantare din Peştera Gheţarul de la Vîrtop (Munţii Bihorului) şi a picturilor din Peştera Cuciulat(Podişul Someşan) numărul acestora s-a multiplicat şi diversificat. Peştera Ciur-Ponor, a cărei explorare totală s-a putut realiza doar încondiţiile unei dotări moderne (trebuind a fi depăşite nu mai puţin de 8 sifoane) se impune prin prezenţa celui mai lung curs subteran din ţară(peste 10 km), a unei morfologii complexe, de origine corozivo-erozivă (galerii meandrate, nivele de eroziune, puţuri şi hornuri, marmite,linguriţe de coroziune, etc.), tectono-gravitaţională (galerii dezvoltate pe falii şi diaclaze, săli impunătoare rezultate prin prăbuşiri) sau dedepunere endocarstică (stalactite, stalagmite, coloane, draperii, gururi, cristalictite etc.).

In explicarea genezei Cheilor Albioarei vom porni de la acea particularitate unică, printre formele de acest tip din Munţii Apuseni, pecare o au aceste chei, şi anume: sînt singurele chei fosile, prin albia lor curgînd doar incidental torenţii rezultaţi prin concentrarea scurgerii deversant în perioada averselor puternice. Cum s-a ajuns la o astfel de situaţie vom vedea în cele ce urmează. Aşa cum arăta, într-un remarcabilstudiu asupra genezei şi evoluţiei văilor din Munţii Pădurea Craiului, T. Rusu (1973), reţeaua hidrografică a acestei grupe montane se

caracterizează printr-o succesiune de etape evolutive, cu orientări diverse şi remanieri multiple. Astfel, sectorul superior al văii Albioarei,asemănător dealtfel celui al văii Videi, îşi păstrează şi actualmente vechea orientare est-vest, specifică primei etape de evoluţie a reţeleihidrografice, ce se drena pe această direcţie spre Bazinul Panonic. Conturarea, în neogen, a celor două bazine depresionare, ale Beiuşului şiVad-Borodului, a jucat rolul unei adevărate răscruci evolutive, cu consecinţe dintre cele mai importante în morfogeneza văilor. Subsidenţeleactive din cele două bazine au afectat, parţial, şi bordurile masivului muntos, în sensul coborîrii acestora. În consecinţă, are loc un proces dereorientare a reţelei fluviatile. Acum începe prefigurarea marilor ,,coturi" ce vor ieşi în relief, prin adîncirea văilor, în sectorul median alacestora, acolo unde s-a desfăşurat procesul de schimbare a direcţiei de drenaj, de la o orientare pre-ponderent vestică la cea sudică sau sud-estică.

Subsidenţa din bazinul periferic devine aşadar un factor morfogenetic principal, fără de care valea Albioarei ar fi continuat să seîndrepte sprevest, fără să modeleze cheile (cel puţin pe traseul actual), motiv pentru carele-am inclus în categoria formelor de subsidenţă

periferică. Fosilizarea sectorului de chei se datorează captării apelor rîului ce-şi are obîrşia sub culmea împădurită a Rujetului, prinimpresionantul ponoral Runcşorului (de la Intorsuri). Intîlnim şi aici, prin intermediul drenajului subteran dintre acest ponor şi IzbuculToplicioarei, un concludent exemplu de destrămare a retelei hidrografice de suprafaţă în carst, precum şi de extindere, prin acelaşi proces, a

bazinului de recepţie de către rîul captator. în cazul dat, prin instaurarea circulaţiei subterane permanente între Ponorul Runcşorului şi Izbucul

Toplicioarei, valea Lazurilor şi-a adjudecat, în sens hidrografic, zona de obîrşie a Albioarei, dezorganizînd-o în totalitate, afluenţii săi din avalde punctul de captare fiind temporari şi cu debite limitate. După cum, prin captările realizate prin ponoarele Sohodolului şi cel din pîrîulBoiului, partea mediană a aceleiaşi vechi reţele este captată spre valea Steazelor, apele ieşind la suprafaţă în Izbucul Roşiei. T. Rusu (1980)descrie cu detalieri, întreaga succesiune de captări care au avut loc, în trecut, din aval spre amonte, în lungul Albioarei, avînd ca rezultat finaldezmembrarea ei ca reţea de suprafaţă. Prima captare ar fi avut loc la începutul pleistocenului, prin ponorul situat amonte de chei, ponor aflat înconexiune hidrologică subterană cu Izbucul Topliţei. Cea de-a doua subteranizare, parţială, s-a produs în pleistocenul mediu la confluenţa

pîrîului Boiului cu Albioara, prin Ponorul Sohodol şi Ponorul din pîrîul Boiului, iar cea de-a treia, şi ultima, la sfîrşitul pleistocenului, prin ponorul dela Runcşor. În relief ultima captare se poate uşor identifica atît prin forma spiralată a ponorului de la Intorsuri (topic ce defineştedealtfel, cît se poatede plastic, configuraţia formei), cît şi prin treapta antitetică de mari dimensiuni, una dintre cele mai frumoase din MunţiiApuseni, dezvoltată în aval de punctul de captare.

Prin captările menţionate, valea Albioarei a fost scoasă practic de sub incidenţa proceselor de eroziune fluviatilă normale,conservîndu-se ca un sohodol veritabil. Litoclazele calcarelor din patul văii au continuat însă fie activate prin scurgerile de versant, astfel că înfosta albie, respectiv în stratul de depozite coluviale, au apărut numeroase doline de disoluţie, fragmentînd-o. Prin creşterea posibilităţilor dedrenaj şi levigare subterane unele dintre acestea s-au transformat în ponoare ce fac legătura cu reţeaua endocarstică. Fosilizarea sectorului de

chei este, evident, relativă. Ele nu mai evolueaza în adîncime, ci, sub acţiunea proceselor de versant, tind spre o îndepărtare a pereţilor, lafragmentarea şi atenuarea declivităţii lor.Şoseaua Aleşd - Roşia traversează partea centrală a Munţilor Pădurea Craiului, străbătînd de la un capăt la altul Cheile Albioarei. Un

alt drum de acces porneşte de la Bratca, urca la Damiş şi, urmînd firul marelui sohodol, se uneşte cu ramificaţia dinspre Aleşd în amonte dechei. Tot de la această răscruce porneşte un drum spre Dobreşti şi, de aici, către Oradea. Bazele de cazare lipsesc în întreaga zona centrală şi încea de vest a grupei montane, ceea ce ne-a determinat să propunem (P. Cocean, 1984) construirea unei cabane în apropierea cheilor prezentate,cabana care ar facilita integrarea regiunii într-o valorificare turistică mai eficientă.

2. Cheile Cuţilor (fig. 21 II). Se dezvoltă în bazinul mijlociu al văii omonime, în aval de confluenţa a văii Pietrele Albe cu valeaFiului. Au o lungime de circa 1,2 km şi o orientare nord-est - sud-vest. Valea Cuţilor descrie un arc de cerc ce se desfăşoară paralel cu cel urmatde valea Albioarei, singura deosebire constînd în faptul că, fiind mai apropiat de un centru imaginar, amplasat în zona Izbucului Roşiei, are olungime mai redusă. Obîrşiile văii pot fi găsite în zona de îngemănare a Culmii Măgurii, ce flancheaza spre sud culoarul Runcşor- Sohodol – Albioara cu Dealul Frăpsinoasa (793 m), situat spre sud-est. Aici apar o serie de pîraie organizate pe roci impermeabile aparţinînd liasiculuiinferior (conglomerate, gresii cuarţitice, şisturi argiloase). Pecetea orientării reţelei primare, de la est la vest, se simte şi în acest caz, atît valea

Pietrele Albe, cît şi valea Fiului, colectorii organismelor torenţiale amintite, îndreptîndu-se spre vest ca afluenţi ai Runcşorului primar. Din zonaconfluenţei, începe descrierea arcului de cerc, cu schimbarea lentă a direcţiei spre sud-sud-est. Trăsătura definitorie a peisajului Cheilor Cuţilor este intimitatea derivată, din trecerea tranşantă de la relieful evazat şi blînd al Depresiunii Roşiei, la linia sinuoasă a unui canion străjuit de douăînalte faleze calcaroase, de la umanizarea intensă a depresiunii la singurătatea versanţilor abrupţi etc.

Incă de la părăsirea satului Poniţa, aşezat la intrarea în chei, te întîmpină un abrupt impunător (peste 80 m înălţime), abrupt fierăstruit,cel mai adesea, de un rîu imaginar, pentru că şi aceste chei nu se pot mîndri cu o scurgere de suprafaţă permanentă, fără a se afla însă în stadiulde fosilizare completă cum este cel întîlnit anterior. Desfăşurarea sinuoasă a îngustării morfologice nu se dezminte şi nici fragmentarea

pereţilor, ce atinge cote rar întîlnite. În jur sînt numai zimţi, creste de intersecţie a ravenelor, pilieri şi ţancuri; între ele Stanul Gurguiat dominăîmprejurimile. Prin talvegul ravenelor, sculptate în rocă vie, se scurg spre patul văii limbile unor prelungi trene de grohotişuri. Talvegul văii



cumulează efectele viiturilor sporadice, cu blocuri provenite din dezagregarea versanţilor, cu agestre depuse de revărsare a şuvoaielor.Abriurile, ca punţi de trecere spre lumea subterană, populează cei doi pereţi, dovadă a lărgirii, prin coroziune, a marmitelor parietale sau deadîncire a arealelor intens litoclazate sub acţiunea apelor prelinse pe versanţi etc. Tot în chei apar o serie de peşteri, între care Peştera care Cîntăare o lungime de 167 m, iar Peştera Vacii, 180 m. Mult mai dezvoltate sînt cele două cavităţi situate în vecinătatea cheilor, şi anume PeşteraBonchii, amplasată în versantul stîng al văii Şteazelor, cu o lungime de 2150 m şi Avenul din Stanul Foncii, dezvoltat în zona interfluviului cedesparte văile Cuţilor şi Lazurilor. El deţine recordul de adîncime în endocarstul romanesc, cu cei 339 m denivelare la o dezvoltare de 2078 m.

Un alt obiectiv turistic interesant se dovedeşte a fi Izbucul Roşiei, ce apare la zi într-o înfundătură de la obîrşia văii Şteazelor.Dimensiunile falezei ce încadrează ivirea de ape sînt impresionante: 125 m înălţime şi 120 m lăţime. La diferite nivele ale abruptului stîncosapar galerii care, la viituri, cînd nivelul cursului subteran creşte mult, sînt reactivate. Cheile Cuţilor se individualizează în perimetrul de aflorarea calcarelor şi dolomitelor de vîrstă triasică şi jurasică, desfăşurate aidoma unei benzi continue în bazinul mijlociu al tuturor afluenţilor Roşieidin zona respectivă.

După conturarea, în senonian, a bazinului de sedimentare al Roşiei versanţii săi nordici şi estici suportă asaltul unor organisme descurgere scurte, dar viguroase, ce-şi depun debitul solid în cuveta nou formată. Ele au înaintat regresiv în interiorul masivului captînd aflucnţii

periferici ai reţelei ce drena partea centrală a grupei montane. O dată cu marea subsidenţă neogenă din bazinul Beiuşului, se naşte un nou nivelde bază local, mult mai coborît, ceea ce a dus la accelerarea eroziunii remontante şi a ,,chemat" rîurile spre sud-sud-est, aşa cum o evidenţiazăconfiguraţia actuală a traseelor urmate de văile Videi, Albioarei şi Cuţilor.Ulterior are loc deschiderea drenajului subteran între ponoarele dinvalea Albioarei şi Izbucul Roşiei. Rîul subteran concentra, de asemenea, şialte pierderi produse în perimetrul interfluviilor aplatizate Osoiul şi Dealul Farcului. Se organizează astfel valea Şteazelor, orientată pe linia decea mai mare pantă, spre centrul Depresiunii Roşia. Valea retează parcă vechile trasee ale văilor Cuţilor şi Albioarei, îndreptîndu-se spre sud-vest. Se observă din cele relatate o asemănare izbitoare în ceea ce priveşte Cheilor Cuţilor cu cea a sectoarelor dezvoltate pe văile Videi şiAlbioarei. Implicarea aceluiaşi factor morfogenetic, cu influenţă hotărîtoare devine indispensabilă. Subsidenţa accentuată a spaţiuluidepresionar limitrofa a condiţionat încă o data, schimbarea direcţiei unui rîu şi adîncirea lui rapidă în depozitele carbonatice. Forma rezultatăeste o îngustare de proportii (pentru un rîu atît de mic), păstrată în relief pînă astăzi. Deşi fiecare picătură de ploaie corodează calcarul, fiecareşuvoi îl dizolvă şi-l îndepărteaza.Cheile Cuţilor pot fi abordate urmînd drumul de ţară, nemodernizatce uneşte Roşia, centrul comunal, cu satul

Poniţa, amplasat în imediata apropiere (1 km). Drumul străbate cheile pînă la capătul din amonte. Bazele de cazare lipsesc în apropiere.3. Cheile Lazurilor (fig. 22). Valea Lazurilor, alături de cea a Sohodolului se înscrie între afluenţii de seamă ai Văii Roşiei. Spre

deosebire de văile Albioarei şi Cuţilor, ea se menţine ca o reţea de suprafaţă bine organizată, eventualele pierderi în albie, realizate latraversarea calcarelor, nereuşind să afecteze caracterul permanent al scurgerii. Cheile sînt amplasate în tronsonul mijlociu al cursului sau.Asupra lungimii lor trebuie făcută o precizare. în studiul din anul 1968, privind bazinul hidrografic al Roşiei, T. Rusu apreciază dezvoltarea lor la 1 km, luînd în considerare, probabil, doar sectorul de maximă îngustare, dintre dealurile Măgurii şi Tociloasei. Acelaşi autor revine ulterior,extinzînd sectorul de chei şi în amonte, pînă aproape de confluenţa văii Şoimuşurilor cu valea Toplicioarei (în acest caz lungimea formeidepăşind 5 km). Intr-adevăr, caracterul de cheie tipică îl întîlnim doar în aval de confluenţa pîrîului Strungariu cu Valea Lazurilor. Spre amonte,versantul stîng, constituit din calcare, se menţine abrupt, în vreme ce versantul opus, alcătuit din formatiuni liasice, necarstificabile, îşiatenuează declivitatea, generînd o vale cu o asimetrie evidentă. Deoarece patul văii are actualmente, tendinţa de a aluneca spre peretele stîng,carstificabil, iar în talveg au apărut deja calcarele deşumate, se conturează, în perspectivă, modelarea unei chei pornind de la actualul talvegîngustat. Cum pînă la afirmarea ei deplină ca forma, în sectorul superior, mai avem de aşteptat, noi vom lua în considerare doar sectorul decheie clasică, din partea mijlociu-inferioară a văii.

Fig. 22. - Cheile văii Iazurilor.Cheile tinere au apanajul lor: sălbăticia, reliefată în profilul transversal - extrem de îngust şi în verticalitatea pereţilor, precum şi în pragurile sau repezişurile profilului longitudinal aflat departe de linia echilibrului temporar, sau de instabilitatea şi continua de venire aformelor, derivate dintr-o morfogeneză activă, menită a asigura pînă la urmă un precar echilibru versantilor. Iată, deci, liniile majore ale

peisajului din Cheile Lazurilor şi izvorul lui de atractivitate. De data aceasta apa rîului nu numai că ne încîntă prin profunzimea bulboanelor,dar ne şi obligă să facem sporturi în plus, să ne căţaram ca alpiniştii sau să înotăm în lacurile limpezi ce se întind între un perete şi altul, altfel,

prin chei nu se trece. Privite de sus, de pe culmea teşită a Dealului Tociloasei, cheile par o panglică de beteală argintie, meandrînd spre golfuldepresionar apropiat, ocrotite de verdele pur al pădurilor ce se apropie cu timiditate, de creasta abruptă a versanţilor.

Izbucul Toplicioarei (sau Izbucul de la Bulbuci, cum mai este denumit) este aşezat într-o zonă extrem de pitorească. Amonte deizbucnirea apelor la suprafaţă, pe Pîrîul Caprei, întîlnim un scurt sector de chei înguste şi adînci, cu întreaga gamă de arabescuri morfologicespecifice acestor forme. Izbucul în sine este reprezentat de un lac molcom, adînc, misterios de adînc, din care apa se revarsă în şuvoaie limpezispre un alt deznodămînt. Nu lipsesc, bineînţeles, nici peşterile, deşi numărul lor este mai redus şi dimensiunile limitate. În perimetrul strict alcheilor îşi deschid intrările impunătoare peşterile Roşie şi Alba, situate vizavi în cei doi versanţi, cu dimensiuni ce nu confirmă grandoareaintrării (sub 40 m lungime). Peştera cu Apa din Pîrîul Caprei atinge 100 m lungime iar Poşiştăul (termen local pentru aven) lui Fanea Babii 173

m. Prin Valea Şoimuşurilor, ce înmănunchează o reţea densă de organisme torenţiale cu o structure dendritică, obîrşiile Văii Lazurilor ajung pe clinele vestice ale dealurilor Hodrînguşa şi Leşu, care o despart de Valea Iadei, în zona de cea mai ridicată altitudine a grupei montane.Orientarea est - vest a văii Şoimuşurilor este paralelă cu cea a Runcşorului. După confluenţa cu Toplicioara, rîul primeşte numele de ValeaLazurilor, schimbîndu-şi direcţia spre sud-vest. Aceasta nouă orientare, proprie şi văii Toplicioarei înainte de confluenţă, dar şi văii Steazelor din bazinul hidrografic vecin, ne face să presupunem că un rol major în imprimarea direcţiei de drenaj a întregului rîu l-a avut deschidereadrenajului subteran dintre Ponorul Runcşorului şi izbucul Toplicioarei. Prin realizarea captării respective năştea un rîu de suprafaţă viguroscare, alunecînd iniţial pe linia de cea mai mare pantă, s-a îndreptat spre proxima zonă coborîtă, cea din Depresiunea Roşiei situată, pe drumulcel mai scurt, înspre sud-vest. Rîul a intersectat vechile văi de suprafaţă, racordîndu-şi-le. Cum aceasta racordare n-ar fi fost posibilă decît încontextul unor văi preexistente slab individualizate (altfel traseul noului rîu trebuia să ţină cont de ele) înseamnă că vechimea captărilor dinValea Albioarei spre cele trei izbucuri (Topliţa, Roşia şi Toplicioara) trebuie reconsiderată, în sensul împingerii ei înapoi, cel putin pînă în

pliocen.Cheile s-au format, ca urmare, prin adîncirea văii astfel consolidate în depozitele carbonatice jurasice. Tinereţea Văii Lazurilor în

actuala configuraţie, tinereţe reflectată pregnant în profilul morfologic al formei, indică o geneză complexă, iar subsidenţa periferică a avut o

influenţă mai redusă decît în cazul celorlalte chei din zonă (paroxisinul ei trecuse demult). Dimpotrivă, ridicările ramei montane din faza valahăau constituit un imbold pentru adîncirea văii, integrînd mai degrabă cheia în grupa formelor de origine antecedentă.

Drumul carosabil Roşia - Lazuri ne apropie la mai putin de 1 km de intrarea în chei dinspre avale. Pentru cei care doresc să le străbatăde la un capăt la altul, drumul forestier ce escaladează dealurilc Osoi şi Tociloasa, urmînd în continuare versantul drept al văii pînă laconfluenţa Şoimuşurilor cu valea Toplicioarei le oferă ocazia unei priviri panoramice asupra întregului sector de îngustare.

Cheile văii Strîmturii

O zonă carstică necunoscută, atît geografilor, cît şi turiştilor, se desfăşoară în partea sud-vestică a Munţilor Pădurea Craiului, între



localităţile Lunca Sprie şi Roşia. Existenţa acestei ,,pete albe" în carstul Apusenilor nu poate fi justificată prin invocarea accesului dificil saudepărtarea faţă de axele de circulaţie şi centrele populate, suprafaţa calcaroasă fiind străbătută de o densă reţea de drumuri, care leagă între elecrîngurile amplasate pe platouri şi versanţii proprii. Cauza trebuie căutată în conul de umbra proiectat asupra arealului menţionat de vecinătateanumeroaselor forme şi fenomene carstice localizate în bazinele superioare ale Videi, Albioarei, Lazurilor Sohodolului, principalele văi ale

bordurii sudice a Pădurii Craiului.Anticlinalul Lunca Sprie - Roşia, constituit în proporţie hotărîtoare din depozite carbonatice aparţinînd pînzei de Vălani, este delimitat, peambele flancuri, de două arii depresionare binecunoscute: Ţara Beiuşului, la vest - sud-vest şi bazinul depresionar al Roşiei, la est. Deşiînălţimea anti-clinalului nu depăşeşte 500 m (476 m în Dealul Văcăreţului), datorită altitudinii reduse a reliefului limitrof el se detaşează în

peisaj ca o treaptă montană impunătoare.Valea Strîmturii, numită în bazinul inferior şi Valea Dîlbei, s-a grefat în axul anticlinalului, sectionîndu-l în două compartimente

distincte: unul estic, slab carstificat şi altul vestic, unde formele de disoluţie sînt mult mai numeroase şi variate. Astfel, pe lîngă omniprezentelelapiezuri, aici se regăsesc o gama nuanţată de doline (de disoluţie, prăbuşire, mixte) cu dimensiunice variază între cîţiva metri şi zeci de metridiametru şi între 5 şi 35 m adîncime. O densitate apreciabilă se constată în partea vestică a masivului Blidaru, pe platoul cuprins între pîraieleBlidaru, Vălanilor şi Izvorului. La obîrşia pîrîului Vălanilor, două doline cu vatra impermeabilizată de groase depuneri argiloase găzduiesclacuri temporare utilizate pastoral în alimentarea cu apa. În aceeaşi zonă, din conjugarea a opt doline de mari dimensiuni a rezultat o uvalăimpresionantă. O altă uvală, generată de data aceasta de subteranizarea a trei organisme de scurgere cu caracter temporar, este Groapa Moga,unde cele trei doline-ponor, situate la baza unui abrupt semi-circular, prezintă o evoluţie accelerată. De asemenea, la obîrşia pîrîului Blidaruapele sînt captate în endocarst printr-o dolină-ponor mărginită spre aval de o clasică treaptă antitetică etc.

Endocarstul zonei nu a beneficiat nici el de atenţia exploratorilor speologi. Actualmente se cunosc 9 cavităţi, între care se detaşeazădimensional Peştera din valea Strîmturii (161 m). Celelalte goluri subterane au dimensiuni reduse (Peştera lui Onuţ 37,5 m; Peştera Liliecilor 7m etc.). Perspective de continuare oferă Avenul din Coasta Peşterii, situat pe verticala peşterii din valea Strîmturii. O eventuală conexiune întrecele două goluri subterane este de aşteptat datorită apropierii spaţiale şi a genezei lor, tributare aceloraşi factori. în acest context morfologic,valea Strîmturii reprezintă, peisagistic,o veritabilă axă directoare, de un pitoresc aparte. Două atribute îşi dau mîna permanent, îşi cumuleazăînsuşirile atractive ridicîndu-i, firesc, potenţialul turistic. O prima valenţă caracterizează sectoarele de obîrşie şi median ale văii unde, într-o

luncă largă, cu o declivitate abia perceptibilă, firavul pîrîu meandrează dezinvolt. Nu am avut ocazia de a vedea la ea acasă grandoarea şerpuiriirîului Meandru, de la care geomorfologia a împrumutat un topic menit a defini configuraţia unor albii, dar sinusoidele văii Strîmturii nu credema fi cu nimic mai prejos. Poate doar scara desfăşurării fenomenului să difere. Aici, rîul se deplasează permanent între un versant şi altul, buclelemeandrelor se îndepărtează şi se apropie sub forma unor ‘S’-uri uriaşe. Frecvent ele se intersectează, ceea ce duce la apariţia braţelor moarte şia insolitelor popine. Intregul şes aluvial este brăzdat de un păienjeniş de canale active şi temporar-active deoarece, la viituri, braţele moarte îşireiau vechea funcţie, tranşînd deseori în favoarea lor drenajul permanent printr-o adîncire mai rapidă.

Privită de sus, din Vîrful Misii, lunca plană şi înverzită, străjuită de meterezele unor pante împădurite, emană o linişte molipsitoare.Coborînd la firul văii te întrebi, vrînd-nevrînd, de unde o înclinare atît de redusa a profilului longitudinal într-un sector de curgere, totuşi,montan. Cautînd, ochiul scrutator al cercetătorului va putea observa suprapunerea celor cîţiva kilometri de culoar aplatizat peste un substratlitologic impermeabil, alcătuit din gresii şi şisturi senoniene, cu o rezistenţă mai redusă la atacul agenţilor modelatori. Meandrele dispar caelement morfologic la contactul acestor formaţiuni cu calcarele pînzei de Codru, unde profilul văii se îngustează brusc, îmbrăcînd aspectul decheie veritabilă. Calcarele au jucat şi aici un dublu rol, şi anume: prin rezistenţa la eroziune ele s-au erijat într-un prag cu funcţie de nivel de

bază local, care a încetinit ritmul adîncirii văii în amonte, determinînd-o să evolueze lateral şi să meandreze. Dar astfel de praguri calcaroaseapar de nenumărate ori în albia altor văi fără a fi însoţite de o meandrare atît de puternică ?! În cazul văii Strîmturii pare a avea o contribuţie

notabilă cel de-al doilea fenomen propriu rocilor permeabile, respectiv reducerea potenţialului denudativ al rîurilor de suprafaţă datorităcaptărilor subterane în albie. Intr-adevăr, sectorul carstic al văii este lipsit, mai ales în perioadele de deficit de precipitaţii, de scurgere, avîndaspectul unei tipice văi seci, apele pierzîndu-se, treptat, în albie. Aşa se explică lipsa rupturilor de pantă, întîlnite de noi în cheile Turului, Cetei,Runcului, Glodului sau Ribicioarei în contexte litologice ascmănătoare. Dar, spre deosebire de valea Strîmturii, în toate aceste cazuri, apelevăilor se menţineau permanent la suprafaţă, evoluînd pe verticală, ceea ce atribuia talveguluilor, din perimetrul calcaros, dar şi din amonte, odeclivitate sporită.

Părăsind sectorul meandrat, rîul pătrunde în chei, a căror lungime depăşeste 2,5 kilometri (fig. 23). O caracteristică a cheilor analizateeste situarea sectoarelor de maxima îngustare la cele două extremităţi, din amonte şi avale. Tronsonul din amonte este mai sălbatec, dealtfel nicidrumul nu îndrăzneşte să-1 abordeze refugiindu-se pe versantul drept. Pereţii, deşi cu înălţimi incomparabil mai mici decît ai altor chei, reuşesc,

prin apropiere şi dispunerea pe verticală, să creeze acea intimitate peisagistică proprie fierăstruirilor morfologice de amploare. În partea centralăa cheii, ei se îndepărtează uşor, îşi atenuează înclinarea, iar abrupturile apar izolat. Un scurt intermezzo liric, lipsit de austeritate deoarece încontinuare, aval de confluenţa cu pîrîul Izvorului - un afluent care, din graba nestăpînită de a se uni cu colectorul nu ezită să se arunce pestecîteva praguri şi repezişuri pitoreşti - cheia revine în drepturile şi înfăţişarea ei dintotdeauna. Versanţii îşi strîng iaraşi chingile pietrificate,abrupturile urcă spectaculos, nişele şi diaclizele sculptate de vîrtejuri îşi fac şi ele apariţia. Sîntem în locul unde înainte de a părăsi cheile şi a

descinde în localitatea Căbeşti, ne aşteaptă o inedită revelaţie. în peretele stîng al văii, tăcută, dar somptuoasă, îşi etalează grandoarea ŞuraUşorilor, cu Puntea Paradisului şi Puntea Infernului, cu Grădina Zînelor şi alte zămisliri ale folclorului local care mai de care mai pitoreşti.Despre ce este vorba ? Intr-un promontoriu calcaros, scurgerea subterană, ajutata din plin de fisuraţia rocii, a generat o peşteră puternicascendentă, aidoma unei pîlnii cu deschiderea spre vale. Denudarea continuă a calcarelor din acoperiş însotită de prăbuşiri masive, au deschis întavanul galeriei două ,,ferestre"alungite, paralele cu curba de nivel. S-au plăsmuit astfel două arcade spectaculoase, frontoane de autentictemplu megalitic. La baza lor, Peştera Liliecilor, de dimensiuni liliputane, adăposteşte o colonie prosperă de mamife înaripate. Prin zvelta lor arcuire, prin bazarul morfologic înconjurător, Şura Uşorilor rămîne cel mai pitoresc obiectiv al văii Strîmturii. Mecanismul morfogenetic nu

poate fi conceput decît într-un cadru structural deosebit, neîntîlnit la alte chei, şi anume cel al pînzelor de şariaj, întregul compartiment dintreLunca Sprie şi Roşia fiind un fragment dintr-o astfel de formaţiune tectonică. Dispunerea inversă a stratelor pe verticală, cu depoziteletriasicului mai vechi, încălecînd stratele jurasicului şi cretacicului, mai noi, este ilustrativ reprezentată în Culmea Măgura (438 m). Funcţionareaîn senonian a bazinului post-tectonic al Roşiei şi în neogen a golfului Beiuşului a transformat arealul aflat în atenţia noastră într-o arie desedimentare marginală. Gresiile, marnele şi şisturilc au acoperit parţial calcarele pînzei de încălecare, oferind reţelei hidrografice primare largi

posibilităţi de evoluţie pe verticală. Direcţia de scurgere dominantă era spre bazinul de sedimentare al Beiuşului, aflat în imediata apropiere.OrganizareaVăii Roşiei ca reţea de scurgere viguroasă, cu un bazin de recepţie extins în partea central-sudică a Munţilor Pădurea Craiului, nu a

avut nici o influenţă asupra văii Strîmturii, deşi distanţa între ele este extrem de mica. Deducem că ambele văi şi-au conturat direcţia de drenajîn aceeaşi etaj, adîncirea mai puternică a primei reţele datorîndu-se potenţialului de denudare mai ridicat.

Fig.23. - Cheile văii Strîmturii.Fierăstruirea depozitelor neogene şi senoniene din acoperişul calcarelor, urmată de conservarea aceluiaşi traseu la trecerea apelor în

rocile solubile fac din supraimpunere procesul dominant în geneza cheilor văii Strîmturii. De altfel, morfologia lor nu conţine martori aicaptărilor subterane atît de specifice carstului, iar antecedenţa nu poate fi luată în considerare, mişcările neogene avînd o amplitudine redusă la

periferia Munţilor Apuseni. Aspecte interesante aduce în evoluţia văii Strîmturii etapa actuală cînd procesul dezmembrării reţelei fluviatile în perimetrul carbonatic este vizibila. Deoarece întreaga vale este suspendată faţă de depresiunile Roşiei şi Beiuşului, opinăm pentru orientareadrenajului său endocarstic spre pînza freatică din subasmentul bazinelor amintite, cu atît mai mult cu cît la bordura arealului carstificat nu apar



resurgenţe demne de semnalat.Cheile văii Strîmturii îşi aşteaptă vizitatorii cu porţile deschise. Un drum forestier le străbate între o extremitate şi alta, drum din care

se desprind ramificaţii spre localităţile situate la est şi vest, la bordura depresiunilor menţionatc (Ţarina, Apateu, Roşia, Cîmpani şi Vălani). Maidificilă rămîne, datorită uniformităţii peisajului, găsirea confluenţei cu Valea Roşiei la Căbeşti, punct de convergenţă a principalelor căi deacces. Dar, pînă cînd aşteptatul indicator îşi va putea îndeplini menirea, cetăţenii aşezării indică oricui drumul spre Valea Dîlbei, cum numesc eisectorul inferior al văii Strîmturii, spre cheile omonime.

CHEILE DIN MUNŢII BIHOR-VLĂDEASAPrin pozitia centrală în cadrul ariei montane, prin înălţimea vîrfurilor, ce-i situează pe o treaptă altimetrică superioară - aici

înregistrîndu-se cea mai ridicată cotă, 1849 m, în vîrful Cucurbăta - şi prin masivitatea desfăşurării spaţiale, Munţii Bihorului reprezintă pedrept cuvînt nucleul orografic principal al Apusenilor, rezultat din evoluţia geologică îndelungată şi complexă totodată, cu o paleogeografiegeneratoare de aspecte variate ale reliefului şi hidrografiei. Calcarele, rocile ce găzduiesc majoritatea formelor aflate în atenţia noastră în studiulde faţă, se extind pe o suprafaţă de peste 200 km 2, echivalentă cu a zonelor carbonatice din Munţii Trascăului. Dar, spre deosebire de aceştia,numărul cheilor este mult mai redus. Cauza dominantă ce a condus la evidenţierea acestui aspect se leagă de subteranizarea accentuată a reţeleihidrografice, favorizată, la rîndul ei, de grosimea mare (peste 800 m) a stratelor de calcar şi de litoclazarea lor avansată. Ca urmare, apele auevoluat în endocarst, modelînd peşteri impresionante : sistemul Zăpodie - Gheţarul de la Barsa, Peştera Fîntîna Roşie, Cetăţile Ponorului etc. Lasuprafaţă morfogeneza carstică s-a orientat în direcţia sculptării reliefului de doline, ponoare, uvale sau depresiuni. Cheile au apărut fie prinatingerea de către anumite peşteri a unui stadiu de evoluţie înaintată, cînd echilibrul maselor de calcar din tavan s-a frînt (printr-o actiuneconvergentă, din subteran şi dinspre suprafaţă), prăbuşindu-se, fie prin intersectarea unor apofize de calcare de către rîurile grefate la contactuldintre calcare şi necarstificabil. Numărul limitat de chei este suplinit însă de amploarea desfăşurăriilor pe verticală. Aici se găsesc dealtfel cele

mai grandioase şi sălbatice chei din tara noastră, Cheile Galbenei, secondate îndeaproape de cele ale Someşului Cald. şi încă o caracteristică acheilor din Munţii Bihorului: exceptînd sectorul scurt al Cheilor Cetăţilor, ele sînt amplasate la periferia zonelor carstificate, sub forma uneirozete cu braţele orientate spre toate cele patru puncte cardinale: Cheile Someşului Cald la nord-est, cele ale Galbenei la nord-vest, aleSighiştelului la sud-vest, iar ale Ordîncuşei spre sud.

Cheile Arieşului Mare

Mozaicului morfologic al văii Arieşului nu putea să-i lipsească tocmai forma cea mai impresionantă - cheile şi pentru că acest lucrunu a fost posibil în sectorul inferior, unde rîul a ezitat să atace culmea calcaroasă a Bedeleului, şi nici în cel median, constituit din roci impropriimodelării şi conservării îndelungate a abrupturilor ce străjuiesc, într-un atare context, albiile rîurilor, i-a revenit această dificilă sarcinăArieşului Mare, ramură debordantă prin vigoarea curgerii şi debitul său, a bătrînului Auratus.

Există de-a lungul rîului două sectoare de maxima îngustare, rezultate prin adîncirea lui în calcarele triasice şi jurasice răspînditeinsular în partea sud-estică a Munţilor Bihorului, între localităţile Albac şi Scărişoara. Pe seama acestor depozite, Arieşul Mare a sculptatCheile Mîndruţului(fig. 24 I), situate în aval de Scărişoara, cu o lungime de circa 350 m, şi cele ale Albacului, numite frecvent şi Cheile de la

Zugăi (fig. 24 II), desfăşurate în amonte de localitatea omonimă. Noi vom uzita de primul topic, datorită rezonanţei sale mult mai mari. Eledepăşesc 3,5 km lungime, impunîndu-se atenţiei şi din acest punct de vedere.

Fig 24. - Cheile Arieşului Mare.Pentru călătorii ajunşi în chei dinspre Vîrtop şi Arieşeni, muntele, greu de răsuflarea omniprezentă a pădurilor de răşinoase, îţi lasă

impresia abundenţei, a naturii aflată într-un echilibru stabil, cu toate componentele. Iar cei care poposesc în chei venind dinspre avale, trecînd prin lungul defileu amplasat între Moldoveneşti şi Salciua, prin salba de aşezări cu puternică rezonanţă istorică (Sălciua, Lupşa, Bistra,Cîmpeni) poartă cu imaginea unor întinse ţinuturi unde omul şi mediul au conlucrat din timpuri imemoriale, a tuturor peceţilor benefice pentruistoria şi spiritul nostru. Exceptînd abruptul Bedeleului, el însuşi un simbol al măreţiei, un stîlp uriaş al porţii situată la intrarea în Ţara Moţilor,terasele, lunca şi clinele versanţilor, populate peste tot unde omul a găsit loc să-şi construiască gospodării dau peisajului o tentă indiscutabilă delargă accesibilitate, de intensă umanizare.

Apariţia cheilor întrerupe aşadar o lungă reverie, o molcomă unduire a privirilor peste văi şi interfluvii. Brusc, parcă trezit dintr-omeditaţie ancestrală, peisajul îşi schimbă trăsăturile. Culmile devin mai abrupte, vîrfurile mai ascuţite. Lupta cu verticala îşi are legile ei. Piatranudă devine oprezenţă dominantă cu toate arabescurile provenite din acţiunea apei, vîntului sau gelifracţiei. Deşi declivitatea sporită oferăapelor un minim contact cu calcarele, opera disoluţiei se poate admira pe fiecare abrupt încrustat cu lapiezuri şi cornişe, pe fiecare versant

populat cu nişe, arcade sau grohotişuri. Acolo unde topografia suprafeţelor a favorizat concentrarea scurgerii areale au apărut ogaşele şiravenele în rocă vie (adevărate chei liliputane), răspîndite îndeosebi pe versantul stîng al celor două sectoare majore de fierăstruire morfologică.În geneza lor a intervenit, desigur, şi eroziunea, prin aportul modelator al fragmentelor de rocă transportate de torenţii dornici de-a se împreunacît mai repede cu colectorul, aflat în imediata apropiere. Un astfel de torent, numit local Vîlceaua, şi-a sculptat în timp, în perimetrul Cheilor Mîndruţului, un adevărat sector de chei proprii, orientat perpendicular pe direcţia de desfăşurare a cheii principale, sector mai lung şi maisălbatec decît aceasta. Replica sa o vom găsi în Cheile Albacului, unde valea Stearpă s-a adîncit la rîndul ei, modelîndu-şi o formaasemănătoare.

Cursul sinuos al văii este o altă dovadă a dificultăţilor ivite în propria cale, greutăţi surmontate totuşi prin dîrzenie, perseverenţă şicontinuitate, sau - vor spune geomorfologii - el indică tot atîtea linii structurale de maximă labilitate, exploatate morfogenetic de ape. Şi aici, caîn toate zonele carstice supuse impactului unor reţele hidrografice cu o îndelungată stabilitate, apar numeroase peşteri de versant. Ele s-auformat fie prin deversarea în subteran a unei fracţiuni oarecare din apa rîuîui de suprafaţă, prin intermediul fisurilor deschise în patul văii, fie

prin pătrunderea în adîncul calcarelor din zona versantilor a organismelor de scurgere formate pe suprafaţa acestora. Astfel, în CheileAlbacului, masivele calcaroase Piatra Tîrsei şi Piatra Sobei sînt practic ciuruite de cavităţi subterane, fenomen raportat bineînţeles la suprafaţalor restrînsă. Se întîlnesc 28 de peşteri de mici dimensiuni, e adevărat, dar să nu uităm că volumul rocii carbonatice este pînă la urmă, o condiţiesine qua non a apariţiei peşterilor de mari dimensiuni, atît în ceea ce priveşte denivelarea lor cît şi lungimea. Or, în cazul de fata, acest

parametru este drastic drămuit.Cea mai lungă peşteră, Huda Oarbă, măsoară 132 m şi este situată în versantul stîng al văii Vîlceaua. O secondează peştera de la

Calea Dudeşti (100 m lungime) şi Avenul de la Trifon (72 m) etc. Mult mai numeroase sînt golurile subterane din calcarele aferente Cheilor Mîndruţului (53), din masivul Piatra Mîndruţului. Dimensional ele nu depăşesc o sută de metri, cea mai dezvoltată fiind Peştera Mare de laColţul Morii (85 m). Oricum, în ceea ce priveşte structura lor internă, derivată din evoluţia endocarstică, masivele calcaroase din CheileArieşului Mare relevă o densă populare cu goluri subterane, aidoma unui burete spongios al cărui pori nenumăraţi s-au hipertrofiat. Dar, ceicare iubesc relieful carstic şi se interescază îndeaproape dedestinele lui, inclusiv de noutăţile de ultima oră în materie de explorare, nu vor uitacă în apropierea cheilor analizate în rîndurile de fata, în bazinul Albacului, este situată Peştera Dîrninii, una dintre perlele veritabile ale endo-



carstului din Munţii Apuseni. Bogăţia în speleoteme, varietatea acestora, precum şi vastitatea golurilor subterane în ansamblu nu dezmint, cidimpotrivă, susţin atributul de mai sus.

Se ştie că prima preocupare a turistului aflat în faţa unui obiectiv inedit este de a-l contempla, de a-l percepe dimensional, fizionomic,estetic. De aici sentimentele imediate: admiraţia drămuită în funcţie de revelaţiile oferite. Cum s-au impus în relief Cheile Arieşului Mare ?Pentru o mai uşoară pătrundere în intimitatea proceselor morfogenetice ce le-au dat naştere, să precizăm că Arieşul este reţeaua hidrografică aCarpaţilor Occidentali cu cel mai lung traseu montan (122 km), fiind totodată, afluentul Mureşului cu cel mai bogat debit (26 m3/s); o reţea cu oevoluţie îndelungată pe traseul actual, care a resimţit de nenumărate ori acţiunea favorabilă sau defavorabilă (în sensul accelerării sau încetiniriiritmului evolutiv) a transformărilor suferite de relieful limitrof în paleogeografia sa.

Intreaga evoluţie a văii Arieşului Mare, începînd din tortonian, cînd bazinul superior al actualului Arieş debuşa în rîul ce flanca, lavest, Culmea Bedeleului îndreptîndu-se spre golful depresionar al Iarei, indică stabilitatea sa pe actualul traseu. Cum calcarele triasice şi

jurasice din masivelePiatra Mîndruţului, Piatra Tîrsei şi Piatra Sobei au fost acoperite de formaţiunile pînzei de Finiş - Gîrda (Ianovici şi colab.1976), alcătuite din granitoide şi migmatite, evoluţia iniţială a văii s-a axat pe aceste roci. Prin deşumarea calcarelor, începe practic procesul deformare a cheilor, adîncirea văii realizîndu-se, ca direcţie, ritm şi intensitate în funcţie de particularităţile structurale ale calcarelor, debitul,viteza şi chimismul apei, precum şi a jocului nivelului de baza, proces similar celor descrise anterior, în cheilor de aceeaşi origine. Incadrareaîntr-unul din cele cinci tipuri genetice vine astfel de la sine, epigeneza avînd, prin aceste chei, un nou exemplu edificator. Prin trecerea rîuluidin formaţiunile dure ale pînzei de Gîrda în calcarele mezozoice ale autohtonului de Bihor (dure şi ele, dar mult mai uşor de modelat datoritădisoluţiei şi litoclazării) avem de a face cu o epigeneza inversă, fapt îndeobşte mai rar întîlnit.

Drumul spre cheile Arieşului Mare începe, într-o primă varianta, din punctul nodal al Ţării Moţilor, reprezentat de oraşul Cîmpeni,leagănul revoluţiilor de la 1784 şi 1848. Un oraş care, prin poziţia în teritoriu, ar putea deveni un centru polarizator al turismului montan dinMunţii Apuseni. în amonte de Cîmpeni, la Mihoeşti, şoseaua se ramifică, braţul din stînga urmînd versantul drept al Arieşului Mic sprelocalităţile Vidra, Avram lancu şi Muntele Găina. Cel din dreapta ocoleşte, surmontînd versantul stîng, lacul de acumulare Mihoeşti,îndreptîndu-se spre cheile ce ne interesează. Ea trece prin aşezări cu o bogată zestre etnografică, între care se detaşează Albacul atestatădocumentar la 1688. Aici se află bustul lui Horea, opera a cunoscutului sculptor Romul Ladea. Eroul s-a născut în crîngul Dealul Fericetuluiunde, cu abnegaţia recunoscută şi drept omagiu pentru cel tras pe roata la Alba lulia, strănepoţii ostaşilor săi au construit o casă identică celei,

în care acesta a văzut lumina zilei. O casă devenită, peste timp, un muzeu al Ţării de Piatră.Aceeaşi şosea asfaltată dintre Turda şi Lunca Vaşcăului, conduce prin cheile Arieşului Mare turiştii dinspre Ţara Beiuşului, peste pasul Vîrtop. Aceştia, coborînd pe Arieşul Mare, vor întîlni, în aval de localitatea Scărişoara, cheile, cu peisajul lor sălbatec.

Cheile văii Gîrdei

Valea Gîrdei confluează cu Arieşul Mare în centrul administrativ al localităţii cu acelaşi nume. Ea îşi are izvoarele în partea sud-estică a platoului carstic Bătrîna, respectiv între vîrfurile Bătrîna şi Bălăceana (1474 m). Topicul de valea Gîrdei este concurat frecvent de altedouă denumiri atribuite sectorului median al văii (Gîrda Seacă) şi celui superior (Gîrdişoara). Deoarece provin dintr-o rădăcină lexicalăcomună, prin diminutivare sau adăugarea unui adjectiv, iar localitatea de care se leagă numele văii reprezintă un punctde plecare important, şicunoscut, spre întreg carstul Munţilor Bihor vom folosi primul topic în sens generalizator, pentru întreaga vale, uzitînd, atunci cînd vom analizadiferitele ei sectoare şi de celelalte două denumiri.

Valea analizată s-a grefat în calcarele părţii de sud-est a Bihorului central, avînd o orientare nord-vest - sud-est. Prin morfologierelevă o evoluţie complexă, de lungă durată, cele cîteva sectoare de chei (fig. 25) înşirate între vărsarea în Arieş şi izvoare nefiind altceva decît

materializarea în peisaj a unui acerb efort evolutiv. Incă de la primii paşi de-a lungul văii, versanţii acesteia se apropie de verticală, abrupturile,mascate ici-colo de o vegetaţie îndărătnică, îşi fac tot mai mult simţită, prezenţa. Lărgimea culoarului drenat face loc unei lunci înguste.Confluenţa cu Ordîncuşa, venită tumultuos din partea stînga,se remarcă printr-un mare con de dejecţie ce împinge apele Gîrdei către versantuldrept. în amonte, pînă la bazinetul depresionar Casa de Piatră, valea prezintă o succesiune de îngustări de tip cheie şi mici depresiuni în vatracărora s-au dezvoltat crîngurile Dobreşti, Gîrda Seacă, Plişti. Dar a ne imagina o concentrare a gospodăriilor numai la nivelul luncii ar fi ogreşeală capitală. Ele urca pe versanţi (îndeosebi pe cel stîng) pînă la partea lor superioară, unde debordează peste fruntea platoului Scărişoara-Ocoale. Sînt renumitele sate risipite, ,,crîngurile" Apusenilor, alcătuite din 3-7 gospodării, aparţinînd cel mai adesea descendenţilor aceleiaşifamilii. O comunitate patriarhală cu o spiritualitate proprie în care tradiţia şi continuitatea devin repere fundamentale. Aşa precum, deosebit desugestiv, ne-o spune V. Tufescu (1982, p. 129): ,,De veacuri, din generaţie în generaţie, pe aceeaşi bătătură, sub aceiasi streaşină bătrînă orireînnoită, la umbra aceloraşi goruni, s-a depănat continuitatea vieţii moţilor, cu chemări de tulnice de la o gospodăriela alta, de pe un munte

pe altul, comunicări şi semnalizări numai de ei ştiute".Alături de drum, în hotarul crîngului Gîrda Seaeă, ies la iveală, într-un tainic şi viguros izbuc, apele subteranizate în perimetrul

platoului carstic Scărişoara-Ocoale, drenate actualmente la un nivel inferior celor care au dus la formarea peşterilor Gheţarul de la Scărişoara,Pojarul Poliţei (aflate în conexiune morfologică) sau Avenul din Şesuri (conectat hidrologic cu Izbucul Poliţei). în continuare, pereţii văii se

apropie, profilul specific îngustărilor de tip cheie este neîndoielnic, declivitatea versanţilor sporeste, pitorescul peisajului de asemenea. Sîntemîn zona unei duble confluenţe, cea a Gîrdei Seci cu Valea Sohodol (afluent pe partea dreaptă) şi cu Pîrîul Spurcat (venit de pe versantulcelălalt). Dintre obiectivele de interes turistic demn de menţionat este Izbucul Tăuz, resurgenţa celui mai important sistem endocarsticdin

bazinul Gîrdei, izbuc apărut la baza versantului drept, ce concentrează apele subteranizate în Coiba Mare şi Coiba Mică), precum şi cele care audat naştere Peşterii Hodobana. Confluenţa apelor Pîrîului Spurcat cu cele ieşite la suprafaţă în Izbucul Tăuz infirmă topicul de Gîrda Seacăatribuit văii şi spre avale, sector caracterizat (cel puţin în zilele noastre) printr-o scurgere cu caracter permanent. Doar spre amonte ele îşi

justifică prezenţa în toponimie, valea fiind activată doar în perioadele cu precipitaţii bogate, cînd scurgerea de pe versanţi îi asigură debitulnecesar pentru a putea fi definită ca o vale de suprafaţă cu regim temporar. Sîntem dealtfel în preajma crîngului Casa de Piatră, una dintre celemai pitoreşti şi izolate aşezări din Munţii Apuseni.

Fig. 25. - Cheile văii Gîrdei.Primul lucru la care te aştepţi, vizitîndu-l pentru prima dată, este întîlnirea cu numeroase edificii durate din piatră. Cînd constaţi cu

adevărat că toate gospodăriile şi anexele lor sînt construite din lemn te întrebi, vrei nu vrei, care sînt totuşi motivaţiile subtile ale acestuitoponim. Privind în jur cu atenţie nu-ţi poate scăpa faptul că depresiunea este înconjurată din toate părţile de adevărate bastioane stîncoase,intrarea şi ieşirea văii Gîrdei fiind singurele porţi posibile. Iată aşadar obîrşia denumirii, emanînd o superioară intuiţie asupra spaţiului şi

duratei.Casa de Piatră reprezintă pentru vechea vale a Gîrdei o mare răscruce morfologică. În partea vestică a depresiunii, apele rîului au

pătruns în subteran în două puncte diferite, situate la o distanţă de numai 370 m unul de altul, sculptînd un sistem endocarstic de mareamploare, Coiba Mica şi Coiba Mare, accesibil pe o distanţă de 6064 m. Nu putem părăsi acest loc fără a prezenta cititorului cîteva dintrecaracteristicile lui dominante. Formarea sistemului a fost posibilă prin captarea succesivă (întîi prin ponoarele Coibei Mari, iar apoi prin

ponorul Coibei Mici) a apelor Gîrdişoarei. Evoluţia ulterioară a văii a dus la înscrierea în relieful de suprafaţă a unei forme pe care MarcianBleahu (1957) o descrie şi o defineşte pentru prima data sub numele de treaptă antitetică. Aceasta este sinonimă unui prag morfologic apărut înalbia unei văi de suprafaţă captată în subteran, ce creşte în înălţime concomitent cu adîncirea văii captate în albia sa din amonte. Deci, cu cîtfenomenul este mai vechi şi adîncirea văii mai pronunţată, energia de relief a treptei va fi mai mare. Cea situată în aval de captarea Gîrdişoarei



în Coiba Mare se înscrie între cele mai frumoase exemple de acest gen din Apuseni depăşind 35 m înălţime. În prezent este în plină afirmare adoua treaptă antitetică din cuprinsul aceleiaşi văi, cea situată în aval de captarea Gîrdişoarei în Coiba Mica (cu o înălţime de 12 m), fapt ceilustrează un proces de avansare spre amonte a punctelor de captare subterană.

Sistemul celor două Coibe, prin străbaterea sifonului dintre ele (60 m lungime, 4 m diametru) a oferit carstologilor un tipic exemplude conexiune morfohidrologică, precum şi o mostră de eficienţă adusă în cunoaşterea endo-carstului prin scufundare subterană.

In sfîrşit, prin orientarea apelor din sifonul Coibei Mari spre Izbucul Tăuz, sistemul endocarstic descris se conectează hidrologic alteimari reţelesubterane a Munţilor Apuseni, cea a Peşterii Hodobana ( 22.042 m lungime), dezvoltată în bazinul văii Sohodol, o cavitate cunoscută

prin marele număr de nivele morfologice, prin formele numeroase datorate influenţei factorului tectonic (L. Vălenaş, 1982).La partea superioară a versantului stîng al Gîrdişoarei, dincolo de Peretele Corbului, se află intrarea în Peştera Gheţarul de la Vîrtop,

numită frecvent, datorită morfologiei ei, şi Peştera Minunată. Deşi nu excelează ca dimensiuni (are doar 340 m lungime) ea captivează privitorul prin intrarea fastuoasă, demnă de un mare edificiu subpămîntean constituită dintr-o sală circulară, cu tavanul ridicat, aidoma uneicupole, la mare înălţime. Din această sală, printr-o ,,gaură de şoarece" (termen speologic ce defineşte o galerie extrem de redusă ca diametru) seajunge în adevărata peşteră, puternic şi variat concreţionată. Intr-un diverticol din partea dreaptă a sălii terminale au fost descoperite, în anul1974, amprentele plantare ale ,,omului de Vîrtop"(cu o vechime cuprinsă între 10000 şi 15000 de ani), amprente conservate într-o crustăcalcificată a planşeului. Una dintre ele poate fi admirată în Colecţiei Institutului de speologie ,,Emil Racoviţă" din Cluj-Napoca. Alte peşteri deinteres turistic din zona Casa de Piatră sînt Peştera Oilor (545 m lungime, recunoscută prin salba lacurilor subterane; Peştera de după Deluţ(1522 m), Peştera din Pîrîul Orbului (607 m) cu o morfologie variată de depunere endocarstică etc.

In amonte de Coiba Mare începe al doilea sector de chei, aparţinînd de această data, văii Gîrdişoarei, cu o lungime de circa 1 200 m.Relieful sectorului de fierăstruire relevă o accentuată apropiere a versanţilor în treimea inferioară, dovadă a adîncirii rapide a văii stimulată decaptarea subterană, şi o evazare a profilului în partea lui superioară. Pădurea densă estompează detaliile, sălbăticia fiind aici un leit-motivindiscutabil. După străbaterea cheii, valea devine asimetrică; versantul drept se menţine abrupt, în vreme ce versantul stîng îşi domoleşteînclinarea, pentru puţin timp însă, deoarece intrăm în ultimul tronson de îngustare, cel situat la obîrşiile Gîrdişoarei. Fără a avea dimensiuniapreciabile, el se detaşeaza în peisajul locului mai mult prin perspectivele lui de evoluţie, valea actuală cu o pantă accentuată a profiluluilongitudinal, adîncindu-se rapid. Se înregistrează astfel o secţiune transversală îngustă, cu pereţi abrupţi. La capatul din amonte al cheii se

găsesc două izbucuri a căror apă ieşită la lumină formează cursul Gîrdişoarei: Izbucul de la Gura Apei şi Izbucul de la Coliba Ghiobului. Ele aufost plonjate pe distanţe reduse, fără a permite accesul în profunzimea masivului drenat.Geneza Cheilor Gîrdei nu ridică problemc deosebite. Ea urmează în timp, cu fidelitate, etapelc majore de evoluţie ale văii, axată pe o

mare linie de falie. Calcarele în care sînt sculptate cheile din bazinul Gîrdei aparţin în exclusivitate autohtonului de Bihor, peste care înmezocretacic a fost şariata pînza de Gîrda (Marcian Bleahu şi colab., 1968). În depozitele impermeabileale acestei pînze (conglomerate,cuarţite) se configurcază iniţial reţeaua hidrografică a Gîrdei, cu un curs în exclusivitate subaerian. Ulucul impresionant al văii, remarcatîndeosebi în plan superior, nu lasă loc, sub acest aspect nici unei îndoieli. Cînd depozitele impermeabile din axul văii au fost înlăturate,intrîndu-se în calcare, debutează procesul de formare al cheilor actuale (conservate ca atare numai în acest tip de roci), iar evoluţia văii secomplică. Apar frecvent captările subterane a căror succesiune a fost descrisă de M. Bleahu (1957) şi L. Vălenaş (1978). Conform opiniilor ultimului autor, prima captare ar fi avut loc prin ponorul Peşterii Băroaica, aflată azi la înălţimeade 100 m faţă de patul văii. Urmează captareadin Peştera Oilor, încheiată cu revenirea Gîrdei la un curs subaerian (probabil datorită unor intense procese de colmatare a conductelor dedrenaj subterane), cînd au fost distruse treptele antitetice corespunzătoare captărilor iniţiale. Ulterior au loc captările din Coiba Mare, realizate

prin mai multe puncte dispuse pe aceeaşi verticală, captări însoţite de formarea labirintului de galerii (o reţea densă de tuburi freaticeinterconectate) de la intrarea actuală în peşteră. Prin îmbibarea cu apă a întregului strat de calcare din versant s-a pus în funcţiunc drenajul

dintre ponorul actual al Coibei Mici şi Coiba Mare, sinonim ultimei captări mai importante din bazinul Gîrdei.In concluzie, trecerea văii, prin adîncire, din formaţiunile pînzei deGîrda în calcarele autohtonului de Bihor, cu formarea cheilor descrise anterior, atribuie acestora origine epigenetică certă. Captările carstice din cuprinsul văii n-au făcut altceva decît să încetinească (încazul Cheilor Băroaicei, situate în aval de Casa de Piatră) sau, dimpotrivă, să accelereze (în cazulCheilor Gîrdişoarei) dezvoltarea lor peverticală. Parcurgerea Cheilor Gîrdei nu ridică nici ele probleme legate de penetrabilitatea turiştilor în zonă. Intre Gîrda de Sus şi confluenţaGîrdei cu Ordîncuşa, şoseaua este asfaltată, iar spre amonte pînă la Casa de Piatră urcă un drum nemodernizat bine întreţinut. El continuă peGîrdişoara, trecînd alternativ de pe un versant pe altul, pînă la izvoarele văii. În poiana de la Casa de Piatră, pajiştile înflorite înconjurate dintoate părţile de păduri şi creste calcaroase, îmbie la ridicarea corturilor pentru o campare îndelungată.

Cheile Ordîncuşei

Faţă de relieful de disoluţie al celelalte grupe muntoase, carstul din Masivul Bihorului îşi are specificitatea sa. Un larg ansamblu detrăsături conlucrează activ la definirea unei înfăţişări particulare, luată ca reper, ca element de comparaţie tocmai datorită complexităţii sale. Oastfel de trăsătură derivă din individualizarea pregnantă în peisaj a unităţilor carstificate: în centrul ariei montane, ca element polarizator,

bazinul endoreic Padiş – Cetăţile Ponorului, caracterizat prin amploarea fără precedent a fenomenelor exo- şi endocarstice; spre sud-vest, valeaSighiştelului, exemplifică revelator intensitatea la care poate ajunge endocarstificarea într-un bazin hidrografic; spre nord-est, ,,bazarul"Someşului Cald, iar la sud-est o unitate distinctă, Platoul Scărişoara-Ocoale în cuprinsul căruia, pe o suprafaţă restrînsă, întîlnim întreaga suităde forme carstice proprii latitudinilor mijlocii şi altitudinilor moderate.

Cheile Ordîncuşei (fig. 26) delimitează spre est platoul respectiv, limită nu întru totul riguroasă, deoarece un fragment al acestuiadepăşeşte culoarul văii, trecînd şi pe celălalt versant, în Dealul lui Ionele. Sînt situate în bazinul mijlociu spre inferior al văii şi au o lungime deaproximativ 2,5 km. în plan superior au forma unei curbe majore cu convexitatea orientată spre est. Sectorul de îngustare menţionat poate fiadmirat pas cu pas graţie şoselei ce-l străbate de la un capăt la altul. Cheile pot fi privite de jos, din talveg spre înălţimi sau de sus, de pemarginea platoului carstificat. Dar oricare ar fi punctul de observaţie rezultatul rămîne acelaşi: încîntarea, pentru că rar întîlneşti nişte pereţi maiînalţi şi mai abrupţi, rar poţi vedea doi versanţi apropiindu-se într-o aşa măsură încît panglica îngustei şosele să fie nevoită a se suprapunetalvegului apei, într-o suspendare spectaculoasă şi ea de farmec purtătoare. Abia părăseşti confluenţa Ordîncuşei cu Gîrda Seacă (tot captările înalbie i-au dăruit topicul), zona unde agestrul Ordîncuşei aminteşte de paleoevoluţia ei zbuciumată cînd, privind spre amonte, vezi cei doiversanţi apropiindu-se ameninţător. Orizontul îşi restructurează şi el tiparele, mărginindu-se la o sinuoasa fîşie albastră. În dreapta, calcarulcicatrizat, în stînga, acelaşi calcar subminat de ape; ca nişte ochi ciclopici în versanţi – nişe şi arcade, numite local ,,corobane": Corobana Mica

sau Corobana Mare, dimensiunile devenind un fecund izvor toponimic, ori Corobana lui Gurţău, o arcadă largă, adevărat preludiu pentru ceeace urmează: Peştera Poarta lui Ioanele, formată dintr-o galerie unică, gigantică (131 m lungime, 10 m înălţime şi 7 m lăţime). Impresioneazăîndeosebi prin deschiderea ei, un portal de peste 15 m înălţime. Apele din peşteră, aflate într-un moment al descătuşării din chingile pietrei, audepus la ieşirea din adînc un mare con de travertin, peste fruntea căruia se rostogolesc într-o veritabilă cascadă.

Fig. 26. - Cheile Ordîncuşei.Revii apoi la şosea, adică la firul apei şi continui să urci, copiindu-icu fidelitate meandrele. Brîne stîncoase prelinse din înalt aidoma

unor spinări de uriaşi, pe care se caţără, ici-colo, pîlcuri de arbori singurateci, te întîmpină la tot pasul. Natura domină omul în CheileOrdîncuşei, cu toate eforturile gîndului de a dovedi, prin zbor, contrariul.

La partea superioară a versantului drept, se deschide Peştera de sub Zgurăşti (cunoscută şi sub numele Gheţarul de sub Zgurăşti). Se



compune dintr-o sală mare în care se pătrunde printr-un aven cu diametrul de 40 m şi înălţimea de 30. În partea vestică a sălii se află un lac alecărui dimensiuni variază în funcţie de intensitatea infiltraţiilor. Peştera oferă condiţii favorabile formării ceţii, fenomen extrem de rar întîlnit înendocarst, pus pe seama procesului de condensare a apei în jurul ionilor în formare.

Tot Cheile Ordîncuşei ne apropie de perla Munţilor Apuseni, Gheţarul Scărişoara, locul unde gheaţa şi carbonatul de calciu şi-au uniteforturile şi fantezia edificînd altare descinse din basmele copilăriei. Peştera face parte dintr-un sistem endocarstic triplu etajat (T. Rusu şicolab., 1970), aflîndu-se în conexiune morfogenetică directă cu Peştera Pojarul Poliţei. Deschiderea la suprafaţă a cavităţii este localizată încreasta Culmii Pîrjolii (1165 m), printr-un aven cu dimensiuni impunătoare; 48 m adîncime şi 50 m diametru. La baza acestuia se află SalaMare, ce cantonează marele bloc de gheaţă, estimat la 75 000 m3 şi avînd o vîrstă de peste 4 000 de ani. Sala este formată, evident, prin

prăbuşire, în piatra cupolei păstrîndu-se, nemodificate de scurgerea vremii, planurile de fractură. în continuarea Sălii Mari se desfăşoarăfastuoasă ,,Biserica", un colţ al peşterii unde din noiembrie pînă în aprilie apa clădeşte mereu; în decursul fiecărui an formele sînt altele, de lacoloane infinite la superbe păsări măiastre, de la îngeri trişti, clovni şi vestale la draperii şi coloane transparente de gheaţă, iradiind puritate şicandoare. Forme ale apei metamorfozate în gheaţă, sortite în anotimpul cald, din aprilie pînă în noiembrie, a se topi, pentru a renaşte iarăşi. În

partea stîngă a Sălii Mari, toboganul galeriei Maxim Pop (topic ce omagiază descoperitorul) debuşează în sala ,,Catedrala", sector al peşterii cudimensiuni apreciabile şi cu o bogată concreţionare (stalactite, stalagmite, gururi, domuri, curgeri stalagmitice, coloane), speleoteme ce le vomîntîlni şi în galeria terminală a Rezervatiei Mari. Există un mic areal în Sala Catedralei unde se face trecerea de la climatul glaciar al peşterii (cutemperaturi negative) la cel subteran propriu-zis, cu temperaturi pozitive. O zonă caracterizată prin infiltraţii masive, pe seama cărora se nascaici, primăvara şi toamna, aşa-numitele ,,splendide", termen ce defineşte stalagmitele de gheaţă transparente, cu lungimi de pînă la 2-2,5 m.Procesul de picurare şi cel de îngheţ-dezgheţ au dus la rotunjirea şi creşterea în diametru a perlelor de cavernă bogat reprezentate în acest punct.

Rezervaţia Mica ocupă partea din dreapta blocului de gheaţă (în sensul coborîrii în aven) şi oferă vizitatorului un splendid profil algheţarului fosil, cu întreaga stratificaţie milenară şi cu efectele curioase datorate plasticităţii gheţii, precum şi un colţ frumos concreţionat,numit sugestiv Palatul Sînzienii. Cunoscută încă din anul 1863, datorită adnotărilor lui A. Schmidl, peştera a devenit un latorator de excepţie

pentru studiul climatului subteran, şi un obiectiv turistic mult căutat, exploatat deocamdată în condiţii insuficiente, atît în ceea ce priveşte protecţia blocului de gheaţă, elementul cel mai sensibil al peşterii, cît şi a eficienţei activitătii turistice în general. Amenajarea peşterii lacerinţele turismului modern, cu introducerea în circuit a Rezervaţiei Mari rămîne un util şi nobil deziderat. La cîteva sute de metri depărtare de

Gheţarul Scărişoara, în versantul Gîrdei Seci, se află intrarea în Peştera Pojarul Poliţei, o alta bijuterie a subpămîntului românesc. Varietateaspeleotemelor şi cristalictitelor ce-i împodobesc cei 400 m de galerii nu poate fi descrisă, pana rămîne imobilă într-o contemplaţie desăvîrşită. Nu departe de aceeaşi peşteră, spre nord, este situat Avenul din Sesuri, vechi sorb al apelor din Valea Ocoale, împreună cu resurgenţa sa,Izbucul Poliţei, el constituie etajul median al sistemului endocarstic menţionat. Cu o lungime de 3840 m şi o denivelare de 220 m, avenul secaracterizează printr-o morfologie variată, cu frecvente alternanţe a galeriilor modelate subpresiune şi lipsite de formaţiuni cu cele bogatconcreţionate (Sala Pagodelor, Sala Stalactitelor). Avenul este un excelent obiectiv pentru speoturistii încercaţi şi dotaţi cu material deexplorare adecvat.

Fundalul peisagistic pentru toate obiectivele turistice mentionate, Platoul Scărişoara-Ocoale însuşi, exemplifică elocvent acel peisajde tip"parc", unde poienile înflorite alternează cu perdele de pădure deasă, iar grupurile de case, ,,crîngurile", atribuie umanizării munţilor unidilism patriarhal, aflat cu natura într-un echilibru ancestral. Revenind la geneza Cheilor Ordîncuşei, ea poate fi abordată prin creionareaetapelor majore de evoluţie ale întregii văi, ce-şi adună izvoarele de pe versanţii sudici ai Dealului Clujului (1400 m), constituit din rociimpermeabile. După ce primeşte alţi cîţiva afluenti - mici organisme torenţiale, cu regim temporal, sporeşte în debit, mai ales aval de confluentacu Pîrîul Gheţarului, afluent viguros cu obîrşia într-un izbuc ce drenează extremitatea nord-estică a platoului. Pe tot acest parcurs valea are uncaracter de maturitate avansată, cu versantul dinspre necarstificabil domol şi prelung şi cu cel dinspre platou, versantul drept, abrupt. O data cu

intrarea în calcare peisajul se modifică, profilul văii se îngustează pe neaşteptate, pereţii ei se apropie, rocă nudă apare tot mai frecvent. Sîntemîn plin sector de chei, unele dintre cele mai grandioase din Munţii Apuseni.Geneza lor nu poate fi imaginată fără implicarea fenomenelor de antecedenţă, deşi profilul transversal extrem de îngust şi marea

energie de relief a versanţilor apropie forma, ca morfologie, de cheile rezultate prin captare endocarstică. Cum nu avem în cuprinsul cheii nici odovadă a evolutiei prin captare subterană, considerăm supoziţia ca neavenită. Incă de la organizarea sa ca reţea subaeriană de drenaj, valeaOrdîncuşei s-a adîncit, în sectorul median-inferior, în masa compactă a calcarelor şi dolomitelor triasice. Nivelul de bază local, reprezentat prinArieş, fiind într-o coborîre accentuată, adîncirea Ordîncuşei s-a realizat şi ea într-un ritm galopant. Stimulate de ridicarea ritmică a întregului

platou, dovedită de tripla etajare a singurului său sistem endocarstic, cel al Văii Ocoale.Cheile Ordîncuşei au de partea lor o poziţie spaţială de invidiat prin situarea în apropierea unei căi de acces intens circulate şi a unui

obiectiv turistic de valoare internaţional (Gheţarul de la Scărişoara). Şoseaua Turda-Lunca Vaşcăului traversează axial munţii dintre Mureş şiBarcău de la est la vest, trece la mai puţin de 1 km de chei, prin localitatea Gîrda de Sus. Aici, o veche biserică din lemn, ridicată la începutulsecolului XVIII, îndeamnă la un scurt popas înaintea abordării numeroaselor obiective aparţinînd cadrului natural din această parte a Munţilor Bihor. Din centrul aşezării menţionate se desprinde un drum ce însoţeşte o scurtă distanţă valea Gîrdei, pentru a se ramifica ulterior în două

braţe, o variantă îndreptîndu-se spre Casa de Piatră, prin Cheile Gîrdei, iar cealaltă urcînd pe valea Ordîncuşei, prin chei, împreună cu marcajul

bandă albastră. În amonte de chei, drumul continuă pînă la obîrşie, unde coteşte brusc spre sud, peste platoul Scărişoara - Ocoale, pînă la peştera Gheţarul Scarişoara, în vreme ce marcajul urca în versantul drept şi se îndreaptă, pe un traseu mai scurt spre acelaşi obiectiv.A doua direcţie de acces în chei este cea dinspre Huedin – Poiana Horea - Ursoaia, pe drumul ce înconjură Dealul Clujului pentru a se

uni cu şoseaua Gîrda de Sus - Gheţari la izvoarele văii Ordîncuşei. Turiştii pot găsi cazare la Cabana Scărişoara, cu o capacitate de 27 delocurişi 30 de locuri la priciuri, precum şi la popasul turistic Gîrda de Sus (20 de locuri în căsuţe).

Cheile Someşului Cald

Zona izvoarelor Someşului Cald a fost denumită pe buna dreptate ,,bazar'" datorită fragmentării fără precedent a reliefului, cu apariţiacelor mai variate şi inedite forme exo- şi endocarstice. Calcarele apar aici insular, separate fiind de marea masă a calcarelor platoului Padiş princulmile cristaline dela sud: Măgura (1573 m), Măgura Vînătă (1648 m) etc. în aceste calcare ale malmului, Someşul Cald şi-a sculptat cheispectaculoase (fig. 27), desfăşurate în două segmente distincte: primul, de mici dimensiuni, la ieşirea apelor din Cetatea Rădesei, iar al doilea,cheile propriu-zise, între Poiana Rădeasa şi flancul nordic al abruptului Căpiţei. Lungimea îngustării morfologice atinge 1,8 km, iar înălţimea

pereţilor săi depăşeşte frecvent 150 m.

Cine i-a atribuit regiunii de la obîrşiile Someşului Cald numele de ,,bazar", inspiraţia şi fantezia nu i-au fost deloc străine, pentru că este greu sădefineşti cu un singur tcrmen multitudinea de forme şi varietatea de sentimente care te întîmpină şi te încearcă odată ajuns sub clineleîmpăduriteale Măgurii Vinete.

Poiana Rădeasa, loc de răgaz între un circuit şi altul, separă cele două sectoare de chei.De sub vîrful conic al Măgurii Vinete un mic pîrîu porneşte în salturi spre necunoscut. Sare dintr-o piatră în alta, din bulboană în

bulboană, pînă cînd arcada versantului stîng îi oferă drum mai scurt pe sub pămînt. Fără să şovăie, pîrîul Rădesei se lasă îmbrăţişat de tăcerea pietrei, nu pentru multă vreme, căci la nici 70 m spre avale răsare iar la lumină, în Izbucul Rădeasa, cu o forţă sporită, încercată în sinusoidaunor marmite evazate. Dar, istoria se repetă încă o dată, are loc din nou subteranizarea apelor Rădesei. De data aceasta aventura primeşte

proporţii de amploare. Sîntem în Cetatea Rădesei, martorul ,,cheie" al întregului proces morfogenetic, o peşteră accesibilă omului, o peşteră



aflată în faza unei senectuţi înaintate. Ici-colo adîncul şi-a deschis ferestre spre cerul albastru, spre eternitate. Cu fiecare zi, cu fiecare picăturăde ploaie diametrul deschiderilor creşte. Cu fiecare piatră căzută, rezistenţa tavanului slăbeşte. Mîine, poimîine, cine ştie, peştera va trece înamintire, iar în locul ei vom întîlni o cheie sălbatecă asemănătoare porţiunii din avale de Cetate, cu pereţii strînşi în menghine apropiate, undefirul apei se pierde în penumbra talvegului îngust, inacesibil, parte integrantă, cîndva, peşterii propriu-zise. Poiana Rădesei rămîne un loc idealde contemplare. O antiteză între abrupt şi planitate, între covorul de flori primăvăratec şi austeritatea crestelor sculptate în rocă vie. Loculturului de orizont, al spiralei urcînd spre înălţime, spre abruptul Cuciulatei, spre vîrfurile conice ale Vlădesei sau Măgurii Vinete.

Fig- 27. - Cheile Someşului Cald.In avale apar adevăratele chei cu pereţii verticali, cu piscurile lor ascuţite , chei străbătute de învolburatul rege fluid, îndărătnic şi

iscusit. Pe versantul stîng, abruptul Cuciulatei domină atotputernic împrejurimile. Îi răspund, într-o întrecere nedeclarată, ţancurile pereteluidrept, ale Cuptorului sau Căpiţei. Alături, afluenţii rămaşi suspendaţi pe cornişele calcaroase se aruncă deznădăjduiţi spre colector, peste frunteaînspumatelor cascade, grohotişurile curg, piatra se dezmembrează, pădurea stă vieţii de veghe, cicatrizează; rani de piatră, ravene, răni verticale.Apoi, pereţii se îndepărtează, zbuciumul apei se domoleşte, peisajul îşi atenuează asperităţile, declivitatea descreşte.

Cetatea Rădesei nu este singura peşteră din zona Cheilor Someşului Cald care poate oferi turiştilor prilejul contactului nemijlocit culumea subterana. Ei i se adaugă alte numeroase cavităţi situate în vecinătate, cum estecea din Valea Firii, descoperită în anul 1982 şi a căreilungime depăşeşte25 km (fără ca explorările să fie terminate). Pe lîngă morfologia sa de detaliu bogat reprezentată, peştera deţine şi un recordmondial de răsunet: aici au fost descoperite megacristale de calcit de cîteva zeci de kilograme greutate.

De asemenea, pe Valea Ponorului, afluent stîng al Someşului Cald, se deschide Peştera Zmeilor de la Onceasa, cunoscută încă de la jumătatea secolului trecut (datorită descrierii făcute în anul 1852 de Bielz). Deşi are o lungime redusă (340 m) peştera este recunoscută prinnumeroasele rămăşiţe osteologice aparţinînd ursului de cavernă. Alte peşteri din zona dată amintim: Peştera Popii (1 000 m), Ponorul dinCuciulata (3 140 m), Avenul din Cuciulata (925 m), Peştera Moloh (125 m), Peştera Honu (108 m) etc. Formarea cheilor Someşului Cald nuridică în faţa cercetătorului bariere dificile, relieful zonei oferindu-ne numeroase indicii ajutătoare pentru descifrarea procesului morfogeneticîncă de la înfiriparea sa. Mărturia atît de preţioasă ne parvine prin intermediul spectaculosului tunel subteran al Cetăţii Rădesei, dezvoltat la

baza versantului nordic al vîrfului Măgura Vînătă, acolo unde apele Izbucului Rădesei, abia ieşite la lumină, s-au subteranizat din nou, părăsindu-şi albia de suprafaţă pentru drumurile lumii subpămîntene. Cei 260 m de galerie, în tavanul căreia cele 7 ferestre, în continuă

expansiune dimensională, relevă o iminentă transformare a peşterii în canion, vin să susţină cu îndreptăţire o geneză a cheilor Someşului Cald prin captare subterană. Iar dacă pentru sectorul din imediata apropiere a peşterii lucrurile sînt limpezi, fără echivoc, altă origine fiind exclusă,discuţii s-ar putea ivi pentru tronsonul din aval de bazinetul depresionar de la poiana Rădesei. Analizînd morfologia de detaliu a acestui sector,respectiv îngustimea profilului transversal şi verticalitatea treimii inferioare a versanţilor se constată o asemănare izbitoare cu cea a porţiunii decheie amplasată în continuarea peşterii de la Cetatea Rădesei, în ciuda faptului că rîul care a sculptat primul sector are un debit mult mai mare,respectiv un potential de denudare amplificat.

Să încercăm însă o reconstituire a procesului de formare a cheilor, încă de la prima organizare a micilor torenţi pe versanţii măgurilor cristalinede la sud şi vest: Măgura Vînătă, Măgura, Piatra Arsă, Piatra Grăitoare. La contactul cu calcarele jurasice pîraiele respective auevoluat, iniţial la suprafaţă, apoi, pe măsură ce labilitatea structurala a calcarelor şi condiţiile propice oferite subteranizării de zonele de contactşi-au spus cuvîntul a debutat fenomenul captării subterane, prefigurat şi el de constituirea acviferelor de versant, superficial, de deschidereaunor drenuri incipiente pe seama litoclazelor. Este, desigur, imposibil de precizat cu certitudine timpul şi locul primei pătrunderi a apelor însubteran. Actuala poiană a Rădesei cu aspectul său de mic bazinet depresionar, a jucat rol de piaţă de adunarea apelor, confluenţa pîrîurilor Alunul Mic şi Rădeasa ducînd la constituirea rîului capabil de a străpunge scutul calcaros ce îi bara calea spre nord. Se pare că tocmai aceastăzonă de lărgire reprezintă arealul celei mai vechi evoluţii carstice, asemănătoare ca funcţie morfogenetică, dolinei de la intrarea în Cetăţile

Ponorului, unde confluează, de asemenea, mai multe rîuri subterane şi de suprafaţă pentru a alcătui împreună rîul ce a sculptat peştera cu acelaşinume, o impresionantă cheie în devenire. Numai că aici maturitatea reliefului este mult mai avansată decît la Cetăţile Ponorului, urmelefragmentării de odinioară fiind în mare parte înlăturate.

Aval de ,,răscrucea" morfologică descrisă, rîul a exploatat litoclazele majore din grabenul Someşului Cald, evoluînd subteran şigenerînd o peşteră care a căzut pradă propriei tendinţe de dezvoltare: lărgirea golurilor subteranea rupt echilibrul stratelor acoperitoare, ducîndla prăbuşirea lor şi la apaririţia unei forme noi, aidoma unei reacţii nucleare necontrolate. Peştera este aşadar un sistem natural cu o limită deviabilitatc dictată de parametri riguroşi. O data depăşită această limită, forma dispare. Şansa naturii este metamorfozarea, adică trecerea de la oformă la alta.

Iată o variantă, cea mai plauzibilă, a formării cheilor Someşului Cald. Adîncirea fără precedent a rîului a fost dictată şi de continuaridicare a masivului muntos, cu naşterea unor praguri ce puteau fi înlăturate doar printr-o eroziune susţinută, fapt revelator ilustrat de secţiuneatransversală a profilului văii. Dimpotrivă, la partea superioară a versanţilor, gelifracţia acţionează intens, devenind procesul cel mai eficient înretragerea lor laterală. Sectoare scurte de îngustare apar şi pe afluenţii Someşului Cald ce traversează calcarele, cel mai reprezentativ fiind al

pîrîului Moloh.Prima cale de acces, respectiv cea mai frecvent aleasă de turişti este cea care porneşte din Huedin, prin Călăţele-Răchitele- Ic Ponor

(49 km, La Ic Ponor şoseaua se ramifică, ramura din dreapta urcînd spre Cheile Someşului Cald încă 9 km). Alta variantă de acces, cu douăramuri, porneşte de la Stîna de Vale (traseul turistic Stîna de Vale - Padiş), prima şi dinspre Padiş, cea de-adoua, cu coborîre la Cetatea Rădesei.Ghidurile turistice indică pentru obîrşiile Someşului Cald două circuite: 1) circuitul Rădesei (marcaj bandă roşie), cu vizitarea Cetăţii Rădesei şia sectorului de chei adiacent; 2) circuitul Cheilor Someşului Cald (marcaj punct roşu) cu vizitarea sectorului de chei, a abrupturilor, peşterilor,

ponoarelor şi izbucurilor din aval de Poiana Rădeasa. Lungimea circuitului este de circa 8 km, iar durata parcurgerii lui de 4 ore.

Cheile văii Stanciului

In Masivul Vlădeasa relieful de disoluţie ocupă suprafeţe mai restrînse ca oriunde în alte grupe muntoase ale Apusenilor. Rocilecarbonatice apar insular, în bazinul văii Drăganului, iar ca areale ceva mai extinse, pe versantul sud-estic al masivului, în bazinul hidrografic alvăii Stanciului. În consecinţă şi numărul străpungerilor hidrogeologice este mai redus, fiind reprezentate, în morfologia de suprafaţă, printr-unsingur sector de chei situat în partea mediană a văii menţionate. Lungimea lui ajunge la 350 m, o dezvoltare redusă, dar aspectul de cheie nu

poate fi pus nici un moment la îndoială.Calcarele se extind în această zonă sub forma a doua fişii orientate nord-sud, despărţite de rocile cristaline ale eruptivului de

Vlădeasa. Prima fîşie de lăţime mai mare, se desfăşoară la obîrşiile văii, între Pietrele Albe şi Muntele Crişului, iar cea de-a doua, mai îngustă,cuprinde în limitele ei culmea Lespezi, ce se extinde şi pe versantul drept al văii Stanciului, în bazinul afluentului ei, Valea Arsă. Cheile văiiStanciului nu se pot mîndri cu o atractivitate turistică ieşită din comun (fig. 28). Ele nu posedă însuşiri dimensionale sau fizionomice aparte,care să le confere atribute specifice obiectivelor de vîrf. Totuşi, prin poziţia favorabilă în cadrul zonei turistice, cheile joacă rolul unei porţiimpunătoare ce străjuieşte alte numeroase obiective răspîndite în imediata lor apropiere. Astfel, abia reuşeşte vizitatorul să-si desprindă privirileadmirative stîrnite de verticalitatea pereţilor cheilor cînd, pe neaşteptate, aceştia se îndepărtează, făcînd loc tumultuoasei cascade Răchiţele, orevărsare de ape de peste 30 m înălţime, cu două trepte, la baza, cărora s-au format marmite gigantice, unde apa înspumată pare că fierbe.

Fig. 28. - Cheile văii Stanciului.Ocolind cascada, drumul urca în versantul drept, urmînd îndeaproape firul văii (care, în amonte de cascadă este cunoscută sub topicul



de Valea Seacă). În cristalin, profilul transversal se lărgeşte, versanţii, bine împăduriţi cu răşinoase îşi atenuează înclinarea, pentru scurt timpdeoarece intrăm iar în calcare unde, la marginea drumului forestier apare Izbucul de la Bănci. Spre amonte alte două izbucuri ("de la Pod" şi "desub Drum") întregesc salba curiozităţilor de ordin peisagistic din zonă. În continuare întîlnim un clasic sohodol, valea fiind lipsită de oricedrenaj de suprafaţă pe o direcţiede circa 3 km, pînă la treapta antitetică a Peşterii de la Tău. Aici, o dolină de prăbuşire impresionantăgăzduieşte, la viituri, un lac de baraj antitetic precum şi intrarea (aflată la baza abruptului dolinei) în peştera menţionată, dezvoltată spre avale(390 m în lungime şi 33 m denivelare, a treia peşteră ca dimensiuni ale cavernamentului din Masivul Vlădeasa).

Cea mai importantă forma endocarstică din acest masiv rămîne Peştera Vîrfuraşul (2250 m lungime şi 25 m denivelare), deschisă înversantul stîng al Văii Seci, la altitudinea de 1236 m. Ea s-a format prin captarea în subteran, prin trei ponoare bine înscrise în peisaj (PonorulPeşterii cu Spinare, Ponorul Sitarului şi Ponorul Tăului Negru) a afluenţilor vechii văi desuprafaţă. Peştera îşi dispune galeriile pe două niveleşi prezintă o morfolologie complexă şi variată totodată. Succesiunea galeriilor înguste, modelate în regim de curgere sub presiune esteîntreruptă frecvent de apariţia unor săli de mari dimensiuni, dezvoltate la intersecţia litoclazelor majore. Se remarcă, densitatea speleotemelor îngaleria de intrare (stalactite, stalagmite, coloane,draperii) şi în galeria activă, precum şi prezenţa cristalictitelor şi excentricelor. Alte pesteriinteresante ca geneză şi morfologie amintim: Peştera dinValea Seacă (428 m lungime), Avenul Runa (127 m lungime, 76 m denivelare, Peşteradin Muntele Crişului (130 m lungime), Avenul de la Lespezi (617 m), Izbucul Lespezi (408 m lungime) etc.

La suprafaţă, Pietrele Albe, două masive calcaroase de un alb imaculat, atrag şi ele, în drumul spre Vlădeasa, ochii privitorului, prinsupleţea etalării pe verticală şi răsucirea inedită a stratelor de calcar dislocate de intruziunile neogene.

O notă aparte o aduce peisajului tipul de relief carstic răspîndit în bazinul văii Stanciului. Cei care s-au obişnuit să întîlnească înregiunile calcaroase cîmpurile de lapiezuri sau doline, ce conferă acestor arcade o tentă de mare austeritate, vor fi surprinşi, vizitînd acest colţmirific al Apusenilor, cînd vor constata lipsa unor astfel de forme, ce abundă în Padiş, Pădurea Craiului sau Platoul Vaşcău. Nedumerirea estecu atît mai mare cu cît raportînd cele 39 de peşteri dezvoltate în zonă la suprafaţa redusă de desfăşurare a calcarelor (8,32 km 2) se obţine odensitate a reţelelor subterane de 779,9 m/km2, cea mai ridicată din ţară. Care este cauza endocarstificării atît de pronunţate şi a exocarstificăriiatît de reduse ? Dacă reţeaua densă de falii, diaclaze şi fisuri, proprie acestor calcare ne oferă un indiciu şi o explicaţie asupra intensei evoluţiisubterane, problemele legate de exocarstificare n-au fost încă elucidate. Credem, că un rol decisiv l-a jucat procesul derecristalizare parţială acalcarelor aflate în aria aureolei de contact. Temperaturile ridicate au afectat matricea cristalină a rocii carbonatice care actualmente, se

dezagregă într-un ritm mai rapid decît se dizolvă. A rezultat astfel un proces de ,,făinare" a calcarelor, cu apariţia unei scoarţe de alterarecarbonatice care inhibă exocarstificarea. Se produce aşadar o denudare în pînză areală şi nu prin disoluţie selectivă, fenomen ce stă la bazagenezei lapiezurilor, dolinelor, uvalelor etc. Un astfel de carst nu vom întîlni nicăieriîn Munţii Apuseni. Iată cum îngustarea văii Stanciului

poate fi un excelent pretext de a întîlni alte obiective pitoreşti, în majoritatea lor necunoscute.Procesul de formare a cheilor văii Stanciului a plătit şi el tribut particularităţilor de ordin litotogic şi hidrologic. Astfel, în zona

Pietrele Albe -Muntele Crişului reţeaua hidrografică n-a ajuns să sculpteze chei datorită dezmembrării sale accentuate şi constituirii - pe seamaacestui aspect – a cîtorva drenaje subterane de amploare (Peştera cu Spinare - Peştera Vîrfuraşul, Peştera de la Tău - izbucurile ,,de sub Drum",Ponorul din Valea Cetăţuia - Izbucul de la Bănci etc.). Cu totul alta este situaţia în sectorul din avale, unde apele văii Stanciului, concentrate,

prin intermediul celor trei izbucuri mai importante, într-o singură reţea de drenaj cu debit ridicat, după ce străbate o fîşie de rod cristaline(riolite de Vlădeasa) intră tumultuos în calcare. Aici, datorită extensiunii reduse a rocilor carbonatice, nu reuşeşte să se dezmembreze, evoluîndîn subteran, ci doar să sculpteze îngustul sector de chei. Diferenţa de comportament între rocile cristaline, necarstificabile şi calcare, în ceea ce

priveşte rata de denudare, iese şi aici pregnant în evidenţă. În cristalin valea rămîne suspendată, racordul ei cu sectorul din calcare realizîndu-se printr-un pasaj abrupt, cel al cascadei Răchiţele. în atari împrejurări originea cheilor este uşor de descifrat, ele fiind rezultatul adîncirii progresive, prin eroziune şi disoluţie, a văii Stanciului în masa de calcare jurasice. O adîncire normală, epigeneza neputînd fi invocată, ci

dimpotrivă, în calcare rîul evoluează mai dezinvolt, mai amplu, sculptîndu-şi o vale adîncă rectilinie.Prima călăuză către Cheile Stanciului ne este drumul modernizat dintre Huedin şi Răchiţele (28 km). Din localitatea amintită intrăm pe valea Stanciului, ajutaţi de drumul forestier ce trece prin chei, pentru a se opri la obîrşiile văii, lîngă intrarea Peşterii cu Spinare. Dinsprecabana Vlădeasa se poate ajunge în valea Stanciului urmînd drumul de culme (2 ore de mers). Baza de cazare cea mai apropiată rămîne cabanaVlădeasa (33 delocuri), spre care iarna accesul este dificil. Pentru campare zona dispune de locuri admirabile.

Cheile din bazinul văii Bogăi

Însuşirea de bază a cheilor din Munţii Bihorului emană din dispoziţia lor radiar-periferică. Astfel, în partea de nord-vest a carstuluidin această grupă montană, acolo unde rîurile trebuie să coboare o mare diferenţă de nivel) edificiul muntos dominînd cu 900-1000 m vatraDepresiunii Beiuşului), apar o serie de fierăstruiri de amploare, fiecare organism de scurgere reuşind să-şi modeleze sectorul propriu de chei.Astfel, în bazinul văii Bogăi întîlnim, strîns grupate, nu mai puţin de trei sectoare de îngustare, şi anume: Cheile văii Bulbuci, Cheile văii Oşeluşi Cheile văii Bogăi.

1. Cheile văii Bulbuci (fig. 291). Acestea se dezvoltă aval de izbucul Bulbuci, pe valea cu acelaşi nume, afluentă pe stînga a văiiBogăi. Au o lungime de peste 2 km şi o desfăşurare orientată pe direcţia sud-est - nord-vest. în jumătatea superioară a cursului său, valeaBulbuci urmăreşte îndeaproape contactul dintre calcarele de Watterstein şi necarstificabilul triasic. Izbucul apare la baza versantului stîng alvăii, dintr-o faleză stîncoasă. în amonte de resurgenţă, se desfăşoară un culoar cu aspect tipic de vale seacă, activată doar temporar princoncentrarea scurgerilor de pe versantul nordical vîrfului Bălileasa.

Sălbăticia şi inaccesibilitatea reprezintă trăsăturile principal ale cheilor de faţă. Abrupturile din Piatra Ciungilor şi Piatra Cîinilor domină talvegul, încorsetîndu-l în contraforturile lor austere. Repezişurile şi cascadele dintre care cascada Bulbuci depăşeşte 20 m înălţime),însufleţite prin salturile apei înspumate, asigură fondul sonor al morfogenezei aflată într-o permanentă reciclare. Pădurea deasă constituiefundalul discret pe care se proiectează prim-planurile crestelor şi piscurilor ascuţite.

Fig. 29. - Cheile din bazinul văii Bogăi. I, Cheile văii Bulbuci; II , Chei văii Oşelu; III , Cheilc Bogăi.Alături de îngustul canion, atît de îngust încît accesul pe firul văii este practic imposibil, cel puţin încă două obiective ne pot ademeni

paşii spre valea Bulbuci (topic dat de salba numeroaselor marmite, locul unde apele ,,bolborosesc" dezinvolt). Mai întîi izbucul, izvorul cu apăvie, ieşit la suprafaţă la altitudinea de 920 m, aflat la originea văii şi, prin ea, a cheilor. Al doilea obiectiv este reprezentat de Peştera de laFîntîna Roşie, descoperită în anul 1974 de un grup de speologi din Oradea. Intrarea ei se află în imediata apropiere a izbucului Bulbuci,

respectiv a şoselei Pietroasa -Padiş, care, în strînse serpentine, escaladează versantul. Topografia peşterii se caracterizează printr-o accentuatămeandrare a galeriilor, prin suprapunerea acestora în plan vertical, legăturile dintre diferitele etaje realizîndu-se prin intermediul unor puţuri sautobogane înclinate. Totul are o dezvoltare de 3820 şi o denivelare de 95 m. Morfologia cavităţii este proprie peşterilor care au evoluat timpîndelungat în regim freatic: marmite, linguriţe de coroziune, septe, meandre etc.

Geneza cheilor se leagă de adîncirea în calcare a văii Bulbuci, o adîncire normală, prin eroziune şi coroziune. Panta abruptă a profilului longitudinalal tuturor afluenţilor Crişului Pietros s-a erijat într-un catalizator fervent al evoluţiei în profunzime, în detrimentul lărgirii profilelor transversale. Deasemenea, grefarea văii, în sectorul median, pe o linie de falie, a contribuit şi ea la manifestarea acestei tendinţeevolutive.

Accesul în valea Bulbuci este facilitat de drumul forestier de pe valea Bogăi, pe care-l părăsim la confluenţa celor două văi, pentru a



urma afluentul pînă în chei (traseu descris detaliat, ca dealtfel toate traseele prin cheile dinMunţii Bihorului, în ghidul turistic elaborat de M.Bleahu şi S. Bordea,1974). A doua cale de acces presupune străbaterea cheilor din amonte spre aval, pornind de la Fîntîna Roşie, situată înrambleul şoselei Pietroasa - Padiş.

2. Cheile văii Oşelu (fig. 29 11). Acestea au luat naştere în bazinul văii sinonime, ce-şi are izvoarele într-un izbuc situat la bazaabruptului din Piatra Ciungilor. Lungimea lor atinge 1,5 km şi au o orientare sud-est - nord-vest, paralelă cu cheile văii Bulbuci. în aceste cheivalenţele turistice sînt tributare reliefului rezidual, cu impunerea în peisaj a abrupturilor, crestelor, ravenelor sau grohotişurilor. Pereţii cheii şiabruptul din Piatra Ciungilor se oferă fără nici o rezervă privirilor admirative, împreună cu succesiunea de repezişuri din profilul văii şi pădureade nepătruns ce înveşmîntă într-o hlamidă verde împrejurimile. Acest sector de chei este rodul procesului de adîncire firească, în virtutea legilor eroziunii normale, a rîurilor chemate de un nivel de baza extrem de coborît. Nu avem de-a face atît cu o eroziune regresiva, calcarele fiind orocă dura, a cărei subsăpare limitată are puţină importanţă în adîncirea talvegurilor, cît şi cu o eroziune accelerată, determinată de viteza marede scurgere şi cantitatea debitului solid transportat. Tot cu creşterea vitezei disoluţia devine mai activă, înlăturînd un strat mai mare de calcar.

Valea Oşelu, alimentată de izbucul amintit, dar şi din organisme cu scurgere temporară de pe versant , şi-a modelat un sector de cheiasemănător unei pîlnii cu deschiderea spre amonte, indicînd prin conformaţia sa caracterul torenţial al bazinului său de recepţie. Pe măsură cecoborîm pe firul văii, versanţii se apropie, îngustarea cea mai pronunţată realizîndu-se în apropierea confluenţei cu valea Bogăi. Un rol major înorientarea văii i-a avut linia de falie ce urmează în mare parte aceeaşi orientare, suprapunîndu-se cu aceasta.

Acelaşi drum forestier din valea Bogăi ne ,,debarcă" la confluenţa cu valea Oşelu. Cei care se încumetă să-i străbată cheile cunoscute prin sălbăticia lor, vor traversa colectorul şi, însoţiţi de apele Oşelului, pot să le străbată, cu o singură condiţie - să fie încercaţi alpinişti, altfel, prin strîmtoarea lor nu se poate trece.

3. Cheile Bogăi (fig. 29 III). În amonte de confluenţa cu rîul Oşelu, Boga îşi dezvoltă propriul său sector de chei, desfăşurat pînă înzona izbucului cu acelaşi nume. Dar, relieful formelor de îngustare nu se sfîrşeşte în aria izbucului, el continuă, la fel de sălbatec şi dincolo deacesta, de-a lungul Văii Rele sau a altor pîraie cu caracter torenţial de la obîrşiile rîului. Intre izbuc şi valea Oşelu cheile au o lungime de 2 km,dar adăugînd şi sectorul din amonte de izbuc, lungimea acestora creşte la peste 4,5 km. Cascadele, mai pregnant ca oriunde (spectaculoase sînt

cele ale Văii Rele), îşi pun amprenta de farmec şi poezie asupra peisajului din zona cheilor. Tot ele fac accesul, de-a lungul văilor, deosebit dedificil. Lor li se asociază, întru slava frumosului, veşnicele abrupturi, detaşîndu-se net PietreleBoghii, rezervaţie geologică cu o suprafaţă de298,8 ha, ce adăposteşte, printre altele, cunoscuta peşteră Şura Boghii (212 m lungime), a cărei arcadă imensă atrage de la mare distanţă

privirile.Geneza şi evoluţia îngustării de faţă sînt întru totul similare cu a celor două sectoare învecinate, prezentate anterior, ceea ce invită la

includerea lor în grupa formelor de adîncire normală. Procesul s-a desfăşurat într-un pat de rocă eterogenă ca structure (am numit calcareletriasice şi jurasice), într-o strînsă concordanţă cu raporturile dintre rîu şi nivelul său de baza.

In Cheile Bogăi se poate ajunge de la cantonul silvic Bulz urmînd drumul forestier pînă la confluenţa rîurilor Boga şi Oşelu. De aiciînspre amonte, turistul foloseşte potecile. Dinspre Padiş urmăm traseul 21, descris de ghid (M. Bleahu, S. Bordea,1974), marcat cu cerc galbenşi punct roşu, care ne conduce pînă la Peştera Şura Boghii, amplasată la baza abruptului, respectiv la obîrşia uneia dintre văile ce converg încheile căutate de noi. Cheile din bazinul hidrografic al văii Bogăi pot fi considerate printre cele mai puţin cunoscute şi vizitate din MunţiiApuseni, deşi, cum se poate deduce din cele relatate, au cu ce să încînte drumeţii. Sălbăticia, izolarea şi prezenţa ,,mai în drumul turiştilor" aaltor obiective de acelaşi gen, dar cu o zestre atractivă mai bogată (ne gîndim la Cheile Galbenei), iată cîtevadintre cauze.

Cheile văii Cetăţilor Deşi suprafata sa nu depăşeşte 36 km 2, bazinul endoreic Padiş-Cetăţile Ponorului reprezintă nucleul carstului din Munţii Bihorului,

atît prin poziţia sa spaţială, cît, mai ales, prin unicitatea elementelor morfologice respîndite în aria sa de desfăşurare. Aici se întîlnesc cîtevafenomene de mare amploare, comparabile cu cele mai renumite forme ale carstului european. Avem în vedere, înainte de orice, CetăţilePonorului, pe care marele geograf Emmanuel de Martonne nu ezita să le compare cu peştera şi dolinele de la Scoczjun (Postojna) din carstuldinaric; dar şi sistemul endocarstic al platoului Lumea Pierdută sau cel din Groapa de la Barsa etc. Padişul apare, din punct de vedere orografic,ca o uriaşă cuveta ce concentreaza scurgerea organizată pe măgurile cristaline ce-i domina "şesul" cu 200-400m, scurgere care, din ceea ce secunoaşte pîna la ora de faţă, se dreneaza pe o singura direcţie: cea a rîului subteran din Peştera Cetăţile Ponorului, cu resurgenţa în IzbuculGalbenei. Spunem deocamdată deoarece L. Valerias (1978), analizînd orientările rîurilor subterane din peşterile explorate în zona presupune

pentru bazinul Padiş trei directii de descărcare hidrologica şi anume : prin izvorul Ponor, prin avenul de pe Faţa Răchitei şi prin izbucul Boga.Presupuneri rămase la nivelul simplelor ipoteze în lipsa unor marcări cu trasori edificatoare.

In contextul în care reţeaua hidrografică a bazinului endoreic se limitează, în general, la organismele torenţiale decapitate prin captărisubterane la contactul cu calcarele (într-o adevărată salbă de ponoare, cum sînt cele din Padiş, în număr de 13, din Groapa de la Barsa sau

Poiana Ponor etc.), valea Cetăţilor reprezintă singura vale de suprafaţă mai bine organizată. Ea îşi are izvoarele sub vîrful Bălileasa (1274 m), încele două izbucuri ce drenează avenul de la Faţa Răchitei. În sectorul interior, înainte de-a pătrunde în subteran, pe sub uriaşul portal al peşteriimenţionate, valea evoluează în calcare, unde şi-a modelat un scurt sector de chei (250 - 300 mlungime) (fig. 30).

Fig. 30. - Cheile văii Cetăţilor.Deşi prezintă un relief sălbatec, versanţi abrupţi şi apropiaţi, marmite şi cascade, hornuri şi arcade, cheile văii Cetăţilor nu reuşesc să

se impună ca obiectiv turistic de vîrf nici măcar la ,,ele acasă". Vina o poartă, indiscutabil, formele de relief învecinate, mult mai spectaculoase,mai amplu dezvoltate. în acest context se înscrie mai întîi complexul Cetăţilor Ponorului, situat în imediata apropiere a cheilor, cu cele treidoline de mari dimensiuni, adevărate pîlnii carstice ce converg spre rîul subteran. Prima dolină se confundă cu sfîrşitul văii Cetăţilor,sprijinindu-se, peisagistic, pe arcada ogivală a marelui portal (peste 70 m înălţime). Celelalte două doline, din dreapta şi din stînga intrării în

peşteră, au adîncimi de peste 200 m, versanţi abrupţi sau în surplombă, cu numeroase cornişe, poliţe şi creste ascuţite etc.Apoi, Peştera Cetăţile Ponorului (3 800 m lungime), care este străbătută de unul dintre cele mai mari rîuri subterane din ţară, cu o

galerie unică, largă de 5-20m şi cu înălţimi ce depăşesc frecvent 90-110m. De-a lungul rîului întîlnim nu mai puţin de 14 lacuri, adevărate vămiîn calea expediţiilor speologice ce s-au succedat ani la rînd în dorinţa, pînă la urmă împlinită, de-a străbate golul pîna la sifonul terminal. Parteade sud-vest a bazinului endoreic se suprapune depresiunii Groapa de la Barsa, cu o extensiune de 2,4 km 2. În ciuda suprafeţei mici, aici întîlnim

un sistem endocarstic de dimensiuni apreciabile, cu o lungime cumulate de 14880 m (L. Vălenaş, 1977), sistemul Zăpodie, compus din peşterileZăpodie şi Peştera Neagră, ce se interconectează morfologic cu Peştera Gheţarul de la Barsa. Denivelările în profilul galeriilor active îmbracăforma tumultuoaselor cascade, al căror număr se ridică la 35 (cea mai înaltă avînd 25 m). Morfologia sistemului conţine întreaga suită de formede eroziune şi coroziune sau de depunere endocarstică (speleoteme şi cristalictite).

Alt compartiment al bazinului Padiş - Cetăţile Ponorului este cel de la Poiana Ponor, cu izbucurilc de la extremitatea nordică şi ponoarele de la celălalt capăt, rîul vieţuind aici la suprafaţă doar cîteva sute de metri între resurgenţă şi insurgenţă. Cum diametrul sorburilor sedovedeşte a fi, uneori în perioadele cu precipitaţii bogate, prea redus faţă de afluxul de apă ce trebuie drenată, în cuveta depresionară se naşteun lac pitoresc, cu caracter temporar. Astfel, din punct de vedere hidrologic mica depresiune îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi definită ca

polie veritabilă.



Cea mai sălbatecă zonă a bazinului endoreic rămîne, aşa cum o spune, şi numele ce-l poartă, Lumea Pierdută, cu cele trei avene,Gemănata, Avenul Negru şi Avenul Acoperit, adevărate găuri negre de dimensiuni ciclopice,care absorb lumina şi emană doar răsuflarea rece asubpămîntului, cu Izbucul Ursului şi ponorul Peşterii de la Căput, unde Valea Seacă îşi pierde apele încă o data, pentru a se uni definitiv cuapele întregului bazin Padiş la intrarea în Cetăţile Ponorului. Aşadar, o ipostază deloc de invidiat, pentru Cheile văii Cetăţilor de a fi ocenuşăreasă în propria ogradă. şi cînd te gîndeşti că la edificarearea complexului carstic al Cetăţilor Ponorului apele ei au avut cuvîntul cel maigreu de spus ! Poate de aceea, simţindu-se nedreptăţită, curge sălbatecă şi învolburată, încercînd să-şi sape o albie cît mai adîncă, maiimpresionantă. Pentru a descifra formarea cheii amintite să privim în jur, către platoul Lumea Pierdută, spre exemplu, unde reţeaua hidrograficăs-a dezorganizat demult, generînd, pe acelaşi curs de apă, două avene gigantice: Gemănata şi Avenul Negru, sau spre Poiana Ponor, unde apelerezistă la suprafaţa o distanţă neglijabilă, evoluţia subterană fiind hotărîtoare. De ce totuşi face excepţie Valea Cetăţilor ? Pentru că avem de-aface cu un stadiu avansat al evoluţiei, cu trecerea văii din nou în regim subaerian, prin prăbuşirea tavanului peşterii desfăşurate de-a lungulcursului său inferior, în continuarea peşterii de la Cetăţile Ponorului. Ca urmare, încă o cheie de captare carstică subterană, cum va deveni şi

peştera din avale, într-o etapă de evoluţie viitoare.Asa precum toate drumurile antichităţii duceau la cetatea eternă, toate potecile Munţilor Apuseni se îndreaptă, direct sau indirect,

către Padiş, adevărată columnă a carstului şi turismului românesc. Ajunşi aici, dinspre Pietroasa, Ic Ponor sau Poiana Horea, cabana Padişdevine un modest cartier general, cu funcţii care-i depăşesc posibilităţile, o răscruce unde se întîlnesc şi se răsfiră cărările spre cunoscutele-iobiective. Acelaşi ghid al Munţilor Bihorului (M. Bleahu, S. Bordea, 1974) indică detaliat posibilităţile de a ajunge la oricare forma carstică

posesoare de atribute turistice, urmînd reţeaua densă de marcaje. Astfel, marcajul punct albastru pleacă de la cabana Padiş şi descrie un circuital Cetăţilor Ponorului, cu vizitarea Poienii Ponor, al Cheilor văii Cetăţilor şi a celor trei doline din zona peşterii. Turiştii încercaţi si dotaţi cucele necesare navigaţiei subterane, vor putea pătrunde şi în "peşteră," întreprinderea unei astfel de acţiuni rămînînd temerară. Intregul circuit, cuîntoarcerea la cabana Padiş, măsoară 12 km şi poate fi străbătutin circa 6 ore.

Cheile Galbenei

Dacă Peştera Vîntului, cea mai dezvoltată cavitate naturală din ţara noastră, se constituie într-un adevărat punct de referinţă pentru

endocarstul MunţilorApuseni, Cheilor Galbenei le revine acelaşi destin în ceea ce priveşte îngustările morfologice din această regiune montană:de-a încununa, asa cum se cuvine, cu grandoarea şi măreţia necesară, efortul rîurilor de-a fierăstrui barierele stîncoase. Nici o altă cheie nu se poate compara cu edificiul unic al Galbenei. Iar dacă am încerca, totuşi, să o facem, diferenţa ar scoate şi mai pregnant în lumina dimensiunilefără precedent ale adîncirii, densitatea şi amploarea formelor, asocierea lor inconfundabilă în cadrul acestui monument peisagistic inedit.

Cheile Galbenei reprezintă un complex morfologic rezultat din conexiunea cîtorva sectoare de îngustare distincte (fig. 31). Astfel,tronsonul situat în amonte de confluenţa Văii Luncşoarei cu apele ieşite la suprafaţă în Izbucul Galbenei (resurgenţa bazinului endoreic Padiş -Cetăţile Ponorului) sînt numite adesea Cheile Luncşoarei, iar cele situate în sectorul inferioral Galbenei, Cheile Jghiabului. Pentru a nu facilitaivirea confuziilor, vom generaliza topicul de Cheile Galbenei pentru ambele sectoare, inclusiv pentru ramificaţia din aval de Izbucul Galbenei.Lungimea cumulată a îngustărilor atinge 6 km, situîndu-se sub acest aspect, pe locul al doilea în Apuseni, după Cheile Videi. Există, se pare, orelaţie de strînsă dependenţă între dimensiunile unei forme de relief şi zestrea ei turistică. Cu cît amploarea desfăşurării acesteia este mai mare,cu atît creşte atractivitatea pe care o exercită asupra privitorului. Cheile Galbenei nu dezmint, ci dimpotrivă, susţin din plin, această constatare.Dimensiunile gigantice şi fizionomia mozaicată conlucrează activ în a le situa pe treapta superioară a oricărei încercări de ierarhizare aobiectivelor turistice de acest gen din partea vestică a Munţilor Bihorului.

Străbătîndu-le, constaţi că orice încercare de comparaţie cu alte chei este practic neavenită. Tot ceea ce ştii din parcurgerea celorlalte

pare aici minuscul, incipient, nedesăvîrşit. Abrupturile scapă aici percepţiei totale. Privindu-le de sus, de pe marginea instabilelor balcoane, baza lor se ascunde într-un hău populat cu umbre fantomatice; privindu-le de jos, verticalele fac trup comun cu infinitul albastru. Oricît aiîncerca, peisajul îţi rămîne greu de descifrat în toate detaliile sale. Nu reuşeşti să surprinzi decît fragmente, pentru că fragmentate sînt şi căilespre intimitatea lor sălbatecă. Cascadele, bulboanele, marmitele - elemente de baza ale universului lichid -sînt altă vamă spre înţelesullucrurilor. Stînca şi apa sînt într-o simbioză eternă, verticala unind abisul şi înaltul. Doar zborul păsărilor unifică, pentru o clipă, cei doiversanţi, doar privirile noastre încearcă să reconstituie vechile conexiuni, doar paşii noştri caută puncte de sprijin deasupra tumultului. Nuoricine se încumetă să străbată Cheile Galbenei. Nu oricine reuşeştesă o facă. Un sever examinator te scrutează din fiecare balcon suspendat,dinfiecare abrupt, din fiecare cascadă, aidoma viperelor pîndind în tainice locuri de strajă.

Fig. 31. - Cheile Galbenei.Peşterile, adevărate Alfa şi Omega, ale evoluţiei carstice, cum este cea din Dealul Vîrseci (440 m), cu un portal măestuos şi cu galerii

în zig-zag, frumos ornamentate de bogate scurgeri parietale, au pe planşeul lor o abundenţă de gururi, care formcază mici lacuri separate de baraje cu o morfologie crenelată. între celelalte 93 de cavităţi, se detaşează Peştera cu Aluviuni (448 m), Avenul Cristalelor (110 m), Peşteradin Peretele Gardului etc. În partea din amonte a cheilor, în bazinul Luncşoarei, este situat unul dintre cele mai mari avene din Munţii Apuseni -Avenul din Hoanca Urzicarului (al Independenţei) cu o denivelare de 286 m şi o lungime de 1125 m.

Pe cumpăna de ape care separă, morfologic, Valea Galbenei de mica depresiune Groapa de la Barsa, sub vîrful Piatra Galbenei, seaflă Gheţarul Focul Viu. O peşteră binecuvîntată de prezenţa gheţarului fosil (25 000 m3de gheaţă), al treilea ca mărime din Munţii Apuseni,după Gheţarul Scărişoara şi cel de la Borţig. Printr-o fereastră deschisă în plafonul galeriei razele Soarelui cad, într-o anume clipă a zilei, peformaţiunile translucide, irizînd multicolor, de unde topicul sublim de ,,Focul Viu". Tot pe aceeaşi cumpănă de ape, deasupra traseului subteranal văii Cetăţilor, se află Avenul Borţig, care adăposteşte şi el un bloc de gheaţă de circa 30 000 m3.

Zona cea mai pitorească din perimetrul cheilor rămîne Izbucul Galbenei şi împrejurimile sale, declarată, în consecinţă, monument alnaturii. Apele izbucului ies dintr-un lac adînc şi deversează peste fruntea unui baraj de travertin într-o cascadă înspumată. Valea Seacă, afluent

pe stînga al Galbenei, aduce patrimoniului turistic al colectorului, şi aşa neasemuit de bogat, două obiective de interes: un sector de chei, cunumeroase cascade, şi marea ravinare de la Groapa Ruginoasă. Aceasta din urmă este situată la obîrşiile Văii Seci, are o adîncime de peste 100m şi s-a format prin eroziunea torenţială, extrem de activă, a depozitelor de cuarţite, gresii şi argile roşii de vîrstă permiana; o adevărată rană vieîn continuă expansiune, un badlands în miniatură ce distonează cromatic cu albastrul cerului şi verdele pădurilor din jur.

In versantul opus, Poiana Florilor, adevărată răscruce a drumurilor ce străbat partea vestică a Munţilor Bihorului, ne întîmpină cu un peisaj plin de armonie şi accesibilitate, destinat parcă unui minunat loc de popas. Dar cîte alte revelaţii nu răsar, la fiecare pas, în CheileGalbenei, adevărat paradis al formelor carstice. Să aruncăm, în continuare, o privire asupra genezei şi evoluţiei acestor forme, pornind de la

avantajul deosebit, pe care-l au formele de relief larg desfăşurate, avantaj privit, desigur, prin prisma cercetătorului geograf, de a conţine înmorfologia lor majoră sau de detaliu numeroase mărturii evolutive, dovezi care n-au lipsit, iniţial nici altor chei, dar amploarea mai redusă adesfăşurării lor a făcut posibilă ştergerea, înlăturarea prin evoluţie ulterioară. Or, atunci cînd dimensiunile au fost deosebite, cariul vremii n-areuşit să le distrugă în totalitate, aspect relevant în cazul Cheilor Galbenei, ce ne este de un real folos în reconstituirea întregului procesmorfogenetic.

Se ştie faptul că în Munţii Bihorului grosimea stratelor de calcare sidolomite atinge cele mai ridicate valori din Munţii Apuseni - 750-800 m. Asociind-o răspîndirii largi în suprafaţă şi litoclazării avansate, avem tripticul litologic necesar desfăşurării ample a proceselor demodelare exo- şi endocarstice. Mai intră în discuţie, evident, şi elementul dinamic al morfogenezei, apa, organizată sau nu într-o reţea descurgere, şi ea provenind aici dintr-o sursa bogată - precipitaţiile - care, în contextul treptei altitudinale bruşte cu care versantul vestic al



Munţilor Bihorului domină Ţara Beiuşului, cad din abundenţă datorită condensărilor provenite prin ascensiunea orografică a maselor de aer vestice.

Gcneza şi evoluţia Cheilor Galbenei trebuie deci privite prin prisma realizării integrale a unui ansamblu de factori favorizanţi, care auconlucrat o lungă perioadă de timp, iar rezultatul acestei conlucrări îl avem în faţă, în toată spectaculozitatea sa. Calcarele din perimetrul VăiiGalbenei sînt dominate, la sud şi est, de culmilc impermeabile Ţapul (1415 m), Vîrtopul (1244) şi Glăvoaia (1424). Pe versanţii lor s-aorganizat, iniţial o reţea de scurgere care, prin convergenţă, a dus la formarea Văii Luncşoarei. La contactul cu calcarele (aidoma torentilor dinPadiş) apele văii s-au subteranizat ajutate fiind de reţeaua densă de litoclaze. A urmat o îndelungată evoluţie subterană, cu formarea unei peşterişi dezvoltarea acesteia. Intre timp, dinspre bazinul Padiş, îmbibat ca un burete spongios, are loc deschiderea primului dren subteran cătreexterior, cel din Izbucul Galbenei. Se năştea astfel o confluenţă subterană, cu largi implicaţii asupra ritmului evoluţiei ulterioare, debitul rîuluicreşte considerabil, adîncirea lui în albie de asemenea. Procesul este stimulat de un nivel de baza, la rîndul lui, extrem de coborît. Tavanul

peşterii se îndepărtează din ce în ce mai mult, urcînd la înălţimi ameţitoare. Cu cît dezvoltarea pereţilor, pe verticală, este mai mare, cu atîtcreşte posibilitatea apariţiei fenomenelor destabilizatoare. Retragerea lor laterală, chiar dacă s-a produs numai sub influenţa coroziunii

peliculare, a apelor provenite din infiltraţii difuze sau condensare endocarstică, a continuat, subminînd cupola calcaroasă. Prăbuşirile şi-au intratîn rol, acţionînd ca un proces morfogenetic de mare eficienţă, apropiind astfel peştera de finalitatea sa, de negarea ei prin transformare în cheie.Un astfel de scenariu s-a derulat în cazul formării Cheilor Galbenei. Dacă fenomenul s-a desfăşurat simultan pentru întregul sector de chei sauîn etape succesive nu putem preciza, poate doar în cazul tronsonului adiacent, dintre Izbucul Galbenei şi confluenţa cu Valea Luncşoarei, careeste cu certitudine, mai recent decît celelalte.Luînd în considerare întregul sistem carstic format din valea Cetăţilor- Peştera Cetăţile Ponorului - sectorul inundat dintre sifonul peşterii şiIzbucul Galbenei - Valea Galbenei avale de izbucul amintit, se poate observa, ca o particularitate definitorie, o evoluţie în etape a reliefuluicarstic, de la conducta sub presiune, la peşteră şi, apoi, la transformarea acesteia în cheie. Situarea cheilor Cetăţilor şi ale Galbenei laextremităţile opuse ale unui drenaj subteran binecunoscut indică, în acest caz, o acţiune convergentă dinspre margini spre un ax central,transformat de la sine într-o citadelă menită a cădea ultima. Cîndva, în viitoarele etape de evoluţie ale reliefului din zonă, cînd actuala peşterăCetăţile Ponorului va fi deja o impresionantă cheie, porţiunea dintre sifonul ei terminal şi Izbucul Galbenei, azi impenetrabilă pentru om (chiar în cazul dotării acestuia cu echipament de scufundare) va apărea ca o peşteră accesibilă sau ca un pod natural transformat într-o relicvă

morfologică de preţ, mărturie a vremilor apuse.Ar fi simplist să considerăm că formarea unei chei prin captare carstică, subterană se desfăşoară liniar, că odată peştera formată nurămîne decît ca tavanul ei să se prăbuşească etc. Drumurile subpămîntene ale apelor sînt mult mai complicate şi mai întortochiate, mai alesatunci cînd reţeaua litoclazelor este, la rîndul ei, variată ca dimensiune, structură sau configuraţie. Iar atît timp cît în patul văii mai existăcalcare, captarea apelor la un alt nivel, mai coborît, pluteşte ca o ameninţare perpetuă. Iată, spre exemplificare, apele care ies din IzbuculGalbenei, după ce au sculptat, spre aval, o peşteră care, prin prăbuşirea tavanului s-a transformat în cheie, aducînd rîul subteran iar la lumină. s-au subteranizat din nou, chiar în albia actualului sector de chei, în Tunelul din Cheile Galbenei (150 m lungime), vor modela astfel o nouă

peşteră care va rămîne în profilul major al îngustării, după adîncirea mai amplă a talvegului, sub forma unei arcade sau pod natural etc.Două sînt direcţiile principale care ne orientează paşii spre Cheile Galbenei şi împrejurimile lor. Prima este şoseaua Oradea - Vaşcău,

pe care o părăsim în localitatea Sudrigiu. După 12 km ajungem la Pietroasa, de unde şoseaua forestieră urcă pe Valea Galbenei pînă la cantonulLuncşoara, deci la capătul din amonte al cheilor. În Poiana Florilor se intră în Circuitul Văii Galbenei (marcaj punct galben), circuit caremăsoară aproximativ 20 km şi necesită mai mult de 10 ore de mers susţinut. Un traseu extrem de dificil recomandat turiştilor încercaţi. DinsprePadiş ne conduce în Valea Galbenei marcajul punct albastru,ce trece prin Poiana Ponor, prin apropierea Cetăţilor Ponorului, pînă în PoianaFlorilor. De aici se coboară la Izbucul Galbenei, respectiv în chei. Alt marcaj, bandă roşie, are drept punct de plecare aceeaşi poiană,traversează

Valea Galbenei şi urca pe Valea Seacă pînă la Groapa Ruginoasă. Numeroase detalii, cu descrierea fiecărui pas ce trebuie făcut pe traseeleturisticc din Munţii Bihorului, respectiv Valea Galbenei, le găsim în ghidul Munţilor Bihor-Vlădeasa (M. Bleahu. S. Bordea, 1974) fără de care parcurgerea acestor munţi este de neconceput.

Cheile Sighiştelului

Un contact morfologic tranşant, cu o treaptă altimetrică asemănătoare unei bariere inexpugnabile, se observa în partea vestică aMunţilor Bihor, acolo unde Ţara Beiuşului, desfăşurată în vatra ocrotitoare a bazinului depresionar cu acelaşi nume, se racordează cu versanţii

puternic înclinaţi ai edificiului muntos. Rîurile venite din munţi trebuie să facă eforturi greu imaginabile pentru a-şi atenua panta profiluluilongitudinal, căderea rapidă a altitudinii semănînd unui prag gravitaţional de mari dimensiuni. Din cerbicia undelor înspumate, pornite săîmplinească un ancestral deziderat, s-au născut cheile versantului vestie, ale văii Bogăi, Galbenei, Sighiştelului. Chei pe măsura efortului depusunde fiecare detaliu morfologic trădează înverşunarea celui aflat în ofensivă şi dîrza rezistenţă a celui ce s-a apărat, unde sălbăticia şi pitoresculmerg mînă în mînă, strînsă relaţie biunivocă.

Cheile Sighiştelului (fig. 32) se apropie mult, se insinuează chiar, sub forma unui promontoriu cu ţeasta despicată, în spaţiul

depresionar. Deşi întreaga vale nu măsoară decît 9 km, aproape jumătate din aceştia (4 km) îi străbate printre pereţi verticali care fac dinsectorul sau inferior o adevărată citadelă. Spre deosebire de alte numeroase chei, cea a Sighiştelului relevă un grad mai ridicat de fragment areîn mici sectoare, asemănîndu-se din acest punct de vedere cu defileele, unde succesiunea îngustare - lărgire se desfăşoară cu regularitate. Se

poate vorbi de o cheie unitară doar într-o prezentare generală a reliefului văii modelată în calcare, pentru a o diferenţia de sectorul sculptat înrod necarstificabile, mult mai evazat. Cînd ne apropiem însă de detalii, observăm o alternanţă a sectoarelor foarte înguste, cum este cel cuprinsîntre confluenţa cu Valea Măgura în amonte, şi resurgenţa Peşterii Coliboaia în avale, sau cel din zona mediană, delimitat de confluenţa văii

principale cu cei doi afluenţi, pîrîul Ciumăscului şi pîrîul Gaichii, cu porţiuni de uşoară lărgire a profilului transversal, ce pot fi doar cuindulgenţa integrate într-o cheie propriu-zisă.

Fig. 32. - Cheile Sighiştelului.Intrarea în chei debutează promiţător; două bastioane calcaroase întîmpină cu abrupturile lor spectaculoase: în stînga, Dealul

Tibocoaia, în dreapta Faţa Pietrii, ambele găzduind numeroase guri de peşteri. Dealtfel bazinul Sighiştelului se înscrie între cele maiendocarstificate areale din ţara noastră, cu 160 de peşteri răspîndite pe numai 15 km 2 (peste 10 peşteri/km2 cînd densitatea la nivelului întreguluicarst al ţării noastre atinge doar 2,3cavităţi/km2). În cele două culmi menţionate se deschid peşterile : Tibocoaia, Peştera de la Varniţă, PeşteraCalului, Peştera de la Faţa Pietrii etc. şi izbucul de la Hidre ce-şi revarsă apele dintr-o nişă demnă de o resurgenta mai bogată. În continuare

valea urcă impetuoasă, pădurea intră în drepturile ei peste tot unde verticala a renunţat să se impună în peisaj cu austeritatatea-i recunoscută.Urcăm şi noi odată cu ea, admirînd deschiderea ogivală a podului natural numit Peştera cu Punte sau contrafortul stîncos al Pietrei Lungi; unabrupt de peste 50 m înălţime. Valsul privirilor continuă de pe un versant pe altul, nici-o clipă de odihnă, nici-o fărîmă de răgaz nu le este

permisă. Izbucul ,,La Cameniţă" trădează nebănuite demersuri subpămîntene, întortocheate, labirinturi posibile, atelierul de lucru al sculptoruluifluid. Mai spre amonte, abruptul Căzătura Lupului stă faţă în faţă, dintr-un capriciu comparativ al naturii, cu pereţii verticali ai DealuluiCorbasca. Aici copacii seculari, cu tulpina lor prelungă şi dreaptă, au un serios concurent multimilenar - piscul ascuţit al Pietrei Şoimului. În

jurul său calcarul pare un burete spongios, numeroase răsuflări ale întunericului - numiţi-le peşteri! - îl ciuruiesc amintind o fază încheiată deevoluţie subterană. Peştera Corbaşca este cea mai cunoscută dintre ele, cei 300 m galerii adăpostind lacuri limpezi - pitoresc este Lacul deCristal - gururi, stalactite, coloane şi mari depozite de lapte de piatră - montmilch. Alături, peşterile din Zvîrluşul Şoimului, de la Zvîrluşul



Corbeştilor, Peştera cu Două Guri din Piatra Şoimului etc.După o atare densitate de forme, o pauză este binevenita. Ne-o prilejuieşte dealtfel valea, lărgindu-se uşor şi renunţînd la

fragmentarea excesiva. Scurt antract deoarece la cîteva sute de metri spre amonte pereţii abrupţi revin în actualitate, în locul numit sugestiv ,,Lastrîmtură", urmeaza micul bazar de forme din zona mediană a marelui arc ce-1 descrie valea spre nord, cu abrupturile din dealurile Colibi şiBlidaru, cu Pîrîul Blidarului ce se arunca în bratele colectorului său de pe fruntea unei cascade de 6 m înălţime şi, precizare devenită superfluădeja, cu peşterile din Dîmbul Colibi, Răsuflatoarea lui Blidaru, Peştera Drăcoaia etc. Sîntem în plin sector de chei, cu pereţii dispuşi peverticală, cu pilieri şi ţancuri ce străpung înălţimile, cugrohotişuri ce inundă valea şi aşa atît de îngustă.

Amonte de confluenţa cu Valea Frăpsinesei, aspectul de cheie sălbatecă se accentuează. Profilul transversal se îngustează atît de multîncît talvegul ocupă toată albia, nu mai lată, uneori, de 2-3 m. Deşi înălţimea pereţilor nu este grandioasă, 30-60 m, apropierea lor atribuie

peisajului acea nota de inaccesibilitate şi sălbăticie specifică marilor străpungeri morfohidrografice. La baza versantilor răsar izbucuri, tot înversanţi se deschid larg intrarile în cele mai importante peşteri ale văii: Peştera din Dealul Secătura, Peştera Coliboaia şi Peştera Măgura.Peştera din Dealul Secătura (1450 m) şi Peştera Coliboaia (310 m) fac parte dintr-un sistem carstic unic, prima ca peşteră de insurgenţă, iar ceade-a doua ca peşteră de resurgenţă. Peştera Coliboaia, cunoscută şi semnalată încă de A. Schmidl în secolul trecut, se bucură de prezenţa, în

partea terminală a galeriilor, a bogate şi variate concreţiuni.Fără îndoială, Peştera Măgura (1885 m) se situează în fruntea oricărui "top" al cavităţilor din valea Sighiştelului, atît ca dezvoltare, cît

şi ca morfologie subterană. Este amplasată în versantul drept al văii, la 55m înălţime faţă de talveg, respectiv la o distanţă de 4,2 Km fata delocalitatea Sighiştel. Dispoziţia galeriilor are forma de reţea labirintică, sălile de dimensiuni impunătoare alternanţînd cu galeriile mai înguste.Din punct de vedere genetic ea reprezintă etajul întîi, fosil, al unui sistem endocarstic polietajat (G. Halasi, G. Ponta, 1984), ,,parterul" fiindocupat de Peştera Pişolca. Originea apelor care i-au dat naştere este încă necunoscută. Fie apele din Peştera Secătura (în acest caz sistemulendocarstic amintit se extinde mult), fie cele provenite din infiltraţiile difuze din zona versantului sînt totuşi responsibile de geneza acestuiinedit palat subteran. Vizitarea peşterii presupune parcurgerea a numeroase galerii, a căror denumire, inspirat aleasă, sugerează principala lor avuţie atractivă: GaleriaVălului, Galeria Gururilor (cu Coiful lui Gingis Han), Galeria Amforelor, Galeria Scăldătorilor (cu numeroase gururi),Sala Minunilor, Galeria Urşilor (cu mari depozite osteologice aparţinînd lui Ursus spaeleus) etc.

Speleotemele ce tapisează spaţiile monumentale ale peşterii şi peisajul subteran, de o măreţie unică, fac din Peştera Măgura unobiectiv turistic cu un potenţial de atractivitate deosebit. Nu putem părăsi valea Sighiştelului fără a aminti că doar un interfluviu, CulmeaMăgurii, o desparte de valea Crăiasei, cu cele trei peşteri renumite: Peştera Urşilor de la Chişcău (1500m), Peştera Fagului (1510m) şi PeşteraMicula (7316m). Ultimele două sunt părţi componente ale aceluiaşi drenaj subteran. Peştera Urşilor cu bogaţia sa de spaleoterme, cu maricantitati de oseminte ale ursului de cavernă - între care un schelet în conexiune anatomică - , ambele valente neafectate de intervenţia antropicănefasta, a fost amenajată la cele mai noi cerinţe ale turismului modern, veritabil punct de plecare în introducerea în circuitul turistic deanvergură şi a Cheilor Sighiştelului.

Originea Cheilor Sighiştelului se lasă greu descifrată. Calcarele în cadrul cărora sînt sculptate aparţin autohtonului de Bihor, avînd ovîrstă jurasică (oxfordian-kimeridgian-tithonic), acoperite fiind de depozitele pînzei de Arieşeni (cuarţite, gresii cuartitice, şisturi argiloase)

puse în loc în mediteranean (Ianovici V. şi colab., 1976). Reteaua hidrografică actuală îşi are obîrşia în zona înaltă a masivului, între vîrfurilePrislop, Pietrele Negre şi Piatra Muncelului pe versanţii cărora converg numeroase vîlcele (Sodolu Mare, Valea Cheia Rea, Valea Măgurii,Sodolu Chifului), organizate pe formaţiunile necarstificabile. Iniţial, întreaga retea a evoluat în depozitele impermeabile ale pînzei de Arieşeni,care acopereau calcarele tithonice şi urgoniene din zonă. După înlăturarea depozitelor necarstificabile, ea s-a adîncit în calcare, unde o găsim şiazi continuîndu-şi cu asiduitate opera de fragmentare şi nivelare a reliefului din jur. De aici caracterul de vale epigenetică şi formarea cheilor

prin supraimpunere.Evolutia văii nu a fost ocolită de influenţa altor factori morfogenetici, precum subsidenţa periferică accentuată din Bazinul Beiuşului,începută încă din tortonian, sau ridicarea ritmică a ramei montane, ambele accentuînd declivitatea profilului longitudinal al rîului ,îndepărtîndu-l de căutatul echilibru, ceea ce a generat reactivări repetate ale eroziunii şi adîncirii talvegului. Dar care dintre zonele montane aleMunţilor Apuseni n-au fost afectate în neozoic de mişcări tectonice, cu răsfrîngere directă sau indirectă asupra evoluţiei reţelei hidrografice ?

Niciuna! Pentru că mişcarea şi transformarea rămîn o legitate, chiar şi în lumea aparent atît de trainică şi de nezdruncinat, a pietrei şi edificiilor ei.

Vizitarea cheilor poate avea drept punct de plecare drumul national 76 Turda - Lunca Vaşcăului, care în localitatea Cîmpanii de Sus,se ramifică continuîndu-se cu o şosea pietruită spre satul Sighiştel, în moşia căruia sîntsituate cheile. Alt traseu posibil escaladează, dinsprePeştera Urşilor, Culmea Măgura şi coboară în chei pe poteci nemarcate.

Cheile Crişului Negru

Turul de orizont întreprins prin îngustările morfohidrografice din Munţii Bihorului se încheie, în sensul nostru de parcurgere, adică

invers mersului acelor de ceasornic, odată cu străbaterea Cheilor Crişului Negru. Ele sînt situate în bazinul superior al rîului, amonte delocalitatea Băiţa Sat. Prezintă o dezvoltare de aproape 1 km lungime şi o orientare generală nord-est - sud-vest (fig. 33).

Pentru un călător care a străbătut, odată cu noi, atîtea şi atîtea sectoare de chei din Munţii Apuseni, începînd cu cele mai cunoscutevizite – cum sînt Cheile Turzii - şi continuînd cu cele ale Rîmeţului, Galdei, Geoagiului,Videi, Someşului Cald, Galbenei sau Sighişteluluiivirea unui nou sector de îngustare va fi greu să-i mai schimbe impresiile deja formulate despre trăsăturile morfologice şi atractive ale acestora.El poate îndeplini, cel mai adesea, rolul benefic al argumentului în plus, chemat să întregească o imagine generală asupra fenomenului supusatenţiei noastre minuţioase şi aceasta deoarece tot ce am încercat să întreprindem prin rîndurile de faţă nu-i altceva decît un demers pentruilustrarea valenţelor multiple ale unui singur element al peisajului din Munţii Apuseni, atît fie variat şi complex dealtfel: îngustărilemorfologice, fie ele chei sau defilee. Aşadar, să nu fim nedrepţi cu Cheile Crişului Negru, lăsîndu-le în afara discuţiei noastre, mai ales încontextul în care multe din traseele turistice prin Munţii Bihorului pot începeodată cu ele, adică pornind de-a lungul văii vijelioase a Crişului, acărei pantă de scurgere creşte vertiginos începînd de la Nucet spre amonte. Explicaţia nu scapă intuiţiei comune: un prag altitudinal tranşant, de

peste 800 m (altitudinea vîrfului Piatra Grăitoare, pe a cărui versanţi vestici îşi are izvoarele Crişul Negru, atinge 1658 m) poate fi coborît fie prin mari rupturi de pantă, materializate în relief prin săritori şi cascade, fie printr-o declivitaţie accentuată a profilului longitudinal al rîurilor.Crişul Negru a ales ce-a de-a doua cale, dînd impresia unei văi care se grăbeşte să curgă, să se adînceascasă evolueze. Principalele atribute ale

reliefului din jurul cheilor menţionate sînt masivitatea şi împădurirea bogată. Ele maschează în mare parte fenomenul astfel că el nu poate fireperat, aidoma cheilor Runcului, Turzii sau Galbenei, de la distanţă, nici din şaua Vîrtopului nici din Piatra Grăitoare, nici din Pietrele Negre,ci doar însoţind pas cu pas firul văii ajungi în apropierea lor, nu înainte de-a poposi la unul din grandioasele fenomene carstice ale Apusenilor -Porţile Bihorului. Aici ne întîmpină o peşteră cu un portal impresionant, dincolo de care, spre adîncul masivului muntos, se prefigurează ogalerie vastă. La 17 m de la intrare calea ne este barată de o cascadă înaltă de 4 m la baza căreia evorsiunea apelor ieşite din masiv a sculptat omarmită gigantică. Surmontînd cascada se intră într-o sală circulară, lipsită de tavan cu pereţii netezi şi abrupţi de peste 30 m înălţime. Oadevărată poartă spre cerul albastru şi înalt. Avem aici un exemplu concludent al formării avenelor prin prăbuşirea stratelor de calcar ce acoperăcursurile subterane.

Fig. 33. Cheile Crişului Negru



Revenind la albia Crişului Negru, urcăm în continuare, ocrotiţi de pădurea densă şi reavănă, pînă în chei. Un peisaj devenit atît defamiliar, ne întîmpină cu dezinvoltura unei evidente etalări pe verticală, cu abrupturi şi ţancuri stîncoase despicate de şiroirea apelor, cu poliţestructurale şi lapiezuri verticale. Praguri, repezişuri şi marmite populează talvegul văii, silind apele la o curgere sincopată. Calcarul nud,vegetaţia şi apa conlucrează activ, uneori atît de armonios, alteori atît de contradictoriu, pentru a defini un tablou aflat într-o continuămetamorfoză, de la un sector la alt sector, de la un anotimp la altul.

In amonte de chei, valea se bifurcă, o ramură urmează Hoanca Moţilor, pînă în şaua Vîrtopului, punct de inflexiune orografic şicumpănă de ape între Arieşul Mare şi Crişul Negru. Cealaltă ramură se orientează spre nord-est, îndreptîndu-se spre resurgenţa peşterii de laIzvoarele Crişului Negru (60 m lungime), sinonimă obîrşiilor văii. Cheile Crişului Negru s-au format prin procesele de epigeneză determinatede adîncirea iniţială a rîului în depozitele pînzei de Arieşeni, larg desfăşurate în zona studiată. După străpungerea acestora, el s-a adîncit încalcare, conservîndu-şi traseul şi orientarea. Este neîndoielnic faptul că în îndelungata ei evoluţie, captările carstice au intervenit, fie în patulvăii, fie prin intermediul fisurilor din versanţi, accelerînd prin disoluţie subterană, îndepărtarea calcarelor. Dar morfologia sectorului deîngustare nu ne oferă nici un indiciu al ponderii lor în geneza cheii, ceea ce nu înseamnă că ele nu şi-au adus aportul la desăvîrşireaconfiguraţiei actuale a fierăstruirii morfologice.

Accesul în Cheile Crişului Negru este uşurat de şoseaua modernizată Lunca Vaşcăului - Nucet - Cîmpeni. În amonte de Băiţa Sat ease ramifică, cei dornici de a vizita cheile urmînd să abordeze latura din dreapta, către Băiţa Plai. În continuare, şoseaua însoţeşte valea trecînd

prin apropierea porţilor Bihorului şi a carierei de marmură Băiţa (situată la 5 km în amonte de localitatea cu acelaşi nume), pînă la chei. Bazelede cazare cele mai apropiate sînt campingul Nucet şi motelulArieşeni.

*Exceptînd cheile descrise, în Munţii Apuseni întîlnim alte numeroase sectoare de îngustare asupra cărora analiza noastră nu a insistat,

poate datorită faptului că ele se situează la limita dintre o vale normală, cu profil îngust, şi o vale de tip cheie, unde abrupturile se impun caelement definitoriu, poate datorită fragmentării în mici tronsoane a sectorului de fierăstruire, energieide relief mai reduse a versanţilor sau poate... tuturor acestor cauze.

O astfel de vale este Brătcuţa, din Munţii Pădurea Craiului, care, în bazinul inferior, străbate calcarele, despicîndu-le adînc. Dar cevalipseşte acestei văi pentru a o putea defini drept cheie veritabilă. În primul rînd se remarcă o lărgire a profilului transversal, cu apariţia albieimajore, element ce lipseşte de obicei cheilor adevărate. Considerarea ei frecventă ca o forma clasică de îngustare se datorează abrupturilor calcaroase care apar în treimea superioară a versanţilor, deşi distanţele dintre aceştia sînt apreciabile. Credem că valea Brătcuţei, una dintre celemai viguroase reţele hidrografice din partea nordică a Munţilor Pădurea Craiului, se află într-un stadiu de maturitate avansată, cînd elementelemorfologice specifice cheilor au fost mult atenuate.

Tot în Pădurea Craiului, în apropierea localităţii Meziad, există două sectoare de chei rezultate prin intersectarea unor înguste fişiicalcaroasede către Valea Peşterii, prin clasicul fenomen de epigeneză. Turiştii ce se îndreaptă spre Peştera Meziad le pot admira amonte şi avalde cabana cu acelaşi nume. Sectoare scurte de chei se întîlnesc de asemenea, pe valea Mnierei (aval de Cornet) şi pe numeroşii afluenţi ai VăiiIadei (văile Leşului, Sălătrucului, Caprei, Daicăi etc.).

In Munţii Metaliferi ele apar în zona Băiţa - Crăciuneşti şi în calcarele de la Cărmăzăneşti (pe văile Zam şi Gurasada). Fără a seinstitui în elemente morfologice de anvergură sau în obiectiveturistice de vîrf, îngustările menţionate diversifică peisajul geografic, aducîndu-iun spor de varietate şi atractivitate.

DEFILEELE DIN MUNŢII APUSENIDefileele reprezintă, în ultima instanţă, o fază de maturitate avansată a cheilor, cînd pereţii acestora se îndepărtează în aşa măsură

încît talvegul văii scapă, în sfîrşit, din îmbrăţişarea lor paternă. Mai apare, frecvent, o fîşie de luncă, ce nu depăşeşte însă, în lăţime 100-200 m.Ele se remarcă şi prin lungime, ce poate atinge uneori cîteva zeci de kilometri. Nu există însă o legitate strictă, o condiţionare obligatorie, atransformării cheilor în defilee, geneza formei poate urma, încă de la început, cale proprie, fără apariţia îngustărilor specifice reliefului de chei,mai ales în zonele de încastrare a reţelelor hidrografice în alte tipuri de roci de cele carstificabile, calcarele fiind recunoscute prin condiţiilefavorabile oferite evoluţiei în profunzime, a cărei intensitate o depăşeşte pe cea a proceselelor de retragere laterală a versanţilor.

In Munţii Apuseni se întîlneşte un număr relativ important de sectoare de defileu, sectoare rezultate în urma evoluţiei rîurilor într-un pat de roci dure - calcare, şisturi cristaline, ofiolite etc. Frecvenţa cea mai ridicată se remarcă tot în Munţii Trascăului unde prezenţaaliniamentelor de ofiolite de o parte şi de alta a barelor calcaroase axate perpendicular pe direcţia de drenaj a reţelei hidrografice, le-a favorizatapariţia. Intr-o succesiune asemănătoare prezentării reliefului de chei, de la nord-est la sud-vest, le vom întîlni pe următoarele văi: Tur, Hăşdate,Arieş, Pietroasa, Rachiş, Rîmeţ, Galda, Bucerdea, Ţelna, Ighiu, Ampoiţa, Feneş şi Ampoi. Invecinîndu-se deseori cu cheile, trecerea de la oforma la alta primeşte doar întîmplător trăsături tranşante. Dimensiuni apreciabile (peste 30 kilometri lungime) prezintă defileul Arieşului însectorul său cel mai reprezentativ, dintre localităţile Sălciua şi Moldoveneşti.

Defileele Turului şi Hăşdatelor se dezvoltă aval de cheile Turului, respectiv ale Turzii, unde rîurile meandrează în ofiolite. Ambele aucaracter epigenetic, ofiolitele din zonă suportînd, iniţial, stiva de calcare tithonice acoperite, la rîndul lor, de depozite sedimentare neogene.Cele două văi s-au adîncit în formaţiunile de cuvertură, păstrîndu-şi traseul şi după intersectarea rocilor ofiolitice. Defileul Hăşdatelor depăşeşte7 km lungime, desfăşurîndu-se între micul bazinet depresionar ce adăposteşte cabana Cheile Turzii şi confluenţa cu Arieşul. Prezintă oîngustare ridicată şi o meandrare excesivă. Relieful versanţilor este ruiniform, cu numeroşi pilieri, ţancuri şi poliţe structurale (I.PopescuArgeşel, 1977). În talvegul văii apar des repezişuri şi cascade, la baza cărora s-au format marmite de mari dimensiuni.

Defileul Pietroasei are, de asemenea, o origine epigenetică, ofiolitele fiind decopertate prin denudarea generală a reliefului. El relevăo ramificaţie de-a lungul Văii Dracului, afluent pe stînga al văii principale. Relieful celor doi versanţi se încadrează într-un tip specific, propriucomportamentului ofiolitelor la atacul agenţilor exogeni, alterarea fiind factorul modelator cu o largă contribuţie în geneza elementelor morfologiei de detaliu.

Un alt sector de defileu cu o lungime demnă de semnalat (peste 8 km) este cel al văii Rachiş, sculptat prin epigeneză în ofiolitele ceflanchează, spre est, aliniamentul calcaros Colţii Trascăului - Data - Rachiş. Aceleaşi caracteristici ale morfologiei majore şi de detaliu le relevăşi celelalte sectoare de defileu (relief ruiniform, cu preponderenţa formelor de alterare, meandrări accentuate ale văii etc.), dezvoltate practic petoate rîurile ce traversează ofiolitele din munţii Trascăului sau Metaliferi. Uniformitatea condiţiilor morfogenetice a condus la apariţia uneimorfologii cu numeroase trăsături comune, ceea ce face inoportună o prezentare a fiecărui defileu în parte, riscul repetărilor, a evidenţieriiaceloraşi aspecte pîndind la tot pasul.

In Masivul Gilău - Muntele Mare, defileele apar în zonele de intersectare de către rîuri a formaţiunilor cristaline. Aşa sînt defileeleSomeşului Cald şi Someşului Rece, de origine antecendentă, adîncirea rapidă a văilor fiind cauzată de ridicarea întregului edificiu muntos.



Un defileu impresionant, modelat în roci magmatice (riolite de Vlădeasa, de vîrstă senonian-paleocenă) este cel al văii Iadei. Sedesfăşoară aval de depresiunea formată prin eroziune selectivă de la Stîna de Vale şi prezintă versanţi abrupţi, praguri şi cascade ce conferă

peisajului variate valenţe atractivc. Geneza sa este strîns legată de evoluţia Iadei în grabenul Remeţi,cu adîncirea ei normală, conform legităţilor impuse de jocul nivelului de baza.

In Munţii Pădurea Craiului cel mai reprezentativ defileu, al Crişului Repede, este modelat, în cea mai mare parte, în calcare, iar defileul Crişului Negru, din Munţii Codru-Moma, într-un complex litologic ce cuprinde atît calcarele triasice medii şi inferioare, cît şiformaţiuni cristaline de vîrstă permiană.

Din punct de vedere genetic şi evolutiv, problematica cea mai vastă şi interesantă o ridică defileele Arieşului, Crişului Repede,Crişului Negru şi Crişului Alb. Tot lor le revine, în cadrul formelor de acest gen, şi zestrea turistică mai bogată. Aspecte reflectate în cele ceurmează.

Defileul Arieşulul

Arieşul nu este numai rîul aureolat de un nimb strălucitor, de o bogată încărcatură istorică şi spirituală, el reprezintă pentruhidrografia Munţilor Apuseni o adevărată coloană vertebrală, un paradox derivat din metamorfozarea trecerii, a scurgerii fluidului în perenitate.Privind însă o hartă a munţilor dintre rîurile Mureş şi Barcău, ajungi repede la concluzia că toate aceste atribute sînt îndreptăţite, că înzestrarea

bătrînului Auratus cu atîtea valenţe nu este decît o modestă recunoaştere a funcţiilor sale multiple. Astfel, Arieşul beneficiază de o poziţiespaţială care-l face cel mai autohton rîu al Apusenilor. Niciunul dintre marile rîuri ale regiunii montane dinvestul patriei noastre nu-şi dezvoltă

bazinul superior, cel mijlociu şi cea mai mare parte a bazinului inferior în zona montană. Crişurile ajung mult mai repede în cîmpie, Ampoiul preferă o manifestare echivocă la periferia a două grupe montane, Someşele par mulţumite că au părăsit cît mai repede munţii. Doar el, Arieşul,se desparte greu, după nenumărate încercări de a-şi prelungi cursul - altfel cum am putea explica, metaforic, nenumăratele meandre -deînălţimile munţilor, doar el şi-a asumat dificila menire de a separa munţiipe la ,,încheieturi", pe unde, conform legendelor, în ceasurile de tainăaceştia se bateau în capete.

Cît o fi adăugat la lungimea sa (122 km între obîrşie şi Moldoveneşti) un parametru de asemenea de excepţie, cît şi pitoreasca unduire

a apelor la albie la imaginea creionată mai sus, rămîne un lucru greu de estimat. Desigur mult, aşa precum dealtfel şi cunoaşterea sa timpurie -numele roman Auratus adeverind intrarea lui în conştiinţa antichităţii -, prin umanizarea intensă a văii şi versanţilor au făcut-o.Rîul îşi trage izvoarele din axul orografic central al Apusenilor, din zona de cea mai mare altitudine şi masivitate. Arieşul Mare îşi

adună apele de sub vîrful Cucurbăta (1849 m) şi Piatra Grăitoare (1657 m) iar Arieşul Mic de pe versanţii estici ai Masivului Găina. Dupăconfluenţa de la Mihoeşti, amonte de localitatea Cîmpeni - punct nodal al istoriei acestor meleaguri atît de frămîntate geologic, dar şi social, de-a lungul timpului - rîul primeşte o direcţie dominantă vest-est şi constituie linia de separare a Apusenilor Nordici de Apusenii Sudici. în funcţiede tipurile de rocă, extrem de variate, cînd mai dure, cînd mai moi, el şi-a modelat o vale mai strîmtă, cu aspect de defileu (între Lupşa şi Baiade Arieş, în aval de depresiunea de la Baia de Arieş), cînd mai largă, sub forma unor culoare sau bazinete depresionare (Bistra, Lupşa, Baia deArieş, Sălciua). Intre Sălciua şi Moldoveneşti, rîul a fost nevoit să traverseze Culmea Trascăului, tăindu-şi un tipic sector de defileu desfăşuratsub forma unui arc de cerc cu convexitatea înspre nord (fig. 34). Lungimea acestui arc depăşeşte 30 km. În aval de Moldoveneşti, rîul pareobosit. El meandrează în bazinul depresionar Turda - Cîmpia Turzii, aşteptînd confluenţa cu Mureşul cu o împăcare sacerdotală, izvorînd dintr-o datorie împlinită.

Fig. 34. Defileul ArieşuluiTrei elemente ale cadrului natural concură la constituirea potenţialului turistic deosebit al Defileului Arieşului: relieful, apele şi

vegetaţia. Ponderea hotărîtoarere vine reliefului care, prin abrupturi, creste, peşteri, promontorii stîncoase etc. dau peisajului o notă distinctă, cutotul şi cu totul particulară. Intr-o succesiune a abordării din amonte spre avale, principalele obiective turistice din zona defileului sau imediatasa apropiere sînt:- Peştera Huda lui Păpară este situată în versantul drept, la confluenţa Arieşului cu valea Oncăşeştilor (Valea Morii), rîu ce drenează apele ieşitela suprafaţă prin această peşteră. Distanţa de la şosea la intrarea în templul subteran este de 4 km. Peştera se situeză pe primul loc în MunţiiTrascăului în ceea ce priveşte lungimea (2 022 m) şi amploarea golului subteran (săli de mari dimensiuni). Ea s-a format prin subteranizarea, înspectaculosul ponor de la Vînătara, a apelor reunite ale Văii Ponorului, Văii Poienii şi Văii Seci. Peştera Huda lui Păpară impresionează prinvastitatea golului subteran (galerii de 4-5 m lăţime şi 30-35 m înălţime), prin cascadele sale (cunoscută este cascada Evantai) şi lacurile de la

baza acestora, care fac din vizitarea peşterii o adevărată aventură. Morfologia de detaliu este şi ea bogat reprezentată prin speleoteme (stalactiteaberante, dezvoltate oblic, stalagmite,draperii, gururi etc.), a altor forme de coroziune-eroziune (linguriţe, septe, pedunculi, meandre) ce

populează Sala Virgină sau Sala Tăcerii. Deoarece dotărilc interioare lipsesc, peştera este greu accesibilă.- Abruptul Bedeleului se constitute, de departe, în valenţa turislică de vîrf a defileului. Venind dinspre sud-vest, el însoţeşte valea pe o maredistanţă, pînă avale de localitatca Vidolm, cu morfologia sa crenelată. Piscurile, ţancurile, pilierii, nişele, arcadele şi zimţii, toate suspendate la600-700 în faţă de axul văii, atrag privirile, impresionînd adînc. Inşeuările dintre vîrfurile calcaroasc aduc o tentă mai blîndă în peisaj, dar şi ele

ajung să şfîrşească, dincolo de racordul dintre pereti şi platoul somital, în văi abrupte de tip padină, prin care apele de şiroire se scurg generîndspectaculoasc repezişuri şi cascade.

Dar nu numai abrupturile dezvoltate pe calcare posedă atractivitate turistică. Lor li se asociază cele modulate pe ofiolite, între Buru şiMoldoveneşti, sau pe cristalin, amonte de Vidolm. Verticalitatea formei devine deci, în Defileul Arieşului, o însuşire dominantă a peisajului şi,implicit, o resursă turistică de prim ordin. Tot reliefului îi aparţine o trăsătură aparte, derivată din desfăşurarea unui peisaj cu funcţie turistică,şi anume asocierea de forme diferitc, care-l diversifică şi nuanţează. Astfel, alternanţa abrupturilor şi crestelor calcaroase, ţîşnirea lor dinmijlocul reliefului grefat pe conglomerate, spre exemplu mult mai blînd, trenele de grohotişuri din jurul piscurilor singulare, ravinările în rocăvie sînt tot atîtea prilejuri, oferite cu generozitate de defileul Arieşului, de-a ne opri şi admira pitorescul locurilor.

Alt element, cu valoare turistică, este rîul însuşi, cu meandrele şi bulboanele lui, cu repezişurile şi unduirile albiei sale. El reprezintă pentru defileu alfa şi omega, el ne conduce spre inima Ţării Moţilor şi aduce de acolo toate frumuseţea şi veşnicia acestui colţ nemuritor de ţară.Aşa precum, cu modestia specifică locurilor, Muzeul etnografic din Lupşa, înfiinţat prin osîrdii şi iubirea de neam a învăţătorului Pamfil Albu,ne-o arată în cele peste 6 000 de exponate. (Tot la Lupşa se află două biserici, printre cele mai vechi din valea Arieşului, biseriea ortodoxă,zidită la 1421 şi biserica Sf. Gheorghe,datînd din 1835). Cascada de la Şipote - o resurgenţă carstică ce-şi aruncă apele în Arieş peste frunteaunui mare con de travertin - ne domoleşte setea şi recreează privirile.

Cîndva, pe Arieş, coborau plutele. Azi navigaţia de agrement s-ar mai putea practica în defileu, în zonele de maxima îngustare. Dar,satisfacţia estetică ce ne-o stîrneşte străbaterea defileului n-ar fi deplină fără aportul masiv al vegetaţiei. Acea pădure care, începînd cu fagii şistejarii ajunge să treacă, pe cleanţurilc stîncoase, în asociaţii de mesteceni şi tufişuri xerofite, acea pădure îndărătnică, preocupată ca nimenialtul de a scoate seva din piatră seacă. Ea, în primul rind, dă viaţă peisajului, se îmblînzeşte. Permanenţei dorinţe de verticalitate a reliefului,vegetaţia îi conferă o modestă şi unică notă de accesibilitate. Laricetul de la Vidolm declarat rezervaţie floristică, cu o suprafaţă de 91,5 ha,atestă grija noastră pentru ocrotirea frumuseţii, pentru transmiterea ei urmaşilor aşa cum am primit-o de la părinţii noştri - intactă.

Asupra genezei Defileului Arieşului s-au pronunţat o pleiadă întreaga de geomorfologi, începînd cu Emmanuel de Martonne, ce l-aadmirat de pe creasta semeaţă a Bedeleului, şi continuînd cu V. Mihailescu, T. Morariu, I. Popescu Argeşel. Ultimul autor îl abordează detaliat,într-un cuprinzător studiu asupra Munţilor Trascăului. De altfel defileul apare ca un element morfologic major, de mare incitaţie stiinţifică,



complexitatea şi varietatea fiind atribute invocate în explicarea genezei formelor sale. Toţi aceşti geografi se pun de acord în a susţine oconjugare a acţiunii factorilor morfogenetici, cu participarea epigenezei, antecedenţei şi captărilor la definitivarea actualului drenaj al Arieşului.

Astfel, I. Popescu Argeşel (1977) propune pentru formarea defileului dintre Salciua şi Moldoveneşti următoarea schemă, căreia îisubscriem în cea mai mare parte, nu înainte de a sublinia, totuşi, prezenţa unor semne de întrebare, insuficient lămurite pînă la ora de faţă.Conform modelului propus, Arieşul a evoluat, iniţial, pe direcţia actuală numai între Salciua şi Lunca Arieşului, de unde a primit o direcţie

preponderent nord-estică, debuşînd în golful depresionar al Iarei, ca segment al paleorîului ce drena partea de vest a Munţilor Trascău.Corelarea sedimentelor din zona amintită vine în sprijinul acestei ipoteze, confirmînd o atare evoluţie. Tot ca un argument favorabil seconstitute şi culoarul, bine evidenţiat în plan superior, dintre Poşaga şi Iara, peste văile Ocolişulni şi Ocolişelului. În tot acest sector din amonteevoluţiia văii se realizează prin epigeneză. Prin avansarea regresivă a unui rîu grefat într-o zonă de coborîre altimetrică a Culmii Petreşti, rîu cedebuşa în golful depresionar Turda – Cîmpia Turzii, are loc un fenomen de captare, care a dus la dezmembrarea vechiuluicurs şi orientareaactuală a drenajului. Legat de acest fenomen de captare se ridică unele semne de întrebare şi anume: rolul văii Rimetea (a Trascăului) îndefinitivarea cursului actual al Arieşului şi raporturile dintre Iara şi Arieş în etapa remanierilor hidrografice principale din zonă. Considerăm caaceste două aspecte n-au fost detaliate încă, deşi ne pot oferi indicii preţioase asupra mecanismului intim al evoluţiei defileului în regiune. Din

punct de vedere morfologic, defileul se impune printr-o asociere tipică de forme diverse, rezultat direct al litologiei şi tectonicii complexe.Parcurgîndu-l de la un capăt la altul, dinspre amonte spre avale, sau invers, efectele eroziunii selective apar la tot pasul. În zonele de aflorare acristalinului de Muntele Mare, ofiolitelor sau calcarelor valea se îngustează, versanţii devin abrupţi, în profilul longitudinal apar rupturi de

pantă. Dimpotrivă, în rocile moi, valea se lărgeşte, apar culoare sau mici bazinete depresionare, declivitatea versanţilor scade etc.Astfel, se pot identifica trei sectoare de defileu, bine marcate în relief, ce se interpun între tot atîtea bazinete depresionare. Primul

sector se desfăşoară în aval de localitatea Salciua, unde Arieşul, alunecînd pe suprafaţa cristalinului din Vîrful Lung (610m) se încastrează lalinia de contact între acesta şi calcarele Culmii Bedeleu. Incercarea de a ataca frontal bariera calcaroasă a eşuat însă şi, după un mare meandru,se decide să o evite, orientîndu-se spre nord, deci schimbîndu-şi direcţia cu 90°. Pe versantul drept apar calcarele într-un abrupt impunător pecel stîng, şisturile cristaline. Lungimea acestui prim sector de îngustare depăşeşte 3 km. Treptat, calcarele urca în versantul drept lăsînd loc, în

baza, cristalinului, cu relieful sau specific: abrupturi, turnuri, ravene în rocă vie etc. Contactul dintre cele două formaţiuni litologice se impuneclar în relief printr-o treaptă majoră, dominată de abruptul calcaros şi parazitată de numeroase glacisuri care-i accentuează înclinarea.

După alţi 3 km, faciesul petrografic se schimbă iar, cristalinul fiind înlocuit de depozitele sedimentare cretacice (vraconian-cenomaniene), reprezentate prin conglomerate, gresii, marno-calcare, roci mai puţin rezistente la acţiunea agenţilor externi, fapt reliefat printr-olărgire a văii, sub forma unui culoar, prin atenuarea declivităţii versanţilor şi prezenţa a numeroase procese erozionale (ravinări, alunecări etc.).În aval de confluenţa cu valea Poşaga, pintenul cristalin al Măgulicei de Sus îngustează pe o mica distanţă valea, pentru a o lăsa să se deschidămult mai amplu în continuare, în primul bazinet depresionar veritabil, cel de la Lunca Arieşului. El se desfăşoară de o parte şi de alta a văii,avînd o lungime de 2 km şi o lăţime maximă de 600 m. În josul văii este delimitat de abruptul vîrfului Măgulicea. Intre mica depresiune deeroziune fluviatilă de la Lunca Arieşului şi confluenţa cu valea Ocolişului aspectul de defileu este îndoielnic, datorită profilului evazat al văii şiliniilor şterse ale versantului stîng. Doar în plan secund, cel al versantului drept, abrupturile calcaroase dau reliefului o înfăţişare masivă,grandioasă.

Urmează o nouă îngustare, pricinuită de intrarea apelor în zona deaflorare a cristalinului şi apariţia unor bariere de calcare cristaline paleozoice. Imaginea defileului care, începînd de la Lunca Arieşului începuse să se estompeze, revine în actualitate. Dar, după nici 2 km, intrămîn bazinul depresionaral Vidolmului, închis în avale de o fîşie de calcare marmoreene. Dimensiunile cuvetei ating 2,5 km lungime şi 500 mlăţime. Evidenţierea pregnantă în peisaj se datorează, în primul rînd, masivelor înalte care o înconjură: dealurile Vîrfuiata (966 m), Costulatele(1011m) şi Ardoscheia, în plan secund (1249 m). Calcarele ce barează valea aduc în profilul talvegului o nouă ruptură de pantă. Ceea ce se

remarcă în morfologia vetrei depresionare este conul de dejecţie enorm al Vidolmului, în aluviunile căruia apele Arieşului şi-a modelat o seriede terase. Alăturat teraselor naturale, intensa activitate agricolă a dus la o terasare artificială a versanţilor.In continuare, caracterul de defileu apare cu intermitenţă, zonele de lărgire, cum este cea de la Lungeşti, de la confluenţa Arieşului cu

Ocolişelul alternînd cu îngustări prezente îndeosebi în buclele meandrelor. Inainte de a intra în cea mai dezvoltată şi reprezentativă ariedepresionară din cadrul defileului cea de la Buru, valea prezintă o îngustare accentuată între Colţul Băilor şi Coasta Dosului. Contactul dintrecristalin şi calcare este şi aici reprezentativ, cele două tipuri de relief contrastînd prin specificitatea formelor. Depresiunea de la Buru (2 kmlungime, 1 km lăţime) s-a dezvoltat la confluenţa Arieşului cu valea Rimetei (Trascăului). O depresiune de contact litologic, alături de calcare şicristalin fiind prezente şi depozitele cretaciceale vraconianului şi cenomamanului. Vatra este puternic aluvionată, pe seama acestui aspectdezvoltîndu-se o intensă activitate agricolă.

Cel mai lung şi mai tipic sector din cadrul defileului major al Arieşlui se dezvoltă între Buru şi Moldoveneşti. În această zonăofiolitele aflorează masiv. Valea se îngustează şi meandrează generînd versanţi abrupţi, cu un relief rezidual caracteristic. În profilullongitudinal al văii apare ultima ruptură de pantă demnă de subliniat. La Moldoveneşti o subsidenţă activă s-a transformat într-o zonă deconvergenţă hidrogratică, Arieşul, Hăşdatele şi Pîrîul Vălenilor întîlnindu-se la contactul dintre Depresiunea Turda-Cîmpia Turzii cu ramamontană. Arieşul se axează pentru alte cîteva sute de metri la marginea Culmii Petreşti, subminîndu-i versantul estic şi meandrînd înspre

depresiune. Existenţa acestei subsidenţe din vestul depresiunii menţionatea constituit un element motrice al evoluţiei în perimetrul defileului,accelerînd eroziunea în adîncime, avansarea regresivă a reţelei hidrografice şi remanierea lor. Vechimea subsidenţei ne-o dezvăluie valeaHăşdate care, chemată de coborîrea în cauză, a preferat să-şi sculpteze, imediat după evadarea din strînsoarea calcarelor din Cheile Turzii, unlung şi meandrat defileu în otiolite decît să se îndrepte spre sud-est, unde misiunea sa ar fi fost înlesnită de substratul litologic mult mai uşor dedenudat.

Defileul Arieşului rămîne o zonă turistică pusă în valoare prin intermediul şoselei Turda-Cîmpeni-Lunca Vaşcăului, şi ea o coloanăvertebrală pentru drumurile de acces în partea centrală a Munţilor Apuseni. La 12 km de Turda intrăm în defileu, pe care-l părăsim după alţi 30km parcurşi, la ieşirea în Depresiunea Sălciua. De aici pînă la Cîmpeni, leagănul spiritual alŢarii Moţilor, mai sînt doar 41 km.

O zonă care debutează la Moldoveneşti, aşezare unde s-au descoperit vestigii ale epocii bronzului, locuită şi de români în cetateaîntărită cu valuri de pamînt şi de piatră. În epoca medievală, pe Dealul Cetăţii a fost construită una dintre cele mai vechi fortificaţii dinTransilvania (secolele X-XIII). Ei figurează într-un înscris de la 1075 ca cetate românească. De la Moldoveneşti la Sălciua se întinde defileul,natura îşi intră în drepturile ei dintotdeauna. Il putem admira, cine ştie pînă cînd, şi din mersul nostalgic al ,,mocăniţei", acest trenuleţ bun latoate, care s-a încadrat prin mersul său lent, în rostogolirea eternă a timpului în munţi. Ca loc de popas, Cabana Buru, ne poate oferi prilejul dea rămîne cîteva zile în mijlocul acestui peisaj încîntător.

Defileul Crişului Repede

Din punct de vedere geografic, prin Defileul Crişului Repede se înţelege sectorul de vale îngustă cuprinsă între localităţile Bologa şiVadu Crişului, cu o lungime de aproximativ 48 km (fig. 35). În această zonă, cel mai nordic dintre Crişuri traversează partea de miazănoapte aMunţilor Apuseni, culoarul său constituind dealtfel limita între Munţii Mureşului şi Plopişului, situaţi la nord şi Masivul Vlădeasa, respectivMunţii Pădurea Craiului, desfăşuraţi spre sud. Există însă şi o accepţiune cu sens mai restrîns a noţiunii de defileu intrată îndeosebi în literaturacu caracter turistic, de popularizare, şi anume cea care se referă numai la sectorul dintre Şuncuiuş şi Vadu Crişului (C. Pleşa,1566), suprapuszonei de maxima spectaculozitate şi atractivitate. În ceeace ne priveşte, vom avea în atenţie defileul înţeles ca forma complexă de relief, deci în



accepţiunea sa largă, insistînd, desigur, asupra celor două tronsoane, dintre Bucea-Şuncuiuş şi Şuncuiuş-Vadu Crişului, posesoare ale unor trăsături particulare şi aceasta nu din dorinţa unui compromis care să atenueze extremele celor două opţiuni, ci pentru faptul că o astfel de

prezentare poate cîştiga în conţinut, scoţînd în prim plan atît ansamblul, cît şi părţile sale componente.Crişul Repede, singurul rîu care s-a încumetat, şi a reuşit, să traverseze Munţii Apuseni dintr-o parte în alta, îşi are izvoarele în partea

vestică a Podişului Someşan, în punctul numit generic ,,Izvorul Crişului", situat la altitudinea de 680 m. După ce străbate vatra bazinetuluidepresionar Huedin, dezvoltat în depozite sedimentare de vîrstă eocenă, se angajează, aval de localitatea Bologa, în străpungerea bariereimuntoase. Aici începe lupta înverşunată cu muntele, încă de aici se prefigurează o forma de relief impresionantă, ce se va dezvolta ca urmare aîncleştării celor doi combatanţi. Substratul litologic, principalul factor static al morfogenezei, se hotărăşte să reziste, schimbîndu-şi frecventconstituţia, poate în dorinţa nemărturisită de a surprinde şi a sili apele să-şi aleagă o altă cale. De la marnele moi ale depresiunii se trece bruscîn cristalin, unde rata de denudare scade. Rîul abia reuşeşte să ţină pasul cu nivelul său de bază, adîncindu-se şi neglijînd dezvoltarea peorizontală a albiei. Evoluţia laterală a trecut astfel într-un plan secund, consecinţa imediată fiind îngustarea văii şi apariţia defileului. Aidomaaltor zone de defileu, exemplul cel mai la îndemînă - DefileulArieşului-, şi în acest caz forma apare ca o coloană infinită aşezată în planorizontal, cu numeroase îngustări şi lărgiri, ce se succed de la est la vest (Aurora Posea, 1970).

Fig. 35. Defileul Crişului RepedeUn sector de defileu de circa 3km lungime modelatin roci cristaline, se desfăşoară între Bologa şi Poieni, unde rîul debuşează în

primul bazinet depresionar rezultat prin eroziune fluviatilă la confluenţa Crişului Repede cu Secueul. Aval de Poieni, valea se îngustează iar,versanţii Măgurii Sebeşului şi cei al Dealului Pleşu (722 m) flancînd-o asemeni unor străjeri credincioşi. Pentru scurt timp însă, deoarece, lanici 2 km distanţă,se dezvoltă alt bazinet depresionar, de data aceasta mult mai evazat, cel al văii Drăganului (topic preluat de la localitatea cuacelaşi nume amplasată la confluenţa dintre văile Drăganului şi Crişului Repede, unde conul de dejecţie al afluentului impresionează prindesfăşurarea sa).

O alta îngustare (2-2,5 km) desparte Depresiunea valea Drăganuluide cea de la Ciucea, ce se continuă cu un culoar alungit, în vatracăruia este localizată aşezarea Negreni (locul tradiţionalului tîrg ,,de toamnă"). în aval, succesiunea îngustărilor şi lărgirilor continuă, într-unritm pulsatoriu, fiecare depresiune putînd fi considerată un antract morfogenetic, ce permite rîului să-şi acumuleze energia necesară încleştăriiurmătoare, cum este cea dintre dealurile Păltiniş (892 m) şi prelungirile sud-estice ale Măgurii Beznea (898 m) interpusă între lărgirile văii de la

Negreni şi Bucea. După bazinetul depresionar de la Bucea, Crişul Repede intră în calcare, străbătînd apofiza depozitelor carbonatice prelungităspre nord-est, în vîrful Merişorului. Personalitatea defileului se înnobilează, versanţii săi îşi sporesc declivltatea şi fragmentarea, fapt ce nu-i poate atenua, decît în mica măsură, confluenţa cu cel mai lung afluent al său, valea Iadei (42km), unde se schiţeaza doar o luncă ceva mai larga.Lungimea sectorului de defileu dintre Bucea şi Bratca depăşeşte 10km.

Depresiunea de la Bratca, apărută în zona de întîlnire a văilor Boiului şi Brătcuţei cu Crişul Repede, se detaşează prin rama abruptă şi prin orizontalitatea vetrei, bogat aluvionată. Intre localităţile Bănlaca şi Şuncuiuş, defileul intră în prerogativele sale. Apariţia calcarelor diversifică peisajul. Este sectorul unde s-a format prin alunecarea gravitaţională a scurgerii spectaculosul meandru de la baza dealuluiSimionului, flancat spre sud-vest de prelungirile domoale ale Dealului Recea. Scăpînd de încorsetarea celor doua menghine carbonatice, rîul îşilărgeşte iar valea în depresiunea de la Şucuiuş, cea mai reprezentativă din întreg defileul. Lăţimea sa depăşeşte 3 km, avînd o forma romboidală,cu axa mare lungă de 5-6 km, orientată de-a lungul Crişului şi cea mica urcînd pe cele doua văi afluente Crişului, Izbîndişul pe partea stîngă şiOrostelecul pe cea dreaptă.

In aval de Şuncuiuş pe o distanţă de 3 km, se dezvoltă ultima şi cea mai importanta porţiune de defileu. Aici Crişul Repedefierăstruieşte anticlinalul calcaros desfăşurat între vîrfurile Pojorîta (685 m) şi Dealul Măgurii (566 m), de-a lungul unei văi impozante, numităfrecvent datorită îngustării sale şi ,,Cheile Crişului Repede" (Aurora Posea, 1977; L. Vălenaş, A. Jurokiewicz, 1980-1981), denumire totuşi

improprie, dată fiind lăţimea de ansamblu a văii în perimetrul respectiv.Descrierea şi explicarea genezei formelor de relief au încetat să se constituie într-un scop în sine, deşi motivaţia îmbogăţiriicunoaşterii pare a fi suficientă. Geografiei zilelor noastre i se cere mai mult, nevoia umană de materii prime, materiale şi spirituale,amplificîndu-se mereu. Turismul este o industrie programată să valorifice tocmai acele resurse ce se adresează spiritului, acele însuşiri şivalenţe ale peisajului şi componentelor sale cu destinaţie educativă şi recreativă. Iată de ce credem necesar a prezenta Defileul Crişului Repedeşi sub un astfel de unghi. Operaţiunea nu este deloc facilă, într-un sector atît de dezvoltat de vale varietatea peisajului şi a surselor sala atractiveatingînd cote deosebite.

Desigur am putea proceda metodic, enumerînd, clasificînd şi ierarhizînd obiective, trăsături şi însuşiri atractive. Dar turistul adevăratnu se mulţumeşte doar cu anumite obiective, el încearcă să folosească timpul destinat recreerii cît mai eficient, surprinzînd tot ceea ce cadrulnatural, înnobilat uneori prin intervenţia antropică, îi oferă. Ca urmare, să însoţim un astfel de vizitator ce şi-a propus să-şi adjudece, sufleteşte,toate comorile de frumuseţe ale defileului, pornind, precum apele sale, din amonte spre aval.

Poarta de intrare în defileu o cunoaştem deja - localitatea Bologa. O cunoşteau şi strămoşii noştri, românii, care au ridicat, pe platoulGrădiştei, un castru cu laturile de 203x121 m, menit a apăra un sector din graniţa de nord-vest a Daciei române. Pe ruinele castrului,

permanenţa vieţuirii pe aceste meleaguri a edificat o cetate feudala, menţionată din anul 1369 cu acelaşi rol strategic de mare anvergură.

Inceputurile defileului nu se remarcă, în ceea ce priveşte relieful printr-o spectaculozitate aparte. Doar versanţii se apropie insistent, vulcaniceîmpiedicînd rîul să se desfăşoare. Intre Bologa şi Poieni pot fi admirate piscurile ascuţite ale dealurilor versantului stîng, constituite din dacitedure, evidenţiate în peisaj prin eroziune selectivă. În coapsa Măgurii Moriaca (760 m) marea carieră de la Poieni a introdus defileul în sferavalorificarii industriale. Treptele coloanei infinite se derulează fără răgaz: lărgire - îngustare, lărgire - îngustare. Astfel ajungem la Ciucea, loculde concentrare, de odinioară, a întregii reţele hidrografice din bazinul superior al Crişului Repede adunată aici pentru a deversa în golfulŞimleului prin renumita înşeuare de la Osteana. Acum, în depresiunea sculptata de ape înfloreşte localitate Ciucea, veche vatră romanească, înambianţa căreia poetul ,,pătimirii noastre" şi-a revărsat iubirea de neam şi ţară în atîtea versuri nemuritoare. Casa memorială şi mausoleulOctavian Goga îndeamnă la popas şi reculegere. Privind pădurile din jur te trezeşti murmurînd, împreună cu frunzele lor, ,, la noi sînt codriimari de brazi şi cîmpuri de mătasă ...".

Insoţind Crişul, asemeni firului legendar spre inima labirintului, trecem prin strîmtoarea dintre dealurile Tarniţa şi Dealu Crişului.Aici rîul întîlneşte, pentru prima data în cursul său, strate masive de calcare triasice. Sectorul de defileu sculptat pe seama acestora se detaşează

pregnant faţă de tronsoanele din amonte. Versanţii calcaroşi şi-au ales verticalitatea drept emblemă, iar fragmentarea pereţilor abrupţi scoate dinanonimat peisajul. O austeritate sobră învăluie defileul prin axul căruia rîul, mîndru de opera sa, se îndreaptă triumfător înainte. Sîntem dealtfelîn zona de afluenţă cu valea Iadei, afluent ce străbate în cursul său un mozaic petrografic fără comparaţie. Valea Iadei (topic adoptat în locul

celui frecvent utilizat de valea Iadului, ce nu-şi are motivaţie etimologică concretă) este, la rîndul ei, una dintre văile binecuvîntate din Apuseni,al cărei potenţial turistic este apreciabil. Chei, cascade, izbucuri, peşteri şi abrupturi se succed de la vărsare spre izvoare, acolo unde se află o

perlă a Apusenilor - staţiunea balneoclimaterică Stîna de Vale.Dar, să revenim la colectorul Iadei care, îmbogăţindu-şi debitul, loveşte furibund în coapsa nordică a Dealului Secătura, subminînd-o.

Nişele şi marmitele apărute în perete stau mărturie tendinţei apei de a-şi netezidrumul prin orice mijloace. Versantul stîng se menţine abrupt şispectaculos şi în avale, unde primeşte ca afluent tumultoasa vale a Boiului, ce-şi trage izvoarele din depresiunea carstică de la Ponoară. În

profilul longitudinal al acestor văi apar cîteva repezişuri şi cascade la baza cărora evorsiunea apelora sculptat marmite gigantice. Versantuldrept prezintă treimea inferioară abruptă, calcarele punîndu-şi şi aici pecetea decisivă.

Intrăm în depresiunea de la Bratca, bine conturată, o cuvetă adăpostită din toate părţile de abrupturi calcaroase. Crişul Repede



primeşte aici un nou afluent, Valea Brătcuţei, ce şi-a format la ieşirea din rama montană un glacis extins. O vale sălbatecă, maturizată, cu unsector de chei în cursul inferior şi cu două izbucuri, ale Brătcanilor şi Dămişenilor, ce concentrează reţeaua hidrografică subteranizată adepresiunilor Ponoraş şi Damiş din partea central-estică a Munţilor Pădurea Craiului. Depresiunea Bratca este barată spre vest de îngemănareadintre dealurile Hapaţagului şi Simionului, prin care rîul se strecoară cu iscusinţă. Incepînd din această zonă intrăm în cea mai spectaculoasă

porţiune a Defileului Crişului Repede, constituită, la rîndul ei, din două segmente distincte. Prima, se suprapune sectorului dintre Bănlaca şiŞuncuiuş modelată între culmile sus-menţionate, cea de a doua se desfăşoară aval de Şuncuiuş, pînă la Vadu Crişului.

Sectorul dintre Bănlaca şi Şuncuiuş impresionează prin marele meandru a cărui splendoare poate fi admirată din vîrful DealuluiSimionului. Curgînd, încă de la Bratca, pe o direcţie rectilinie est - vest, apele Crişului lovesc frontal culmea calcaroasă, lovitură de catapultăcăreia calcarul îi rezistă. Profitînd de slăbiciunile rocii, apele caută cu înfrigurare o altă cale, schimbîndu-şi brusc direcţia spre sud, undeconfluenţa cu Pîrîul Tare şi Pîrîul Hodoabei îi atenuează ceva din amărăciunea eşecului. Indîrjită îşi redresează atacurile subminînd malul stîng

pentru a se îndrepta, după descrierea unui întreg semicerc, spre nord. Iarăşi o buclă strînsă şi, scăpînd din mrejele perfide ale calcarelor, îşi reiadrumul ancestral spre vest. Privind dublul meandru nu poţi să nu te întrebi ce a determinat o sinuozitate atît de puternică văii cînd înşeuarea dinDealul Simionului indică un vechi curs al rîului spre vest mult mai puţin meandrat ? De vină pare a fi alunecarea gravitaţională a rîului de-alungul promontoriului stîncos, stimulată de adîncirea celor două pîraie, dar şi de confluenţa cu valea Mişidului. Pentru peisaj, procesul s-aconstituit într-un aport bogat de valente atractive, cu apariţia abrupturilor sub forma de potcoavă ale malurilor concave, a unui relief impunător

populat cu piscuri, nişe, abriuri, guri de peşteri, grohotişuri.Dar ceea ce atribuie acestui sector de defileu o resursă turistică de amploare sînt peşterile. Ele se dezvoltă îndeosebi în versantul stîng

acolo unde rîul Tare şi Pîrîul Hodoabei, dar şi alte organisme de drenaj din cadrul versantului, s-au subteranizat, generîndu-le. De-a lungul celor 2 km de defileu se deschid 34 de cavităţi ademenind prin intrările lor ogivale, aşa cum o fac Peştera Ungurului (554 m) sau Napiştileului (195m). Cine ar fi putut bănui înainte de 1957, că în versantul stîng al văii, în clinele Dealului Recea, sub marele con de grohotiş, este tăinuităintrarea în cea mai lungă peşteră a României ? Izbucul de la baza acumulărilor stîncoase putea fi un indiciu, dar cîte galerii active impenetrabilenu sînt ? A trebuit să-i indice un localnic lui B. Bagameri, în acel an de graţie pentru carstul romănesc, ,,gaura cu vînt" pentru ca marea epopeea Peşterii Vîntului să înceapă, epopee neterminată nici azi, cînd labirintul subteran depăşeşte 34 km lungime, devenind cea de-a 30 peşteră dinlume.

Peştera Vîntului se desfăşoară în axul anticlinalului constituit din Dealul Recea, paralel cu valea Mişidului. Acest paralelism a născutsupoziţia unei condiţionări morfogenetice, cu pierderea apelor văii în versantul stîng şi modelarea golului subteran. În etapele trecute aleevoluţiei reliefului un proces similar ar fi putut avea loc. Rîul actual ce străbate peştera îşi are punctele de alimentare în pierderile realizate de-alungul faliei din Valea Şesii şi în Ponorul Recea. Peştera posedă un patrimoniu ştiinţific şi turistic inestimabil. Dispunerea galeriilor pe treinivele indică trei etape majore de evoluţie ce pot fi corelate cu cele trei carstoplene din Munţii Apuseni. În partea mediana a peşterii sedesfăşoară meandrele ,,Emil Racoviţă", unice în endocarstul românesc, reprezentate printr-o succesiune de 33-35 poliţe şi intrînduri, denumeroşi lobi şi popine de meandru. Tot în această zonă apar depuneri de gips sub forma mirificelor anthodite, iar în albia rîului subteran

procesele mineralogenetice se desfăşoară şi azi, punînd în loc alophanul.In paralel, golul subteran relevă numeroase şi inedite valenţe atractive, derivate din grandoarea galeriilor şi sălilor (Sala Titanilor,

Hipodromul, Sala Metalul, Galeria 1 Mai, Galeria Roşie etc.), din morfologia şi varietatea formaţiunilor (Sala Formaţiunilor, SalaOrnamentelor). Deocamdata în Poiana Frînturii apele izbucului curg tainic, vămile lor subpămîntene ştiindu-le doar exploratorii. Mîine,

poimîine, cine ştie ?!Ajunşi la Şuncuiuş orizontul se lărgeşte. Aşezarea anonimă de altădată a devenit în ultimii ani un adevărat oraş. Mineritul, axat pe

exploatarea argilelor refractare, s-a impus ca o nouă ocupaţie, aducînd în viaţa aşezării şi a locuitorilor ei schimbări importante, dintre cele mai

favorabile. O parte din vechea vatră a Şuncuiuşului urca de o parte şi de alta avăii Izbîndişului, pînă aproape de peştera şi izbucul cu acelaşinume. Două obiective turistice ce te întîmpină cu nonşalanţă, peştera dintr-o faleză semicirculară, iar izbucul mijind misterios de sub trenamaterialului de prăbuşire ce obstruează, mai mult ca sigur, intrarea în etajul inferior al peşterii. Cine încearca să ajungă la insurgenţa apelor dinsistemul endocarstic Izbîndiş trebuie să urmeze valea seacă a Măguranului pînă în depresiunea carstică de la Cărmăzan, trecînd prin GroapaBlidireştilor, locul primelor pierderi orientate spre izbuc. La Cărmăzan, ponoarele Orbului, Tomii şi Fanului converg în subteran tot spreIzbîndiş.

Părăsind depresiunea de la Şuncuiuş, spre avale, intrăm în ultimul şi cel mai impozant sector al defileului, dar şi cel mai cunoscutturiştilor dintre toate. Intrarea, ca toate intrările într-un templu, este fastuoasă, seamănă unei pîlnii uriaşe. Ambii versanţi se apropie de verticală,

pe cel drept apare o clasică suprafaţă structurală, în vreme ce stratele versantului stîng indică o curbură specifică anticlinalelor. Linia ferată nuşi-a găsit loc de desfăşurare fiind nevoită să traverseze promontoriul stîncos printr-un scurt tunel. în cotul meandrului, puternic curbat, abruptul

peretelui şi înălţimea sa devin impunătoare. După ieşirea din tunel concavitatea văii trece pe versantul opus, unde se înalţă semeţ StanulStupului, un perete cu o înălţime ce depăşeştc 80 m, ideal pentru practicarea alpinismului (aici se află dealtfel cele mai dificile trasee practicateîn defileu, grad de dificultate IV A). La baza lui, barat de rambleul căii ferate, se află un lac alimentat de izvoare subterane. În continuareindicele de sinuozitate al văii scade, dar peisajul rămîne pitoresc, prin verticalitatea pereţilor şi fragmentarea lor. Ravenele în rocă vie brăzdează

pantele abrupte, ici-colo apar, aidoma unor poliţe extinse, mici nivele de terasă sprijinite pe abrupturi izolate. Scurgerea apei pe roca nudăaversanţilor a generat lapiezuri verticale, brazde şi caneluri orientate pe linia de cea mai mare pantă. Sîntem dealtfel în zona cabanei VaduCrişului,amplastă pe marginea vestică a conului de travertin depus de către apele din peştera apropiată. Inălţimea conului (8 m) este similară cucea a cascadei formată de apele resurgenţei subterane la prăbuşirea lor în Criş.

Aval de cabana, rîul îşi începe iar meandrarea, generînd două tipuri particulare de versant: abrupt în malul concav şi mai atenuat caînclinare. în cel convex, între rambleul căii ferate şi abruptul peretelui drept apare un nou lac, alimentat de resurgenţa Peşterii cu Apă. Pe malulopus, Colţul Devenţului se detaşează prin abrupturile şi ţancurile lui. Rămînem cu privirea tot pe versantul drept, în zona Peşterii de la CasaZmăului, punct vamal,,vama sării") atestat documentar încă de la 1256. Morfologia abruptului scoate în evidenţă nişe de mari dimensiuni(Stînca cu ochi), pilieri şi surplombe. În aval, cei doi versanţi se îndepărtează şi pierd în altitudine făcînd loc golfului depresionar al Vadului.Intrăm dealtfel în localitatea Vadu Crişului, desfăşurată în apropierea defileului şi renumită prin ceramica albă produsă în atelierele tradiţionalelocale.

Resursele turistice ale acestui sector sînt alcătuite din două tipuri de obiective: abrupturile, cu întreaga gamă de încrustaţiimorfologice, şi peşterile. Intre cavităţile subterane, Peştera de la Vadu Crişului îşi revendică, pe buna dreptate, întîietatea, prin dimensiuni şi

pitorescul peisajului subteran. Ea reprezintă tronsonul inferior, de resurgenţă, al unui sistem endocarstic format prin subteranizarea Văii

Peştireului, ce drenează, la suprafaţă, partea nord-vestică a platoului carstic de la Zece Hotare, numită local imaşul Bătrînului. Partea dinamontele rîului subteran, de insurgenţă, este constituită din Peştera Bătrînului (1633 m), cunoscută prin bogăţia speleotemelor.

Peştera de la Vadu Crişului a fost descoperită în anul 1903 şi, la scurt interval, intră în circulaţie turistică, datorită efectuării unor amenajări interioare. În urma explorărilor din ultimii ani, cu depăşirea celor două sifoane, dezvoltarea cavităţii urca la 1000 m lungime. Sedesfăşoară sub forma unei galerii unice, axată pe o diaclază. Farmecul golului subteran rezidă în dispunerea inedită a spaţiilor interioare, cu

bolţi în arcuri frînte şi ogivale, ridicate la 30-40 m înălţime, în podoabele Sălii Balconului, din păcate majoritatea afectate de conlucrareascurgerii timpului cu turiştii iresponsabili, în repezişurile şi cascadele rîului subteran. Celelalte cavităţi au dimensiuni reduse şi posedă relativ

puţine atribute spectaculoase. Intre ele amintim peşterile din Colţul Devenţului (unde s-au descoperit numeroase dovezi arheologice), PeşteraCaprei, peşterile de la Carieră, pe versantul stîng şi peşterile de sub Stanul Stupului, Fugarilor,de la Casa Zmăului, Hîrtopul fără Fund (285 m),



Podireului etc. din zona versantului drept. Cu toată dezvoltarea limitată, ele oferă turistului o primă posibilitate de a se familiariza cu ambianţalumii subpămîntene, un preludiu necesar înaintea abordării golului mai vast din Peştera Vadu Crişului.

Vegetaţia îşi aduce, de asemenea, prinosul său la frumuseţea defileului. Pădurea de fag, într-o permanentă şi surdă luptă cu verticalelecalcaroase ne întîmpină cu boarea ei reconfortantă. Sînt prezente numeroase elemente floristice xerofite, cum ar fi ferigile (Geterachojjicinarum ), ghimpele (Ruscus aculeatus), fluierătoarea (Tamus communis), precum şi o faună bogată. Abrupturi, peşteri, cascade, meandre şilacuri asociate edificiilor antropice cu funcţie turistică, iată o secvenţă unică a interferenţei dintre elementele peisajului geografic inclusă într-osingură formă majoră de relief - Defileul Crişului Repede.

Geneza şi evoluţia lui relevă o serie de aspecte de o varietate extremă, specifice dealtfel tuturor marilor rîuri care străbat regiunimontane vaste. Complexitatea substratului litologic, pe de o parte, şi diferenţierile tectonice de la o zonă la alta, pe de altă parte, sînt factoriidirect răspunzători de această nuanţare peisagistică. Toate particularităţile menţionate s-au constituit ca argumente în favoarea diverselor ipoteze formulate cu scopul explicării formării şi devenirii actualelor forme de relief. Crişul Repede se înscrie şi el în grupa văilor carpatice cuo evoluţie extrem de controversată, numeroşi cercetători încercînd, într-un mare interval de timp, să-i descifreze tainele, pentru ca el se înscrieîn grupa de ,,elită" a rîurilor din patria noastră ce traversează o vastă arie muntoasă.

Dar, să rememorăm salba ipotezelor. Menţionăm că problematica cea mai vastă şi incertitudinile cele mai numeroase le ridica sectoruldin amonte al Crişului Repede, desfăşurat în perimetrul defileului ce ne intereseaza. Se înţelege de la sine că orice încercare de a explicaformarea acestuia trebuie să aibă în vedere, în primul rînd constituirea reţelei fluviatile ce i-a dat naştere. Marea grupa a geografilor ce şi-auaxat preocupările asupra acestuisubiect atît de incitant începe cu L. Sawicki şi continuă cu Roth von Telegd, J. Szadeczky, Emm. de Martonne,E. Lobonţiu, St. Mateescu, R. Fichileux, N. Orghidan, Gr. Posea, Aurora Posea etc. Incă în anul 1912, în studiul său privind morfologiaMunţilor Apuseni, L. Sawicki ridica problema remanierii, prin captare, a reţelei de la izvoarele Crişului Repede, acolo unde pîrîul Mărgăuţa, cedrenează actualmente bazinetul depresionar al Mărgăului, ar fi fost captat de către Secueu, întrerupîndu-i-se evoluţia către nord.

Probleme controversate au fost ridicate de orientarea paleoreţelei -actuala depresiune a Huedinului. După unii cercetători (J.Szadeczky), valea Călatei, afluent pe stînga al Crişului Repede, precum şi obîrşiile acestuia din aria depresiunii, s-ar fi orientat în faza iniţialăspre nord. Ulterior prin apariţia unui baraj vulcanic, pe care R. Ficheux îl neagă, ele şi-ar fi orientat cursul spre vest. Un alt cercetător, St.Mateescu (1926) încercînd să explice evoluţia Călatei, imaginează un traseu al acesteia pe la estul Muntilor Meseş spre culoarul Someşului.

Prin evoluţie regresivă, un afluent al Crişului a pătruns în Depresiunea Huedin captînd valea respectivă, simultan cu acţiunea altui afluent alaceluiaşi Criş, ce-şi tranşa bazinul hidrografic cu afluenţii Someşului. Emm. de Martonne, fără a dedica problemei în cauză o atenţie deosebită,imaginează un context paleogeografic diferit, cu o concurenţă între Nadăş şi Criş, primul fiind captat în zona de izvoare de către cel din urmă.

Revine lui Robert Ficheux, geograful care şi-a legat atît de mult preocupările de Munţii Apuseni, meritul de a fi elaborat o ipotezăunitară asupra genezei şi evoluţiei văii Crişului Repede, ipoteză care, deşi a fost contestată în unele puncte, reprezintă o construcţie interesantăcăreia noile metode de investigate geomorfologică îi vor aduce, cu siguranţă, confirmările sau infirmările adecvate. R. Ficheux (1928-1971)

porneşte la edificarea teoriei sale de la prefigurarea detaliată a contextului paleogoegrafic în care s-a adesfăşurat constituirea reţelei hidrograficea Crişului Repede. Astfel, el presupune că reţeaua versantului nordic a actualelor masive Gilău şi Vlădeasa, compusă din Iada, Dragan, Secueuşi Călata, debuşa în trei bazine lacustre, după cum urmeaza: Iada, în spaţiul depresionar al Vad-Borodului, Drăganul şi Secueul în golfulŞimleului, iar Călata şi Almaşul într-un bazin situat undeva în estul Muntilor Meseş. în urma unor mişcări compensatorii ce afectaseră bazinelemarine şi rama montană, eroziunea este activată. Valea Surducii, ce se vărsa în golful Şimleului, este captată de către un mic afluent al Iadei.Subsidenţa activă manifestată în zona depresionară a Vad-Borodului stimulează eroziunea remontantă, astfel că văile Drăganului şi Secueuluisînt, la rîndul lor, captate de Criş. Nivelul captării este ,,imortalizat" în înşeuarea de la Osteana (locul presupus al drenării Drăganului spregolful Şimleului), la 627 m altitudine. Ulterior, la o nouă activare a adîncirii rîurilor, tot prin captare, valea Călatei şi întreaga reţea din

Depresiunea Huedinului devine afluenta a Crişului Repede.Ce putem desprinde din ipoteza, minuţios elaborată şi argumetată alui R. Ficheux legat de originea defileului ce ne interesează ?Acceptînd această ipoteză, defileul se divide, din punct de vedere genetic, în două sectoare, şi anume: cel dintre Bologa şi halta CFR Stîna deVale rezultat printr-o succesiune de captări şi cel situat aval de confluenţa Iadei cu Crişul, de natură epigenetică. Analizînd critic opiniile lui R.Ficheux şi utilizînd, în plus, date noi provenite din analiza nivelelor de eroziune, a cumpenelor de apă şi a formei bazinelor hidrografice, AuroraPosea (1970) modifică parţial scenariul imaginat de precedentul autor. în primul rînd, autoarea identifică o reţea mult mai veche, situată lanivelul suprafeţei Muncelul, cea a văii Zărna, ce se drena spre Stîna de Vale şi de aici spre vest. O importanţă deosebită este acordată rolului

jucat de golful Şimleului care a tras întreaga reţea hidrografică din bazinul superior al Crişului Repede, inclusiv valea Iadei ce debuşa în acestgolf şi nu în cel de la Borod, cum afirmase R. Ficheux. Este dealtfel, după părerea noastră, cel mai important aspect care intervine în noua teoriefaţă de cea a predecesorului, legat bineînţeles de geneza defileului în sine.

După autoarea menţionată, între Iada, Drăgan, Secueu şi afluenţii lor s-a desfăşurat o intensă acţiune de adjudecare a bazinelor derecepţie (Drăganul captînd pîrîul Sebeş, afluent al Iadei, iar Secueul fiind iniţial afluent al Drăganului de care s-a desprins printr-o captare aunui organism ce evolua remontant etc. În acelaşi timp, sectorul superior al Crişului Repede se drena împreună cu văile Călatei şi Poicului spregolful amintit, situat la nord. Prin înaintarea regresivă a unui rîu ce debuşa în golful Vad-Borod, Iada este captată. Evolutia regresivă continuă

în ritm rapid. Drăganul, Secueul, Călata şi Crişul superior sînt şi ele captate, asigurînd reţelei fluviatile configuraţia de astăzi.Luînd în considerare opiniile Aurorei Posea, geneza defileului Crişului Repede îşi modifică şi ea, partial, originea. Astfel, sectorulepigenetic se restrînge la porţiunea dintre Vadu Crişului şi Şuncuiuş, în timp ce sectorul rezultat prin captare creşte considerabil. O notă aparteo aduce în explicarea genezei defileului Crişului Repede N. Orghidan (1969), care porneşte de la sublinierea conexiunilor paleogografice dintregolful Oradei şi cel al Sălajului. În cel din urmă se vărsau, iniţial, Secueul şi, probabil, Drăganul şi Călata. Prin ridicarea nivelului apelor din

bazinul Şimleului, între golful Vadului şi Sălajului s-a realizat un brat, marin ce a dăinuit mult timp. Ulterior, prin scăderea nivelului apelor celor două lacuri, s-a ivit o cumpănă de ape în dreptul pasului Plopiş. În acest moment, rîurile ce coborau din Vlădeasa s-au abătut spre vest,spre golful Vadului, adîncindu-se, deci, prin epigeneza şi antecedenţă. Ca urmare, după N. Orghidan, formarea defileului s-ar datora înexclusivitate acestor două procese, captările fiind total excluse.

Nu a intrat în intenţia noastră reluarea discuţiei asupra problema în cauză, şi aşa atît de controversată. Menţionăm că în explicareasectorului ,,carstificat" al defileului, dintre Bucea şi Vadu Crişului, indicii preţioase poate aduce luarea în considerare a unui (posibil) rol major

jucat de Bratcuţa, cea mai evoluată vale de pe versantul nordic al Munţilor Piatra Craiului, vale care, cu certitudine, s-a vărsat, încă de laînceput, în Vad-Borod. Drept consecinţă, sectorul epigenetic trebuie reconsiderat ca extinzîndu-se cel puţin pînă la Bratca. Este posibil ca unafluent al văii să fi avansat regresiv, după schema elaborată de Aurora Posea, ca valea Iadei, aflate în imediata apropiere etc.

Indiferent deci care ar fi ipoteza căreia-i subscriem (mai puţin cea a lui N. Orghidan), un fapt se impune cu certitudine: în genezadefileului epigeneza şi captarea au conlucrat activ, fiecare impunîndu-se decisiv într-un sector anume, prima în cel inferior, iar a doua însectorul din amonte. Desfăşurîndu-se pe circa 48 km lungime, Defileul Crişului Repede poate fi abordat, în funcţie de preferinţele cereriituristice, din diverse puncte, căile de acces intersectîndu-se sau însoţindu-se una pe alta. Dacă şoseaua Cluj-Napoca - Oradea îl străbate cuintermitenţă, ocolindu-l tocmai în zonele sale de maximă dezvoltare (Bucea - Vadu Crişului) în schimb calea ferată urmează îndeaproape firulapei, înlesnind accesul în oricare dintre sectoarele descrise.

Ca repere majore avem localităţile Bologa (10 km de Huedin) şi Vadu Crişului (50 km de Oradea). Spre deosebire de sectoarele dinamonte, sectorul ,,clasic" al defileului (Şuncuiuş - Vadu Crişului) este străbătut doar de calea ferată, cu haltă CFR în partea centrală a sectoruluide îngustare, sau de poteci ce urmează albia Crişului ori escaladează pe mici porţiuni versanţii. Defileul este deservit de o serie de baze turistice



amplasate în perimetrul sau în vecinătatea sa. În acest sens, sectorul Şuncuiuş - Vadu Crişului beneficiază de serviciile cabanei ,,Peştera",amplasată pe malul stîng al Crişului Repede, la altitudinea de 285 m. Are o capacitate zilnică de 53 delocuri, în 14 camere şi 148 de locuridestinate alimentaţiei publice. Pentru sectorul Bălnaca - Şuncuiuş este în curs de amenajare motelul situat pe promontoriul marelui meandru dela confluenţa Crişului Repede cu valea Mişidului. De asemenea, hotelul „ Vlădeasa" din Huedin (50 de locuri), cel din Poieni (16 locuri) şimotelul Piatra Craiului se instituie în oaze de cazare confortabile destinate, în primul rînd, turismului de tranzit.

Defileul Crişului Negru

Munţii Codru-Moma, asemenea Plopişului şi Meseşului, beneficiază de prezenţa unor străpungeri morfohidrografice mai puţinnumeroase. Dacă în cazul ultimelor două grupe muntoase, constituite din roci dure, cristaline,evoluţia în adîncime a reţelei fluviatile a fost mult

îngreunată, lipsa acestor elemente aproape în exclusivitate din prima grupă se cere explicată, cu atît mai mult cu cît Platoul Vaşcău, PlatoulDumbrăviţei de Codru sau areale extinse din bazinele văilor Tărcăiţa şi Moneasa sînt constituite din roci carbonatice, pe seama cărora în altegrupe montane din Apuseni s-au individualizat chei şi defilee monumentale.

Cauzele pot fi descifrate printr-o analiză detaliată a raporturilor spaţiale dintre relief şi hidrografie, a poziţiei reţelei fluviatile fata dezonele carbonatice, recunoscute prin condiţiile favorabile oferite evoluţiei în profunzime şi conservării formelor deja sculptate. Astfel, înPlatolul Vaşcău, unde întîlnim o vastă şi unitară suprafaţă calcaroasă, cea mai extinsă din Munţii Codru-Moma, reţeaua hidrografică s-a axat, îngeneral, la periferia zonelor carstice (Crişul Negru la marginea de est a platoului, iar valea Briheni la partea sa nord-vestică), unde şi-au modelatvăi largi lipsite de îngustări de tip cheie sau defileu. Singura reţea autohtonă, Valea Ponoare, a evoluat la suprafaţa calcarelor, dar într-un ritm

puţin accelerat/atenuat, ceea ce a dus la instaurarea unui echilibru relativ între lărgirea şi adîncirea rîului, generînd un culoar depresionar alungit. Captarea subterană a văii prin ponorul Peşterii Cîmpeneasca s-a constituit într-un nivel de bază local, amonte de care adîncirea a fost înmare parte anihilată de depozitele de material coluvio-deluvial, depuse în albia văii.

Pe de alta parte, desi platoul este delimitat la vest şi sud-vest de culmi cu o altitudine mai ridicată (vîrfurile Arsura, 819 m; Momuţă,930 m şi Moma,854 m) formate din roci impermeabile, organismele torenţiale ce le drenau s-au subteranizat (cu excepţia obîrşiilor văiimenţionate) la contactul dintre calcare şi necarstificabil, frustrînd platoul de o reţea subaeriană densă, capabilă de a sculpta formele ce ne

interesează. Pentru Platoul Dumbrăvitei de Codru, situaţia este cu totul alta, deşi consecinţele morfologice sînt asemănătoare. Aici reţeauahidrografică afluentă Crişului Negru este bine organizată, văile Feghiului, Pinilor, Hăigaşului şi Armanului traversează calcarele. Inălţimearedusă a platoului, 400-450 m, a făcut ca aceste văi să evolueze permanent în apropierea nivelului lor de bază, reprezentat de Criş; ca urmare,

potenţialul denudativ a fost restrîns, afectat fiind, în perimetrul calcaros şi de frecventele captări în albie ale apelor. Tinereţea întregului relief - platoul face parte din suprafaţa de nivelare carstică a Dumbrăviţei, de vîrstă pliocenă (P. Cocean, 1985) - este un argument în sprijinul explicăriiinexistenţei cheilor în zonă.

Astfel se explică existenţa singurei forme de îngustare din Codru-Moma, şi anume Defileul Crişului Negru (fig. 36) dezvoltat în partea nordică a grupei muntoase, zonă în care, după lungi tatonări şi ezitări, rîul şi-a luat inima în dinţi, încercînd sa o traverseze. Are olungime de aproximativ 18 km, desfăşurîndu-se între localităţile Şuncuiuş de Beiuş, la est şi Şoimi, în partea vestică. Faţă de lungimea sanotabilă, defileul în sine nu-şi onorează, din punct de vedere turistic, cartea de vizită. El nu excelează prin aducerea în faţa privitorului a unor obiective de vîrf, cu o personalitate şi valenţe atractive, limpede conturate. Farmecul văii - pentru că străbătîndu-o, trebuie să constaţi, că acestatribut nu-i lipseşte - derivă dintr-o sursă mai subtilă, din acea integrare armonioasă a elementelor cadrului natural, aparţinînd reliefului (miciabrupturi şi piscuri calcaroase), hidrografiei sau vegetaţiei. Nu vom întîlni aici imagini care să şocheze, ci un peisaj decis să liniştească spiritul,să-1 binecuvînteze cu linişte şi statornicie.

Fig. 36. - Defileul Crişului Negru.Mai bogate în obiective turistice sînt însă împrejurimile defileului şi în primul rînd Platoul Dumbrăviţei de Codru, desfăşurat dincolode fruntea versantului stîng. Deşi are o suprafaţă redusă (19 km2) platoul este populat de întreaga gamă a formelor carstului de suprafaţă şi de

profunzime, de la cuiburile păsărilor preistorice - am numit metaforic, desigur, dolinele – la văile de doline sau uvale. Pe suprafaţa înclinată aversanţilor văilor Luncii şi Pinilor, disoluţia areală, desfăşurată selectiv, a pus în evidenţă numeroase tipuri de lapiezuri, iar la baza cîtorvaabrupturi carstice răsare apa cristalină a cîtorva viguroase izbucuri (cunoscut este prin mărimea debitului Izbucul din Valea Morilor, ceconcentrează o mare parte a scurgerilor subterane ale platoului). Un peisaj deja familiar pentru cei care ne-au însoţit în peregrinările noastre

prin împrejurimile cheilor şi defileelor din Munţii Apuseni.Un loc aparte îl deţine Peştera din Valea Luncii (311 m dezvoltare), situată în zona de obîrşie a văii cu acelaşi nume. O peşteră cu

astfel de dimensiuni n-ar atrage cu nimic atenţia dacă ar fi situată în Padiş sau Platoul Scărişoara, unde cavităţile cu parametrii net superioriabundă. Aici sîntem însă în postura colinelor care se ridică deasupra cîmpiei cu cîteva sute demetri, fiind considerate munţi adevăraţi, şidevenind astfel obiective turistice de primă importanţă. Peştera prezintă o morfologie subterană complexa, tectono-gravitaţionala şi de depunereendocarstică, detaşîndu-se prin amploarea sălilor generate de prăbuşiri, prin intensa concreţionare (stalactite,stalagmite, coloane, gururi,scurgeri parietale etc.) a unor sectoare de galerie.

N. Orghidan (1969) indică pentru Crişul Negru o origine, în exclusivitate, de natură epigenetică: rîul, în loc să evolueze spre nord-vest, în sedimente moi, de vîrstă ponţiană, s-a abătut spre vest, spintecînd depozitele calcaroase triasice, gresiile şi conglomeratele permiene alesubasmentului, mult mai dure, mai greu erodabile. Ii revine meritul lui I.O. Berindei (1970) de a fi elaborat şi, după părerea noastră, de a fidescifrat adevărata geneză şi evoluţie a văii Crişului Negru în sectorul de îngustare. Prezentarea de faţă se sprijină pe datele acestui autor,observaţiile nefăcînd altceva decît să le confirme în cea mai mare parte. Formarea sectorului de defileu apare, în lumina acestei ultimeexplicaţii, mult mai complexă, epigeneza desfăşurîndu-se doar în anumite sectoare, în vreme ce în celelalte captarea a intervenit ca un factor morfogenetic dominant. în cuprinsul zonei de îngustare apar bazinete depresionare (Uileac,Borz, Şoimi) - acea desfăşurare ritmică, pulsatorie, alărgirilor şi îngustărilor devine se pare o prezenţă comună tuturor marilor edificii morfologice -, cu o serie de terase ce se erijează în mărturii

preţioase privind desfăşurarea în timp a fenomenelor morfogenetice. De asemenea, se remarcă o succesiune de meandre încătuşate ce alterneazăcu porţiuni rectangulare, unde valeaa evoluat sub incidenţa structurii, intersectînd anticlinale, şi a tectonicii, reprezentată printr-o reţea densă defalii.

Observaţiilc de teren detaliate l-au condus pe autor la schiţarea următoarei succesiuni de etape evolutive. Astfel, în sectorul dinamonte, cuprins între localităţile Şuncuiuş de Beiuş şi Uileac, defileul are un tipic caracter epigenetic, valea Crişului axîndu-se între dealurilePietranilor şi Dealul Mare, situate pe versantul drept, respectiv cele ale Bălăşelului şi Păcăului de pe versantul stîng. Constanţa îndelungată a

văii pe acelaşi traseu a condus la o lărgire a albiei, care face deseori discutabilă includerea sectorului într-un defileu propriu-zis. Incepînd de laUileac, spre avale, Crişul Negru a suferit remanieriimportante, în trei faze de evoluţie distincte.a) în prima fază rîul debuşa spre nord-vest, urmînd un traseu situat la nord de dealurile Urvişului şi Bocşei. Valea Pinilor se vărsa în colectorulsău la est de actuala înşeuare dintre dealurile Dîmburile şi Bocşei, iar valea Feghiului, mult mai la vest de această înşeuare.

b) Prin înaintarea regresivă a văii Şoimilor, culmea dintre dealurileBocşei şi Caselor este fierăstruită, producîndu-se, în prima etapă, captareavăii Pinilor, iar ulterior cea a întregului rîu. Traseul rîului captator se suprapune actualului sector inferior al văii Urvişului.c) în ultima etapă, valea Borzului, afluent al Crişului, înaintează regresiv, străpunge anticlinalul Dealul Dumbrăviţei - Dealul Urvişului şi

pătrunde în bazinetul depresionar unde, captînd Crişul Negru definitivează actuala configuraţie a reţelei hidrografice, trasînd, de asemenea,liniile majore ale evoluţiei ulterioare a defileului, forma tributară conjugării fenomenelorde epigeneza cu cele de captare. Incă o ilustrare a unui



adevăr cu care geograful se întîlneşte permanent în explicaţia formelor: natura nu se ghidează după şabloane, ea îşi asigură devenirea în timp prin acţiuni de mare eficienţă, chiar dacă nouă ni se par, la prima vedere, neinspirate sau bizare.Accesul în defileu este uşurat de existenţa căii ferate, cu halte în principalele localităţi (Şuncuiuş, Uileac, Borz, Urviş, Şoimi) şi a şoselei ceînsoţeşte, în cea mai mare parte, Crişul Negru. O ramificaţie a acesteia urca, sub forma unui drum de ţară nemodernizat, pînă în localitateaDumbrăviţa de Codru, amplasată în zona centrală a platoului carstic menţionat. Hotelul din Beiuş (35 de locuri) rămîne singura bază de cazaremodernă în vecinătateadefileului.

Defileul Crişului Alb

Cel mai sudic dintre Crişuri izvorăşte din partea nordică a Munţilor Metaliferi de sub vîrful Paroşiţa. Se orientează iniţial, spre sud-

est, flancînd calcarele cristaline ale Platoului Poieni, de unde primeşte o serie de afluenţi viguroşi (Fîntîniţa, Valea Laptelui, Valea Alba etc).Topicul credem, tot din zona obîrşiilor i se trage, prin extrapolarea, la întregul rîu, a denumirii Văii Albe. Cert rămîne faptul că marile promontorii de travertin depuse de izbucurile celor două văi au culoarea sidefului, iar repezişurile din albie şi salba cascadelor înspumează,colorînd în alb, apele. Dealtfel izvoarele rîului sînt fixate de către numeroşi geografi în partea sudică a Munţilor Bihorului. Noi considerăm călinia de separare între Bihor şi Metaliferi trebuie să se suprapună culoarului tectonic al Arieşului Mic, pînă la confluenţa cu Vidrişoara, de unde,

prin înşeuarea din Dealul Crisului, şi pe la sud de Masivul Găina, se îndreaptă înspre vest. Nu insistăm, nefiind contextul potrivit, în prezentareaargumentelor menite a sprijini această afirmaţie. O vom face cu prima ocazie care ni se va ivi.

Defileul Crişului Alb se desfăşoară între localităţile Leasa şi Gurahonţ, avînd o lungime de aproape 20 km (fig. 37). Dacă în cazulcelorlalte chei şi defilee contribuţia substratului litologic carbonatic şi-a făcut permanent şi decisiv cunoscută prezenţa, aici, nici urmă decalcare. Relieful vulcanogenal Metaliferilor s-a decis, în sfîrşit, să iasă din anonimat, etalînd nu numai cupolele unor conuri măiestoase, ci

punînd apele la lucru. În definitiv, şi spus, de ce n-ar putea rivaliza cu carstul. Nu reprezintă ele, la scara întregului glob ,, cele mai pitoreştitipuri de relief cunoscute" (M. Bleahu 1974) ?Avem de-a face deci cu un defileu modelat în roci vulcanice cu trăsături morfologice aparte.

Fig. 37. Defileul Crişul AlbIn amonte de defileul propriu-zis, între localităţile Birtin şi Vaţa, în roci aparţinînd fundamentului prebadenian (P. Tudorani 1983),

Crişul Alb prezintă un scurt sector de îngustare asemănător celui de la Joia Mare, situat aval de defileul propriu-zis. De asemenea, sectoare dedefilee reduse ca dimensiuni, întîlnim şi pe afluenţii din aceeaşi zonă cu măguri vulcanice ai Crişului Alb: Valea Tăcăşele (între Avram lancu şiAciuţa), Dezna (la Sebiş),Cigher (la Tăuţ) şi Pîrîul Croşilor (la Archiş). Un adevărat complex al formelor de îngustare de tip defileu,condiţionate litologic.

Defileul Crişului Alb nu se impune prin arabescurile stîncoase cu care ne-au obişnuit formele asemănătoare sculptate în calcare.Declivitatea pronunţată a pereţilor o întîlnim şi aici, dar fără a atinge verticalitatea sau surplombarea. Masivitatea şi sobrietatea sînt trăsăturidefinitorii ale peisajului. Energia mare de relief a versanţilor (peste 200 m) vegetaţia abundentă şi sinusoidele rîului meandrat s-au asociat în adărui defileului valenţe estetice şi recreative particulare. Străbătîndu-l te simţi încă în munţi, pentru că atît înspre amonte cît şi spre avale,relieful devine plat, mai puţin interesant. Dar, deschiderea marilor cariere de la Aciuţa, Tălagiu, Leasa şi Valea Mare afectează progresivintegritatea estetică a formei şi aduce prejudicii peisajului în general.

Atît N. Orghidan (1969), cît şi P. Tudoran (1983) se pun de acord în a susţine ormarea defileului prin supraimpunere. Ultimul autor,care a abordat defileul într-un studiu de detaliu asupra depresiunii Crişului Alb, aduce argumente decisive în favoarea epigenezei. Astfel, seconstată prezenţa în morfologia defileului a tuturor celor şapte terase întîlnite în cadrul depresiunii, amonte şi avale de îngustarea acestuia.Dacă, aşa cum sugera R. Ficheux(1929), Crişul Alb s-ar fi drenat, iniţial, spre bazinul depresionar al Beiuşului, prin înşeuarea din Dealu Mare,

atunci captarea, ca proces morfogenetic se impunea a fi luată în considerare. Or, tocmai numărul asemănător de terase infirmă această ipotezădin plecare. Crişul Alb şi afluenţii săi au evoluat multă vreme în masa sedimentarului pliocen ce acoperea măgurile vulcanice. Dupaintersectarea structurilor vulcanogene el s-a adîncit pe seama acestui tip de roci, afirmînd tot mai pregnant epigeneza ca proces de formare adefileului. Dispoziţia insulară a măgurilor vulcanice a determinat apariţia zonelor de îngustare în aria de fierăstruire a anticlinalelor, în timp celărgirile, cu caracter de mici bazinete depresionare, apar între aceste măguri, în zonele afectate de o tectonicizare mai accentuată.

Şoseaua şi calea ferată dintre Ineu şi Brad trec prin defileu, integrîndu-l circulaţiei turistice de largă anvergură. Apropierea oraşuluiSebiş şi a staţiunii balneoclimaterice Moneasa pot constitui centre de iradiere a cererii turistice, oferind, de asemenea, posibilităţi de cazareadecvate pentru turiştiice străbat defileul.

Cheile şi defileele din Munţii Apuseni între protecţie şi valorificare

Din ierarhizarea valorică a obiectivelor turistice din Munţii Apuseni (T.Cocean, 1984) se detaşează pregnant o concluzie în favoareacăreia pledează întregul nostru demers din rîndurile de faţă, şi anume: cheile şi defileele se înscriu ca obiective turistice de vîrf, a căror zestreatractivă inconfundabilă, se cere, în mod imperios, a fi protejată şi valorificată.

La prima vedere, protecţia şi valorificarea unui obiectiv ce conţine înglobată în matricea sa structurală o sumă de valenţe atractive par două acţiuni antagoniste, ştiut fiind că orice iniţiativă de exploatare economică implică de la sine transformări ale cadrului natural, modificări înambianţa locului, schimbări în dinamica şi evoluţia fenomenelor geografice etc. Analizînd mai profund însă diferitele aspecte legate de

protecţia mediului înconjurător, respectiv mijloacele concrete de realizare a acestui deziderat, ajungi repede la concluzia că una dintre cele maieficiente căi actuale de protecţie a unui obiectiv ştiinţific, cultural sau cu funcţie pur turistică este aceea de a-1 include într-o forma devalorificare sistematică, organizată. Aceasta presupune luarea în considerare, încă din etapele premergătoare, a tuturor aspectelor ce definesc

potenţialul de atractivitate al obiectivului în cauză, structura, geneza şi devenirea lor în contextul modificării unor parametri şi factori ce-idefinesc existenţa. Valorificarea apare astfel ca o consecinţă a definirii unui echilibru dinamic în limitele căruia pot avea loc interacţiuni întremediul natural, reprezentat, în cazul nostru, de un sector de cheie sau defileu, şi factorul modelator antropic, fără repercusiuni negative.Descifrarea potenţialului de stabilitate, care poate fi asimilat unui potential de conservare, reprezintă aşadar principalul atribut care derivă dininiţierea unei acţiuni de valorificare ştiinţifică a cadrului natural, scoţîndu-l de sub incidenţa neprevăzutului şi incidentalului. Acest potenţial, odata definit, joacă rolul unui barometru ilustrativ pentru ,,starea de sunătate" a mediului, el ne indica limitele între care procesul de valorificare

poate fi desfăşurat, dincolo de aceste limite protecţia obiectivului fiind ameninţată.Pentru cheile şi defileele din Munţii Apuseni problema protecţiei şi valorificării se pune într-un mod diferit de la o forma la alta, de la

o zonă geografică la alta. Dar, mai întîi, să enumerăm factorii de risc, a căror dezvoltare în suprafaţă şi intensitate, poate aduce prejudicii majoreformelor menţionate.

1. Există actualmente în Munţii Apuseni cel puţin cinci sectoare de chei ameninţate de distrugerea totală, prin activitatea deexploatare a calcarului în cariere. Cheile Turului, Gălzii, Ampoiţei, Poşăgii şi Ardeului sînt exemple ilustrative ale unei tendinţe improprii de



utilizare nefastă a mediului geografic. Dacă ele s-ar constitui în areale singulare, unice, de obţinere a materiilor prime indispensabile, ar exista,cel puţin, o justificare în plus. Dar calcarul exploatat din versanţii lor îl întîlnim, în cantităţi cel puţin asemănătoare şi cu o compoziţie chimicădeloc diferită, în abrupturile tuturor crestelor şi masivelor din Apuseni, unde deschiderea de cariere destinatea substitui pe cele din cheilemenţionate ar aduce prejudicii insignifiabile peisajului geografic. Raţiunea unui acces facil la carierele deschise în chei trebuie abandonatăînainte ca pagubele să fie imense, irecuperabile. Deocamdată, cheile Turului sau Ampoiţei n-au pierdut decît circa 30% din zestrea lor turistică.Dar, cu fiecare zi de fiinţare a carierelor respective, procentul se măreşte, mîine, desigur, va fi prea tîrziu să mai întreprindem ceva.

Numărul mare de chei din Munţii Apuseni nu justifică, nici pe departe motivaţia unora exprimată într-un principiu atît de simplistcă ,, şi aşa rămîn destule". Să nu uităm că valorificarea modernă a patrimoniului turistical munţilor dintre Mureş şi Barcău este abia la început,că densitatea obiectivelor ridică oferta turistică la cote superioare, avînd repercusiuni favorabile asupra eficienţei exploatării turistice, putîndsatisface o cerere diversificata şi reţinînd turistul mai mult timp în zona data, în acest context, chiar daca în imediata apropiere a Cheilor Turuluisînt situate Cheile Turzii, distrugerea celor dintîi înseamnă o pierdere incomensurabilă pentru acest sector terminal al Culmii Petreşti, cu atîtmai mult cu cît potenţialul său de poziţie este extrem de favorabil (la 2 km doar de şoseaua internaţională E60). Protecţia cheilor şi defileelor nuse justifică însă numai prin raţiunide natură economică. Intervine aici şi degradarea ireversibilă a unui peisaj tipic, impactul necontrolat, abuzival factorului antropic determinînd apariţia unor dezechilibre peisagistice de amploare. De asemenea, trebuie ţinut seama că fiecare cheie saudefileu păstrează un cumul de informaţii morfogenetice. Ele sînt oglinda vie a evoluţiei unei văi, uneori a întregului areal limitrof. Se înţelegede la sine că odată cu calcarul exploatat şi cu dispariţia formei, dispar şi aceste informaţii în totalitate. Şi nu în ultima instanta, cheile şi defileelese constituie ca areale optime conservării şi perpetuării unor relicte floristice şi faunistice al căror inventar nici măcar nu se cunoaşte astăzidetaliat, doar Cheile Turzii şi Defileul Crişului Repede avînd şansa de-a beneficia de studii complexe, de atenţia ştiinţifica cuvenită.

2. Un al doilea factor de risc derivă din proliferarea excesivă a turismului neorganizat, proliferare stimulată evident de lipsa unor amenajari adecvate. El îşi alege traseele şi potecile la întîmplare, în funcţie de dorinţele recreative şi aptitudinile explorative ale practicanţilor săi. Dacă floarea de colţ va deveni în curînd, la Întregalde, o nostalgică amintire, cauzele trebuie căutate în altă parte, ţancurile abrupte alecheilor fiind frecvent şi de către tot mai mulţi escaladate. Astfel, biotopul atît de sensibil al acestei minuni floristice este afectat, restrîngîndu-setot mai mult, la puţinele areale rămase greu accesibile. Dar, cu tehnicile actuale ale alpinismului, inaccesibilul a devenit un arhaism lipsit de

importanţă, iar protecţia prin inaccesibilitate o noţiune perimată.3. În sfirşit, un al treilea pericol ce afectează străpungereile morfo-hidrografice din Munţii Apuseni se leagă de acţiunea de deschidere

a drumurilor de acces de-a lungul văilor. Se ştie că majoritatea cheilor şi defileelor sînt situate în bazinele mijlocii şi inferioare ale rîurilor,acolo unde potenţialul lor denudativ a fost suficient de ridicat pentru a le putea modela. Ca urmare, ele s-au constituit întotdeauna ca obstacoleîn calea accesului spre obîrşiile văilor. Drumurile forestiere sau cu destinaţie minieră afectează deja numeroase chei, între care cele aleÎntregaldelor, Găldiţei, Runcului, Pociovaliştei, Ordîncuşei, Albioarei, Videi etc. sau sectoare de defileu (cel al Crişului Repede, prin dublarealiniei ferate) din Munţii Apuseni. Destabilizarea versanţilor prin subminarea bazei, înlăturarea contraforturilor stîncoase ce îngustau profilulalbiei, defrişările ce însoţesc inevitabil lucrările de acest gen aduc pagube greu de estimat esteticii peisajului geografic, diminuîndu-i, înconsecinţă, atractivitatea.

Deoarece, aşa cum s-a mai precizat, formele analizate nu se mai pot proteja prin inaccesibilitate sau prin scoaterea lor de sub influenţaoricărei intervenţii umane, mediul natural devenind un mediu geografic aflat permanent, direct sau indirect, în impact cu factorul modelator antropic, protecţia prin valorificare rămîne o soluţie optimă demnă de urmat. Este însă util de a şti ce şi cum valorificăm. Din acest punct devedere, ierarhizarea cheilor şi defileelor după potenţialul lor economic, în principal turistic, devine imperios necesară. Alăturat, în funcţie de

numărul valenţelor turistice, de consistenţa acestora şi de timpul cît un astfel de obiectiv turistic reuşeşte să reţină turistul în zona, oferim oierarhizare a primelor chei şi defilee din Munţii Apuseni :1, Cheile Galbenei; 2, Defileul Crişului Repede; 3, Cheile Someşului Cald; 4, Defileul Arieşului; 5, Cheile Rîmeţului; 6, Cheile

Sighiştelului;7, Cheile Turzii; 8, Cheile Videi; 9, Cheile Poşăgii; 10, Cheile Uibăreştilor.In contextul unei abordări globale, la scara întregii regiuni montanea unei acţiuni de protecţie prin amenajare, ierarhizarea alăturată

poate fi şi trebuie luată în considerare, ea indicînd priorităţile. Cînd avem însă de a face cu iniţiative locale, ea nu-şi mai atinge scopul, priorităţile fiind dictate de raţiuni care au la baza coeficienţii de favorabilitate a amenajării. Intervine decisiv potenţialul de poziţie, ceea ce poate conduce la integrarea în sfera valorificării şi a cheilor considerate ca avînd valenţe turistice mai restrînse.

Dar, pînă la valorificarea tuturor cheilor prezentate în lucrarea de faţă pînă la asigurarea protecţiei lor printr-o valorificare organizată,ele se cer încă de pe acum protejate, puse sub ocrotirea legii. Ca monumente ale naturii inconfundabile, ca uriaşe rezerve de frumos şieternitate. Cheile Turului, un adevărat bolnav în agonie, mai pot fi, în mare parte, salvate, cheile Gălzii, Ampoiţei sau Poşăgii, aflate şi ele pealtarul jertfelor inutile, de asemenea. Cu atît mai mult cu cît calcarul ce-l exploatăm azi în aceste chei îl putem extrage din versanţii atîtor masive raspîndite în Apuseni cu generozitate. Un mare sculptor anonim, recunoscut prin migala şi îndărătnicia sa, a modelat, timp de milioanede ani, chei şi defilee. Un imn adus pietrei de-a apei odisee. Să le păstrăm aşa cum sînt, pentru că frumoase şi pline de măreţie sînt. Chei de aur

unui templu sfînt.

Scanare, OCR si corectura : Roşioru GabiEmail : [email protected]

mailto:rosiorug@yahoo,com

mailto:rosiorug@yahoo,com

26393730 monografie chei si defilee in muntii apuseni pompei cocean 1988

Documents