1_igiena mediului

Igiena mediuluiIgiena mediului

Lecţia 1Conf. Univ. Dr. Mihaela VasilescuUniversitatea Ecologică București

2

Cuprins

Introducere în igiena mediului

Igiena aerului

Igiena apei

Igiena solului

3

Definiţie - Igiena mediuluiDefiniţie - Igiena mediului

1. Studierea sănătăţii populaţiei şi a modalităţii în care aceasta este afectată de interacţiunea cu mediul înconjurător.

2. Igiena este o disciplină care descrie condițiile sau practicile care conduc la menținerea sănătății populaţiei și prevenirea bolilor prin asigurarea curățeniei.

4

Definiţie – Igiena mediuluiDefiniţie – Igiena mediului3. Măsurile întreprinse pentru a menține mediul

înconjurător în condiții de siguranță, în scopul protejării sănătăţii populaţiei, prin asigurarea:

Aprovizionării cu apă curată Controlului siguranței alimentare Eliminării deșeurilor Condiţiilor bune de locuit.

4. În contextul preocupărilor mai largi de mediu, igiena mediului se referă la anticiparea, recunoașterea, evaluarea, controlul și măsurile de remediere a impactului substanțelor chimice eliberate în mediul înconjurător.

5

Componente ale igieneiComponente ale igienei

6

Componente ale igieneiComponente ale igieneiExpunere prin

inhalare: substanţe periculoase în aer,

aerosoli şi vapori, praf, etc.

Expunere

dermică: radiaţii, solvenţi, etc.

Expunere prin

ingestie: alimente, apă potabilă, sol, praf,

etc.

7

Cu ce se ocupă igiena mediului?

Măsoară și controlează expunerea populației la factorii din mediul înconjurător și de la locul de muncă și evaluează efectele asupra sănătății.

Domeniul este cunoscut sub denumirea de “igiena mediului și a muncii“ și se referă la identificarea, evaluarea și controlul riscurilor chimice, fizice și biologice la care este expusă populația dintr-o comunitatea, sau angajații la locul de muncă.

8

Istoric Preistoria și civilizația antică

Legile religioase ca de exemplu Legea lui Moise, Vechiul și Noul testament, Coranul, au jucat un rol major în organizarea vieții vechilor civilizații. Ele conțineau prevederi referitoare la igiena personală.

Cadavrele și suprafețele contaminate erau considerate murdare sau neigienice și nu trebuiau atinse. Importanța îngropării dejectelor umane era de asemenea cu tărie recomandată. Importanța curățeniei corpului înaintea rugăciunilor era un motiv de menținere a igienei ca practică religiasă.

Importanța igienei și sanitației a crescut în perioada civilizațiilor greacă, romană și egipteană. Utilizarea băilor și latrinelor publice și private, curățarea

corpului, tunderea părului pentru a preveni apariția păduchilor și construcția de conducte de apă și canale de scurgere pentru apa uzată erau destul de răspândite.

9

Istoric Perioada modernă

În secolul 19 au apărut cunoștințe legate de bolile transmisibile. De exemplu, legătura dintre contaminarea apei și holeră a fost descoperită de John Snow în 1854; importanța igienei mâinilor atunci cânde este adus pe lume un copil a fost semnalată de Dr. Semmelweis în 1845; descoperirea că microorganismele pot cauza boli aparține lui Louis Pasteur.

Perioada de după revoluția industrială din Europa secolului 19 a arătat că îmbunătățirea sanitației, aprovizionării cu apă potabilă și condițiilor de locuit au redus semnificativ numărul bolilor transmisibile. Termenul de “sănătatea mediului/environmental health” este utilizat pentru a descrie sănătatea populației în relație cu astfel de factori de mediu.

Sănătatea mediului poate fi definită ca forma de control a acestor factori de mediu care pot afecta starea fizică, mentală sau socială a unei persoane – importanță globală, cordonare ONU/OMS.

Deși igiena și infecțiile sunt factori vitali în domeniul “sănătății mediului”, se acordă o tot mai mare atenție și problemelor emergente cum sunt încălzirea globală și legăturile dintre diferite afecțiuni cum sunt de exemplu bolile cardiovasculare și mediul în care trăim, sau stilul de viață.

10

Istoric - România Chemat la București în 1860 la inițiativa dr.

Carol Davila, devine profesor de igienă la Școala națională de medicină (ulterior Facultatea de Medicină) și titular la catedra de igienă.

A studiat, alături de Marcovici Al., epidemia de tifos exantematic și de febră recurentă la Petersburg (1865).

Combate cu success epidemia de holera din anul 1893.

Pune bazele științei igienei. Cercetator original, a făcut cunoscută

mișcarea științifică românească și a adus aportul României în soluționarea problemelor mari de sănătate publică.

Igiena publică din 1870 este primul tratat românesc oferit ca material didactic studenților, fiind valoros mai ales prin referințele la realitățile din țara noastră. Iacob Felix

11

Istoric - România Carol Davila, pe numele

adevărat Carlos Antonio Francesco D’Avila (Charles Davilla) (n. 1828, Parma, Italia - d. 24 august 1884, București) a fost un medic și farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța.

Construiește un sistem medical care funcționează și organizează serviciul sanitar militar și civil.

În 1869 înființează Facultatea de Medicină. Carol Davila

12

Istoric - România

13

Igiena & Sanitația Igiena – set de practici asociate cu

păstrarea sănătății și a condițiilor sănătoase de viață.

Sanitația – promovarea sănătății omului prin prevenirea contactului cu pericolele asociate hranei nesănătoase, apei contaminate, locunței improprii, vectorilor (organisme care pot transmite boli) - în consecință, promovarea păstrării unui mediu curat; focalizare pe mangementul deșeurilor rezultate din activitățile umane.

14

Sanitație (Salubritate) Sanitație de bază - managementul materiei fecale de

proveniență umană, la nivel de gospodărie; aceasta înseamnă acces la o toaletă sau latrină.

Sanitație la fața locului - colectarea și tratarea deșeurilor la locul unde sunt depozitate.

Igiena alimentației - măsurile de igienă pentru asigurarea siguranței alimentare. Igiena produselor alimentare înseamnă salubritatea alimentelor.

Igiena locuinței - protecția mediului acasă (locuința și mediul său imediat).

Igiena mediului - controlul factorilor de mediu, care au un rol în transmiterea bolilor. Această categorie include gestionarea deșeurilor solide, apa potabilă și tratarea apelor uzate, tratarea deșeurilor industriale, zgomotul și controlul poluării.

Salubritate ecologică - conceptul de reciclare a nutrienților din dejecte umane și animale.

15

Sănătate & Mediu

OMS – Sănătatea mediului se adresează tuturor factorilor fizici, chimici, biologici, externi în raport cu o persoană, precum și tuturor factorilor comportamentali care au un impact asupra sănătății; cuprinde evaluarea și controlul acestor

factori de mediu care pot afecta potențial sănătatea populației.

16

Componentele igienei & sănătății mediuluiCOMPONENTA DESCRIEREA

Igiena personală Igiena corpului și a hainelor

Aprovizionarea cu apă Adecvarea și siguranța (chimică, bacteriologică, fizica) a apei utilizate pentru băut, activități casnice și scopuri recreaționale

Depozitarea deșeurilor de proveniență umană

Depozitarea corespunzătoare a materiei fecale umane și gestionarea deșeurilor lichide

Managementul deșeurilor solide

Gestionare corectă a deșeurilor: colectare & depozitare și producția de deșeuri și reciclarea.

Controul vectorilor Controlul mamiferelor (șobolani) și a artropodelor (insecte, acarieni), care transmit boli

Igiena alimentației Siguranța alimentară și salubritatea în producție, depozitare, preparare, distribuția și vânzare, până la consumator

Igiena locuinței Locuințe sănătoase - asigură satisfacerea nevoilor fiziologice, protecția împotriva bolilor și a accidentelor, confortul psihologic și social, în zonele rezidențiale și de agrement

Igiena în instituții (comunală)

În școli, închisori, facilități de sănătate, în taberele de refugiați, case de detenție și zone cu locuințe sociale

Poluarea apei Surse de poluare a apei, caracteristicile, impactul și minimizarea acestuia

Igiena muncii Igiena muncii și siguranța la locul de muncă

17

Factorii de risc din mediu & Sănătatea FACTORI DE RISC BOLI ASOCIATE

Apa contaminată, lipsa latrinelor, spălarea superficială a mâinilori, gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor solide, defecarea în spații deschise, infestarea cu vectori

Bolile diareice, trahomul, schistosomiază, ascaridiaza, viermele cârlig, febra tifoidă

Poluarea aerului interior Boli pulmonare obstructive cronice, infecții ale căilor respiratorii inferioare, cancerul pulmonar

Poluarea aerului exterior/ din mediul înconjurător Infecții respiratorii, boli cardiovasculare, cancer pulmonar

Pericolele generale de mediu (climă, țânțari,

nutriție) Bolile diareice, malnutriție, malaria și alte boli transmise prin

vectori; epuizare de căldură Pericole pentru mediul înconjurător la locul de muncă (zgomot în exces, căldură, praf, produse chimice)

Leziuni, pierderea auzului, cancer, astm, dureri de spate, boli pulmonare obstructive cronice

18

Planificarea & Sănătatea mediului

Este un proces sistematic prin care se stabilesc obiective, se adună și se analizează faptele, se fac propuneri alternative și se stabilesc programe, luându-se în considerare resursele. Se stabilesc prioritățile și se concep

strategii și activități pentru a îndeplini obiectivele stabilite într-o perioadă specificată de timp.

19

Planificarea & Sănătatea mediului 1. Identificarea nevoilor & lacunelor

Este în esență un inventar (sau listă) de probleme legate de sănătatea mediului în context local; se pot utiliza diverse instrumente, în scopul identificării acestor probleme.

Studiul sănătății mediului: este un studiu sistematic cu ajutorul unui chestionar, care conține indicatori de bază ai sănătății mediului, cum ar fi disponibilitatea latrinelor, surselor de apă potabilă, sistemelor de eliminare a deșeurilor, curățenia comunității, etc. Trebuie făcute analize statistice (proporții și medii) pentru a rafina indicatorii de bază ai sănătății mediului pentru contextul local. Când se proiecteayă un studiu, trebuie acordată atenție duratei, expertizei și resurselor necesare. Poate fi planificat în coordonare cu studiul referitor la igiena muncii.

Evaluarea rapidă: este metoda uzuală care ajută la formarea unei priviri de ansamblu asupra gamei de probleme. Instrumentele de colectare a datelor uzuale sunt: focus grupuri (discuții în grup), observația fizică cu liste de verificare și intervievarea unor persoane.

20

Planificarea & Sănătatea mediului 2. Stabilirea priorităților

Este dificil să se rezolve toate problemele identificate, din cauza resurselor limitate. Este necesar să se știe în avans care sunt resursele disponibile. Resursele pot fi mobilizate de la guvern, comunitate, organizațiile private și ONG-uri. Nu vă bazați prea mult pe resursele guvernamentale, deoarece există întotdeauna limitări. Mobilizarea resurselor comunitare este cea mai bună opțiune, care ar putea fi susținută. Prioritățile sunt apoi stabilite pe baza gravității și

severității problemei, fezabilitatea soluțiilor și gradului de îngrijorare a comunității, precum și dorinței acesteia de a se implica în mobilizarea resurselor.

21

Planificarea & Sănătatea mediului

3. Elaborarea unui plan - Descrierea sistematică a funcțiilor de planificare; se recomandă următoarea structură: Titlul planului Introducere sau informații de bază Obiective Strategii și activități Indicatori Resurse (ex. buget, resurse umane și materiale) Plan de acțiune (ex. Calendarul activităților și

responsabilul).

22

Planificarea & Sănătatea mediului 4. Implementarea planului

Odată ce a fost aprobat, planul poate fi implementat. Pe baza planului sunt puse în aplicare activitățile de sănătate & mediu.

5. Monitorizarea și evaluarea performanței planificate Monitorizarea zilnică, săptămânală sau lunară ajută la

verificarea progresului implementării, în timp ce evaluarea performanței la sfârșitul anului este utilă pentru punerea în evidență a progresului global.

6. Învățare prin practică Înseamnă asimilarea lecțiilor învățate din experiența

anului anterior privind punerea în practică a activităților, a realizărilor și eșecurilor asociate acestora.

23

Igiena aerului

Compoziția chimică a aerului și influența sa asupra organismului:

Influența variației presiunii parțiale a azotului

Influența variației presiunii parțiale a oxigenului

Influența variației presiunii parțiale a bioxidului de carbon.

24

Igiena aerului

Poluare aerului și acțiunea sa asupra sănătății: Natura agenților poluanți Sursele de poluare a aerului Factori care condiționează poluarea și

autopurificarea aerului Acțiunea poluării aerului asupra sănătății Prevenirea și combaterea poluării aerului

25

Igiena aerului Contaminarea aerului și acțiunea

sa asupra sănătății: Microflora aerului Rolul aerului în răspândirea bolilor

infecțioase Criterii de apreciere a contaminării

aerului Măsuri de combatere și profilaxie a

contaminării aerului – ventilația, curățenia, dezinfecția aerului.

26

Igiena aerului

Clima și relația sa cu sănătatea:

Zonele climatice – polare, temperate, tropicale

Tipurile de climă – climat alpin, de stepă, de șes, subalpin, marin

Influența schimbărilor de vreme asupra organismului

Aclimatizarea

27

Igiena apei Necesarul de apă și modul de

acoperire: Nevoile de apă ale individului Nevoile de apă ale colectivităților Apa în natură Sursele de poluare a apei – organizate,

neorganizate Autopurificarea apei – procesele fizice și

fizico-chimice; procesele biologice și biochimice

28

Igiena apei Patologia infecțioasă transmisă prin

apă: Bolile bacteriene transmise prin apă – holera,

febra tifoidă, dizenteria, leptospirozele, tuberculoza, bruceloza, tularemia, boala diareică

Bolile virotice transmise prin apă – poliomielita, hepatita virală, conjunctivita de bazin, alte viroze hidrice

Bolile parazitare transmise prin apă – amibiaza, lambliaza, tricomoniaza, strongiloidoza și geohelmintiazele, fasciloza, schistosomiaza, paragonimiaza și opistorcoza, filariozele

29

Igiena apei – Germeni patogeni

NOROVIRUS HEPATITĂ A

CRYPTOSPORIDIUM PARVUM

GIARDIA LAMBLIA

30

Igiena apei – prevalența hepatitei A

Nr. Total de cazuri de boală într-o populaţie, la un moment dat

31

Igiena apei Patologia neinfecțioasă produsă

prin apă: Substanțele minerale din apă – gușa

endemică/I, caria dentară/F, Ca, P, fluoroza dentară/F, bolile cardiovasculare/duritate

Substanțele toxice din apă – ntoxicații cu nitrați, plumb, mercur, cadmiu, arsen, pesticide

Substanțele radioactive

32

Igiena apei - Floroză dentalăFloroză dentală

Severitate mică

Afectare gravă

33

Igiena apei – Boala copilului albastru

Methemoglobinemia (MHb) sau “sindromul copilului albastru” a fost descoperit în Japonia cu câteva sute de ani în urmă - Boala “Kuchikuro” sau boala „gurii negre”.

În forma în care boala este cunoscută în prezent, ea a fost descrisă pentru prima dată în anul 1945 de către Hunter Comly din SUA, care a descoperit legătura dintre consumul apei de fântână cu o concentraţie mare de nitraţi şi producerea methemoglobinemiei.

Nou născut cu cianoză

34

CCazuri de intoxicaţii acute cu nitrați prin consumul azuri de intoxicaţii acute cu nitrați prin consumul apei de fântânăapei de fântână în România în România

0

100

200

300

400

500

Nr. Cazuri 206 210 171 453 334 234 293 259 215 243 128 89

'97 '98 '99 '00 '01 '02 '03 '04 '05 '06 '07 '09

35

Igiena apei - Intoxicația cu mercurIntoxicația cu mercur Boala Minamata –

Japonia 1956

Sindrom neurologic datorat intoxicaţiei severe cu mercur

Cauzat de deversarea de apă uzată conţinând metil mercur, de către Corporaţia de produse chimice Chisso (1932 – 1968).

36

Igiena apei Condițiile de potabilitate a apei:

Condiții organoleptice – gustul, mirosul Condiții fizice – temperatura, turbiditatea,

culoarea, radioactivitatea Condiții chimice – substanțe cu acțiune nocivă,

indezirabile, indicatoare ale poluării Condiții bacteriologice – germeni mezofili,

germeni coliformi, entrococi, germeni sulfito-reducători, bacteriofagi enterici

Condiții biologice

37

Igiena apei – LegislațieRomânia 1952, primul

standard referitor la calitatea apei, bazat pe indicatori chimici

’70, au fost introduşi indicatorii microbiologici

STAS 1342/1984, 1991: indicatori chimici, microbiologici, şi de radioactivitate

Legea nr. 458/2002 privind Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabilecalitatea apei potabile Aceleaşi cerinţe ca şi

Directiva 98/83/EC Un număr mai mare de

parametri: Indicatori: clor rezidual

liber, duritate totală, substanţe tensioactive total, sulfuri şi hidrogen sulfurat, Zn, activitate alfa şi beta globală (Bq/l)

Microbiologicici: la fel Chimici: cianuri libere

Acest fapt influenţează programele de monitorizare şi costurile lor.

38

Igiena apei Igiena aprovizionării cu apă:

Sistemul central – sectorul captării, sectorul tratării/îndepărtarea suspensiilor, coagularea, filtrarea, demineralizarea, mineralizarea, dezactivarea, dezinfecția apei, sectorul înmagazinării, sectorul distribuției, protecția sanitară a surselor și instalațiilor centrale de aprovizionare cu apă

Sistemul local – amplasare, construcție, condiții sanitare ale izvoarelor, asanarea instalațiilor locale

39

Acoperirea cu servicii de apă și Acoperirea cu servicii de apă și canalizarecanalizare

APĂ POTABILĂAPĂ POTABILĂ - RURAL - RURAL Conectarea la sisteme

publice de apă potabilă 33%33% din populaţie (3,7 mil) 17%17% dintre localităţi

67%67% din populaţia rurală utilizează surse

individuale de apă potabilă

(> 1 mil fântâni particulare).

SANITAŢIE – RURALSANITAŢIE – RURAL 378 localităţi sunt conectate la

sisteme publice, dintr-un total de 15.700

10%10% din populaţia (1,1 mil) are acces la sisteme publice de canalizare

Cea mai mare parte din populaţia utilizează latrine.

32%

16%

52%

Apă potabilă şi canalizareNumai apă potabilăNici apă, nici canalizare

40

Igiena solului Solul și importanța sa sanitară:

Proprietățile fizice ale solului – permeabilitatea pentru aer, permeabilitatea pentru apă, capilaritatea, selectivitatea, temperatura

Compoziția chimică a solului Poluarea solului și influența asupra sănătății –

poluarea biologică și chimică Asanarea solului – indicatorii poluării biologice,

indicatorii direcți și indirecți ai poluării chimice

41

Igiena solului Îndepărtarea reziduurilor solide:

Clasificarea – menajere, de stradă, industriale, agro-zootehnice, speciale

Importanța sanitară Colectarea Îndepărtarea Neutralizarea – depozitarea controlată,

compostarea, camerele bioterme, incinerarea Tratarea altor tipuri de reziduuri – de stradă,

industriale, zootehnice, de spital, radioactive Mijloace de combatere a insectelor și

rozătoarelor - Dezinfecția, Dezinsecția, Deratizarea/ DDD

42

Igiena solului Îndepărtarea reziduurilor lichide:

Clasificarea – ape reziduale comunale, industriale, zootehnice, meteorice

Importanța sanitară a apelor reziduale Colectarea apelor reziduale – sistem unitar,

diferențiat, mixt Deversarea apelor reziduale – receptor, efluent,

calcului deversării Epurarea apelor reziduale – fizică, biologică, chimică,

dezinfecția Îndepărtarea apelor reziduale și apelor subterane Îndepărtarea reziduurior lichide în absența canalizării

43

Igiena solului - Surse de contaminare

În agricultură Depozitarea

gunoiului de grajd pe câmp

Aplicarea gunoiului de grajd în perioade interzise

Utilizare incorectă a îngrăşămintelor chimice

În gospodăriile ţărăneşti

Materia fecală de origine umană

sau animală

44


Nitraţi + NitrițiMicroorganisme: bacterii virusuri, paraziţi şi fungi provenind din materia fecală de origine umană sau animală.

45


Apa gri25.000 -100.000 l/(p*y)

• Volumul cel mai mare

• Risc foarte scăzut dpdv igienic

• Cantitate mică de nutrienţi

• Uşor de tratat

Apa de la toaletă6.000 - 25.000

l/(p*y)

Urină ~ 500 l/(p*y)

• Volum relativ mic

• Risc scăzut dpdv igienic

• Aproape toţi nutrienţii

Fecale ~ 50 l/(p*y)

• Volum mic• Risc mare Risc mare

dpdv igienicdpdv igienic• Necesită o

mânuire atentă

46

Sistem convenţional & DeficienţeSistem convenţional & Deficienţe

Staţie epurare

Canalizare

Conectare la canalizare

Apă de ploaieCanalizare

Sistem centralizat de canalizare && Staţie de

epurareFoarte scump şi inflexibil

Scurgeri de ape uzate din sistem în apa de

profunzimeConsum mare de apă.

URBANURBAN

47

Sistem convenţional & DeficienţeSistem convenţional & Deficienţe

Apă de profunzime

Latrină

Tanc septic

RURAL – Sistem descentralizatRURAL – Sistem descentralizat

PoluPoluareare!!!!

48

Sisteme convenţionale de sanitaţieSisteme convenţionale de sanitaţie

În sistemele de sanitaţie convenţionale, ciclul nutrienţilor este întrerupt

(Source: Jenkins, 1994)

49

Sisteme alternative de Sisteme alternative de sanitaţiesanitaţie

Eco-sanEco-san UrinaUrinaLocuinţe particulare - utilizare

imediată sau după stocareClădiri publice – după o stocare

de 6 luniMaterii fecaleMaterii fecale

Stocare de 1-2 ani combinată cu tratare cu cenuşă sau calcar sau

compostare

Ghid OMS pentru reutilizarea sigură a excrementelor umane, 2006.

50

Sisteme alternative de Sisteme alternative de sanitaţiesanitaţie

Lubeck, GermaniaLubeck, Germania Apartamente în care “apa gri” este tratată

utilizând zone umede construite Sistem cu vacuum, tanc de igienizare, fabrică de

biogaz pentru tratarea “apei neagre”.

1_igiena mediului

Documents