e W19

DEPARTAMENTUL EDUCAŢIE, ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT CENTRUL DE DIAGNOSTICARE ŞI REABILITARE "ARMONIE"

Coordonator Lucia SavcaAutori: Lucia Savca, Carolina Luchian, Diana Beşleaga

Natalia Perciun, Lucia Ulmanu, Tatiana Grosu

ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI

Chişinău 2003CZU 159.98-057.874 (082) p 97

Coordonator, Lucia Savca

Autori: Lucia SavcaCarolina Luchian Diana Beşleaga Natalia Perciun Lucia Ulmanu Tatiana Grosu

Recenzenţi: Ludinila Şchiopu, psiholog, lic.P.Zadnipru Ina Voroniuc, psiholog, lie. M. de Cervantes

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Aspecte ale psihocorecţiei / Lucia Savca, Carolina Luchian, Diana

Beşleagă, ...; coord. Lucia Savca. - Ch.; S.n., 2003 ("Tipografia Sirius").-196 p.

ISBN 9975-921-36-1 200

ex. 159.98-057.874 (082)

ISBN 9975-921-36-1

CUPRINS:ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI..................................2

«rrrrrn IIIII1111I...........................................................17rrrillllll..............................................................................61

M M m I■ M ® * *

1. ASPECTELE PSIHOCORECŢIEI

Psihocorecţia presupune ^«XÎ^

ale psihocorecţiei in psihologie se reouc comportamentale,aptitudinilor intelectuale —^^aWomM Xva. de către Scopul psihocorecpe,

consta « acor^Xmbârii atitudinii faţâ de

% SrSSES emoţional ,n

«, —— SiX^ericontportanKnt^ntintpu,

S S RR^ ^o rdea

nu numai recuperarea tulburam, dar şi se pr j organizând

^^Sr^a^^a^ivttatea, disfuncţiile emoţionale şi psihice (nevroza) etc.

în linii generale:

* psihocorecţia prezintă totalitatea de măsuri şi tehnici orientate la înlăturarea abaterilor în dezvoltarea psihică, emoţională, comportamentală şi a personalităţii;* psihocorecţiei se supun fenomenele psihice negative, care se manifestă mai mult de patru, şase luni sau cele slab dezvoltate, în discordanţă cu vârsta;* la şedinţele de psihocorecţie se formează motivaţia schimbării comportamentului; se dezvoltă responsabilitatea, ce constituie un element de bază în lichidarea problemelor;* în gri tjul de psihocorecţie se formează noi obişnuinţe comport imentale, deprinderi de a merge la compromis, se educă noi valori;* pe procesul psihocorecţiei se suscită manifestarea trăsăturilor de caract ;r pozitive, se educă autoaprecierea corectă şi trebuinţa în autoevoluare.

Serviciul psihologic în colaborare cu pedagogii din instituţia de învăţământ duce responsabilitate de crearea condiţiilor ce asigură dezvoltarea psihică normală şi formarea personalităţii multilateral dezvoltate a fiecărui minor.

Psihocorecţia presupune următoarele etape:1. Evidenţierea subiecţilor cu probleme.2. Formularea problemei psihologice.3. Elaborarea ipotezei despre cauzele fenomenului înregistrat.4. Selectarea metodelor de cercetare multiaspectuală a fenomenului

presupus.5. Aplicarea metodelor de psihodiagnostică şi analiza datelor obţinute.6. Formularea diagnozei psihologice şi prognozei în evoluarea

problemei. j7. Petrecerea examenului multidisciplinar (în caz de necesitate).8. Elaborarea programei dezvoltative şi psihocorecţionale.3

(A Adler 1976; V.G.Stepanov, 1996) etc. Din caracteristica dată de aceşti autori esie clar că toţi vorbesc de unul şi acelaşi fenomen- tulburare de

ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI..................................2«rrrrrn IIIII1111I...........................................................17

rrrillllll.............................................................................61sindroame comportamentale asociate perturbărilor fiziologice şi

factorilor psihici;

I Tulburările mentale şi comportamentale datorate utilizării de substanţe psihoactive cuprind numeroase tulburări variate, de gravitate şi simptomatologie diversă, dar care sunt legate de utilizarea unei_sau mai multor substante psihoactive. Au fost descrise peste o suta de substante psihoactive, care sunt clasificate în 9 grupe de tulburări mentale şi de comportament legate de consumul de: 1.Alcool 2.0piacee 3 Cannabis 4.Sedative sau hipnotice 5.Cocaină 6.Alte stimulente inclusiv cofeina 7.Halucinogene 8.Tutun 9.Solvenţi volativi.

^W.Tulb urările comportamentale şi emoţionale cu debut in

copilărie şi adolescenţă includ în sine:1. Tulburări hiperchinetice (90.0-90.9);

a) tulburare a activităţii şi atenţiei (90.0);b) tulburare hiperchinetică de conduită (90.1)c) alte tulburări hiperchinetice (90.8);d) tulburare hiperchinetică, nespecificată (90.9)

2. Tulburări de conduită (F91.0-F91.9)a) tulburare de conduită limitată la contextul familial (F91.0)b) tulburare de conduită ne socializată (F91.1)c) tulburare de conduită socializată (F91.2)d) tulburare opoziţională cu provocare (F91.3)e) altă tulburare de conduită (F91.8)f) tulburare de conduită, ne specificată (F90.9)

3. Tulburări mixte ale conduitei şi emoţionale (F92.0-F92.8)b) tulburare de conduită depresivă (F92.0)c) alte tulburări mixte ale conduitei şi emoţiei (92.8)4

d) tulburare mixtă de conduită şi a emoţiei ne specificată (F92.9)4. Tulburări emoţionale cu debut specific în copilărie (F93)

a) tulburare de tip anxietate de separare, în copilărie (F93.0)b) tulburare anxioasă - fobică în copilărie (F93.1)c) tulburare de tip anxietate socială în copilărie (F93.2)d) tulburare de rivalitate fraternă (F93.3)e) alte tulburări emoţionale cu debut specific în copilărie (F93.8) 0 tulburare emoţională în copilărie ne specificată (F93.9)

După cercetările făcute de noi (L.Savca, 1996) asupra tulburărilor de conduită în vârsta pubertară, am propus următoarea clasificare:a) comportament abuziv (abuz de tutun, alcool şi stupefiante, inclusiv

canabisul - produse din cânepă);b) comportament devia'nt (agresiv, brutal, hiperchinetic, minciuni,

vagabondaj, chiul şcolar, abandon de lecţii, fuga de acasă, furt de bani şi bunuri puţin valoroase din familie sau de la cunoscuţi);

c) comportamei t antisocial (tâlhării, jafuri, furturi din averea statului, excrocherii, v ol, omoucidere, răchet, traficul de droguri, prostituţie).

d) comportament autodistructiv: autoagresie, tentative de suicid, autosadism,. uicid.Psihocorecţia şi psihoterapia tulburărilor comportamentale la minori

este mai eficientă, dacă se ţine cont de motivele dominante în manifestarea comportamentului dat.

Investigaţiile ^noastre petrecute cu minorii în vârstă de 10-18 ani, au depistat că motivele tulburărilor comportamentale sunt diverse. Cele mai răspândite din ele în vârsta pubertară pot fi:

1. Motivul curiozităţii se exprimă prin dorinţa de a proba pe sine ceva nou, de a av ;a senzaţii puternice, de a-şi încerca posibilităţile propriului organism.

2. Motivul ca mijloc de susţinere a ritualului grupului Minorii uşor se supun influenţei grupului. Graţie educaţiei incorecte în familie

5

«rrrrrn IIIII1111I

Reuşita la învăţătură, după cum am menţionat, este importantă atât pentru manifestarea comportamentală, cât şi pentru menţinereadispoziţiei adecvate.

Eşecul şcolar este rezultatul unor condiţionări multiple, ce ţin de particularităţile individuale ale elevului (sănătatea fizică şubredă, tipul de sistem nervos slab), de condiţiile mediului în care el se dezvoltă (climatul emoţional nefast, condiţii economice, culturale scăzute), de eficacitatea procesului educaţional (utilizarea metodicilor didactice depăşite, personalitatea pedagogului, supradozarea cerinţelor şcolare) sau de un şir de factori nocivi: biologici, sociali, pedagogici, psihologici, culturali şi personali.

Deosebim eşecul şcolar stabil şi episodic.Eşecul şcolar stabil ţine, în deosebi, de insuficienţa aptitudinilor

şcolare ale elevului şi de condiţiile ambientale familiale. Lacunele severe în sfera cognitivă, lipsa motivaţiei învăţării şi a unor particularităţi ale personalităţii dezarmonice, sunt factori esenţiali ainereuşitei în clasele medii.

Eşecul şcolar episodic în clasele medii poate interveni în urma: lipsei

motivaţiei învăţării; lipsei tradiţiei în familie de a învăţa bine; prezenţei nivelului scăzut de aspiraţii, şi de expectaţii în raport cu activitatea şcolară şi cu propriul Eu;lipsei deprinderilor de muncă intelectuală sistematică şi trebuinţei de a avea succese la învăţătură; prezenţei unor însuşiri caracteriale indezirabile; lipsei trebuinţelor de autoevoluare, a stimei de sine; manifestării tulburărilor de conduită;

persistării conflictelor sistematice în colectivul de elevi, între pedagog şi elev, elev şi semeni; atitudinii necuviincioase a pedagogului faţă de elev; organizării defectuoase a procesului educaţional din partea cadrelor didactice;

• condiţiilor familiare precare (pauperizarea familiei, conflictele sistematice dintre părinţi).

Din grupul elevilor cu-eşec şcolar episodic fac parte elevii cu moralitate scăzută: cei leneşi, mincinoşi, conflictuali, pasivi; personalităţile accentuate de tipul: demonstrativ, pedant, hipertim etc!

Eşecul şcolar stabil şi episodic suscită evoluarea tulburărilor comportamentale şi emoţionale.

Preîntâmpinarea eşecului şcolar este o problemă majoră, aşa cum este legată de dezvoltarea nivelului de inteligenţă a generaţiei în creştere, orientării profesionale şi autodeterminării. Măsurile de profilaxie ale eşecului şcolar în clasele medii includ:

depistarea precoce a lacunelor în dezvoltarea psihică, emoţională şi comportamentală; organizarea măsurilor de compensare a lor organizarea

psihoprofilaxiei şi psihocorecţiei; organizarea procesului educaţional, bazat pe principii democratice atitudinea binevoitoare a pedagogului faţă

de preadolescent; organizarea măsurilor de orientare profesională a minorilor în

concordanţă cu aptitudinile intelectuale şi crearea condiţiilor de plasare a lor în câmpul muncii;

organizarea măsurilor de petrecere a timpului liber a minorilor (activităţi după interese);

organizarea măsurilor de psihoigienă, orientate la dezvoltarea mecanismelor de apărare psihologică şi adaptare la stres.

Mi

Tulburările osihice, emoţionale şi comportamentale pot fi declanşate de unul sau un grup de factori nocivi: biologic, social pedagogic, psiho1 )gic, personal.

Factorul bi< logic include transmiterea prin ereditate a tipului de sistem nervos, de temperament, constituţia corpului, de asemenea a unor

boli ereditare. Prin ereditatea patologică de la părinţi pot fi transmise unele tu lburări psihice, inclusiv cele debilizante şi somatice Majoritatea cercetătorilor menţionează că până la 68% din persoanele cu tulburări psihice şi comportamentale antisociale au moştenit o ereditate patologică.

9

14

* *

15

* s a u far de M pe a;

scăderea inopinată a reuşitei ce;

ataşarea exagera a de ţ ^ J chiul şcolar evoluarea inopinata al ; jafun ctc: abandonul

vagabondaj, fuga de acasa, furt ы 5ubstanţeior

leeltilor, a -J^^ţS-S* f M * toxice; se joaca cu fo u сhinu şи^ sporite;

evoluarea impulsivităţii, agres v.uo^ oersoanele de sex

opus cu diferenţa mare de var îndeiunga,ă de timp -

^^^^^ trece in , evoluia^ fobn= ~ ^'despre lucruri ireale;

La realizareapsihocorecţiei e necesar sabină contde factorii.

enciem numai

ţinândtse cont de totalitatea factorilor perturbator,.

II . OPTIMIZAREA PROCESULUIPSIHOCORECTIONAL

t

Optimizarea psihocorecţiei este posibilă, dacă se acordă atenţie la crearea condiţiilor de dezvoltare a preadolescenţilor. Odată ce psihologul a depistat problema, trebuie să discute cu minorul, pedagogii, părinţii lui despre ea. Abordarea problemelor apărute în comun acord cu specialiştii de profil (psihiatru, psihoterapeut, narcolog etc.), pedagogii şi părinţii facilitează înlăturarea lor. Selectând informaţia utilă, psihologul clarifică:

a) ce problemă are minorul?

b) cum trebuie să fie în normă?c) ce trebuie să se întreprindă pentru a readuce la normă?

Dacă se iau decizii pentru includerea minorului în grupul de psihocorecţie, psihologul încheie un contract cu părinţii prin care aceştea din urmă se obligă să creeze condiţii de dezvoltare normală în familie, să asigure elevul cu materialele necesare pentru realizarea corecţiei (caiet, hârtie,...) să ducă evidenţa şi controlul frecventării de către minor a şedi iţelor de psihocorecţie, de petrecerea tratamentului medicamentos şi 'te îndeplinirea însărcinărilor date de psiholog.

Pedagogii, :e au tangenţă cu elevul inclus în grupul d£ psihocorecţie, sun informaţi de psiholog despre necesitatea respectării unor cerinţi în timpul lecţiei, în colectivul de copii, şi nu în ultimul rând despre schimbarea atitudinii faţă de elev.

Crearea unui climat psihologic favorabil şi manifestarea unei atitudini pozitive faţă de elevul cu probleme, va asigura compensarea rapidă a lacunelor în dezvoltarea psihică sau recuperarea tulburărilor comportamentale.

"M®"1*3 ^jjp gjjpz g^p ţBP

TU CONDIŢIILE METODOLOGICE GENERALE IN STUDIUL SFEREI COGNITIVE ŞI A PERSONALITĂŢII PREADOLESCENTULUI

Duoă cum am relatat anterior, în vârsta pubertară intervin

wmmm

^LbiH^'p^n" P-feson, pot deveni în dasele mcdu

iraSCSpt;"eera^o°rrfenomene nedorite e posibila dac, neîntârziat surn depistaţi

factorii nocivi, care an ce. mat mare potent,a,

ÎB 'tXtlpbol ne propunem sâ prezentam aspecte metodologice generale legate de designai cercetărilor efectuate asupra tu.buranlo,

^rSSamitudpe'parcursul locuit, ftecaredinaccstc

Hrfectoloa - logoped, psihoterapeut, narcolog, sexolog e c. j.Examin^ea sub iec t il o r cu abateri în dezvoltarea normala

presupunes â h s g a g s s » »ontologia dezadaDtivă a personalităţii.

Metodele ş tehnicile de investigaţie a grupurilor de cazuri reprezentatăe sdectate prin metodologia aplicată pun in evidenţa cauzele evoluţiei aberaţiilor menţionate.

Ţinem să ; minţim, că diagnosticul este pus doar dacă simptomatica caracteristică tulburării are un caracter repetitiv de 4 - 6 luni cu anu nite intervale de timp.

Din metodele psihologice utilizate pentru diagnosticul primar şi cercetările de ca;', au metodele biografică, observaţia, convorbirea, testarea, analiza produselor activităţii şi experimentul. Pachetul de investigaţie implică tehnici de constatare a manifestărilor însuşirilor caracteriale şi relaţionale în familie şi în colectivul de elevi, a stărilor emoţionale, a proceselor cognitive şi a nivelului de inteligenţă* a subiectului, care conturează diagnosticul dat.

In scopul dej istării timpurii a abaterilor de la dezvoltarea normală, psihologul organ zează sondajul psihologic în masă, care e canalizat la evidenţierea pi oblemelor concrete.

Pentru preadolescent este important ca sondajul psihologic să fie precedat de formarea motivaţiei în autocunoaştere. La această vârstă preadolescenţii încep să manifeste interes faţă de sine, să ţină cont de părerea colegilor şi nu a părinţilor sau rudelor. De aceea, motivul de a afla despre sine "ceva" nou, foarte interesant, necunoscut încă, are cea mai mare pondere pentru a participa la sondajul psihologic, pentru a răspunde corect şi cu toată seriozitatea la întrebările din chestionar sau la îndeplinirea probelor propuse. Psihologul trebuie să convingă adolescentul că acest „ceva" nou îl va ajuta să se schimbe, să-şi organizeze mai bine activitatea sau relaţiile cu semenii săi.

W JF W

In discuţia preventivă puberii trebuie să fie încurajaţi de psiholog că rezultatele obţinute în urma examenului psihologic sunt absolut discrete. Ele vor fi cunoscute numai de minor sau numai după acordui lui, vor fi anunţate părinţilor şi pedagogilor, în cazul, dacă acestea vor prezenta interes şi necesitate ca adultul să intervină.

Un alt motiv de mare importanţă pentru o atitudine serioasă a preadolescentului către îndeplinirea probelor propuse este importanţa depistării aptitudinilor, înclinaţiilor latente şi corespunderea lui la profesia aleasă (dacă deja au fost duse discuţii în alegerea profesiei). Fiind astfel motivaţi, puberii vor îndeplini cele mai dificile şi lipsite de sens probe.

Jjţ^ jj^3

afective, interese ce au importanţă pentru interpretarea datelor obţinuteşi stabilirea diagnosticului.

Convorbirea se desfăşoară sub formă de interviu, chestionar,anchetă. E posibil de realizat oral şi în scris.

în procesul convorbirii orale se înregistrează observaţiile făcute de psiholog asupra comportamentului, stării emoţionale a subiectului, pe care le trăieşte în raport cu problema examinată.

Petrecerea convorbirii necesită o pregătire preventiva a psihologului în selectarea întrebărilor, vizavi de problema cercetata. De asemenea, se cere ca psihologul să mediteze asupra întrebărilor şi să presupună toate variantele de răspuns aşa ca să poata dirija convorbirea pentru atingerea scopului scontat.

Chestionarul prezintă un sistem de întrebări elaborat în aşa fel, ca să se obţină date cît mai exacte la problema studiată. Pe larg se utilizează chestionarele cu răspuns deschis-când subiectul anchetat are libertatea de a răspunde cum el găseşte de cuviinţă: „Adesea, se întâmplă, să întârzii la lecţii?" şi închis - la care se dau mai multe variante de răspuns, din care se alege cel considerat convenabil:„poţi comunica mai uşor cu: a)colegii, b) adulţii; c) necunoscuţii".

Alcătuind sau selectând chestionarul, psihologul trebuie să ţinacont de specificul vârstei pubertare. . ,

Pentru majoritatea puberilor este specifică aprecierea neadecvata sau dorinţa de a produce impresie bună. Convorbirea preventivă cu puberul şl convingerea în necesitatea de a răspunde la întrebare cat mai sincer, aşa cum el mai des procedează, simte, asigură obţinerearezultatelor veridice.

Chestionarele alcătuite în scris necesită respectarea următoarelorcerinţe: , . ~a) întrebarea pusă trebuie să fie clară, fără echivoc, sa nu fie prea

generală;b) răspunsul nu trebuie să fie influenţat de întrebările precedente;c) se exclud întrebările ce ar sugera răspunsul;

Anchetarea se utilizează de psiholog în cazul, dacă este necesar în scurt timp de aflat opinia faţă de o anumită problemă, persoană sau . faţă de sine şi cu informaţie despre subiect (componenţa familiei, profesiunea părinţilor, petrecerea timpului liber cu familia, atitudinea elevului faţă de o problemă etc.). Cu deosebită atenţie se interpretează rezultatele anchetelor îndeplinite de preadolescenţi. Psihologul trebuie să ţină cont de originalitatea răspunsurilor: unele răspunsuri pot fi false din cauza autoaprecierii neadecvate.

Testele sunt metode specializate utilizate de psiholog pentru căpătarea caracteristicilor cantitative şi calitative cu o exactitate relativ mai mare.a) Testele de personalitate, de inteligenţă şi de dezvoltare intelectuală, e

necesar de utilizat după formarea unei opinii în baza datelor obţinute de la alte metode de examenare psihologică.Am relatat deja, că dezvoltarea psihică în normă a preadolescentului

se apropie de ce,- a adultului, iar relaţiile interpersonale şi personalitatea rămân la nivel d ; semiadult. De aceea, la examinarea sferei intelectuale se pot utiliza temele ce se utilizează pentru adulţi, iar la examenarea personalităţii se utilizează acele metodici, care sunt elaborate special petru această vârstă sau au fost adaptate. Unele probe de inteligenţă pentru preadolescenţi pot fi îndeplinite cu unele excepţii de la instrucţiunile standardizade. Testele-chestionare, ce includ întrebări din programa şcolară, se verifică dacă în clasa dată elevul a învăţat deja acest material (dacă testele sunt date pentru vârsta de 12-18 ani). în caz că puberul nu găseşte soluţii la unele probe, este necesar de concretizat motivul. Se întâmplă că lipsa interesului, nedorinţei de a fi examinat să ducă la îndeplinirea formală a probei propuse, iar rezultatele căpătate nu vor reflecta realitatea.

In caz dacă s-a evidenţiat că indicii de la probele neverbale din testul de inteligenţă sunt mai înalţi ca la probele verbale, psihologul

d) limbajul din chestionar trebuie să fie înţeles, clar elevului corespunzător vârstei.

asupra subiectului, făcute în momentul examinării. De aceea, la examinarea unei probleme se recomandă de aplicat o batereie de testepentru a elimina cât e posibil erorile. mintal*

La examinarea inteligenţei generale, abilitaţilor mintale interdependente, aptitudinilor şcolare şi profesionale, buşirilor de personalitate şi relaţiilor interpersonale pot fi utilizate: Metodic matricilor progresive Dg. Raven; Test de inteligenţa Q1,Q2,Q3 montilă); Seria figurilor geometrice de Bender; Proba de corectura (Bourdon-Antimov; Metodica cu mele Landolt; Metodica = i . de E Kraepelin; Metodica de adunare a cifrelor de E Kraepelm, Metodica studierii motivaţiei învăţării (L.Savca);.Probai lamemona asociativă- Metodica "20 cuvinte"; Metodica "Şulte"; Metodica A V Zac ^stele WISC (Inteligence Scale for Children); Metodica "Nivelul pretenţiilor " (Hoppe); Testul de personalitate R. Kettel, La examinarea sferei emoţionale şi trăsăturilor caracteriale se folosesc testele proiective "Animalul inexistent; "Casa"- în -lori Copacul "Autoportretul".

„Omul în ploaie", „Casă, copac, om ; Testul color LuschSr Petele de cerneală Rorşchach; „Hadn-test"; Chestionarul de personalitate H.Eysenck, Chestionarul caracterologice de K. Leonhard (H. Smişek); Chestionarul de personalitate Matalina, Metodica aLidentificării de E. Eidemiller (pentru 8-16 ani) adaptare L Savca- Fişa de valori (Rochici). La studierea relaţiilor interpersonale în colectivul de elevi şi în familie se utilizează sociometna compunere „Clasa mea", „Familia mea", „Desenul cinetic al familiei estul proiectiv - Metodica "Rosenzweig", Metodica "Rene Gille ,chestionarul pentru minori "ADOR", PARY de E.Şefer

Chestionarele pentru părinţi ACB şi ARC de A. Varga;

E' ^ Rezultatele obtinute de la sondajul psihologic în masă se supun analizei cantitative şi

calitative. Apoi, în comun cu dirigintele clasei se

alcătuieştefişa de caracterizare psihologa -pedagogica a elevului*după modelul dat (Tabelul 2) cu concluzii şi prognoza de dezvoltare, făcuta de psiholog. Fişa de caracterizare psihologo - pedagogică se pastreaza

la direginte din clasa a Y-a până în clasa a IX-a, completându-se în fiecare an cu material factologic.

Tabelul 2

Fişa de caracterizare psihologo-pedagogică a elevului

A. Date generale: Data naşterii; părinţii (studii, ocupaţia, loc de muncă), adresa; mediul familial (structura familiei, componenţa: familie normală, lipsa unui părinte, părinţi vitregi, fraţi, surori mai mari sau mai mici, alte persoane apropiate de familie; atmosfera şi climatul educativ: înţelegere deplină între părinţii părinţi şi copii; familie în curs de disociere, dezorganizată; condiţiile de viaţă şi de muncă ale elevului).

B. Date medicale: dezvoltarea fizică şi starea generală a sănătăţii, comoţii cerebrale, boli somatice cronice.

C. Procesele ir telectuale şi stilul de muncă:Nivelul de inteligenţă: capacitatea de înţelegere, puterea de judecată,

priceperea de a compara, de a analiza, de a sistematiza, de a selecta esenţia ul, de a stabili legături, funcţionalitatea şi operaţionalitatea cunoştinţelor dobândite; spiritul de cercetare;

Percepţia: Spiritul de observaţie: foarte bun, bun, superficial, slab dezvoltat; Atenţia:a) capacitatea de a fi atent în timpul lecţiei ________________________b) comutarea, stabilitatea, concentrarea, distribuţiea, volum, mobilitatea

(în timpul lecţiilor, jocului, altor activităţi);c) productivitati a la lecţie ____________________

Memoria:a) volumul men loriei__________

ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI..................................2«rrrrrn IIIII1111I...........................................................17

rrrillllll.............................................................................61memoria de lungă durată

F 1 nterese,înclinaţii, aptitudini deosebite: de ordin in.elec.nal;

ştiinţific; t e h , n i c , ^ n e r a l s a personalităţii, asupra Concluzii: aP' c: ;r ; ^n d llll d' valorificare a aees.ora; dominantelor şi - educativă ulterioară.

reCOtReiestnd din^e^totele obţinute de la sondajul psihologic în masă„S atateri d^ la dezvoltarea normală, psihologul organ,zeaza ce mdică la

abaten de ia o individuai multiaspectual apoi,cu aceşt, elev, sondajul „siholOEic individual trebuiepsihocorecţia. La realizarea pentru

să se aplice acele P^^^^S la psihodiagnosticul simptomatica prezenta ^ ',„dlc„ de la diferiţi

SSsssKswssesPentni^î OTgan^za mai eficient procesul psihocorecţional subiecţii

^Wîssş s r SS5EÎ

colaboratorii CDR" Armonie" (vezi tabelul 3).Tabelul 3

Fişa de examinare3. Instituţia de învăţământ_

4.___________Scopul examinării

VârstaCalificarea prezentă

Locul de muncăVârsta

Calificarea prezentă_Locul de muncă_______7. Date despre fan lilie

(familie organizată, dezorganizată,

componenţa familiei, starea materială) 8. Perioada antinatalărelaţiile dintre părinţi până la naşterea

copilului, dorinţa copilului, dorinţa după sex, copil înfiat

9. Perioada intrauterină

intoxicaţii, maladii, psihotraume ale mamei 10. Perioada natalănaşterea rapidă sau prelungită, naşterea stimulată, expulzarea

fătului, asfixia fătului în timpul naşterii, înconjurat cu ombelicul, cezariană etc.

11. Perioada postnatală____________________maladii, afecţiuni organice, infecţii, intervenţii

chirurgicale, psihotraume

12.Dezvoltarea motoricii generale_

poziţia verticală, mersul autonom, manifestarea parezelor,

clasa

5. Tata (N/P.). Profesia

Studii

_Tel___Studii6. Mama(N/P)

ProfesiaTel

Data_________________1.Numele şi prenumele2. Data naşterii_____________

lunianiVârsta

26. Rezultatele influenţei curative ___-----------------------------

27 Recomandaţii___________________________;pentru părinţi, pedagogi

28. Concluzii despre rezultatele psihocorecţiei

Semnătura psihologului.

. Examenul P — ^ , « e « J U J J J » —Lpropuue —

DEŞTS din oraşul Clamau, a m - ^ • < ■ de ,ezare

obligatoriu pentni căpătarea rezultatului scontat.

XV. CARACTERIZAREA DEZVOLTĂRII P 3IH0FIZICE GENERALE ALE PREADOLESCENTULUI

I S Z^T ^ difîCiIă perioadă de vârstâ,

personalităţii^^Sol^en^M^^^tg'^^^^^ fi^sat^rOfT1'!'^^ se deosebeşte de s l w S -

dezvoltarea fizică L sTr ^^r? f** ^e în

se Ia normele dictate de aduM n ^ , C O n d u i l a « Ь ^ -

însuşirea rolurilor de SSf ? miC prin trecerea de la deosebită plăeere la ?

TOllmlor sociale' E1 se ™P<Kă cu

obiectele de n2 casnic ' &CămeraJul. Prepareinfluenta grupului TerefeWIZ' 7, emarKP^ i"dMdualizm,

"oarbă" a modei ale«™ j Ş1'con«™tent, cu о штатеindividuală dfa i evSaZ Z -,C°reSPUma,0are de ««*■■» Procesul de separ e TJert jT/'

ci,ractenzcaz3 Preadolescent. Puberul poate SlideSSTnumV '' T** Ь comP°^t.

Wo^anradicaWse —

dupa părereae cognitive.^procesul

Şl de cunoştinţe. Avanseaza tvum yxrvieste congruenţa dintreeducaţional este orgamzât defecmos, ade ea hp e tereuşită şi ingeniozitatea puberului. In legawra cu menu

d a r L .,mP O b nrowemfc g n rată de incoinoidenţa dintre autoapreaere

adecvat sau nu este aj,atat ase^^^ anulJe valori false, aspirată, atunci începe/xsiat şi

intetpreta< deconsecinţă pot evo.ua atracţit.e

autoreab^e^autoafirtnare şi ^ ^e°uiTexeinplu

EffiESU sugerând-, mai mu.tâ încredere Ş, susţtnerc.

La această vârstă e necesar de explicat minorului drepturile şi obligaţiunile lui, educându-i responsabilitatea, diminuând treplat controlul direct şi tutela.

Transformările din sfera biosomatică şi psihică se petrec neproporţional. De acea, la vârstă de 10-16 ani întâlnim minori atât infantili, precum şi cu adevărat maturizaţi. Atitudinea adultului faţă de minor poate:a) frâna maturizarea (manifestând hipertutelă sau ocrotind minorul de

îndeplii irea anumitor obligaţii adecvat vârstei);b) intensifică maturizarea (prin sporirea torentului exagerat de informaţie

neadecvat vârstei, hiperpermisiuni, atragerea în activităţile ce depăşesc vârsta).Asupra dezvoltării psihice şi formării personalităţii influenţează şi noua

poziţie socială pe care puberul o ocupă în familie şi în clasă. Treptat se complică însărcinările date de adult, începe o nouă formă de activitate - munca social utilă, pregătirea către viitoarea profesie. Se lărgeşte cercul de activităţi alături de adult.

Formarea personalităţii preadolescentului este condiţionată de formarea şi dez /oltarea:a) conştiinţei morale;b) conştiinţei de sine;c) sentimentului maturizării;d) noii forme de activitate.

Puberul îşi organizează activitatea mai des din iniţiativa proprie, corespunzător principiilor, convingerilor şi ideilor proprii. Formarea personalităţii preadolescentului va depinde, în mare măsură, de experienţa de viaţă acumulată în colabolare cu adulţii, de moralitatea adulţilor şi de activitatea pe care o îndeplineşte minorul independent. Educaţia spiritual - morală dezvoltă la preadolescenţi conştiinţa morală cu idealuri înalte, formează convingeri morale pozitive. Asupra dezvoltării conştiinţei morale şi formării personalităţii influenţează: adultul cu autoritate, semenii-lideri din grupul de referinţă, informaţia din mass-media şi mai puţin, exemplele din literatura artistică.

43

. i ^jps ^jjp* '■ ■ ţjjjjgs jHf^ j

La această vârstă percepţia are un caracter analitico-sintetic, care se complică treptat de la clasa a 5-a spre a 9-a. In pubertate unitatea şi integritatea percepţiei devine din ce în ce mai evidentă. Elevii claselor medii uşor pot stabili corelaţia dintre detaliile dezmembrate aleobiectelor şi fenomenelor.

Se observă o concordantă între analiză şi sinteză, ceea ce vorbeşte despre performanta percepţiei sub influenţa dezvoltăm atenţiei, gândirii, limbajului. Elevul din clasele medii poate alcătui o povestire închegată după un tablou cu conţinut, efectuând analiza părţilor componente. Prin însuşirea informaţiilor şi regulilor la diferite obiecte procesul percepţiei devine o activitate psihică conştientă, orientata spre un scop. însărcinările date la diferite obiecte ce ţin de observarea sistematică asupra obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjurătoare (creşterea plantelor - la botanică, animalelor -- la zoologie, cunoaşterea însuşirilor elementelor chimice - la chimie, dezvoltă capacitatea de a observa şi spiritul de observaţie. Performanţa observaţiei şi spiritului de observaţie este în interdependenţă de metodele utilizate în procesul instruirii se poate ajunge la performanţe importante a observaţiei in legătură cu ceea ce le pare lor mai deosebit sau le suscită curiozitatea.

Puberul va putea să descrie diverse calculatoare fără să fi citit ceva despre ele, numai că iau atras atenţia aparatele respective. Capacitatea de verbalizare a celor observate devine relativ bogată. Selectivitatea percepţiei se manifestă şi în interesul către anumite domenii ale cunoştinţelor matematice, ştiintele umanitare, tehnice etc. Sub influenţa metodelor interactive de predare, petrecerea experienţelor, organizarea excursiilor, lucrărilor pe teren elevul din clasele medii poate evidenţia asemănarea şi deosebirea dintre obiecte şi fenomene, corelaţia dintre ele.

La preadolescent apare necesitatea de a subordona percepţia scopului pus. în aşa fel se dezvoltă percepţia voluntară.

Atentia la preadolescenţi parcurge o performanţă calitativa. Stabilitatea atentiei este condiţionată de apariţia intereselor diferenţiate, mai constante a puberului. Elevul din clasele medii poate să-şi concentreze atenţia pe un timp de 10-15 min., astfel, stabilitatea

46

atenţiei asupra unui obiect, activităţi e posibilă pe un timp mai mult de 15 min.-25 min.

Complexitatea materialului (reguli şi legile de gramatică, matematică, fizică), caracterul lui abstract, contribuie la dezvoltarea atenţiei voluntare. Un rol important îl are transformările calitative ale atenţiei.

Totuşi, la preadolescenţi atenţia este preponderent voluntară. Astfel, elevul din clasele gimnaziale se poate impune să se concentreze asupra unui lucru sau activităţi neinteresante, plictisitoare sau grele, l pentru rezultatul scontat. Atenţia involuntară la acestă vârstă estej susţinută de interes, scopul înaintat şi motivaţia faţă de atingerea

scopului pus. Este cert că sarcina adulţilor este să deprindă puberul să facă nu numai aceea ce îl interesează, dar şi aceea ce trebuie.

Cea mai pronunţată particularitate a atenţiei preadolescentului este caracterul ei selectiv, adică, evoluiază dependenţa atenţiei de specificul obiect, lui şi interesul elevului. Astfel el poate fi neatent şi incapabil de a se concentra la unele lecţii (care nu-1 pasionează), şi foarte atent, disc iplinat şi organizat la alte lecţii, pe care le preferă. ^

Perioada prt adolescentă se caracterizează prin mărirea volumului atenţiei într-un t imp scurt elevul poate reţine în conştiinţa sa un număr mai mare de obiecte. Volumul atenţiei depinde de gradul de cunoaştere a obiectelor, de gruparea lor, de legătura dintre ele. în comparaţie cu elevii claselor primare, la preadolescenţi creşte şi stabilitatea atenţiei, care reprezintă capacitatea de a se distrage de la tot ce este secundar. La fel în mai mare măsură la preadolescent este dezvoltată abilitatea de a îndeplini câteva activităţi concomitent, adică se conturează o astfel de însuşire a atenţiei ca distribuirea. Dar să nu uităm că gradul dezvoltării tuturor însuşirilor atenţiei, şi de asemenea a voluntarităţii, foarte mult depind şi de particularităţile individuale ale fiecărei persoane. Deci, succesul activităţii şcolare a preadolescentului în multe privinţe depinde de atenţie. Foarte des de la elevi auzim, că dacă la lecţii ei ar fi mai atenţi, atunci notele lor ar fi considerabil mai bune.

După vârsta de 10 ani la puberi se modifică calitativ memoria. Reactualizarea se înfăptuieşte cu o exactitate mai mare a cunoştinţelor47

I 47Elevii din clasele a 6-8-a încep să aibă sentimente de admiraţie faţă de

ceea ce este inteligent spus şi sunt preocupaţi de autodezvoltareacapacităţilor intelectuale.

Imaginaţia şi creativitate a preadolescentului capătă o forma mai critică. Ei nu mai cred în miracole, minuni fantastice. Imaginaţia reproductivă capătă un nivel calitativ nou. De ea se foloseşte puberul în procesul memorării, reproducerii, confecţionării şi modelăm obiectelor etc. Graţie dezvoltării imaginaţiei puberul mai bine îşi planifică activitatea, înţelege consecinţele acţiunilor sale, dirijează comportamentul. Concomitent cu dezvoltarea memoriei voluntare, gândirii creative se dezvoltă imaginaţia productivă (creatoare). Elevii din clasele a 6-8-a cu plăcere scriu compuneri pe temă liberă, poezii şi muzică, compun diferite istorii, basme, poveşti, mituri, improvizează dansurile, încearcă să rezolve cele mai complicate probleme. Preadolescenţii preferă să citească literatură fantastică, să pnveasca filmele în care eroii se deosebesc "adical de oamenii obişnuiţi. La lecţiile de literatură elevii fac cunoştinţă cu procedeele creativităţii: aglutinarea, combinarea, hiperbolizare, tipizarea. Se formeazădeprinderi de aplicare a lor în practică

Imaginaţia dezvoltă şi lărgeşte interesele preadolescentului, îlpregăteşte pentru alegerea profesiei.

Pentru preadolescenţi, este specifică visare- reveriile o formă a imaginaţiei creatoare involuntară. în reverii preadolescentul se deplasează în viitor, elaborează planuri grandioase. Reveriile reale suscită preadolescentul la activitate, dezvoltă voinţa, insistenţa. Deseori reveriile sunt ireale, adică sunt determinate de conţinutul dorinţelor, dar nu şi de căile realizării lor. Colaborarea cu adulţii, libertatea în activitate, excluderea criticii, crearea condiţiilor de a experimenta dezvoltă imaginaţia şi creativitatea puberului.

începând cu vârsta de 11-12 ani, limbajul puberului suportă noi transformări. Vorbirea puberului devine mult mai facilă. El nu se exprimă în scheme logice rigide, stereotipizate limitativ, ca elevul din clasele primare. Debitul verbal oral variază între 60-120 de cuvinte pe minut, iar cel scris creşte de două, trei ori faţă de cel al şcolarului mic. După 12 ani puberul începe să folosească în vorbirea curentă un procent mai mare de cuvinte tehnice, şi de termini ştiinţifici, cuvinte literare. Structura1 vocabularului se modifică şi, graţie acestui fapt, creşte şi volumul vocabularului activ. După 11 -12 ani se perfecţionează şi limbajul scris. Compunerile şi lucrările scrise încep să exprime însuşiri caracteristice mai profunde, cum este, de pildă, posibilitatea de analiză sau de prezentare problematică a unei idei. Totodată, în această 48

perioadă apar confuzii între limbajul curent şi cel ce se foloseşte în structura diferitelor discipline.

în limbajul puberilor au loc şi transformări în limbajul dialogat. Aceste modificări se caracterizează prin dezvoltarea unui limbaj cu caracter de jargon. Elevii dau porecle, încetăţenesc cuvinte cu semnificaţii special acordate. Acestea, mai des sunt folosite în scopul de a-i imita pe adulţi, de a face aşa, cum fac acei cu care ei comunică mai mult sau de a se afirma în faţa cuiva ca matur.

Interesul penru lectură la această vârstă e dezvoltat mai intens la fete decât la băieţi. Locul lecturii este substituit de televizor şi compiuter. Excesul acestor ocupaţii negativ se răsfrânge asupra îmbogăţirii vocabularului. între 11-13 ani la numeroşi preadolescenţi lipsiţi de controlul adulţilor se poate constata o televiziomanie, o compiutereomanie faţă de emisiunile televizate. In deosebi, ei preferă filmele de acţiune, jocurile la compiuter sau căutarea informaţiei nedeterminate în internet, care puţin contribuie la dezvoltarea generală.

49

Şedinţa IIObiectivul: îmbunătăţirea coeficientului de rapiditate şi exactitate a

percepţiei.

1. „Metodica căutării informaţiei"Scopul: îmbunătăţirea coeficientului de exactitate a percepţiei.

Desfăşurarea: subiectului i se propune un tabel cu o sută de pătrăţele completate cu cifre (anexa 2).

Instrucţiune: «Găsiţi de câte ori se întâlnesc cifrele 1, apoi 2 şi tot aşa până la 9». Pe parcursul îndeplinirii însărcinării se cronometrează timpul pentru fiecare cifră în parte.

2. „Matriţa"Material: o matriţă de 100 pătrăţele completate cu reprezentări grafice

(anexa 3).Instrucţiunea: numerotaţi de câte ori se întâlnesc semnele: „+";

! ) " > I V •

3. Jocul „Determinăm vizual"Scopul: dezvoltarea percepţiei şi a spiritului de observaţie. Desfăşurarea:

participanţii se împart în două grupe. Condiţiile jocului: conducătorul propune elevilor, să privească atent un anumit obiect. Apoi câte 2-3 persoane din fiecare grup desenează pe tablă obiectul dat în mărimea sa reală. Conducătorul va aprecia a cui desen corespunde cu mărimea reală a obiectului. Pentru o redare mai exactă se acordă 5 puncte.

4. Jocul „Mozaica"Scopul: dezvoltarea spiritului de observaţiei Material: foi, pix.Desfăşurarea: subiecţii se împart în 2 grupe şi timp de 10 min. trebuie să

scrie cât mai multe obiecte, grupându-le după următoarele calităţi: 1) culoarea roşie; 2) culoarea neagră; 3) rotunde sau dreptunghiulare; 4) încep cu litera „C"; 5) sunt din lemn sau fier.

54

Şedinţa IIIObiecţivejei1. dezvoltarea percepţiei tactile;z- ^ersare i percepţiei auditive- 3. dezvolta ea percepţiei şi imaginaţiei.

1- „Săculeţul fermecat"Scocul: dezvoltarea percepţiei tactile.

în câteva straturi de 1 f neobl?nuită>va fi învelit

^ puncte in^J^Î--^-

2. „Recunoaşta vocea" Scocul: percepţia sunetelor

3. „Figuri".f<muli dezvoltarea percepţiei şi imaginaţiei

.cută wscentul usa atenţia

B

55

r r r i l l l l l l

Şedinţa V

Obiectivele:1. dezvoltarea percepţiei vizuale;2. exersarea memoriei şi a percepţiei auditive.

1. „La care pagină se află semnul" Scopul: dezvoltarea percepţiei vizuale. Desfăşurarea: participanţii se împart în două grupe. ry>nriiţiile jocului: conducătorul pregăteşte pentru joc 2-3 cărţi

cu un număr diferit de pagini, iar în fiecare din ele se află câte un semn. Instrucţiunea: 1) „Determinaţi câte pagini are fiecare carte?". 2) „La care pagină în fiecare carte se găseşte semnul?". Pentru fiecare răspuns corect

se acordă un punct. Dacă n-au fost răspunsuri exacte, învinge acel grup care a dat un răspuns mai apropiat

de cel corect.

2. „Reproducerea desenului" Material: un tablou.Desfăşurarea: subiectului i se prezintă un tablou, desen pentru a fi

perceput şi memorat în exactitate. După 2min. se cere să fie reprodus.3. „Matriţa-figuri geometrice" (anexa 4) Scopul: antrenarea percepţiei.

Desfăşurarea: se prezintă o altă matriţă care conţine .diverse figuri de diferite forme şi două culori.

Instrucţiunea: „de câte ori se întâlnesc pătratele albe; cele negre;..".

4. Jocul „Dezvoltarea senzaţiei de timp"Scopul: dezvoltarea percepţiei şi a senzaţiei de timp. Desfăşurarea:

participanţii se aşează în cerc, conducătorul propune elevilor să închidă ochii şi să se relaxeze, apoi le spune următoarele: „Când voi zice „începeţi",

trebuie să cronometraţi timpul. Când voi zice „suficient", pe rând îmi veţi spune cât timp a trecut».

De obicei se cronometrează 1; 1,5 sau 2 minute. Învinge acel care a

apreciat mai corect timpul.

58VII . PROGRAMUL DEZVOLTATIV ŞI

PSIHOCORECŢIONAL AL ATENŢIEI LAPREADOLESCENŢI

>

Dezvoltarea atenţiei pe parcursul vârstei pubertare are un caracter contradictoriu: pe de o parte, se formează atenţia voluntară, stabilă pe de altă parte bogăţia impresiilor, emoţiilor, impulsivitatea preadolescentului provoacă o instabilitate mare a atenţiei; o sustragere frecventă a ei, fapt c :,re complică considerabil activitatea <te învătământ Eficacitatea atenţie:* la preadolescenţi depinde de:

1. condiţiile de muncă şi învăţare;2. conţinutul materialului;3. dispoziţi; şi starea psihică a elevului;4. atitudine a elevului faţă de activitate '

^ Ţinem iniţial si clarificăm ce este, totuşi, neatenţia? înainte de a începe şedinţele dezvoltative şi corecţionale psihologul trebuie să xc uda totalitatea factorilor ce pot deteriora atentia^enomenul neatenţiei este variat. In primul rând neatenţia este legată de reactia prea rapidă la informaţia percepută. Z), exemplu: profe'sorula pîopus o in rebare destul de complicată pentru chibzuire. Majoritatea elevflo

ridi ăm"ea,StaA

Ş1 S? CU ră8Punsul- Dar iată unii dJacund,ca mâinile. Aceşti elevi nu se gândesc la răspuns, sunt preocupaţi

dovfdn't t ' răSPUnde P1'imuL AdeS6a> duPă 'or sedovedeşte că ei nici nu au înţeles sensul întrebării. Astfel de elevi

alennLrnlierPUlSiVi'Impuhivitatea este una din variantele de bază

Neatenţia poate fi legată de întreruperea prematură a procesului percepţiei sau reflecţiei în rezultatul transferului involuntar al conştiinţei asupra unui oarecare obiect străin. Deexemplu: preadolescentul riteşte

eva e eiaSima/n T ^ ^ d e * Se™">care ^ut ceva intre ei Situaţia este una dintre cele mai simple. Preadolescentulse distrage. E necesar un mic efort volitiv pentru a-şi focusa atenţia

59

Regula 5. Dacă concentrării atenţiei asupra materialului şcolar vă încurcă neliniştea, emoţiile în legătură cu examenele apropiate, gândurile străine, atunci începeţi a conspecta. în virtutea continuităţii sale acest proces face imposibilă abaterile frecvente şi de durată ale atenţiei. Cam acelaşi efect îl are citirea materialului în voce. După ce aţi reuşit să vă concentraţi atenţia puteţi citi în gând.

Regula 6. Citiţi materialul nou în aşa fel încât el să fie conştientizat adânc (să-i pătrundeţi sensul). Dar ţineţi minte, că tempoul prea lent favorizează abaterile frecvente ale atenţiei asupra obiectelor străine.

Regula 7. Stăruiţi-vă să alternaţi citirea cu analiza şi povestirea, cu rezolvarea problemelor, inventarea propriilor exemple, deoarece aceasta preîntâmpină apariţia stării psihice de monotonie, în prezenţa căreia scade stabilitatea aten'iei. Schimbul obiectelor şcolare la îndeplinirea temelor pentru acasă la fel favorizează păstrarea atenţiei stabile. Dar un astfel de schimb nu trebuie să fie foarte frecvent: aceasta duce la perceperea superficială a materialului şcolar, la agitaţiaexagerată.

Regula 8. Controlaţi, inhibaţi transferările involuntare ale atenţiei asupra obiectelor străine,' determinate atât de excitanţii externi (trântitul uşilor, sunetele automobilelor, glasurile cuiva etc.), cât şi de excitanţii interni (asociaţii raţionale). Conştientizând, că a avut loc o transferare involuntară a atenţiei, stăruiţi-vă cu efort volitiv din nou să vă orientaţiîn direcţia necesară.

Regula 9. Dacă în procesul citirii Dvs. pe neaşteptate aţi observat,că pe untimp oarecare „v-aţi abătut", siliţi-vă imediat să vă întoarceţi la acel loc unde a avut loc abaterea. Este destul de uşor să-1 determinaţi: textul anterior la o citire repetată va fi perceput ca necunoscut. E natural, că a citi fară aceste întoarceri înseamnă a pierde timpul în zadar, a vă ocupa cu autominciuna. întoarcerile obligatorii vor asigura nu numai însuşirea materialului perceput, dar şi mărirea stabilităţiigenerale a atenţiei.

Regula 10. Nu uitaţi de igiena activităţii intelectuale, iluminarenormală şi temperatură.

Şedinţa I1. „12 deosebiri" (anexa 7)

Şmmli dezvoltarea spiritului de observaţie, atenţiei voluntare■12 deSSf Pr6Zintă 2 tabl°Uri ?i 56 ™ Să

2. „Subliniază"

Scojmi: dezvoltarea stabilităţii şi productivităţii atenţiei Material: ziare vechi.Desfăşurarea: Se propune de a găsi şi de a încercui toate literele M,

şi de a sublima literele F timp de 5 minute. La fiecare 1 minut se notează locul unde a ajuns. La sfârşit se verifică şi se corectează Rezultatele se vor compara cu rezultatele de la şedinţele ulterioare.'

3. „Matriţa" (anexa 8)

dezvoltarea proceselor senzorial-perceptive, a atenţiei

Materiali o tabelă cu 100 de semne (litere). Instrucţiune: „Priviţi cu atenţie modelul dat şi număraţi de câte ori este el pe matriţă. Pornim

lucrul la comanda „începem" Când veţi termina a calcula toate semnele, veţi spune „gata". începem'" Se cronoi letrează timpul. Se verifică şi se

notează greşelile. '

4. „Numări consecutiv".gcQP"1: dezvoltarea comutării şi concentrării atenţiei Murata: se

cronometrează timpul la ambele exemple A Desfăşurarea^ Se propune de a număra cifrele de la 1 până la 25 intr-un timp cât mai rapid. Se cronometrează timpul. în exemplul a) in creştere de la 1 la 25; iar în exemplul b) în descreştere de la 25 la 1 Kezultatele timpului se compară. Material:

Desfăşurarea: Se prezintă 1 tablou şi se cere să memorizeze maginile din tablou (timp - 10 secunde). Apoi se prezintă al doilea ;ablou, iar primul se ascunde. Şi se cere să determine ce imagini s-au exclus şi ce imagini s-au adăugat.

2. "Cifre-pereche" (anexa 11)Scopul: Dezvoltarea capacităţii de comutare şi concentrare a atenţiei.. Material: Fişa cu tabel de 100 cifre-perechi, fişa de răspuns nr.2.

Instrucţiune: «Găsiţi cifra mare în tabel, şi veţi observa că este însoţită de o cifră mică. Scrieţi cifra mică în fişa de răspuns nr.2 (vezi anexe)».

Model: Cifra mare este 100 - cifra mică 24. Durata: 5min. Se cronometrează timpul la fiecare lmin.

3. „Comutarea atenţiei" (anexa 9)Scopul: Dezvoltarea stabilităţii şi capacităţii de concentrare a atenţiei.Material: un tabel în care cifrele sunt amestecate haotic de la 1 la 90.Desfăşurarea: Se cere de a găsi cifrele de*'la 1 la 45, cât mai repede!Durata: timpul se cronometrează.

4. „Cifra 7"Scopul: concentrarea atenţiei.Desfăşurarea: se cere de a scrie cifrele în ordine descrescătoare de la

100 la 1, respectând diferenţa de 7 unităţi între cifre. N.B! Se scrie doar rezultatul.

Model: 100 - 6 = 94. 88, 82 ...

rŞedinţa IV

1. «Numere lipsă" (înexalO)M2SK ' ate?ie'H™luntare'a ^»'"'"i ^ observaţie. MâtSmL un tabel au cifre de la 1 -70 plasate haotic.

Durata: se cronometrează timpul.

2. „Linii încâlcite" (anexa 6)atentă^ dCZV°ltare? a'en(iei VOluntare. ^abilităţi, şi concenMrii

Itaţâl 15 minute.

3. „Semne negre". Mpătrate

1. 2.

XX

X

XX

X

Fişa model:1 2 3 4 5 . 6 7 8 9

If © A > îl < T—

X

Fişa „Codare"2 4 3 7 5 1 4 9 8 2

3 1 5 2 6 4 8 5 9 7

1 5 3 6 4 9 8 2 7 1

3 1 7 8 2 4 8 3 5 9

6 1 5 9 2 7 4 8 2 5

9 1 4 2 8 5 3 7 9 6« _

4 7 9 3 5 8 6 4 7 5

2 6 8 1 3 5 8 4 9 1

9

7 1 5 2 4 8 1 3 6

5 2 9 7 1 4 9 5 8 3

8 3 1 4 9 2 1 7 5 8

Scomil: dezvoltarea atenţiei voluntare, stabilităţii şi concentrăriillvl

atenţieiinşimctiune: «Priviţi desenul - el reprezintă nişte linii încâlcite

Sarcina Dvs. este să urmăriţi linia cu ochii de la început până la sfârşitpentru a afla de la ce obiect pisica are firul de ată. Străduiti-vă să lucraţi repede. începeţi!». '

Durata: 1-2 minute.

4. „Fişa 9"Sfiopi: Dezv oltarea stabilităţii, concentrării şi comutării atenţiei

şedin^Kf Un CU 1 °° dfre PlaS3te ha°tiC (V6zi 6Xerciîiul 4>Instrucţiune: Găsiţi cifrele în ordine crescătoare de la 51 până la

100. Lucraţi repe de şi atent!Durata: 5 mi iute.

5. Jocul „Omiterea cifrei".Desfăşurarea Participanţii la joc se află în cerc, fie în bănci Se

propune a număra in voce, dar cifrele care conţin 4 şi care se împarta 4 trebuie omise, ^cel jucător care numeşte cifra interzisă iese din joc. Biruie acel, care rămâne ultimul.

Şedinţa VI

1. Jocul „Aer. Apă. Pământ"Şcojuk dezvoltarea atenţiei voluntare, spiritului de observaţie

concentrării atenţiei. H 'Material: minge.MăBLrarea: Copiii stau în cerc în picioare. Conducătorul arunca

mingea şi pronunţă unul din cuvintele „apă, aer sau pământ" Cel care primeşte mingea trebuie să numească o vietate care trăieşte m acest mediu. N.B! Să nu se repete vietăţile. Cine greşeşte se aşează.

emoţiile. Percepţia emoţională îl va ajuta să însuşească materialul

mult mai bine; ..• Pentru o memorare mai efici entă urmează să fie scurtata informaţia

până la maxim. Mai bine să omiţi careva detalii, decât sensul principal;• Căutarea legăturii dintre frazele materialului care trebuie memorat vă

va uşura cu mult însărcinarea. în material pot fi următoarele legături:

a) după sens (legături logice dintre abzaţe, paragrafe);b) structurale (la memorarea unui şir absurd de numere o mare importantă

are amplasarea lor pe foaie. Pentru a memora mai bine un număr din şapte cifre: 7415216, trebuie să-1 scriem în modul următor: 741-52-16. Citind textul putem să-i atribui unanumit ritm, careva emoţii).• Un alt procedeu ar fi mnemotehnica (arta de a memora de

exemplu: radiştii - alfabetul Morze);• Repetarea materialului. Toţi sunt cunoscuţi cu enunţul: „Repetarea

este mama cunoştinţelor". însă chiar dacă repetaţi paragrafiil de 20 ori la rând, dimineaţa vă puteţi convinge că n-aţi memorizat paragraful după cum v-aţi fi dorit. Psihologii au stabilit că peste 30 minute se uită 40% din informaţia nouă, în ziua următoare - 34%; peste o lună - 21%. Luând în consideraţie aceasta, trebuie să repetăm prima dată imediat după citire, a doua oară peste o jumătate de oră, a treia oară - peste o zi, în al patrulea rând - peste 2-3-săptămâni.

• Antrenarea memoriei. Antrenarea - cel mai elementar mod de formare a memoriei, la temelia cărora stă repetarea sistematică a câtorva acţiuni, iar rezultatul va fi consolidarea, întărirea proceselor.

Şedinţa I

Obiectivele:1. dezvoltarea memoriei auditive logice;2. corecţia memoriei vizuale;3. educarea capacităţii de memorare logică. 1.

Memorie vizuală.Scopul: dezvoltarea memoriei vizuale.

74 -t^ - b i t ^ oca

cxo amemSS "" ° imagine cu 20 obiecte «« trebuie

memorata timp de 2 minute (vezi anexa nr.l). Apoi timo de 1 m,wse va reproduce în scris cele- memorate. P P 1 mmUt

2. „Cupluri asociative".Sc°Pul: dezvoltarea memoriei logice

învăt^^nStS^Printă 10 Perechi de Cuvinte> care ^buie învăţate, astfel incat cand se va citi cuvântul din stânga să-1 nutem

reproduce corect pe cel din dreapta. g P m

Material:Copiţ-Mt trandafir-floareMetal-fier sus-josNord-sud a asculta-a înainta

Şcoala - magazin, fruct - măr Accident - întuneric, varză - stilou

3. „Memoraţi cuvintele".Scopul: dezvoltarea memoriei vizuale

pe fo^ffSff SC Prr ° fl?ă CU 20 CUvinte care sunt amplasate pe foaie haotic. Timp de 2 minute trebuie memorate aooi vor fi

I S S ° — - ^ i se sugerea2ă Material:

Banaăt Scaune Tun ^ezăCorabk;OP ^ V " vo'tporcorabie Peniţa MedaHe

4. Jocul „Oraşele"Scogil: dezvoltarea memoriei logice şi imaginaţiei Deş^iarea: participanţii stau în cerc, conducătorul numeşte

... Participantul care nu mai poate conLa şiml iese d™ ^

Instrucţiune: „Citiţi cu atenţie fiecare vers, oprindu-vă asupra fiecărei imagini pe care încercaţi să o vizualizaţi cât mai clar. Utilizaţi de asemenea ritmul şi rima. Recitaţi poezia folosind imaginile asociate.

2. „Povestirea în cerc"Scopul: dezvoltarea imaginaţiei şi memoriei auditive. Desfăşurarea:

conducătorul citeşte un text. Participanţii ascultă foarte atenţi. Relatarea textului începe de la oricare jucător, iar mai departe, după acele ceasornicului, fiecare spune câte o propoziţie. Apoi conducătorul mai reciteşte o dată textul. Participanţii completează ce au omis.

3. „10 cuvinte"Scopul: exersarea memoriei auditive.Desfăşurarea: preadolescentului i se prezintă un şir întreg de cuvinte pentru

a fi memorate: ceas, peşte, stea, vis, hârtie, scaun, floare, moară, papagal, albastru.

" F # f4. Jocul „Antonimele"

Scopul: dezvoltarea memoriei auditive logice. Desfăşurarea: participanţii stau aşezaţi în cerc, conducătorul numeşte un adjectiv, de exemplu: „rece", „fruinos".

Jucătorii pe rând trebuie să numească cât mai multe antonime pentru acest adjectiv, nu se permite să se repete. Cel care nu va putea găsi un antonim iese

din joc.

Şedinţa IV

Obiective:1. dezvoltarea atenţiei şi a memoriei logice;2. îmbunătăţirea nivelului de memorare pe baza relaţiei de analogie.

1. „Clasificarea".Scopul: dezvoltarea memoriei logice şi a atenţiei. Desfăşurarea: se vor

prezenta 15 cuvinte care pot fi clasificate în 3 grupe. Determinaţi aceste metode de clasificare, definiţi aceste grupe şi memoraţi cele 5 nume ale obiectelor clasificate în funcţie de grup.

Material:Tren - mătase - brânză - bicicletă - bumbac - carne - trăsură - in -pâine -

barcă - dulceaţă - cânepă - căruţă - lână

2. „Relaţia de analogie".78

analog îmbună,5'irea de memorare pe baza relaţiei de

Material;

1. albastrul este faţă de cer aşa cum este verdele fafS de iarbă

3 l ei f ,r.nmi PeŞ'e "ea " es,e 2borul pasăre

3. alb este faţă de zt precum este negrul faţă de noapte4. htera este faţă de cuvânt precum este cifra faţă de „umăr5. biblioteca este faţă de carte precum este dulapul fa,ă haTne

3..Memorizează figurile din pătrat Scocul: dezvoltarea memoriei vizuale

le in S at S!' figUrik ^Material:

79

a doua şi să notaţi suma, a doua cu a treia şi iarăşi notaţi suma primită; a treia cu a patra, iar a patra cifră cu a cincea. în total patru sume. De exemplu: 3 1 5 2 7 -4 6 7 9 . Variantele:

4 4 3 5 2 3 5 1 2 61 3 1 5 2 7 1 7 2 6 6 3 1 5 2 3 4 3 2 5 4 2 6 1 3

2 5 3 4 17 15 2 1 3 15 12

2. „Cântecele"Scopul: exersarea memoriei auditive.Desfăşurarea: participanţii stau în cerc. Cineva cântă un refren din orice

cântec, următorul trebuie să-şi amintească şi să cânte un alt refren, în care obligatoriu trebuie să fie măcar un cuvânt din primul refren, ş.a.m.d. Acel participant, care timp de 1 min. nu a putut selecta nici un cântec iese clin joc.

3. „Cuvintele de dezmierdare"Scopul: dezvoltarea memoriei şi a atenţiei şi a grijei unuia faţă de altul.Desfăşurarea: elevii stau în cerc. Fiecare participant pe rând trebuie să

numească câte un cuvânt de dezmierdare, pentru gândire se acordă câte 2sec., să se repete nu se permite. Cel care nu mai poate să numească un cuvânt de dezmierdare iese din joc.

4. Jocul „Memorăm cuvintele"

X J

+ *

±

V (8)

82

Desfăşurarea: jocul se desfăşoară în perechi. Fiecare partener scrie pe o foaie oricare 20 cuvinte, concomitent memorizându-le timp de 1 min. Apoi ei se schimbă cu foile apreciindu-şi fiecare partenerul cât de bine a memorizat aceste 20 de cuvinte.

IX. PROGRAMUL DEZVOLTATIV ŞI PSIHOCORECŢIONAL AL GÂNDIRII LA

PREADOLESCENŢIt

Şedinţa I1. „Asemănări"

Scopul: dezvolta ea gândirii verbal-logice. Desfăşurarea; Se propun 2 cuvinte care n-au nimic comun între ele şi se cere de a găsi cât mai multe asemănări între ele. Durata - 10 minute pentru o pereche.

Exemple: a) creion - cremă;b) farfurie - calorifer.

2. „Pătrate amuzante"Scopul: dezvoltarea gândirii logice.Materialul: se prezintă o fişă cu 3 pătrate.

Instrucţiune: Aranjaţi astfel cifrele în pătrate încât suma lor pe

orizontală, verticală şi diagonală să fie pentru 1-ul pătrat = 9, al 2-lea pătrat = 18, al 3-lea pătrat = 27.

3. „Vocabular" (anexa 14)Scopul: dezvoltarea gândirii verbal-logice, vocabularului. Material: o fişă cu diferite desene.Se cere preadolescentului de a găsi şi de a scrie în caiet toate

cuvintele care încep cu litera „S". Apoi se verifică şi se corectează.

2 2 23 3 34 4 4

5 5 56 6 67 7 7

8 8 89 9 910 10 10

83

i. „Sinonime"Scopul: Dezvoltarea capacităţii de comparare, dezvoltarea gândirii

verbal-logice. Durata: 5 minute. . Desfăşurarea: Se propun un şir de cuvinte şi se cere de a găsi cuvântul asemănător după sens.

Scopul: dezvoltarea gândirii verbal-logice. Instrucţiune: „Alcătuiţi cât mai multe cuvinte cu sens din următoarele litere:

A B E F L T A U Şedinţa IIIl. „Anagrame"

Scopul: dezvoltarea agerimii, isteţimii, operaţiilor de analiză şi sinteză. Instrucţiune: "Găsiţi cuvântul ce s-a ascuns".

Material:1. Brutal 11. Duşman2. Vestit 12. Linişte3. Ciudat 13. Eşec4. Cumpătat 14. Neobişnuit5. Autohton 15. Prunc6. Blând 16. Căldură7. Cinstit 17. Juneţe8. Trist 18. Ţipăt9. Biruinţă 19. Ţarină10. Tocit 20. Dur

„Cuvinte"

84

ABELIRĂN PARIMĂD i^CCODOLI tEIVĂŢVE NRUGAC

Clasificarea"

^^^i^fîşe^care se confecţionează separafpe coli de carton

î^ăţarelAbstractizare_C:reaţîe | AnalizT

Mândrie

Invidie

Seriozila "i c TB^âmT

Categoriile: naţiune, rudă activitate o*«* virtute. "<Jd, actn itate, gândire, sentiment, însuşire

Material:ACĂN AMER ECCR ÂPUDERACUSĂT

»

ĂMRARCIOROTLEVEARSOEOGECL

2.

Englez

Italian

Bucurie

85

de categorie, va

corectează, dacă e necesar. Ap°' Se Veriflcă 5*

3- „Integrame" (anexa 13)Scopul dezvoltarea gândirii verbal-logice.

86

87

12. Fericit-râs; trist -...13. Brînzâ - lactate; cartofi -...14. Vrabie- pasăre; ţânţar-...15. Şcoală - director; regiment -...16. Vedere-orb; auz -...17. Lună - săptămână; zi -... 18 Poştă - scris; telefon -...19. Tablou - ramă; curte -...20. Victorie - înfrângere; succes-...

3. „Decodificarea"Instrucţiune: Fiecare cifră reprezintă litera corespunzătoare a

alfabetului. Aflaţi ce cuvinte s-au ascuns. Material:

1. ( 1 6 / 1 / 2 0 / 1 7 / 9 / 5 )2. (17/15/13 / 1 / 1 4 / 9 / 1 )3. ( 1 6 / 1 / 1 7 / 2 0 / 9 / 4 )4. ( 1 3 / 5 / 1 7 / 3 / 5 / 4 / 5 / 1 8 )5. ( 3 / 1 5 / 1 2 / 5 / 7 )6. ( 1 9 / 3 / 1 5 / 1 / 1 2 / 1 )7. (20/ 17 / 1 / 3 / 2 0 / 15 / 17)8. (3 / 9 / 2 3 / 9 / 1 2 / 9 / 2 7 / 1 /21 /9/5)9. (18/ 1 / 4 / 15 /23 / 5 / 1 /14/22)10. (3 /9 / 13 / 16 / 1 /.14/27/5/22)

4. „Comparaţi"Scopul: dezvoltarea capacităţii de a compara obiectele, noţiunile.Durata: 4 minute pentru fiecare pereche. Desfăşurarea: Se propun 2

cuvinte şi se cere de a găsi asemănările şi deosebirile acestor 2 obiecte/noţiuni. Adolescentul va împărţi foaia în două: în stânga va scrie asemănările obiectelor, iar îndreapta - deosebirile.

Material: bicicletă - ochelari, ciocan - ferestrău.5. „Alcătuirea propoziţiilor"

Scopul: dezvoltarea gândirii logice abstracte. Durata: 5 minute.Desfăşurarea: Se propun 3 cuvinte care nu-s unite după sens.

Se cere alcătuirea mai multor propoziţii logice, care includ toate aceste trei cuvinte.

Material: a) floare, rachetă, minge.b) lac, urs, creion.

Şedinţa V

1. „Cuvinte"Sc°Pul- Dezvoltarea flexibilităţii gândirii, capacităţii de combinare şi

invenţie, gândirii verbal-logice. Durata: 4 minute

Desfăşurarea: Se propune adolescentului să alcătuiască din literele propuse cât mai multe cuvinte cu sens. Cuvintele pot fi şi din litere mai puţine, dar nu se permis de a folosi alte litere, decât acelea care s-au propus. O literă va fi cuprinsă o singură dată în acelaşi cuvânt. Material:

A I O U C L M P R T U

2. „Metagrame"Instrucţiune: „La fiecare mişcare se permite de a schimba o singură

literă. Ajungeţi de la 1 cuvânt - la cuvântul final!" Material:

V A L S b. B 0 N A

R U S E T u R C

3. „Cuvântul omis"Scopul: dezvoltarea gândirii logice, capacităţii de analiză şi

sinteză, de comparaţie. Durata: 5 minute.

Desfăşurarea: Se cere de a deduce cuvântul lipsă prin comparaţie.

Material:( H O R Ă ) (. ■ • -)(C I R C)

(....)(T E M Ă)

Răspuns: 1) ramă, 2.) căuş, 3) test, 4Mame.

4. „Alcătuiţi cuvinte"Instrucţiune: „Completaţi coloanele respectând următoarele condiţii

litera a 2, a 4 şi a 6 să fie „A".

5. „Decodificare"

Instrucţiune: Fiecare cifră reprezintă litera corespunzătoare a alfabetului. Aflaţi ce proverbe s-au ascuns. Explicaţi sensul lor. Material:1) 4/9/14 14/5/7/17/22 1/12/2 14/22 16/15/21/9 6/1/3/5.

1. 2.3.4.5.

A A A*-

A A A

A A A

A A AA A A

94

2) 3/22/14/15/19/20/9/14/21/5 13/22/12/20/5 3/22 17/1/2/4/1/17/5 18/5 1/4/2214/1.

R A C H E T A M A C H E T Ă C R E T Ă Ş U R U B f O A M N Ă C O R S E T S A N I E F E M El.

M O H O R C A R T E C I R E Ş C Ă T U N C L E Ş T E C I N S T E P I R A T ( P A N A ) D I V A N ( . . . . )

1

)

2

)3)

4)

95

3) 3/9/14/5 19/20/9/5

4) 3/9/14/18/20/5/1 5 16/9/5/17/27/9.

6 . „Sinonime"

Scocul: Dezvoltarea capacităţii de comparare, dezvoltarea gândirii verbal-logice. Durata: 5 minute.

Desfăşurarea: Se propun un şir de cuvinte şi se cere de a găsi cuvântul asemănător după sens. Material:

Vorbăreţ Obez

Atent EşecBrutal

InsectăUriaş__________MulţimeMurdărie Cosmos

Voce StăpânLimbă ValizăCăldare A preparaLarmă A perforaSet Slavă

96

Exerciţiul nr. 2 „Pantomimica"

Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei şi a capacităţii creative. Desfăşurarea: Propuneţi copilului să reproducă prin gesturi şi mimică o acţiune (citirea unei cărţi, mersul, înotul, spălarea, furia pe cineva, salutul etc.).

Exerciţiul nr. 3 „Rolstorming"Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei verbale, fanteziei. Desfăşurarea:

Copii sunt rugaţi să-şi aleagă câte un personaj din poveste. Apoi li se propune o problemă, o situaţie şi fiecare trebuie s-o rezolve de pe poziţiile personajului ales.

Exerciţiul nr. 4 „Povestire în lanţ"Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei, fanteziei, perspicacităţii. Desfăşurarea: Copiilor

li se propune să alcătuiască în lanţ o povestire, unde fiecare trebuie să continue povestirea printr-o frază sau mai multe, terminând această frază cu o conjuncţie

sau prepoziţie.

Şedinţa III

Obiectiv general:- Dezvoltarea şi antrenarea flexibilităţii şl fluidităţii gândirii.- Dezvoltarea fanteziei, imaginaţiei, gândirii creatoare.- Educarea capacităţii creatoare.

Exerciţiul nr. 1 „Obiecte rotunde"Obiective: Dezvoltarea imaginaţiei şi a creativităţii. Desfăşurarea:

Elevii sunt rugaţi să scrie numele tuturor obiectelor rotunde care le vin în minte, (timp de lucru 2min).

Exerciţiul nr. 2 „Utilizări neobişnuite"Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei şi a capacităţii creative. Desfăşurarea: Numiţi cât

mai multe utilizări pentru... o pereche de ochelari, un borcan de sticlă, o cuşmă, un ziar şi o cutie de carton.

Exerciţiul nr. 3 „Arhimede"

Obiectiv: Dezvoltarea fanteziei, perspicacităţii. Desfăşurarea: Se dă însărcinarea de a rezolva anumite probleme căutând cât mai multe soluţii pentru rezolvarea lor.

De exemplu: „Cui n se pot număra toate stelele de pe cer?", „Cum de crescut o livadă pe .ună?", „Cum de însufleţit o păpuşă?",',"cum de inventat o maşină p mtru pregătirea lecţiilor?".

Exerciţiul nr. 4 „Binom"Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei, fanteziei, a gândirii creatoare,

abstracte.

Desfăşurarea: Fiecare copil scrie pe foaie două coloniţe de cuvinte a câte 4 fiecare (denumiri de obiecte şi fenomene, nume de oameni şi animale). Pentru fiecai e pereche de cuvinte din ambele coloniţe se alcătuiesc asociaţii. Cine a alcătuit mai multe asociaţii acela e câştigătorul. Exemplu de asoci iţii dintre cuvintele „pisică" şi „soarele", pisica se încălzeşte la soare; pisica e rotundă şi caldă ca soarele; ochii pisicii sclipesc ca soarele; forma capului pisicii se aseamănă cu soarele etc.

Şedinţa IVObiectiv general:- Dezvoltarea fanteziei, reactualizarea mintală a reprezentărilor

şi realizarea imaginară de similitudini cu pata de culoare.- Dezvoltarea şi antrenarea flexibilităţii şi fluidităţii gîndirii.

Exerciţiul nr. 1 „Desenează...'"Obiectiv: Dezvoltarea capacităţii de a crea chipuri în baza figurilor

geometrice.Desfăşurarea: Folosind numai cercuri şi dreptunghiuri (de diferite

mărimi), desenaţi un bărbat, o femeie, un copil, (timp de lucru 5 min).

Şedinţa VI

Obiectiv general:- Dezvoltarea imaginaţiei vizuale şi a capacităţii creative, fanteziei.- A educa capacitatea de a fi creativ.

Exerciţiul nr. 1 "Fericirea"Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei şi a optimismului. Desfăşurarea: Elevii

sunt rugaţi să scrie toate lucrurile şi situaţiile care ne bucura, (timp de lucru 2min).

Exerciţiul nr. 2 "Colajul"Obiectiv: Dezvoltarea fanteziei şi a creativităţii. Desfăşurarea: Din bucăţi

de hîrtie de diferite culori (sau folosind şi alte materiale) realizaţi pe un carton un colaj reprezentînd un peizaj.

Exerciţiul nr. 3 "Reînnoieşte povestea"Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei verbale. Desfăşurarea: Introducerea unui

personaj nou într-o poveste bine cunoscută (Gogoaşa, Cenuşăreasa...) şi povestirea ei după actualii eroi.

Exerciţiul nr. 4 "Accidentul"Obiectiv: Dezvoltarea imaginaţiei şi a capacităţii creative. Desfăşurarea:

Enumeraţi zece consecinţe ale unui accident rutier.

XI. FACTORII CE GENEREAZĂ AGRESIVITATEA LA PREADOLESCENŢI ŞI PROGRAMUL PSIHOCORECŢIONAL DE ÎNLĂTURARE A EI

XI.1. CARACTERIZARE GENERALĂA

In ultimul timp problema agresivităţii devine una din cea mai importantă din psihologia mondială. Mulţi oameni de ştiinţă au cercetat această temă în lucrările sale (Z. Freud; D.Riciardson; RBayron; KXorenz) Majoritatea cercetărilor au abordat în mod diferit problema dată

Agresivitatea este orice formă de comportament orientată în sens distructiv, in vederea producerii unor daune fie ele materiale, moral- psihologice sau mixte, alte i fiinţe vii, care nu-şi doreşte o asemenea atitudine Deci, agresivitatea, indiferent de forma în care se manifestă' prezintă un comportament îndreptat asupra provocării unei daune sau pierderi altei fiinţe vii.

102

Factorii ce pot gener; agresivitatea la diferită vârstă pot fi: biologici sociali personali, educ; ţionali. Un şir de autori, precum Z. Freud şi Konrad Lorenz afirmă câ agresivitatea are origine biologică. în viziunea lui Freud, agresivitatea este un instinct. Oamenii se nasc cu instinctul de a agresa ş, de a fi violenţi. întrucât această "presiune» ereditară nu poate fi înlăturată, este necesar ca în procesul influienţei educational- culturale sa se găsească ir odalităţi nedistructive de canalizare a tendinţei agresive. K.Lorenz, accentuiază asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv, pe care-1 găsim şi la nivel uman. însă, în imp ce la Freud agresivitatea apărea ca fiind predominant distructivă la K.Lorenz agresivitatea are o valoare adaptivă şi este esenţială pentru' supraveţuire. Animalul îşi apără teritoriul, şi îndepărtându-i pe alţii previne supraaglomerarea. In plus, datorită faptului că cel puternic şi viguros il învinge pe cel slab şi neputincios, se produce o selecţie naturală

103

prin observarea şi imitarea unor metode de conduită a persoanelor apropiate, mai ales a adulţilor.Din nefericire, sunt extremi de mulţi asemenea factori şi ei creiază

multe probleme sociale, a căror rezolvare necesită uriaşe investiţiimateriale şi eforturi socio profesionale.

Copiii de regulă fac cunoştinţă cu modelele comportamentaleagresive din următoarele izvoare principale:

1. Familia, care poate în acelaşi timp să demonstreze modelele comportamentului agresiv şi să-1 întărească. Posibilitatea unui comportament agresiv la copil depinde de prezenţa acestui model acasă.

„Copiii agresivi, de regulă, cresc în familii unde distanţa dintre copii'şi părinţi este imensă, unde puţin se interesează de dezvoltarea copilului, lipsa dragostei şi a gingăşiei, atitudinea faţă de agresivitatea copilului este indiferentă, unde în calitate de influenţe disciplinare, de grijă şi răbdare părinţii preferă stilul autoritar şi în special pedeapsafizică". (Perry, Bussey, 1984).

Studierea dependenţei dintre stilul familial de conducere şicomportamentul agresiv la copii s-a ajuns la concluzia: că pedepsele severe duc la mărirea gradului de agresivitate, iar hipotutelarea corelează cu un înalt grad de asocializare, însoţit des de agresivitate.

Cele mai grave forme de manifestare a agresivităţii în cadrul familiei sunt bătaia şi incestul, cu consecinţe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psihocomportamentală a copiilor.

2. Sămaşii - de asemenea copiii învaţă a fi agresivi de la sămaşi. Anume unul de la altul pot însuşi diverse comportamente în special cel agresiv pentru a părea mai matur şi pentru a domina. Jocul cu semenii dă posibilitatea de însuşire a reacţiilor agresive.

Microgrup - copiii agresivi sunt predispuşi să se unească cusemenii tot atât de agresivi.

«Copii agresivi vor fi incluşi în grupurile sociale cu aceiaşi probabilitate ca şi semenii lor neagresivi. însă în acelaşi timp puberii agresivi ajung în grupurile de asemenea de preadolescenţi agresivi» Cairns (1988).

Demonstrarea modelelor compartimentului agresiv: foarte des asupra oamenilor, în special a puberilor influenţează cuvintele şi faptele persoanelor înconjurătoare. Cuvintele şi faptele membrilor familiei, semenilor au o influenţă mare în special asupra formării comportamentului agresiv. De exemplu, când unul din părinţi, pedepseşte copilul, el vrea doar să-i ofere o „lecţie", nedorind să-i întărească comportamentul agresiv. In acest mod cuvintele şi faptele semenilor, a părinţilor, care contribuie la apariţia agresivităţii des sunt neintenţionate.

Mai există o influenţă neintenţionată - exemplul personal. Este evident că persoana care a fost martor a unei violenţe des îşi deschide pentru sine noi hotare ale comportamentului agresiv, adică însuşeşte nişte reacţii fizice şi

106

verbale care înainte lipseau din repertoriul comportamentului său şi prin intermediul căruia e posibil de a provoca daune celor din jur. Individul care urmăreşte acţiunile agresive ale altor persoane des poate să considere, că dacă alţii manifestă nepedepsiţi agresivitatea, atunci înseamnă că şi lui i se permite acelaşi lucru. Oamenii, care observă des diverse acte de violenţă, sunt înclinaţi spre perceperea unei lumi periculoase şi orientate duşmănos asupra persoanei sale. Sursa de bază şi un exemplu viu într-un comportament agresiv pentru majoritatea copiilor este familia.

«Persoanele ce în copilărie au fost martorii scenelor de viol fizic între părinţi au fost predispuşi la rezolvarea fizică a situaţiilor cu partenerii săi, decât cei care niciodată nu au fost martorii bătăilor părinţilor lor» Galles (1987).

3. Mass-media. Jîorme uşoare ale eroticii provoacă sentiment plăcut de excitare, care nu este compatibilă cu furia şi agresivitatea deschisă, în timp ce erotica vulgară trezeşte nişte reacţii complicate, sentimentele pozitive se alătură senzaţiilor de neplăcere, dezgust.

Mai mult ca atât, demonstrarea materialelor porno în situaţiile, când individul nu are posibilitatea da a-şi consuma energia sexuală, poate duce la frustrare, la creşterea nivelului agresivităţii.

S-a constatat că nivelul de agresivitate depinde şi se află într-o legătură directă cu nivelul de instabilitate emoţională.

107

Regulile comportamentale:* Fiecare participant să posede o fişă cu numele său;* De a nu întârzia la training, şi de a fi împreună cu grupa în timpul lucrului;* De a nu discuta cu vecinii în timpul lucrului;* De a fi reciproc amabili şi binevoitori;* De a nu discuta participanţii grupului, conducătorul, acţiunile lor în afara

grupului dat.Grupul examinează fiecare regulă în parte şi determină sancţiunea pentru

încălcarea lor. Apoi fiecare participant îşi înscrie numele pe fişă, pe care o prinde la piept.

3. Exerciţii.

Exerciţiul 1. „Prezentarea numelui"Obiectiv: A face cunoştinţă unul cu altul, realizarea încălzirii emoţionale.Timpul realizării: 10-15 minute.Desfăşurarea: Conducătorul propune participanţilor să se prezinte în

ordinea direcţiei acelor ceasornicului; să comunice cu ce îşi asociază numele, de la ce provine, îi place sau nu numele său.

Exerciţiul 2. „Numeşte emoţia"Obiectiv: Actualizarea vocabularului pentru conştientizarea deosebirii

dintre emoţii şi sentimente.Durata: 20-25 minute (pentru îndeplinirea exerciţiului -10 minute, pentru

discuţie -15 minute).Desfăşurarea: Conducătorul aruncă mingea unui participant care numeşte o

emoţie oarecare (pozitivă sau negativă), apoi o aruncă următorului. Obligatoriu mingea să ajungă la fiecare participant. Conducătorul discută cu participanţii şi concretizează noţiunile de „emoţie", „sentiment", „stare" şi;,dispoziţie".

Emoţiile - stări af îctive, legate de un moment sau o situaţie; ele apar frecvent ca efect a t satisfacţiei sau nesatisfacţiei unor trebuinţe. Sunt „cărămizile" din care sunt formate sentimentele noastre.

Sentimente - formaţii afective complexe consistente, durabile şi puternice, care se transformă în anumite atitudini afective faţă de obiecte, evenimente, persoane. Deseori în unul şi acelaşi sentiment se contopesc diferite emoţii (pozitive şi negative).

Exerciţiul 3. „Situaţiile însoţite de furie"Obiectiv: Antrenarea către lucrul cu furia, colectarea materialului pentru

activitatea ulterioară.Timpul realizării: 30 minute.

110

Desfăşurarea: Conducătorul propune participanţilor să povestească o situaţie din experienţa proprie, când au trăit sentimentul furiei.

Exerciţiul 4. „Alegeţi stările emoţionale mai frecvent trăite" Obiectiv: Culegerea materialului pentru lucrul ulterior. Timpul realizării: 10 minute.Desfăşurarea: Conducătorul propune participanţilor din şirul de stări

emoţionale să le aleagă pe acelea care mai frecvent le trăiesc şi să încerce să le scrie în ordine descrescândă.

Exerciţiul 5. „Laboratorul ştiinţific" /

Obiectiv: Constatarea şi formularea tipurilor fundamentale a factorilor externi ce gei erează furia, agresivitatea. Timpul realizării: 25 minute.

Desfăşurarea: Participanţii se împart în două grupe - laboratoare de cercetare. Scopul lor - constatarea şi formularea tipurilor fundamentale de situaţi i care generează furia.

După finisarea luci ului indi vidual, de la fiecare grupă răspunde câte un reprezentant, cire comunică şi argumentează rezultatele cercetărilor. Apoi se discută informaţia, se fac concluzii, care se înscriu pe tablă. Dacă participanţii întâmpină greutăţi la alegerea situaţiilor, atunci conducătorul le propune câteva variante.

111

Exerciţiul 4. „Percepeţi deosebirea"Obiectiv: Separarea noţiunilor „sentimentul furiei" şi „comportamentul

agresiv". Durata: 20 minute.Desfăşurarea: Folosind părţile pozitive şi negative ale manifestării furiei,

conducătorul demonstrează că sentimentul furiei şi comportamentul agresiv, furios nu este una şi aceeaşi. La aceasta contribuie următoarele întrebări:

- Cum se manifestă sentimentul fijriei?- Ce comportament poate avea un om furios?- Cum credeţi, în ce situaţii mai des se manifestă comportament

agresiv, furios?Participanţii discută părerile proprii, diferite situaţii din viaţa personală. Conducătorul se

axează pe o situaţie şi o uesfaşoară mai amănunţit..

Exerciţiul 5. „Palma"Obiectiv: A se odihni, relaxare emoţională. Durata: 10 minute.Desfăşurarea: Participantul pe foaie îşi conturează palma sa. In interiorul

fiecărui deget scrie câte o calitate a şa, care îi place la sine. Apoi foile se transmit în cerc şi fiecare participant, completează acele calităţi pe care el le preţuieşte la această persoană.

Ritualul de încheiere a şedinţelor

Şedinţa III

Scopul şedinţei: Conştientizarea legăturii directe a dreptului manifestării furiei şi a

consecinţelor acestei manifestări, a explica de ce e preferabil luarea răspunderii asupra sa.

Ritualul începerii şedinţelorExerciţiul 1. „Acesta sunt eu!" ^____

Qbiecti^ încălzirea grupului, pregătirea pentru următorul exerciţiu.Durata: 10 min.Desfăşurarea: O persoană trece în centru. Sarcina lui este de a reda

caracterul său prin gesturi. Restul trebuie să ghicească, ce el a vrut să comunice. Persoana care a ghicit ocupă locul lui.

Exerciţiul 2. „Realitatea - povestirea despre realitate"Obiectiv: Crearea situaţiei pentru conşientizarea diferenţei dintre

evenimentele reale şi interpretarea acestor evenimente; conşientizarea faptului că perceperea situaţiei depinde de concepţiile subiective

Durata: 15-20 minute.Desfăşurarea: Conducătorul: Câte neînţelegeri s-au întâmplat şi se

întâmplă în viaţă din cauza că oamenii interpretează greşit faptele şi gesturile, cuvintele şi exprimările altora? Oamenii deseori înţeleg lumea nu aşa cum este

114

ea, dar aşa cum doresc s-o vadă ei reieşind din ideile, directivele, orientările, concepţiile sale. Oare toţi cei prezenţi aici posedă capacitatea de a înţelege real lumea? Acum să vedem care este utilitatea capacităţii de a deosebi realitatea de concepţia despre ea Aşa dar realitatea este aceea ce schimbă situaţia, dar povestirea despre realitate nu schimbă nimic. Noi permanent vorbim despre realitatea care ne înconjoară: priet. ni, părinţi, profesori, despre sine. Spuneţi-mi in cuvintele noastre care este realitatea, şi care povestirea despre ea?

Analiza exempluh i: „Natalia a întârziat la lecţie cu 10 minute Ea a argumentat aceasta prin faptul că s-a stins lumina, când era în ascensor şi a fost nevoită să se afle în el până nu s-a aprins lumina".

Conducătorul: In acest caz ce putem atribui la realitate şi ce la povestire despre realitate? (Realitatea - Natalia la începutul lecţiei lipsea, restul - o justificare, scuză, care este semn de politeţe amabilitate, dar nu schimbă situaţia „la momentul începerii lecţiei").'

Conducătorul propu ie descrierea realităţii situaţiei „aici şi acum" adică să răspundă la într :barea „Ce se petrece acum cu voi?"

115

Durata: 15-20 minute.Desfăşurarea: Conducătorul: Amintiţi-vă de o persoană, care vă ofensează

permanent, care vă face să vă simţiţi vinovat, ofensat, neputincios. V-aţi amintit? Acum închideţi ochii, închipuiţi-vă că vedeţi această persoană, trageţi aer în plămâni şi strigaţi la el, (o frază, un cuvânt). Strigaţi aşa ca el să înţeleagă că e timpul să vă lese în pace. începeţi!

Repetaţi cu o putere mai mare. încercaţi să repetaţi cu ochii deschişi.

Exerciţiul 6. „Complimente colegului"Obiectiv: De a forma abilităţii de redare a admiraţiei şi simpatiei ce o simt

pentru o persoană.Desfăşurarea: Participanţii aranjaţi în cerc transmit după acele

ceasornicului colegilor de alături complimente.

Ritualul încheierii şedinţelor.' *

Şedinţa IV

Scopul şedinţei: Conştientizarea apariţiei furiei, încordării, constatarea manifestării furiei în corp, învăţarea metodelor de scădere a tensiunii, agresivităţii.

Ritualul începerii şedinţelor

Exerciţiul 1 „Tu acum..."Obiectiv: Realizarea încălzirii emoţionale; formarea deprinderii de a-şi

asculta atent senzaţiile interne.Durata: 10 minute.Desfăşurarea: Conducătorul aruncă mingea unui participant şi spune: „Ana,

îmi pare că tu acum eşti tristă". Ana aruncă mingea următorului participant şi spune: „Florin, îmi pare, că tu acum eşti iritat etc.". Se poate de complicat jocul: primind mesajul, participantul poate să comunice ce simte cl acum în realitate.Exerciţiul 2. „Furia mea"

Obiectiv; Conşt entizarea furiei sale, prezentarea particularităţilorei; învăţarea de a o p» imi.

Durata: 55 - 60 minute.Desfăşurarea: La prima etapă pentru montarea lucrului cu imaginile şi

sentimentele lăuntrice se petrece un antrenament autogen.Conducătorul: închid ochii, iau o poziţie comodă, respir adânc

liniştit. Mă adâncesc în linişte şi relaxare. Mi se relaxează musculaturaorganismului. Corpul mi se adânceşte din ce în ce mai mult în linişterelaxare. In gând mă deplasez pe malul mării. Eu văd foarte binetabloul mării. Marea este liniştită. Apa este limpede. Nisipul este curat

118

cald. Cu tot corpul simt căldura nisipului. Un vântişor răcoros îmimângâie obrajii, frui tea. Mă simt bine, sunt plin de viaţă. Deschidochii: (3-2-1). Mă sil ît foarte bine. Iau poziţia de lucru.

Participanţii deschid ochii şi discută în perechi experienţa trăită.La a doua etapă se petrece relaxarea şi adâncirea în retrăirile

propriului corp.

Conducătorul: Amintiţi-vă una din ultimele situaţii care v-au provocat furia. Amintiţi-vă circumstanţele şi oamenii care vă înconjurau Unde şi cum a apărut furia Dvs.? Unde se află ea? De ce culoare este? Are o formă anumită? Din ce material e compusă? E uşoară sau grea moale sau tare, rece sau fierbinte? Are miros sau gust? Ce sunet are furia' Dvs.? S-a schimbat ea în timp ce o examinaţi? Cum este furia acum? Fiecare participant se împarte cu părerile şi retrăirile sale.

Exerciţiul 3. „Eu desenez agresivitatea"pbiectiv: Depistarea particularităţilor individuale ale agresivităţii sale,

colectarea materialului diagnostic pentru lucrul de mai departe Durata: 35 -40 minute.

Desfăşurarea: Conducătorul împarte participanţilor foi de desen şi canoce şi propune să împartă foaia în două părţi, în stânga foii ei vor desena agresivitatea aşa cum au văzut-o şi au simţit-o, în dreapta - aşa cum ar don să o vadă şi să o simtă. După îndeplinirea exerciţiului

119

Exerciţiul 4. „Concursul lăudăroşilor"Obiectiv: Realizarea susţinerii emoţionale. Durata: 10 - 15 minute.Desfăşurarea: Conducătorul propune participanţilor să se laude cu vecinul

din dreapta: atent să-1 privească, să-şi închipuie ce este bun la el.

Exerciţiul 5. „Cine şi cum se simte?"Obiectiv: De a dezvolta încrederea în forţele proprii. Durata: 10 minute.Desfăşurarea: Conducătorul anunţă întrebări membrilor grupului, la care ei

trebuie să răspundă fară cuvinte, arătînd cu degetul arătător. Exemplu: Cine credeţi că a fost astăzi vesel? Glumeţ? Neatent? Răbdător? Timid?...

Ritualul încheierii şedinţelor.

Şedinţa VIScopul: Conştientizarea cauzelor alegerii stilului comportamental în situaţii

traumatizante; demonstra-ea stilurilor comportamentale posibile în situaţiile de stres; antrenarea unui comportament încrezut în sine.

Ritualul începerii şedinţelorExerciţiul 1. „Plimbă-te altfel"

Obiectiv: Realizarea încălzirii emoţionale. Durata: 10 minute.Desfăşurarea: Participanţii se aranjează în două rânduri, faţă în faţă .

Sarcina lor este de a trece printre rânduri, fără a repeta acţiunile celor ce au trecut.

Exerciţiul 2. „Ieşi din cerc"Obiectiv: De a se învăţa să reziste, să se opună presiunii de grup. Durata: 20 minute.

Unui^rSfîf^-Participanţii se aranjează în cerc *se iau de mâini. Unul din ei se află m cerc, sarcina lui - a ieşi din încercuire_ ?ls?îia se Pe, rece ^pă întrebările: Ce sentimente aţi avut când va aflaţi in

cerc? dorit cu adevărat să ieşiţi din el? Ce aţi făcut pentru aceasta? Uş. .r a fost să ieşiţi? Când aţi reuşit ce aţi simţit? Prin care alte metode era posibil de ieşit din încercuire?

Exerciţiul 3 „Urechi - nas"gbiectiv: învăţarea de a-şi păstra calmul în situaţie de stresDurata: 15-20 minute.Desfăşurarea: Conducătorul explică cât de important este să-ti păstrezi

calmul, atunci când cineva strigă, te provoacă, te ofensează să nu te molipseşti de agresiune, să nu răspunzi la strigăt cu strigăt' Pentru aceasta e necesar să te 122

sustragi, să te eschivezi interior de Ia situaţia de stres, apoi să te dispui la rezolvarea constructivă a ei

Conducătorul: Impărţiţi-vă în perechi a câte doi. Unul va juca rolul agresorului, iar altul va ţine piept agresiunei. Agresorul strigă, îl învinuieşte pe persoana pereche. Sarcina participantului-pereche să nu-1 asculte, dar să urmărească mişcările sprâncenelor, vârfului nasului, vârfului urechilor şi să memoreze sentimentele şi gândurile apărute la moment. Apoi perechele se schimbă cu rolurile.

Urmează discuţia în grup, dacă concentrarea asupra unui element de pe faţa partenerului i-a ajutat să se sustragă de la situaţia de stres şi sa treaca peste ea. 9

Exerciţiul 4 „Da-nu"Obiectivi Conştientizarea sentimentelor apărute în momentul susţinerii

poziţiei sale, descoperirea simptomelor neverbale a încrederii în sine Durata: 15-20 minute.

Dţfisupreg: Participanţii se împart în perechi, a câte doi: unul pronunţă cuvântul „da", altul - „nu". Treptat vocea creşte. Fiecaie îşi menţine poziţia încrezut 1 Sarcina - a convinge partenerul. Apoi uimeai discuţia pe întrebări,A ;i reuşit să-1 convingeţi pe partener fărâ a ridica

123

Exerciţiul 3 „Primeşte refuzul demn"Obiectiv: Antrenarea deprinderi1 de a primi demn un refuz.Durata: 15 - 20 minute.Desfăşurarea: Participanţii se aranjează în cerc, conducătorul - în . centru.

Conducătorul roagă participanţii să se schimbe cu locurile. Participanţii refuză - cine şi în ce mod doreşte. Urmează discuţia după următoarele întrebări: Ce aţi simţit în momentul refuzului? Ce simţiţi acum?

Exerciţiul 4 „Soarele meu"Obiectiv: Determinarea calităţilor sale bune; activizarea

deprinderii de a gândi pozitiv despre sine.Durata: 20 - 25 minute.Desfăşurarea: Fiecare participant desenează un soare. Conducătorul:

Desenaţi un cerc în mijlocul foii şi scrieţi în cerc cuvântul Eu. Imaginaţi-vă că acest cerc sunteţi Dvs., iar razele soarelui sunt calităţile pozitive ale Dvs. Pe fiecare rază scrieţi câte o calitate. Apoi fiecare participant îşi descrie soarele său.

Ritualul încheierii şedinţelor.

Şedinţa VIII

Scopul: întocmirea spectrului variatelor metode de atenuare a încordării în situaţiile de stres.

Ritualul începerii şedinţelorExerciţiul 1 „Eroii furioşi"

Obiectivul: Realizarea încălzirii emoţionale demonstrareapărţilor comice a furiei.

Durata: 15 minute.Desfăşurarea: Fiecare participant alege un erou din filmele cu desene

animate şi demonstrează cum el se înfurie. Participanţii se străduie să memorizeze furia fiecărui erou. Apoi li se dă următoarea instrucţiune: „La început arată furia eroului tău, după aceea furia oricărui erou din grupă".

în timpul discuţiei se explică, că în orice situaţie e posibil de descoperit ceva comic, umoristic, chiar şi în aceia ce provoacă furia. Umorul ajută de a înfrânge încordarea şi iritaţia acumulată.

Exerciţiul 2 „Limbajul pozitiv"Obiectiv: învăţarea de a vorbi un limbaj pozitiv. Durata: 20 - 25 minute.Desfăşurarea: Participanţilor se propune să scrie lista calităţilor personale

negative. Sarcina este de a încerca să numească aceste calităţi cu limbaj pozitiv.De exemplu: încăpăţânat - perseverent; fn :os - precaut; guraliv -vorbăreţ;

în :et - chibzuit. Se analizează calităţile înscrise pe foaie la fiecare. Se răspunde 126

pe rând la următoarele întrebări. „Ce simţiţi acum? S-a schimbat ceva? Cum înţelegeţi acum aceste calităţi?".

Exerciţiul 3 „Găseşte frumosul"Obiectiv: De a privi pozitiv situaţiile complicate. Durata: 30-35 minute.Desfăşurarea: Pe rând participanţii povestesc o situaţie, care permanent le

provoa ;ă iritaţie, uneori chiar furie. Toţi se străduie să recunoască pozitivul în această situaţie şi pronunţă o frază începând cu cuvintele: „în schimb..." (o practică nouă, o lecţie, antrenare etc.).

Exerciţiul 4 „Acum eu am să fiu..."Obiectivul: Activizarea dinamicii de grup. Durata: 10 minute.Desfăşurarea: Conducătorul propune participanţilor să-şi închipuie şi să

prezinte un tren cu sunet, o broască, o panteră, un ursuleţ, un avion, valurile mării.

Ritualul încheierii şedinţelor

127

Exerciţiul 1 „Autoportretul"Obiectiv: Autocunoaşterea.Durata: 20 - 25 minute.Desfăşurarea: Fiecare participant pe rând reprezintă:

1. Cum sunt eu.2. Cum aş dori să fiu eu.3. Cum sunt perceput de restul.

Exerciţiul 2 „Scenariul"Obiectiv: Aplicarea cunoştinţelor căpătate pentru formarea

comportamentului alternativ în situaţiile ofensatoare.Durata: 60 - 65 minute.Desfăşurarea! Participanţilor li se propune să numească situaţiile, care le

provoacă permanent furia (pe sine sau pe altcineva). Participanţii cu situaţiile asemănătoare se unesc în subgrupe. Sarcina fiecărei subgrupe este să scrie scenariul comportamentului alternativ în situaţia ofensatoare.

In continuare urmează discuţia: Cum pot folosi furia mea constructiv? Unde pot îndrepta energia la prima etapă, în momentul conflictului, după conflict?

Prima etapă - prevederea conflictului.Participanţii notează ce anume pot. realiza în acest moment. Selectează ce

este mai convenabil pentru ei în situaţia încordată:- exerciţii respiratorii;- relaxarea;- retragerea;- umorul.Etapa a doua - conflictul.Participanţii învaţă orientarea spre o înţelegere paşnică, a reflecta asupra

esenţei acţiunii, a stăpâni gândurile „impulsive" - repetând „potoleşte-te", de a ţine distanţa.

Etapa a treia - după conflict.Dacă problema nu este rezolvată, atunci trebuie de suprimat încordarea;

dacă problema e rezolvată - de a se stimula, încuraja.Fiecare participant notează cele mai convenabile variante pentru fiecare

etapă. Ca rezultat la fiecare subgrupă se primeşte un algoritm al comportamentului alternativ în situaţia ofensatoare. Fiecare subgrupă prezintă scenariul său. Urmează discuţia în grup şi anume - este destul să aplici metodele de atenuare a furiei pentru a înceta să te mai înfurii. La sfârşitul exerciţiului conducătorul explică că la baza oricăruicomportament stau anumite j^ziliLdejmţă:

1. Concepţia binevoitoare despre lume (sine, oameni, situaţii);- de a primi şi a stima contrariul celorlalţi;- recunoaşterea dreptului altei persoane, de a fi el însuşi, de aavea propria poziţie.

2. Acceptarea răspunderii pentru hotărârile şi faptele sale:

130

- răspundere pentru faptele sale - eu hotărăsc şi eu răspund pentru

consecinţe;- nimeni cu nimic nu îmi este dator.

3. Comportament încrezut:- dobândirea <! aprinderilor comportamentului demn;- a ruga;- a refuza;- a primi refu 7,ul străin;- a îndrepta energia furiei spre un curs constructiv.

Exerciţiul 3 „Valiza'Obiectiv: De a se împărtăşi cu sentimentele, de a-şi lua rămas

bun.Durata: 10-15 minute.Desfăşurarea: Conducătorul: Vine despărţirea. Trebuie să ajutăm persoana

de a-şi continua viaţa, să-i adunăm valiza într-un drum lung! (Fiecărui participant i se anexează o foaie pe care se scriu urările colegilor).

Ritualul încheierii şedinţelor. Participanţii pe rând se împart cu retrăirile şi impresiile primite de la şedinţele de training.

131

personalităţii. Art-trapia în grup propune nu numai colaborarea cu alţi participanţi dar şi lucrări artistice independente, influenţează pozitiv la dinamica procesului corecţional. Art-terapia în grup are drept scop anumite schimbări în sfera cognitivă, emoţională şi comportamentală al participanţilor grupului.

Există câteva variante de grupe art-terapeutice:- studiu - grup deschis;- grup analitic închis; grup

orientat tematic.

Etapele desfăşurării şedinţefor de psihocorecţieA

In cadrul şedinţelor art-terapeutice de iniţiere se utilizează introducerea în activitatea efectuată. Se explică, caracterul şedinţelor, sarcinele şi scopul propuse

de psiholog. Se indică, că art-terapia nu este o creare a operelor de artă, că importanţa majoră o are sinceritatea în exprimarea emoţiilor sale, stilul individual de autoexprimare, că participanţii pot să se comporte natural şi să facă din diferite materiale tot ce doresc ei în context cu tema aleasă.

Urmează tehnicile de înviorare şi relaxare, care sunt foarte importante în diminuarea blocajelor spre inconştient. De asemenea sunt utilizate şi tehnici de

familiarizare cu materialul artistic (vopselele şi culorile obţinute din amestecul lor, hârtie, lut etc), ceea ce permite depăşirea neâncrederii şi stângăciei, ce poate apărea.

Urmează tehnicile ce presupun realizarea unui produs după concept. In fiecare activitate se alege tema şi materialul necesar. Cu toate că, aceste metode presupun o activitate spontană a clientului, ele includ şi orientări tematice. Psihologul le propune la alegere o temă sau câteva, orientânduse la componenţa grupului. Pentru copiii ce au anumite tulburări comportamentale şi emoţionale se folosesc teme ce permit exprimarea şi cercetarea emoţiilor puternice şi a comportamentului habitual: „Viaţa pe o insulă pustie", „Lumea acvatică", „Djungla", „Familia". In unele cazuri temele sunt propuse de însăşi participanţii grupei după o discuţie ce permite detrminarea celor mai actuale şi comune probleme. După alegerea temei se trece la desfăşurarea lucrării.

La etapa fina.ă se verbalizează senzaţiile trăite în timpul creării lucrărilor sale. Nu este o descriere simplă a celor reprezentate, ci o exteriorizare a senzaţiilor, asociaţiilor, gândurilor trăite în momentul creării. In fine, de psiholog se fac comentarii vis-a-vis de lucrul îndeplinit, rezultatele şi comportamentul participanţilor.

Procedeele de art-terapie

1. Desenul liberAtunci când nu este propusă o tematică. Este utilizat la începutul şedinţelor

art-terapiei, când membrii grupei nu se cunosc prea bine, când se face cunoştinţă cu materialele artistice. Are loc desenarea şi verbalizarea senzaţiilor2. Exersarea cu culori

134

Folosind o culoare, încercaţi să desenaţi diferite forme şi linii, să cercetaţi importanţa ei semantică.3. Alegeţi două culori: 1 - care vă este cea mai simpatică; a 2-a - nu vă place

cel mai mult. Creaţi cu ajutorul lor o imagine.4. Formaţi 2 desene: unul din culorile ce vă plac, altul - din culorile ce nu vă

plac. La sfârşit comparaţi-le.5. Mâna dreapta şi stângă. Alegeţi culori diferite pentru mâna dreaptă şi

stângă. închizând ochii, desenaţi mâzgăleli cu ambele mîini. Apoi deschideţi ochii, formaţi imagini pe baza acestor mâzgăleli.

6. Desenul pe hârtie udăUmeziţi hâr ia şi folosind vopseaua solubilă în apă, aplicaţi periuţa, stropiţi

îârtia. Atrageţi atenţie la amestecul culorilor şi senzaţiilor Dvs. legate de aceasta.7. Amprenta

Folosind obiecte cu relief neregulat. Pentru prepararea amprentelor plasaţi obiecte găsite în natură. Pentru a crea o compoziţie de amprente, lucraţi individual sau în grup pe o coală de hârtie mare.8. Lucrul cu obiectele găsite.

Luaţi obiecte din mediul încojurător - flori, pietre, frunze, nisip etc... şi încercaţi să creaţi o imagine sau sculptură.

135

136

De asemenea s-a constatat că fricile pot fi clasificate după factorii ce o generează, în:

* Frici sugerate - apărute în procesul comunicării cu părinţii şi semenii.* Frici condiţionate de personalităţi- izvorâte din imaginaţia

preadolescentului.* Fricile situative - apărute drept consecinţă a spaimei.

Etapele de înlăturare a fricilor

I.Etapa stimulării afective a elevului, ridicarea tonusului psihic. La această etapă se scot interdicţiile de a-şi exprima agresia, stările emoţionale intense pot fi provocate de psiholog. Sânt incluse însărcinări urmate de strigăte, acţiuni bruşte. Se includ exerciţii în care copiii intră în contact direct, se împing, aruncă ceva, rup. Este folosit mecanismul spontan de luptă cu fricile, ce constă din 2 stadii: copilul conştientizează obiectul fricii, şi apoi nimiceşte sau îl transformă în obiecte de care nu se teme.

II. Etapa actualizării fricilor. Se crează elevilor posibilităţi pentru manifestarea propriei frici (verbal sau non-verbal) cu ajutorul diferitor metodici. E de dorit să dăm nume obiectelor fricii, deoarece recunoaşterea după nume înseamnă că obiectul acesta devine al său, apropiat.

III. Etapa corecţională a fricilor trebuie să-1 ajute pe minor să găsească posibilitate de a nimici simbolifc obiectul sau situaţia înspăimântătoare, transformarea lor. Nimicirii fricii îi atribuim un sens social pozitiv, orientînd-o la un ideal, erou. Pentru nimicirea obiectului fricii copilul trebuie să înfrunte pericolul, să-şi mobilizeze voinţa, să manifeste activism. Mijloacele transformării obiectului fricii le putem împărţi în 2 grupe:

♦ identificarea cu obiectul fricii♦ distanţarea de la el.

1. Identificarea copilului cu obiectul fricii presupune includerea obiectului fricii în lumea internă a lui, astfel obţinând posibilitatea de a controla obiectul, ce-1 face în final mai puţin groaznic. 2. Distanţarea obiectului fricii poate fi obţinută prin mai multe procedee: dramatizarea - amplasarea obiectului fricii în rol neobişnuit; grotesc - mărirea

h

138

nivelului fricii în aşa măsură ca obiectul să devină ridicol; prin crearea situaţiilor în care este necesar să-1 compătimim pe eroul groaznic.

IV. Etapa orientată la întărirea „eu'Mui propriu. Acest lucru este necesar pentru stimularea posibilităţilor proprii, pentru înfruntarea situaţiilor stresante.

Sunt binevenite procedeele din art-terapie, deoarece acestea oferă elevilor posibilităţi adăugătoare pentru exprimarea non-verbală (în majoritatea cazurilor ei cu greu verbalizează problemele sale). Art-terapia este folosită ca un remediu de conştientizare a realităţii, a relaţiilor cu ea. Arta este orientată la problemele actuale, reflectă realul „eu", situaţii realiste. Ea îl impune pe elev să înfrunte problema, şi deci s-o rezolve - ocupând o poziţie activă: creând. Obiectivată în produsul creaţiei, ea are scopul să fie înţeleasă de cei din jur, şi deci este mai accesibilă pentru percepere şi analiză. De asemenea este un remediu pentru dezvoltarea independenţei: creând, copilul rămâne unul la unul cu gândurile sale, mai bine se cunoaşte pe sine şi se orientează în emoţiile şi trăirile sale. în art-terapie accentul principal se pune pe procesul creării şi simbolismul produsului final; calitatea produsului creaţiei nu are însemnătate terapeutică.

Caracteristicile temporale.Programa este prevăzută pentru 10 şedinţe câte 1-1.5 ore, care se recomandă

să fie petrecute de 2 ori pe săptămână. Caracteristicele cantitative şi calitative a grupului:* Selecţia grupului în dependenţă de problemă.* Numărul optim de subiecţi în grupă de 6-12 participanţi.* Localul să corespundă standardelor.* Includerea în grup în dependenţă de vârstă 11 ani (+/-1,5 ani).

Şedinţa I

Scopul:♦ autoc inoaşterea şi cunoaşterea reciprocă.♦ colec'area informaţiei. Ritualul încep i-rii

şedinţelor.

139

(Anexa 1)

Exerciţiul 2 „Frica: mimica şi pantomimica" Obiectiv: stimularea afectivă a grupului. Durata: lOmin.Desfăşurarea: conducătorul propune participanţilor să îndeplinească

însărcinările: Ne-am strâns în ghem, am încremenit. Am ridicat în sus sprâncenele. Am deschis larg ochii. Ne temem să respirăm şi să ne mişcăm. Am deschis gura. Am tras capul în umeri.Cu mâinile ne sprijinim de scaun, de parcă ne temem să cădem jos.Tremurăm.Un cuvânt nu putem spune.

Apoi conducătorul propune întrebările pentru discuţie: ,când îti este frică?" „de ce îţi este frică?», „te-ai speriat cândva?», krfcSn îşi expun experienţa proprie. *

Exerciţiul 3 „Desenează frica ta"Qbiectiv: actualizarea şi conştientizarea obiectului fricii Durata: 20nun.Materiale: ci îioane colorate, foi, radieră. Desfăşurare i:

conducătorul propune participanţilor să deseneze ceea, de ce se tem • - aşa cum vede şi doreşte fiecare. După finalizarea desenului, il rugăm pe participant să-1 întituleze.

Tristeţe Fericire Ofensă Frică

Mâhnire Bucurie Iritare Nelinişte

Confuzie Plăcere Plictiseală ÎncordareTristeţe Veselie Scos din sărite îngrijorare

Supunere destinului

Satisfacţie îngrijorare Panică

Dezamăgire Linişte Repulsie SensibilitateNemulţumire Mirare Pisălogeală AlarmăApatie Uşurare Ofensă Şoc

Jignire încredere Mânie PericolDepresie Zâmbet Minciună FricăEpuizare Exaltare Detestare Speriat

Istoveală Emoţionalitate Spirit războinic încremenit de frică

Deprimare "In al 7 cer de fericire" "A fierbe de furie" TerorizatNefericire Optimism FurieGreutate Entuziasm

Ghinion Dorinţă

Ruşine Fericireîmpovărare PasiuneUmilinţă EnergieDisperare AgerimeDurere

142

Exerciţiul 4 „Aici şi acum"

Qbiectivul: identificarea cu obiectul fricii, scăderea tensiunii emoţionale.

Durata: 30min.

Desfăşurarea: conducătorul strânge desenele şi le propune participanţilor să se aşeze în semicerc. După aceasta conducătorul prezintă câte un desen şi-1 roagă pe autorul lui să povestească despre cele reprezentate. Apoi conducătorul îl întreabă pe participant- Aici şi acum, când te uiţi la desenul tău, ţi-i frică sau nu? Dacă da, de ce anume?" Acest procedeu se repetă pentru toţi participanţii.

Exerciţiul 5 „Copacul bătut de vânt"Obiectiv: a favoriza încrederea în sine şi între participanţii grupei A

depăşi fncile. r 'Durata: 15min.Desfăşurare: participanţii formează un cerc, întinzând mâinile cu

palmele înainte. Se alege un participant drept „copac". El trece în centrul cercului cu ochii legaţi. Conducătorul zice însărcinarea „copacului : „Nu ridica picioarele de la podea şi cazi înapoi". Ceilalţi

143

Materiale: foi, creioane colorate, radieră.Desfăşurarea: fiecărui participant se propune o foaie şi instrucţiunea; „Desenaţi

pe foaia dată două persoane: în partea stângă - o persoană fricoasă, iar în partea dreaptă - una curajoasă."

După finisarea desenelor, conducătorul propune întrebările: „ce aţi simţit când aţi desenat prima persoană? Iar a doua? Prin ce diferă unul de altul? Care persoană v-ar plăcea mai mult?".

Exerciţiul 3 „Numeşte emoţia"Obiectiv: elucidarea particularităţilor individuale ale fricii. Dezvoltarea

încrederii în forţele proprii. Durata: 15min. Materiale: minge de cauciuc.Desfăşurarea: transmiţând mingea de la unul la altul, fiecare participant

trebuie să numească câte o calitate, ce nu-i permite să fie curajos. Apoi mingea se transmite în direcţie opusă şi participanţii trebuie să numească calităţi, care-1 ajută pe om să fie curajos.

Exerciţiul 4 „Măştile groaznice"Obiectiv: identificarea cu obiectul fricii şi dramatizarea lui. Durata: 40min.

«

Materiale: foi, acuarelă, pensule, pernuţe. Desfăşurarea: la prima etapă participanţii pe rând confecţionează măşti înspăimântătoare prin intermediul foilor şi acuarelei.

La a doua etapă participanţii pe rând îmbracă masca pregătită şi sperie pe ceilalţi cât mai tare. Apoi conducătorul îmbracă masca groaznică şi-i sperie pe participanţi. Participanţii trebuie să se apere şi să încerce să- 1 învingă cu ajutorul pernuţelor. Putem complica jocul, propunându-le să-1 compătimească pe cel învins, iar apoi să se împrietenească.

Exerciţiul 5 „Ploiţa"Obiectiv: dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Durata: lOmin.

Desfăşurarea: participanţii sunt aranjaţi în cerc, stând în picioare cu ochii închişi. Conducătorul transmite în cerc diferite semnale care sunt preluate de ceilalţi participanţi şi transmise mai departe. Exemp u de semnale: bătăi din palme, mers pe loc, etc.

Şedinţa V Scopul general:

autocunoaştere.

Exerciţiul 1 „Oc helarii"Obiectiv: p< rcepe părerea celorlalţi şi cum o altă postură poate

schimba părerea îoastră. Durata: 15min.

146

Materiale: opt rame de ochelari uzaţi fără lentile. Desfăşurarea: participanţii trebuie să se concentreze pentru a percepe realitatea prin intermediul unor ochelari. Conducătorul explică „Aceştea sunt ochelarii nesiguranţei. Când purtaţi aceşti ochelari deveniţi foarte neîncrezuţi. Cine vrea să privească prin ei, pentru a spune ce crede de, pre noi?». După un timp sunt prezentaţi alţi ochelari fiecare avand o al ă prismă (încredere, făcătorul de rău, toţi mă iubesc nimeni nu mă acc eptă, frică, etc.)

rolul dat" fl6Care parti0ipant poate să exPrime cum s"a simţit, jucând

Exerciţiul 2 „Trei întrebări şi trei răspunsuri"

. Qfeififiîtei perceperea adecvată a propriei persoane; cooperarea in grup.> Durata: 40min Materiale: foi, creioane colorate, radieră. Desfăşurare:

participanţii se împart în 2-3 grupe a câte 4 persoane instrucţiune:, „desenează pe o parte a foii cum te simţi la momentul actual Te strădui să nu foloseşti toată foaia, lasă loc pentru completare. Se dau pentru îndeplinire 5min. Apoi se semnează foaia şi se transmite vecinului din dreapta.

147

Exerciţiul 4 „Palma"

Materiale: foi, creioane, foarfece. Obiectiv: observarea dinamicului grupului. Durata: 15min.Desfăşurarea: fiecare membru al grupului îşi conturează mâna sa şi o

colorează după dorinţă. După aceasta, mâna este decupată şi aranjată pe o coală de hârtie împreună cu palmele celorlalţi participanţi.

Discuţia: vă place cum a-ţi aranjat palmele Dv? ce schimbări aţi face? Cum a-ţi apropia sau îndepărta palmele?

Exerciţiul 5 „Zâmbetul"Obiectiv : reglarea emoţională, ridicarea nivelului de autocontrol, întărirea

încrederii în forţele proprii. Durata: 5min.Desfăşurarea: participanţii sunt împărţiţi câte 2, în fiecare pereche unul se

străduie să-1 facă să zâmbească pe celălalt. Peste l-2min. se schimbă cu rolurile.

Şedinţa VII

Scopul general: dezvoltarea încrederii în forţele proprii, curajului.

Exerciţiul 1 „Plimbarea pe cărăruşe"Obiectiv: realizarea relaxării emoţionale. Durata: 5min.Desfăşurarea: toţi participanţii se aranjează într-o coloană, unul după altul,

imaginându-şi că merg pe o cărăruşă. Conducătorul trece obstacolele imaginative: traversează o poiană, sare peste băltoace, merge pe o cărăruşa, traversează râul pe o punte îngustă.

Exerciţiul 2 Colajul „Cum aş dori să fiu"Obiectiv: dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Durata: 30min.

Materiale: foi, creioane, foarfece, clei, ziare, reviste. Desfăşurarea: în partea de sus a foii participanţii scriu: „Cum aş dori să fiu". Participanţii vor tăia

fotografiile, cuvintele, desenele şi frazele despre ei, despre viitorul lor. Toate aceste lucruri trebuie să fie lipite împreună, formând un colaj. Participanţii

prezintă colajele sale grupului.întrebările puse de conducător: „Cum va arăta? Cum se va simţi? Ce relaţii

va avea cu ceilalţi?" în fine fiecare participant trebuie să-şi formuleze pentru sine ce trebuie să facă ca să devină aşa, cum doreşte el.

Exerciţiul 3 „Ziua de naştere"Obiectiv: mărirea nivelului de încredere în sine. Durata: 30min.Desfăşurarea: participanţii sunt aranjaţi în semicerc. Onomasticul stă în

faţa lor. Scopul participanţilor să-i dăruiască cadouri, care i-ar facilita viaţa.

150

Cadourile se cadonează numai prin mimică şi pantomimică. Onomasticul trebuie să ghicească cadoul.

La sfârşit se propune o discuţie: „Ce cadou cel mai mult ţi-a plăcut? Cum te-ai simţit când a-i primit cadoul?"

Exerciţiul 4 „Cucoşii"Obiectiv: dezvoltarea curajului. Durata: lOmin.Desfăşurarea: participanţii se grupează câte doi şi se întorc cu faţa unul la

altul. Sărind pe un picior, se lovesc unul pe altul cu palma în palmă până c ind unul din ei pune şi celălalt picior jos.

Exerciţiul 5 „Pisica şi şoricelul"Obiectiv: i. crea o atmosferă liberă în grup. Durata: lCmin.Desfăşurarea: participanţii vor crea un cerc ţinându-se de mâini. Intre ei

trebuie să fie destul spaţiu pentru ca să treacă o persoană. Doi doritori vor juca rolul de pisică şi şoarece. Şoarecele stă în centrul cercului, iar pisica în afară. Şoarecele începe să alerge în formă de zigzag prin

151

3. participant - anunţă ce va urma peste o săptămână.4. participant - anunţă ce va urma peste o lună.5. participant - anunţă ce va urma la sfârşitul vieţii.

După discutarea problemei, trebuie sau să ne dezicem de la hotărâre, sau să ne afirmăm complet.

Şedinţa iX

Scopul general: utilizarea experienţei acumulate.

Exerciţiul 1. „Maşina de spălat automobile " Obiectiv: a favoriza afirmarea fi,căruia. Durata: lOmin.Desfăşurarea: grupul formează 2 şiruri care se situiază unul în faţa

altuia. Fiecare pereche se transformă într-o porţiune a unui aparat de spălat automobile, făcând mişcările corespunzătoare. Mâinile mângâie, freacă şi lovesc uşurel „automobilul" - o persoană ce trece prin tunel. După ce a fost «spălat», trece înapoi şi altă persoană merge printre rânduri. Jocul se termină când toate "automobilele" (persoanele) au fost spălate.

Exerciţiul 2. „Consiliul"Obiectiv: conştientizarea părţilor negative şi pozitive ale fricii. Durata: 20min.Desfăşurarea: conducătorul propune întrebările pentru discuţie: „Cum

credeţi, am putea noi să trăim fără frică? Ce s-ar întâmpla cu omul dacă ar dispărea frica? " Participanţii îşi spun părerile în centrul consiliului.

Exerciţiul 3. „Conducătorul" Obiectiv: cooperarea în grup. Durata: 15min.Desfăşurarea: unui participant se leagă ochii, se aranjează câteva

scaune, apoi alt participant - „conducătorul" comentează cum să meargă cu ochii legaţi printre scaune.

Comenzile: la stânga 2 paşi, la dreapta, la stânga, împrejur.Exerciţiu! 4. „Desene străine"

^^mobilizarea emoţională, actualizarea fricii.

Datarea: conducătorul le arată participanţilor - specialist,'"îrftrebă r" a^or C0Pii> propunându-le să răspundă la mmăto^eîntrebări: „de ce se temeau aceşti copii? Cum am putea acum să-ia^tăm?"

Exerciţiul 5. „Peretele"Obiectiv: a stimula încrederea în sine şi în grup Durata: 20min. & P '

QemmmM participanţii se plasează la 2 metri de la obstacol formând un rând, la distanţă mică unul de altul (pentm a acoperi S

ffîSZ^F":-* VoIuntarul e d u s °de grup (cu ochit închişi) şi trebuie să alerge cu viteză mare sore

154

Şedinţa X

Scopul: ridicarea nivelului autoaprecierii.Exerciţiul 1. „3 aut. .portrete"

Obiectiv: autoc moaşterea, autoaprecierea Durata: 30min.Materialei foi, ;reioane colorate, radieră

timn^fSfrP partidpanţil0r se oferă toate lucrările făcute în timpul şedinţelor ş. se propune să deseneze cum ei văd toate schimbările ce au avut loc. 0 te

Imţamtiunea: „îndepliniţi 3 autoportrete: 1) Dvs - până la trening; 2) Dvs. - în timpul treningului; 3) Dvs. - acum ? Urmează să observe schimbările sale.

Exerciţiul 2. „Cel rr ai - cel mai" Obiectiv: autoc moaştere. Durata: 15min.

- dezorganizări în activitate- stare de încordare şi nelinişte permanentă înstrăinare şi izolare

socială, negativizm- productivitate intelectuală joasă

emotivitate mărită şi labilă- tulburări de concentrare a atentiei

»

- dezadaptare, comportament inadecvat.Afectarea multiplă a personalităţii bâlbâitului impune o atitudine

complecsă faţă de terapia vorbirii copilului.Problematica comunicării a constituit o preocupare constantă în

psihopedagogie. Importanţă are relaţia dintre limbaj, personalitate şi comportament. Comunicarea verbală este dominantă în raport cu alte forme de comunicare. Ea facilitează, cel mai adecvat, exprimarea stărilor interioare proprii, a gândurilor, sentimentelor, atitudinilor, a modului de a fi şi de a reacţiona.

Dereglarea limbajului oral într-un mod sau altul, împiedică declanşarea unei comunicări normale, eficiente, benefice pentru personalitate. în deosebi, aşa complicaţii apar în cazul tulburărilor de ritm şi fluenţă. Cea mai des întâlnită este bâlbâiala.

Bâlbâiala este o tulburare a vorbirii care constă în funcţionarea defectuoasă a reglajului verbal, în dezordihi ale pronunţiei, repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme, omisiuni urmate de dificultăţi în articularea unor cuvinte (C.Stănică, E.Vrăşnaş, 1994).

Ea se manifestă prin: repetarea unor silabe sau sunete la începutul sau mijlocul cuvântului, prezentarea unor pauze între acestea, prin repetarea cuvintelor, prin apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive (E.Verza, 1997).

XII.2. Formele clinice, caracteristica lor.

155

Bâlbâiala se manifestă prin câteva forme clinice:- bâlbâiala clonică - se manifestă prin repetarea explozivă,involuntară a sunetelor sau silabelor.

- balbaiala tonică - se manifestă prin întreruperea sau blocareacursului vorbirii printr-o încordare, spasm, ce poate dura maimult sau mai puţin. Spasmele apar în deosebi la începutul enunţului verbal.- bâlbâiala clonico-tonică - sunt prezente ambele caracteristici, dar predomină cele clonice.- bâlbâia: a tonico-clonică - predomină cea tonică.

Forma mixt; este mai complexă, deoarece sunt prezentecaracteristicile prii nelor două, cu predominarea unei din ele.

In situaţia când bâlbâiala e conştientizată de logopat, acesta o trăieşte ca pe o dramă interioară, ceea ce poate transforma bâlbâiala în logonevroză. Aceasta e deosebit de rezistentă la corecţie şi afectează întreaga personalitate a subiectului. Ea are o simptomatologie mai complexă. In şcoală, copiii care sunt ignoraţi de colegi, pentru dificultăţile ce le au sau, sunt traumatizaţi de neântelegerea profesorului conştientizează handicapul cu care se confruntă. Problema se agravează' influenţându-1 în ansamblu pe individ.

Ca urmare se instalează logonevroză şi logopatul pe lângă dificultăţile de vorbire devine anxios, temător, neâncrezut, suspicios negativist, nesociabil şi necooperat în activitate. Aceasta are efecte negative asupra randamentului şcolar (E.Verza, 1997).

Pe lângă caracteristicile menţionate mai sus', la bâlbâit apar sunete sau silabe parazitare ce sunt intercalate în vorbire. în cazul adolescenţilor şi adulţilor se observă prezenţa unor şiretlicuri prin folosirea pauzelor exagerate în vorbire. Spasmele de la nivelul aparatului fonoarticulator sunt însoţite de mişcări uşoare ale buzelor încordări ale feţei şi chiar a întregului corp. Gesticulaţii de prisos' sau, dimpotrivă, o rigiditate exagerată, o inhibiţie a întregului corp '

Apar şi o serie de reacţii secundare ca efect al încordării şi suprasolicitării nervoase. Printre acestea sunt manifestările neurovegetative, schimbarea culorii feţei, transpiraţie, tulburări de somn creşte agitaţia şi neivozitatea, respiraţia devine scurtă şi întreruptă se vorbeşte în timpul ii ispirului, ceea ce complică şi mai mult bâlbâiala

156

Amănunţit se stabileşte apariţia şi declanşarea bâlbâielii:- când au apărut primele simptome;- cum se manifestă;- ce cauze au putut-o declanşa;- cum se manifesta bâlbâiala, ce manifestări adiţionale au observat

părinţii (grimase, ticuri, gesticulaţii); nedezvoltări a limbajului - neajunsuri verbale, cuvinte, sunete în plus, pronunţia la inspiraţie a sunetelor separate şi cuvintelor;

- cum se manifestă bâlbâiala în dependenţă de mediu: persoane, activitate;

- cum vorbeşte copilul când e singur (jucându-se cu jucăriile sale);- ce predispune perioadele de îmbunătăţire sau înrăutăţire a vorbirii;- ce atitudine are copilul faţă de defectul său (indiferent, îl observă şi

retrăieşte, se intimidează, îl ascunde, se teme să vorbească);- comportamentul verbal la şcoală.S-au adresat părinţii după ajutor la specialişti: unde, când, ce a fost

recomandat, ce rezultate sunt.

După colectarea anamnezei petrece studierea copilului: limbajul, comportamentul, sfera emoţională, procesele psihice.

Pentru studierea vorbirii se folosesc tablouri, cărţi cu poezii, poveşti, jocuri, caiet, pix.

Etapele convorbirii cu copilul bâlbâit:1. pronunţia numelui, prenumelui său, vârsta, clasa, numele membrilor

familiei;2. denumirea unor tablouri, generalizarea lor;3. descrierea acţiunii de pe tablou;4. descrierea unui obiect de pe tablou sau din imaginaţie;5. stabilirea părţilor dreapta-stânga la obiectul din faţă,'la persoana vizavi, la

sine, la obiectul din foaie;6. compunerea unei povestiri, repovestirea celor auzite;7. ordonarea tablourilor în serie, povestirea acţiunii prezente-8. citirea unui te-t şi povestirea lui;9. recitarea unei poezii;10. scrierea unui text dictat;11. compunerea urnii tablou din elemente, cu descrierea lui Pe parcursul

acestor etape se atenţionează:- tipul repetărilor şi blocajelor;- locul apariţiei spazmelor;- când se manifestă mai accentuat bâlbâiala: în timpul vorbirii

coerente, răspunsului la întrebare, citirea unui text, recitarea unei poezii...- starea vorbirii independente şi concomitente-- apariţia spasmelor în dependenţă de pronunţia unei fraze simple

sau compuse, cuvinte sau sunete separate;- depind oare spasmele verbale de tonalitatea vorbirii - se propune

copilului să vorbească încet, tare şi în şoaptă;- prezenţa dereglărilor adiţionale verbale şi motore: sunetele şi

cuvintele de prisos, pronunţia sunetelor, cuvintelor, propoziţiilor la tnspirare, pronunţia incorectă a sunetelor vorbirii, insuficienţa vocabularului ş, structurii gramaticale, tempoul, ticuri, mişcări suplimentare. Mişcări generale încordate sau superactive, haotice discoordonate; ' '

- utilizarea diferitor forme de vorbire: dialog, monolog, poezie-- caracteristica citit-scrisului: la citire - prezenţa repetărilor de

silabe cuvinte, omite cuvintele dificile sau le modifică după posibilităţile de pronunţie. încordare în timpul cititului. Perceperea - textului citit. La scris - repetiţii ale unor litere, silabe, omisiuni şi inversiuni, presiuni exagerate; prelungiri ale legăturilor dintre litere care dezintegrează caracterul unitar al scrisului.

- orientarea în părţile stânga - dreapta. Prezenţa stângăciei. Conform unor ţ tudii frecvenţa bâlbâielii este mai mare în rândul

stangacilor. Lateraluarea cerebrală dreaptă, ce este specifică pentru

162

stangaci, implică di Acuităţi de natură funcţională care pot duce la apariţia unor handicapuri de limbaj.

163

Este important ca reeducarea ritmului să se realizeze prin sincronizarea respiraţiei (se reaminteşte despre inspiraţie suficientă şi exprimare la expiraţie), mişcării mâinii (palma mâinii se mişcă în dreapta apoi în stânga, la fiecare mişcare pronunţând un cuvânt monosilabic, sau o silabă a cuvântului polisilabic; mâna se mişcă într- un tempou moderat), şi pronunţiei cuvântului (sintagmei). Exerciţiile se execută într-un ritm lin, continuu, nu sincopat. Pentru fiecare etapă bâlbâitul repetă simultan şi succesiv după logoped. In final se cerepronunţia independentă.

Efectiv în reeducarea respiraţiei, ritmului şi fluenţei vorbirii este citirea cântată. Materialul verbal care va fi citit, se prelucrează, marcându-se pauzele pentru inspiraţie. Pe parcurs copilul singur, vizual, stabileşte pauzele necesare. Pentru citit se propun texte mici, cu un conţinut bine definit. La început se cântă cuvintele, apoi treptat se trece la o citire cursivă, lentă, unind literele în cuvânt lin, litera precedentă incluzându-se în următoarea.

Apoi se povestesc cele citite - după întrebările puse sau independent. De la copii se cere o inspiraţie adâncă înaintea fiecărei sintagme, un tempou moderat, pauze pentru respiraţie incluse pe parcurs.

Enunţuri expresive - povestirea celor citite, povestiri cât mai lungi şi redări cât mai perfecte. în reeducarea vorbirii se pot folosi diverse modele expresive. Aceeaşi propoziţie poate fi folosită pentru exersarea intensităţilor diferite, a accentelor, a interogaţiei, a exclamării, a constatării, etc. Aceste exerciţii permit ca preocuparea copilului să fie deplasată de la pronunţie spre expresivitatea limbajului.

Copilului se propun modalităţi pentru formarea propoziţiilor:- ordonarea unei serii de tablouri, povestirea după ele;- discuţii despre timpul petrecut la şcoală, acasă, în curte...- convorbiri pe teme interesante adolescentului.Psihoterapia - baza tratamentului bâlbâielii. Cu ajutorul ei se înlătură

teama de a vorbi, sensibilitatea exagerată, sentimentul de inferioritate. E necesar ca copilul să fie convins că poată vorbi ca oricare altul, dacă-şi organizează corect vorbirea.

Psihoterapia poate fi:- directă - prin influenţa nemijlocită cu ajutorul cuvântului;- indirectă - prin modificarea condiţiilor de existenţă şi crearea unor

condiţii pozitive.Tehnica psihoterapieia) Sugestia în stare de veghe. Se sugerează copilului că poate vorbi bine.

Se petrece sugestia într-o ambianţă de linişte şi calm. Personalitatea logopedului trebuie să aibă influenţă totală şi profundă asupra copilului. Se restabileşte înci îderea în forţele proprii prin crearea condiţiilor obţinerii succesului şi evidenţierea cu tact a momentelor de reuşită.

b) Relaxarea urmăreşte eliminarea stărilor de stres. Ea constă în-* exerciţii de contrai tare musculară (la nivelul organelor fonatoare), nervoasă şi psihică. Exerciţiile de relaxare au ca efect: controlul emotivităţii, descreşterea anxietăţii. Condiţiile pentru realizarea relaxării: voce monotonă, joasă; comenzi repetate, clare, scurte, pozitive. Exerciţiile de relaxare se pot realiza: pe un fond muzical liniştit; pe fondul unor imagini, peisaje sau flori (fără prezenţa omului).

c) Consultaţia membrilor familiei se petrece în formă de discuţii cu fiecare membru, acordând atenţie la:

captarea încre< lerii şi posibilitatea de influenţă asupra familiei; rezolvarea con flictelor părinţi-copil; ameliorarea situaţiilor stresante;descrierea mediului favorabil copilului bâlbâit (mediu calm, lipsa: certurilor, ţipetelor, pedepselor, vizionarea emisiunilor stresante, ascultarea muzicii cu o intensitate mărită, exagerat de ritmică); a explica familiei necesitatea manifestării răbdării în ascultarea copilului bâlbâit, să evite observaţiile negative privind modul de exprimare a copilului;

166

să simuleze neatenţie la modul cum vorbesc copiii, neaccentuând exprimarea incorectă a lor;familia va oferi un model de vorbire calmă, lentă, poate chiar şi încetinită, bine intonată cu respectarea pauzelor între propoziţii, enunţuri;

167

în fiecare zi - tot timpul şi oriunde La lecţii, la joacă. Accentuat, tare, corect vorbim Niciodată noi nu ne grăbim.»

La ultimile 3 activităţi se anexează următoarele enunţuri: «Pauzele noi le urmărim (2) Accentul noi îl evidenţiem (2) Uşor noi vorbim! Şi nu dorim să ne grăbim! E plăcut, e liniştit Să vorbim şi să fim înţeleşi».

La activitatea de încheiere se petrece o discuţie cu logopatul: «Activităţile noastre s-au finisat. Acum ştiţi că vorbiţi uşor, când nu sunteţi încordaţi. Vorbiţi tot timpul liber, aşa ca la activităţi. Dacă simţiţi că nu se primeşte un cuvânt - nu vă neliniştiţi, opriţi-vă, relaxaţi- vă, inspiraţi încet adânc şi continuaţi să vorbiţi lin, clar, neâncordat... Ţineţi minte mereu (se pronunţă împreună cu copilul): Vorbim tot timpul frumos îndrăzneţ şi nerapid. Clar, frumos pronunţăm Fiindcă noi nu ne grăbim».

Apoi logopedul propune copiilor să pronunţe acele exprimări a vorbirii corecte, pe care le ţine minte (din textul relaxării).

Un alt moment important în terapia bâlbâielii sunt exerciţiile relaxante, ce au ca scop relaxarea muşchilor mâinilor, picioarelor, corpului, gâtului şi abdomenului. (G.A. Volcova, 1985).

Relaxarea se face în contrast cu încordarea, pentru a deosebi aceste două stări, a percepe plăcerea de a fi relaxat şi de a vorbi. Exerciţiile se fac în poziţia aşezat pe scaun. Fiecare exerciţiu se face în tempou moderat, se repetă de 3 ori. La începutul activităţilor se propune un exerciţiu. La celelalte se adaugă câte unul nou şi se repetă cele precedente. în final, la activitate se petrec toate exerciţiile în complex.

Exerciţiile pro duse'.1. «Pumnişori i» - ne aşezăm mai aproape de marginea scaunului,

spinarea e lipită de speteaza scaunului. Mâinile se aranjează pe genunchi, picioarele puţin distanţate, tălpile sunt lipite de podea. Strângem degetele mânii în pumn, puternic. Mâinile sunt pe genunchi. Strângem aşa ca să se înălbească falangele. Ne-am încordat puternic. Nu ne simţim bine. Este neplăcut. Mâinile au obosit. Nu mai strângem degetele. Le îndreptăm. Mâinile s-au relaxat. Se odihnesc. Ne simţim uşor, plăcut, relaxat. Se odihnesc. Ne simţim uşor, plăcut.

2. «Cerbii» - ne aşezăm la fel. Ne imaginăm că suntem cerbi. Iată aşa coarne are cerbul. Ridică şi tu, mâinile la fel, încrucişindu-le. încordăm mâinile - ele sunt tari ca coarnele cerbului. încordarea este neplăcută. Coborâm repede mâinile, le scăpăm pe braţe. Relaxăm mâinile. Se odihnesc.

De fiecare dată accentuăm copilului starea încordării şi relaxării. Evidenţiem că în timpul vorbirii e necesar să fim relaxaţi. Ne simţim bine când mâinile sunt libere, relaxate.

3. «Spiralele dansatoare» - ne imaginăm că picioarele noastre sunt situate pe nişte spirale ce ne împing puternic de jos. Ne împing aşa că degeţelele se ridică sus, iar călcâiele sunt lipite de podea. Ne simţim incomod, picioarele se ridică puternic în sus. Suntem încordaţi. Apoi ne relaxăm şi lipim picioarele de podea. Nu ne mai deranjează spiralele, ne simţim bine. Repetăm exerciţiul de trei ori, de fiecare dată accentuând plăcerea relaxării.

4. «Ne bronză im la soare» - imaginaţi-vă că suntem la plajă, picioarele noastre se bronzează - suntem aşezaţi pe scaun, ne spriginim cu mâinile şi ridicăm picioarele în sus, paralel podelei. Ţinem picioarele în aşa poziţie, numărând până la cinci. Picioarele sunt încordate, nu ne sir iţim bine. Acum le coborâm, ne-am relaxat, ne simţim bine. Exerciţiul se repetă de trei ori.

5. «Ridicăm greutatea» - ne vom ocupa cu sportul. Ne ridicăm şi ne imaginăm că i vem de ridicat o greutate. Ne aplecăm, o luăm, strângem pumnişorii şi lent o ridicăm în sus - mâinile se ridică lent

170

5. Psihoterapia - relaxarea, utilizând textul «Visul fermecător», partea întâi.

6. Sugestia - se sugerează copilului că el poate vorbi bine, că se va primi foarte bine dacă se va strădui la activităţi, dacă va îndeplini cu dorinţă însărcinările date, dacă îşi va aminti tot timpul de indicaţiile noastre.

7. Terapia ocupaţională - construirea unui desen din elemente separate. Pe parcursul lucrului copilul se instruieşte, că e necesar să pronunţe verbal fiecare acţiune a sa: «Eu am luat un pătrăţel cu desenul codiţei veveriţei. Acum caut corpul veveriţei. L-am găsit şi vreau să-1 aranjez la loc. Situez desenul la locul potrivit».

8. Totalizarea momentelor activităţii petrecute - se discută despre importanţa respiraţiei corecte, despre amintirea la momentul exprimării de inspirarea adâncă şi expirare prelungită. însărcinări pentru acasă: de repetat exerciţiile de respiraţie.

Şedinţa 2Scopul: - educarea respiraţiei corecte.- restabilirea echilibrului psihic.- reeducarea ritmului vorbirii.- decontractarea nervoasă şi musculară.Etapele şedinţei:1. Exerciţiile relaxante: «Pumnişorii» şi «Cerbuleţul» (vezi exerciţiile

relaxante). Se reaminteşte importanţa stării relaxante în momentul vorbirii, exprimării.

2. Educarea respiraţiei: inspiraţie-expiraţie (repetarea modelelor precedente, şed.l), cântarea vocalelor.

3. Reeducarea ritmului vorbirii - denumirea tablourilor la o expiraţie lungă.

4. Scrierea unor cuvinte, cântând fiecare sunet: avion, maşină, troleibuz, bicicletă, rutieră, vapor, corabie. Se grupează denumirile dictate, se divizează după tipurile de transport: terestru, aerian, maritim. Fiecare grup îl subliniem cu o culoare anumită.

5. Psihoterapia - sugestia şi relaxarea.însJjT1'' <<?milia mea>>- Pronunîăm 0 poezie şi la fiecare vers îndoim cate un deget.

«Uite bunica» - îndoim degetul unu, mare. «Uite bunelul» - degetul doi. «Uite mămica» - degetul trei. «Uite tăticul» - degetul patru. «Uite odrasla mea dragă» - degetul cinci. «Iată familia mea dragă» - se mişcă palma mânei _ 7. Totalizarea activităţii - repetarea respiraţiei corecte, sugestiei

Insarcmare pe acasă - a denumi obiectele dintr-un tablou şi de a le scrie cântând în caiet. 9

Ţinem minte că la fiecare şedinţă, în deosebi la începutul terapiei e necesar de a petrece Socioterapia. La început se începe lucrul cu părinţii, iar apoi se include mai intens şi mediul şcolar, social în dependenţă de individualitatea copilului se atenţionează momentele de influenţa (vezi terapia de mediu).

Şedinţa 3.Scopul: - întărirea respiraţiei corecte.- educarea ritmului vorbirii.- instruirea vorbirii expresive.- dezvoltarea motoricei (tonusului relaxant).

Etapele şedinţei

dansante» erCitiile ^^<<Pumnişorii>>' «Cerbuleţul» şi «Spiralele

2. Respiraţia cor ;ctă - inspir-expir. Cântăm vocalele, câte una şi cate două (ao, ue). *

174

3 Denumirea taolourilor (dacă e necesar folosim balansarea palmei). Scrierea denumirilor în caiet, cântând fiecare sunet în momentul scrierii lui.

4. Compunerea după tablou a trei propoziţii simple după tablourile precedente. Propoziţii de tipul: «Avionul zboară. Mărul este

175

176

ON 00 O ON ON 4^

in O Ы U>

O O ON O

ON Ы ON 00

U» O O Ы ЧО <J\ On K>

00 ON h-k

ON c/r U> Ч© Ы

00 Ы O 'чо

OL Ы 00 ЧО ON

Ы ON O 4^ 00 O UI

c/l

00 ЧО Ы 4© u> ЧО 4©

H-* UÎ (/1 ЧО O 4^ H-^ h-*

• • 1 — + • + 1 • •

• + O • • 1 • + —

1 II • — + • • •

+ • .

• • - + II 1 II II

li 1 II 1 — + II

+ 1 II + + •

— II II • — • • II II

• • • • • • •>5 • • — - 1 • •

• -- • 1 • • • • • •

+ • II 1 +• • 1 - -

-o oo

-j VO

Ш*"

177

t'Jfe.'

GOOS

ы о

00 4, 8 §

о ON-U

Ы aIчо

(Л ONto

К» 4^ О»ix

О ыIN> ON

4^Ы

ON

ы4^ы ю

Г h Nих

ооЫ

W(Л <1

O

N00ос а»

ы 00

(Лк> oi

ONь>-J

ы ON

OLчо

к» ы

ыOl

У»00СПЫ

к>ON -J

ы о (Л

'Vi

оо

a

i

UI

oo

4^to "vj■к ^

o»-O

SIЧО ^

4^

«

OlOJ JXЮ

s О 5 чо ы <1

S ^

«u

S ONON

<Л Гх 00 -

ON

Й W

4©

A ^чо

S Ы

Ы oo M ыоо ^

сл й 00

)—I Ы 6 0 0

4^ 2 00

Ol

ON О О

oo и

NO ^ЧО

s 00

<1

S ^<1

^ чо^ <1OJ

H* ^ OI

00 ONs oo

<1ON

ON

BJ- о

00 00 4^ 00 S

о OL

A H*

чо

G ONON-^ON

S 0© ^ Ыoo

ЧО1Л

ЧО A ^ ЧО ONS,

ON

ON

К ю

V©Cä *ч>

чо

ONоо

h*

S ^

00

3 Os

Ыü чо

<1

3 ^<1

S

en

G 40

00Си 1

ы

ON (ji (О ^

<1 H*

S ON

- OL00 _ Ы OL

S ON

Oi g Ol

чо

nc ^^-J

Й 00 ы К ^

§ 00 £ Ol

СП

S

00 ON ЫON

OS

H*£ о

чо чо ON^ VOоо ^

о ю l\ ON& о

fo <1 W

S toONк> О

NO ^

Ol = 00 1—

к

S <1

ONоо fhоо '

Й ЧО

Ы

С:ls>

fc Osoo

SiГ

00 s, 00

- o o *> ONJj

OS » **ь-

ы S ^

BIBLIOGRAFIE:

• Anucuţa Li.cia, Anucuţa Partenie, 1997, «Jocurile de creativitate», rimişoara, Editura « Excelsior».

• Cosmovici A., 1972, «Metode pentru cunoaşterea personalităţii», Bucureşti, ЕЕ

• Cosmovici A .Caluschi M., 1985, «Adolescentul şi timpul său liber», laşi, Junimea.

• Moldovanu 1.., 2002, «Cartea шаге a jocurilor», C1DDC.• Nemov,2000, «Psihologia».• Stănică C., Vraşnaş E., 1994, «Terapia tulburărilor de limbaj»,

Bucureşti.• Verza E., 1997, «Psihopedagogie specială», editura Didactică şi

pedagogică.• «Psihologia vârstelor», sub red. Vlas V., 1993, Chişinău.• Буянов M. И., 1989, «Заикание у подростков», Москва,

«Просвещение».• Бремс К., 2002 «Полное руководство по детской

психотерапии», Москва• Бэрон Р., Ричардсон Д., 2001, «Агрессия», Санкт-Петербург.• Власова Н.А., Кочергина В.С., 1965, «Заикание излечимо»,

Москва, «Медицина».• Волкова Г.А., 1985, «Логопедическая ритмика», Москва,

«Просвещение».• Захаров А.И., 2000, «Дневные и ночные страхи у детей»,

Санкт-Петербург.• Захаров А.И., 2000, «Происхождение детских неврозов и

психотерапия», Моск&аю« Клюева Н.В., Касаткина Ю.В., 1997, «Учим детей общению»,

Ярославль, «Академия развития».

195