vÂnĂtorulnĂtorul vÂnĂtorulȘi pescarulromÂnagvps.ro/docs/revista/2014/06/vpr062014.pdf · de...

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

PESCARULPESCARULVÂNĂTORULNĂTORUL

Pescuit recreativ

38

ANUL MMXIV • NR. 18

IUNIE

Trai pe vătrai

6

Repopularea zimbruluiîn România

18

În căutareapăstrăvilor

32

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 18 /IUNIE 2014ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

20 38

14 32

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALRecunoașterea păcatului vânătoresc (III)5 PE }EAVA PU{TIFauna de interes cinegetic, protecție la noroc!6 DE SEZONTrai pe vătrai8 ETOLOGIEVremea frunzarelor11 OPINIEÎntoarcerea la tradiție! Întoarcerea la valoare!12 CHINOLOGIEConcursurile canine14 STUDIUTuberculoza la vânat15 STUDIUPrezența dropiilor în zona Segarcea16 OPINIEProblema despăgubiriiproducătorilor agricoli pentrupagubele cauzate de faunacinegetică18 PROIECTERepopularea zimbrului în România20 REPORTAJUrmărire și pândă

22 MAMAPAMONDOrganizarea vânătorii în țărilenordice - Suedia23 MAPAMONDRecorduri24 CHINOLOGIEAșteptând vara25 PLANTE T~M~DUITOAREAfinul26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

28 COMPETI}IIPescuit sportiv staționar - Instrucțiuni30 SPINNINGNălucile noului val (II)32 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~În căutarea păstrăvilor34 PESCUIT PE RÂUSpinning la cleni pe Rasnic36 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Muște de succes38 PESCUIT STA}IONARPescuit recreativ40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare

C onstatarea, care nu poate fipusă la îndoială, ne duce cugândul de la partea brutală a

activității la importanța spiritualizăriiei, absolut necesară pentru a devenimajoritar acceptată și durabilă. Fiindcă prin spiritualizare, vânătorulse distanțează tot mai mult de plăce-rea simplei ucideri, pe care și-arputea-o potoli în țarcuri cu vânat cap-tiv gen Balc ori, și mai bine, în teri-fiantele abatoare de păsări și animale.În egală măsură, vânătorul se distan-țează și de simpla plăcere a tirului cuarme de foc, pe care și l-ar putea sa-tisface, cu mult mai bine, în poligoa-nele de tir vânătoresc.

Desigur că elementele pasiunii vâ-nătorești sunt sau ar trebui să fie, înzilele noastre, cu totul altele: nevoiade evadare din mediul preocupărilornoastre stresante și ale mediului preapoluat fizic și moral în care viețuim,nevoia de efort fizic și de aer curat, depriveliști aparte și de natură sălbatică,de descătușare și aventură, de cama-raderie sinceră și trăiri inedite etc. Înmai puține cuvinte, nevoia de re-creere activă, într-un mediu atractiv șinepoluat din toate punctele de ve-dere.

Dar avem noi oare, vânătorii,dreptul ca pentru recreerea noastră săomorâm, fără motivații convingă-toare, alte vietăți, pe care pretindemcă le iubim, le ocrotim și le îngrijim?

Iată o întrebare oarecum inco-modă, la care regretatul jurist și vene-rabil vânător Ionel Pop a căutat unrăspuns plauzibil, încercând o jude-cată cât se poate de cinstită cu el în-suși. Iar noi, în contextul dezbateriiabordate, suntem obligați moral să oacceptăm și să încercăm un răspunsconvingător, sistematizat într-o formă

IUNIE 2014 | 3

Eveniment LA ZI

VÅN~TOAREEditorial 3

Corvide de sezon 6Vremea frunzarelor 8

Concursuri canine 12Repopularea zimbrului 18

Mapamond 22

iunie

Recunoașterea păcatului vânătoresc (III)NECULAI ȘELARU

VÂNĂTOAREA ÎNCOTRO?

În condițiile recunoașterii păcatului vânătoresc, vânătoriizilelor noastre cresc totuși numeric, iar vânătoarea iaamploare, în ciuda îndepărtării ei, tot mai accentuate, decel mai important aspect motivant al finalității acesteia(procurarea cărnii și altor produse vânătorești).

concisă și inteligibilă, chiar dacă nu lafel de plastică. Cu gândul sincer căputem găsi un astfel de răspuns și omotivație acceptabilă a activității vâ-nătorești pentru prezent și viitor.

Studiind viața animalelor, din reg-nul cărora facem parte, observăm cănu există nici o specie care, pentru atrăi, nu ucide o alta. Carnivorele, casă viețuiască, ucid și consumă planti-vore. La rândul lor, plantivorele con-sumă plante. Toate speciile omoarădeci, pentru a putea viețui. Nici omulnu face excepție, iar religia îi iartă pă-catul făptuit cu măsură și motivație.

Dar omul-vânător contemporan,uzând de dreptul de a-și mulțumianumite trebuințe ale vieții, exage-rează de prea multe ori, uneori sfidă-tor la adresa naturii, în daunacelorlalte ființe care trăiesc alături deel, cu sânge cald, cu sânge rece sausevă. Fiindcă uită adesea de măsurăori refuză să ia în seamă faptul că re-sursele naturale regenerabile nu suntinepuizabile, mai ales acum, pe fon-dul deteriorării condițiilor generale demediu ambiant. Uită, de asemenea, șide dispariția, în timp, a unor specii

sălbatice, semnal de alarmă culpabili-zant în privința riscului deteriorării,fără de întoarcere, a mediului nostrugeneral de viață.

În acest context și al învinuirii vâ-nătorilor, în general pe nedrept, pen-tru dispariția unor specii, altă dată deinteres vânătoresc (bourul, zimbrul,saigaua, colunul, brebul, marmota destepă, dropia, spârcaciul etc.), precumși pentru restrângerea arealului altora(lupului, râsului, caprei negre, coco-șul de mesteacăn, ieruncii etc.), se im-pune o mult mai mare cumpătare șiun comportament vizibil îmbunătățitdin partea noastră. În primul rândpentru evitarea riscului afectării po-pulațiilor speciilor de interes vânăto-resc, mai ales în momentele de crizăale acestora, și, în al doilea rând, pen-tru evitarea culpabilizării noastre dinacest punct de vedere, așa încât vână-toarea recreativă să poată dăinui pemeleagurile noastre, dar nu numai.

De aceea se impune restricționa-rea, din ce în ce mai eficientă, a acti-vității vânătorești, pe măsura creșteriipresiunii vânătorești și a degradării,tot mai accentuate, a condițiilor dehabitat pentru fauna sălbatică și pen-tru noi, până la urmă. Pe măsura creș-terii numărului de vânători, dinpăcate insuficient de bine instruiți, aperfecționării exagerate a mijloacelor

de vânătoare, a modernizării mijloa-celor de transport în teren, a deschi-derii căilor de acces spre cele maităinuite locuri altădată, a extinderiiașezărilor omenești, a îndesirii rețeleide drumuri, a intensificării circulațieipe acestea, a chimizării și mecanizăriiexcesive etc.

În contextul arătat susținem și noi,ceea ce regretatul vizionar Ionel Popne recomanda cu multă vreme înurmă: „o reducere a numărului de vâ-nători, îngemănat cu o tot atât de se-veră selecționare a lor, eliminându-seelementele nesăbuite, indisciplinate. Înaceeași vreme, eliminarea practicilor deexploatare exagerat economică și avan-tajarea factorilor… spirituali ai vână-torii”.

Aș mai adăuga, interzicerea folo-sirii la vânătoare a armelor semiauto-mate și a echipamentelor auxiliareultraperformante. Și aș concluzionaconcis, cele detaliate mai sus, într-osingură măsură: admiterea practică-rii vânătorii doar cu arme de vână-toare clasice, ținute liber în mănă șicu picioarele pe pământ! Ar fi, cucertitudine, o măsură sigură de pre-lungire a ceea ce pare o poziționaretardivă, care se vrea de durată, lapoarta de intrare într-o epocă viitoarea vânătorii, ce nu se dorește a fi deagonie.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Recunoașterea păcatului vânătoresc (III)

Foto: ALIN-CODRU MANU

IUNIE 2014 | 5

E ste adevărat, risipit prin presăse mai spune că multe speciide animale și păsări s-au cam

împuținat, unele fiind în scădere nu-merică primejdioasă, ba chiar „pe calede dispariție”, însă nu s-a mers maideparte cu expertiza și implicareapentru stoparea fenomenului dinpunct de vedere tehnic, fiindcă au fostalte priorități naționale. Vocile admi-nistratorului național au pendulatîntre grimase îngrijorătoare și promi-siuni deșarte, componenta juridică,adaptată la o realitate total diferită deimaginea creionată de organismele dedecizie, fiind întotdeauna la stadiul desoluție principială în mandatul guver-nelor.

Nu este exclus ca oficialii din vâr-ful piramidei politice să fi rămas pri-poniți în trecutul relativ îndepărtat,poate chiar în legendele și blazoanelemioritice, când speciile sălbatice su-praviețuiau într-un habitat care asi-gura o evoluție numerică și calitativăfertilă și stimulatoare, mult diferită desituația din prezent, despre care amauzit de la unii cu surprindere că „e înregulă”! Statisticile, capabile să pro-ducă date și informații certe privinddimensiunea pericolului, cât sunt elede seci, au până la urmă un rol expli-cativ în ecuația unei analizei făcutăînăuntru fenomenului. Trist este căaceste date și soluțiile propuse de con-ducerea AGVPS zac în sertarele diver-selor instituții, inclusiv în cele alelegiuitorului.

Ca să fiu sincer, mă așteptam de ladecidenții care emit ordine, ordo-nanțe, proiecte sau legi, la o altfel deabordare, una mai pragmatică și ime-diată, favorabilă faunei autohtone,aflată, lucru cunoascut, în diverse sta-dii critice, dacă ne raportăm la numă-rul de efective substanțial reduse.Constat, din păcate, că tonul expune-rilor susținute de factorii cu atribuțiiîn protejarea faunei este unul mode-rat, aș spune liniștitor, implicarea in-

stituțională constând doar din promi-siuni și angajamente, fără o partici-pare rațională și consistentă, înmăsură să vină în întâmpinarea sem-nalelor transmise de AGVPS.

O incursiune în opisul legilor, or-donanțelor și ordinelor aprobate în ul-timii 15 ani scoate în evidență, nufără o anumită doză de perplexitate,faptul că grija pentru protecția fauneide interes cinegetic, în condiții decriză generalizată sub diferite forme,a fost una sub toate așteptările, lipsade preocupare, competență, interven-ție și responsabilitate a decidențiloravând efecte nefaste asupra ecosiste-mului.

S-au votat tot felul de legi, au fostrevizuite acte normative, au apărutordonanțe pe bandă rulantă, au fostemise ordine ministeriale, sporind ca-drul juridic până la limita de sus aobezității instituționale, însă rareori șinesemnificativ a fost vizat domeniulfaunei autohtone, respectiv activitateavânătorească, pentru o radicală cori-jare a involuției. Analizați documen-tele publicate în Monitorul Oficial și osă vedeți cât de mare a fost (și este)lipsa de interes sub aspect manageriala decideților față de protejarea și con-

servarea populațiilor speciilor defaună cinegetică și a mediului aces-tora de viață. Apoi, în media s-a vorbitși s-au scris vrute și nevrute, abordăriresimțite de fiecare dintre noi ca unatac cvasi-cotidian, însă niciodată nus-a făcut vorbire profesionist, obiectivși pertinent, de starea existențială afaunei cinegetice sau de legea stu-foasă și confuză în baza căreia își des-fășoară activitatea AGVPS.

Ce mă surprinde neplăcut este fap-tul că vânătorii din Parlament, senatoriori deputați care, teoretic măcar, suntmai aproape de activitatea vânăto-rească, nu dovedesc, prin inițiative le-gislative, că îi preocupă stareavânatului, majoritatea dintre ei, ca sănu spun toți, fiind solidari cu părereacă toate se datorează conjucturii nefa-vorabile generată de recesiunea econo-mică. Fals! Marile neajunsuri, vizezaici îndeosebi isuficienta adaptare a ca-drului juridic la realitatea din tren,provin din sfera decizională, unde sedictează legi și se iau hotărâri guver-namentale de multe ori contrar intere-selor asociațiilor de vânători,repre zentate și coordonate de AGVPS.Nu-mi aduc aminte în ultimii ani să fiauzit un singur ales al poporului vor-bind de la tribună de Legea Nr.407/2006, modificată prin ordonanță gu-vernamentală în 2010, cu referiri di-recte pe line de pază, ocrotire șiîngrijire a faunei de interes vânătoresc.

Reamintesc acelora care nu știu căvânătoarea este reprezentată într-unfel sau altul în structurile de putere,însă acest atuu nu a adus beneficiipentru gestionarii fondurilor cinege-tice în vederea atingerii scopurilorprea bine cunoscute. Un asemeneanivel de ignoranță și neimplicarepoate fi o chestiune de rea voință,care dăunează grav populației de ani-male aflată într-un regres constant da-torită inclusiv mediului nefavorabil,dăunătorilor și braconajului sălbatic.

OPINIE

Dacă ar fi să mă iau după ce proclamă, în diverse întâlniri și apariții publice, oameni cusemnături „grele”, ar însemna să scriu că fauna autohtonă o duce ca pe roze. Și căAGVPS, preocupată cu exigențele privind conservarea biodiversității și protecției fauneide interes cinegetic și piscicol și a mediului acesteia de viață, nu ar avea niciun motivsă reclame realitatea, atâta timp cât gradul de ocrotire conferit acestui domeniu destatul român este, după estimările propriilor funcționari, unul ridicat și consistent!

Fauna de interes cinegetic,protecție la noroc!ELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii

Ce mă surprindeneplăcut este faptul că

vânătorii din Parlament,senatori ori deputați care,teoretic măcar, sunt maiaproape de activitateavânătorească, nu dovedescprin inițiative legislativecă îi preocupă stareavânatului, majoritateadintre ei, ca să nu spun toți,fiind solidari cu părerea cătoate se datoreazăconjucturii nefavorabilegenerată de recesiuneaeconomică. Fals!

Au urmat apoi câmpurile înver-zite și crângurile proaspăt în-frunzite la vreme de mai,

când am mers să căutăm siluetele ro-șiatice ale țapilor, la deschiderea se-zonului. Imaginile au rămas înmemorie și amintirea clipelor petre-cute pe cărările, încă peticite cu albale muntelui, și vremea căpriorilor latimp de Florar stăruie cu putere îngând.

Vremea lui Cireșar Încet, încet, vara pune stăpânire

peste fire și până la deschiderea la pă-săret din august mai este ceva timp detrecut. Până atunci, însă, ca să nupunem chiar de tot pușca în cui,putem ieși la corvide. Fie că estevorba de ciorile grive sau de coțofene,putem avea partide spectaculoase devânătoare. Un pic de antrenament șipractică la tirul la zbor ne vor pregătinumai bine pentru deschiderea sezo-nului din luna lui Gustar.

Corvide cu tupeuOriunde s-a creat o cât de mică nișă

unde hrana se poate procura ușor, aparși dumnealor, gata să ia în stăpânirenoul teritoriu. La locuri noi, locatari noi!De la arborii de pe marginea drumurilorcirculate și până la locurile din margi-nea orașelor, unde oricine arnuncăorice și, relativ recent, la noile cartiereconstruite pe te miri ce terenuri fostepână nu demult gropi/depozite degunoi, „suratele” devin prezențe obiș-nuite. Dacă treci fără să le iei în seamă,dacă în mașină conduci mai departe,fără să oprești și fără să faci vreun gestieșit din comun, te ignoră, sau cel puținașa pare. Dar ferească sfântul să teoprești să privești sau să încerci să facio fotografie! Ca să nu mai vorbim decunoscuta situație când ai un băț înmână sau arma de vânătoare! Disparîntr-o clipită de parcă nici nu ar fi fost.

Cuibărind în arborii înalți de la li-ziera pădurii și din crânguri, sau folo-sind arbori izolați ce oferă poziții

perfecte de observare, ciorile grive îșitrădează prezența prin gălăgia caracte-ristică sau țin sub observație terenuldeschis, dând glas pentru a-și marcaprezența, așa cum este cazul coțofene-lor. Putem să le urmărim în timpul zileiobservând traseele pe care se depla-sează. Le putem aștepta dimineața,când pleacă spre locurile de hrănire sauseara, când se înapoiază la locurile deînnoptat. De regulă, dacă nu sunt de-ranjate, respectă cu „conștiinciozitate”aceste locuri și trasee.

Pagubele pe care le fac în ternurilede vânătoare sunt bine cunoscute. Dela ouăle și puii de potârniche și fazanși până la puii de iepure, toate consti-tuie o pradă mult râvnită de corvide.Vânătoarea cu atrape poate da roade înacest timp din an. Silueta bufniței ală-turi de alte câteva atrape de ciori saucoțofene, plasate pe ramurile de deasu-pra sau din apropierea ei, se mai prac-tică încă și astăzi cu succes. Dacăadăugăm „scenariului” și folosirea che-mătorii ce imită cârâitul agresiv, putemasigura un plus de șansă partidei.

Timpul trece, corvidele rămân… Care este răspunsul nostru la situa-

ția existentă? În ultimul timp, aș zice,nici unul, sau aproape nici unul. Auto-rizațiile la răpitoare sunt tot mai pu-ține, iar cartușele tot mai scumpe. Iarla criza care nu a menajat nici acest do-meniu, cine mai vrea să cheltuie banipe cartușe ca să împuște ciori și coțo-fene?! Iar dacă ne gândim și la faptulcă vânarea lor cere un pic de timp șiefort pentru observații în teren și că toți


Trai pe vătraiText și fotografie MAC

CorvideDE SEZON

Zilele marcate de filele calendarului treceau grăbite,mânate parcă din urmă de timpul veșnic neobosit. Prin filtrul amintirilor revedeam geana zorilor ce conturasiluete întunecate în cetinile molizilor, amorțiți parcă detrecerea vremii. Toaca și tocilatul întrerupseseră pentrucâteva momente liniștea pădurii de conifere. Cocoșii audat glas patimilor arzătoare, iar găinile au răspuns și s-au lăsat seduse de chemările cavalerilor. Era pe atunci sfârșit de aprilie…

IUNIE 2014 | 7

suntem din ce în ce mai comozi șiducem o lipsă acută de timp, avem dejao imagine destul de bine conturată amomentului.

Din păcate, nici la ieșirile pentrucombatere nu avem o situație maibună. Ori nu mai sunt vânători intere-sați, ori nu se mai găsește timp pentruașa ceva și, vezi Doamne, prioritățile seschimbă!

Despre pasiunea vânătorii în sine șiantrenamentul pe care vânătoarea laaceste specii ni le-ar putea oferi, cu pă-rere de rău observăm că nu prea maieste loc în tabloul sus amintit. Și totuși,chiar și cu perioada de criză, chiar și culipsa de timp și comoditatea fizică invo-cate drept motive rezonabile ale secolu-lui XXI, ar trebui să nu ignorăm și săacordăm un pic mai multă atenție feno-

menului care se întâmplă sub privirilenoastre. Nu de alta, dar într-o zi, încetdar sigur, s-ar putea să ajungem săgăsim în teren numai corvide. Viguroaseși agresive, cu o vitalitate adesea uimi-toare și lăsate în voia sorții, nu se vor dala o parte și vor continua să asalteze cutupeu terenurile de vânătoare, ducândîn continuare, așa cum s-au obișnuit, unminunat… trai pe vătrai!

Carnea de căpriorpregătită la grătar faceîntotdeauna deliciul uneimese, iar preparatele vor ficu siguranță savurate șiapreciate de invitați.

Cantități necesare pentru 4 porții:• 8 cotlete de căprior• ¼ linguriță sare• ¼ linguriță piper negru• ½ ceașcă oțet balsamic• ¼ ceașcă miere• 4 lingurițe sos de soia.

Asezonați cotletele cu sare și piperși puneți-le într-o pungă de plastic peo farfurie plată. Amestecați într-uncastron oțetul balsamic cu mierea șisosul de soia. Turnați amestecul înpungă peste cotlete și întoarceți-le decâteva ori pentru a le pătrunde bine.Puneți punga cu cotletele la marinat înfrigider și lăsați-o cel puțin 4 ore.

Scurgeți sosul marinat din pungăîntr-un vas și puneți-l la foc mic pânădă în fiert și scade la jumătate. Va fi fo-losit pentru ungerea cotletelor în timpce se află pe grătar. Puneți cotletele pegrătarul încins și întoarceți-le la fiecare5 minute. La fiecare întoarcere ungeți-le cu sosul balsamic pe fiecare parte.După 10-15 minute vor fi făcute mediu.Dacă doriți să fie bine făcute lăsați-lepe grătar 15-20 minute. La final, maistropiți-le odată cu sosul balsamic.

Cotletele se pot servi cu cartofinatur sau copți în coajă și garnisite curozmarin. Un pahar de vin roșu demi-sec/sec, shiraz/merlot, va da un plusde savoare bucatelor. Poftă bună!

COTLETE DE CĂPRIORCU SOS BALSAMIC ȘI ROZMARINGastronomie vânătoreascăNANA NINA

Frunzarele, numite astfel, repre-zintă o variantă sigură, eficientăși economică, la administrarea

unui sortiment de furaj pentru hranaanimalelor. La început, când anume nuse poate preciza, însă cu certitudine defoarte multă vreme, frunzarele au fostfoosite mai întâi în hrana animalelordomestice, mai ales în zonele și în pe-rioadele de timp în care alte furaje nuputeau fi obținute prin cultură sau, celpuțin, nu erau suficiente pentru parcur-gerea sezonului de iarnă. Iar de cândau început să fie conștientizată ideeade necesitate ca intervenție în adminis-trarea de hrană a sălbăticiunilor erbi-vore, frunzarele au intrat definitiv înpreocupările de ocrotirea vânatului,care includ, în primul rând, asigurarea

unor sortimente de hrană complemen-tară. Dar, ca să ne exprimăm mai exact,în preocupările celor cu adevărat in-teresați de asigurarea hranei vânatu-lui cu hrană complementară,eficientă și economică.

Calitatea de hrană complemen-tară nu comportă comentarii, din mo-ment ce este destinată tocmaiasigurării unui adaus nutrițional laceea ce vânatul găsește în mod natu-ral. Cât despre eficiență, este suficientsă relevăm faptul că acest furaj esteconsumat de către vânat, nu numaipentru că, pur și simplu, este pus ladispoziția sa, ci și, sau mai ales, pen-tru că analizele au arătat o compozițiecare include elemente nutritive orga-nice-solubile și săruri minerale esen-

țiale în metabolismul animal. Iar des-pre aspectul economic, este de de-parte avantajos, în comparație cufuraje cultivate, care necesită și chel-tuieli și eforturi mai mari, la care seadaugă și dificultatea adoptării cultu-rilor în concordanță cu condițiile geo-grafico-pedo-climatice.

Sărurile minerale din frunzele arborilor

Foarte pe scurt, fără intenția uneiteorii în biochimie, vom insera doarun minim de informații în această pri-vință. Plecând de la ideea că, în modnatural și, evident în funcție de bioto-pul repectiv, vânatul erbivor consumăcu precădere frunze și lujeri din spe-ciile care conțin nutrienții de care me-


În frunzele verzi ale arborilor se petrece cea mai importantă reacție chimică de peplanetă, fotosinteza, prin care, sub incidența luminii solare, bioxidul de carbon dinatmosferă, împreună cu seva brută, alcătuită din apă și sărurile minerale (sub formă deioni de fosfați, sulfați, calciu, magneziu etc.), absorbite din sol prin sistemul radicelar,se obține materie organică nutritivă și solubilă, în cantități infinit superioare celeiproduse de toate industriile umane de profil. În urma acestui proces, se eliberează înatmosferă oxigenul fără de care viața ar fi imposibilă. Deasemeni, ia naștere sevaelaborată, alcătuită din apă, aminoacizi și zaharuri, la care se adaugă elementeleminerale trebuitoare creșterii plantei, iar frunza devine o sursă inepuizabilă de hranăpentru animale. Iar cele ale unor specii, în unele zone geografice, sunt o sursă de hranăși pentru oameni.

Vremea frunzarelorDr. ing. M. GEORGESCU, Dr. GEORGE C. GEORGESCU

ETOLOGIE

Foto: ALIN-CODRU MANU

tabolismul lor are nevoie, stabilindastfel o preferință pentru una sau altadin speciile forestiere existente și ac-cesibile. Pe baza unor îndelungi ob-servații, completate – relativ recent –și cu analize de laborator, s-a conturato listă a speciilor de arbori și sărurilorminerale preluate din sol și transpor-tate, ca atare, în frunze și a roluluiacestora în metabolismul animal.

Mai întâi, despre aceste săruri șirolul lor în organism. Calciul, uncomponent fundamental al sistemu-lui osos – inclusiv în formarea și creș-terea coarnelor – este prezent și înmasa musculară și în plasma san-guină, asigurând totodată și echili-brul acido-bazic necesarorga nismului. Fosforul, componental sistemului osos, are rol importantîn procesul de creștere. Magneziuleste și un component al sistemuluiosos, dar are și un rol important înfermenții care facilitează digestia.Fierul reprezintă un compus esențialal hemoglobinei din sângele animalu-lui. Zincul participă în metabolismulhidraților de carbon, al proteinelor șial lipidelor. Manganul are un rol im-portant în procesele de osificare și însistemul de reproducție animală. Cu-prul are rol în formarea hemoglobi-nei, în metabolismul glucidelor șifrânează coagularea sângelui. Na-triul stimulează secreția gastrică, ab-sorbția calciului și fosforului șicontribuie la buna desfășurare a pro-cesului de creștere. Am dat aici doaro listă sintetică a sărurilor mineraleabsorbite, cu precizarea că prezențaacestora în sol depinde, în primulrând, de natura rocii-mamă dintr-ozonă oarecare și de disponibilitatealor pentru sistemul radicelar al arbo-rilor. Nici în frunzele diferitelor speciide arbori prezența sărurilor mineralenu este aceeași.

Într-o apreciere mai generală, fărăintenția unei clasificări valorice, darcu una de recomandare, speciile ur-mătoare sunt considerate ca fiind con-sumate, cu evidentă preferință, decătre vânat: salcâm, plop (alb, saudupă zonă, tremurător), mestea-căn, frasin, ulm, paltin, arțar, tei,zmeur, urzică. Pentru a evita oriceinterpretare greșită – voită sau întâm-plătoare – mai facem o dată afirmațiacă, din moment ce analizele chimice,ilustrate aici prin doar câteva exem-ple, nu au decât un rol informațional

nu pot avea o interpretare generală.Verdictul definitiv valabil în privințacalității unui frunzar, sub toate aspec-tele, îl poate da numai vânatul. Cucondiția esențială ca aceste frunzaresă nu constituie ceea ce am puteanumi o hrană de mizerie, adică unfuraj consumat în silă, de nevoie, pen-tru a nu muri de foame.

Numai un frunzar, evidentagreat de vânat în timpul iernii,poate fi declarat bine pregătit, con-ținând speciile preferate de vânat,potrivit condițiilor locale.

Într-o vreme, neavând la dispozi-ție posibilitatea de a alege, în condițiide silvostepă, cu reprezentare fores -tieră aproape exclusiv de către speciide cvercinee – mai exact gârniță șicer, le-am folosit din plin. Dacă ar fifost să mă las influențat doar de oconcluzie – probabil insuficient verifi-cată – privind calitatea frunzarelor decvercinee, practica pe care am folosit-o nu ar mai fi avut loc. De pildă, întrei trupuri de pădure, însumând o su-prafață de 27.000 ha, am recoltat,pregătit și administrat anual, cantita-tea de cca. 500 tone de frunzare dincele două specii menționate. Nu estelocul - și nici intenția noastră - de aspecula raportul dintre efectivele devânat și consumul integral al cantită-ții de frunzare, mai ales că a priori am

IUNIE 2014 | 9

Tei 1,25 0,39Stejar 0,70 0,35Salcâm 1,11 0,35Fag 0,77 0,26Carpen 1,08 0,25 Arțar 0,62 0,37Păducel 1,08 0,32Lucernă (fân) 1,80 0,18

Substanța Specia forestieră Lunanutritivă Tei Stejar Salcâm Păducel

Proteine 16,41 16,62 23,62 14,22 iunieg/% 15,09 11,37 18,15 10,09 augustGrăsimi 4,69 2,89 6,11 8,74 iunieg/% 5,06 2,76 4,14 5,01 august Caroten 7,76 7,79 6,37 5,39 iunie mg/% 0,96 1,59 2,40 1,50 august

Frunzar Calciu Fosfor(g/%)

Pentru comparație, procentele redateîn tabel se raportează la cantitatea defrunză uscată din componența unuifrunzar, valoarea lor informaționalăfiind doar orientativă, datoritădiversificării condițiilor geo-pedo-staționale.

Frunza mai conține și alte substanțe nutritive, din care vă prezentăm – de ase-menea informativ – câteva exemple.

hotărât ca acestea să fie mai maridecât cele rezultate în urma unui cal-cul strict și parcimonios. Așadar, amavut satisfacția constatării unui con-sum statornic de frunzare, pe parcur-sul celor două luni de iarnă cuzăpadă, în fiecare an. Fără îndoială,apetența celor două specii de cervide- lopătar și căprior - în consumul frun-zarelor, a fost susținută de calitateaacestora, începând cu recoltarea.Asfel, am reușit să spulberăm mitul căfrunzarele de cvercinee nu ar fi con-sumate de către vânat.

Recoltare, pregătire și depozitare

În regiunea de câmpie am văzutadesea cum locuitorii își „tundeau” ar-borii din perimetrul ogrăzii, inclusivîn luna august, lăsându-i cu doar unsmoc de crăci cu frunze tocmai în vâr-ful acestora (de regulă frasini, salcâmiși plopi). Am vorbit cu mulți dintre ei,întrebându-i dacă erau convinși căfrunzarul, recoltat atât de târziu, maiavea calitățile nutritive ale celui recol-tat la începutul verii. Răspunsurile aufost identice... știau că cea mai bunăperioadă era luna iunie, dar... neavândaltă posibilitate, preferau s-o facă și înaugust, din nevoia de a furniza toatăvara, animalelor din gospodărie, frun-zarele pe care nu le puteau lua din pă-dure. Absorbția de sevă brută cătrecoronament și prelucrarea acesteia înfrunzele - laborator sunt mai intensela începutul verii și, ca urmare, înaceastă epocă se înregistrează și celemai importante depozite de nutriențidatorate fotosintezei.

Dar, pentru ca frunza recoltatăacum să își păstreze nealterate calită-țile nutritive, este nevoie de respecta-rea a două condiții esențiale: înprimul rând, recoltarea să se facăpe timp uscat, iar în al doilea rânduscarea - deci pregătirea pentru de-pozitare - să se facă la umbră. Înnici un caz expuse la soare. În unelezone însă, luna iunie este „presărată”adesea cu zile umede, cu ploi descurtă durată, dar, urmărindu-se cuatenție mersul vremii, se poate găsiintervalul de 3 - 4 zile fără ploaie, ne-cesar uscării lente a întregii cantitățirecoltate. După o astfel de uscare,frunzele vor avea o culoare apropiatăde cea dinainte de recoltare, evidentmai diluată, dar în niciun caz galbenăsau maronie. De asemenea, frunza îșiva păstra și o oarecare elasticitate.Numai frunzele uscate la soare, decinecorespunzător, vor avea culoarea

galbenă ori maronie și, la cea maiușoară frământare între degete, se vorsfărâma, fiind casante. Calitățile do-bândite printr-o uscare corectă vor fipăstrate toată iarna, când veți con-stata că frunzele arată la fel ca ime-diat după uscare. Este greșitprocedeul de a se depozita frunzareleîn căpițe, imediat după recoltare, mi-zându-se pe o uscare lentă în interio-rul căpiței. Întotdeauna acestefrunzare vor fi alterate de mucegai,improprii pentru hrana vânatului. De-pozitarea ideală, după o bună uscare,ar fi la adăpostul unui saivan, sau celpuțin în hrănitori – iesle de capacitatemai mare. Când vine timpul să fiepuse la dispoziția vânatului, frunza-rele trebuie să fie cât mai accesibile,nu în snopi legați, deoarece rămânmulte frunze în interiorul snopuluicare nu mai pot fi preluate de cătreanimal, datorită ramurilor uscate carele înconjoară. Vânatul, cu precăderecerbul și lopătarul, consumă și ramu-rile purtătoare de frunze, dacă au gro-simea mai mică decât aceea a unuicreion.

Fără intenția de a „stabili” un nor-mativ privind rația zilnică de frun-zare, făcând doar un calcul între

întreaga cantitate pusă la dispozițiavânatului din câteva fonduri de vână-toare și intervalul de timp scurs încare frunzarele erau consumate în to-talitate, am obținut câteva cifre pri-vind consumul zilnic, după cumurmează: căprior = 1 - 1,5 kg/exemplar/zi; lopătar = 2,5 - 3kg/exemplar/zi; cerb = 3,5 - 4,5kg/exemplar/zi. Aceste cifre suntorientative, având în vedere faptul căalături de frunzare se mai administrași fân.

Oricum însă, într-o medie multia-nuală, în funcție și de starea timpuluiși de existența unui strat de zăpadă,intervalul de timp în care frunzareleerau preferate de vânat a fost de cca.120 zile, noiembrie – februarie, atâtîn zona de munte, cât și în cea decâmpie.


Vremea frunzarelor

CE VÂNĂM ÎN IUNIEMamifere: căprior (mascul), șacal,vulpe.Păsări: cioară grivă, cioară grivăsudică, cioară neagră, coțofană.

U na dintre puținele „structuricolective” ce a rezistat pesteani este Asociația Generală a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi dinRomânia. Și datorită acestei structuri,mulți dintre vânători se mai pot bu-cura și azi, pentru că își pot practicapasiunea.

Însă a început, și aici, să nu mai fieca înainte. Acum, la vânatoare, începemsă ținem cont de mașina cu care vinevânatorul și de arma pe care o are. Învremurile trecute, mai apărea câte unștab la vânătoare. Acum, prea s-au în-mulțit domnii! La trecătoarea obligato-rie se lăsa „pușca bună”. Acum se lasadoi, trei baștani, să fie mulțumiți că auvăzut animale. Poate mai și rămâneceva. Dar experiența ne-a învățat sămai punem o pușcă în spatele lor, la du-blaj. Și cam acolo ne ducem cu sfoara…

Când eram copil, glumele dintre vâ-nători făceau deliciul deplasării. Mai erași câte o ceartă... Dar până seara, eragata. La masă, câte un hatru vânătortrecea cu „picături de ochire” pe la fie-care și, cu doua glume, contrazicereaera demult uitată.

Acum, avem cu toții dreptate, iar celce ne contazice, nu mai trebuie băgat înseamă. I se dă „ignor” pentru toată ziua,eventual pe viață! Iar dacă l-am obser-vat că gustă din aceeași sticlă de limo-nadă cu vreun coleg, sunăm la 112, să-laștepte seara și să se aplice legea!… Po-ligoane vânătorești nu mai avem, pen-tru că am ajuns la mâna FederațieiRomâne de Tir, iar să tragi la semn eilegal și ți se ia pușca…

Ne trezim că suntem colegi degrupă cu oameni pe care nu i-am văzutnicicând. Și care trebuie să voteze în,adunarea generală, cine mă va repre-zenta în structurile superioare. Nu ne

știe numele, dar se prezintă la vot. Varespecta instrucțiunile date de funcțio-narul care l-a făcut, cum l-a făcut, vâ-nător. Așa devenim victimile propriuluisistem…

Tânărul vânător vrea direct cel maipotent glonț, dar în posturile vecine nuvrea să rămână nimeni… Vânătorii re-prezentau o tagmă respectabilă și cugreu aflai ceva urât de la ei. Acum sebălăcăresc în anonime… Se arată cudegetul, că la ei acasă au omenit ortaculc-o cinzeacă, dar n-a lăsat bacșis… Numă acuzați că am exagerat. Cam așa stătreaba… Și e bine? Nu e!

Învățând din greșeli, avem nevoie săschimbăm ce nu putem să respectăm.Avem nevoie de o formă de organizareclară, care să nu lase loc de interpretare.Avem nevoie de mai multă transpa-rență. Tehnica actuală ne permite ca, lasfarșitul oricarei ședințe, procesul ver-bal să fie scanat și facut public. Cei in-teresați vor putea afla ce s-a discutat șide către cine, precum și ceea ce s-a ho-tărât.

Oferta de cumpărare a surplusuluide vânat ar fi la îndemâna tuturor și vâ-nătorul ar vedea dacă e mai avantajossă-l cumpere el sau să piardă din propriibani, cu transportul, frigul și alte chel-tuieli. Nu ar mai fi nimeni suspectat denimic. Avem nevoie de girul unui vână-tor vechi în formarea unuia nou. Iar încaz de abatere în perioada de stagiaturăori după ce devine vânător, maestrul săraspundă solidar cu discipolul.

Responsabilitatea ar fi mai mare dinpartea amândurora. Autonomia ar tre-bui extinsă. Dacă mi se impune să fac ohrănitoare în spatele casei, o fac îndorul lelii… Dacă eu decid când și cucine se face vânătoare la mine pecoastă, când aud foc de armă la ununoaptea, mă duc după el, nu aștept săse sesizeze paznicul.

Sunt deci multe de ajustat! Iar dacăse dorește, se găsesc soluții. Chiar dacăuneori sunt dureroase…

IUNIE 2014 | 11

OPINIE

Nu am prea folosit sintagma „structuri colective”, pentru ca am auzit-o de prea multeori în cuvântările de diverse tipuri, care mi-au marcat copilaria. Am început să ofolosesc pentru că am început să o înteleg. Să o apreciez. Să-mi dau seama că „limbajulde lemn” conținea și multe lucruri adevarate. Că „structurile colective” aveau forță șirealizările lor sunt greu de atins astăzi. Iar de aceste realizări se puteau bucura șioamenii ce le înfăptuiau. Că se bucurau mai mult prin reprezentanții lor, e adevărat,dar acum nu prea mai au ocazia să se bucure…

Întoarcerea la tradiție!Întoarcerea la valoare!Text și fotografie LIVIU MIRCEA

Puncte de vedere

Rasele de câini de vânătoaresunt unele dintre cele mai iu-bitoare și mai ofertante ca

sentimente și loialitate față de familie.Contează foarte mult modul în careeste ales să fie crescut și educat unastfel de câine. Chiar dacă ai opta sănu mai mergi la vânătoare, alegereaunui astfel de câine ca și companioneste întotdeauna una fericită.

Revenind la creșterea și educațiacâinelui, odată ce acesta a trecut cubrio de examinările de primăvară cesunt destinate în special câinilor tineri,fiind evaluate calitățile transmise depărinți, vă puteți gândi să participațicu exemplarul dumneavoastră la exa-minările de toamnă. Chiar dacă maisunt câteva luni bune până atunci,dresajul și antrenamentul fizic nu

strică. Ca și Derby-ul, examenul Solmseste un examen de creștere. El consti-tuie o completare și extindere a testă-rii de creștere de primăvară. Sensul șiobiectivul examenului Solms sunt - cași în cazul Derby - stabilirea aptitudi-nilor naturale ale câinelui și utilizareasa viitoare ca vânător multilateral și careproducător, precum și stabilirea va-lorii genetice a părinților săi. Se vaacorda o atenție deosebită caracteru-lui câinelui. Dresajul câinelui pentrufolosirea practică la vânătoare decâmp și la apă trebuie să fie, în princi-piu, încheiat la această dată. Datorităfaptului că, prin dresura realizată demulte ori, sunt estompate aptitudinilenaturale, arbitrii vor acorda o atențiesporită determinării aptitudinilor na-turale. Condiția de bază pentru un

examen „conștiincios” o constituieexistența de terenuri mari, bine popu-late cu păsăret și iepuri, terenuri caretrebuie să prezinte și zone umede custufăriș. Recunoașterea valorii gene-tice a părinților și calitatea de repro-ducător a „candidatului” este mai facilapreciată prin examinarea a cât maimulți frați din aceeași fătare.

Examenul de creștere de toamnăcuprinde ca și probe: lucrul la câmp, lu-crul la apă, aportul la vânat cu păr. Seurmăresc și se punctează: docilitatea,obediența, plăcerea de a lucra în teren,modul de coordonare a câinelui.

Dacă aveți un câine care are maimult de doi ani, există concursuri des-tinate și acestor categorii de vârstăcare testează aceleași abilități și apti-tudini.


ConcursuriCHINOLOGIE

Concursurile canineText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Primăvara capricioasă ne aruncă în brațele verii cu zilele-i când toride, cândfurtunoase, dând răgaz de odihnă și antrenament pentru echipa câine-vânător.Poligoanele își așteaptă trăgătorii cu brațele deschise, câmpurile, cu urmele șimirosurile lor, tentează nasul câinelui, iar apele lacurilor și râurilor își oferă undelerăcoroase prietenilor canini. Este o perioadă în care câinele și vânătorul se pot bucuraunul de altul și, împreună, de întreaga familie.

IUNIE 2014 | 13

Un câine de vânătoare completeste cel care face față cu brio atât lalucrul la apă, dar și la câmp. Concur-sul P.C.A. (Probe de Câmp și Apă) seadresează tuturor raselor de câini devânătoare de aret, indiferent de vâr-stă, și verifică aceste calități. Concur-sul conține proba de lucru la câmp șiproba de lucru la apă. Proba de lucrula câmp cuprinde:

• un parcurs ce se va desfășura peo durată de maxim 15 minute, întot-deauna cu vântul în față. În cazul încare câinele nu găsește vânat, dar facedovada unui parcurs foarte bun, înnota rasei din care provine, arbitrii îlvor rechema pentru un al doilea par-curs de maxim 15 minute. Vor fi eva-luate nasul, cheta și aretul;

• urma târâtă cu vânat cu pene(fazan) pe distanța de 150 m, avânddouă unghiuri obtuze, urmată deaportul fazanului;

• urma târâtă cu vânat cu blană(iepure) pe distanța de 300 m, avânddouă unghiuri obtuze, urmată deaportul iepurelui.

Pentru proba de lucru la apă, ar-bitrul se folosește de o rață vie. Lamarginea bălții cu vegetație (stufăriș)se face o vatră de fulgi înainte ca rațasă fie lăsată liberă să se deplaseze des-tul de adânc pe apă, în stuf. În totacest timp, conducătorul câinelui, îm-preună cu acesta, va sta la o distanțăminimă de 30 m, care nu îi va permitesă urmărească lansarea raței. Câineletrebuie să caute și să găsească singurrața, pe o durată de maxim 20 de mi-nute. Conducătorul are voie să-l în-drume și să-l ajute, dar influențareade durată duce la diminuarea puncta-jului.

În momentul în care câinele scoaterața din ascunziș și o urmărește la ve-dere, ea va fi împușcată de către con-ducătorul câinelui sau de o altăpersoană autorizată, dacă acest lucrueste posibil în condiții de siguranțămaximă pentru câine. Câinele trebuiesă aporteze rața doborâtă. Un câinecare nu aduce rața la prima găsire șiurmărire nu poate promova exame-nul, fiind eliminat. Pe tot parcursulprobelor de lucru se va urmări șipuncta docilitatea și obediența câine-lui atât în prezența cât și în absențavânatului.

O zi de concurs este una obosi-toare și solicitantă atât pentru câine,cât și pentru stăpân, dar în funcție decalitățile patrupedului și de măiestria,răbdarea și atenția conducătoruluicâinelui, poate fi încununată cu suc-ces și mulțumire. Urmăriți câinele și„ascultați” ce are a vă spune, de multeori este cheia succesului!

L a îmbolnăvirile de tuberculozăsunt receptive toate speciile demamifere și păsări domestice

precum și cele din natură, în specialcele cu regim de captivitate.

La vânatul din România, tubercu-loza a fost diagnosticată, până în pre-zent, de Laboratorul veterinar dinTulcea, la un mistreț cantonat într-unțarc și furajat cu resturi de abator, prinautopsie, și la un căprior din vecinăta-tea unui sanatoriu de tratare a tuber-culozei umane. Până în 1975,tuberculoza a mai fost diagnosticată delaboratoarele veterinare și la fazaniidin unele crescătorii.

Mamiferele din speciile de vânatafectate, eventual, de tuberculoză, s-arremarca în teren prin slăbire progre-sivă, izolare, staționare în jurul instala-țiilor de furajare, mobilitate redusă, șiîn funcție de localizarea leziunilor, printuse și diaree persistentă, aspecte ce de-termină extragerea lor din teren. La pă-sările sălbatice afectate, s-ar constataun zbor limitat, obositor, la mică dis-tanță de sol, acestea preferând maimult deplasarea terestră, ceea ce le ex-pune la capturarea de către răpitori.

Posibilitățile de îmbolnăvire a vâna-tului cu tuberculoză sunt extrem de re-duse, prin evitarea de către acesta aterenurilor pășunate de animalele do-mestice, eventual și bolnave, datorităcâinilor, a circulației umane și a calitățiireduse a pășunii. Terenurile cultivate șivegetația din pădure oferă vânatului si-guranță și surse de furajare de calitate.

Menționăm că pășunile ar fi locuride o eventuală interferență între vânatși animalele domestice bolnave de tu-berculoză, prin intermediul vegetației.

Pășunile pot fi circulate de către ursîn cautarea prăzii, acțiune limitată deintervenția câinilor și a păstorilor, vic-timele constând din oi, la care îmbol-năvirile de tuberculoză sunt multreduse. Tot pe pășune pătrund, în cur-sul nopții, mistreții, în căutarea rădăci-

nilor și a rizomilor, creând o redusă po-sibilitate de contaminare.

Sursele de îmbolnăvire cu tuber-culoză a vânatului sunt limitate și deacțiunile sanitar – veterinare de depis-tare (tuberculinare), de izolare și deeliminare a animalelor domestice bol-nave.

Includem în asanarea bolilor in-fecto–contagioase din terenurile devânătoare și fenomenele din natură,prin ploi, în special cele din lunile detoamnă, care drenează o mare partedin agenții patogeni, efectul nociv alrazelor solare, zăpada și căderea frun-zelor care izolează o perioadă de timpcontactul vânatului cu solul, inclusivcu germenii patogeni.

În 2012 s-a tiparit la „Editura Uni-versității Transilvania” din Brașov vo-lumul „Patologia faunei de interescinegetic” în care autorii, pentru a ficredibili și a evidenția și rolul negatival bolilor infecto–contagioase în exis-tența vânatului, aduc, la unele capi-tole, argumente prin propriileexaminări de laborator.

Referitor la tuberculoză, autorii auconstatat îmbolnăviri prin examenulbacteriologic și suspectarea prin exa-menul histologic la:• 2 mistreți din 11 examinați și

8 suspectați prin examen histologic;• 1 urs din 5 examinați

și 5 suspectați histologic;• 6 iepuri din 18 examinați

și 13 suspectați histologic;• 1 cerb lopătar din 6 examinați

și 6 suspectați și histologic;• 1 veveriță din 2 examinate.

Considerăm datele prezentate ca oalarmă falsă, privind tuberculoza la vânatcare contribuie la o prezentare negativăa realității din terenurile de vânătoareunde există un vânat viguros și valoros,remarcat prin trofee la toate expozițiileinternaționale, la care s-au obținut nume-roase medalii de aur, argint și bronz.

La publicarea în carte a datelor re-feritoare la tuberculoza la vânat, ovină o au și consultanții științificimentionați în prefață, ca un argumentsuplimentar pentru conținutul valorosal volumului.


O alarmă falsăSTUDIU

Tuberculoza este o boalăinfecțioasă și condiționatcontagioasă prinpersistarea în jur asurselor de contaminare –furaje, soluri poluate cubacilii tuberculozei sauexistența animalelorbolnave.

Tuberculoza la vânatDr. VADIM NESTEROV, Dr. IULIU HAGER

C ercetările de teren și arhivisticene-au permis evidențierea câ-torva aspecte referitoare la dro-

piile din spațiul campestru menționat.Arealul dropiilor era reprezentat de

câmpul Caraicu, care, între orașul Se-garcea la nord și comuna Măceșu deJos la sud, se extinde pe o lungime de22 km. Altitudinea în cuprinsul său sereduce de la 142 m în Dealul Gârni-cioara din nord, la 104 m în punctulCaraicu (7 km sud de Segarcea, deunde și numele câmpului) și 57 m înMăgura Pietriș de lângă Măceșu de Jos,în partea de sud.

Lățimea acestuia între localitățileValea Stanciului din est și Giurgița învest, este de circa 20 km. Câmpul Ca-raicu nu are nici o localitate și nu estestrăbătut de nici un drum modernizat,factori care au favorizat, mulți ani,menținerea dropiilor.

În partea de nord-vest, câmpul Ca-raicu este traversat de o vale sinuoasăcare debușează în Desnățui lângă Giur-gița. Această vale poartă mai multe de-numiri: Caraicu în sectorul nordic,Cioromela în cel central și Buzatu în celsudic (unde există și un lac).

Numărul mediu al indivizilor unuicârd de dropii s-a redus de la 9-11 înanul 1959 la 6 în anul 1964.

Câteva dropii, din care una cu pui,s-au văzut în 1962 la vest de satul Ho-rezu-Poenari (comuna Valea Stanciu-lui).

Populația speciei în anul 1969 nu-măra 30 de exemplare, repartizate ast-fel pe fondurile de vânătoare existenteatunci: 12 pe fondul Drănic, tot 12 pefondul Măceșu de Sus, 4 pe fondulGiurgița și 2 pe fondul Măceșu de Jos.Astfel, arealul dropiilor, aproximatdupă suprafața de atunci a terenuriloragricole de pe cele 4 fonduri de vână-toare menționate, era atunci de circa43000 ha.

În 1970 s-au observat 16 păsări, 13

pe fondul Drănic și numai 3 pe fondulMăceșu de Jos.

În 1974, în partea vestică a câmpu-lui Caraicu (înspre Segarcea și Goicea),s-au văzut 5 dropii.

Pe cele 8.400 ha ale vechiului fondSegarcea s-au observat 14 dropii în1971, 17 în anul următor, apoi câte 8 în anii 1978 și 1979, iar în 1980, 10exemplare.

O pereche constatată la 7-8 km estde satul Giurgița, în deceniul 1970-1980 avea un teritoriu „marcat” de uncorcoduș și un păr pădureț bătrân. În1977 s-a observat și un pui cu ele.

La sfârșitul lunii octombrie 1979,un cârd alcătuit din 12 exemplareaflate în zbor, s-a semnalat nu departede marginea de vest a pădurii Tufa Bâr-zei (5 km vest de localitatea ValeaStanciului).

Altă pereche de dropii s-a menținutcirca 10 ani în zona Măceșu de Sus-Cârna-Săpata, fiind văzută mai ales înculturile de sfeclă de zahăr.

În 1980, arealul speciei se redusesela aproximativ 20.000 ha, numărându-se doar 6 dropii pe fondul de vânătoareGoicea și 10 pe fondul Segarcea. Se re-marcă astfel că, în doar 11 ani, arealuldropiilor s-a înjumătățit.

Pe fondul Segarcea, în primăvaraanului 1981 existau 6 exemplare, iar înnoiembrie doar 3, un mascul și douăfemele. Prezența acestora a fost confir-mată și de Ion Barbu, care, în 1984,nota faptul că „până acum câțiva animai apăreau câteva dropii la evaluărilede primăvară și în județul Dolj, în cu-prinsul Ocolului Silvic Segarcea”.

Între satele Măceșu de Sus și Giur-gița, în 1982-1983, existau 6 exem-plare (2 masculi și 4 femele), ulteriorbraconate.

În iulie 1983 s-a văzut, de la circa50 m distanță, un grup de 4 dropii.

La sfârșitul lunii mai 1986, un cârdalcătuit din 7 dropii, s-a văzut cu bino-

clul de la circa 1 km depărtare, într-unlan de porumb înalt de 20 cm.

În perioada 1987-1989 pe câmpulCaraicu s-au menținut 9 dropii (4 mas-culi și 5 femele), din care, înspre Goi-cea, în 1987, s-au văzut 5 (un masculși 4 femele) într-o cultură de grâu, iarîn anul următor un cârd de 4-6 dropii,s-au observat primăvara astfel, zburau500 m apoi se lăsau la sol, iar zburau500 m iar se lăsau la sol.

Ultimele 3 exemplare s-au observatîn anul 1990.

Menționăm și faptul că, unele dro-pii s-au menținut și datorită ocrotirii se-vere pe care i-au asigurat-o unii paznicide vânătoare, care au îndrăgit multaceste păsări, de exemplu, domnul IonVozaru din Măceșu de Jos.

Împuținarea și apoi dispariția dro-piilor a fost determinată de braconaj.

BibliografieBarbu, I. (1984), Reflecții despre

dropie, Vânătorul și Pescarul Sportiv,nr. 7, București.

Călinescu, R., Bunescu, Alexan-dra (1960), Harta faunei, în Monogra-fia Geografică a R. P. Române, vol. I,anexa XXV, Edit. Academiei, București.

* * * (1981), Județul Dolj, Edit.Sport-Turism, București.

IUNIE 2014 | 15

STUDIU

Măiastra pasăre a câmpiei din partea de sud a țăriinoastre, dropia, a existat și în Câmpia Segarcei,desfășurată între râurile Jiu, în est, și Desnățui, în parteavestică. Raul Călinescu și Alexandra Bunescuconsemnează pe harta faunei țării, publicată în 1960, unareal al speciei în regiunea analizată. Ulterior,monografia județului Dolj din 1981 specifica dropia înzona Caraicu-Segarcea (pag. 275).

Prezezența dropiilor în zona Segarcea (Oltenia)Text și fotografie SORIN GEACU, SORIN ZEAMĂNEAGRĂ

Un ocrotitor al dropiilor din CâmpiaSegarcei – domnul Ion Vozaru,în vârstă de 83 de ani, din comunaMăceșu de Jos, județul Dolj. Absolvental Școlii Silvice de la Periș, județulIlfov (1965) și elev al prof. V. Cotta,dânsul a fost paznic de vânătoare înregiune din 1965 până în 1992


N ici mistrețul, similar tuturorcelorlalte specii de faună ci-negetică, nu face excepție de

la această regulă. Din acest motiv,existența lui intră într-o oarecare con-tradicție cu interesele producătoriloragricoli, dintre care unii nu ar dori săvadă picior de animal sau insectă peproprietatea lor.

Pe de o altă parte, producătoriiagricoli nu ar putea viețui singuri pepământ. Și ei trebuie să accepte ideeaconviețuirii pașnice cu toate celelalteființe vii lăsate de mama-natură peTerra. Fiindcă un mediu propice deviață, care să ne ține sănătoși la minteși trup, nu se poate imagina fără biodi-versitate sau, mai exact spus, fără con-servarea a ceea ce se mai poateconserva din biodiversitatea agresată,din ce în ce mai puternic, de civilizație.

În contextul prezentat, al contra-dicției de interese dintre producătoriiagricoli și vânătorii-protecționiști, seimpune a fi analizată și existența mis-trețului în mediul înconjurător.

Problema existenței speciei, ca dealtfel a oricărei alte specii consideratede producătorii agricoli dăunătoare,nu se poate aborda în afara preocupă-rilor actuale de conservare a biodiver-sității. Dar nici protejarea exagerată amistrețului și menținerea unor efec-tive sfidător de ridicate nu se poateaccepta, fiindcă există riscul unui con-flict deschis, dăunător tuturor: și pro-ducătorilor agricoli, și vânătorilor, șiprotecționiștilor.

Pentru tranșarea acestei contradic-ții de interese a intervenit legiuitorul,care a stabilit prin Legea nr.407/2006 și respectiv Legea nr.333/2003, anumite obligații pentruautoritatea publică centrală care răs-punde de protecția mediului, adminis-tratorul fondului cinegetic național șigestionarii faunei cinegetice, pe de oparte, și pentru producătorii agricoli,pe de altă parte.

Astfel, potrivit Legii nr. 407/2006,autoritatea publică, administratorul și

Problema despăgubiriiiproducătorilor agricolipentru pagubele cauzatede fauna cinegeticăN. ȘELARU

LegislațieOPINIE

Studiind viața animalelor și plantelor, constatăm că nuexistă nici o specie care, pentru a viețui, nu consumă oalta. Carnivorele consumă plantivore, iar plantivorele, larândul lor, consumă plante. Toate speciile se hrănesc cualte specii – cu sânge cald, sânge rece sau sevă – pentru atrăi și a se înmulți.

gestionarii precizați au următoareleobligații:• autoritatea publică centrală care

răspunde de protecția mediului areresponsabilitatea managementuluifaunei interzise la vânătoare, pre-cum și a celei ce se găsește în ariilenaturale protejate și în fâșiile de500 m de-a lungul frontierei de stat,în care vânătoarea este interzisă;corelativ au și obligația dezdăunăriiproducătorilor agricoli pentru pagu-bele produse de aceste specii și înlocurile, unde vânătorii nu au voiesă acționeze;

• administratorul faunei cinegetice are,la rândul lui, dreptul și obligația de astabili efectivele optime de faună ci-negetică pe fiecare fond de vânătoareîn parte, într-o proporție care să limi-teze, la nivel acceptabil, eventualepagube cauzate de aceasta sectoare-lor agricol și silvic de activitate; încontinuare, administratorul are drep-tul și obligația de a stabili surplusulpopulațional, rezultat în urma esti-mării efectivelor anuale sub coordo-narea sa, și, corespunzător, coteleanuale de recoltă; în situația înregis-trării unor creșteri neprevăzute deefective sau de înregistrarea pagube-lor produse în culturile agricole, ad-ministratorul are posibilitatea legalăsă mărească cotele de recoltă și săaprobe, operativ, extragerea mistre-ților și altor specii considerate păgu-bitoare, în afara sezonului legal devânătoare; în măsura în care admi-nistratorul nu se achită corect și latimp de posibilitatea/obligația dinurmă, este normal să suporte conse-cințele inac țiunii sale;

• gestionarii fondurilor cinegeticeau, la rândul lor, mult mai multe obli-gații, printre care:

• extragerea integrală a cotelor derecoltă stabilite de administrator șiposibilitatea cererii de suplimentare aacestor cote ori de schimbare a cote-lor, de pe un fond cinegetic pe altul,mai ales în cazul mistrețului, speciecu potențial mare de înmulțire, careîși poate muta temporar locul de trai;

• administrarea de hrană comple-mentară pentru reținerea mistrețilorîn pădure, în perioada de primăvară-vară-toamnă, în scopul evitării produ-cerii de pagube în culturile agricole;

• organizarea de goane oarbe, deîmpingere a mistreților din preajmacâmpurilor cultivate agricol, predis-puse pagubelor cauzate de aceștia șiîndepărtarea lor, în timpul nopții, dinculturile agricole, prin folosirea câini-lor de vânătoare specializați la mis-treți;

• vânarea exemplarelor de mis-treți la locul unde produc pagube, darnumai în limita și în condițiile apro-bării operative date de administratorîn afara sezonului legal de vânătoare;• producătorii agricoli, în calitate de

proprietari ai culturilor agricole, au,la rândul lor, obligația pazei bunu-rilor pe care le posedă, individualsau în asociere, prin una din for-mele prevăzute de lege (art. 16 dinLegea 333/2003 privind paza obiec-tivelor, bunurilor și valorilor).

Plecând de la prevederile preci-zate ale legii, în temeiul prevederilorart. V alin (1) al Legii nr. 215/2008de modificare și completare a Legii nr.407/ 2006, Guvernul României aemis Hotărârea nr. 1679/2008, princare a stabilit procedura de acordarea despăgubirilor pentru pagubele pro-duse de fauna cinegetică, precum șiobligațiile concrete ce revin gestiona-rilor fondurilor cinegetice și producă-

torilor agricoli pentru prevenirea unorastfel de pagube.

Teoretic, problema dezdăunăriiproducătorilor agricoli pentru pagubeleproduse de fauna cinegetică este echi-tabil reglementată. Practic însă, proce-dura s-a dovedit birocratică și, dinaceastă cauză, greu de aplicat, motivpentru care producătorii agricoli nusunt întotdeauna sau sunt foarte târziu,după procese costisitoare, despăgubiți.

Din această cauză, pe bună drep-tate, aceștia ridică, adeseori exage-rând, problema despăgubirilor, carese impune a fi, cât mai curând, solu-ționată.

Din punctul nostru de vedere, des-păgubirile trebuie obligatoriu achitatepotrivit legii, iar problema se poatesoluționa doar prin revederea/înlo-cuirea procedurii actuale, pentru a fimai ușor și operativ de aplicat.

Desigur că, în completare, asigu-rarea producției agricole pentru aco-perirea pagubelor cauzate de vânat arfi de natură a șterge complet litigiilenăscute în speță, precum în multe altețări din UE. Încurajator este faptul că,și în România, există demersuri șicontracte deja încheiate în acest scop.

În concluzie, problema dezdăună-rii producătorilor agricole este corectsoluționată prin prevederile legii ro-mâne, însă procedura de acordare adespăgubirilor se impune a fi revi-zuită, putând să includă obligativita-tea asigurării producției agricolepentru pagubele produse de fauna ci-negetică și, totodată, obligativitatearespectării Codului de bune practiciagricole, de către producătorii agri-coli.

IUNIE 2014 | 17

Teoretic, problemadespăgubirii

producătorilor agricolipentru pagubele produse defauna cinegetică esteechitabil reglementată.Practic însă, procedura s-adovedit birocratică și, dinacestă cauză, greu deaplicat, motiv pentru careproducătorii agricoli nusunt întotdeauna sau suntfoarte târziu, după procesecostisitoare, despăgubiți.

Amplasarea zonei pilot Măgura-Plopu, în apropierea localitățiiArmeniș din Caraș-Severin,

aparține WWF România. Au contribuit laaceastă alegere condițiile locale de habi-tat și solicitudinea primarului, precum șia consilierilor locali, diferit motivată.

Trecând peste considerentele su-biective ale localnicilor și peste îndoielilemanifestate de unii specialiști în privințaalegerii zonei, nu putem fi decât satisfă-cuți de ideea repopulării și resălbăticiriizimbrului într-unul din biotopurile stră-vechi din România. Avem în vedere că

populațiile actuale de zimbri, restrânsela câteva nuclee populaționale, numărăîmpreună cca. 3.000 de exemplare, ceeace este foarte puțin și face ca cel maimare mamifer terestru al Europei să fieconsiderat foarte aproape de pragul li-mită dinaintea extincției. O nouă popu-lație, într-o zonă propice, creșteconsiderabil șansele de supraviețuire aspeciei, inclusiv ca urmare a eventualeiexperiențe pozitive ce poate fi extinsă înalte zone favorabile.

Ideea repopulării zimbrilor în Româ-nia este desigur mai veche, cunoscutfiind un astfel de proiect național încădin anul 1974, dar s-a conturat la niveleuropean de abia în anul 1999 și s-aconcretizat în proiectul „Rewilding Eu-rope” în anul 2011. Implementarea pro-iectului în țara noastră a revenit WWW

România, care a efectuat studiul preala-bil de fezabilitate, concluzionând, încădin decembrie 2012, că zona Armenișu-lui ar fi cea mai potrivită. O concluziediscutabilă, după cum afirmam, dar ac-ceptată și materializată surprinzător derepede, prin aducerea unui prim nucleude 17 zimbri din Olanda și Italia, la cares-a adăugat Romanița din țarcul Hațeg.Mai urmează însă, în curând, aducereaa încă două astfel de nuclee.

Lansarea în țarcul de aclimatizare,de 150 ha, a avut loc în ziua de 17 mai2014, pe o vreme mohorâtă, care nu aîmpiedicat însă o prezență numeroasă,compusă din reprezentanți ai RewildingEurope, WWW România, oficialitățilorcentrale, județene și locale, AGVPS dinRomânia, RNP Romsilva, mass-media șio mulțime de localnici din zonă, ultimiimândri, interesați sau doar curioși înprivința zimbrilor și viitorului speciei înpreajma activităților desfășurate de ei.

Zimbri au sosit cu bine, dar vizibilistoviți, după un transport de 48 de orefără întrerupere. În nici o săptămână dela lansare și-au revenit însă și par să fireușit să formeze o ciurdă ierarhizată,care începe deja să se ferească de oa-meni.

Așadar lucrurile merg spre bine șiavem toate motivele să fim încrezătoriîn reușita proiectului. Ne trebuie însărăbdare, pentru a asista la resălbăticireași revenirea de drept a zimbrilor în me-diul natural actual, altul decât cel neal-terat de pe vremea străbunilor noștri.

De acum încolo, totul pare să de-pindă de zimbri, mai exact spus de ca-pacitatea lor de readaptare la condițiiledin sălbăticie și de măsura în care vorști să evite omul și activitățile sale, pre-cum și de oameni, mai exact spus deatenția acestora pentru ocrotirea și în-grijirea zimbrilor aduși din captivitatepentru a fi lansați în sălbăticie și de res-pectul lor (oamenilor) față de mediulnatural de viață, al nostru, al tuturor.


PROIECTE

Un proiect ambițios, cu șanse mari de reușită, coordonat de Rewilding Europe și WWFRomânia. Eforturile sunt așadar transnaționale și urmăresc revigorarea populațională azimbrului, în cadrul eforturilor globale întreprinse pentru salvare a ceea ce mai poate fisalvat din natura rămasă sălbatică, acolo unde condițiile conservării acesteia sunt încăviabile. Deci, nu întâmplător, a fost aleasă România - rezervația de mari prădători a Europei,dar nu numai de mari prădători - în scopul întemeierii încă unei populații de zimbri înlibertate, pe lângă cea transfrontalieră din pădurile Bialowieza, dintre Polonia și Belarus.

Repopularea zimbrului în RomâniaN. ȘELARU

D e-a lungul nesfârșitului drumal anilor parcurși de om s-aucompus tomuri întregi despre

fauna de interes cinegetic, dar un locaparte, plin de legende și adevăr, l-aocupat și persistă să-l ocupe, întâm-plările despre căprior. Urmărirea aces-tei splendori a naturii, pânda înpreajma și în interiorul locurilor nu-mite habitat, dar și multe alte aventurivânătorești, la un loc, înseamnă defapt vânătoarea. Viața acestei inteli-gente creaturi se petrece în pădure, locferit și umbros. Cunoașterea obiceiuri-lor cu care el s-a născut îl ajută pe acelîmpătimit să-l găsească mai ușor, să-lobserve, să-l simptă la ceas de rouăcrudă, căzută peste mireasma coaptă aholdelor aurii de orz și grâu.

Trebuie să ai puterea de a inhalavirtuțile naturii, de a le descoperi și,apoi, de a trăi clipa. Studiul comporta-mentului căpriorului și, nu în ultimul

rând, tehnicile de vânătoare, se subor-donează capacității fizice a fiecărui vâ-nător, devenită decisivă. Oricare dintreprocedurile alese este, de fapt, o „roatăa norocului”. Încercați-o!

În febra vânătorii

Era un peisaj de vară, un tablou cufazani și căpriori… O făzăniță își luazborul, timp în care a apărut o că-prioară cu iedul ei. Pășteau împreunălângă un pâlc de pădure, iar mama, dincând în când, ridica privirile, scrutândîmprejurimile. Desigur, era maximăprudență pentru protejarea odorului.Lângă desișul în care mă aflam, mascatde o încurcătură de crăci, la care amcontribuit, așteptam de mai bine de treisferturi de oră să se săvârșească mira-colul. De la ,,stâna de piatră”, maischimbam decorul, trecând prin aceadureroasă fază a dezmorțirii oaselor.Apoi, adoptam din nou naturala moda-litate de cultivare a voinței, educareasimțurilor, călirea nervilor, toate pe unfond de pace proprie, aparentă. Un-deva, în stânga mea, paznicul de vână-toare, Nelu, scruta, și el, împrejurimile.Și eu și el, eram minuscule ființe pier-dute în măreția naturii. Câtă liniște,câtă magică încântare pentru ochi șiinimă! Medicament, sută la sută natu-ral și vindecător.

Movul intens al înfloritelor plantede câmp, mirosul persistent al izmei,zborul albinelor și zgomotul rotofeilorbondari, completau tabloul așteptări-lor. Prima dimineață, cât și apusulzilei, au fost încununate de spectacolulpentru care, cu scuze, v-am forțat ima -ginația.


Instantanee de sezonREPORTAJ

Vine o vreme, un anotimp și un anumit sezon, înexistența fiecărui vânător înfrățit cu natura, tocmaiatunci când aceasta este în plină izbucnire la viață. E unmoment în care reușitele sau rateurile se contopesc înacel „vis” al insomniilor: vânătoarea la căprior.

Urmărire și pândăText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

La dibuit de… pruneA doua zi, la ceasurile cinci, m-am

întâlnit cu paznicul care a ținut să pre-cizeze că aici își are habitatul, de maibine de patru ani, un suveran căprior.Așadar, aveam de-aface cu un experi-mentat exemplar, ,,uns cu toate ali-fiile”. Vegetația înaltă de mai bine deun metru, numai bună de cosit, ajutavânatul să-și caute hrana necesară, darși pe noi, pentru a nu fi descoperiți.

Când am plecat cu noaptea-n cap,nu prea mi-a ars de a lua măcar o în-ghițitură de-ale gurii. Acum însă, dupămai mult de două ceasuri de pândă, mise făcuse o foame de mi se încețoșauochii, cum spun bătrânii. Mă aflamîntr-un desiș de iarbă, la poalele unuiprun ale cărui ramuri se revărsau, ple-toase, într-un amestec de frunză șifructe ascunse în neclaritatea dimine-ții. Circulă o zicală printre oameni, pre-cum că ,,de foame, ogarul turcului amâncat și mere pădurețe”. Ehe, nici eunu eram mai departe de adevăr, așacă, pe… dibuite, am cules, una câteuna, până când am simțit că-mi reali-zasem ,,plinul” cu fructe proaspete șiacrișoare. În cursul zilei, mult aștepta-tul căprior nu și-a făcut apariția, pro-babil că avea probleme mai… urgentede rezolvat, prezența noastră fiind maidegrabă alarmantă pentru el. Așa amai trecut încă o zi, în care vânatul și-a văzut liniștit de obișnuitele preo-cupări: hrană, odihnă, hrană și retra-gerea pe înserat către tainicele păduri.

I-am urmat exemplul, profitând deo binemeritată odihnă în locul undeeram cazat.

Sosise vremea cosituluiDeși ziua aveam parte de tempera-

turi toride, noaptea devenea răco-roasă, iar dimineața ne întâmpina cuplăcuta rouă care, ce-i drept, ne ume-zea costumația de camuflaj.

Pe la orele 8.30, după a treia zi deinsucces, când pânda era pe sfârșite,răzbătea, din apropiere, acel zăngănit

specific al ascuțirii coaselor. Cosașiierau deja la muncă, clădind căpițe cufân printre merii și prunii plini cufructe. Acest moment însemna și înce-tarea prezenței noastre, spre siguranțavânătorii și a cosașilor. Într-un crâng,

un tânăr „sulițar” zbiera de mama fo-cului, alergând, speriat de cine știe ceciudată arătare care nu i-a fost pe plac,fără să mai țină cont de alte posibilepericole.

Perioada aleasă a marcat o liniștităactivitate a țapilor față de femele, deaceea am considerat că nu alesesemtimpul cel mai potrivit pentru vână-toare dar, în schimb, am considerat căm-am ales cu o minivacanță, în caremișcarea în natură mi-a fost benefică.

Este și acesta un mod de vânătoare,fără vânat. După toate aceste superbeclipe ale dimineților și serilor de vară,mi-am luat la revedere, într-un decorde vis al apusului de soare.

V-am istorisit și dvs. urmăririle șipândele mele la căprior, cu gândul că,într-un viitor apropiat, voi avea maimult noroc, și eu și el, și de ce nu, maimulte de povestit.

IUNIE 2014 | 21

P entru a înțelege cum funcțio-nează vânătoarea în Suedia,trebuie să aruncăm mai întâi o

privire în trecut, spre anul 1789, cândRegele Gustav III hotăra acordarea tu-turor oamenilor de rând dreptul de avâna – hotărâre care aproape că a con-dus la exterminarea vânatului.

Odată cu înființarea Asociației pen-tru managementul faunei sălbatice – în1830 – au fost puse și bazele pentrustoparea acestui fenomen, prin obliga-tivitatea practicării unei vânători dupăprincipii etice, iar în 1938 a fost adop-tată prima lege modernă a vânătorii.Printre cele mai importante articole le-gislative am notat: conservarea vâna-tului este o responsabilitate avână torilor și a proprietarilor de tere-nuri, vânătoarea trebuie practicată într-o manieră care să garanteze că vânatulnu este expus unor suferințe inutile șică oamenii și proprietățile nu sunt înpericol, sezoanele de vânătoare trebuiesă țină cont de condițiile biologice alespeciilor, proprietarul de teren aredreptul de a vâna etc. Aceste principiicontinuă să fie strict respectate și as-tăzi, vânătoarea fiind considerată caparte a conservării faunei sălbatice.Asociația națională de vânătoare îșicontinuă și ea misiunea de administra-tor al faunei, încasând anual de lamembrii săi 5,8 milioane de Euro (ceeace înseamnă o cotizație anuală de 34 euro/vânător), guvernul fiind celcare decide în detaliu ceea ce este defăcut pentru managementul vânatului.

Cât despre examenul de vânător,acesta este obligatoriu pentru oricinevrea să cumpere o armă de vânătoareși constă dintr-o probă practică și unateoretică.

Asociația națională este o organizațienon-profit, compusă din 22 de asociațiiregionale și, respectiv, 160.000 membri(dintre care 15.000 vânătorițe!).

Referitor la practicarea vânătorii,niciodată Suedia nu a cunoscut unnumăr atât de mare de vânători ca în

prezent, aceștia având posibilitatea săvâneze o mare varietate de specii. To-tuși, vânatul nr. 1 rămâne elanul, darși vânătoarea la mistreți a câștigat înpopularitate în ultima perioadă.

Iată cum arată o statistică a princi-palelor specii de vânat în sezonul2012/2013: Elan 95.937Misteț 97.300(cu o creștere de 100%)Cerb 6.000Căprior 96.400Cerb lopătar 31.000Muflon 500Urs 300Iepure 30.000Fazan 23.800Cocoș de munte 16.500

Vânătorul suedez (cu un venit și oeducație medie) vânează în jur 28 dezile pe an și face parte dintr-una dincele 30.000 grupe de vânătoare exis-

tente, 200.000 de câini de vânătoaresunt înregistrați oficial în Suedia. Pen-tru a vă face o idee asupra modului încare este percepută vânătoarea înaceastă țară, trebuie notat că 87% dinlocuitori sunt pozitivi în acest sens. Deasemenea, familia regală acordă o im-portanță deosebită tradițiilor legatede natură, prin urmare și vânătorii,iar Regele Carl Gustav – care este În-altul Protector al Asociației Suedeze aVânătorilor – mărturisea recent într-un interviu că a început să vâneze înjurul vârstei de 15-16 ani. Despre bu-nica lui își amintește că era o vânăto-riță împătimită, care a vânat omulțime de cerbi și capre negre, ulti-mul cerb vânându-l la onorabila vâr-stă de 80 de ani!

Având în vedere situația excelentăîn care se află fauna sălbatică a țării lor,vânătorilor suedezi nu le rămâne decâtsă fie mândri și bucuroși de ceea ce aurealizat, dar și responsabili față de ge-nerațiile viitoare și față de istorie.


Vânătoare în SuediaMAPAMOND

Organizarea vânătorii în țările nordice - SuediaBIANCA IORIATTI

Deși suedezii sunt considerați printre cei mai puțin religioși oameni (doar 2% din cetățeniducându-se în mod regulat sau semiregulat la un serviciu religios, între 17 și 83% fiindclasați ca atei), când vine vorba despre activitățile în aer liber, inclusiv vânătoare, acesteasunt sfinte. Cu o populație de 9.573.466 locuitori, Suedia numără circa 300.000 devânători, dintre care peste jumătate sunt membri ai unei asociații regionale. Un alt faptdemn de reținut este că 87% din suedezi privesc vânătoarea cu ochi buni.

Mapamond cinegetic AGENDA

Comparație cu sezoane anterioare2012/2013 2011/2012 2010/2011 2000/2001

Cerb comun 76.179 66.697 67.790 53.241Cerb lopătar 68.967 62.545 62.493 45.654Cerb Sika 1.561 1.126 1.270 931Căprior 1.191.827 1.104.924 1.138.593 1.068.777.Mistreț 637.515 415.593 570.010 345.696Capră neagră 4.976 4.958 4.473 4.097Muflon 7.448 6.301 7.269 5.868Iepure de câmp 315.965 344.701 367.321 472.127Lapin 259.818 267.371 260.301 188.172Viezure 65.068 55.804 56.696 38.419Vulpe 531.932 456.659 518.768 605.596Enot 104.201 71.202 67.706 9.064Jder de piatră 46.473 42.605 44.622 42.209Jder de pădure 5.518 4.862 5.147 3.720Dihor 11.502 10.589 1.387 11.361Vizon 936 870 974 451Nevăstuică 7.706 8.116 9.189 19.967Nutrie 13.620 13.133 13.163 -Potârniche 4.324 4.771 5.483 11.494Fazan 153.339 201.305 204.211 336.908Porumbei 703.865 758.822 811.308 747.578Lebădă de vară 2.070 2.452 3.194 1.578Gâște 78.284 69.719 65.267 29.857Rațe 411.696 383.447 418.434 516.848Sitar de pădure 11.752 9.260 10.752 8.574Lișiță 9.432 13.014 11.973 15.780Corvide 532.967 523.284 585.848 292.852

PUBLICITATE

Dr. Rolf Roosen adoptă un tonoptimist în articolul său Rekorde beimSchalenwild (Recorduri la vânatulungulat), apărut în Deutsche JagdZeitung nr. 2/2014, pag. 12-13, undecompară cifrele oficiale ale recoltei devânat din Germania în sezonul2012/2013 cu cele din ultimele douăsezoane precedente și un sezon vechide 12 ani.

Într-adevăr, la cerbul comun, cer-bul lopătar, cerbul Sika, căprior,capra neagră și muflon s-au înregistratcifre record, iar mistrețul este pe loculII, recordul rezistă din 2008/09(646.790 piese!). Nu la fel de bună estesituația la vânatul mic, iepurele decâmp atingând cel mai jos punct, po-târnichea este în cădere liberă, fazanulscade și el încet până spre jumătate.

Socotim că aceste rezultate, obți-nute în țara cu o tradiție atât de înde-lungată în domeniul vânătorii, suntinteresante și pentru cititorii noștri.

RecorduriM. TĂLPEANU

N imic nu trebuie lăsat pentruulimle zile, nici repetițiile –aducerile aminte și practica

constantă a comenzilor, nici adminis-trarea vaccinului împotriva căpușelorși a altor insecte parazite și, cu atât maipuțin, antrenamentul fizic, pe cât po-sibil în condiții cât mai apropiate decele în care vom vâna. Să vedem deci„ce și cum” trebuie să procedăm înaceste condiții, vis a vis de partenerulnostru patruped, pentru a fi pregătitpentru vremea călduroasă a lui Gustar.

Antrenamentul fizicAcesta trebuie efectuat continuu,

cel puțin de două, trei ori pe săptă-mână, o ieșire de cel puțin o oră,două, în parc, în locurile special ame-najate sau, și mai bine, pe un terenliber, unde poate alerga în voie, potmenține câinele în formă. Nu maipuțin important de reținut este faptulcă antrenamentul trebuie început, cuatât mai mult dacă a lipsit, cu celpuțin două luni înaintea deschideriisezonului de vânătoare!

Temperaturi periculoasePentru pontatori, care lucrează in-

tens pe teren uscat, chiar și numaiplus 15 sau plus 20 de grade Celsiuspot deveni o problemă. Dacă vorbimdespre retreiveri, care lucrează înapropierea unei ape, situația seschimbă, deoarece poate singur să serăcorească ori de câte ori este nevoie.Să nu uităm că majoritatea raselor decâini pot suporta mult mai bine friguldecât căldura!

Cum prevenim deshidratareaFoarte simplu, trebuie doar să fim

pregătiți și cu apă pentru câinele nos-tru. Doi, trei litri de apă la mașină,poate unul la noi în teren, sunt sufi-cienți pentru o jumătate de zi de vână-toare pe vreme călduroasă. La fiecareoră, când e cald, la o jumătate de orăîn zilele toride, dați-i să bea pe săturateși nu strică dacă îl și stropiți cu puținăapă. Monitorizați permanent stareacâinelui. Dacă mersul devine apatic,ochii sticloși sau pur și simplu seașează des, fără comană, toate suntsemne de alertă. Faceți o pauză, trecețila umbră și dați-i din nou să bea apă.Dacă este vreo apă prin apropiere, lă-sați-l să facă o baie de voie. Are cu si-guranță nevoie de odihnă pentru a sereface. Nu uitați că la nivelul ierbiitemperatura este mai ridicată, iar ven-tilația este mai redusă. O căldură tole-rabilă pentru noi poate fi deja prearidicată pentru companionul nostrupatruped. Un câine pasionat și dedicat,poate alerga la vânătoare până la co-laps și nu cred că vreunul dintre noi ardori așa ceva!


AntrenamentCHINOLOGIE

Așteptând varaText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

Timpul lui Cireșar va trece cât ai bate din palme și vom fifață în față cu vremea călduroasă a lui Cuptor. Nuneapărat că ar fi ceva semnificativ deschis la vânătoare îniulie, dar pregătirea câinelui de vânătoare pentrudeschiderea de la mijlocul lui august trebuie făcută cugrijă și din timp.

C uoscut în țara noastră și subdenumuri populare cum suntmerișor de munte, afin de

munte, afin negru, afene, asine sau po-mușoară, afinul crește în regiunile al-pine până la altitudinea de2.000–2.500 m, mai ales pe versanțiiumbriți și umezi, pe pajiști montane, pestâncării sau prin păduri de conifere,preferând solurile silicioase.

Este un arbust de talie mică, cu tul-pina de culoare verde, putând atingecca. 60 cm înălțime, și crește sub formăde tufe, formând, în locurile prielnice,un adevărat covor vegetal. Frunzelesunt mici, cu codiță scurtă, ovale șicrestate pe margine, verzi pe ambelefețe. Florile sunt albe-rozalii sau verzui-roșiatice, au formă de clopoțel, fiindașezate câte una sau două la subțioarafrunzelor. Afinul înflorește în lunile

mai-iunie, iar fructul, numit afină, estede culoare albastru-închis, zemos, cugust dulce-acrișor.

Cunoscut încă de pe vremuri, afinulera folosit în special pentru ameliora-rea deranjamentelor stomacale. Frun-zele, împreună cu ramurile, se culegîncepând din timpul verii până întoamnă, în perioada iunie-septembrie,după care se usucă la umbră, în locuribine aerisite. Fructele se culeg cândsunt bine coapte, în funcție de mersullocal al vremii, începând de prin iuliepână în septembrie și pot fi consumatefie proaspete, fie uscate.

Fructele conțin acizi organici, sub-stanțe antibacteriene și antiseptice, ta-ninuri, dar și un echivalent vegetal alinsulinei - mirtilina. Tot în ele găsimpectine, zaharuri, provitamina A, vita-minele B1, B2, C, E, PP, acizi - citric,

benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic,malic și lactic. Interesant este că fruc-tele își păstreză proprietățile chiar șidupă ce sunt uscate. La rândul lor,frunzele conțin tanin, derivați flavo-nici, derivați antocianici, hidrochi-nonă, mirtilină, ericolină, neomirtilinăși altele.

Preparatele din afin sunt, de re-gulă, sub formă de ceai-infuzie, sirop,suc și decoct din fructe sau frunze. Afi-nata este o bautură alcoolică apreciatăîn multe zone.

Dintre efectele benefice ale prepa-ratelor din afin amintim: scăderea ni-velului de glucoză din sânge și altrigliceridelor, protejarea vaselor san-guine și sporirea rezistenței capilarelorprecum și efecte protectoare în ulcerulgastric indus de stres. Putem adăuga,de asemenea, proprietățile antibacte-riene, de protejare împotriva sclerozeiși a reumatismului precum și reglareatulburărilor digestive.

Cele prezentate au scop informativși nu țin locul consultării și prescrieriifăcute de medic. De aceea este reco-mandată vizita la medic și folosireapreparatelor din afin numai la reco-mandarea acestuia. Este foarte ușor săconfundăm simptomele sau aspectulunor afecțiuni și de aceea consultareamedicului specialist este neapărat ne-cesară și se impune ca o măsură deprevedere și siguranță.

IUNIE 2014 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

Afinul DOCTOR PLANT

Afinul, denumit științificVaccinium myrtillus L., esteun arbust din familiaEricaceae și este întâlnit înEuropa, nordul Asiei,Groenlanda, vestul Canadeiși vestul Statelor Unite aleAmericii.


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

GECO TTSX – Cel mai puternic proiectil de vânătoare fără plumb!

GECO extinde gama sa cu modelulde proiectil TTSX, ultimul descendental legendarului Barnes X. Acest proiectilcu masă stabilă este confecționat dincupru solid. Acesta se evidențiazăprintr-o viteză mare și razanță foartebună și, implicit, o putere de penetrareprofundă. Vârful de polimer provoacă o

expandare rapidă și crește puterea destopare. 99% retenție din greutatea ini-țială garantează o mai mare penetraresuprapusă cu pierderi minime de carne!

GECO TTSX, un glonț fără plumbcare reduce pierderea de la un nivelminim, în special la vânatul de taliemare!

Avantaje:• Vârf de polimer pentru un coeficient

balistic bun și o razanță excelentă;• Cavitate în vârf pentru expandare

rapidă;• Proiectil expandabil din cupru solid;• Caneluri multiple, pentru precizie

crescută.

Cod nr. Calibru Greutate proiectil Ambalaj buc/cutie(g)

2318854 7 mm Rem. Mag. 7,8 202318852 7 x 64 7,8 202318853 7 x 65 R 7,8 202318851 .308 Win. 10,7 202318849 .30-06 10,7 202318850 .300 Win. Mag. 10,7 20

Calibre planificate pentru a intra pe piață în 2014

PESCUITPescuit sportiv staționar 28

Pescuit la răpitor 30Pescuit la muscă artificială 32

Pescuit pe râu 34Muște de succes 36Pescuit recreativ 38

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

iunie

IUNIE 2014 | 27

Începând cu data de 15 mai, pentru apele care constituie frontieră destat și cu 1 iunie, pentru celelalte ape, colinare și de șes, prohibiția pes-cuitului pentru anul 2014 s-a încheiat. Uraaa!!!…

Atât peștii, cât și pescarii, își reîncep activitatea specifică, cu mai mulsau mai puțin success. Dar ce mai contează?

Cu excepția zonelor și a speciilor strict protejate, pescuitul se poatepractica în lacuri, heleștee și râuri, la șes, în zona colinară și la munte.Cu respectarea orientativă a solunarelor și o informare prealabilă asupracondițiilor specifice zonei în care doriți să pescuiți, precum și a speciilorcăutate, veți obține rezultate bune, atât la peștii pașnici, cât și la cei ră-pitori.

CE PESCUIM ÎN IUNIE

AGENDA


Competiții

Pescuit sportiv staționarINSTRUCȚIUNIText și fotografie MUGUREL IONESCU

În cadrul reuniunii anuale a Comisiei de Pescuit Sportivși Competiții a A.G.V.P.S., care a avut loc în data de 21februarie, cu participarea responsabililor de subcomisii, a șefilor de zonă și a reprezentaților asociațiilor șicluburilor de pescuit sportiv afiliate la A.G.V.P.S. s-audiscutat și adoptat instrucțiuni având ca scopactualizarea și completarea regulamentelorcompetiționale pentru anul 2014.

P entru disciplina Pescuit SportivStaționar, care cuprinde celemai multe categorii în cadrul

campionatului și cel mai mare numarde participanți, s-au analizat si s-aureactualizat o serie de cerințe obligato-rii, care s-au evidențiat în campionatuldin anul precedent.

IUNIE 2014 | 29

Astfel, pentru finalele „A” și „B”,concurenții vor avea obligația de aparticipa la antrenamentul oficial pre-mergător competiției. Absența, fără ojustificare întemeiată, verificată de ju-riul competiției, va fi penalizată cu unpunct în clasamentul final.

În manșele tematice se va pescuiîn stilurile „roubaisienne”, „à l’an-glais” și/sau „bolognese”.

Lungimea vergii „roubaisienne” cucare se va pescui va fi de min. 9 mpentru toate categoriile.

La stilul „à l’anglais” pluta va fiprinsă într-un singur punct pe fir.Lungimea vergii „bolognese” va fi de

min. 6 m, lansându-se linia de pescuitmin. 3 m față de lungimea vergii.

Obleții se punctează în toatemanșele pentru toate categoriile.

Cantitatea totală de nadă permisăeste de max. 17 l pentru categoria –U14 și max. 20 l pentru celelalte ca-tegorii.

Cantitatea totală de nadă vie, in-clusiv momeala pentru cârlig, este demax.. 2,5 l pentru o manșă, din caremax. 0,5 l „fouillis” și max. 0,125 llarve de chironomide (pentru cârlig).

La verificarea cantităților de nadăși momeli este obligatorie prezentareaacestora în recipiente oficiale omolo-

gate. Nerespectarea prevederii atragepenalizarea concurentului cu 1punct.

Concurentul depistat cu nadă șimomeală peste cantitatea admisă vafi, de asemenea, penalizat cu 1 punct.

Perioada destinată nădirii grele areo durată de 10 minute.

Lungimea maximă a vergilor depescuit este de:• 10,00 m – U14;• 11,50 m – U 18; U 23 FETE;

SENIOARE; VETERANI;• 13,00 – U 23 BĂIEȚI; SENIORI;

ECHIPE/ASOCIAȚII/CLUBURI.Este interzisă folosirea cupițelor pe

chit în timpul pescuitului, precum șiutilizarea pastelor, peletelor sau săcu-leților solubili.

Pentru etapele finale ale categorii-loe SENIOARE, SENIORI, ECHIPE/ASOCIAȚII/CLUBURI, este obligatoriefolosirea, pentru păstrarea capturilor,a juvelnicelor cu lungimea minimă de3,5 m.

După efectuarea cântăririi, peștelecântărit va fi eliberat în apă, în starevie, după încheierea cântăririi în toatestandurile din sector și neînregistrareanici unei contestații.

Persoanele cu atribuții în cadrulsubcomisiei de pescuit sportiv stațio-nar au fost desemnate astfel:

Veronica Ispas – AJVPS Sălaj –responsabil subcomisie, responsabil șiselecționer al categoriilor FETE și SE-NIOARE;

Constantin Mateescu – AVPS Ac-vila – responsabil al categoriilor – U14și U18 BĂIEȚI;

Ion Poiană – AJPS Cluj – respon-sabil al categoriei – U23 BĂIEȚI;

Zsolt Benzar – AVPS TârnavaMare Odorheiu Secuiesc – coordona-tor tehnic și selecționer al loturilorCampionatului de Pescuit Sportiv alA.G.V.P.S. pentru categoriile U18 BĂ-IEȚI, U23 BĂIEȚI, SENIORI,ECHIPE/ASOCIAȚII/CLUBURI și VE-TERANI.

Loturile naționale participante lacampionatele mondiale pentru cate-goriile – U14, U18, U23, SENIOARE,SENIORI, VETERANI, vor fi formatedin primii 3 concurenți clasați în anulrespectiv în finala națională „A”, înmăsura disponibilității acestora și dealți 3 concurenți, obligatoriu divizio-nari „A” sau „B”, la alegerea selecțio-nerului.

La campionatul mondial pe cluburiva participa, în măsura disponibilității,echipa/asociația/clubul care a câștigatcampionatul național în anul prece-dent, din rațiuni legate de calendarulcompetițional internațional.

S wimbait-urile se împart îndouă mari „specii”, care la rân-dul lor sunt compuse din două

mari familii și numeroase „încrengă-turi”, ca să abordez o clasificare spe-cifică biologiei. Cele două mari speciisunt swimbait-urile „hard”, turnatedin materiale dure, și cele „soft”, pro-duse, după cum se spune și eticheta-rea, din plastice siliconice moi.

Evoluția speciilor de swimbaitApoi, aceste specii se divid în fa-

milia swimbait-urilor multi-articulate,alcătuite din cel puțin 3 secțiuni inter-conectate, și în cea a nălucilor com-puse din două secțiuni, denumite înlimbajul comun al pescarilor și produ-cătorilor și S-Type baits sau S-baits.S-ul vine de la evoluția pe care con-strucția din doar două segmente o im-primă nălucilor în apă: sinusoidală, casă folosesc un termen din mate-fizică... sau „șerpuită” ori „în S”, într-un limbaj cât mai popular. În acestepisod, vom cunoaște mai îndea-proape prima mare familie a swim-bait-urilor „hard”: multi-articulatele(ori „segmentate”).


Generația swimbaitSPINNING

Nălucile noului val (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

Bine ați revenit în universul nălucilor care stârnesc valuride proporții pe aproape 70% din suprafața planetei,adică pe cea acoperită de ape. În acest episod continuămcălătoria în fascinanta lume a swimbait-urilor, acestenăluci supradimensionate, de multe ori exagerat descumpe, care imită, în maniere de un realism uneori dusla extrem, evoluția peștilor-pradă din meniul răpitorilor.Un swimbait nu presupune automat o momeală artificialăde dimensiuni titanice, căci există năluci de peste 300 degrame și peste, dedicate bass-ului, ci și una care mimeazăîntocmai sau chiar „suprarealist” acțiunea unui peșteadevărat în mediul său natural.

Swimbait-urile multi-articulate sau naturalețea întruchipată

Nu se cunoaște cu exactitate undea apărut pentru prima dată familiaswimbait-urilor „hard” multi-articu-late, însă cele mai spectaculoase șimai „naturale” năluci de acest gen îșiau originea în Japonia. Unul dintrepescarii profesioniști, imagine a pro-ducătorului nipon de lansete Eve-green, Toshifumi Kikumoto, estecreditat cu promovarea și populariza-rea pescuitului cu big baits în ȚaraSoarelui Răsare, iar creațiile lui ocupăun loc de cinste în oferta Evergreen.

O roială, cineva?Printre swimbait-urile multi-arti-

culate foarte eficiente din Japonia seremarcă modelul Evergreen Royal-flash, alcătuit din 5 secțiuni, în lun-gime de 16 cm și cântărind 60 degrame, o greutate decentă pentru unswimbait. Iată încă un motiv pentrucare prefer swimbait-urile japoneze îndetrimentul celor americane: greuta-tea redusă, care le face mai ușor defolosit timp îndelungat în pescuitulștiucii sau al somnului. Royalflash areo acțiune foarte naturală în apă, un-duind mai ceva decât un pește real.

Java Hard de la ImakatsuÎnsă cea mai cunoscută nălucă ja-

poneză multi-articulată la nivel mon-dial este, probabil, celebrul ImakatsuJavallon Hard, produs de KatsutakaImae, unul dintre cei mai buni pescaride competiție din campionatul niponde bass (N.B.C.) și creatorul unor nă-luci care prind orice specie de pești ră-

pitori, pe apele din întreaga lume.Deși este compus din numai 4 seg-mente, Java Hard are o acțiune puțin

spus hipnotizantă în apă, datorită că-reia am prins, nu de puține ori, exem-plare capitale de știucă și chiar somn.

Judecătorul suprem al calitățiiunei năluci, peștele

În prezent, există o mulțime deswimbait-uri multi-articulate în ofertamai tuturor producătorilor de năluci,însă nu toate prind la fel de bine.Există un motiv pentru care un JavaHard costă 200 de lei iar un swimbait„no name” poate fi cumpărat la o frac-țiune din prețul celui japonez. Asta nuînseamnă că o astfel de nălucăscumpă este universală, fiindcă suntmomente și condiții în care nici JavaHard-ul nu dă rezultate. Însă este unadintre cele mai eficiente năluci decăutare cu care am pescuit vreodatăla știucă, atât pe incinte, cât și pe apelibere.

Continuăm în episodul viitor pre-zentarea familiei „hard” Type-S și periplul în universul fantastic al swim-bait-urilor.

- va urma -

IUNIE 2014 | 31


Pescuit la muscă artificialăDE SEZON

Soarele coborâse în fața noastră dincolo de versantulmuntelui, a cărui margine apărea acum poleită cu aur.Pereți de stâncă săpați parcă de o daltă lipsită de talent șiimaginație se perindau pe dreapta, iar în față, drumulforestier, frământat de roțile tractoarelor și trailerelor,urca și cobora cu poticneli ondulate, prin bălți și șleauriadânci, atât cât să ai teamă că poți rămâne în oricemoment suspendat pe osii.

În căutarea păstrăvilorText și fotografie MAC

Pe dreapta, rupt în bucăți decioate și stânci friabile, gataoricând să se prăvale spre abi-

sul de dedesubt, versantul coboraabrupt spre apa verde a lacului. Tăie-rile rase de pe maluri cât și de pe ori-șicare locușor mai accesibil lăsaserăpământul dezgolit în bătaia sorții, lavoia întâmplării. Cioate răzlețe, trun-chiuri rupte sau pur și simplu abando-

nate pe marginea drumului, răgăliice-și smulseseră rădăcinile din adân-cul pământului se zgâiau acum la se-ninul albastru al cerului. La vreme deCireșar, urcam la păstrăv…

Pași pe unde de cristal În drum ne oprisem pe râu și în-

cercasem câteva locuri. Bulboane nuprea adânci, câteva întinsuri și repe-

gușuri, după bolovanii mai mari dinalbia râului, rămăseseră fără rezultat.Trecusem de la nimfă la muscă uscatăși udă în speranța că vom putea ofericât de cît o tentație pistruiaților. Nufusese să fie. Poate apa destul de mareși încă foarte rece îi țintuia și acumprin locurile numai de ei știute.

Spre capătul lacului am găsit ungolf domol și am coborât până aproapede apă. Am desfăcut canoea de pe por-tbagajul mașinii și ne-am așezat sămâncăm ceva în fugă. Plecasem cunoaptea în cap, iar acum soarele co-bora spre culmi. Numai bine, aveam săprindem orele după amiezii și dinain-tea apusului când, după știința noas-tră, păstrăvii ar fi trebuit să iasă de princotloanele ascunse, în căutarea hranei.Am strâns în grabă masa și am încărcatechipamentul în canoe. Câte o lansetăși cutiuțele cu rotative, oscilante și vo-blere care umpleu buzunarele vestelorde pescuit așteptau acum rînduite. Amluat totuși și o vargă de muscă, cu câ-teva muște potrivite. Vâs leam cătrecoada lacului. De o limpezime nefi-rească, apa se așternea calmă submângâierea padelelor. Sonarul arătaadâncimi ce variau între 6 și 12 metri.Te pătrundeau fiori la gândul hăuluiverde ce se deschidea sub noi.

Unde se găseau peștii...?Ne-am îndreptat spre un mal și am

ancorat. Am montat lansetele și am în-ceput să explorăm adîncimile. Rând perând am trecut de la rotative 1, 2 și 3,la oscilante și voblere. Am schimbatapoi locul și am reluat lansările. Nici unrezultat. Soarele continua să coboare,iar răcoarea se făcea tot mai mult sim-țită. Când am intrat în conul de umbră,am scos puloverele și am pus și salope-tele. Se făcea din ce în ce mai frig.

În cele din urmă am decis să cobo-râm spre golful nostru, purtați de cu-rentul lin de pe firul văii. Lăsasemlanseta mea la trenă și ținem doar di-recția, în timp ce Mihai lansa în evan-tai spre maluri. Deodată sonarul apiuit. Uitasem de-a dreptul de el. Peecran au apărut câteva siluete suspen-date între ape, pe la vreo 3-4 metriadîncime. După aprecierea noastră,trebuiau să fie undeva în dreapta, spremalul opus. Am recuperat trena și amînceput să lansăm întracolo. Am pus ooscilantă mai grea, iar de partea cea-laltă Mihai a montat un vobler. Am în-cercat chiar și un twister mai greu.Primele lanseuri au rămas fără rezul-tat. Și totuși, sonarul arăta că peștiisunt acolo. Oare ce se întâmpla? Poatecă sonarul ne juca feste sau poate cănu eram noi suficient de pricepuți.

Pornisem să vâslim spre golf, dar în-trebările continuau în gând. Poate căapa era încă prea rece, poate era prealimpede. Ne depărtasem binișor defirul văii, când un pleoscăit a rupt li-niștea ce ne înconjura. Când am întorsprivirea, rămăseseră doar cercurile cese dilatau tot mai largi la suprafațaapei. Fusese un păstrăv. Și încă unulmăricel. Erau deci acolo. Au apărutdupă ce noi plecasem. Îi alungasechiar și zgomotul lin al padelelor și, cusiguranță, și umbrele noastre pe apade cristal. Era o lecție nouă; oricât nestrăduisem noi, ne trădasem prezența.

Și totuși…Ne apropiam de gura golfului nos-

tru, iar lumina cobora repede odată

cu soarele ce dispăruse deja după ver-santul din spate. Am lăsat rotativa șiam luat varga de muscă. Încă o încer-care cu un lanseu spre locul indicatanterior de sonar. Și… surpriză! Firuls-a întins, a vibrat, iar la capăt, o si-luetă a țâșnit din unde spre deschide-rea cerului. Un păstrăv de toatăfrumuețea luase artificiala și se luptaacum din răsputeri. L-am adusaproape, o fotografie și a plecat în-apoi, spre tărâmul de cristal de undevenise.

Am rămas o clipă să admirăm fru-musețea locurilor. Era ca într-o po-veste adevărată. Iar pistruiatul voiseparcă să ne arate că nu străbătusemîn zadar atâta amar de drum, în cău-tarea păstrăvilor…!

IUNIE 2014 | 33


Pescuit pe râuSPINNING

P e râul Rasnic pescuiesc, decele mai multe ori, din dreptullocalității Valea Lungului,

până la vărsarea în râul Jiu, la ieșireadin localitatea Breasta, în partea denord-est. Mai sunt și perioade când„pică” la năluci știuculițe sau bibănei,dar sunt foarte rare, iar cleanul esteprincipalul responsabil cu atacurileasupra nălucilor.

Pentru ape mai opace folosesc vo-blere tip fat și flat de 3,5-4 cm lun-gime, pe cele de tip minnow de pânăla 5 cm lungime și rotative nr. 2, cupaletele în formă de unghie sau pică-tură, care au rotație accentuată și laviteze mici de recuperare. Am folositvoblere cu un colorit predominantalb, auriu, argintiu sau în culori des-chise metalizate, iar pentru rotative,pe cele cu paletele argintii sau într-uncolorit fluorescent, galben sau oranj.

Pentru ape limpezi au dat rezul-tate bune voblerele tip fat și flat de 2-2,5 cm lungime, iar pentru cele de tipminnow, cele de până la 3,5 cm lun-gime, într-un colorit natural sautranslucide. Pentru rotative, le-am fo-losit pe cele nr. 1 sau nr. 0, într-un co-lorit auriu sau arămiu, iar uneori

Dintre peștii din râurile mici din zona de câmpie, speciacea mai reprezentativă pentru pescuitul la spinning estecleanul. Ocolite, de cele mai multe ori, și de pescarii destaționar, dar și de cei de spinning, acestea ascund înapele lor și destule exemplare mari de cleni, iar uneori,la insistența și priceperea pescarului, pot să ofereexemplare deosebite, adevărate recorduri.

Spinning la cleni pe RasnicText și fotografie DORU DINEA

IUNIE 2014 | 35

AGENDA

coloram fața exterioară a paletei înnegru cu ajutorul creionului markerpermanent.

Una din tehnicile preferate de lan-sare, pe care o folosesc pentru vo-blere, este cea pe care o numesc „cuajutorul malului opus”. Când observcă pe malul opus nu este vegetație îndreptul apei și nu sunt alte obstacolemai evidente, de care s-ar putea agățavoblerul, lansez cu puțină boltă, pesub mână sau lateral, astfel încât nă-luca să aterizeze pe acel mal și nu lamare depărtare de marginea apei.Cobor pick-up-ul, iar apoi recuperezîncet, până când micuța nălucă picăpe suprafața apei. De cele mai multeori, clenii atacau imediat năluca, iarîn alteori, la puțin timp de când înce-peam recuperarea acesteia prin apă.Tot cu ajutorul malului opus, în zo-nele în care acesta avea înalțime, eraabrupt și fără vegetație, lansam voble-rul ușor, astfel încât acesta să loveascămalul, după care să pice în apă. Ca șiîn celalalt caz, peștii declanșau atacu-rile, în cele mai multe cazuri, când nă-luca atingea suprafața apei sau lapuțin timp după ce începeam recupe-rarea. Deoarece voblerele erau mici și

ușoare, iar lansările le efectuam lineși nu cu viteze foarte mari sau brutale,nu exista pericolul ruperii barbetelorla contactul cu malul opus, de acceanu am avut niciodată neplăceri în ast-fel de situații .

Rezultate bune am avut și în zo-nele în care erau crengi sau alte ob-stacole vizibile în apă. Acolo foloseamnumai voblerele de suprafață, pe carele recuperam încet și atent printreaceste obstacole, iar uneori efectuamși mici salturi ale nălucii, ridicândscurt vârful lansetei, care aveau rolulde a incita clenii și de a-i invita laatac.

Când am folosit rotativele, am avutrezultate bune după ce lansam nălucaspre malul opus și cât mai aproape deacesta, o lăsam să cadă pe substrat saucât mai la adâncime, după care înce-peam recuperarea liniară cu viteze micisau medii precum și pe cea în dinți deferăstrău. Când clenii se hrăneau laadâncime în acele zone, cu ajutorul ro-tativelor și cu această tehnică, reușeamsă le trezesc interesul. Cu ajutorul vo-blerelor, apa având și curent de cur-gere, n-aș fi reușit niciodată să tatonezzonele adânci de lângă malul opus.

Am mai avut rezultate și când amfolosit cicadele de 3,5 - 4 cm lungime,dar mult mai slabe. Cu toate că aveauo evoluție, din punctul meu de ve-dere, foarte atrăgătoare prin apă, cle-nii, în multe cazuri, chiar se fereau deacestea.

În special când apa râului are o cla-ritate foarte mare, iar peștii stau maiascunși privirilor, rămân mirat și în-cântat de aparițiile surprinzătoare,parcă de nicăieri, ale acestora și de ata-curile fulgerătoare. Cu toate că suntprudenți, o nalucă de calitate, prezen-tată cu o evoluție bună, le poate treziiinteresul.


Musca Orange Spider - este omuscă ce are corpul confecționatdintr-un fir strălucitor de culoare por-tocalie, sintetic, iar peruca muștei esteformată din pana genetică de cocoșnegru, în legare evazată. Modelul seprezintă așa cum l-am creat acumvreo 15-20 de ani, dar aici fac ostrictă recomandare. Nu legați muscaținută între degete, deoarece veți mo-troși peruca, ori aripile, ci prindețicurbura cârligului în fălcile penseteihemostatice, obligatorie în trusa unuimuscar ce se respect. Această muscăeste bună tot anul.

Musca de august - este o muscăce are corpul confecționat din barbule

din pana cocoșului de fazan, iar dupăcăteva spire realizate din rotirea bar-bulelor, restul de material îl readucemsub ochetul cârligului, longitudinal petija acestuia, formând un fel de co-coașă. Sub ochet legăm peruca eva-zată, din pană de potârniche deschisă,astfel avem un minunat contrast colo-ristic. Și, ca să fac o mică paranteză,„asta-i muscă criminală”, cum îmizicea un pădurar de pe Iad.

Irezistibila - este o muscă mare,cu corpul confecționat din păr de că-prioară, de sub care am lăsat, caprimă operație a legării, o codiță de4-5 barbule de cocoș negru. Apoi amformat corpul din părul de capră,

legat cât mai strâns de tijă și cât maiconstant în volum și peruca din hac-klă de cocoș ciocolatiu. Realizareaacestui model este o provocare, dardupă multe nereușite, si apelândpoate și la un muscar cărunt, vomavea o muscă sigură în oricare partidăde păstrăv. Îmi amintesc că, la o par-tidă de păstrăvi pe valea Iadului, unamic n-a văzut pește până nu i-am îm-prumutat o asemenea gâză, abea apoia început să prindă.

Musca de piatră - muscarii dinapuseni o mai numesc popular și„pepe”, are corpul confecționat dinmătase cenușiu-albăstruie, cu unpunct codal galben, de sub care, ini-țial, am lăsat o codiță de 4-5 barbulearămii roșcate din pana codală a faza-nului. Adăugăm apoi două aripioaredin hacklă de potârniche deschisă și operucă din pană de cocoș roșcat cio-colatie, în legare evazată, cea ce dăaspectul unei muște ce vrea să zboare,deci este o mică tehnică importantă.

Musca punctată de SomeșulRece - are corpul confecționat dinmătase arămie, cu un punct evident

Pescuit la muscă artificialăTEHNIC

Muște de succesText și fotografie TITUS PINTEA

Marea deschidere s-a făcut, în sfârșit, și cu gândul lapartidele ce le visam la salmonide, apare veșnicaîntrebare, cu ce muscă să-mi fac montura. Deseori stămnehotărâți în fața cutiilor înțesate de „uscate”, „umede”ori „nimfe”, dar fie-mi permis ca, după deceniile în caremi-am purtat vergile de muscă, ori poate ele pe mine,prin toate coclaurile munților, să încerc să recomandcâteva modele care, vă garantez, sunt prinzătoare întoate apele salmonicole din țară. Așadar, încerc să ledescriu și fac mențiunea că fotografiile sunt în ordineadescrierii.

din matase albă chiar pe curbura câr-ligului, ori din barbule păroase depăun alb, iar peruca din hacklă decocoș roșcat ciocolatiu. Fac o mică pa-ranteză, cu acest model, arbitrat fiindla o finală națională de regretatul pă-durar Traian Roba, într-o manșă amavut validați 18 păstrăvi eligibili.După terminarea manșei, experimen-tatul gornic a aflat, sub tulpina unuibrad, un mic stup de bondari sălba-tici, oferindu-mi un fagure plin demiere aromată, ce mi-a redat tonusuldupă 3 ore de stat, până la brâu, înundele reci ale Someșului.

Musca de lipani - are corpul con-fecționat din păr din falcă de iepure,corp de sub care am legat inițial detijă 4-5 barbule de cocoș roșcat. Pestecorpul din părul de iepure am formatcăteva spire de „sclipăț” auriu și-n ul-timă fază am legat peruca din hacklăde cocoș roșcat, în legare evazată, ceace pune în evidență corpul păros almuștei. Musca mi-a adus în strunavergii doi lipani, eu zic enormi, fațăde ai noștrii, unul de 49 și altul de 46cm pe râul Hron, în Slovacia, evidentreturnați, dar imortalizați, iar peMara, anul trecut, în mod nesperat,am avut unul de 32 cm. De aici amcurajul să afirm că-i muscă de lipani.

În final, străduință, răbdare și firîntins!

IUNIE 2014 | 37

1 2

4 5 6

3

A șa cum m-am obișnuit și v-amobișnuit, am început cu o pre-gătire prealabilă care să aco-

pere toate aspectele pe care lecunoaștem deja din experiență: echipa-ment, scule, accesorii, nade, momeli,provizii de strict necesitate. Și, în primulrând, cu alegerea unei zone care să sepotrivească cu profilul partidei propuse.

Descindere pe malul apei Am ales un canal navigabil al Du-

nării, cu maluri ferm ancorate de rădă-cinile sălciilor bătrâne și bordate deperdelele de stuf, care oferă condițiioptime de viață pentru pești. Pentru anu avea surprize neplăcute, am căutatun loc în care urmele lăsate dovedeaucă este frecvent pescuit: solul bătătorit,trepte improvizate pentru coborârea laapă și, nu în ultimul rând, mulțimea de„crăcane”, stative improvizate dincrengi de salcie, unele chiar înmugu-rite. Faptul că locul respectiv era prefe-rat de pescari îmi oferea garanția unuisubstrat curat, fără agățături, chiarexistența unor praguri care favorizează

cantonatea peștilor și, de asemenea,lipsa curenților.

Tehnica utilizatăAm optat pentru un pescuit tradi-

țional, cu linie lestată, pe substrat, cla-sicul nostru pescuit cu „arc”,redes coperit ca pescuit la feeder,practic

cu utilizarea unui dispozitiv port-nadă.În cazul meu, un coșuleț lestat, montataxial pe un tub din plastic cu lungimeade 20 cm, care asigură mobilitatea an-samblului, prin culisare, și împiedicăîncurcarea acestuia. La capătul ansam-blului am atașat, cu forfac textil, uncârlig unic cu „fir de păr”.

Am utilizat fir cu grosimea de 0,28mm, stocat pe mulinete de capacitatemedie. Lansetele puternice, din carboncompozit, cu lungimea de 2,70 m, asi-gurau propulsarea monturii în zona depescuit. Nu mai mult de două, pentrua putea fi supraveghiate eficient. Pen-tru semnalizarea trăsăturilor am alesclasicele „bambine”, din poliuretan dur,de culoare verde fosforescent, inseratepe fir între inelele lansetelor, cu posibi-litatea atașării pe vargă la lansare.

Am conceput o nadă universală,combinație din produse de bază, pro-duse colante și dispersante, aditivate cuaditiv lichid, pe placul mai multor spe-cii care ar putea fi în zonă. Ca momealăm-am orientat către pufuleți cu aromăde vanilie și miere.


Pescuit recreativText și fotografie MUGUREL IONESCU

Pescuit staționarDE SEZON

Prohibiția pescuitului s-a terminat, opreliștele s-au ridicat, în sfârșit avem libertatea dea opta pentru partida de pescuit care să ne aducă satisfacțiile mult dorite. Peștii,îndeplinindu-și obligațiile ancestrale pentru perpetuarea neamului, ne așteaptă cunerăbdare. Respectând în continuare prevederile legate de zonele și speciile protejate,voi profita de vremea favorabilă și mă voi bucura de o ieșire în natură pentru unpescuit… de agrement.

PÂRJOALE DE PEȘTE CU SOS DE ROȘIIGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

IUNIE 2014 | 39

Pescuit pe bandă Am lansat prin simpla pendulare a

vergii, fătă a-i imprima o forță preamare, iar după contactul monturii cusuprafața apei am fixat firul de pe mu-linetă cu ajutorul line-clip-ului. Voi aveasiguranța plasării monturii în acelașiloc. Faptul că firul s-a poziționat într-un unghi destul de mare după contac-tul cu substratul m-a asigurat că amales un loc bun, cu adâncime mare.

Și a început spectacolul. Destul derepede, semnalizatoarele s-au pus înmișcare și au apătut primii carași. Nufoarte mari, dar foarte lacomi și lup-tând cu înverșunare. În scurt timpnada a început să-și facă efectul. Numai aveam timp, și nici nu mai eracazul să mă ostenesc cu croșeta și sto-perele, așa că am înlăturat firul de părși am înfipt pufuleții direct în cârlige.La patul de nadă care începea să se for-meze au apărut și roșioarele. Mari,pentru dimensiunile obișnuite ale spe-ciei. Roșioară, caras, caras, roșioară, șiașa mai departe. Nu mai puteam supra-veghea două lansete, așa că am aban-donat una dintre ele.

Timpul trecea pe nesimțite. Ro-șioară, caras, caras, roșioară, ba chiarși un ciortănel. Nu mai așezam lansetape stativ, pescuiam cu ea în mână. Lan-

sam, așteptam coborârea monturii, câ-teva ture ușoare de manivelă, pentruincitarea peștelui și… haț!… era în câr-lig. Nu mai puneam nici nadă în nădi-tor, pescuiam pe bandă.

Nada care, între timp, se ridicasespre suprafață, atrăsese bancurile deobleți care forfoteau pe suprafața apei.Și au început atacurile avaților. Torpilede peste jumătate de metru explodauîn apropirea malului. Spectacolul eracomplet. Ce păcat că nu prevăzusem în

trusă și un echipament minim de spin-ning, niciodată nu poți să știi. Învăță-tură de minte.

ConcluziiCâteodată poți să ai și o astfel de zi.

Depinde cât de des mergi la pescuit, deinspirația de moment, care de fapt sebazează pe o experiență îndelungată,de intuiție și adaptabilitate. Câteodată,la pomul lăudat poți să te duci cu sacul.De aceea ne place pescuitul.

Ingrediente: 1-1,5 kg pește indiferentde specie (caras, roșioară, plătică, ba-bușcă), 3 cepe mari, 2 cartofi, o căpă-țână de usturoi, 2 morcovi, 2 ardeigrași verzi și 2 roșii, 3 ouă, 1 borcan(400 g), de pastă de tomate, ulei, con-dimente, făină albă, două frunze dedafin, pătrunjel, mărar și leușteanproaspăt.Preparare: peștele se curață de solzi șise eviscerează, se îndepartează capul șicoada și se crestează tradițional. Seopărește 3 minute în apă clocotită cusare. Se scoate, se răcește și, cu ajutorulunei furculițe, se curăță carnea de pe

coloană și coaste, pe care le vomarunca. Se trece carnea rezultată prinmașina de tocat și se amestecă cu car-tofii, rași în prealabil, cu două cepe șiusturoiul, mărunțite, și cu 2/3 din ver-deața tocată mărunt. Se mai trece încăo dată pasta rezultată prin mașina detocat, se condimentează cu sare și piperși se amestecă cu ouale batute spumă.Se formează pârjoalele, se perpelescprin făină și se prăjesc în ulei încins.

Se pregătește sosul. Ceapa rămasă,morcovii, și ardeii grași se toacă mă-runt și se călesc în oala pregatită, înulei încins. După ce s-au rumenit ușor,

se adaugă sare și se acoperă cu uncapac pentru ca legumele să se în-moaie, amestecănd din când în când.Când au căpătat consistența dorită, seadaugă zeama rămasă după opărireapeștelui, după strecurarea acesteia șipasta de tomate și se lasă la fiert.

Se adaugă pârjoalele și frunzele dedafin, se dau într-un clocot, se opreștefocul și se presară cu verdeața rămasă,acoperindu-se cu un capac.

Servire: se servsc calde, în farfuriiadânci, 4-5 pârjoale, împreună cu sosulîn care s-au înnăbușit zeama și legu-mele tocate. O garnitură din cartofi ță-rănești și paharul de risling sec aburitle vor ține plăcută companie,

Poftă bună!

Nu toți peștii sunt gustoși, dacă nu sunt preparațicu dichis. În special cei mai mărunți, cu carne puținăși oase multe. Dar o procedură simplă, tradițională,dar puțin cunoscută, îi vor pune în valoare, chiar la unnivel surprinzător.

Marukyu Credence BoiliesABREVIS


noutăți de prin magazine

VÂND URMĂTOARELE ARME,ȚEAVĂ DE REZERVĂ ȘI LUNETE DEVÂNĂTOARE:• Benelli Montefeltro semiautomată, 5 șocuri, cal. 20, stare bună - 500euro. Tel. 0723-295 351• Dublu expres Ferlach Franz Sodia,cal.9,3x74 – stare foarte bună – 3.000euro, cu lunetă Zeiss Diavari de 1,5-9x42, cu dispozitiv de prindere pedublu expres – 1.000 Euro. Tel. 0732-295 351• P. Beretta/Silver Pigeon S/bock/cal.12 – stare foarte bună – 1.000euro. Tel. 0732-333.113• Carabină Mauser cal.7x66 Von Hofe– aproape nouă -1.200 euro, cu lunetăZeiss de 10x50 și dispozitiv de prin-dere fixă pe carabină – 900 euro. Tel. 0732-333.113• Țeavă de rezervă pentru Blaser R 93/cal.6,5x57 – nefolosită -500 euro. Tel. 0732-333.113.

VÂND armă de vânătoare Krupp 3 inele calibrul 16, preț negociabil.Firicel Gheorghe – Craiova, tel. 0351-452.256.

VÂND armă de vânătoare IJ 58 cali-brul 12, lisă, în stare foarte bună, plusaccesorii, preț 1.300 lei, negociabil.Andrei Dorel – tel. 07427-583.06.

VÂNZ~RI

mica publicitate

ARROW INTERNATIONAL

Ochelari Baracuda #A1001BARACUDA

Ochelari cu 4 lentile de schimb, fiecare având altă culoare și altădestinație. Tocul este prevăzut cu 4 compartimente de depozitare pentrufiecare lentilă și cu șnur de prindere. Tot în toc veți mai găsi o bandă deprindere elastică ce înlocuiește brațele ramei și o ramă pentru lentile devedere; astfel, acești ochelari vor putea fi folosiți cu succes de cătrepersoanele cu deficiențe de vedere.

OKUMA TRIO RED BAITFEEDER

Marukyu a lucrat foarte multpentru a dezvolta o gamă de nadebune atât din punct de vederenutrițional pentru pești cât și în a-i determina să se hrănească.Rezultatul este o gamă completăde nade la care peștii au răspunsimediat și, datorită ingredientelorsale perfect selecționate, pot fifolosite mereu fără teama căstârnesc în rândul peștilor panicade a se hrăni. Aminoacizii specialidin compoziția acestor boiliesuriMarukyu Credence Boilies, fac dinacestea unele speciale.

Fără îndoială că vor atragetoate speciile de ciprinide, însădacă ținta partidei de pescuit estecrapul mare, cu siguranță aceastava fi atras de acest tip de boilies.Disponibile la dimensiuni de 10 mm, 14 mm și 18 mm.

Inovație încă de la început….Mulinetele Trio de la Okuma dispunde construcția unică Crossover. A fostluat tot ce era mai bun, legat depiesele din aluminiu și materialul ușordin grafit, și a fost creat un conceptnou în designul mulinetelor.

Tamburul, rotorul dar și corpulmulinetei este confecționat dincombinația de materiale, care oferăgreutate mult redusă, dar și putere șirezistență, acolo unde este necesar.

IULIE 2014

IUNIE 2014 | 41

Vând IJ, țeavă ventilată, BOK cal.12-W. Barbu. Tel. 0722-203.869.

Vând carabină ZASTAVA, cal. 7,62x39,stare foarte bună, puțin folosită, preț350 euro. Tel. 0722-674.326.

Vând armă mixtă SABATTI FOREST12/76-9,3x74R, an fabricație 2013,nouă, nefolosită, preț 1.100 euro.Vând carabină ROSSLER TITAN 6 EXCLUSIV 30.06, SlB ZENITH 3-12X50, montaj rapid, an fabricație2007, excelentă, preț 2.100 euro.Torok Janos. Tel. 0748-144.314

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 M 2.34 8.11 14.42 19.532 M 3.22 9.06 15.51 21.353 J 4.15 9.59 16.43 22.184 V 5.08 12.01 17.34 22.515 S 6.01 12.47 18.24 23.49 P.P. 5.56 20.486 D 6.43 13.45 19.21 -7 L 1.11 7.54 13.37 20.198 M 2.08 8.51 14.33 20.539 M 3.03 9.46 15.28 21.4610 J 3.57 10.39 16.22 22.3511 V 4.49 11.27 17.15 23.1712 S 5.40 12.23 18.07 23.52 L.P. 6.59 16.5913 D 6.35 13.18 19.03 -14 L 1.38 7.22 13.07 19.5115 M 2.29 8.14 13.59 20.4316 M 3.22 9.06 14.51 21.3517 J 4.15 9.59 15.43 22.2718 V 5.08 10.47 16.38 23.0919 S 6.01 11.41 17.34 23.52 U.P. 7.10 16.5020 D 6.44 12.37 18.29 -21 L 0.34 6.17 12.59 18.4222 M 1.20 7.03 13.46 19.2923 M 2.07 7.51 14.34 20.1824 J 2.56 8.40 15.24 21.0825 V 3.47 9.31 16.15 21.5726 S 4.40 10.23 17.07 22.50 L.N. 7.20 16.4227 D 5.34 11.19 18.02 -28 L 0.14 5.57 11.40 18.2329 M 1.11 6.54 12.37 19.2330 M 2.08 7.51 13.33 20.1531 J 3.03 8.46 14.28 21.11 Invitație la pescuit -

rezolvare din numărul trecut

ORIZONTAL: 1) Date pe la ochi (sg.). 2) Închideochii când e pericol – Se vede cu ochii închiși. 3) Ca-mera unde închidea bunica ochii – Una care nu teprivește în ochi. 4) Des! – A lucra… pe sprânceană.5) Se prinde… ochi – Te face să-ți pleci ochii. 6) Unafăcută la ochi – Forul celor aleși pe sprânceană. 7) Plimbatul Mioarei! – Între alb și negru. 8) Peri-ferice. 9) Aruncă priviri urâte (fem.) – Conținuteîntr-un miraj! – Sunt… ca din vis! 10) Maestrul în-cântării ochilor – A stârni… cât ai clipi din ochi.VERTICAL: 1) Te provoacă din ochi (fem.). 2) Te iacu piatra la ochi (pl.) – Sunt din Vest! 3) Un tir… înoglindă! – Chemat insistent, chiar și numai din pri-viri. 4) Stă cu ochii pe ac ca să schimbe linia – Arăstuna brazda. 5) Dăunează… ochilor – Apărutpuțin în fața ochilor (pop.). 6) Coș fără un ochi! –Ceea ce numai puțini ochi pot să vadă. 7) Îți închideochii și te trage la somn – Locul fericit în care ajunginumai cu ochii închiși… 8) Cădere masivă de ză-padă. 9) Ochi săpat în zid – Văzut numai la curteasuveranului care aparține curții. 10) Întocmai – Aproduce cearcăne pe la ochi

LUATE… LA OCHIION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Sunt disponibili pentru vânzare:• 3 masculi și o femelă de copoi slovac în vârstă de 10 săptămâni;

• un mascul de brac german cu păr scurt în vârsta de 10 săptămâni;

Vor fi disponibili pentru vânzare:• 2 masculi și o femelă de tekel sârmos în vârstă de 8 săptămâni;

• 1 mascul și 2 femele de copoi slovac în vârsă de 7 săptămâni săptămâni.

Vor mai fi disponibili pentru vânzare: căței de brac cu păr scurt, după 15 iulie și căței de pointer, după 1 august 2014.Cățeii vor fi livrați cu carnete de sănătate model actual, având dehelmetizările și vaccinurile înscrise în acestea,

cu cip și cu atestat de proveniență, iar câinii maturi, cu carnete de sănătate.Prețul de vânzare este de doar 650 lei, cu TVA inclus în preț.

Doritorii se pot adresa d-lui. Dumitru Teodor la tel. 021–270.80.60 / 0767-817.908 / 0724–260.563.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDA! Doresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2014).NUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:

Strada .................................................................... Număr .............

Bloc .......... Scara .......... Apartament ......

Localitate ................................................... Județ/Sector ...............

Telefon ....................................... Data ...........................................

Semnătura ............................................

Am achitat suma de .......................................................... în data de

........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................

Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica Publicitate

MICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

tekel sârmos copoi slovac

vÂnĂtorulnĂtorul vÂnĂtorulȘi pescarulromÂnagvps.ro/docs/revista/2014/06/vpr062014.pdf · de...

Documents