urbanizarea

9
Urbanismul şi efectele acestuia asupra mediului Între urbanism şi mediu există o complexitate de relaţii teoretice şi operaţionale care sunt greu de definit şi de cuantificat. Acestea se explică prin faptul că urbanismul, referindu-se la totalitatea activitătilor legate de amenajarea teritorială şi a localităţilor, interferează pe multiple planuri şi în numeroase subdomenii cu mediul, atât cel natural, cât şi cel influenţat de activităţile colectivităţilor umane. De asemenea, dată  fiind globalitatea maximă a celor doua concepte, relaţiile dintre ele, în mod evident, sunt complexe. Posibilităţile urbanismului de a contr ibui la protecţia mediului sunt intrinseci, numeroase şi variate; fiind alcatuit,  prin definiţie, din totalitatea cunoştinţelor ştiinţif ice, tehnice, funcţionale şi estetice care se ocupă de construcţ ia mediului material în care se desfaşoară viaţ a colectivităţilor umane, urbanismul, în adevarata sa accepţiune, nu are raţ iune de a exista decât dacă promovează şi aplică soluţii ecologice; orice abatere de la acest  principiu reprezintă o negare a însăşi legătur ilor de interdependenta multiplă între mediul natural şi cel antropic. În practica curentă, dificultatea constă în a inventaria şi grupa, în fiecare caz în parte, acele relaţii între ur  banism şi mediu care determină modul exact de interac ţiune a tehnicilor specifice urbanismului; acestea nu numai că împiedică deteriorarea mediului, ci o previn, creând condiţii care menţin şi apropie colectivităţile umane de modul lor de via ţă firesc, acela desf ăşurat într-un mediu natural şi amenajat, sănătos, curat şi propice tuturor tipurilor de activităţi conforme cu o evoluţie normală, biologică, economică şi socială. Mediul, atât cel natural, cât şi cel influenţat de activităţile umane, nu are o va loare proprie şi  prestabilită; valoarea mediului şi a factorilor săi, inclusiv a construcţiilor de toate tipurile, nu pot fi apreciate decât în funcţie de om care, atât el însăşi cât şi necesităţile sale, evoluează. În aceste condiţii, problema esenţ ială care se pune şi cu privire la relaţia urbanism-mediu, nu este de a conserva, a pastra ceea ce a fo st în trecut, ci de a controla şi dirija zi de zi acest proces şi a-l influenţa, în anumite limite, mai ales cu o orientare prospectivă.  Noţiunile de mediu ş i de urbanism au o trasătură comună; ele se referă deopotrivă atât la aspecte materiale, cât şi la relaţii sociale, concepţii, păreri ale diferitelor colectivităţi umane; şi mediul ş i urbanismul au în componenţ a lor bunuri colective care nu se supun niciunui mecanism de

Upload: maria-alexandra-luta

Post on 14-Oct-2015

7 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

curs

TRANSCRIPT

Urbanismul i efectele acestuia asupra mediuluintre urbanism i mediu exist o complexitate de relaii teoretice i operaionale care sunt greu de definit i de cuantificat. Acestea se explic prin faptul c urbanismul, referindu-se la totalitatea activittilor legate de amenajarea teritorial i a localitilor, interfereaz pe multiple planuri i n numeroase subdomenii cu mediul, att cel natural, ct i cel influenat de activitile colectivitilor umane. De asemenea, dat fiind globalitatea maxim a celor doua concepte, relaiile dintre ele, n mod evident, sunt complexe.Posibilitile urbanismului de a contribui la protecia mediului sunt intrinseci, numeroase i variate; fiind alcatuit, prin definiie, din totalitatea cunotinelor tiinifice, tehnice, funcionale i estetice care se ocup de construcia mediului material n care se desfaoar viaa colectivitilor umane, urbanismul, n adevarata sa accepiune, nu are raiune de a exista dect dac promoveaz i aplic soluii ecologice; orice abatere de la acest principiu reprezint o negare a nsi legturilor de interdependenta multipl ntre mediul natural i cel antropic.n practica curent, dificultatea const n a inventaria i grupa, n fiecare caz n parte, acele relaii ntre urbanism i mediu care determin modul exact de interaciune a tehnicilor specifice urbanismului; acestea nu numai c mpiedic deteriorarea mediului, ci o previn, crend condiii care menin i apropie colectivitile umane de modul lor de via firesc, acela desfurat ntr-un mediu natural i amenajat, sntos, curat i propice tuturor tipurilor de activiti conforme cu o evoluie normal, biologic, economic i social.Mediul, att cel natural, ct i cel influenat de activitile umane, nu are o valoare proprie i prestabilit; valoarea mediului i a factorilor si, inclusiv a construciilor de toate tipurile, nu pot fi apreciate dect n funcie de om care, att el nsi ct i necesitile sale, evolueaz. n aceste condiii, problema esenial care se pune i cu privire la relaia urbanism-mediu, nu este de a conserva, a pastra ceea ce a fost n trecut, ci de a controla i dirija zi de zi acest proces i a-l influena, n anumite limite, mai ales cu o orientare prospectiv.Noiunile de mediu i de urbanism au o trastur comun; ele se refer deopotriv att la aspecte materiale, ct i la relaii sociale, concepii, preri ale diferitelor colectiviti umane; i mediul i urbanismul au n componena lor bunuri colective care nu se supun niciunui mecanism de stabilire a preurilor; ambele includ n componenta i sfera lor de aciune costuri sociale importante cu influene majore asupra vieii populaiei.Interdependenta ntre mediu i urbanism se materializeaz n felul n care industria i agricultura utilizeaz resursele naturale i administreaz deeurile poluate de toate tipurile, rezultate din aceste dou procese economice; n funcie de soluiile oferite de urbanism, mediul i poate pstra sau nu capacitatea sa natural de absorbie i transformare a unei pri a poluanilor;n contextul relaiei urbanism-mediu, sporirea populaiei i concentrarea ei, precum i multiplicarea i diversificarea proceselor tehnologice, n special cele chimice, din industrie i agricultur, determin, relativ brusc, dezechilibre ecologice. Fa de unicul mod, i acela pasiv, de autoaprare a mediului, capacitatea sa de autoaprare natural, poluarea propriu-zis, dar i modul ei de repartiie n teritoriu devine amenintoare. Neadaptarea de msuri ar putea duce la efecte duntoare ireversibile sau cu durat foarte mare de revenire la o stare normal.Emisia maxim acceptabil a unui poluant reprezint cantitatea de poluant degajat n mediu, la care nu se produc modificri importante. Se exprim prin nivelul (sau pragul) unui poluant, care este dat de concentraia maxim peste care trebuie luate contramsuri, cum ar fi: nchiderea surselor de poluare, reinerea, distrugerea poluanilor, evacuarea populaiei etc. Nivelele sunt stabilite n standardele de produs i n cele de calitate a mediilor, stabilite la nivel naional sau n recomandri ale unor foruri internaionale, precum standardele internaionale ISO, stabilite de Organizaia Internaional de Standardizare, standardele Uniunii Europene EN i normele stabilite de unele organizaii profesionale internaionale.ntreaga problematic a relaiei urbanism-mediu, relaie mijlocit de dezvoltarea economic, const n gsirea i aplicarea unor procedee, tehnici, metode n vederea pstrrii echilibrului ecologic, asigurnd, n acelai timp, o politic de investiii i de dezvoltare tehnologic corespunztoare resurselor naturale i umane existente, n condiiile satisfacerii necesitilor sociale, culturale i de igien a colectivitilor umane.n ultimii 20 de ani s-a acordat o mare atenie problemelor legate de structura, marimea i amplasarea teritorial a reelelor de localiti; n condiiile unui proces de urbanizare rapid i greu de controlat, cu un coeficient ridicat de concentrare urban, n zonele n curs de dezvoltare, adoptarea unei strategii flexibile, dar consecvente cu referire la reelele de localiti are o mare importan economic i politic. Pentru zonele dezvoltate din punct de vedere economic, mutaiile ntre diferitele sectoare economice, modificrile n repartiia utilizrii forei de munc ntre sectoarele economice de baz (agricultur, industrie, servicii) i ntre principalele ramuri industriale necesit, de asemenea, o concepie clar asupra reelei de localiti, n special a celor urbane i asupra evoluiei lor.Datorit sporirii preocuprilor pentru mediu i protecia acestuia, analizele necesare a fi efectuate n vederea gsirii de soluii complic suplimentar dificultile deja existente legate de reelele de localiti; asigurarea alimentrii cu apa potabil i industrial a localitilor, agriculturii, industriei, nu mai poate fi soluionat, de foarte multe ori, la nivel local i tot mai adesea se recurge la sisteme regionale sau chiar interregionale; tratarea prealabil a apelor, precum i epurarea lor, nainte de a fi deversate ntr-un emisar, au devenit n cele mai multe cazuri, o problem strns legat de sistemul reelei de localiti. Aspecte asemntoare prezint i protecia aerului, ca urmare a transportului la mari distane a multor poluani, precum i protecia solului mpotriva efectelor polurii din cauza depozitrii de mari cantiti de deeuri industriale i menajere.Ca urmare, au aparut tentative interesante de a formaliza i vizualiza relaiile dintre mediu i structura, marimea i amplasarea reelelor de localiti, ca o parte a interrelaiilor dintre urbanism i mediu. Sub aspect istoric, accepiunea urbanistic a mediului a evoluat foarte mult.Dac n urm cu 20 de ani, un urbanist cruia i s-ar fi cerut s fac o list a factorilor pe care i considera ca definind un mediu sntos, corect pentru un ora, el ar fi inclus ntre acetia spaiile urbane, strzile i pieele publice, aspectul estetic al cldirilor etc. Aceste atribute ale mediului au existat i n timpul civilizaiilor antice, egiptene, greaca, romana i n timpul Evului Mediu, n oraele italiene de exemplu. Dac aceeai ntrebare s-ar pune n prezent, cu siguran c rspunsul ar fi mult mai cuprinztor i s-ar referi, n bun msur, la aspecte mai concrete ale mediului, incluznd pe cele economice, sociale i mult mai multe de natur fizic.nc din fazele primare ale dezvoltrii sale, societatea umana a remodelat cadrul natural crend mediul denumit de ctre specialiti drept artificial, compus din multiple echipamente ce deservesc cerinele curente ale populaiei. Forma cea mai sintetic de concretizare a mediului artificial o reprezint localitile, optimizate ca mrime, structur, nzestrare i nfiare, astfel nct s poat rspunde exigenelor sociale.n prezent, devine din ce n ce mai dificil de stabilit o delimitare strict ntre mediul natural i cel artificial, avnd n vedere c, prin simbioza lor organic, a rezultat un fenomen calitativ nou, denumit n terminologia internaional mediu uman. Acest concept a fost adoptat n 1967 la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaionale a Arhitecilor de la Praga, prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiv de integrare a celor dou medii aparent contradictorii: mediul natural i mediul artificial i de nlturare a cauzelor ce provoac raporturile de neconcordan cu efecte autodistructive pentru societatea uman. Totodat, s-a mai afirmat i faptul c societatea contemporan este cauza unui fenomen extrem de periculos, acela de transformare a mediului uman ntr-un mediu antiuman, datorit incapacitii oamenilor de a nelege fenomenele n complexitatea i globalitatea lor. Printre cauzele acestui proces se numar aglomerarea excesiv de industrii perturbatoare ale mediului ambiant, concentrarea populaiei ca numar i densitate n formaiuni urbane ce depesc scara uman, dezvoltarea haotic a reelelor de comunicaii i transport care irosesc imense suprafee de teren, distrugerea terenurilor agricole fertile, degradarea masivelor forestiere, poluarea atmosferei, a apelor etc.Indiscutabil, dezvoltarea oraului are consecine nefavorabile asupra spaiului i mediului nconjurtor, asupra calitii vieii oamenilor. Un efect specific i dramatic al procesului de urbanizare este legat de transformarea mediului ambiant ntr-un mod i la o scar nemaintlnite n istorie. Modificrile care au afectat mediul, n special dupa cel de-al Doilea Rzboi Mondial, au creat aa numita problem a mediului i au generat alerta ecologica a ultimelor decenii.Cnd se vorbete de progres sau de srcie se vorbete, de fapt, n termenii cei mai globali, de mediul nconjurtor care caracterizeaz planeta noastr la un moment dat, cci ntre toate acestea i poluarea, degradarea apei i a aerului, ameninarea pturii de ozon, deertificarea, deeurile toxice i radioactive i multe altele exist o strns interdependen.Principalele fenomene perturbatoare legate de urbanizare sunt: consumul de spaiu cu impact asupra ecosistemului prin defriri, desecri, eroziuni, modificri ale raportului ntre populaie i habitat; exploatarea fr restricii a resurselor naturale, n special a celor neregenerabile, a materiilor prime, a apei, a masei lemnoase; efectele poluante ale marilor orae care se refer la problema deeurilor urbane, poluarea i degradarea spaiilor verzi, modificri n climat, influene asupra faunei etc.; creterea traficului auto i aerian i a poluarii aerului cu substane deosebit de toxice; creterea cantitilor de fluide neepurate sau incomplet epurate, deversate n emisari; fragmentarea ecosistemelor naturale prin extinderea excesiv a barierelor antropice de tipul autostrzilor, marilor platforme industriale etc.; efecte asupra strii de sntate a oamenilor prin creterea numrului de mbolnviri mintale, sporirea maladiilor cardiovasculare etc.Explozia continu a fenomenului urban a generat creterea costurilor echipamentelor pentru locuine, circulaie, sntate, educaie, petrecerea timpului liber etc. n paralel cu amploarea tendinelor de cosmopolitism i segregare, creterea somajului, a saraciei i insecuritii sociale, a presiunii funciare i a speculei imobiliare, contribuind n final la degradarea calitii vieii i a mediului.De exemplu, n Cartierul Grii din Frankfurt, strinii reprezint 74%, iar n orae ca Berlin, Munchen, Stuttgart, acetia dein o pondere de aproximativ 17%, ceea ce a generat o serie de msuri adoptate de autoritile locale n direcia limitrii atribuirii de locuine sociale imigranilor. Centrele urbane abandonate ale marilor orae americane s-au transformat n ghetouri reprezentnd zone insalubre i nesigure controlate de elemente situate n afara legii. n marile metropole ale Europei sudice, srcia i minoritile se ntlnesc de obicei la marginea oraului; la Marsilia peste 2000 de imigrani triesc n barcile de la periferia oraului, iar suprafaa ocupat de bidonviluri i structuri marginale ocup la Madrid peste 16% din suprafaa rezident a oraului.Att la nivelul continentului american, ct i n Europa, srcia predomin ndeosebi n zonele periferice. La Sao Paolo, imobilele insalubre denumite cortices sunt nchiriate mai multor familii i adposteau n 1993 aproape 2 milioane de persoane. Graffiti care degradeaz spaiile publice sunt ntlnite n marile metropole n metrouri, gri, spaii comerciale, pasaje subterane i canalizeaz violena urban transpunnd-o din punct de vedere artistic. O alt problem cu care se confrunt marile orae este reprezentat de presiunea funciar i specula imobiliara. De exemplu, n Japonia, explozia preurilor funciare se explic prin creterea densitii locuitorilor, extinderea funciilor centrale avnd loc pe baza amplificrii concurenei ntre birouri i locuine n utilizarea teritoriului, fapt ce a antrenat creterea preurilor la locuine, urmat de exodul populaiei ctre periferie i accentuarea migraiei populaiei ntre locul de munc i habitat.Deteriorarea mediului ambiant este cauzat de existena prea multor automobile, avioane cu reacie i nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcioneaz dup tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, ap i energie, fenomene care sunt determinante, n ultima instan, de necesiti crescnde ale unei populaii aflate n stare de explozie demografic i, ndeosebi, de existena marilor aglomerri urbane.Problema central a marilor metropole este reprezentat de faptul c acestea reprezint un spaiu n care converg forte progresive ce asigur evoluia societii, dar i fenomene care accentueaz degradarea civilizaiei umane i a mediului nconjurtor, manifestndu-se fenomenul de hipertrofie a oraelor, simptomele acesteia putnd fi sintetizate astfel: O deformare a zonelor rezideniale i a celor industriale prin concentrarea activitilor bancare, a societilor de asigurri i imobiliare, a ntregului sector teriar n marile metropole ceea ce antreneaz puternice disproporii regionale.Concentrarea teriarului n marile metropole este o caracteristic a rilor dezvoltate, iar metropole rilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activitilor industriale. n ceea ce privete spaiile rezideniale, adeseori insuficiente se manifest extinderea acestora dincolo de limita confortului minim, la nivelul periferiilor din multe orae, dar i n interiorul acestora, fiind ntlnite construcii insalubre ce adpostesc un numar mare de locuitori; O degradare a mediului nconjurtor are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor, dar i a activitilor economice ceea ce antreneaz dezechilibre ecologice att n interiorul metropolelor, ct i n afara acestora, cantitile mari de poluani din ap, aer i sol determinnd un grad ridicat de mbolnviri n rndul locuitorilor. n acest caz, msurile legislative adoptate nu reuesc s determine stoparea fenomenului, ci stimuleaz adeseori creterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deeuri menajere la periferia oraelor). Dintre dezavantajele metropolelor, poluarea este problema cea mai grava. Ea este mprita n mai multe tipuri, fiecare dintre ele avnd efecte mai mult sau mai putin nocive asupra mediului. Spre exemplu, poluarea sonic are efecte negative n special pentru om. Poluarea sonic produce stres, oboseal, diminuarea sau pierderea capacitii auditive, instabilitate psihic, randament scazut, fisurarea cldirilor, spargerea geamurilor. Zgomotul este produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Sursele de zgomot sunt: industria, oraele, mijloacele de transport. Ele produc zgomote de diferite intensiti i pot fi staionare sau mobile. Atmosfera poluat i ceaa atenueaz zgomotele. Obstacolele atenueaz de asemenea intensitatea sonor, fiind utilizate la reducerea zgomotelor. Zgomotele de intensitate foarte mare pot provoca deteriorri ale cldirilor, aparatelor i instrumentelor.Poluarea cu substane chimice produce efecte catastrofale. Principalul vinovat n producerea efectului de ser (peste 50%) este dioxidul de carbon (CO).Al doilea element nociv ca importan este dioxidul de sulf (SO); cantitatea mare de CO i SO emis n atmosfer se datoreaz despduririlor masive. Se cunoate ca principala surs a emisiei de SO n atmosfer o reprezint mijloacele de transport. Aceasta problem este dramatic n aglomeraiile urbane, unde poluarea atmosferic se datoreaz concentraiei ridicate de noxe.Supraaglomerarea, continu s fie prezent n marile orae n condiiile creterii demografice i a presiunilor care se exercit asupra utilizrii terenurilor.Se estimeaz c o treime din populaia rilor slab dezvoltate triete la marginea oraului n locuine insalubre, sub limita minim de confort.Expansiunea spaial are loc odat cu creterea populaiei metropolelor i deplasarea acestora ctre marginea oraelor. Ca urmare, scade densitatea urban, dar apar probleme legate de asigurarea locuinelor, gestionarea traficului interurban, managementul deeurilor, creterea surselor de poluare etc.Avnd n vedere toate acestea, se pune problema gsirii unor soluii de atenuare a efectelor concentrrii urbane asupra mediului, de natura sa contribuie la afirmarea i dezvoltarea suburbiilor, crerii unor condiii de via mai bune n mediul rural, elaborrii unor msuri de atenuare a presiunii funciare i a speculei imobiliare, reducerea surselor de poluare.Aa cum s-a mai artat, din cele mai vechi timpuri, societatea s-a confruntat cu problema aezrilor umane, ca urmare a creterii explozive a populaiei i, n consecin, a proliferrii marilor aglomeraii, necesitnd n permanen noi remodelari urbane. n acest context, urbanismul, ca tiin a organizrii oraelor, i revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioas, echilibrat a localitilor, gestiunea responsabil a resurselor materiale i protecia mediului, mbuntirea calitii vieii oamenilor.Lund n considerare aceste aspecte, se pune ntrebarea dac societatea uman va gsi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiv prin limitarea consecinelor nefavorabile ale activitii economice n ansamblul su, iar rspunsurile la aceasta problem vor da, cu siguran, un nou impuls modului de nelegere a mecanismelor de organizare i funcionare ale aezrilor umane.Avnd n vedere tendinele nregistrate n evoluia oraelor, rolul lor n creterea economic a zonelor, diversificarea funciilor i, n mod corespunztor, a zonelor sale funcionale, devine tot mai necesar dezvoltarea lor controlat.Bibliografie1. Alpopi C. Elemente de urbanism, Bucuresti, Editura Universitara, 20082. Ioan C. A. Urbanism si amenajarea teritoriului, Galati, Editura Zigotto, 20063. Ioanid V. Urbanism si mediu, Bucuresti, Editura Tehnica, 19914. Luca O. Teoria si practica urbanismului, Bucuresti, Editura Matrix Rom, 20035. Popescu I. Orasul si competitia urbana, Bucuresti, Editura Economica, 2007