universitatea naŢionalĂ de artĂ teatralĂ Şi … · 2020. 11. 27. · universitatea naŢionalĂ...
TRANSCRIPT
-
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTĂ TEATRALĂ ŞI
CINEMATOGRAFICĂ „I.L.CARAGIALE” BUCUREŞTI
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
IPOSTAZE ALE MAGIEI ÎN ARTA PENTRU COPII
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Prof.univ.dr. Cristian Pepino
DOCTORAND:
Raluca Maria Aionițoaie
2020
-
Cuprins
INTRODUCERE.........................................................................................................................................................3
Gândirea magică şi nevoia de fantastic...................................................................................................................4
1. EVOLUŢIA MAGIEI ŞI A MAGICIANULUI ÎN ISTORIE...........................................................................................7
1.1. MAGIA PRIMITIVĂ...........................................................................................................................12
1.1.1. Magul, şamanul şi funcţiile lor sociale.........................................................................14
1.1.2. Imaginea magului în arta primitivă..............................................................................15
1.2. MAGIA CULTURILOR ANTICE..........................................................................................................21
1.2.1. Egiptul, tărâmul magiei.................................................................................................21
1.2.2. Magia în Grecia antică..................................................................................................31
1.2.3. Magia celţilor................................................................................................................40
1.2.4. Magia tradiţiilor româneşti..........................................................................................44
I.Solomonarii............................................................................................................48
1.3. MAGIA ÎN PERIOADA DE ÎNCEPUT A CREŞTINISMULUI.................................................................52
1.3.1. Regele Solomon ca magician........................................................................................54
1.3.2. Demoni şi duhuri...........................................................................................................55
1.3.3. Duhurile şi demonii în tradiţiile islamice.......................................................................65
1.4. EVUL MEDIU ŞI PRIGOANA MAGIEI................................................................................................67
1.5. MAGIA ÎN TEATRUL DIN PERIOADA BAROCĂ..................................................................................76
1.6. MAGIA ÎN SECOLUL LUMINILOR.....................................................................................................80
1.7. SECOLELE XIX-XX ŞI MAGIA MODERNĂ. OCULTIŞTII.......................................................................84
1.7.1 Personajul magicianului în creaţiile lui E. T. A. Hoffmann.............................................88
1.8. MAGIA ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ..............................................................................................89
2. PERSONAJE MARCANTE IN ISTORIA MAGIEI ŞI A VRĂJITORIEI..........................................................................95
3. ELEMENTE DEFINITORII ALE MAGICIANULUI ŞI ALE LUMII SALE....................................................................99
3.1. SIMBOLURI ŞI FORMULE MAGICE..................................................................................................99
3.2.VESTIMENTAŢIA MAGICIANULUI..................................................................................................101
3.3.ATELIERUL MAGICIANULUI. ARSENALUL MAGIC ŞI SPAŢIILE RITUALE........................................103
3.4. OBIECTELE MAGICE......................................................................................................................107
3.5. IMAGINI ALE VRĂJITORILOR ÎN EVUL MEDIU..............................................................................114
3.6. ALCHIMIA SI GRAFICA MAGICĂ....................................................................................................119
3.7. TAROTUL, ARTA DIVINAŢIEI ÎN IMAGINI EZOTERICE....................................................................121
4. MAGIA ÎN SCENOGRAFIA SPECTACOLELOR....................................................................................................124
4.1. MASCA..........................................................................................................................................125
4.2. PĂPUŞILE MAGICE ŞI SPAŢIUL MAGIC AL TEATRULUI DE ANIMAŢIE...........................................129
-
4.3. MAGIA SCENICĂ ÎN EPOCA MODERNĂ.........................................................................................131
4.4. MAGICUL REPREZENTAT ÎN TEATRUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC................................................133
5. PROCEDEELE TEHNICE ALE "MAGIEI".............................................................................................................137
5.1. ORIGINILE TEHNICILOR MODERNE ŞI SPECTACOLE DE REFERINŢĂ; „LANTERNA MAGICĂ”,
„PEPPER GHOST”................................................................................................................................................141
5.2 TEHNICI CONTEMPORANE ÎN FILMUL FANTASTIC..................................................................147
6. ILUZIONIŞTII ŞI SPECTACOLELE DE MAGIE.....................................................................................................156
7. FANTASTICUL MAGIC DE LA LITERATURĂ LA SPECTACOL..............................................................................162
7.1. MAGIA ÎN BASME. BASMUL ÎN SPECTACOLUL PENTRU COPII.....................................................164
7.2. MAGICIANUL DIABOLIC................................................................................................................189
7.3. FENOMENUL “HARRY POTTER”, UNIVERSUL MAGIC CE A MARCAT LUMEA
CONTEMPORANĂ...............................................................................................................................................203
7.4. MAGIA ÎN REPREZENTĂRI COMICE...............................................................................................212
CONCLUZIILE CERCETĂRII...................................................................................................................................215
Bibliografie..........................................................................................................................................................217
-
1
IPOSTAZE ALE MAGIEI ÎN ARTA PENTRU COPII
Cuvinte cheie: Magie, vrăjitor, simbol, spectacol, mistic, pedagogie, teatru, papuși;
Magia este credinţa care a apărut odată cu conturarea ideilor de conştiinţă şi societate.
Nevoia de a folosi magia s-a născut din dorinţa umană de a pune stăpânire pe lumea care îl
înconjoară. Magia se bazează pe credința că ea poate rezolva problemele de zi cu zi sau situaţiile
de criză care îl pun pe individ în pericol
Teza are ca obiectiv trasarea liniilor de evoluție a magiei și a legăturilor sale cu lumea
spectacolului, în mod special cu universul teatrului pentru copii. Prin perspectiva personajelor
specifice temei, vrăjitoarea și magicianul, descifrăm ipostaze ale culturilor lumii și modul cum
acestea au influențat vizual și creativ structura caracterului magic.
Primul capitol face o trecere în revistă a evoluției magiei în istorie și în paralel relevă
începuturile teatrului și spectacolului, derivate din instanțele ritualice și religioase.
Șamanismul se află la baza primelor reprezentări ale magicianului și unele dintre practicile
șamanice au stat la baza artelor spectacolului. Am putea spune că apariţia societăţii antice a dat
naștere magiei, cercetând izvoarele istoriei, descoperim elemente înscrise în cele mai simple forme
de reprezentare, care adeveresc faptul că magicul era de fapt liantul societăţii. Viaţa omului
primitiv implica magia în toate aspectele ei. Ea explica fenomenele și toate evenimentele din
univers şi omul primitiv era încredinţat că respectarea ritualurilor magice îi putea asigura
bunăstarea.
Apar primele elemente definitorii de costum și recuzită magică ce vor ajunge mai târziu inspirație
pentru spectacolele din lumina reflectoarelor. Teatrul arhaic era de fapt o suită de ceremonii şi
practici rituale conduse de către şamanul comunităţii pentru a celebra strămoşii divinizaţi sau a le
solicita ajutorul în viaţa de zi cu zi. Dansul, muzica și elemente de joc teatral erau folosite în aceste
ritualuri. Maestrul de ceremonii deţinea prin cunoaşterea ritualurilor puteri magice, supranaturale,
şi astfel îşi asigura poziţia socială şi respectul comunităţii sale.
-
2
Pe lângă acesta femeia are rolul său divin, ce va cadea în dizgrație odată cu evul mediu. În
societatea arhaica însă, femeia era portalul divin al lumii, cu puterea de a da naștere și astfel era
considerată una din cele mai puternice forțe magice ce au derivat în cele mai cunoscute personaje
ale basmelor. Aceste vrăjitoare, “Sfinte” sau Pădurence, se comportă însă ca nişte înţelepte
magiciene care îi oferă protagonistului diverse obiecte fermecate sau puteri magice, dar şi o bună
educaţie, răsplătindu-l pentru faptele sale bune sau sfătuindu-l în momentele de cumpănă.
Interesant este faptul că, atât în basme, cât şi în alte tradiţii populare, ele au o dublă identitate: ele
sunt atât fiinţe umane obişnuite, cât şi divinităţi. Probabil că tot aşa erau consideraţi şi şamanii sau
magicienii din vremuri imemoriale.
Atmosfera mistică, cu puternice reminescențe în actualitate a fost însă creație a Egipului
antic. Populațe ce a dus ritualul magic în temeple și a creat primele “automate” și păpuși sacre prin
care confereau ceremoniilor religioase o forță de producere a emoției greu de egalat. Magia
emanată de cultura Egiptului antic fascinează în continuare şi în secolul actual, fiind sursa de
inspiraţie a numeroase opere literare, cinematografice ori teatrale. Reprezentările din Egiptul antic
au influenţat foarte mult şi scenografia spectacolelor care au ca temă magia şi pe magicieni ca
personaje centrale.
Miturile Greciei sunt cunoscute în jurul lumii în mod special datorită teatrului şi artei ce
invocau şi glorificau omul şi viaţa sa, iar magia era atât de organic integrată lor încât forța mistică
înca este emanată în montările pieselor acestora. Practicile magice egiptene le-au influenţat pe cele
greceşti, şi prin acestea au pătruns în civilizaţia latină. Aceasta cultură prezintă o multitudine de
artefacte ce atestă cultul blestemelor și a opioidelor, iar imaginea vrăjitoarei sub chipul oracolului
ia nastere în această perioadă.
Iliada şi Odiseea explorează diverse credinţe din această sferă. Cyrce, vrăjitoare mitică a Greciei,
este probabil cel mai cunoscut exemplu. Ea este unul dintre primele personaje vrăjitoare din
literatura europeană care foloseşte otrăvuri şi droguri. Poţiunile ei aveau chiar puterea să
preschimbe oamenii în animale, fapt care era poate o descriere metaforică a stării de degradare a
conştiinţei provocată de droguri. Ghicirea viitorului, ce a cunoscut un avânt putenic datorită
Sybilelor, s-a dezvoltat ca artă magică în Grecia odată cu moda divinaţiei ce a străbătut Orientul
în perioada antică. Pentru a fi mai convingător, ghicitorul profesionist apela şi la diverse trucuri
care erau menite să convingă asistenţa de puterile magice ale sale multe din care s-au păstrat și în
cadrul momentelor artistice din teatru.
-
3
Daimonii, apar ca personaje în magia grecilor. Aceste spirite invocate de vrăjitori și filosofi sunt
cu totul deosebite de demoni sau diavolul creștin, aceștia reprezentând spirite ale naturii, suflete
elevate, asemeni cu ce mai tarziu va fi conceptul de îngeri păzitor ai oamenilor. Toate aceste
personaje sacre au influențat puternic cultura magică și datorită influentei pe care teatrul lor
grandios a avut-o în lume, imaginea magicului a fost și el modelat după acest concept.
Continuând cu studiul istoriei magiei observăm magia celților, ce a rămas în istorie ca fiind
“magia verde”. Religia celtică era un cult politeist datorat multiplelor etnii pe care aceştia le-au
înglobat. Societatea lor avea o castă separartă pentru practicanții magiei, ce erau de o potrivă femei
și bărbați, druizi și driade. Din costumele lor ritualice si aspectul fizic s-a născut cel mai celebru
tip de reprezentare a vrăjitorului, ce asemeni lui Merlin ori Dumbledore, purta robe ample și pălării
ascuțite, plete și barbă lungi și un toiag, ce foloseau drept baghetă magică.
Credinţele străvechi, ce preamăreau natura şi totemismul mistic s-au perpetuat şi în cadrul
teritoriului ţării noastre. Influenţele populaţiilor cu care geto-dacii au luat contact au lăsat o
amprentă clară şi în domeniul magiei. Aceste tradiţii ancestrale s-au conservat în cultura
românească într-o formă desacralizată, perpetuându-se în forme păstrate în mod special de
comunităţile rurale, în artă, spectacol şi meşteşuguri. Strămoşii noştri nu făceau o separare în magie
între cea pozitivă şi cea negativă, toate practicile mistice reunindu-se sub termenul de farmece,
cuvânt ce provine din termenul pharmacum din limba latină pe care şi grecii îl foloseau pentru a
denumi persoanele ce se ocupau de vrăjitorie.
Solomonarii au fost amprenta magicianului de pe teritoriul țării noaste. În credinţele populare, se
crede despre solomonari că sunt „călugări “, pustnici sau oameni pioşi şi învăţaţi ce încă de la
naștere sunt predestinaţi să aibă puteri supranaturale. Aceștia își primesc învătamintele într-o
școala secreta de magie Basmele si spectacolele traditionale de sărbatori au păstrat viu spiritul
magic pe teritoriul țării noastre, aceste ritualuri pentru zeii din trecut fiind asimilate credinței
ortodoxe și practicate sub forma sărbătorilor laice.
Perioada de început a creștinismului a presupus o propagandă puternică împotriva magiei,
ce era o unealta a diavolului și astfel o practică demnă de pedepse aspre. Însă credințele și practicile
ancestrale erau atât de bine înrădăcinate în spirit încât ea rămânea vie prin micile ritualuri
practicate casnic. În aceste condiţii, pentru a impune o nouă credinţă era necesar ca propăvăduitorii
ei să demonstreze că Dumnezeu și credinţa lor îi ajută să facă minuni mai mari decât magicienii
-
4
religiilor politeiste. Este o perioadă în care au loc numeroase confruntări de acest fel care aveau ca
scop câştigarea de noi adepţi. Interesant est totuși că o serie de figuri religiose au apărut totuși sub
chipul magicianului, capabili de miracole. O serie de legende din scrieri apocrife din primele secole
din era noastră îl prezintă pe regele Solomon ca pe un mare magician. El este ajutat de demoni să
clădească celebrul său templu de la Ierusalim și chiar Dumnezeu i-a dat lui Solomon darul de a
folosi puterile diavolilor în scopuri bune. Cu toate acestea propaganda apologeţilor creştini din
perioada de început a creştinismului, încerca redefinirea unor divinităţi din credinţele politeiste
populare, precum Pan, ca demoni. Magicianul şi vrăjitoarea sunt asociaţi, începând cu Evul Mediu,
cu diavolul. Am văzut însă până acum că spiritele nu erau întotdeauna rele. Creştinismul va
introduce ideea că daimonii, spiritele, sunt diavoli, duşmani ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor.
Și în tradiția islamică apar reprezentări ale magicului. În poveştile şi basmele din O mie şi
una de nopţi, care provin din cultura persană, preislamică, apar personaje cum ar fi djinii sau efriţii
care nu au conotaţii negative. Demonii răi vor apare în cultura arabă şi în Coran sub influenţa
tradiţiilor biblice. Astfel djinii ajung până în prezent personaje magice adesea utilizate în povești
precum Aladdin, unde deși puterile lor magice sunt infinite sunt totuși supuși voinței și moralității
stăpânului ce îi invocă.
Evul mediu este cunoscut ca fiind o perioadă tumultoasă a spiritualității ceea ce se va
răsfrânge cu putere asupra magiei și personajelor ei. Odată cu apariţia funcţiei de preot și cu
organizarea religiei de stat în jurul bisericii creştine, magicianul, deşi se mai bucura încă de
prestigiu în rândul maselor largi, a devenit treptat un personaj marginal, şi în cele din urmă eliminat
din noua societate. Acum, daemonii, despre care se credea că sunt, până la impunerea
creştinismului ca religie de stat, spirite deopotrivă binevoitoare sau răzbunătoare folosite de magi
ca ajutoare, au devenit în totalitate personaje negative. Templele, statuile, altarele sacre, scrierile
antice, erau distruse, iar vechii zei erau consideraţi diavoli. Din bătrâanul întelept, vrăjitorul s-a
transformat în proscrisul perfid capabil să subjuge și cea mai solidă credință în numele stăpânului
său satan.
Imaginea vrăjitoarei a suferit însă cea mai drastică desacralizare și martirizare prin noua putere a
statului, Inchizitia, ce într-o societate patriarhală și conservatoare, care se supunea unor reguli dure
de constângere sexuală şi celibat si-a refulat frustrările sub forma unui război de purificare a
societății. Apariția cărtilor ce cuprindeau o lista de semne afiliate vrăjitoriei și considerate a fi
mărci ale stăpânirii satanice cât și proclamarea metodelor de exorcizare prin tortură au provocat o
-
5
adevarată isterie a maselor și o creștere a uri față de acest tip de personaj ce își va vedea reputația
pătată pentru mai multe secole de aici înainte.
Secolul luminilor a reprezentat o nouă era în istoria magiei. Deși renașterea nu a însemnat
stingerea completă a rugurilor, a avut loc totuşi o transformare a imaginii magicianului, din posedat
de diavol în filosof şi om de ştiinţă. Magicienii au adoptat conceptele filosofiei neo-platoniciene,
ce includeau practicile magice în categoria ştiintelor naturale, departe de demonologie şi de
superstiţii despre vrăjitorie şi pacturi infame cu diavolul. Datorită enciclopediştilor, publicul a
început să fie pasionat de cunoaştere în general, iar scrierile ocultiste au devenit accesibile tuturor.
Dumnezeu şi Diavolul erau împinşi spre lumea mitică şi deveneau, alături de zeii antichităţii,
personaje încântătoare pentru teatru şi literatură, pierzându-şi locul central din practicile spirituale
iar în locul lor se caută înțelepciunea spiritelor din lumea de apoi. Magicianul a devenit un mistic
cult, un erudit ce studia știinţele oculte. Dar tot acum se conturează în literatură magicienii și
vrăjitorii ca personaje comice sau groteşti, care sunt nişte bieţi nebuni care trăiesc la marginea
societăţii
Secolele 19-20 au adus la lumină “magicianul în vogă”. Spiritiștii, mediumurile practicau
acum ca în lumina reflectoarelor în cadrul saloanelor elitelor ori în casele lor unde ofereau
“ședinte” cu veritabile calități de spectacol senzorial. Astfel, magia începea să se diferenţieze din
ce în ce mai acut între două ipostaze, cea de ştiinţă ocultă şi cea de spectacol iluzionist. Deşi, de
multe ori, termenii de ocultist şi magician se foloseau peiorativ în aceste vremuri, contribuţia lor
la istoria magiei a fost foarte importantă. Pe de altă parte, s-a dezvoltat iluzionismul ca artă. Toate
trucurile şi artificiile folosite de magicienii antici erau reînviate şi îmbunătăţite. Se foloseau tăblițe
Ouija, cărți de tarot, erau folosiți magneţi care făceau să pară că obiectele sunt mişcate de duhuri,
sau mobiliere măsluite, cu compartimente ascunse ce “produceau” urme materiale ale spiritelor,
ce decorau birourile ocultiştilor învăluite şi în penumbră şi puse în valoare prin jocuri de lumini
împrumutate din lumea teatrului.
Pe lângă această fațetă de entertainer, exstista și magul societățiilor secrete ce se dedicau studiilor
profunde asupra magiei antice în scopul de a o reproduce și perfecționa. Francmasoneria, una
dintre cele mai populare organizaţii secrete, avea adepţi și în trecutul îndepărtat. Ea urmărea
instaurarea unei noi orânduiri, în care să fie respectate dreptul naţiunilor la autodeterminare şi
drepturile omului. Ea a jucat un rol deosebit de important în istoria omenirii, fiindu-i atribuite
evenimente istorice majore, cum ar fi Revoluţia franceză de la 1789, cele de la 1848, cucerirea
-
6
independenţei unor naţiuni, înfiinţarea Statelor Unite ale Americii, iar la noi Unirea Principatelor,
Francmasonii îşi revendică originea fie în Egiptul antic, fie în ordinul Cavalerilor Templieri, fie în
confreriile de constructori medievale în care se transmiteau secretele profesionale şi se păstrau cu
sfinţenie. Aceştia ţineau şi ceremonii magice moştenite de la preoţii templelor antice, foloseau
limbaj simbolic secret şi celebrau sărbători arhaice. Misterioase ritualuri aveau legătură şi cu magia
cabalistică. În secolul al XVII-lea, Cristian Rozenkreutz a întemeiat o societate secretă înrudită cu
masoneria, care avea aceleaşi idealuri progresiste. Numele acestei societăţi era Crucea de
trandafiri a cărei regulă importantă era păstrarea secretului asupra existenţei ei. Societatea se
răzvrătea împotriva catolicismului şi puterii statale absolutiste din acea vreme şi îşi propunea să
perpetueze învăţăturile sacre ale magiei egiptene, ebraice, cabaliste, şi să practice alchimia.
Istoria magiei nu s-a încheiat însă nici prin intrarea în secolul realității virtuale. Deși
considerată a fi o era ce reneagă orice forma de mitic în substrat actualitatea prezinta o renaștere a
cultelor de inspiraţie orientală, se încearcă o revenire la credinţele spirituale arhaice, păgâne,
într-o formă actualizată şi conceptualizată pentru a se potrivi cu lumea contemporană. Internetul
şi circulaţia rapidă a informaţiilor au făcut posibile şi accesarea documentelor şi a operelor, fie
artistice, sau ştiinţifice, care au ca temă magia, din întreaga lume. Astfel, cei ce au dorit să cerceteze
aceste cunoştinţe au putut să îşi facă o imagine generală asupra practicilor magice şi să selecteze
credinţele ce erau în acord cu personalitatea şi necesităţile practicantului. Se poate observa o
uniformizare şi reorganizare a diverselor tradiţii magico-mistice în jurul lumii, ele sintetizându-se
în câteva mari curente spirituale majore: Wicca, Neo-paganism, Neo-şamanism, Luciferianism,
Brujeria.
Curentele neo-pagan şi wicca sunt o altă formă a implicării magiei în lumea modernă. Concepţiile
lor sunt legate de căutarea armoniei cu natura. Wicca, înseamnă o reînflorire a venerării naturii şi
a zeilor ce a venit ca o replică la monoteismul patriarhal (Creştinism, Iudaism, Islamism şi Budism)
ce a dominat religiozitatea după Evul Mediu, prin valul New-Age, ce a trezit prin libertinajul său
o nevoie de un nou tip de spiritualitate. Astfel, femininul şi-a recâştigat locul de frunte în cadrul
spiritualităţii iar extazul mistic primordial al omului antic a pus stăpânire pe conştinţa modernă.
Libertatea sexuală a adus cu ea o revenire la aspectul ei mistic şi sacru.
Libertatea de exprimare spiritual a dus la aparitia unor tipuri de practici ce implică tipuri
de magie ce înainte erau tabu: Luciferianismul, curent influenţat de satanism ce îşi are rădăcinile
extinse în mai multe tipuri de magie. Acesta include tradiţii masonice, creştine, iudaice, gnostice
şi wicca şi nu este satanism sau un tip de magie goetică. Contrar reputației însă sursa puterii lor
-
7
divine nu constă în acte de violență ci într-o autosuficiență, a credinței în sine și intelect, a libertății
de a alege și a acționa conform dorințelor având ca scop viața prezentă în detrimentul paradisului
de apoi. Santeria şi Bujeria este magia specifică ariei latino-americane. În cadrul ei se combină
practici de origine africană, voodoo, şi tradiţii religioase cubaneze ce se bazează pe culturile
sfinţilor romano-catolici. Aceste practici se bazează pe mici sacrificii şi oferirea de ofrande pentru
invocarea entităţilor spirituale specifice nevoilor umane. Acesti practicanti au adus în actualitate
magia strămoșilor persecutați si au pornit o campanie de popularizare a culurilor asuprite de
sclavism, căutând să scoată astfel pata de pe reputația magiei voodoo.
Vrăjitoarea Cibernetică, întruchiparea magiei în secolul al XXI-lea, este un concept născut foarte
recent, după anii 2000, care au făcut din progresul realităţii virtuale centrul operaţional al
umanităţii mondene. Spaţiul virtual, ca orice alt plan cu care conştiinţa virtuală a luat contact a
devenit loc de desfăşurare al magicului. Vrăji alcătuite din emoticoane, încărcate de electricitatea
din dispozitivele pe care acestea le folosesc şi aplicaţii pentru telefoanele smart ce înlocuiesc
uneltele clasice de vrăjitorie precum pachetul de tarot, oracolele, grimoirul şi chiar şi altarul sunt
arsenalul vrăjitoarei moderne şi sunt doar un început pentru noul tip de magie, ce prinde contur
chiar în acest moment în spaţiul cibernetic. Sabatul se mută și el în online, acesta adunând
vrăjitoare din toate colțurile lumii ce practică ritualuri spre același scop, îmbrățișând diferențele și
mai ales asemănările în scopul comun ales.
O repopularizare a vrăjitoarei se regăsește și în rândul serialelor și filmelor. Pe lângă Harry Potter
reapare din benzile desenate Sabrina, vrăjitoarea adolescentă într-o formă ce vorbește libertin de
conviețuirea în sânul școlii de magie ce se închina diavloului, în iad și pe pământ alături de
creaturile întrunericului. Lumile magice, dragonologia, magia sângelui și toate practicile tabu ale
secolelor trecute reapar în forță reprezentate cu curaj în cinematografie, artă și chiar în revistele
life-style făcând din secolul prezent unul mult mai prolific pentru misticism decât ar fi putut
aprecia sociologii despre secolul pragmatismului.
Pe tot parcursul istoriei magiei am vazut cum imaginea practicantului a suferit zeci de
prechimbări, de reprezentare, de reputație si de statut în cadrul social. Toate acestea au fost marcate
de personalități ce au rămas în cărtile lumii pentru totdeauna asociate cu practicile occulte.
De cele mai mult ori, acești oameni erau considerați răzvrătiţi deoarece schimbarea produce
psihicului uman emoţii puternice, de cele mai multe ori teamă și negare. În cazul magicienilor şi
vrăjitorilor acest statut s-a conturat și mai bine. Aceste minți luminate erau uneori privite cu o
teamă respectuoasă, datorită fricii provocate de forţa lor intelectuală, de aparenta lor putere de a
-
8
manipula supranaturalul cât şi datorită farmecului personal ce atrăgea curiozitatea maselor şi le
câştiga locul în cercurile mai marilor vremii şi ale autorităţilor religioase.
Prima mărturie a vrăjitorului apare înainte de primul cuvant scris. Picturile rupestre ne arată printre
puținele figuri umane surprinse, șamanul, la lucru, atestat pentru importantul său rol în grupul și
universul preistoric. Acesta apare și în biblie, deși nu este atestat în memoria lumii pentru statutul
său de vrăjitor și pentru aportul adus în cadrul biblic şi în cultura creştină, Moise este un personaj
ce deţine toate calităţile unui vrăjitor puternic, ce manipula elementele, avea atribute şamanice și
era, ca toţi magicienii, vocea prin care divinitatea comunica cu oamenii.
Un alt personaj biblic ce era un mare magician a fost regele Solomon, în a cărui poveste întâlnim
o suită de demonstraţii ale puterilor sale supranaturale, el fiind cunoscut drept profet, şaman ce
comunica cu spiritele, manipulator al elementelor naturale. Lui îi sunt atribuite şi cărţi de magie
ce au stat la baza educaţiei magice după vremea sa
Evul mediu a dat personaje precum marele Merlin, magicianul regelui Arthur, un înțelept
în robe lungi, ce practica vrăjitorie de inspirație celtică, regăsindu-și puterea în natură cât și în
cărți. Vrăjioarea apare și ea ca figură marcantă în epocă. Persecutată și în același timp desenată ca
un personaj de poveste ce poate vorbi cu animalele și provocă durere numai printr-o privire, ea a
rămas asociată cu nume precum Tituba, prima vrajitoare judecată în Salem.
Renașterea a fost epoca magului alchimist, un erudit într-ale ocultului, ce experimenta cu materiile
prime și energiile lumii pentru a crea tot felul de artefacte fantastice precum piatra filosofală, a lui
Nicholas Flamel, personaj cunoscut mai ales datorită seriei Harry Potter ce a readus la lumină
numele său și faptele sale extraordinare.
Un alt prototip al lumii vrăjitoreşti, personaj ce se află la granița dintre fantastic și real este Faust.
Înainte ca acest personaj să îşi facă apariţia pe marile scene ale lumii se pare că a existat în realitate
pe la 1540, fiind cunoscut deopotrivă ca scamator de elită şi înfăptuitor de miracole. El este celebru
ca prototip al magicianului negativ, datorită pactului cu diavolul în urma căruia se presupune că
şi-a obţinut puterile. Atât de fascinant datorită umanității sale, omul ce viseză la darul magiei și
cade pradă tentației puterii.
În epoca modernă, în afara seriilor fantastice ce prezintă personaje vrăjitori mai mult decât
populari au existat şi personalităţi reale ce au influenţat imaginea vrăjitorului modern. Aleister
Crowley, „cel mai malefic om ce a trăit vreodată” titlu autoasumat, a fost atât ocultist care a dus
la modernizarea conceptelor magice cât şi "om de spectacol", mare parte din faima sa
datorându-se teatralităţii comportamentului său, care îi contura imaginea de misterios magician.
-
9
Pentru transpunerea scenica a acestui tip de personaj trebuie sa înțegem simbolistica
recuzitei și costumului său. Astfel capitolul trei este dedicat elementelor definitorii ale
magicianului şi ale lumii sale.
În lumea vrăjitorilor, indiferent de cultură şi locaţie geografică, de-a lungul vremurilor, câteva
semne, simboluri şi fraze stau la baza tuturor practicilor. Cele mai folosite sunt cele legate de
elementele naturii şi de planete. Formele geometrice sacre și derivatele lor se consideră a fi
sintetizări ale universului și ale energiilor sale. Cercul este reprezentarea perfecțiunii și armoniei.
S-au dezvoltat apoi numeroase semnificații prin combinarea sa cu numere și formule, rezultând în
cercuri de transmutaţie şi conjurare. Un alt atribut al cercului în legătură cu alte simboluri este cel
de încastrare şi închegare a elementelor lor componente, precum în cazul pentaclului pagan.
Trinitatea este un alt concept sacru transpus într-un simbol geometric. Prezent, trecut și viitor,
pământ, apă, cer. etc., triunghiul unește și echilibrază. Este totodată și semnul dat de alchimişti
elementelor naturale, triunghiuri cu vârful în sus pentru foc şi aer, cu vârful în jos pentru apă şi
pământ. Aceste simboluri mai desemnează şi femininul sau masculinul, prin asemănarea cu
organele reproducătoare ale sexelor.
Simbolurile planetare și steaua sunt și ele printre formele mistice regăsite în practicile vrăjitorești.
Controversata stea, oscilează între conotații pozitive și negative. Steaua în cinci colţuri şi steaua
formată din intersecţia a două triunghiuri sunt simbolurile comunităţilor pagan și wicca ca simbol
al credințelor lor naturaliste ce consideră masculinul, femininul, natura și intersectarea lor ca
divinitate. Această stea inversată a primit însă o conotaţie negativă, fiind folosită şi de cei din
comunitatea satanistă în iconografia lor, datorită asemănării acestei forme cu capul de ţap ce este
pentru ei imaginea lui Baphomet.
Ochiul, spiralele, semenle zodiacale și multe alte însemne grafice au fost desemnate ca fiind
canale energetice și formule secrete prin care magicianul își asumă puterile naturale ale universului
sau însemna obiecte și persoane pentru ca aceste forțe să funcționeze prin prisma lor. Respectul
pentru acestea cât și importanța lor, bine înrădăcinată în spiritul uman face ca și în prezent ele să
fie încorporate în multitudinea de simboluri și logouri prezente peste tot în societate.
Costumul este și el un element de o importanță deosebită pentru acest personaj. Cele mai
multe reprezentări actuale ale magicianului se folosesc de arhetipul bătrânului cărunt, cu barbă şi
păr lung, înveşmântat în robe preţioase, cu pălărie ascuţită şi cu toiagul magic. Pentru vrăjitoare,
rochiile lungi şi negre, părul vâlvoi, pălăriile cu boruri ample şi mătura alcătuiesc clişeul cunoscut
de marele public. Există însă si o bază istorică în spatele acestor articole vestimentare ce pornește
-
10
din antichitate. Astfel, robele şi pelerinele șmanilor erau iniţial făcute din piei şi ornate cu ciocuri
de pasăre, gheare, pene şi dinţi de animale care îl înzestrau pe vrăjitor cu energia lor mistică şi
puterea feroce a fiarelor de la care erau colectate. Robele lungi, ce au devenit specifice preoţilor şi
vrăjitorilor deopotrivă îşi au explicaţia practică în necesitatea unui veşmânt care să nu stânjenească
mişcările corpului, să ofere protecţie în timpul mişcărilor rituale, cât şi în lungile drumuri în
căutarea plantelor magice. Părul lung se credea că este depozitarul forţei magice, ca în legenda lui
Samson şi Dalila. Avea însă şi rolul de a impresiona, de a crea o imagine "sălbatică" a vrăjitorului.
Ca imaginea sa să fie o reflectare a reputaţiei sale de spirit elevat şi fiinţă cu puteri supranaturale,
vrăjitorul se folosea de orice artificiu pentru a se detaşa de restul comunităţii, şi astfel să
impresioneze, să stârnească un anumit grad de teamă. Machiajul și măștile completau costumul și
susțineau detașarea magicianului de umanitatea sa. Ele modificau, ascundeau și emulau animalele
reale și fantastice obținând astfel imaginea de supra-om, zeu sau spirit întrupat coborât în mijlocul
societății.
Un alt centru de interes al costumului vrăjtoresc este cromatica. Fiecare culoare are însemnătatea
sa spirituală, lucru făcut ușor de obsevat și în seria Harry Potter, unde autoarea a stipulat aceste
simbolistici în asociere cu valorile morale si spirituale ale personajelor. Astfel, purpuriul, un
pigment dificil de obţinut natural, foarte scump, a rămas în istorie ca fiind culoarea specifică
elitelor societăţilor. S-a propagat în mai multe culturi ideea că aceasta era culoarea celor iluminaţi
spiritual, preoților și regalității. Culorile pământului, cât şi verdele au o simbolistică magică mai
ales în cultura irlandeză unde acestea trebuiesc purtate cu respect şi grijă, deoarece atrag simpatia
sau mânia zânelor, personaje capricioase, dar uneori și darnice. Purtarea lor denota grija față de
spiritele plantelor și comuniunea cu naturalul. Negrul și albul au semnificații în legătură cu
specificul evenimentului ce era celebrat într-un ritual sau altul. În reprezentările scenografice ele
au fost folosite în mod special pentru definirea caracterului pozitiv sau negativ al tipului de magie
practicat de purtător.
Analiza continuă explorând spațiul sacru în care se practica magia. El era amplasat la
exterior în jurul formelor de relief sacre ori la interior, în colibe sau temeple însă erau întodeauna
puternic delimitate mai ales prin atmosfera mistică dată de multitudinea de obiecte sacralizate și
instrumente de lucru deosebit de atent stilizate.
Altarul este centrul spaţiului vrăjitoresc. Precum în majoritatea culturilor ce se folosesc de aceste
practici, el este destinat depozitării recuzitei magice, cât şi pentru păstrarea imaginilor şi statuetelor
de zei şi spirite, cărora li se aduc ofrande tot în acest loc. Poţiunile, leacurile şi alte preparate
-
11
magice se pregătesc tot în acest spaţiu, el fiind de obicei încadrat de simboluri şi sanctificat şi
protejat de diverse inscripţii. „Mobilierul” altarului constă de obicei în câteva elemente ce sunt
interpretate de magi ca având fiecare o legătură simbolică cu câte un element natural ori o zeitate,
astfel obiecte sacre ce adesea au fost atribuite magului sunt: Cuţitul sau pumnalul, o unealtă a
magicianului atât practică cât şi ritualică. El se foloseşte pentru culegerea ingredientelor magice,
pentru tăierea lor în prepararea vrăjilor dar şi pentru invocarea elementului aerului când prezenţa
sa simbolică este necesară. Bagheta magică este de departe cel mai cunoscut accesoriu al
vrăjitorului aceasta deschide, și finalizează vrăjile prin concentrarea forțelor energetice într-un
singur obiect catalizator. Pocalul este vasul unde sunt preparate ingredientele. Acest obiect
reprezintă elementul apei, ce simbolizează emoţiile, comunicarea, purificarea şi transformarea.
Talismanele şi statuetele au rămas cele mai răspândite artefacte magice. Fie în formă de bijuterie
purtată de persoane, care conţinea formule sau simboluri magice gravate pe diverse materiale şi
chiar şi mici sculpturi ce erau considerate case pentru spirite, ele completau atât recuzita cât şi
spaţiul misterios al altarului şi pereţii atelierului magic. Ierburile şi substanţele diverse au fiecare
legătură cu ritualuri specifice practicate de către magician și ajuta la obținerea spațiului sacru și
meditației. Grimoarul ori manuscrisele cu vrăji reprezintă „jurnalul” călătoriei spirituale a magului
şi reţetele sale secrete cât şi alte cărţi ori manuscrise cu specific magic sunt păstrate alături de
ingrediente şi poţiuni.
Uneori o cameră plină cu înspăimântătoare schelete și păpuși alteori plină de fiole cu substanțe,
este cert că atelierul magului este spațiul în care universul nevăzut se revărsa în spațiul uman.
Obiectele magice produse de vrăjitori sunt și ele parte a artefactelor magice ce completează
imaginea lor în istorie, artă, și teatru. De cele mai multe ori făcând parte din intriga poveștilor
acestea transformă personajul uman în erou, salvându-l și folosindu-i potrivit moralității la
împlinirea destinului. Covorul zburător, pelerine și oglinda magică sunt doar câteva din obiectele
de acest gen. Ajutoarele eroului ce apar sub forma animalelor cu puteri magice fac parte din
folclorul universal, calul zburător ce mânanca jar, pasărea măiastră sau măgarul ce face bani fiind
printre preferatele autorilor.
O mare parte din cele mai populare reprezentări ale magului și a vrăjitoarei se datorează
imaginilor create în evul mediu. Aparițiile iconice din manuscrise precum celebra imagine a
vrăjitoarei călare pe mătură apare şi în miniaturile pictate în paginile manuscrisului “Le champion
des dames” din Franţa, în 1451. Imaginea acestei femei stăpânită de forţele demonice ce era
-
12
capabilă să facă acte miraculoase era stereotipul magiei în epocă. Asocierea femeii cu păcatul nu
a rămas însă doar în imaginile ce reprezentau păcatul primordial, unde şarpele malefic era adesea
reprezentat cu chip de femeie. Prigoana vrăjitoarelor a fost surprinsă şi ea în manuscrise. Aceste
reprezentări sunt imagini ale execuţiilor şi torturii aplicată celor condamnate. Demonizarea celor
acuzaţi de vrăjitorie au dus la reprezentarea lor în postúri şi cu chipuri diforme.
În schimb, vrăjitorul bărbat s-a regăsit reprezentat prin prisma personajelor biblice ce înfăptuiau
acte magice prin puterea inspirată de duhul sfânt. Moise a rămas reprezentat în manuscrisele
călugărilor şi în picturi ca fiind bătrânul înveşmântat în robe ample, cu părul şi barba albă, care cu
ajutorul toiagului său magic înfăptuia minuni şi servea drept mesager al legilor divine, reprezentare
ce a rămas iconică şi în prezent pentru imaginea masculină a magicianului şi care inspiră personaje
precum Merlin, Gandalf şi Dumbledore din seria Harry Potter.
În renastere imaginea vrăjitorului a rămas marcată în istorie prin personaje precum Nostradamus
și Dr. John Dee, oameni educaţi care s-au dedicat cu pasiune studiului ştiintelor ezoterice şi care
au devenit tipare de reprezentare a magicianului savant. Femeia în schimb este reprezentată în mod
erotic, vrăjitoarea fiind chipul în care feminitatea își dezlănțuie fortele. O serie de picturi din acea
perioadă dedicată vrăjitoarelor ce aparţine lui Frans Fracken cel tânăr prezintă femeia în ipostaza
sa oscilantă între frumusețe, erotism și teroare.
Arta grafică este și ea instrument magic prin care în mod special alchimistii și-au exprimat
învățămitele în formă plastică. Compoziții precum Alegoria Distilaţiei, Calcul al mişcărilor cereşti
şi Nunta chimică a lui Hermes şi a Afroditei surprind imagini din „laboratorul” vrăjitorului şi ale
experimentelor acestuia.
Mandalele sunt și ele formule magice, rugăciuni, binecuvântări şi exerciţii mentale structurate sub
forma unor complexe piese artistice ce s-au dezvolat în cadrul religiei buddhiste ca suport vizual
prin care Buddha îşi ghida discipolii în învăţăturile sale.
Capitoul patru, Magia în scenografia spectacolelor, face o analiză a modului în care
scenograful, un magician în sine, ce transformă nimicul într-o întragă lume, a surprins de-a lungul
timpului personajul magic. Costume şi decoruri păstrate în muzeele lumii ne arată că multe dintre
acestea au fost inspirate de tradiţiile şi ritualurile spirituale. Ele nu sunt simple veşminte, iar adesea
detaliile lor exuberante sunt pline de simboluri ce arată de ce entitatea şamanică era văzută ca fiind
supra-umană. Decorul este unul viu în atelierului magic, el conține portaluri către universuri
nevăzute și spune povestea spiritualității unei întregi comunități sintetizant prezentul, trecutul și
viitorul într-un loc.
-
13
Asemeni magiei, actul teatral nu s-a diferenţiat la începuturi de religie şi de viaţa spirituală.
Acestea erau complementare.
Un prim instrument de mare valoare artistică dar și spirituală este masca, Realizarea în sine
a măştii era privită adesea ca un ritual separat, materiile organice și anorganice deţineau puterile
sacre ale elementelor ce odată modelate sub chipul măştii deveneau un receptacol al spiritelor.
Puterile acestor obiecte erau considerate atât de mari, încât rugăciuni şi ritualuri erau practicate
pentru protecţia artistului pentru ca în urma fabricării măştii să nu devină posedat de spiritul celui
reprezentat.
Există o serie de categorii ce încadrează genul măștilor folosite de magicieni. Ele sunt: rituale, ce
întruchipează spirite sau zei, măștile funerare, scopul lor era oferirea spiritului unui sălaş agreat de
el, pentru a-şi regăsi liniştea şi astfel putea să vegheze asupra bunăstării urmaşilor săi.
Măștile de teatru conțineau și ele conotații magice, fiind înzestratre și ele cu forța spirituală a
personajului invocat. Măştile de teatru cult au devenit sinonime, în cea mai mare pare a lumii, cu
cele regăsite în teatrul grec şi în Commedia dell’arte. Impresia de personaj supranatural era
accentuată şi de faptul că masca era astfel construită încât amplifica şi deforma vocea actorului,
care părea că este cea a unui spirit resuscitat prin magia teatrului. Actorul putea astfel să îşi asume
o identitate sacră şi să creeze impresia, asemenea şamanului, că în trupul lui este găzduit temporar
un spirit din alte lumi.
Creştinismul a integrat si el în spectacolele religioase şi străvechile personaje mascate din tradiţiile
păgâne, pe care nu au izbutit să le desfiinţeze. Aceste măşti totemice (strămoşii, moşii, cum erau
numite pe la noi) purtau coarne, fapt pentru care aceste personaje au fost identificate cu diavolii.
Păpusile și teatrul de animație au fost printre primele tehnici de realizare și reintegrare a
zeilor în spațiul uman. Și astăzi, vechile trucuri ale animaţiei provoacă emoţii puternice
spectatorilor. În teatrul de animaţie actual, personajele sculptate, concepute de către scenografi, cu
trăsături care exprimă caracterul eroilor piesei, exercită o anumită fascinaţie şi declanşează reacţii
ale subconşientului. Şi în spatele aparenţei comice al teatrului de umbre turc, numit Karagöz exista
o un substrat ritualic şi religios. Realizate din hârtie sau piele, figurinele sintetizau o multitudine
de detalii, redând materialitatea hainelor şi bijuteriile, dar şi amănunte ale expresiei faciale.
Lumina era cea care imprima viaţă și suflet acestor personaje după cum sfinţii creştini sunt
insuflaţi cu aură divină. Și pentru producerea și păstrarea siluetelor teatrului de umbre existau
reguli magico-spirituale respectate cu sfinţenie asemeni obiectelor de cult din temple.
Nici în epoca modernă arta scenografică nu este lipsită de mistic ci a descoperit un nou
univers, cel digital, ce deschide posibilități infinite de creație. Printurile digitale și proiecţiile au
-
14
înlocuit în domeniul teatral greoaiele picturi şi butaforii de fundal şi au conferit scenei încă un
nivel de profunzime, a cărui calitate esoterică fiind perfect egală cu cea a unui fundal al teatrului
de umbre.
Aduse însă acum la suprafaţa pânzei, imaginile de lumina din proiecţiile digitale, animate sau
statice fac posibilă întregirea atmosferei scenice fără a încărca scena teatrului cu elemente
materiale ori personaje fizice.
O altă ipostază a artei teatrale moderne este teatrul virtual, în care un singur membru al audienţei
se bucură de piesa artistică el existând astfel totodată în real și în virtual, având de cele mai mule
ori o experiență imersivă cu momentul artistic.
Magia pe teritoriul țării noastre este vie și împletită cu momentele de sărbatoare. Separate
de riturile bisericeşti, fiind o manifestare a sacrului sub disimularea profanului calitatea ritualică a
acestor tradiţii este bine cunoscută de comunităţi. Credinţele româneşti leagă zilele de sărbătoare
cu momentele în care lumea spiritelor este accesibilă pământenilor: Elementul principal ce face
legătura cu ritualul şi rămâne specific acestor manifestări teatrale este masca, simbol cultural şi
element sacru prin care se manifesta spiritul magic.
Continuând studiul asupra modurilor în care magicul și spectacolul s-au dezvoltat simbiotic
pe parcursul istoriei umanitatii se cere o analiză a tehnicilor dezvoltate de vrăjitori ce au dat naștere
tehnologiilor ulterioare folosite în teatru. Magicienii se foloseau de tehnologii pentru a impresiona
masele potrivit artefactelor păstrate în muzeele lumii. Papirusurile greceşti despre magie oferă
multe astfel de exemple de asemenea spectacole, care foloseau numeroase alte trucuri care utilizau
animarea statuetelor, proiectarea de imagini cu ajutorul oglinzilor, efecte de natură pirotehnică.
Ţările asiatice sunt cele ce au dus spectacolele de umbre la nivelul de predecesor al spectacolului
de teatru multimedia. Ele sunt concepute sub forma unei meditații în masă, conduse de un maestru
de ceremonii pentru purificarea și vindecarea spriritului comunității în urma tragediilor. Tehnica
animării umbrelor se mai folosea și în temple aplicate în riturile din jurul statuilor zeităţilor.
Teatrul european de animație a avut şi el o origine sacră. Tehnici similare se aplicau la păpuşile
din teatre şi târguri, dar şi în viaţa religioasă, în acelaşi spirit în care erau folosite şi de către
magicieni, în scopul impresionării maselor şi reprezentării miraculosului. Crestinismul a
transformat statuetele articulate ale zeilor în reprezentări ale sfinților purtate la sărbatori prin
mulțimile cu care “interacționau”.
-
15
Au existat însa si tehnici cinematografice folosite în cadrul teatrului. Camera obscură era
un artificiu folosit de greci și romani în antichitate. Aceste “proiecții” aduceau în scena zei ori
strămoşi și au dus la apariția ședintelor spectaculoase de hidromanție și capnomantie (divinatia cu
fum).
Lanterna magică este un procedeu de proiecţie a unor imagini, diapozitive, realizate pe suprafeţe
de sticlă, cu un aparat de proiectare prevăzut cu un sistem de lentile și sursă de lumină ce proiecta
diapozitive pictate. Un alt tip de tehnologie cu oglinzi și siluete proiectate se numea Pepper Ghost,
efectul presupunea proiectarea cu ajutorul unor oglinzi a imaginii unui actor ce era în culise sau
fosa orchestrei, ascuns vederii publicului, pe un ecran din sticlă. Prin efecte de fum şi elemente
sonore se dădea impresia unei fantome care pluteşte prin scenă.
În contemporan tehnicile digitale sunt predominant folosite pentru crearea personajelor magice și
fantastice numai astfel putând atinge mareția specifică acestui gen de caracter.
Tehnologiile digitale permit în film realizarea facilă a unor efecte de metamorfoză. În acelaşi timp
au apărut şi softuri de tip morph care permit realizarea mai spectaculoasă a transformărilor
aspectului personajului. Combinarea de elemente reale cu altele realizate în tehnici 3D este o altă
cale de realizare a personajelor fantastice la ora actuală. Animatronics, prostetica, au dat și ele
avânt spectacolelor cu păpuși ce au atins un nou nivel de “realism” datorită tehnicilor și
transformărilor drastice care puteau fi făcute asupra obiectelor și actorilor.
O altă conotatie a magiei a fost dată istoriei de iluzioniști și spectacolele lor iar iluzia era
forța magică ce manipula mintea spectatorilor. Ilusio este cuvântul latinesc ce denumea
scamatoriile și trucurile. El a fost folosit pentru a desemna tipul de magie ce împletea ştiinţa,
ritualul și credințele publicului pentru producerea de efecte misterioase folosite pentru stârnirea
plăcerii, uimirii și amuzamentului publicului.
Istoria iluzionismului se crede ca a început în timpul Egiptului antic, datând de acum 6000 de ani,
unde se pare ca s-a dezvoltat arta „prestidigitaţiei” elementul de bază al magiei scenice din
actualitate. Aceasta avea atunci funcţie sacră şi era folosită în cadrul ceremoniilor religioase pentru
emoționarea participanților. Aceste procedee au fost folosite mai târziu atât în Egipt, Mesopotamia,
imperiul roman sau Grecia și de către "magicienii" de bâlci. Iniţial, în perioada de introducere a
creștinismului, chiar propovăduitorii noii religii apelau la anumite scamatorii, pentru a convinge
marele public că preoţii au puteri magice mai mari decât magicienii religiilor politeiste. Cu timpul,
meşteşugul magicienilor s-a mai manifestat în forme de spectacol în lumea bâlciurilor şi târgurilor
unde scamatorii practicau iluzionism doar în scop de divertisment. Denumirea de "magician" s-a
-
16
menţinut însă. Pe scenele teatrelor, datorită acestor tipuri de spectacole, luau naştere primele
imagini de cinema şi se introducea procedeul cabinetului negru. Trucurile acestora se bazau în
totalitate pe puterea lor de a manipula mintea umană şi a cunoaşte fenomenele psihologiei
percepţiei. Dirijarea atenţiei era şi este şi acum procedeul de bază al iluzionistului. Câteva nume
marcante ale teatrului de magie sunt cele a lui Robert Houdin, el fiind un om de spectacol și un
genial inventator. El are meritul de a fi inventat unele manechine automate dar și cel de a fi
instituţionalizat această artă prin deschiderea Teatrulului de serate fantastice.
Un alt creator celebru pe scenele lumii de magie este David Seth Kotkin alias David Copperfield
denumit de Forbes cel mai de succes magician din punct de vedere comercial din istorie.
Spectacolele sale au fost văzute de milioane de spectatori ce s-au delectat cu numere variate
precum: Mersul prin Marele Zid chinezesc, Dispariţia vagonului restaurant al trenului Orient
Express, Levitaţia deasupra Marelui Canion şi Evadarea din Alcatraz.
Și în prezent iluzionismul este apreciat și adaptat cerințelor unui public dificil de impresionat,
cucerit însă de personalități precum Chriss Angel, Dynamo, sau David Romero care datorită
impresionantelor momente ce par a sfida posibilul și-au atras reputația de adepți ai satanei prin
forța căruia înfăptuiesc aceste “miracole”.
Desigur, teatrul nu ar putea exista în absența literaturii iar aceasta a folosit personajului
magic drept scenă pentru multe secole. În capitolul prezent vom face o trecere în revistă a unor
spectacole de referinţă prin care vom urmări cateva ipostaze ale magicului în arta contemporană
destinată copiilor. Primul personaj magic apare în literatura Egiptului antic într-o serie de poveşti
care prefigurează teme care vor fi abordate mult mai târziu, cum ar fi mitul lui Faust. Mitologia
greco-romană reprezintă o altă etapă în conturarea personajului vrăjitoarei. Mitul Medeei sau al
lui Circe prezintă o imagine malefică ale acesteia. Vrăjitoarea, aşa cum apare în basme şi apoi în
romanele cavalereşti, este o ipostază ce supravieţuieşte şi în cultura contemporană.
Desigur, nu întotdeauna magicianul este privit cu simpatie. Personajul Faust, atât de important în
literatura europeană, reprezintă o ipostază negativă a magicianului, care îşi vinde sufletul
diavolului pentru a dobândi tinereţea. Diavolul apare ca personaj magic și în alte spectacole comice
în Dănilă Prepeleac, Stan Păţitul, ori Kir Ianulea.
Basmele constituie sursa de inspiraţie cea mai importantă pentru creatorii de spectacole pentru
copii. Şi, bineînţeles, magia este nelipsită din basm. Dramaturgii şi scenariştii au reluat în ultimele
secole în sute de variante basmele clasice care au stat la baza unor montări sau ecranizări
memorabile.
-
17
Aladdin și duhul, însoțiți de covorul magic fac parte din unul dintre cele mai iubite basme de
inspirație orientală. Pus în scenă atât pe scena teatrului de animație Țăndărică dar și pe Broadway
acesta prezintă o multitudine de momente magice cărora marii scenografi ai lumii le-au gasit soluții
extraordinare.
Harap Alb este un alt exemplu în care o lume magică se deschide în jurul eroului pentru a-i modela
călătoria inițiatică. Acesta a fost transpus în peste o sută de dramatizări în teatrul românesc pentru
copii, şi a cunoscut un număr și mai mare de puneri în scenă. Călătoria iniţiatică a eroului care
trece prin multiple încercări, ajutat de Sfânta Duminică şi de calul său fermecat este urmărită cu
mare interes de către spectatorul de orice vârstă. Fantasticul luxuriant şi spectaculos care trebuie
să fie transpus în scenă cu inventivitate de către realizatori, ascunde de fapt învăţăminte utile care
îl vor ajuta pe micul spectator să înţeleagă câte ceva din paradoxurile vieţii, cum ar fi de exemplu
necesitatea de a te asocia uneori cu teribile creaturi fantastice (Setilă, Flămânzilă etc.) dar şi faptul
că trebuie la un moment dat să te desparţi de ele.
Transformarea eroilor în animale este specifică cele mai vechi forme de magie cunoscută,
şamanismul. El este o temă interesantă pentru creatorii de spectacole, fie că este vorba despre
autor, fie despre scenograf. Acest concept a fost explorat într-o mulțime de spectacole dintre care
amintim: Crăiasa Zăpezii, cu bătrâna laponă, o vrăjitoare- șaman, ce se transforma în elan și
Muma Pădurii sau sfintele, o altă tipologie de vrăjitor-şaman se regăseşte în folclorul românesc.
Acestea de obicei, sunt asociate unei fiinţe situate la limita între om şi entitate sălbatică ce trăieşte
în mijlocul naturii şi are puteri magice, uneori distructive alteori salvatoare.
Zâna cea bună apare sub chipul zânei gingașe, o prezenţă diafană, cu rochii victoriene sau rococo,
pastelate şi strălucitoare precum zâna din Cenuşăreasa sau Sânziana și Pepelea și împlinește
întotdeauna fapte bune. La polul opus apare vrăjitoarea cea rea, maștera, regina malefică
impozantă, îmbrăcată în stil medieval, cu accente gotice şi fantastice,
Personajul magic masculin nu este neapărat divizat între ipostaza pozitivă sau negativă ci
între imaginea sa de alchimist și învățat, un vrăjitor bătrân simpatic, uituc şi zăpăcit și magicianul
templier sau marele preot, păstrătorul formulelor magice secrete precum Marele preot Sarastro
din Flautul fermecat sau Dumbledore din seria Harry Potter.
Iluzionistul e un alt tip de magician ce în epoca noastră apare în circ sau în spectacolele de
iluzionism. Este foarte elegant, poartă un frac sau un smoking, mănuşi albe, şi un baston elegant
cu mâner argintiu si este adesea un șarlatan. Harry este un astfel de personaj, care apare în
spectacolul Orchestra Titanic.
-
18
Personajele magice secundare, spiridușii, animalele magice, duhuri, zâne ale pădurii și golemi etc.
sunt cele prin care alte lumi magice se desfășoară în teatru. De la Shakespeare la basmele culese
din strămoși aceste creaturi sunt cele prin care magia își revarsă învățămintele ascunse fie ele
didactice și morale sau erotice.
Cu toate aceste laturi cea mai explorată latură a magicianului rămane cea malefică. De
obicei, vrăjitoarele sunt personajele negative, mai puțin magicienii. Vrăjitoarele fac rău fără nici
un motiv. Un rol important pentru promovarea acestui clişeu l-au avut, firește, basmele, care au
prezentat vrăjitoarele fie ca pe niște femei bătrâne respingătoare, fie ca adevăraţi monştri, cu
caracteristici fizice groteşti. Masculinul este de obicei diavolul ce apare în povești întruchipat de
bărbați seducători ori de comicul Aghiuță ce se ia la trânte cu Dumnezeul creștin în basmele
românești și bineînteles Mefistofeles, prezentat cu succes în două variante diferite: În Faust de
Silviu Purcărete și comicul personaj din Faust Reloaded de Cristian Pepino.
Cel mai amplu fenomen magic al secolului prezent este seria Harry Potter a lui J.K
Rowling, ce a devenit sinonim în anul 2000 conceptului de vrăjitor. Seria a fost întâmpinată cu
entuziasm dar și cu revoltă datorită acuzațiilor de implicare a minților tinere în cultul magic satanic.
Cercetată în detaliu, această capodoperă face o trecere în revistă a elementelor din istoria culturii
magice precum piatra filosofală şi creatorul ei Nicholas Flamel, a cromaticii și formulelor magice
recurent folosite de societăţile oculte. Această serie a modelat imaginea vrăjitorului pentru
generația anilor 2000 și a portretizat vrăjitorul în mijlocul societăţii actuale, unde liberul arbitru şi
moralitatea dictează precum în viaţă latura pozitivă sau negativă în slujba cărora magicianul îşi va
pune puterile. El nu trăieşte într-o lume fantastică, personajele sale ridică probleme cu care fanii
se confruntă zinic. Creaturile adverse din această serie sunt reprezentări ale răutăţii, prostiei şi
fanatismului oamenilor. Educația emoţională pe care aceste romane o fac celor ce parcurg paginile
ei îi învaţă că oricine îşi are locul în lume. Filosofia din spatele romanului vorbeşte în definitiv
despre om şi cum oportunitatea de a avea puteri nemăsurate şi scopul în care vrăjitorul le foloseşte
depind de caracterul şi moralitatea sa. Prietenia şi familia sunt alte teme explorate profund de
autoare în legătură cu problema elitismului şi a rasismului. Depresia este frumos metamorfozată
în personaje precum dementorii iar călătoria iniţiatică a eroului principal este o aventură ce ne
trimite în zona explorării anumitor probleme morale din care de cele mai multe ori învăţăm lecţii
importante despre noi.
-
19
Concluzionanand studiul, observăm că evoluţia ştiinţei, pragmatismul contemporan, nu au
izbutit să înlăture din subconştientul nostru fasinaţia pentru magie. Desigur, magia a devenit
divertisment, spectacol, nu mai crede mai nimeni pe faţă că magia ar putea fi "adevărată", deşi
multe superstiţii şi practici primitive au supravieţuit. Visul omului de a poseda capacităţi
extraordinare prin care puterea spiritului se poate transforma în capacităţi fizice de a manipula şi
transforma lumea nu a dispărut iar învățămintele spirtuale și pedagogice conturate de poveștile
magice fac de fapt o radiografie a existentei umane prin timp.
-
20
BIBLIOGRAIE
A
AND, Metin, Karagöz:Turkish Shadow Theatre, Dost, Istanbul, 1979
ALMECIJA, Sergio, C.C. Sherwood, Evolution of Nervous System, 2nd edition, Volume 3, Editura
Elsevier, Amsterdam, 201
ANTONESCU, Romulus, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Ediţie digitală,
2016 http://cimec.ro/Etnografie/Antonescu-dictionar/Antonescu-Romulus-Dictionar-Simboluri-
Credinte-Traditionale-Romanesti.pdf
APOLLONIOS DIN RHODOS, Argonauticele, Editura Politică, Bucureşti, 1960
ARNHEIM, Rudolf , Artă şi perceptie vizuală, Ed. Meridiane, Bucureşti 1979
ARNOULD Colette, Istoria vrăjitoriei în Occident, Editura Lider, 2008
ASHLEY, Leonard R. N., The Complete Book of Devils and Demons, Barricade Books, 1996
B
BALLOU, Emily Paige, Origins in Religious Ritual of Asian Puppet Theatre Forms and the
Marginalization of Theatre Artists, în Southeast Review of Asian Studies, Vol. XXVI (2004),
Southeast Conference/Association for Asian Studies, 2005
BENNETT, Judith M.- Ale, Beer and Brewsters in England: Women's Work in a Changing World,
1300–1600, Editura Oxford University Press, New York
CELLINI, BENVENUTO, Viaţa lui Benvenuto Cellini scrisă de el însuşi, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1969
BETHENCOURT, Francisco, Un univers saturat de magie. Europa meridională, în vol. Magia şi
vrăjitoria în Europa din Evul Mediu şi până astăzi, sub conducerea lui R. Muchembled, Bucureşti,
1997
BLAVATSKY, H.P., Animated Statues, în The Theosophist, Volume VIII, November 1886
BRĂTESCU, Gheorghe V., Vrăjitoria de-a lungul timpului, Editura Politică, Bucureşti 1985
BREMMER, Jan N., Magic in the apocryphal Acts of the apostles, în vol. The Metamorphosis of Magic from Late Antiquity to the Early Modern Period, edited by Jan N. Bremmer and Jan R. Veenstra, Peeters, Leuven, Paris, Dudley, MA, 2002 BODROGI, Tibor, Arta Indoneziei şi a insulelor din sud-estul asiatic, Bucureşti, Ed. Meridiane, 974
BONNIN, Gertrude, Why I Am A Pagan, Bucknell.edu. The Online Archive of Nineteenth-Century
U.S. Women's Writings. Retrieved 5 September 2015.
BROWN, John Russell, Istoria teatrului universal, Editura Nemira, Bucureşti 2016;
BUCKLAND, Raymond, Complete book of witchcraft, Llewelin Publications, 1997
BULFINCH, Thomas, The Outline of Mythology (1913).
https://ia800208.us.archive.org/15/items/outlineofmytholo00bulfuoft/outlineofmytholo00bulfuoft.pdf
BURTON RUSSELL, Jeffrey, The Prince of Darkness: Radical Evil and the Power of Good in
History, Ithaca & London, Cornell University Press, 1988
BUZALIC, Alexandru, Demonologia coranică şi creştină, http://oglindanet.ro/demonologia-coranica-si-crestina/ C
CAMUS, Dominique, Puteri şi practici vrăjitoreşti, traducere de Muguraş Constantinescu, Polirom,
Iaşi, 2003.
CANDREA I. A., Preminte Solomon.Legendele solomoniene în basmele şi credinţele noastre, în
Cercetåri folklorice, Bucureşti, 1947
CHEN Fan Pen Li, Chinese Shadow Theatre History, Popular Religion & Women Warriors
CIAUŞIANU, Gh. F., Superstiţiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi noi,
Saeculum, Bucureşti, 2001
-
21
CIRAOLO Leda Jean, SEIDEL, Jonathan, Magic and divination in the ancient world, Editura Brill-
Stiyx, Leiden, 2002
CONTRACTOR, Meher, Shadow Puppets of India, Darpana Academy of the Performing Arts,
Ahmedabad, 1984
CULIANU, Ioan Petru, Eros şi magie în Renaştere, 1484, traducere de Dan Petrescu, Nemira,
Bucureşti, 1999.
CONWAY, D.J, Celtic Magic, Llewellyn Publications 2006 COSMOVICI, Andrei, Psihologie generalã, Editura Polirom 2005
CREANGĂ, Ion, Fata babei şi fata moşneagului, Editura Litera 2012
CHRISTOUT, Marie-Françoise Christout, Techniques et effets du merveilleux dans le ballet et les
arts voisins, in Revue d’histoire du théâtre, 1963-1
CROWLEY Aleister, Magick in Theory and Practice (electronic edition), Celephaos Press, 2004, https://www.sacred-texts.com/oto/aba/aba.htm D
DANCIU, Petru Adrian, Pazuzu and Lamatshtu - the demonic couple in the babilonian mythology, în
Journal of Romanian Literary Studies, nr. 10/2017
DEANE, John Bathurst, The Worship of the Serpent traced throughout the World; attesting the
temptation and fall of man by the Instrumentality of a Serpent Tempter, J. G. & F. Rivington, St.
Paul's Church Yard, and Waterloo Place, Pall Mall, 1833, https://www.sacred-
texts.com/etc/wos/index.htm
DE COSTER, Charles, Legenda lui Ulenspiegel şi a lui Lamme Goedzak în ţinuturile Flandrei şi
aiurea, tălmăcire de Ioachim Botez, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1975
DE GUBERNATIS, Angelo, Mythologie des plantes, C. Reinwald Ed., Paris, 1882
DELL, Cristopher, Monştri, un bestiar al bizarului, Editura ART, 2010
DINESCU, Viorica, Teatrul de umbre turc, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.
DOWDEN, Ken, European paganism. The realities of cult from Antiquity to the Middle Ages, Routledge, London and New York, 2000 E
ELIADE, Mircea, Demonologie indiană şi o legendă românească, în Revista Fundaţiilor Regale, nr,
12, 1937, pg. 210.
ELIADE, Mircea (editor), The encyclopedia of religion, Macmillan, New York 1987
ELIADE, Mircea, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti, 1978
ELIADE, Mircea, De la Zamolxis la Genghis-Han, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.
220
-
22
ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Humanitas, Bucureşti 2013;
ELIADE, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase,Vol. 1 - De la epoca de piatră la misterele
din Eleusis, Editura Universitas, Chişinău,1992
ELIADE, Mircea, Ocultism, vrăjitorie şi mode culturale, Humanitas, Bucureşti, 1997
ELIADE, Mircea, Le Chamanisme et les techniques archaîques de l'extase, Payot, 1968
ELIADE, Mircea, Sacrul şi profanul, Humanitas, Bucureşti, 1995
ELVIN B. - Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec. 20, Antologare, postfaţă şi note de B. Elvin, vol.
1, Editura Minerva, 1973
ERRANTE, Vincenzo, Il mito di Faust: dal personaggio storico al poema di Goethe,
Ed. N. Zanichelli, Bologna, 1924
EVSEEV, Ivan, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Ed. Amarcord, Timişoara, 1997 F
FARAONE, A. Christopher., OBBINK Dirk, Magika Hiera Ancient Greek Magic and Religion,
Oxford University Press, 1991
FINCH, Chrisopher, Of Muppets & Men: The Making of the Muppet Show (1981) Pub: Alfred A.
Knopf
FINCH, Christopher, Jim Henson: The Works, Random House pub.(1993)
FINCH, Christopher, Special Effects - Creating Movie Magic, Ed. Abbeville Press Inc, New York,
1984
FOCHI, Adrian, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului XIX, Editura Minerva, Bucureşti,
1976
FORSYTH, Neil, The Old Enemy, Satan and the Combat Myth, Princeton University Press, 1989
FRASER, Angus, Ţiganii - Originile, migraţia şi prezenţa lor în Europa, Humanitas, 1998
FREUD, Sigmund, Moses and monotheism, Editura Paperback, 2010;
FROBENIUS, Leo, Cultura Africii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982 G
GENLIS, Countess, The Theatre of Education, translated from the French of the countess of Genlis,
ed. Lambert et Baudoin, 1784
GHEORGHIU, Dragoş, Ritual Technology: An experimental approach to Cucuteni-Tripolye
Chalcolithic figures, în vol. GHEORGHIU, Dragoş; CYPHERS, Ann, Anthropomorphic and
zoomorphic miniature figures in Eurasia, Africa and Meso-America, Morphology, materiality,
technology, function and context, BAR International Series 2138, 2010
GHERMAN, Traian, Meteorologie populară, Ed. Paideia, Bucureşti, 2002
GHOSH, Sampa; BANERJEE, Utpal K., Indian Puppets, Delhi, 1996
GIBSON, Clare, Semne & Simboluri, Editura Aquila ’93, 1996
GINZBERG, Louis, The Legends of the Jews, 1909. https://www.sacred-texts.com/jud/loj/loj406.htm
GINZBURG, Carlo, The Night Battles: Witchcraft and Agrarian Cults in the Sixteenth and
Seventeenth Centuries, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1983
GOLFIN, Marin Nicolau, Istoria artei, vol.I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
GOMM-CARR, Sarah, Francisco de Goya (1746-1828), Parkstone International
GRANGER, John. Looking for God in Harry Potter. Carol Stream, Ill.: Salt River/Tyndale
Publishers, 2004, pg. 7.
GRAY, Eden, A complete guide to the Tarot, Bantam Books, 1972
GRAY, Martin Paul, Cave Art and The Evolution of The Human Mind, A thesis submitted to Victoria
University of Wellington, 2010
GRIMASSI, Raven, Encyclopedia of Wicca and Witchcraft, ed. Llewellyn Worldwide, 2000
GUILEY, Rosemary, Encyclopedia of Demons and Demonology, Facts on File, 2009
-
23
H
HAJA, Gabriela, Manifestări teatrale folclorice: Origine şi evoluţie, Editura Academiei, 1992-2001
HERODOT, Istorii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961
HOFFMANN, E.T.A., Piticuţ, zis şi Cinabru, Editura Art, 2008
HOMER, Odiseea, trad. George Murnu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 222
HOOYKAAS, Cornelius - Kama and Kala, Materials for the study of shadow theater in Bali, (Volumul 79 din Verhandelingen der Koninklijke Nederlandse Akademie van Wetenschappen, Afd. Letterkunde, North-Holland Pub. Co., 1973). I
IONESCU, Bogdan, Introducere în Demonologia Creştină, 2005-12-26 http://agonia.ro/ index.php/article/157436/Introducere%20in%20Demonologia%20Crestina J
JENSEN, Robin Margaret, Understanding Early Cristian Art, Editura Routledge, 2000
JOSEPH, Helen Haiman, A book of Marionettes, Editura White Press, 2017
K
KELLY, Dough, Character animation in depth, Ed. Coriolis, 1998, [The Complete Expert's Guide to
Professional Character Animation; Creative Professionals Prees]
KIECKHEFER, Richard, Magic in the Middle Ages, Cambridge, U.K., 1989
KIRBY, E.T., The Shamanistic Origins of popular Entertainments în Tulane Drama Review, nr. 18
(1), march 1974, pp.5–15.
KOREN-MAIMON, Yair, Political History and Literature in J. K. Rowling’s Harry Potter Series in
Politics in Fantasy Media: Essays on Ideology and Gender in Fiction, Film edited by Gerold
Sedlmayr, Nicole Waller McFarland & Company, Inc. Publishers, 2014
KRAUSS, Walter, Civilizaţia Asiro-Babiloniană, Colecţia Civilizaţii Dispărute, Editura Prietenii cărţii, Bucureşti, 2001 L
LANG Y., Jianping G. & Feng F. (ed), The Symbolic Aesthetic of Shadow Play or the perseverence
of puppet theater in the digital age, in Diversities in Aestethics: Selected Papers of the 18th Congress
of International Aesthetics, Peking University Press, Beijing, 2013
LAGIN, Lazar, The Old Genie Hottabych, http://www.lib.ru/LAGIN/hottabych_engl.txt
LELAND, Charles Godfrey, Gypsy sorcery and fortune telling illustrated by incantations, specimens
of medical magic, anecdotes, tales, T. Fisher Unwin, London, 1891
LE SAGE, Alain Renee, Diavolul şchiop, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966
LING, T. O., Buddhism and the Mythology of Evil: A Study in Theravada Buddhism, George Allen
and Unwin, London, 1962
LLEWLLYN, J.J., The world of The Dark Crystal, 1982
LISSNER, Ivar, Man, God and Magic, G.P. Putnam, 1961
LEVY-BRUHL, Lucien, La Mythologie primitive, Alcan, 1935, pp. 137, 318. Primitive Mythology,
Santa Lucia University of Queensland Press, 1983
LORD, Peter & SIBLEY, Brian, Cracking Animation. The Aardman Book of 3D Animation, Ed.
Thames & Hudson, 1998
LUCK, George, Arcana mundi: magic and the occult in the Greek and Roman worlds: a collection of ancient texts / translated, annotated, and introduced by Georg Luck, 2nd ed., The Johns Hopkins University Press, 2006, docum. 74
-
24
M
MACREA, D., Dicţionarul Limbii Române Moderne, 1958, Editura Academiei, pg.595
MACROBIUS, Saturnalia, traducere Gh. Tohăneanu, Editura Academiei Republicii Populare
Române, Bucureşti, 1961
MAESTRI, George, Digital Character Animation, New Riders Press, 1996
MAGNIN, Charles, Histoire générale des marionnettes, în Revue des Deux Mondes, vol. 6, 1850 (doc. Internet) MALINOWSKI, Bronislaw, Magie, stiinţă şi religie, Editura Moldova, 1993
MALINOWSKI, Bronislaw, Magic, Science and Religion, Beacon Press, Massachusetts, 1948
MALINOWSKI, Bronislaw, Coral gardens and their Magic, Routledge, 1935
MARTIN, Michaël, Magie et magiciens dans le monde gréco-romain, Paris, France, 2005
MARTIN, Lois, The Hystory of Witchcraft, Pocket esentials, 2007
MATTHEWS, John, Wizards The quest for the wizard from Merlin to Harry Potter, Barron’s, 2003
MAUSS, Marcel, HUBERT, Henri, Teoria generală a magiei, Polirom, Iaşi, 1996
MĂRGINEANU, Ioana, Istoria teatrului de păpuşi şi marionete, text dactilografiat, Biblioteca
UNATC, Bucureşti, 1973
MOCIULSCHI, Adrian Leonard, Mic tratat de magie, Editura Curtea Veche, 2018
MONAH, Dan, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra Neamţ, 1997, Muzeul de
Istorie Piatra Neamţ, Centrul de cercetare a culturii Cucuteni
MONTANDON Alainn, Despre basmul cult sau tărâmul copilăriei, Editura Univers, Bucureşti 2004
MUCHEMBLED, Robert, Pământuri pline de contraste. Franţa, Ţările de Jos, Provinciile Unite, în
Magia şi vrăjitoria în Europa din Evul Mediu şi până astăzi, Bucureşti, 1997
MURRAY, Margaret, The Witch-Cult in Western Europe, Oxford, 1921
MURRAY, Margaret, Ancient Egyptian Legends, [1920], at sacred-texts.com
https://www.sacred-texts.com/egy/ael/ael07.htm N
NAUDEIX, L. , Dramaturgie de la tragédie en musique (1673-1764), ed. Champion, 2004,
NANU, Adina, Artă, Stil, Costum, Noi Media Print, 2007
NEAGOTĂ, Bogdan, Demonologia iudeo-creştină. Mecanisme hermeneutice şi reguli de generare, în ORMA, revistă de studii istorico-religioase, nr.1/2004 O OESTERREICH, T.K., Possession: Demoniacal and others, among primitive races, in Antiquity, the
Middle Ages, and Modern Times, London: Kegan Paul, Trubner & Co., 1930
OGDEN, Daniel, Magic, Witchcraft, and Ghosts in the Greek and Roman Worlds, A sourcebook,
Oxford University Press, 2002
OIŞTEANU, Andrei, Motive şi semnificaţii mito-simbolice în cultura tradiţională românească, Ed.
Minerva, Bucureşti, 1989
OIŞTEANU, Andrei, Ordine şi haos, Mit şi magie în cultura tradiţională românească, Polirom, Iaşi,
2004
OLINESCU, Marcel, Mitologie românească, Editura Saeculum, Bucureşti, 2001
OLTEANU, Antoaneta, Şcoala de solomonie; divinaţie şi vrăjitorie în context comparat, Paideia,
Bucureşti, 1999.
ONIŞOR, Remus, Cartea lui Enoch şi apocaliptica intertestamentară, Editura Reîntregirea, Alba
Iulia, 2000
OPRIŞAN, Barbu Horia, Teatrul popular românesc, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987
OPRESCU George, Istoria teatrului în România, Vol.I, Bucureşti, Editura Academiei, 1965
OVIDIU, Metamorfoze, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1972
-
25
P
PAGE Anthony, Rocking the Goddess Campus Wicca for the Student Practitioner, Citadel Press,
2002
PALOU, Jean, Vrăjitoria, traducere, note şi prefaţă de Florica Mihuţ, Corint, Bucureşti, 2003
PAMFILE, Tudor, Diavolul învrăjbitor al lumii, după credinţele poporului român, Editura Paideia,
2001
PAPUS, Traite methodique de la magie pratique, Editura Dangles, pag. 433
PAVELESCU, Gheorghe, Magia la români, Minerva, Bucureşti, 1998
PLASSARD, Didier, Les mains de lumiere, Anthologie des ecrits sur l’Art de la Marionnette, Ed. IIM, Charleville-Mezieres, 1996 PLATON, Opere complete, vol. 1, ediţie îngrijită de Petru Creţia, Constantin Noica şi Cătălin
Partenie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001
PINCH, Geraldine, Magic in ancient Egypt, editura British Museum Press, London
PEPINO, Cristian, Istoria secretă a păpuşilor. Teatrul de animaţie şi sacrul, editura UNATC Press,
2014
PINZA, Giovanni, La conservazione delle teste umane e le idee ed i costumi coi quali si connette,
Presso la Societa Geografica Italiana, Roma, 1898
PSELLUS, Michael, De operatione daemonum, Tr. Marcus Collision. Sydney, 1843 R
RABINOVITCH, Shelley; LEWIS, James R., The Encyclopedia of Modern Witchcraft and Neo-
Paganism. Citadel Press, 2004
ROHDE, Erwin, Psyche, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985
ROHEIM, Geza, Animism, magic and the divine king, London: K. Paul, Trench, Trubner & Co., Ltd,
1930
ROSSELL, Hope Robbins, The Encyclopedia of Witchcraft and Demonology, Bonanza Books, New
York, 1981
ROTH, Logan, A Case Study on the Branding of Harry Potter (An Honors Thesis), Ball State
University, Indiana, 2013
ROUSSET, Jean, Literatura barocului în Franţa. Circe şi Păunul. Ed. Editura Univers, 1976
ROWLLING, J.K ., Harry Potter: A History of Magic, Blomsbury, 2017
ROYCE, Anya, The Venetian Commedia: Actors and Masques in the Development of the Commedia dell’arte, Indiana University Article, în Theatre survey, vol. 27, 1986, pg.76 S
SCHIFFMAN, Harvey R. Sensation and Perception: An Integrated Approach. New York: John Wiley (1976) Ş
ŞĂINEANU, Lazăr, Basmele române, Ed. Minerva, Bucureşti, 1986 T
TYLOR, Edward B., Primitive culture: researches into the development of mythology, philosophy,
religion, language, art, and custom, ed. a 6-a, John Murray, London, 1920
TYSON, Donald, Enochian Magic for Beginners, Llewellyn Publications, Woodbury
Minnesota,2005;
V
VULCĂNESCU, Romulus, Măştile populare, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970, pg. 98
-
26
W
WYGANT, Ms Amy, Medea, Magic, and Modernity in France: Stages and Histories, 1553–1797;
Ashgate Publishing, Ltd., Apr 28, 2013
* * * Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului
Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982
* * * The Key of Solomon the King (Clavicula Salomonis), by S. Liddell Macgregor Mathers, 1888,
Sacred Texts Grimoires, https://www.sacred-texts.com/grim/kos/index.htm
*** Faraonul Kheops şi vrăjitorii - Povestirile Egiptului antic, Editura Minerva, Biblioteca pentru
toţi, 1977
*** The Sacred Magic of Abramelin the Mage, translated by S.L. Mac Gregor Mathers, Ed. John M.
Watkins, London, https://www.holybooks.com/sacred-magic-abramelin-mage/
*** Aghioritul, Sf. Nicodim, Despre vrăjitorie, traducere din limba greacă de Ion Diaconescu, Sofia,
Bucureşti, 2003
*** Lumea vrăjitorului, Ed. Symposion, Bucureşti, 1996 *** Theatres d’Asie, ed. Jean Jacquot, CNRS, Paris, 1961
*** Zâna Zorilor în Memoria Ethnologica – nr. 2-3 –febr.- iunie, 2002 (An II)
*** Histoire admirable de la possession et conversion d'une penitente exorcisee sous l'authorité du
R. P. F. Sebastien Michaelis, Edition troisieme & derniere, Chastellain, Paris, 1614
Articole Internet
• https://www.spring.org.uk/2008/08/psychology-of-magic-3-critical.php
• ANTHONY, Flora Brooke, Two ancient Egyptian stories about powerful Egyptian magicians,
https://www.thetorah.com/article/the-magicians-khamwaset-and-meryra Va’era
• Muppography Compiled by Bill Sherman, June 20, 1997, document Internet,
https://netcontrol.net/archive-a/aj33/index.shtml • A Synthesis of Multimedia and Animation , in
Integrating Computer Animation and Multimedia;
http://www.man.ac.uk/MVC//research/animation/icam.html
• Computer Animation- Cartoons , http://www.engr.arizona.edu
• Christelle Bahier-Porte, Le conte à la scène, Féeries, 4 | 2007,
http://feeries.revues.org/index223.html., pg. 11
• The Evolution of Computer Animation - in Scientific American: March 1998,
https://blogs.scientificamerican.com/psi-vid/an-evolution-animation-unlike-any-youve-seen-before/
Puppet Works - Motion Capture, Facial Animation, and 3D Input Devices,
https://www.xsens.com/products/mvn-
animate?utm_term=motion%20capture&utm_medium=ppc&utm_campaign=%5BINT%5D+-
+Categorie+-
+3DCA&utm_source=adwords&hsa_cam=1455917716&hsa_src=g&hsa_mt=p&hsa_ver=3&hsa_ne
t=adwords&hsa_tgt=kwd-
102249873&hsa_acc=1306794700&hsa_grp=57326443580&hsa_kw=motion%20capture&hsa_ad=2
78630971351&gclid=EAIaIQobChMI1cf9icrG6AIViw8YCh3ZJQ0hEAAYASAAEgKYnvD_BwE
Arghyro Paouri, Nadia Magnenat Thalmann, Daniel Thalmann, Creating Realistic Three-
Dimensional Human Shape Characters for Computer-Generated Films,
http://ligwww.epfl.ch/~thalmann/papers.dir/CA91.elvis.pdf.
http://www.michaeljournal.org/articles/freemasonry/item/beware-of-harry-potter
-
27
• Art and Oracle: Spirit Voices of Africa, Metropolitan Museum of Art, 2000, Internet, articole:
Lambrecht, Ingo, Cultural Artifacts and the Oracular Trance; States of the Sangoma in South Africa,
Pemberton III Crosby, John, Divination in Sub-Saharan Africa, Winters, Yvonne, Depicting the
Servants of the Spirits , Nettleton, Anitra, Initiation of a Pondo Diviner (Igqira),
https://www.metmuseum.org/press/exhibitions/2000/art-and-oracle-spirit-voices-of-africa
• Răzeş, Alexandru, Semnificaţia călătoriei iniţiatice în basmul românesc. Viaţa omului ca iniţiere,
https://foaienationala.ro/semnificatia-calatoriei-initiatica-basmul-romanesc-viata-omului-ca-
initiere.html
• Chris Vervain şi David Wiles, The Masks of Greek Tragedy as Point of Departure for Modern
Performance, publicat în https://www.cambridge.org/, pp.255
• Davis, Judson, The Primordial Mandalas of East and West: Jungia