tineri p tin - ongong.md/uploads/docs/tineri_pentru_tineri/expozitie_ai... · 2013. 11. 10. · din...

CAPTESCenter of Information, Education and Social Analyses

Centrul de Informare, Instruire și Analiză Socială

TiNeRI pentru TiNeRiSpune lumii povestea ta de succes!

MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI

Design și machetare grafică: „Consult Media Service”

www.cms.md

Proiect realizat de Asociaţia „CAPTES” în cadrul Programului de granturi, oferit de Ministerul Tineretului și Sportului din Republica Moldova.

Centrul de Informare, Instruire și Analiză Socială din MoldovaStr. Pușkin 22, biroul 527, Chișinău, Republica Moldova, MD 2012Tel: (022)232367, Fax: (022)232367, E-mail: [email protected], www.ong.md

Entuziasmul şi pasiunea pentru voluntariat, interesul pentru antreprenoriat, dorinţa de a contribui la dezvoltarea unei soci-etăţi mai bune – m-au ghidat şi călăuzit în toate pornirile mele din ultimii ani, descoperind o mulţime de idei de afaceri, pe care mi-am dorit să le implementez. Dintre toate, am ales-o pe cea mai originală – EduJoc.

Am creat EduJoc pentru a promova dezvoltarea mintală, învă-ţarea continuă şi activă în rândul copiilor. Acest program in-clude o gamă largă de jocuri, jucării şi resurse educative ex-trem de utile pentru a stimula şi valorifica potenţialul creativ al copiilor. EduJoc include şi laboratoare de testare a jucăriilor, ateliere de creaţie şi evenimente artistice, prin intermediul că-rora copiii pot să-şi descopere talentele.

Care e cea mai frumoasă amintire din copilaria ta? Prima apariţie pe scena Palatului Naţional.

Ce preţuiești cel mai mult în oameni? Integritatea, bunul simţ şi energia pozitivă.

Ai un vis? Visul meu este să contribui la buna creştere şi educa-ție a copiilor din țară.

Cartea care te-a marcat… Muhammad Yunus „Dezvoltarea afacerilor sociale”.

Cea mai mare greșeală a ta… Cea din care nu am reuşit să învăţ nici o lecţie.

N-ai putea ierta niciodată… Sunt creştin, pot să iert orice!

Ești un exemplu demn de urmat, ce sfat le-ai da tinerilor ce vor să-și deschidă propria afacere?

Să fie curajoşi şi să-şi urmeze visele...

Victoria Novac 23 ani, Chişinău

Studentă, antreprenor, participantă și câștigătoare a mai multor concursuri antreprenoriale (Premiul Mare în cadrul Fabricii de Antreprenori pentru „Cel mai bun plan de afaceri”, Cluj-Napoca; Locul I la Concursul Național de Business „Planuri pentru Tineri”), deţinătoarea premiului „Cel mai activ voluntar al anului 2008”; membru fondator al proiectului internațional Dance4life în Moldova, director al Asociaţiei “EduJoc”, Moldova.






www.cms.md



Cu regret, în Moldova, tot ce ține de ecologie şi conserva-rea mediului este foarte slab dezvoltat. Râul Bâc, gropile de gunoi de la Țânțâreni, Bu-bueci ş. a.; calitatea scăzută a apei în Nistru şi Prut sunt indici care confirmă această afirmație. Sunt multe ONG-uri în Moldova, care încearcă să schimbe situația, dar fără succes la moment. Motivele ar fi:

y Lipsa de acces liber la cunoştințele moderne şi practicile bune în domeniul protecției mediului şi gestionării resurselor na-turale. În țara noastră sunt cercetători în domeniul ecologiei, dar sunt puțini cunoscuți şi, încă mai puțin, susținuți.

y Educația ecologică nu include metode moderne de studiere şi nu corespunde cunoştințelor actuale globale şi cerințelor de pe piața cercetărilor şi inovațiilor ecologice.

y Inițiativele organizațiilor ecologice din Moldova sunt bune, dar nu sunt coordonate. Fiecare ONG activează separat şi in-dividual. Doar unirea eforturilor în lupta pentru o Moldovă curată şi verde poate avea un impact pozitiv în atingerea acestui scop. Or, cum spune un proverb etiopian: „Când pân-zele de păianjen se unesc, cu ele poți lega un leu”.

Ce înseamnă pentru tine activitatea de voluntariat?Un fel de „laborator”, unde pot să experimentez diferi-te iniţiative şi proiecte noi, să contribui la îmbunătăţi-rea situaţiei ecologice şi sociale în ţară, să-mi dezvolt nişte abilităţi şi competenţe utile. Cunoştințele obţi-nute şi dezvoltate prin voluntariat m-au ajutat foarte mult în activitatea profesională şi antreprenorială.

Despre ce este versul lui Alexandru Ișcenco?Tematica principală este natura, frumusețea ei şi im-portanța protecției mediului. Un loc special l-am de-dicat delfinilor, animalelor mele preferate şi nu în ulti-mul rând – femeii, cea mai minunată creație a naturii. O altă tematică a versurilor mele este filozofia şi re-flecțiile despre univers.

Alexandru Işcenco28 ani, Chişinău

Ecolog, voluntar, antreprenor social, poet, masterand în economia protecției mediului și resurselor naturale la Universitatea din Copenhaga; membru fondator al Dreamups (www.dreamups.org) - librărie virtuală globală de soluții durabile și inovații sociale și ecologice accesibile pentru toată lumea; câștigătorul locurilor întâi la diferite competiții de start-up-uri, inclusiv European Innovation Academy în Estonia, Start-up Live Copenhagen în Danemarca și Social Business Plan Competition în Monaco.






www.cms.md



Faptul că am început să mun-cesc de la vârsta de 17 ani m-a ajutat foarte mult să mă for-mez ca specialist. Nu-mi do-ream să pierd 3-5 ani doar în-văţând, pentru că am înţeles că nici liceul, nici universita-tea nu-i învaţă pe tinerii noş-tri şcoala vieţii. Nu le dezvoltă abilităţile antreprenoriale ne-cesare şi nu-i atenţionează din start că teoria din manuale nici pe departe nu coincide cu practica vieţii. Am creat AO „Start Moldova”cu scopul de a-i încuraja pe tinerii moldoveni să-şi deschidă propriile afaceri şi de a le apăra in-teresele antreprenoriale. Nu-mi imaginez dezvoltarea acestui proiect fără suportul Ministe-rului Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova. Sunt mândru că este o inițiativă susținută de ministerul, care are responsabilitatea să susți-nă interesele tinerilor din țară şi să promoveze politicile de tineret.

De unde vine ideea fondării AO „Start Moldova”?

În 2010 mi-a venit ide-ea creării unei Asocia-ţii Obşteşti cu scopul de-ai încuraja pe ti-nerii moldoveni să-şi deschidă afaceri şi de a le apăra interesele antreprenoriale.

În revista Forbes din Statele Unite am ci-tit un articol despre o platformă online foar-te populară în SUA şi dezvoltată doar de trei tineri. Fiecare autor de pro-iect, având o idee, o plasează pe site, indică bugetul necesar pentru realizarea proiectului şi timp de 30-60 zile o promovează intens pentru a găsi finanțare. Atunci mi-am zis că ar fi foarte oportun de a crea o asemenea platformă şi pentru tinerii din Republica Moldova. Cred că putem vorbi deja despre unele rea-lizări, deorece avem primele proiecte, aceasta însem-nând că sistemul American (Crowdfunding) începe să funcţioneze şi în ţara noastră.

Cum caracterizezi generaţia tinerilor de astăzi? Cred că tinerii de astăzi au un mare potenţial, au toa-te condiţiile necesare pentru a se afirma şi nu trebuie să dea vina pe stat că nu le oferă servicii de calitate ori că s-au născut la sat şi nu la oras. Totul este în mâi-nile noastre. Apariţia internet-ului ne-a oferit acces la informaţie, putem colabora şi interacţiona cu alţi tineri din orice colţ al lumii. Putem învăţa din experi-enţa, reuşitele şi nereuşitele altora. Cred cu adevărat că tinerii de azi sunt viitorul ţării şi voi afirma mereu aceasta. Îi îndemn pe toți să creadă în puterile proprii şi să muncească zi de zi pentru ca sloganul respectiv să rămână actual tot timpul.

Alexandru Popovici 26 ani, Chişinău

Antreprenor mass-me-dia; fondatorul AO „Start Moldova”; absol-vent al Facultății Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice și Administrati-ve (FRISPA/USM); audi-ent al învățământului la distanţă în cadrul proiectului “Securita-tea Naţională și Iniţi-ative de Pace”, susținut de OSCE.






www.cms.md



Până la 11 ani, toate dangă-tele clopotelor răsunau pen-tru mine la fel. Dar într-o zi, trecând prin parcul Catedra-lei, am rămas uimit cu câtă măiestrie mânuia clopotarul setul de clopote. Nu mai au-zisem aşa ceva până atunci. Am cerut permisiunea să urc în Clopotniţă şi din acea zi nu am vrut să cobor. Clopotarul era un monah călător din Ucrai-na, venit în vizită la Chişinău. Am început să exersez, chiulind de la ore, iar monahul din Crimeia devenise primul şi unicul meu dascăl.La 12 ani am început să bat clopotele la Catedrala Mitropolita-nă din Chişinău, iar la 15 ani participam deja la primul concurs internațional al clopotarilor. Aşa l-am cunoscut pe organiza-torul Andrei Dyachkov din Arhanghelsk, preşedintele Centru-lui internaţional al artei clopotelor, omul, care a jucat cel mai mare rol în viața mea de clopotar. Participând la acest festival, am înțeles că există foarte puțini clopotari profesionişti, de vo-cație, care, combinând numeroase dangăte, pastrează integri-tatea şi compoziția sonoră a piesei. Atunci, mi-am zis că vreau să fiu şi eu ca ei.

Cum și când ai început să cânți?Am simțit că vreau şi pot să cânt, învățând muzica clo-potelor. Prietenii mei ştiu că dacă nu bat clopotele în Clopotnița Catedralei, mă găsesc în studiou, unde în-registrez melodii dragi sufletului meu - jazz, pop… Nu am studii muzicale şi pe toate le învăț din mers. Chiar dacă am câştigat nişte concursuri, am iesit în finala Eurovizionului, am participat la mai multe show-uri, încă nu pot vorbi despre realizări muzicale. Sunt abia la începutul carierei mele în muzică şi toate realizări-le sunt înainte.

Dac-ar fi să alegi, cine, până la urmă, este Denis Latâșev – clo-potar, om de afaceri sau interpret?

Clopotar voi rămâne toată viaţa, asta mi-e vocația. In-terpret – la fel, pentru că nu voi renunța niciodată la muzică. Iar omul de afaceri din mine nu v-a muri ni-ciodată pentru că fac un lucru util, care-mi aduce nu numai bani, dar şi multă plăcere.

Ce secrete ai învățat, mânuind clopotele?Mai întâi – un mare adevăr: că meseria de clopotar presupune dăruire de sine, neaşteptând să primeşti ceva în schimb. Cât despre secrete, în secolele trecu-te, clopotul substituia comunicarea. După „melodia” acestora, lumea ştia ce fel de slujbă se ţine în ziua re-spectivă. Dacă melodia clopotelor era veselă, enoriaşii aflau că vine mitropo-litul la sfârşitul litur-ghiei. Dacă se bătea doar clopotul mare – lumea ştia că cineva a trecut la cele veşni-ce. Dacă miercuri, vi-neri şi duminică su-nau clopotele după ora 12:00, era semn că cineva s-a cununat în acea zi.

Denis Latâşev 26 ani, Chişinău

Clopotar, om de afaceri, interpret, deţinătorul locului I la Concursul internaţional al clopotarilor (ediţia I, 2003). Începând cu 2007 a adus peste 50 seturi de clopote în Republica Moldova, a instalat mai mult de 300 clopote la bisericile din ţară și peste hotare (Federaţia Rusă, Ucraina, Macedonia, Bulgaria, Grecia).






www.cms.md



Povestea mea de succes a în-ceput atunci când am înţeles că dacă-ţi doreşti ceva cu ade-vărat, nimic nu este imposibil, iar pentru a obţine ceva, nu este de ajuns să ai doar do-rinţe, trebuie să fii pregătit să lupţi şi să munceşti enorm. La 17 ani am devenit Preşe-dintele CLT-ului din Străşeni. Este greu să fii preşedinte în domeniul respectiv. Trebuie să respecţi orice părere, să câştigi încrederea colegilor, să fii parte a echipei. Sper că mi-a reuşit, dând dovadă de multă respon-sabilitate, sinceritate, modestie şi scopuri bine determinate.Până a participa la Forumul Naţional al Tinerilor, credeam că în Moldova există puţini tineri activi, motivaţi, plini de iniţiative frumoase, dar atunci m-am convins că nu este aşa. Am aflat o mulţime de licruri noi şi utile, ba chiar mi-am schimbat unele păreri despre tinerii noştri.

Crezi că tinerii de astăzi sunt capabili de a schimba spre bine situaţia din ţară?

Eu cred că generaţia tinerilor de astăzi este pasivă şi indiferentă. Fiecare se gândeşte doar la sine. Sunt ego-işti. Lenea şi lipsa de curiozitate îi împiedică să desco-pere lucruri utile. De aceea mă bucur când întâlnesc tineri activi, care doresc să lupte pentru o viaţă mai bună, pentru un viitor prosper şi sănătos. Ei au nevo-ie de susţinere, deoarece se ciocnesc cu o multime de greutăţi, cele mai grave fiind indiferenţa şi ignoranţa societăţii.

Ești un exemplu demn de urmat. Ce sfat le-ai da semenilor tăi? Consider că societatea noastră de mai mult timp nu progresează şi dacă noi, tinerii, vom păşi cu îndrăz-neală înainte, societatea va mai urca o treaptă spre progres. Pentru aceasta trebuie să distrugem indi-ferenţa din sufletele noastre. Le-aş dori semenilor mei să devină persoane cu scopuri bine determinate, pentru că doar atunci când ştii ce-ţi doreşti, vei putea obţine totul. Curajul, voinţa şi munca le vor ajuta ti-nerilor moldoveni să schimbe situația în ţara noastră spre bine.

Alina Darangiu 19 ani, originară din or. Străşeni

Studentă la Academia de Studii Economice din RM, președinte al Consiliului Local de Tineret (CLT) Strășeni, participantă la audierile publice în cadrul Forumului Naţional al Tineretului de pe lângă Parlamentul Republicii Moldova, coregraf.






www.cms.md



Fiind pasionată de voluntariat şi activism civic, am devenit membru al Consiliului Local al Copiilor şi Tinerilor din Chişinău, al cărui consilier de onoare sunt din 2010. Grație efortului şi entuziasmului depus în implementarea proiectelor pentu ti-neri, mi-a fost decernată Diploma Consiliului pentru perfor-manţe deosebite (2010, 2012). De asemenea, am participat în calitate de deputat în Parlamentul Tinerilor, legislatura a III-a, experienţă care m-a ajutat să-mi formez o viziune politică.Activismul civic mi-a întărit convingerea că lucrurile mari se re-alizează cu paşi mici, dar făcuţi cu încredere, de către oameni de orice vârstă, care muncesc asiduu pentru a-şi vedea scopu-rile atinse. Este uimitor cât de multe lucruri pot fi realizate de o echipă de tineri instruiţi şi bine intenţionaţi.Mi-aş dori ca tinerii să conştientizeze rolul pe care îl au în func-ţionarea unei societăţi, motiv pentru care ar trebui să-şi facă auzită vocea, indiferent de poziţia în care se află. Trebuie să ne vindecăm de sindromul tăcerii, de care suferim. Adevăratele bătălii nu se dau pe câmpurile de luptă, ci între om şi obiec-tivele sale, când de-cide pentru sine – să privească mai de-parte sau să închidă ochii.

Ce preţuiești și ce de-tești la semenii tăi?

Apreciez talen-tul pe care îl au şi sunt dezamă-gită de indife-renţa şi lipsa de cultură pe care o afişează unii dintre semenii mei.

Ai un vis? Da. Mi-aş dori ca prin ceea ce fac să adaug o cărămidă la construcţia care se numeşte ,,Republica Moldova’’ şi la sporirea vizibilităţii ei în lume.

Cine și unde te vezi în viitor?Mă văd acolo unde mă voi putea depăşi.

Crezi în prietenie? Care ar fi definiţia prieteniei, după părerea ta?

Prietenia, în cazul unui ataşament sincer, rivalizează cu cele mai nobile sentimente, idealuri din câte exis-tă. Nu pot decât să sper că, în furtunile neobosite ale acestei lumi globalizate, se mai întâmplă accidente fericite de suflet, numite prietenii.

Cristina Mogâldea20 ani, Durleşti, mun. Chişinău

Studentă la Facultatea de Jurnalism și Ştiințe ale Comunicării, Universitatea din București (România); deţinătoarea Bursei de Studii în SUA în cadrul programului Future Leaders Exchange, deţinătoarea Premiului Președintelui SUA pentru voluntariat; poetă.






www.cms.md



Un accident tragic mi-a schimbat în totalitate planuri-le de viaţă. Într-o zi de august, am încercat să salvez un cocostârc agă-țat de un stâlp electric şi am fost grav electrocutat. În urma acciden-tului, am rămas fără ambele picioare. După o perioadă de re-abilitare, susținut de familie şi prieteni, m-am întors la singura mea pasiune: sportul. Boxul rămase un capitol încheiat în viața mea, dar existau multe alte genuri care puteau fi practicate în cărucior, pentru că astfel mă deplasez acum. Aşa am descope-rit halterele, care au fost o testare a propriilor posibilități. Din-totdeauna mi-a plăcut să depun mult efort şi putere pentru a demonstra bărbăția adevărată. Pe lângă aceasta, corpul meu robust şi brațele puternice sunt potrivite pentru a ridica greu-tăți. Astfel, am ajuns să particip la Jocurile Paraolimpice de la Londra din 2012. Înainte de a smunci kilogramele de la piept, închid ochii şi mă rog lui Dumnezeu să mă păzească de trau-me şi să prezint destoinic țara. Am ajuns campion European şi acum mă pregătesc de Campionatul Mondial la Haltere din Dubai (2014) şi Olimpiada din Rio de Janeiro (2016).

Cănd ai înțeles că vrei să faci sport de performanţă?De mic copil îmi plăcea boxul şi urmăream toate com-petițiile la televizor. Atunci am înţeles ce înseamnă să concurezi cu cineva pentru a obține un trofeu.

Ai crezut că vei face sport de performanţă în cărucior?Când am început să fac sport în cărucior, nimeni nu-mi acorda nici o antenție, ba chiar mi se spunea că nu voi reuşi. De aceasta am ales un sport bărbătesc, ca să dovedesc că sunt într-adevar bărbat şi că dizabili-tatea mea nu mă va face să rămân în urma sportivi-lor sănătoşi. Sunt mândru de recordul meu personal de 200 kg de la piept în categoria de 75 kg. Nimeni în Moldova nu a mai înregistrat un asemenea record în această categorie de greutate. Mulţi se bucură de ceea ce fac, în special cei care-mi cunosc istoria…

Ce ai învățat în urma acelui caz tragic?Am înțeles mai multe lucruri în acele clipe, însă prefer să le țin pentru mine…De nimic nu-mi pare rău. Totul a rămas în trecut. Am primit deja oferte să evoluez în altă țară, dar deocamdată nu am luat nicio hotărâre. Mi-e drag să reprezint R. Moldova în străinătate, chiar dacă aici, acasă, mă confrunt cu mari probleme finan-ciare. Îmi doresc foarte mult ca prin realizările mele să îmi pot bucura părinţii şi toţi oamenii dragi, care au încredere în mine.

Ştefan Roşca 23 ani, originar din satul Sadaclia, r-nul Basarabeasca

Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport a Universității de Stat din Moldova (USM); student în anul II la Facultatea de Drept (USM); sportiv, campion național la box și campion european, în scaun cu rotile, la haltere. Evoluează în două categorii: 80 kg și 88 kg. Record personal la ridicarea halterelor de la piept: 200 kg (înregistrat pe 23 martie 2013).






www.cms.md



Sunt apicultor din a treia generaţie. Împreună cu fratele am decis să mergem pe urmele bunicului şi să dezvoltăm această ocupaţie de la pasiune la o afacere de familie, care ne-ar aduce plăcere şi profit. Ne-am propus să facem tot lanţul, de la stupi până la produsul ambalat şi exportat. După trei ani de muncă şi investiţii pe măsură, astăzi avem peste 1000 de stupi de al-bini, pe care îi îngrijim cu câţiva prieteni, pe care i-am convins să revină din străinătate la baştină. Unindu-ne eforturile, do-rim să punem pe picioare o activitate, care să devină model de gestionare a unei afaceri de succes.Punctul slab pe care îl simţim (şi nu doar în apicultură) este că nu avem un management. Noi am fost obişnuiţi să fim mereu ghidaţi de cineva. Dar în economia de piaţă este nevoie de ma-nagement de calitate. În Moldova managemen-tul afacerii se face doar pe hârtie, nu şi în reali-tate. Aceasta consider că este una dintre pro-blemele cele mai mari, cu care ne confruntăm la moment.

Ce crezi despre piaţa mierii în Republica Moldova? Este încă destul de slab dezvoltată şi nu poate garan-ta calitate.

Dacă ar fi să stabilești câteva priorităţi pentru dezvoltarea apiculturii în Moldova, care ar fi acestea?

Investiţiile în tehnologiile industriale apicole şi echi-pamente performante; crearea prisăcilor cu bază meliferă bună; elaborarea unei baze de date comună pentru apicultori; existenţa unui personal profesio-nist în domeniu. Alte priorităţi: respectarea cadrului normativ, stabilirea unei colaborări mai bune între apicultori şi reprezentanţii sectorului silvic.

Ce ne poţi spune des-pre stupii bio și mie-rea bio sau ecologi-că?

Noi dispunem de stupi bio, cât despre mie-rea bio – este mai complicat, or, tehnologi-ile utilizate ne permit s-o extragem, însă este greu de identificat lo-curi cu baza melifera bio. Aceasta înseamnă că pe o rază de 3-5 km de la prisacă toate florile sunt ecolo-gic curate, lucru care poate fi întâlnit doar în adâncul pădurilor mari, în codri, de exemplu.

Până la urmă, este apicultura o activitate din care se poate trăi în Moldova?

Este, doar că necesită investiţii destul de mari şi pre-supune riscuri, la fel de mari.

Ce sfat le-ai da tinerilor din Moldova?Să fie optimişti, să se asocieze în grupuri de antrepre-nori, să dezvolte o afacere de succes şi să nu fie invi-dioşi pentru că în Republica Moldova ajunge de lucru pentru toţi.

Ştefan Sandic 30 ani, originar din satul Şipca, raionul Şoldăneşti

Absolvent al Universităţii Agrare din Moldova; apicultor; migrant revenit în Moldova; beneficiar al programului de minigranturi „Remitențele dezvoltă comunitățile în Moldova”, implementat de Hilfswerk Austria International prin reprezentanța Hilfswerk Austria în Moldova cu suportul financiar al Uniunii Europene. Implementatorul proiectului „Apicultura. Procurarea laboratorului mobil de extragere a mierii de albini” în localitatea de baștină.






www.cms.md



După absolvirea facultăţii m-am angajat singură la serviciu, fără recomandări şi pile. Activez în domeniul finanţelor de la finele anului 2005, parcurcând pe rând mai multe etape (casi-er, casier principal, manager de cont, contabil, analist urmărire persoane juridice (PJ), analist credite persoane fizice (PF), ana-list senior PF, analist controlor de credit). Sunt foarte multumită de meseria mea. Fiind o persoană res-ponsabilă, am fost delegată, din partea instituţiei în care ac-tivez, să particip la un curs de specializare cu tematica “Riscul de credit PF”, organizat în România. La întoarcere în ţară, am avut ideea de a-l prelua şi adapta normelor bancare interne şi legislaţiei RM. Astfel, am ajuns să predau profilul “Riscul de credit PF” experţilor şi analiştilor, care sunt implicaţi nemijlocit în procesul de creditare.

Care este reţeta succesului tău?Una foarte simplă: Perseverenţă, responsabilitate şi răbdare!

Cu ce probleme se confruntă tinerii la angajarea în câmpul muncii?

Angajatorii, de regulă, dau prioritate persoanelor cu experienţă; salariile pentru tinerii specialişti sunt mici; situaţia social-economică destul de compli-cată din ţară – toate acestea îi determină pe tineri să plece peste hotare în căutarea unui loc de mun-că mai bine asigurat. Pentru schimbarea siituaţiei, consider că statul ar trebui să se implice mai mult în crearea condiţiilor de integrare a tinerilor specialişti în câmpul muncii şi oferirea mai multor oportuni-tăţi de creştere profesională. Or, în orice societate, tinerii reprezintă o valoare incontestabilă. Energici, ambițioşi, dor-nici de afirma-re, avansează idei, inițiative, proiecte, care au menirea de a schimba spre mai bine lu-crurile. Tinerii trebuie ajutaţi şi susţinuţi în pornirile lor, pentru un vii-tor mai bun în Moldova.

Ești un exemplu demn de urmat. Ce sfat le-ai da semenilor tăi?

Munceşte şi re-zultatele nu vor întârzia să vină!

Veronica Preda-Creţ30 ani, originară din satul Lăpuşna, r-nul Hânceşti

Absolventă a facultăţii Fiscalitate și Administrare Financiară de la ASEM; finanţist, analist controlor de credit, Departamentul Risc Management, BC „Mobiasbancă”.






www.cms.md



Faptul că proiectul „Academia Ideilor” a fost unul de succes m-a determinat să continui şi să implic permanent tineri, în special, studenţi, în diferite activităţi, în cadrul cărora aceştia au avut posibilitatea de a-şi dezvolta abilităţile, de a genera şi analiza idei noi, de a lucra în grup, de a face analize şi studii, de a-şi prezenta ideile în faţa unui public numeros.Este regretabil că unii dintre cei mai buni tineri aleg să plece peste hotare, lăsând un gol imens în dezvoltarea de mai de-parte a ţării. Este necesar ca tinerii să fie susţinuţi şi să îşi poată alege viitorul în ţara noastră. Consider că un tânăr are multe oportunități în Moldova, iar vârsta sau lipsa de experiență nu sunt impedimente pentru dezvoltarea personală şi dorința de a-i ajuta şi pe alții să se dezvolte alături de tine.

Care este soarta ideilor lansate în cadrul proiectului IDEA?Conceptul proiectului nu prevede implementarea ideilor, dar diseminarea lor. Prin prezentări în format TED, tinerii au posibilitatea să-şi prezinte ideile în faţa factorilor de decizie şi a specialiştilor, care urmează să le aplice în practică. Am considerat procesul de ge-nerare a ideilor ca o acţiune complexă de învăţare.

Ce preţuiești mai mult în oameni?La diferiţi oameni poţi admira şi preţui diferite tră-sături. Unele îmi place să le văd şi să le admir în mod deosebit: faptul că gândesc liber, nu se limitează la condiţia proprie şi îşi doresc mai mult; faptul că au o licărire în ochi şi o poveste pe care ţi-o pot povesti, au un vis şi tind spre el, sunt simpli şi sinceri.

Cea mai mare greșeală a ta…A greşi e omeneşte. Dacă aş schimba ceva în viaţa de până acum, cred că aş renunţa de a face două facul-tăţi în paralel. Mai bine faceţi un master la altă speci-alitate după licenţă. În general, încerc să nu trăiesc cu regrete. Privesc orice situaţie, plăcută sau neplăcută, ca pe o experienţă, din care trebuie să învăţ ceva şi să merg mai departe.

Ce sfat le-ai da semenilor tăi?Un singur sfat aş putea să-l dau oricui: să NU fie ordi-nar (don’t be an average man), nu încerca să fii ca toţi, evidenţiază-te prin ceva bun şi deosebit!

Mihai Bologan28 ani, Chişinău

Doctor în economie, consultant pentru reforma regulatorie în cadrul proiectului USAID BRITE, președinte AO „Institutul IDEA”.






www.cms.md



Pasiunea mea pentru sport a crescut din marea dorinţă de a mă afirma. Fiind copil, eram mic de statură, constituţie robustă, firav. Odată cu practicarea canotajului, m-am schimbat foarte mult fizic, am devenit mai puternic şi am căpătat încredere în forţele proprii. Astfel, a apărut şi visul meu de a participa la Campionatul Mondial. Prima competiţie am început-o cu stân-gul, fiind al 24-lea din 24 de participanţi. Astăzi mă pot lăuda cu titlul de dublu campion al Republicii Moldova la caiac-ca-noe, visul meu fiind – aurul mondial la acest gen de sport.

Sportivii din Moldova nu sunt susţinuţi material. Ca să înţele-geţi mai bine: antrenorul meu a vândut câte ceva din bunu-rile pe care le deţinea şi a procurat echipament pentru noi (o barcă costă între 2000-20000 Euro; o vâslă – 300-500 Euro). În acelaşi timp, se mulţumea cu un automobil nu din cele mai scumpe de marca “Zaporojeţ”. Cât despre condiţiile de antre-nament, trebuie să recunosc că sunt mult sub nivelul altor ţări. Cu toate acestea, sportivii noştri nu se dau bătuţi şi-şi apără cu demnitate ţara.

Care este cheia succesului unui sportiv?

Aş vrea să menţi-onez, de fapt, trei chei ale succesu-lui unui sportiv: dorința de a privi lumea de pe Everest-ul succesului, intenția de a depăşi stereotipurile şi spi-ritul ambiţios ce nu poate exista în umbra cuiva.

Cum soluţionezi, de regulă, un conflict cu reprezentanţii altor generaţii?

Încerc să evit conflictele pe cât e posibil, pornind de la ideea: tu ai dreptate, eu am dreptate, iar împreună cunoaştem adevărul.

Care ar fi cele trei propuneri ale tale pentru reprezentanţii Mi-nisterului Tineretului și Sportului din RM?

1. Să implice în activitatea Ministerului persoane com-petente.

2. Să aibă încredere în posibilităţile sportivilor şi să le creeze condiţii de activitate, deoarece aurul olimpic e un tezaur pentru ţară.

3. Să gestioneze eficient resursele financiare.

Cum îi vezi pe tinerii de astăzi? Pentru ce lucruri pot fi admiraţi și pentru ce – criticaţi?

Cu regret, mulţi tineri cad pradă unor vicii şi compor-tamente care atrag după sine inactivitatea, apatia, lenea. Reuşesc să-şi demonstreze abilităţile doar cei care muncesc mult şi cu dăruire. Aceştea pot fi admi-raţi pentru performanţele pe care le obţin în studii, sport, voluntariat. În general, consider critica con-structivă binevenită pentru că ajută să te dezvolţi şi să te depăşeşti.

Radu Țăruş22 ani, originar din satul Alexeuca, r-nul Sângerei

Masterand, Facultatea Ştiinţe Economice (ULIM); maestru al sportului și dublu campion al Republicii Moldova la caiac-canoe; directorul AO “Shimbă lumea”.






www.cms.md



Utilizarea in-tensă a teh-n o l o g i i l o r inovaţiona-le în dome-niul muzicii a devenit una dintre pro-blemele cele mai actuale ale muzicolo-giei. Astfel, noile tehnologii cunosc o dezvoltare rapidă şi o in-tensă aplicare în domeniul muzicii. Aceasta a şi constituit unul din motivele de a realiza cercetări în domeniul informaticii muzicale. Pentru a avansa şi a-mi cunoaşte nivelul de profesio-nalism, aplicam dosarele cu rezultatele de laborator de fiecare dată într-o altă ţară. Avizele pozitive primite pentru proiectele de cercetare pe care le-am efectuat individual m-au făcut să-mi doresc să revin acasă şi să implementez aici cele mai reuşi-te practici, învăţate din experienţa ţărilor care m-au format ca specialist în domeniu.

Cum a început povestea ta de succes?

În lumea muzicii e mult mai simplu – poveştile sunt scrise în partituri. Probabil, ar trebui să mă con-sider o norocoasă, or, cheia de pe portativ mi-a marcat succesul de mai departe. Mu-zica, la început, nu a fost nimic mai mult decât jocul copilări-ei mele, căruia i-am dat prioritate. Nu-mi amintesc să-mi fi in-fluenţat cineva ale-gerea pe care am făcut-o atunci atât de sigur.

Cine sunt cei care cel mai des trec pragul laboratorului tău de lucru?

Laboratorul meu este unul de cercetare. De obicei, lucrez şi mă consult cu foştii colegi - compozitori, in-terpreţi. Informatica muzicală este un domeniu inter-disciplinar, ceea ce presupune o intensă colaborare cu colegii din domeniul tehnologiilor informaţionale sau fizicieni.

Cum caracterizezi tinerii din societatea de astăzi? Ce crezi des-pre viitorul lor?

Cred că tinerii de astăzi tind mai mult să participe la ceea ce numim societate bazată pe cunoaştere, eta-pă ulterioară dezvoltării intense a tehnologiilor in-formaţionale. Tinerii preferă gadget-uri performante pentru a-şi face cât mai comodă selectarea informa-ţiei. De aceea, alegerea le aparţine.

Care este cea mai frumoasă realizare a ta?Am convingerea că cea mai frumoasă realizare a mea este cea de mâine…

Mihaela Rusu 30 ani, originară din satul Ochiul Alb, r-nul Drochia

Consultant, Consiliul Suprem pentru Ştiinţă și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a RM; absolventă a două facultăţi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice; prezentatoare TV; câștigătoarea mai multor proiecte internaţionale (“Constelaţia talentelor”/Rusia; bursă de merit „Environnements virtuels et Creation”/Franţa; bursă de excelenţă „Federaţia Mondială a Savanţilor”/Elveţia); primul muzicolog care a studiat un domeniu absolut nou pentru Republica Moldova - informatica muzicală.






www.cms.md



Am decis să mă fac antrepre-nor, la fel ca tatăl meu, care, de mai bine de 20 ani activează în do-meniu. Din start ştiam că pentru a iniția o afacere de succes trebu-ie, în primul rând, să întocmeşti un plan de afaceri şi să munceşti foarte mult. Aşa am şi făcut. După ce am studiat piața şi am estimat riscurile, am venit la tatăl meu după sfat şi ajutor. El m-a susţinut financiar şi m-a ghidat cu organizarea proceselor de muncă. Plantaţia de căpşuni are 0.6 ha, pe care cresc trei soiuri de căpşuni diferite. Am diversificat investiţia pentru a micşora riscurile, or, fiecare soi de căpşuni are diferite caracteristici şi se manifestă diferit în dependenţă de anotimp şi temperatură. Sunt mulţumit de realizările pe care le-am ob-ţinut până acum şi astăzi pot spune ferm: „Sunt fermier şi mă mândresc cu noul meu statut!’’Aş vrea să am un brand bine cunoscut, care să se asocieze, în primul rând,

cu calitate. Aceasta ar fi producerea de jemuri, sucuri şi alte produse adi-acente produce-rii de pomuşoare,

gama cărora vreau s-o lărgesc.

Cum își petrece timpul liber un tânăr fermier?Un bun antreprenor nu prea are timp liber, căci îl fo-loseşte raţional pentru afacere, odihnă şi autodez-voltare. Îmi place să vizitez prietenii din Chişinău, să studiez, să acumulez cunoştinţe noi.

Ce ai făcut înainte de a deveni agricultor? De la 14 ani am avut o cameră video şi un aparat de fotografiat. Până în 2011 m-am ocupat de filmări, edi-tări imagini, sesiuni foto, nunţi, publicitate. Într-un moment, totuşi, am înţeles că viitorul meu nu este le-gat de acest domeniu.

Ce te-a determinat să îţi deschizi un blog?Mi-am dorit mult să creez un blog dedicat totalmen-te agriculturii. Filmez toate momentele din viața de agricultor cu telefonul mobil sau camera video, după care plasez imaginile pe blog, venind şi cu o serie de recomandări pentru fermierii începători. Cred că în era tehnologiilor informaționale, când majoritatea tinerilor sunt puternic dependenţi de computer, prin intermediul blogului voi reuşi să promovez agricul-tura în rândul semenilor mei. Sunt omul, care are ne-voie mereu de o motivaţie, iar blogul mă obligă să demonstrez că noi, cei împătimiţi de agricultură, fa-cem un lucru de calitate.

Maxim Lupaşcu 23 ani, originar din satul Saharna, r-nul Rezina

Antreprenor (îngrijește trei soiuri de căpșuni diferite pe o plantaţie de 0.6 ha); fotograf, blogger.






www.cms.md



Activitatea de voluntariat am început-o în 2007, la ONG-ul “Ac-tiv” din Lozova, Străşeni, când împreună cu alţi colegi de ai mei informam tinerii din localitate despre traficul de fiinţe umane. Sunt o fire curioasă, iar voluntariatul a fost o oportunitate bună de a descoperi lucruri noi pentru mine. Activitatea civică am continuat-o la facultate, când am început să scriu voluntar pentru site-ul www.civic.md Eroii materiale-lor mele au fost tinerii activi, care vor să schimbe lucrurile în ţara noastră.În anul 2011 am obţinut Premiul Tineretului (secţiunea acti-vism civic) în valoare de 12 mii lei. Aceasta m-a motivat să aplic la un Program de schimb de experienţă pentru tineri în Geor-gia. Astfel, am cunoscut problemele şi preocupările tinerilor din alte ţări. Deşi, la prima vedere, acestea par a fi comune, ti-nerii moldoveni se confruntă cu nişte probleme în plus. Unii, mai studioşi, după absolvire iau drumul străinătăţii pentru că statul nu le oferă oportunităţi pentru angajare, cei mai mulţi însă preferă să paraziteze pe spatele părinţilor plecaţi în Est sau Vest la muncă… Eliminarea corupţiei, birocraţiei, cumă-trismului şi, nu în ultimul rând, orientarea spre o nouă menta-litate ar schimba lucrurile spre bine în ţara noastră.

Ce preţuiești cel mai mult la oa-meni?

Buna edu-caţie şi al-truismul.

Dacă ţi-ar sta în puteri, ce schimbări ai face în societatea de astăzi?

Aş schimba totul. Chiar şi lucrurile bune le-aş perfec-ţiona.

Cine te-a susţinut cel mai mult în pornirile tale?Părinţii, care mi-au oferit cea mai înaltă educaţie şi cultură. De la patru ani m-au învăţat să citesc, tot ei mi-au oferit o bibliotecă de invidiat. M-au susţinut atât cât au putut şi le mulţumesc mult pentru acest suport.

Iuliana Mămăligă 24 ani, originară din satul Lozova, r-nul Străşeni

Jurnalistă, voluntară, deţinătoare a peste 80 de diplome la diverse concursuri naţionale și internaţionale; premiul “Cel mai bun jurnalist care promovează voluntariatul” (anii 2010 și 2012, Festivalul Voluntarilor); bursă de gradul I la concursul naţional “Burse de Merit 2010”; Premiul Tineretului pentru Activism Civic “Youth Exchange” în Georgia (anul 2011); trainer în domeniul tineretului și voluntariatului.






www.cms.md



Nici nu-mi mai amintesc cum am început să fac vo-luntariat. A fost ceva neplanificat. Mereu aveam mul-te idei, care trebu-iau dezvoltate. Am încercat să scriu şi proiecte, dar n-am reuşit să obţin fi-nanţări pe baza concursurilor. Astfel, treptat activitatea mea s-a transformat în voluntariat pentru comunitate, implicare în organizarea şi planificarea mai multor activități.În cadrul Consiliului Local al Tinerilor din localitatea Ciorescu am înţeles că tinerii, şi nu doar cei de la sat, trebuie să fie auziți de către cei maturi (de către profesori, autorități etc.). Adese-ori entuziasmul dispare când auzi fraze de genul: „Voi sunteți prea tineri să vă expuneți asupra subiectului”, ”Ce înțelegeți voi?”... Nu rare sunt cazurile când tinerilor li se pun piedici în realizarea ideilor lor. Doar atunci când tineretul va fi susținut de persoane cu experiență, care le vor inspira curaj şi încrede-re în propriile forțe şi nu-i va condamna pentru greşelile făcu-te – ei vor deveni mult mai activi decât sunt astăzi.

Având probleme locomotorii, cum te-ai încadrat în mediul studenţesc?

La început îmi făceam griji cum voi fi acceptată de că-tre colegii mei de facultate. Însă la scurt timp, după admitere, am înțeles că de fapt lumea nu face dife-rență între tine şi ei atâta timp cât tu ai o atitudine obişnuită față de propria persoană. Iniţial colegii mă priveau curioşi, ulterior mă apreciau pentru ceea ce sunt. Nu mi-am permis să mă simt diferită, pentru că de fapt nu sunt. Atitudinea pe care o ai față de propia persoa-nă este preluată şi de cei din jur.

Care ar fi cea mai mare problemă a tinerilor cu dizabilităţi în ţara noas-tră?

O problemă ar fi că însăşi ti-nerii cu dizabilități preferă să se izoleze şi nu luptă pentru drepturile lor. Mereu am crezut că atunci când vrei ceva, trebuie să lupți. Pe de altă parte, sunt şi probleme de ordin exterior, cum ar fi accesibilitatea, mai bine zis, lipsa acesteia, dar şi a resurselor financiare, imposibilitatea de a merge la studii, încadrarea în câmpul muncii.

Dacă mentalitatea oamenilor poate fi schimbată prin simpla implicare a persoanelor cu dizabilități în di-verse acțiuni, evenimente de vizibilitate şi sensibili-zare, atunci barierele arhitecturale, de deplasare şi de transport etc. sunt mai greu de înlăturat. Însă nu şi imposibil. Pur şi simplu fiecare din cei care se con-fruntă cu aceste probleme ar trebui să se facă auzit, să „strige”, să vorbească despre încălcarea drepturi-lor, să scrie petiții, plângeri.

Ce sfat le-ai da semenilor tăi?Să nu cedeze în fața primului obstacol. Mereu se va găsi cineva care îți va da o mână de ajutor. Fiecare greutate ne face să învățăm câte ceva. Important e să tragem concluzia corectă, or viața nu se opreşte la prima barieră.

Elena Raţoi24 ani, originară din satul Ciorescu Mun. Chişinău

Asistentă de proiect și coordonator Relaţii cu Publicul în cadrul Asociaţiei „Motivaţie”; absolventă a Facultăţii de Drept, Universitatea de Stat din Moldova; voluntară în cadrul Consiliului Local al Tinerilor din Ciorescu; colaboratoare a Buletinului Informativ pentru tineri „Tinerii pentru schimbare”, editat cu suportul Ministerului Tineretului și Sportului.






www.cms.md



Prima mea experienţă cu maşina de cusut am avut-o la 13 ani. O perioadă am fost autodidactă, apoi am absolvit un curs de croitor-modelier. Am continuat prin a coase la comandă pentru prieteni, prietenii prietenilor şi am mai făcut şi voluntariat la un atelier, pentru a prinde din secretele meseriei. Am ajuns să cre-ez uniforme şcolare, ca ulterior, doi ani consecutiv, să particip la Expoziţia Internaţională Specializată „Moldova Fashion Expo”, Chişinău. Evenimentul a culminat cu prezentarea colecţiei de uniforme şcolare, colecţie creată şi cusută de mine în totalita-te, destinată copiilor din clasele primare şi liceenilor. Din curi-ozitatea care mă caracterizează, am elaborat şi două modele de uniforme pentru profesori. M-am simţit senzaţional, a fost un vis deve-nit realitate.

De unde a pornit pasiunea ta pentru modă?Întotdeauna am admirat felul mamei de a se îmbră-ca, simţul ei estetic. Bănuiesc că de aici s-a născut şi dragostea mea pentru frumos.

În afară de unifor-mele școlare, ce mai creează Cristina Postolachi?

Îmi place mult să lucrez cu materia-le reciclabile. Astfel, prima lucrare cu care am par-ticipat la un concurs a fost o fustă multifuncţională, care putea fi îmbrăcată în 17 moduri diferite şi pe care am cusut-o din resturi (bucăţi de stofe). A fost un rezultat foarte colorat!

Unde te vezi peste 10 ani?Visul meu este să dezvolt industria modei în Repu-blica Moldova, promovând brandul autohton şi pes-te hotarele ţării. Vreau să devin designer vestimentar de succes şi antreprenoare ca să ajut copiii, femeile şi bărbaţii să se îmbrace cu bun gust, elegant, comfor-tabil şi adecvat evenimentului.

Ce sfat le-ai da designerilor începători?The best way to make your dreams come true is to wake up! (Cea mai bună cale de a-ţi transforma visele în realitate este să te trezeşti! Paul Valery). Lumea îşi va aminti de tine pentru faptele tale, nu pentru gân-durile, ideile pe care le-ai avut, dar ai tot ezitat să le realizezi.

Cu ce designeri ţi-ar plăcea să colaborezi. De ce?Cu Valentina Vidraşcu, Doina Ciobanu. Le admir foarte mult pentru creațiile inspírate din tradițiile populare.

Cristina Postolachi17 ani, Chişinău

Elevă la liceul ,,Dante Alighieri”, antreprenor design vestimentar, creatoarea propriului brand de uniforme școlare, participantă la mai multe expoziții și târguri școlare.






www.cms.md



Pentru a face voluntariat nu trebuie să ai cunoştințe spe-ciale într-un domeniu sau al-tul. Cel mai important este să-ți iubeşti aproapele, să fii altruist, să munceşti din suflet şi cu suflet, conştientizând că lucrul pe care îl faci este fără profit. La fel, este nevoie de multă străduință, insistență, curaj şi dăruire de sine. Cea mai mare problemă pentru un voluntar este lipsa de timp. Tine-rii sunt ocupați cu studiile, examenele, alte ocupații precum sportul, dansul etc. De aceea, trebuie mereu să te dezici de unele activități preferate în favoarea voluntariatului. Dar toate acestea merita efortul pentru satisfacția pe care o primeşti.La moment lucrez în calitate de trainer internațional pentru programul “Youth in Action”, finanțat de Comisia Europeană şi sunt coordonator de proiect la Centrul pentru Dezvoltare în Educație şi Sănătate (CEDES). Experiența de voluntariat mi-a adus nu doar posibilitatea de a călători în mai mult de 35 de țări,

dar şi cea de a-mi lărgi orizontul cunoaşterii.

Cum caracterizezi tinerii de astăzi? Cu regret, la moment, tinerii în Moldova sunt mai mult consumatori. Dar nu este doar vina lor. Întrea-ga societate este educată astfel. Avem mult de mun-cit la acest capitol. Este nevoie de timp, experiență şi practici bune. Cunosc tineri, care, după o perioadă de timp petrecută în afara țării, revin acasă şi revizu-indu-şi atitudinea nu mai sunt doar consumatori, dar realizează lucruri noi, importante atât în plan materi-al, cât şi intelectual.

Ce detești mai mult în oameni?Cel mai mult detest ura dintre oameni, invidia care a dus la războaie, conflicte şi dezastre. La fel, detest prostia şi făţărnicia. Nu-mi plac oamenii lăudăroşi şi slabi, fricoşi, obsedaţi de propria persoană.

Ce cred părinții despre activitatea ta?Părinții mă susțin în ceea ce fac. Ei consideră că volun-tariatul m-a schimbat mult - am devenit mai sigură în forțele proprii, mi-am dezvoltat calități şi deprinderi utile pentru viață. Părinții mei dintotdeauna au con-siderat că investițiile în tot ceea ce îți permite să cu-noşti şi să înveți trebuie explorate la maximum.

Daniela Alexeiciuc24 ani, Chişinău

Voluntară, membră a organizațiilor internaționale “Youth-Safe” și “Youth-Act”; activistă în cadrul proiectelor Băncii Mondiale “Youth Voice”, Centrul Media pentru Tineri, Dance4Life (Fundația SIDA Est-Vest), Societatea de Planificare a Familiei (SPFM); absolventă a Facultății Relații Internaționale, Ştiințe Politice și Administrative (FRISPA/USM), masterandă în drepturile omului și democrație (Strasbourg).






www.cms.md



Primul rol din viața mea l-am jucat pe scena şcolii, într-un spec-tacol regizat chiar de mine. Poate de aceea nu m-am îndoit nici pentru o clipă că la absolvire voi merge la Academia de Arte, să mă fac actor. Am învățat o fabulă, un cântec, o poezie şi un monolog – şi m-am prezentat la examen. Actorul Anatol Durbală, membru al comisiei, m-a admis după prima probă, afirmând că “a mai văzut artişti, dar unu ca mine – nu”. Au urmat patru ani grei de muncă istovitoare, cu ore în afa-ra programului, repetiții până după miezul nopții şi o lipsă totală de bani. Îmi câştigam existența lucrând moderator la nunți, educator în taberele pentru copii până aveam să des-copăr arta machiajului, care mi-a devenit ulterior cea de-a doua meserie. Am studiat arta machiajului şi a coafurii la renumitul stilist Nicolae Rusu. La absolvire am fost invitat să activez în calitate de stilist la postul Jurnal TV, unde, până în prezent, am grijă de coafura şi make-up-ul prezentatori-lor acestui post TV.

Care este cea mai im-portantă lecție pe care ai învățat-o fiind ac-tor?

Având în spa-te nişte ani de teatru, am învă-țat poate cele mai importan-te lucruri în via-ța unui actor: să trăiesc fără aere de vedetă, să nu merg pe drumuri bătătorite, să nu folosesc rețe-te încercate, să fiu autentic şi plin de inițiativă atât în rolurile principale, cât şi în cele secundare. Sunt foarte mândru de nota dată de fostul meu profesor, cunoscutul actor Anatol Durbală, care, printre altele, a spus că sunt cea mai frumoasă realizare a sa.

Ce s-ar fi întâmplat în viața ta dacă nu alegeai actoria?Alegeam actoria…

Dac-ar fi să alegi între meseria de actor, pedagog și stilist, că-reia i-ai da prioritate?

Desigur, actoriei, pentru că de la ea au pornit toate şi mă face cu adevarat fericit. Scena este locul unde mă simt cel mai bine, aici îi aduc de fiecare dată un oma-giu mamei mele şi tot aici îmi dau întâlnire cu specta-torul.

Emilian Crețu26 ani, originar din satul Negureni, r-nul Teleneşti

Actor la Teatrul “Eugen Ionesco”; lector superior la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice; stilist la Jurnal TV.






www.cms.md



Povestea cântecului meu îşi are începutul în copilărie. Pă-rinţii şi bunicii mei, născuţi în Călăraşi, dintotdeauna au as-cultat muzică populară, iar eu, având memorie bună şi auz muzical dezvoltat, rămănând singură, o făceam pe artista şi îngânam tot ce-mi plăcea... În 1990, mama, Maria Lupu, a înfiinţat Ansamblul Folcloric “Opincuţa” şi eu, bineînţeles, am fost prima solistă şi dan-satoare. Cântam la spectaco-le, mergeam în expediţii fol-clorice, deşi la acea vreme nu constientizam “relaţia” care se năştea între mine şi muzica populară. „Hai, hai, munţi Carpaţi” sau „Păsărică cenuşie” a fost cântecul care m-a făcut cunoscută colegilor de breaslă, dar şi publicului. Peste ani, această piesă mi-a adus multe premii frumoase la concursurile de muzică populară din România. Fără falsă modestie, am „spart ghea-ţa” în rândul concurenţilor basarabeni, cântând o piesă, care a provocat lacrimi unor membri ai juriului.

Ai făcut vreun compromis pentru a ajunge ceea ce ești acum? Nu am făcut niciodată compromise, ci doar anu-mite schimbări. Cel mai relevant exemplu este faptul că, după doi ani de jurnalism la Universi-tatea din Bucureşti, m-am întors acasă pentru a-mi continua drumul în muzica populară şi a trece la o nouă etapă pe scena profesionistă. Şti-am că un asemenea pas trebuie făcut, mai întâi, acasă şi, mai apoi, peste Prut.

Ai avut un model artistic după care te-ai ghidat? În cazul când te ghidezi după un anumit model rişti să îţi pierzi propriul fel de a fi. Iată de ce am “furat” câte puţin de la fiecare artist pe care îl admir. Datorită Sofiei Vicoveanca, Mariei Iliuţ şi Niculinei Stoican m-am îndragostit de portul popular românesc. Pe Maria Ciobanu, Valentina Cojocaru şi Maria Sarabaş le-am admirat întot-deauna pentru tembrul vocal aparte. Nicolae Sulac mi-a rămas în suflet pentru felul în care

reuşea să fie aproape de pubilcul său, iar de la Nico-lae Botgros şi orchestra “Lăutarii” învăţ că munca, dis-ciplina şi perseverenţa constituie cheia succesului.

De unde ai costumele de scenă? Majoritatea costumelor pe care le port în scenă sunt cumpărate de peste Prut, mai exact, din judeţul Su-ceava. Cred că eu şi sora mea, Viorica, suntem nişte norocoase că avem în colecția noastră costume şi pie-se, care au o vechime de peste 50 de ani. Spre regret, în Moldova ră-mân tot mai pu-ţini meşteri care confecționează costume, iar pes-te Prut încă îi mai poţi întâlni.

Lenuţa Lupu29 ani, originară din Cricova, Chişinău

Interpretă de muzică populară, deţinătoare a peste 15 premii la diferite concursuri naţionale și internaţionale, coregraf al Ansamblului Folcloric „Opincuța” din Chișinău.






www.cms.md



Fiind copil, toată ziulica mă jucam în atelierul tatălui meu, Zaharia Triboi, meşter popular (ceramica neagră). La 4 ani am modelat primii mei omuleţi din lut, cu care am participat alături de părinţi la expoziţia “Bâlciul olarilor” de la Iurceni. Aveam doar 13 ani când am venit din sat la Chişinău, la Li-ceul Republican de Arte Plas-tice “Igor Vieru”. După opt ani de pictură, au urmat patru ani de ceramică la Academia de Arte. Pentru toate acestea le mulţumesc şi le sunt foarte recunoscător părinţilor mei.Nu voi uita niciodată “Bâlciul olarilor” de la Iurceni (anul 2004). Aveam 20 de ani şi participam pentru prima oară la un astfel de eveniment. Am obţinut primul meu Premiu Mare, fapt care m-a încurajat să merg mai departe şi să fiu mândru de alege-rea făcută. Pe parcursul vieții am obținut şi alte premii. De fi-ecare dată mă bucur nu atât de premiile valoroase pe care le obțin, cât de faptul că, participând la aceste evenimente, pot promova meşteşugurile populare, or, aceasta este cultura, tra-diţia noastră şi dacă nu o promovăm, o vom pierde.

E greu să fii ceramist în Moldova?Cert e că nu e uşor. Greutățile pe care le-am întâlnit la începutul activității mele, rămân actuale şi astăzi: lipsa materiei prime de calitate, a utilajului şi a culori-lor pentru ceramică etc. Toate acestea nu se găsesc la noi în țară şi sunt extrem de scumpe. Dar dragostea pentru acest gen de artă, lucrurile pe care le realizez şi scopurile propuse mă fac să fiu încrezător în ziua de mâine.

Ce spun cei care te cunosc despre activitatea ta?Multora le place ceea ce fac. Unii chiar îmi spun că lucrările mele se deosebesc de ale altor ceramişti. Aceasta pentru că fiecare autor lasă o părticică din suflet în creația sa. În fiecare lucrare se simte energia autorului şi dacă energia mea se transmite celor ca-re-mi apreciază lucrările şi-i face să se simtă mai bine – aceasta-mi face o deosebită plăcere!

Cum îți petreci timpul liber?Trebuie să recunosc că timp liber practic nu am, iar când apare, îl petrec neapărat cu familia.

Adrian Triboi29 ani, originar din satul Cioreşti, r-nul Nisporeni

Artist plastic, ceramist, Președinte interimar al AO Uniunea Meșterilor Populari din Moldova, specialist principal Etnograf pe meștesugurile bărbătești la Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial. Participant și laureat al mai multor expoziții și târguri de ceramică atât în țară, cât și peste hotare.






www.cms.md



După doi ani de mun-că peste hotare, am revenit acasă şi din banii adunați am de-cis să deschid o fermă de iepuri. Ideea mi-a fost dată de un prie-ten. Am ales acest bu-siness şi din conside-rentul că mă ocupam de creşterea iepurilor încă din copilărie. Mulți îmi spuneau că este riscant să investesc în această afacere. Cu toate acestea, am fost sigur de reuşită. Aplicând la Programul de granturi mici „Remitenţele dezvoltă comunităţile din Moldova”, implemen-tat de Asociaţia Obştească Hilfswerk Austria International cu suportul financiar al Uniunii Europene, am devenit unul din cei şapte beneficiari ai proiectului şi am câştigat un grant în valoare de 9208 Euro. Cu aceşti bani, am importat din Italia 48 de cuşti moderne pentru iepurii mei. Visul meu devenea reali-tate.La moment, ferma numără 250 de iepuri. Veniturile obținute îmi asigură un trai decent pentru întreaga familie. Dacă lucru-rile vor merge la fel de bine şi în continuare, în trei ani, sper să ridic capacitatea fermei până la 5000 de iepuri.

Cu cine-ţi împărtășești secretele istoriei tale de succes?Mă vizitează mai muţi tineri din raion, ba chiar şi din republică, iar ceva timp în urmă am găzduit o vizită de studiu la care au participat în jur de 40 de antre-prenori. De fiecare dată încerc să-i conving pe tineri să nu mai plece la muncă în străinătate, să investeas-că acasă. Sunt sigur că le va reuşi, important e să fie bine informați şi să persevereze în ceea ce-şi propun.

Care ar fi cele mai frecvente greșeli făcute de tineri, la început de drum, într-o afacere?

Consider că multor angajaţi din Republica Moldova le lipseşte responsabilitatea şi respectul faţă de pro-prietatea privată. Deseori se munceşte necalitativ şi fără dragoste.

Ești un exemplu demn de urmat și pentru alţi migranţi. Ce sfat le-ai da semenilor tăi?

Mulţi dintre migranţi nu se întorc acasă de teama bi-rocraţiei, plus la aceasta moldovenii vor să se îmbogă-ţească peste noapte şi fără prea mult efort. Lucrurile, însă, nu stau chiar aşa. Orice investiţie cere foarte mul-tă energie şi efort depus. Dacă toţi cei care lucrează în străinătate ar deschide acasă astfel de mici afaceri, economia naţională s-ar ridica vizibil. Eu, cel puţin, prin afacerea mea, am demonstrat că acest lucru este posibil în pofida obstacolelor generate de realitatea moldovenească.

Roman Popa23 ani, originar din satul Mândreşti, r-nul Teleneşti

Fermier, director SRL „Casa Iepurilor”, beneficiarul grantului din cadrul proiectului „Remitențele dezvoltă comunitățile din Moldova” pentru realizarea microproiectului „Ferma de iepuri”.

tineri p tin - ongong.md/uploads/docs/tineri_pentru_tineri/expozitie_ai... · 2013. 11. 10. · din...

Documents