TimpulR e v i s t \ d e c u l t u r \

NNuumm\\rr ii lluusstt rraatt ccuu ffoottooggrraaff ii ii ddee MMiicchhaaeell AAssttnneerr

{i `n literatur\ lucrurile se v\d mai bine de pe margine…

interviu cu scriitorul Petru Cimpoe[u, realizat de Dan Lungu

Alexandru Zub `n dialog cu Sorin Antohi

Andrei Corbea – Spre o istorie literar\ (realmente) alternativ\

Ioan Constantinescu – Novalis. C`ntecele Mariei

Gabriela Gavril – Cre[terea [i descre[terea cronicii literare sau Portretul criticului la maturitate

O. Nimigean – {erban Alexandru redivivus

Sergiu Matei Nica – R\t\cit `ntre dou\ fronturi

Al. Andriescu – V. Voiculescu: Pe calea „Rugului aprins de iubire“

{tefan Afloroaei – Despre fatalitatea cenzurii

Nicu Gavrilu]\ – Neoficial, 2001 a fost anul Culianu

Tiberiu Br\ilean – Nenumele nimicului

William Totok – Coresponden]\ din Germania

Delict:poezia!

Despre poezie,libertate [irepresiune

Liviu ANTONESEI

Recent, a ap\rut la editura ie[ean\Polirom versiunea româneasc\ a volu-mului lui William Totok Constrîngereamemoriei. ~nsemn\ri, documente,amintiri, o m\rturie exemplar\ desprerela]iile dintre libertatea de expresie [isistemul represiv din România comu-nist\. Dincolo de valoarea intrinsec\ avolumului, mai important\ mi se parevaloarea sa de avertisment pentru nos-talgicii „epocii de aur”. Cînd spunavertisment, nu m\ refer doar la citi-torii obi[nui]i, ci, poate, mai ales launii dintre scriitorii no[tri, ce-[iamintesc cu nostalgie vremurile cînd„se publicau c\r]i pe banii statului”,f\r\ a-[i mai aminti ce fel de c\r]i [icum se publicau, cînd existau „împru-muturile” de la Fondul literar ori cîndaltul era „statutul” – Doamne ! – scri-itorului „în societate”. Cartea lui Totokreaminte[te c\, exact din momentul încare chiar luai în serios prevederiledin Constitu]ie privind drepturile [ilibert\]ile cet\]ene[ti ori semn\turadepus\ de Ceau[escu pe Acordul finalal Conferin]ei de la Helsinki, cecuprindea [i celebrul „co[ trei” referi-tor la „drepturile omului”, [i încercais\ te compor]i ca atare, exact din acelmoment începea [i calvarul – elim-inarea din Universitate, anchete [iarest\ri preventive de luni de zile,interzicerea public\rii [i chiar amen]ion\rii publice a numelui,imposibilitatea de a-]i mai g\si oslujb\ dup\ ce ai fost deja dat afar\,expulzarea [i exilul. ~n Constrîngereamemoriei, William Totok dovede[te c\nu vrea [i nu poate s\ uite – nu doarpropria sa experien]\, ci experien]atraumatizant\ a unui întreg grup detineri scriitori germani din Româniaanilor [aptezeci-optzeci, pe numeles\u Aktionsgruppe Banat, care, luîndîn serios, cum scriam deja, no]iuniaparent abstracte precum „libertateade crea]ie” [i „libertatea de expri-mare”, au încercat s\ ilustreze formula„poezia înseamn\ libertate”, ea tre-buie s\ se situeze întotdeauna de„partea libert\]ii” [i, atunci cînd ecazul, împotriva represiunii.

Continuare `n pagina 4

EDITORIAL

24 p

agin

i50

00 le

ire

vist

a ap

are

cu s

pri

jinu

l Co

nsi

liulu

i Ju

de]

ean

Ia[i

Dir

ecto

r: L

iviu

An

ton

esei

serie nou\,an III

nr. 1ianuarie2002ia[i, rom=nia

ianuarie 2002

2 InterviuTimpul

Cred c\ am [i o real\voca]ie de outsider

Dan Lungu: Domnule Petru Cimpoe[u,apari]ia recentelor dvs. romane, Po-vestea Marelui Brigand, Ed. Dacia, [iSimion Liftnicul - roman cu `ngeri [imoldoveni, Ed. Compania, v-a adus `ncentrul aten]iei vie]ii literare române[ti.Prima carte a primit deja premiulAsocia]iei Scriitorilor din Ia[i, dup\ ce afost nominalizat\ la premiile U.S.R.Dou\ romane `n doi ani consecutivi e operforman]\, mai ales când sunt [ireu[ite. ~n acest moment cred, v\bucura]i de o vizibilitate mai maredecât `n anii ’80, când genera]ia dum-neavoastr\ era `n plin\ afirmare. Cumse explic\ rolul dvs. relativ secundar `ncadrul genera]iei?

Petru Cimpoe[u: Trebuie s\ [ti]i c\volumul de povestiri cu care am debu-tat, Amintiri din provincie (Ed. Junimea,1983), a avut un real succes, at`t `nr`ndul cititorilor, c`t [i printre criticii li-terari. Iar romanul Firesc (Ed. CarteaRomâneasc\, 1985) a produs oarecaresenza]ie, la vremea apari]iei lui.Ambele au fost premiate, primul deAsocia]ia Scriitorilor din Ia[i, iar cel\laltde Uniunea Tineretului Comunist. Lavremea aceea, premiul UTC-ului era unpremiu prestigios (l-au primit majori-tatea scriitorilor importan]i; din gene-ra]ia mea, l-au luat C\rt\rescu,Nedelciu, Cristian Teodorescu etc.) [inu se acorda c`tu[i de pu]in pe criteriiideologice, fiind, `n plus, destul de con-sistent material.

Acum, despre rolul meu secundarprintre optzeci[ti. ~n rela]iile perso-nale cu oameni necunoscu]i, am fost[i sunt foarte re]inut. Mi se pare c\simpla mea prezen]\ deranjeaz\ [iindispune. Cred c\ am [i o real\voca]ie de outsider. Dincolo de toateastea, trebuie s\ recunosc c\, tr\ind `nprovincie [i nefiind `n gra]iile vreunuicritic din capital\, am avut un anumithandicap mediatic. ~ncerc s\ v\dpartea bun\ a acestui lucru. Pe minenu m-au f\cut scriitor nici facultateade filologie, nici „Cenaclul de Luni” allui Nicolae Manolescu, nici „Juni-mea” lui Crohm\lniceanu, nici m\carrevista b\c\uan\ Ateneu, care, s\ ne`n]elegem, nu m-a debutat, ci mi-a datvoie s\ debutez literar. Ca scriitor,sunt propria mea crea]ie.

D.L.: Prozatorii genera]iei ’80, „dup\evenimente”, au intrat `ntr-un tempoextrem de lent. Mai degrab\ C\rt\rescu,care vine dinspre poezie, spal\ de ru[ineobrazul genera]iei [i acum, iat\, PetruCimpoe[u, care fusese un marginal al

genera]iei, face acela[i lucru. De undevine aceast\ situa]ie?

A[ zice c\, la fel ca la [ah sau ca lafotbal, [i `n literatur\ lucrurile se v\dmai bine de pe margine... Ca scriitormarginal, am fost avantajat. Impresiamea e c\ prozatorii optzeci[ti nu auavut destul\ `ncredere `n talentul lor[i s-au dat pe m`na unor mode literarec\rora, ca oric\rei mode, le-a camtrecut veacul. ~nainte de ’89 era `nvog\ textualismul, acum e postmo-dernismul, ambele oferind pseudo-solu]ii evazioniste. Eroarea textualis-mului era c\ avea `n vedere numai tex-tul, f\r\ context. Despre postmoder-nism m-am pronun]at `ntr-un articolcare a ap\rut `n revista Vatra anul tre-cut. Am v\zut c\, `n Omul recent,Patapievici are cuvinte chiar mai aspredec`t mine, despre a[a-zisul „potmo-dernism românesc”.

Sunt totu[i c`]iva prozatori care nu[i-au spus ultimul cuv`nt, de[i, a[a cumremarca]i dvs., au un tempo mai lent.M\ g`ndesc la Gro[an, la Agopian, laAlexandru Vlad sau la Sorin Preda.C\rt\rescu e un scriitor foarte bun [i unscriitor de succes (iar succesul e o fata-litate!). Dar C\rt\rescu nu are abis, cidoar mimeaz\ abisul.

C\r]ile prea de[tepte au ceva antipatic

D.L.: Un alt fapt care a atras aten]iaasupra dvs. este diferen]a de stil [i deatmosfer\ dintre cele dou\ romane.Povestea Marelui Brigand reconstru-ie[te un mit local, atmosfera dominant\e enigmatic\ [i tensionat\, iar strategiile

narative sunt sofisticate, `n timp ce `nSimion Liftnicul - roman cu `ngeri [imoldoveni miturile sunt deconstruite,stilul e decrispat, s\lt\re] [i juc\u[, iarpovestirea curge de s\ o tot urm\re[ti.Petru Romo[an, dac\ nu m\ `n[el,spunea c\ a]i scris un roman pentrucomuni[ti [i unul pentru capitali[ti.Cât adev\r crede]i c\ se afl\ `naceast\ afirma]ie?

P.C.: ~n scurta prezentare pe care oface, `n calitate de editor al c\r]ii SimionLiftnicul, Petru Romo[an spune c\reu[esc, cu aceast\ carte, s\ rup defini-tiv cu trecutul, s\ scriu altfel, „liberal”.Acum, [ti]i, `n logic\ func]ioneaz\ unprincipiu potrivit c\ruia o propozi]ie aresens dac\ [i numai dac\ nega]ia ei arede asemenea sens. {i, pentru a da sensafirma]iei lui Romo[an, va trebui s\spun c\, dimpotriv\, cu Simion Liftniculam restabilit leg\tura cu trecutul, maiprecis cu cartea mea de debut, Amintiridin provincie. Atmosfera c\r]ii [i unelepersonaje sunt luate direct de acolo.

Nu [tiu ce `nseamn\ „roman pentrucomuni[ti” [i „roman pentru capitali[ti”`n accep]ia lui Petru Romo[an - nu am

citit textul `n care el face aceste clasi-fic\ri [i, necunosc`ndu-i argumentele,desigur c\ nu i le pot combate. Daradmit c\ Povestea Marelui Brigand puneunele probleme la lectur\ anumitor ca-tegorii de cititori mai gr\bi]i. Romane caPovestea Marelui Brigand se scriu greu(mie mi-a luat 15 ani) [i se citesc [i maigreu - sau nu se citesc deloc. Dar cinereu[e[te totu[i s\ citeasc\ acest romaneste r\spl\tit cum se cuvine! Am avutc`]iva astfel de cititori - printre ei,Magdalena Bedrosian, Nicolae B`rna,Geo Vasile... Singurul defect al acesteic\r]i ar putea fi c\ e prea de[teapt\. Ca[i femeile prea de[tepte, c\r]ile preade[tepte au ceva antipatic, te ]in la dis-tan]\. Sunt poate prea multe trimiterisubtextuale (la Utopia lui ThomasMorus, la Faptele Apostolilor, la R\z-boiul Iudeilor a lui Josephus Flavius, cas\ dau exemplele cele mai evidente)care `l nedumeresc [i `l descump\nescpe eventualul cititor inocent. ~n schimb,`n Simion Liftnicul totul e la vedere, iarlectura e lejer\, agreabil\, pentru c\ aminten]ionat s\ scriu un roman „popular”[i am uzat mai mult de tehnicileseduc]iei. O carte pe care am scris-ofoarte repede, `n mai pu]in de un an,deoarece eram curios s\ v\d cum se ter-min\... {i aici sunt nenum\rate aluziiculturale, dar f\cute, ca s\ zic a[a, `nglum\. ~n realitate, `ntre cele dou\romane, scrise `n registre complet di-ferite, circul\ un curent subteran, cel re-feritor la dificult\]ile omului aflat `ntr-orela]ie personal\ cu transcendentul.Mircea Iorgulescu remarca pe bun\dreptate c\, `n Simion Liftnicul, tranzi]iadevine o c\utare spiritual\. {i `n revistadvs., Constantin Acosmei observa ocheie simbolic\ a acestei nara]iuni.

Dac\ te comenteaz\ un critic din [coala„textualist\”, te descoper\textualist

D.L.: De[i Povestea Marelui Brigande scris `ntr-un timp mult mai lung decâtSimion Liftnicul - roman cu `ngeri [imoldoveni, acesta din urm\ s-a bucuratde o receptare mai ampl\, parc\ pentrua contrazice v\dit defini]ia valorii camunc\ `ncorporat\, atât de drag\ luiMarx. Ce ne pute]i spune desprea[tept\rile dumneavoastr\ `n materie dereceptare `n privin]a celor dou\ c\r]i [idespre receptarea lor real\?

P.C.: Am [tiut c\ Povestea MareluiBrigand va fi o carte greu de citit. Am[tiut, de asemenea, c\ Simion Liftniculva avea, `n mod logic, succes. ~nt`m-pl\tor, de prima editorul nu s-a ocupatdeloc (dar absolut deloc!), iar pe adoua editorul a promovat-o prin toatecanalele, `ntr-un mod profesionist [ichiar pasional. Din cauz\ c\, `n-dr\znesc s\ presupun, i-a pl\cut [i lui.Vede]i, c\r]ile, ca [i oamenii, au saunu au noroc - [i nu trebuie s\ nesup\r\m din cauza asta. C`t prive[tereceptarea critic\...

{i `n literatur\ lucrurile se v\d mai bine de pe margine...Interviu cu scriitorul Petru Cimpoe[u, realizat de Dan Lungu

Nu se [tie precis nici dac\ tr\ie[te din arta sa ori din cer[it. Un lucru se [tie `ns\ cu precizie: scriitorul, artistul adev\rat, nu e legat de vreoinstitu]ie, nu e `n nici un fel dator Puterii. Nu e complice [i nu poate ficondi]ionat de ea, ca intelectualul. Trebuie s\ admitem adev\rulaser]iunii lui Vasili Rozanov: scrierea e prostitu]ie, „ce am mai intimd\ruiesc tuturor”. Scriitorul e prostituata. Intelectualul e proxenetul.

ianuarie 2002

3Interviu Timpul

Lauren]iu Ulici a publicat `n urm\ cumai mul]i ani o carte care se chemaConfort Procust. Dac\ te comenteaz\un critic din [coala „textualist\”, te des-coper\ textualist. Dac\ te comenteaz\un critic postmodern, atunci devii [i tuun autor postmodern. Pentru c\ ei nusunt deloc preocupa]i de con]inutul pro-priu-zis al c\r]ii tale, de ideologia ei (`nsensul literal al termenului), ci de modul`n care `i pot aplica schemele lor teore-tice preconcepute, calapodul lor.

D.L.: Citind Simion Liftnicul - romancu `ngeri [i moldoveni, am avut senti-mentul unei c\r]i ingenioase, antre-nante, foarte bine scrise, plin\ de umor[i de actualitate, adic\ numai bun\ decitit `n tren. Am avut sentimentul c\ se`nscrie `ntr-o clas\ de mijloc a literaturiiromâne, atât de sub]ire acum, darextrem de important\, la fel ca [i clasade mijloc a spa]iului social. A]i `ncercatdeliberat, ca scriitor, s\ trece]i de lasocialism la capitalism, s\ scrie]i o carte„de consum” `n sensul bun al cuvântu-lui? Pe de alt\ parte, am avut sentimen-tul c\ acest roman nu e numai desprefenomenul de tranzi]ie din România, ciintr-un fel marcheaz\ [i propria dvs.tranzi]ie de la statutul de scriitor `nsocialismul real la statutul de scriitor `ncapitalism.

P.C.: Ceea ce spune]i m\ cam punepe g`nduri. ~nseamn\ c\ dvs. v-a]i`nsu[it deja punctul de vedere exprimatde Petru Romo[an. Eu cred c\ Romo[ana produs numai ni[te metafore. Celedou\ c\r]i au fost g`ndite cam `n aceea[iperioad\. Ambele s`nt `ncepute `naintede 1990 [i terminate la un an diferen]\.Am lucrat mai intens la PovesteaMarelui Brigand, deoarece `mi puneamai multe probleme de compozi]ie [isim]eam c\ nu mai pot scrie nimic p`n\c`nd n-o termin. Dup\ ce am terminat-o,am avut un fel de jubila]ie care s-amaterializat `n Simion Liftnicul. Chiardac\ redactarea propriu-zis\ a Pove[tiimi-a luat mult mai mult timp dec`tSimion, le-am conceput aproape simul-tan sau, dac\ vre]i, c`nd m\ plictiseamde una, m\ g`ndeam la cealalt\. Avan-tajul de a avea dou\ iubite. Dar recu-nosc, da, c\ am avut `n vedere o schim-bare de registru, o carte accesibil\, pegustul publicului larg. ~n sinea mea, amfost [i am r\mas un scriitor... sovietic,din spe]a, sper, a unora ca Bulgakov,Evgheni {var], Isaac Babel, DaniilHarms, Ilf [i Petrov... V\ promit, [i `ipromit [i domnului Romo[an pe aceast\cale, c\ nu voi mai scrie un roman caPovestea Marelui Brigand.

Intelectualul nu e niciodat\un om liber...

D.L.: F\r\ `ndoial\, a fi scriitor `naintede ’89 era cu totul altceva decât acum,dup\ cum bine [tim, potrivit unui cunos-cut om politic, c\ „iarna nu-i ca vara”.Care sunt principalele schimb\ri `nstatutul scriitorului `n anii care s-au scursde la c\derea sistemului totalitar?

Cu banii primi]i pentru romanulFiresc, publicat `n 1985, mi-am cum-p\rat o cas\, l`ng\ Bac\u. Pe toate c\r]ilepublicate dup\ 1990, am primit camechivalentul unui salariu lunar. Dar mai

bine s\ v\ spun ce-am f\cut cu casa. Amv`ndut-o, `n noiembrie 1989, [i amdepus banii la CEC, inten]ion`nd s\-micump\r ma[in\. Am scos banii prin1995, nu-mi ajungeau nici s\ cump\r obiciclet\. Atunci mi-am dat seama c\ nuvoi c`[tiga niciodat\ bani din literaturape care o scriu - fiindc\ a[a vreaDumnezeu. Dac\ `ntrebarea dvs. vizaaceast\ problem\, o consider rezolvat\.

Dac\ `ns\ v\ referi]i la statutul social,la capitalul de prestigiu al scriitorului,aici discu]ia ar fi ceva mai complicat\.Dintr-un motiv de ne`n]eles, scriitorulromân ]ine mor]i[ s\ fie socotit „intelec-tual”. Critici prestigio[i s-au str\duit s\-ibage `n cap chestia asta, descoperind `ncompuneri dintre cele mai banale idei [icon]inuturi de care autorii acestorahabar nu aveau. Cronicile literare aveaurolul de a le oferi autorilor comenta]isenza]ia pl\cut\ c\ sunt mult maiinteligen]i [i mai cul]i dec`t se sim]eau ei`n[i[i. De aceea s-a [i spus, cu deplintemei, c\ rolul criticului este de a-l ajutape autor s\ `n]eleag\ ce a vrut s\ spun\`n opera sa.

Or, eu cred, dimpotriv\, c\ scriitorulnu trebuie s\ fie un intelectual. ~i ajungedac\ este scriitor [i at`t - adic\ martortreaz al istoriei. Intelectualul transform\

scrierea `ntr-un instrument de domina]ie[i asuprire. Legat de o institu]ie, intelec-tualul nu e niciodat\ un om liber - nicim\car atunci c`nd practic\ o meserie„liberal\”, ca avoca]ii. Intelectualul e uncomplice al institu]iei [i, prin ea, alPuterii - pe care o justific\, uneoriincon[tient, alteori involuntar, chiar [iatunci c`nd o contest\. C\ci, bine`n-]eles, intelectualul doar contest\ - el nuse revolt\ niciodat\ `mpotriva ordiniiinstituite sau, dac\ totu[i o face, maidegrab\ mimeaz\: revolta lui e ane-mic\, formal\, superficial\. Mul]i inte-lectuali români [i-au f\cut dup\ 1990un titlu de glorie din faptul c\, `nregimul comunist, au f\cut „rezisten]\prin cultur\”. P`n\ c`nd cineva a obser-vat c\ evenimentele din decembrie ’89,care au r\sturnat dictatura comunist\, n-ar fi avut loc niciodat\ dac\ toat\ popu-la]ia României ar fi „rezistat prin cul-tur\”. Materia prim\ a crea]iei este liber-tatea. Scriitorul este asemenea chitaris-tului str\zii, care c`nt\ [i pentru cei ce `iarunc\ un ban, [i pentru ceilal]i - [i eimposibil de [tiut care dintre ei `l ascult\[i care trece mai departe f\r\ s\-l aud\.Nu se [tie precis nici dac\ tr\ie[te dinarta sa ori din cer[it. Un lucru se [tie`ns\ cu precizie: scriitorul, artistul

adev\rat, nu e legat de vreo institu]ie,nu e `n nici un fel dator Puterii. Nu ecomplice [i nu poate fi condi]ionat deea, ca intelectualul. Trebuie s\ admitemadev\rul aser]iunii lui Vasili Rozanov:scrierea e prostitu]ie, „ce am mai intimd\ruiesc tuturor”. Scriitorul e prostitua-ta. Intelectualul e proxenetul.

Am sesizat, `n societateanoastr\, o fric\ denormalitate...

D.L.: Cum a]i caracteriza evolu]iaprozei române[ti `n anii de „dup\ eveni-mente” [i care aprecia]i c\ ar fi princi-palele ei direc]ii actuale?

P.C.: Literatura român\ se `ndreapt\spre normalitate. Am sesizat, `n societa-tea noastr\, o fric\ de normalitate, `n-tre]inut\ de cei ce trag foloase de peurma situa]iilor anormale. La fel cumregimul comunist a construit o indus-trie româneasc\ megaloman\ [i inefi-cient\ care, `n condi]iile economieilibere de pia]\, s-a dovedit falimentar\,acela[i regim comunist a construit ocultur\ megaloman\ [i narcisist\, pre-ocupat\ de false probleme, care `ncondi]ii de libertate s-a dovedit fali-mentar\. La fel cum, `n industrie, exist\in[i ce doresc perpetuarea st\rii de lu-cruri mo[tenite, nostalgici care se sim-]eau bine `n dolce far niente-le statuluipaternalist, exist\ [i `n cultur\ oamenicare ar dori perpetuarea st\rii delucruri dinainte de 1990. ~n fine, la felcum `n economie statul de]ine `n con-tinuare peste [aizeci la sut\ din capital,`n cultur\ oamenii vechi au `nc\ pute-rea de a ]ine lucrurile pe loc. Atuncic`nd muncitorii `ntreprinderilor fali-mentare cu capital de stat ies `n strad\sau blocheaz\ [oselele, `n semn deprotest, pentru c\ ei vor s\ munceasc\,indiferent de rezultate, al]ii, care vor s\scrie cu orice pre], cer guvernului prinscrisori deschise [i liste de semn\turi s\le rezolve problemele.

Am mai spus-o [i `n alt\ `mprejurare:intrarea `n normalitate o va putea face,cred eu, abia noua genera]ie de scriitori,ap\rut\ dup\ 1990 - care, m\ gr\besc s\precizez, nu e acela[i lucru cu „nou\ze-cismul” `nc\ tributar vechilor dinozauri.Ace[ti tineri au marele avantaj c\-[icl\desc prestigiul nu pe aura de „rezis-tent prin cultur\”, de contestatar alregimului comunist sau de dizident, cipe propria oper\. At`ta c`t\ e. Abiaaceasta e baza real\ pentru o discu]ieserioas\ despre valori. S`nt semne c\ secristalizeaz\ o nou\ genera]ie de poe]i[i critici (poate [i prozatori, dar prinnatura lucrurilor ace[tia se exprim\ceva mai t`rziu) cu adev\rat valoroas\dup\ criterii strict literare. Noii scriitorinu mai depind nici de capriciile cut\ruicritic „canonic”, nici de mo]ocurile [ifandoselile de cocot\ b\tr`n\ ale optze-ci[tilor, nici de cabalele nomenclaturii[aizeciste. ~[i construiesc un destin nou`ntr-o lume nou\, pe care ei o `n]elegmai bine dec`t noi. Unii dintre ei tr\iescla New York sau la Viena, unde au ple-cat ca s\ nu moar\ de foame. Dar vorscrie [i acolo, dac\ au ceva de spus, [ise vor `ntoarce acas\ cu manuscrisele,s\ le publice aici, dac\ vor s\ r\m`n\scriitori români.

ianuarie 2002

4 AgoraTimpul

Liviu ANTONESEI

Continuare din pagina 1

De altfel, regimul represiv comunist, cu tot cu Securitateasa, pare s\ fi sesizat rela]ia indisolubil\ dintre poezia ade-v\rat\ [i libertate, atît doar c\ le detesta pe amîndou\,strîngînd tot mai mult la]ul în jurul lor, înconjurîndu-le cu]arcuri tot mai strîmte. Este absolut revelator faptul c\ to]imembrii Grupului de ac]iune Banat au fost persecuta]i nupentru activit\]i politice directe, nu pentru comploturi, spi-onaj sau sabotaje – de[i s-au încercat, în unele anchete pre-liminare, astfel de instrument\ri, ci pentru poeziile lor, fieacestea tip\rite, citite în public sau r\mase pur [i simplu înmanuscrisele confiscate la repetatele perchezi]ii „pe fa]\” sau„discrete”, metamorfozate în „spargeri”.

Chiar [i în cazul cel mai spectaculos, cel al lui WilliamTotok, arestat de dou\ ori [i anchetat de nu mai [tie nici el cîte,cu fratele mai mic de asemenea arestat [i condamnat politic,singurele probe pe care le-a putut produce Securitatea [i uti-liza Procuratura militar\ au fost poeziile manuscrise ale aces-tuia. ~n baza lor i s-a [i instrumentat dosarul, în temeiul cele-brului articol 166 din Codul penal, cel despre „propagandaîmpotriva orînduirii socialiste”; autorul a fost arestat preventivmai bine de nou\ luni, a fost eliminat din Universitate, fiindexonerat de efectuarea celor cinci ani de închisoare doardatorit\ uria[elor presiuni ale opiniei publice interna]ionale.Cum România semnase [i ratificase Acordul final, autorit\]ile,ca [i în alte „cazuri”, au fost nevoite s\ fac\ „pasul înapoi”.Asta nu înseamn\ c\ Totok [i colegii s\i au sc\pat de perse-cu]ii [i umilin]e, fiind nevoi]i, în ultimul deceniu al regimuluicomunist, s\ ia, rînd pe rînd, calea exilului. Trebuie amintitîns\ un fapt poate la fel de dureros. ~n fond, nici Securitatea,nici Procuratura militar\ nu erau experte în poezie. Pentru cainstrumentarea dosarului – [i a altor dosare, de altfel – s\ fieposibil\, institu]iile respective au fost obligate s\ recurg\ la„speciali[ti”. Cine au fost ace[tia ? Nu al]ii decît profesorii luiTotok de la Universitate, Ignat Florian Bociort, Corneliu Nistor[i Karl Streit, care au „efectuat” referatul de expertiz\ asupramanuscriselor poetului, [i colegi de-ai s\i scriitori din Uniu-nea Scriitorilor, care au produs „contraexpertiza”. Doamne,dac\ e s\ m\ iau doar dup\ „cazurile” devenite publice, cumar fi Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Gheorghe Ursu, DanPetrescu [i colegii s\i de protest, m\ tem c\ universit\]ilenoastre [i Uniunea Scriitorilor „gemeau”, ca s\ spun a[a, de„exper]i”, ba chiar [i de „contraexper]i”, de „colaboratori”,ceea ce [i explic\, probabil, dificultatea cu care încerc\m s\ne desp\r]im înc\ de trecut. {i, din p\cate, nu „zîmbind”. M\[i întreb dac\, pe lîng\ „universecuritatea” despre care vorbeadl. Luca Pi]u în anii ’90, n-ar trebui s\ vorbim [i despre o„uniunsecuritate”, poate la fel de activ\.

Este, oare, cartea lui William Totok m\rturia unei înfrîngeri?Din b\t\lia inegal\ dintre poezie [i represiune, dintre literatur\[i Securitate, au ie[it oare victorioase represiunea [i „bra]ul s\uînarmat”? ~n ciuda faptului c\, de pild\, to]i membrii Grupuluide ac]iune Banat au fost obliga]i s\ se expatrieze, în ciudaarestului la domiciliu suportat de Mircea Dinescu, DanPetrescu [i al]ii, în ciuda interdic]iilor de publicare ce auexplodat spre sfîr[itul regimului, eu nu cred. Pentru simplulmotriv c\, în vreme ce regimul represiv, cu Securitatea sa cutot, au mers la locul lor natural, adic\ „în co[ul de gunoi alistoriei”, poezia exist\ în continuare, chiar dac\ nu se maibucur\ de prestigiul de care se bucura atunci cînd se opunearepresiunii sau, cel pu]in, simpatiza cu suferin]a uman\. {i, pedeasupra, exist\ m\rturia, cea a lui William Totok, dar [i toatecelelalte m\rturii adunate între timp, ce denun]\ absurditateaunei lumi în care ne-a fost dat s\ tr\im. „Cine uit\ nu merit\”,spunea Nicolae Iorga. Iar noi, exact în m\sura în care nu vomuita, vom merita o lume ceva mai bun\ decît cea despre carevorbe[te m\rturia, vorbesc m\rturiile. Cred c\ este natural s\mul]umim celor care, asumîndu-[i lupta cu represiunea,suferin]a [i umilin]ele inimaginabile, ne ofer\ acum m\rturia,ajutîndu-ne s\ nu uit\m.

Delict: poezia!Despre poezie,libertate [i represiune

EDITORIAL

Poate c\ [i din cauza titlului am-biguu al coresponden]ei domnuluiMihai Dinu Gheorghiu de la Paris,Steagul profesorului Paul Miron [ionoarea Ia[ilor, titlu care a generat,se pare, numeroase confuzii, ni sefac în ultima vreme diverse repro-[uri. Acesta vin atît din afara redac-]iei, cît [i din interiorul colegiuluiredac]ional [i chiar din partea unorredactori. Repro[urile privesc opor-tunitatea public\rii coresponden]eimen]ionate, în nr. 12, din decem-brie 2001, al revistei noastre. Luîndnot\ de aceast\ situa]ie, ]inem s\facem cîteva preciz\ri.

F\r\ îndoial\ c\ noi a[tept\m,mai întîi, de la coresponden]ii no[-tri din str\in\tate, s\ ne trimit\ ve[tidin spa]iile culturale pe care le frec-venteaz\ ast\zi în ]\rile lor de rezi-den]\. Din acest punct de vedere,recunoa[tem c\ „novitalele” – cumli se spunea în secolul al XIX-lea,pe la începutul presei române[ti,acestor [tiri la ordinea zilei, ierte-ni-se formularea – nu prea sînt noiîn ultima coresponden]\ de la Parisa domnului Mihai Dinu Gheorghiu.Ai impresia, deloc nemotivat\, c\prime[ti ast\zi, în Copou (sediulredac]iei noastre), o epistol\ vechede vreo [aizeci de ani, expediat\din T\t\ra[i, nu de la Paris, în careeste consemnat un proces monstru-os din 1941. F\r\ nici un fel deprobe, sînt acuza]i c\ ar fi legionaricopii de 14 ani, printre care [i ele-vul Paul Miron de la Liceul Militardin Ia[i, care este condamnat la unnum\r de ani de temni]\ grea maimare decît vîrsta pe care o avea laproces. Din ordinul mare[alului IonAntonescu, în întreaga ]ar\ au fostîntemni]a]i, în acela[i an, numero[iminori, elevi îndeosebi, sub aceea[iacuza]ie. Pornind de aici, autorularticolului incrimineaz\, pe bazaunei surse care nu prezint\ nici oîncredere, c\ profesorul Paul Miron[i-ar fi ascuns sau [i-ar fi falsificattrecutul, [i-i cere, poli]iene[te (cu cedrept?) s\ fac\ m\rturisiri complete.

Surpriza cea mai mare o ofer\îns\ faptul c\ autorul, în insinu\rilesale cu privire la anumite momentedin via]a profesorului Paul Miron,se serve[te de cea mai pu]in demn\de încredere surs\: Dic]ionarul scri-itorilor români din exil al lui MarianPopa (de fapt o „Istorie a literaturiiromâne” [i nu un „Dic]ionar”). De-

clar\ c\ nu a citit aceast\ carte,ceart\ p\rinte[te redac]ia Timpuluipentru c\ n-a prezentat cititorilorarticolul, plin de falsuri, al cunos-cutului autor de [otii literare [i,finalmente, îi face acestuia cel mainegru portret dintre toate cîte i-aufost consacrate. Prefer\m îns\ s\-ll\s\m s\ ne spun\ toate acesteachiar autorul articolului din Timpul,neocolind, fire[te, criticile aduseredac]iei noastre:

„Nu am citit Dic]ionarul scriito-rilor români din exil al lui MarianPopa [i presupun c\ el este pu]incunoscut de c\tre o bun\ parte acititorilor Timpului. O obliga]ie pro-fesional\ minim\ pentru redactoriirevistei ar fi fost rezumarea saucitarea articolului consacrat profe-sorului freiburghez în cartea respec-tiv\, astfel încît cititorul s\-[i poat\face o opinie proprie. Ar mai fi fostnecesar\ o prezentare a autorului,Marian Popa, cu siguran]\ necu-noscut genera]iilor mai tinere, c\cie absent de vreo dou\zeci de ani depe scena literar\ româneasc\. Re-puta]ia acestuia de «barbist», cola-borator mult\ vreme al odioaseiS\pt\mîni, precursoarea actualeiRomânii Mari, este una dintre celemai proaste c\r]i de vizit\ pentru unistoric literar. Un asemenea mod dea concepe istoria literar\, acordîndanecdoticului [i bîrfei literare un locdeterminant în istorie, în manier\c\linescian\, ar fi meritat discutat”.

Se întîlne[te mai rar un astfel dejoc. Declari c\ n-ai citit „dosarulcazului”, ca s\ folosim terminolo-gia juridic\, dar î]i întemeiezi, dinauzite, adic\ dup\ ureche, întregulprobatoriu, redus la „anecdotele”[i bîrfele literare pe care ]i le ofer\un [olticar. Ne-am putea amuza,dac\ nu am lua în seam\ gravi-tatea concluziei: „Cert este un sin-gur lucru: persecutorii succesivi aiprofesorului de la Freiburg – direc-torul liceului militar din perioadaantonescian\, Securitatea regimu-lui comunist [i scribii acestuia –[i-au atins ]inta, f\cîndu-l s\ adop-te comportamentul unui «adev\ratlegionar»”. E inacceptabil\ o ase-menea r\st\lm\cire a unei întregivie]i, oricine ar fi cel astfel pone-grit, [i cu atît mai mult cînd estevorba despre profesorul PaulMiron, pe care l-am pre]uit [i îlpre]uim pentru activitatea sa cul-tural\ prodigioas\, dar [i pentrudevotamentul manifestat fa]\ derevista noastr\. Dac\, în virtuteadreptului la opinie, am publicattextul ce face obiectul acestor pre-ciz\ri, nu înseamn\ c\ împ\rt\[im[i observa]iile denigratoare pe careacesta le cuprinde. ~l asigur\m pecolegul nostru Mihai Dinu Gheor-ghiu c\ profesorul Paul Miron aonorat, cum n-au f\cut-o mul]i,ora[ul copil\riei sale.

Redac]ia revistei Timpul

„Onoarea Ia[ilor“ v\zut\ de la Paris [i din Copou

La primirePîn\ cînd, eventual, vor intra în

aten]ia recenzen]ilor [i cronicarilorno[tri, continu\m s\ semnal\mapari]ia c\r]ilor sosite la redac]ie:

- Nicoale IONEL, Marginea sin-gur\t\]ii, Editura Fides, colec]iaEidos, nr. 22, Ia[i, 2001, 96 pagini,pre] neprecizat;

- Andrei MAKINE, Crima Olg\iArbelina, Traducere [i postfa]\ de

Virginia Baciu, Editura Polirom,colec]ia Biblioteca Polirom, seriaProza XXI, Ia[i, 2001, 286 pagini,pre] neprecizat;

- Carmen SYLVA, Les penséesd’une reine/ Cuget\rile unei regine,Traducere de Dumitru Scor]anu,Editura Fides, colec]ia Restitutio, nr.16, Ia[i, 2001, 128 pagini, pre]neprecizat;

- Tatiana SLAMA-CAZACU, Me[-terii, romanteatru, Editura Polirom,colec]ia Ego, Ia[i, 2001, 320 pagini,pre] neprecizat;

- Viorel {ERBAN, În umbra cuvin-

telor, poezii, Cu o prefa]\ de RaduSergiu Ruba, Editura C\l\uza,colec]ia Debut, Seria Poezie, Deva,2001, 50 pagini, pre] neprecizat;

- Baron Nikolai VRANGHEL,Memorii 1847-1920, Editura Fides,colec]ia Europa, nr.4, Ia[i, 2001,314 pagini, pre] neprecizat;

- Oscar Wilde, Portretul luiDorian Gray, Prefa]\ de MirceaMih\ie[, Traducere nou\ de MagdaTeodorescu, Editura Polirom,colec]ia Biblioteca Polirom, seriaClasici universali, Ia[i, 2001, 272pagini, pre] neprecizat.

5Critic\ Timpul

ianuarie 2002

O. Nimigean

{iretlicurile narative ale c\r]ii ({erbanAlexandru – Omul e mort, edi]ia a II-a,Junimea, 2001; felicit\ri domnului VasilianDobo[, redactorul-[ef, ale c\rui ini]iativepromit s\ schimbe fa]a obositei edituri!)`ncep `nc\ de pe copert\. Autorul empiric seretrage `n spatele pseudonimului, marc`nd [imai ap\sat distan]a dintre registrul cotidianal muzeografului de la Casa „Dosoftei”, dlMirel Can\, [i regimul ocult al literatului,acesta din urm\ ad`ncit `n abisurile euluiprofund despre care vorbea Marcel Proust.Apelul la pseudonim `mi apare ca un gest dearistocratic\ discre]ie, menit s\ faciliteze tre-cerea spre universul autonom al textului. Pede alt\ parte, pasarea responsabilit\]ii c\treun autor de grad secund subliniaz\ regulajocului – [i anume, c\ trebuie s\ accept\mconven]iile literaturii – conced`ndu-i autoru-lui de facto o calitate de eminen]\ cenu[ie.

Cititorul lene[, obi[nuit cu simulacrulnara]iunii istorice, va avea de suferit maiceva dec`t domni]a din cartea lui Arghezi,de[i, paradoxal, romanul i se adreseaz\ toc-mai lui. Ecoul nietzscheian din titlu `l de-fine[te, subtitlul ironic – Noua poem\român\ – `l vizeaz\. Complexitatea nara-tiv\ a romanului (de la Mircea Nedelciu nuam mai `nt`lnit un exerci]iu de inginerietextual\ mai performant, mult peste juxtelestilistice practicate de Gheorghe Cr\ciun,ca s\ m\ men]in `n cadrele genera]iei) estesub`ntins\ de un flux intens hortativ. Asu-pra a[a-numitului „narrataire” – destinata-rul ac]iunii, aici lectorul `nsu[i – sedezl\n]uie, `n tonalit\]i merg`nd de laduio[ii persuasive la insulte piperate, strate-gia artei phainaretice a mo[itului – `n senssocratic, se `n]elege: „regnum meum non

est de mundo hoc, probabil c\-]i spui tu,Emanuel(a), strîmbînd din nas la pagina pecare tocmai ai citit-o, cu mine, voce ridi-cat\, ochi mari, cap pe spate, aurea primasata est aetas, ai continua, poate, da, da, a[confirma eu cu glas sc\zut, pe urm\ a[modula grav: ave, Emanuel(a), morituri tesalutant, o, Emanuel(a), edax rerum, o,Emanuel(a) ultima linia rerum est, ultimasepultura, ca apoi, dup\ ce vigilen]a î]i va fiamor]it, s\ te biciui: duci bufni]e la Atena,înfumurare cu ochi [i picioare, mai va pîn\acolo, multi enim sunt vocati pauci veroelecti, multe flori-s, dar pu]ine pistil rodnicau s\ poarte, ha, Marcellus eris tu, n-ai s\ie[i nicicînd din carte, fi’nc\ doar în carteaasta, ca [i-n visul unei june, soarele rotund[i palid niciodat\ nu apune, doar aici privi-ghetoarea cînt\-n draci în liliac, în afar\,zace, biata, cu cîrligu-n gît pe lac, în acor-durile sumbre ale unui prost brotac, oac-oac-oac, oac-oac-oac, ha, ha, ha, aleluia, iartu iat\ ce-ai face, iat\ doar una dintre viziu-nile pe care le am: vîjîind ca vijelia [i caplesnetul de ploaie, ‘]i cad din gur\-odat’ cudin]ii opt cuvinte în [uvoaie: ne qid nimis,ne que semper arcum tendit, o, Apollo, optcuvinte [i-ntre ele-o interjec]ie-n tremolo,ca s\ fiu exact, [i apoi, ca [i leul în turbareî]i plimbi umbra ce se-ntinde tot mai mare,tot mai mare [i-mi arunci din col]ul gurii:sum rex rerum cir-li-lam [i de-aceea, [ide-aceea sum supra grammaticam [i te-njurcum vreau, de pild\: du-te-n pida m\-tii,Helma, sau te blestem cum îmi vine: s\-mpie-tleasc\-n tine spelma, ha, ha, ha, cu multmai frumos decît o facem aici în pagin\ne-am certa, dac\ ne-am întîlni, dar, ca s\ne întîlnim, trebuie ca eu s\ nu mor iar tu s\te na[ti”. Stilisticianul ar trece `n revist\nenum\ratele contexte `n care func]iileconativ\ [i fatic\ au prioritate. Adeptulpragmaticii ar scoate `n eviden]\ caracterulpredominant perlocu]ionar al vocii nara-

torului. Istoricul literar artrimite chiar la romanulpedagogic, exemplific`ndcu Emile al lui Rousseau.,ceea ce n-ar constituineap\rat o exagerare.

Tema „didactic\” invit\– ba chiar oblig\ – la diver-sificarea tehnicilor de cap-tare a aten]iei. Cea mai pro-ductiv\ r\m`ne, din vechi-me, povestirea. Naratorul –entitate proteic\, migratorprin ipostazele speciei, ex-periment`nd alternativ mas-culinul [i femininul, mi-m`nd, pour la cause, c`ndomniscien]a bunicului s\uclasicist, c`nd nondetermi-narea discursului contem-poran – nu o rateaz\. {i aicise `nt`mpl\ minunea: arti-ficiile constructorului detext rezoneaz\ cu nativi-tatea suculent\ a povesti-torului, rigoarea cartezian\se contope[te `n imagina]iaflamboaiant\, de sev\ sud-american\ [ipitoresc balcanic (diferen]iat de patetismullui Istrati – Alexandru e un muntean maidegrab\ coroziv dec`t melancolic –, ap\rat cade cium\ de verbozitatea liricoid\ incoerent\a lui F\nu[ Neagu), metatextualitatea nouluiroman [i fervoarea intertextual\ a postmo-dernismului nu sufoc\ suflul diegetic (doarrareori obosit), evit`nd pericolul sterilit\]ii.Dac\ nu se sperie din prima, cititorul ar camavea la ce c\sca gura, rostind la un momentdat cuv`ntul care s\-i adevereasc\ na[tereainsistent invocat\.

~l ademenesc, oferindu-i un citat sugestiv:„... în drum spre Palat – fosta biseric\Arhanghelii Mihail [i Gavril din pia]a dincentrul ora[ului, nimeni nu-[i mai aminteacu precizie cînd se desfiin]ase biserica [ic\p\tase aceast\ denumire: Palat, dup\ cumnimeni nu [tia, cu excep]ia Oraniei, carefusese femeie de serviciu acolo, cine, decînd [i de ce locuia în acea cl\dire renovat\,c\reia i se mai construise un etaj –, Herma-Orania smulse unul din numeroasele afi[elipite peste tot pe care scria cu litere uria[e:BRAILAE EST IMPERARE ORBIVNIVERSO, slogan care la scurt timp dup\lansare impusese o nou\ formul\ de salut,rezultat\ din citirea ini]ialelor cuvintelor:b-e-i-o-u, acest b-e-i-o-u (rostit [i «bei ou»)înlocuia pe bun\-ziua [i fusese acceptat detoat\ lumea, Herma-Orania f\cu din afi[ unavion [i-l arunc\ în aer, cî]iva trec\tori, dup\ce salutar\, începur\ s\ sar\ ca s\ prind\ avi-onul de hîrtie, în apropierea hotelului TraianHerma-Orania fu martor al unei scene inso-lite: o namil\ de om, ]î[nind dintr-un tufi[,ie[i în strad\ [i, dup\ ce înh\]\ o femeie,disp\ru pe dup\ hotel, scena s-a petrecut cuo rapiditate uluitoare, Herma-Orania auzisec\ de cî]iva ani, cam de dup\ primul r\zboimondial, r\pirile de oameni aveau loc curegularitate [i ele erau o mare enigm\, înciuda declara]iilor unor martori care sus]i-neau c\ r\pitorii erau ni[te fiin]e umane fio-roase, cu blan\, col]i [i gheare, Herma-Orania, ridicînd din umeri [i mul]umindu-se

s\-[i spun\ c\, iat\, cineva avea s\ lipseasc\ dela ceas a p\truns în pia]a din centru, unde g\sio îmbulzeal\ de nedescris, tot ora[ul p\rea c\venise acolo, larma era asurzitoare, iar oa-menii cuprin[i de o mare febrilitate, îmbr\-]i[\ri, rîsete, «b-e-i-o-u»-uri rostite în fel [ichip, de jur-împrejurul pie]ei se construiautribune de lemn, pia]a urma s\ devin\ un uria[amfiteatru, a doua zi avea loc grandioasaceremonie de desemnare a pre[edinteluiRepublicii Br\ila, în al c\rei program figurau:deschiderea unei expozi]ii universale a teh-nicii, desf\[urarea unor jocuri sportive [ispectacolul propriu-zis de desemnare apre[edintelui, totul fusese stabilit în am\nunt,fiecare cet\]ean primise pliante care prezen-tau etapele ceremoniei, regulamentele jocu-rilor sportive [i textul integral al piesei deteatru prin care era ales pre[edintele, pentruc\, da, pre[edintele era desemnat în urmainterpret\rii unui rol dintr-o pies\ de teatru, îndiferite locuri din pia]\ fuseser\ amenajatemici chio[curi în care comisii specializateînregistrau cererile de înscriere, ori pentrujocurile sportive, ori pentru piesa de teatru,ori, în sfîr[it, pentru expozi]ia tehnicii,Herma-Orania s-a strecurat printre oameni [ia ajuns în fa]a u[ii Palatului... ”

Roman satiric (persiflarea istoriei, umorburlesc, personaje picare[ti sau bizare –Br\ila, ombilicus mundi, alaiuri fals ritualicede la }\nd\rei la Haltabalta, inspectorul sil-vic Ma[al\u, maiorul Papaie, agronomulPap\[tiuc\, Terente Eracle Catilina, grupulOtto, Ivan [i Calistru [.a), dar [i romanmetafizic (tema timpului, a vacuit\]ii, a„zgomotului de fond”), exerci]iu de virtuo-zitate narativ\ (s\ nu uit\m c\ autorul vinedintr-o Br\il\ care a dat mintea clar\ a luiAnton Dumitriu), dar [i subtil\, mediat\ decomedia literaturii, `ntoarcere spre sine(contrabalans`nd prin vibra]ie liric\ autentic\ironia subtitlului), cartea lui Mirel Can\ [i alui {erban Alexandru are o clas\ cert\, multpeste media prozei autohtone.

Cine nu m\ crede s\ o caute, s\ o citeasc\[i s\ m\ contrazic\. Nu-i va fi u[or.

{erban Alexandru redivivusCititorul lene[, obi[nuit cu simulacrul nara]iunii istorice,va avea de suferit mai ceva dec`t domni]a din cartea luiArghezi, de[i, paradoxal, romanul i se adreseaz\ tocmai lui.

ianuarie 2002

6 Critic\Timpul

GabrielaGavril

Publicarea unui volum de croniciliterare este o ac]iune în sine riscant\.Trecerea din paginile gazetelor încele ale c\r]ii transform\ multe dinvirtu]ile textelor de întîmpinare îndefecte: renun]`nd la efemeritatea lor,comentariile de odinioar\ pot s\ par\acum naive datorit\ muta]iilor sur-venite în limbajul critic, iar inten]iapersuasiv\ s\ le confere un aer u[orvetust [i patetic. Mai mult, cititeîmpreun\, textele risipite de-a lunguldeceniilor î[i deconspir\ cu u[urin]\strategiile retorice: efectul de surpriz\pe care sconta cronicarul este anihi-lat, în bun\ m\sur\, prin repeti]ie,spontaneitatea se dizolv\ în tautolo-gie. „Traducerea“, rezumarea, cita-rea, „explicitarea“, situarea v\dit\ acomentariului în vecin\tatea textuluiliterar (pîn\ la parafraz\ [i pasti[\ dis-cret\, necesare pentru a trezi intere-sul unui public mai mult sau maipu]in cultivat, jucînd rolul unei „re-clame culturale“) sînt privite cu neîn-credere, chiar zeflemitor de „cititorulde c\r]i“. De ce? Pentru c\ acest tipde lector nu mai este strict contem-poran cu operele comentate, avînddeja percep]ia tabloului cultural deansamblu [i, mai ales, putînd verificaîndrept\]irea unor verdicte [i viabili-tatea unor produc]ii [i experimenteliterare. Gesturile maioresciene, inau-gurale, întemeietoare, de desp\r]ire aliteraturii autentice de maculaturaepocii, fermitatea judec\]ii de valoa-re, tonul inflexibil al multor inter-ven]ii sînt de prisos sau insuficientepentru cel care se raporteaz\ la ierar-hii deja constituite, la o istorie re-cent\, iar nu la un tablou neguros [inea[ezat, la promisiuni ce nu se [tiedac\ vor fi onorate sau nu. ~n vremece cronicarul literar risc\, avan-seaz\ temerar pe un teren nesigur,caut\ s\ ghiceasc\ în fiecare debutsemnele unui mare autor, s\ pre-vad\, pornind de la cîteva puncte [ischi]e, traiectoria unui scriitor,exegetul de mai tîrziu analizeaz\lini[tit opere deja conturate sauchiar încheiate, putînd verifica în cem\sur\ previziunile s-au împlinit.Cel dintîi trebuie s\ descopere, s\recunoasc\ valoarea [i s\ numeas-c\, se poate în[ela amarnic l\sîndu-se purtat de entuziasm [i încrezîn-du-se în gustul personal, cel dinurm\ beneficiaz\ din plin de con-fortul privirii retrospective.

Precum jurnalul, antologia decronici literare are un statut ambiguu[i nu cap\t\ cu adev\rat importan]\decît prin raportarea la opera major\a criticului, oferind practic o imaginea genezei sistemului s\u (dac\exist\), înregistrînd, implicit, meta-morfozele orizontului de a[teptare alpublicului. Atunci cînd tinde s\ fiesingura oper\, r\mîne inevitabil într-ozon\ minor\: un „insectar“ exercitîndpoate atrac]ia fragmentarului, a insu-ficientului creator, dar l\sînd [i insa-tisfac]ia arpegiilor neurmate vreodat\de o simfonie. Este, într-un fel, o reac-]ie similar\ celei a lui MauriceBlanchot în fa]a lui jurnalului luiAmiel: în pofida productivit\]iiafi[ate, ai sentimentul unei anumitesterilit\]i [i, peste ansamblul hetero-clit al scrierilor, po]i z\ri umbra „uneifantome de activitate intelectual\“.Dar cînd un astfel de gest recuperatoreste al unui autor care [i-a construit ooper\, a dovedit c\ are voca]ia sin-tezei, el dobînde[te semnifica]ia maiprofund\, în esen]\ pedagogic\, aunui Bildungsroman travestit, con-turînd, la modul goethean, un destinexemplar.

Lista lui Manolescu1, c\ci la acestvolum m\ gîndesc, este departe de aavea soliditatea, coeren]a unei istoriia literaturii, dar nici nu cred c\ [i-a

propus s\ treac\ drept un astfel deedificiu. De aceea, interven]ii ]îfnos-confuze precum cea din num\rul dinianuarie 2002 al revistei Cuvîntul,care î[i fac un titlu de glorie dincitarea „comentariilor bombastice“, a„efemeridelor [col\re[ti“, a judec\-]ilor prea tran[ante sau a entuzias-melor „facile“ (a[ zice, [tiind cîteceva despre presta]iile criticului, mai

curînd jucate, mimate), dar [i ple-c\ciunile pline de evlavie (care, dac\sînt citite, cu siguran]\ îi aduc unzîmbet ironic pe buze maestrului)p\c\tuiesc în egal\ m\sur\ fa]\ despiritul acestei c\r]i. Nicolae Mano-lescu nici nu „î[i semneaz\ demisia“,nici nu se pensioneaz\, „potopit denostalgii întemeietoare“ (cum, apa-rent inspirat, ne anun]\ autoarea arti-colului din Cuvîntul), nici nu-[i lus-truie[te statuia. Dac\ am trage cuochiul spre „temele“ criticului (inclu-siv cele din Cuvîntul) am observa,f\r\ prea mare dificultate, dimensi-unea confesiv\ a multora dintrepaginile sale. „Olimpianul“ Mano-lescu este (a fost, se pare, întotdeau-na) [i juc\u[ [i liric [i nostalgic [iresentimentar, de o ironie ucig\toare,[i con[tient de inegalit\]ile, de imper-fec]iunile scrisului s\u. Teatralizîndîntr-o oarecare m\sur\, pentru a-[iface sie[i suportabile m\rturisirile, re-cunoa[te ipocrit-patetic ap\saream\[tii infailibilit\]ii [i constrîngerilerolului public. Transcriu dintr-o„tem\“ din 1971: „Recunosc c\ nu sepoate crea din îndoieli, c\ ezitareatransform\ critica în nisip. Iat\, îmipun pe obraz masca pe care o porttotdeauna cînd tai [i spînzur. Cît debine ascunde ea, masca mea impasi-bil\, teama, ezit\rile, scupulele? Pots-o scot cînd nu m\ vede nimeni, cas\-mi dezmor]esc pu]in spiritul. Darpe cealalt\, haina înveninat\ aîndoielii, pe care o port mereu pededesubt, blestemat s\ ard de viu înea, cînd o voi lep\da, cînd o voilep\da?“ M\ întreb dac\ nu cumvapublicarea cronicilor nu este, maimult decît dorin]a de a impune un„canon“ literar, o confesiune a criti-cului matur, „jurnalul“ c\l\toriei saleprintre c\r]i, ]inut mai bine de treize-ci de ani. Poate unii, tînjind dup\perfec]iunea moart\ a exponatului demuzeu, vor fi fiind oripila]i de acestManolescu în „halat [i papuci“,care-[i las\ la vedere contradic]iile,inconsecven]ele. Cum n-am crezutniciodat\ în mitul infaibilit\]ii vre-unui comentator, mai fascinant decîtorice arhitectur\ f\r\ fisuri îmi pare afi drumul criticului pîn\ la maturitate,cu toate r\t\cirile sale. Citind cu„infidelitate“, m-a atras întotdeaunajocul dintre nevoia de imperso-nalizare [i „vocea“ care prinde con-sisten]\, uneori în pofida inten]iilorcriticului.

1 Nicolae Manolescu, Literaturaromân\ postbelic\. Lista lui Manolescu,Editura Aula, Bra[ov, 2001

Cre[terea [i descre[tereacronicii literare

sau

Portretul criticului la maturitate (1)

Constantin ARCU, Faima de dincolo de moarte,roman, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti,

2001, 250 pagini, pre] neprecizat

Debut`nd în pres\ în 1981, în revista ie[ean\ Opiniastuden]easc\, Constantin Arcu se dovedea un prozatorextrem de bine format înc\ de atunci. Cu toate acestea,de[i a publicat în presa cultural\ [i a luat cîteva premiiliterare, au trebuit s\ treac\ „paisprezece ani [i o re-volu]ie” pentru a debuta în volum, cu Cenu[a zilei, [ipentru a publica, un an mai tîrziu, romanul Omul [ifiara. Ei bine, în ciuda maturit\]ii debutului [i a calit\]iivolumelor anterioare, p\rerea mea este c\ de-abia cuacest nou roman Constantin Arcu „a dat lovitura”.Diferit ca formul\, mi se pare un roman la fel de bunprecum cel publicat tot anul trecut de Petru Cimpoe[u.Cred c\ Mircea A. Diaconu a descifrat excelent „secre-tul de fabrica]ie” în scurta prezentare de pe coperta apatra a c\r]ii: „Ceea ce este de remarcat e faptul c\autorul nu se transform\ în instan]\ moral\, nu judec\[i nu d\ verdicte. Nu satirizeaz\, nu persifleaz\, nici nuprive[te cu compasiune. Oglinda pe care el o poart\de-a lungul drumului este ea îns\[i cutremurat\ de unfior existen]ial, submers faptelor. Aici este, de fapt, for]aartistic\ a romanului”. Senza]ia mea este c\, dup\legiuni de poe]i, dup\ critici [i esei[ti, dinspre Moldova[i Bucovina încep s\ vin\ prozatorii.

Gloria Gabriela RADU, Constructori italieni la Tîrgovi[te, Editura Ararat, Bucure[ti, 2001,

96 pagini, pre] neprecizat

Se [tie c\ a doua jum\tate a secolului al XIX-lea afost marcat\, între altele, de o important\ imigra]ie ita-lian\, format\ îndeosebi din arhitec]i, constructori [idecoratori. Universitatea ie[ean\, de pild\, dar [i omul]ime de vile palazatto de pe aici au fost proiectate[i construite de me[teri italieni, îns\ locul de fixarepredilect pare s\ fi fost Tîrgovi[tea, unde [i ast\zi sub-zist\ nu doar construc]iile, precum Prim\ria,Prefectura sau Casa d’Italia, ci [i o (înc\) important\comunitate italian\. Ea îns\[i cu ascenden]e italiene[ti,Gloria Radu d\ seama nu doar cu fireasc\ afectivitate,ci [i cu o competen]\ conferit\ de activitatea de mu-zeograf despre „faptele talienilor”. Structurat\ în maimulte capitole, Constructori italieni la Tîrgovi[te, Casad’Italia, Italieni înregistra]i în arhiva Parohiei Romano-Catolice la începutul secolului XX [i Repere în rela]iileromâno-italiene în decursul secolelor, cartea se încheiecu un important segment iconografic ce-i poateconvinge imagistic pe cei ce nu s-ar l\sa sedu[i doarde puterea cuvintelor. Editura Ararat, a comunit\]iiarmenilor, merit\ toate felicit\rile pentru deschidereamanifestat\ fa]\ de istoria altei minorit\]i, iar autoareatoat\ gratitudinea nu doar a italienilor împ\mînteni]iaici, ci [i a noastr\, a tuturor celor interesa]i de istoriamulticromatic\ a ]\rii. (L.A.)

BURSA C|R}ILOR

Poate unii, tînjind dup\ perfec]iunea moart\ a exponatului de muzeu, vor fi fiind oripila]i de acest Manolescu în „halat [ipapuci“, care-[i las\ la vedere contradic]iile, inconsecven]ele.

7Critic\ Timpul

ianuarie 2002

Mihai DASC|LU

„M\ gr\besc s\ v\ încuno[tiin]ez c\ n-am de gînd s\ m\ plîng de critic\ sau s\intru în polemic\”, scria Mihail Bulgakovîn Scrisoarea adresat\ Guvernului So-vietic, la 28 martie 1930. M\ „gr\besc” [ieu s\ spun c\ e bine c\ acum, tocmaidup\ publicarea valoroaselor scrieri caDiavoliada, Garda alb\, Maestrul [iMargareta [i altele, apar aceste textedintre anii 1921 [i 1927, pentru c\ leputem aprecia între alte coordonate [i laalte cote. Pentru ceea ce înseamn\, îngeneral, literatur\ [i literaritate, valoareapovestirilor din Cupa vie]ii (EdituraPolirom, Ia[i, 2001) este sc\zut\, cu doarcîteva excep]ii. Putem îns\ lesnedescoperi o cale c\tre ceea ce senume[te de obicei „atelier de lucru”, maiexact c\tre exerci]iul scriitoricesc.

Volumul reune[te o serie de povestiridin cuprinsul c\rora transpare atrac]ialui M. Bulgakov c\tre contingent, c\trerealitatea unui imperiu ce st\ s\ dis-par\, tulburat de revolte, mizerie,s\r\cie [i, nu în ultimul rînd, acceptatde ridicol. Tocmai de aceea principalatr\s\tur\ a scrierilor din Cupa vie]ii esteaceea de document, iar demersulautorului nu este unul literar, cît unexerci]iu de istorie. De[i este vorbadespre Mihail Bulgakov, trebuie s\ lerecunoa[tem anumitor încerc\ri lipsade substan]\ literar\ [i influen]agazetarului care-l determin\ pe autor s\treac\ prea u[or peste aspecte ce armerita o aten]ie mai sporit\ [i s\ r\m`n\la slabe crochiuri (O existen]\pre]ioas\, Enigma casei de bani),anecdote (Mumia egiptean\, Boem\).Alteori (Ora[ul Kiev, Cît\ frunz\ [iiarb\) se ridic\ la nivelul unor descrierimarcate de sentimentul triste]ii [i aldezn\dejdii. Prima amintit\ – Ora[ulKiev – este o monografie sumbr\ aora[ului din titlu: „Pecersk exist\, darpe majoritatea str\zilor din Pecersk numai exist\ case. Se înal]\ doar ni[teruine roase, [i ici-colo z\re[ti la ferestreplas\ de sîrm\ ruginit\, încîlcit\” (p.131). A doua (Cît\ frunz\ [i iarb\) este opoveste a sf`r[itului, a agoniei: zileleglorioase ale teatrelor moscovite în carearta se f\cea [i se impunea au apus, peaceste teatre, atîrn\ acum reclameanoste [i galbene, iar aplauzele sîntînlocuite cu strig\tul magic al uneisoprane: „Dorea! Vino-ncoa’! Mitea [iIania-s la noi în loj\!”.

Toate acestea au îns\ un caracterdocumentar l\s`ndu-ne s\ sim]im unspirit al observa]iei bine dezvoltat, chiarcultivat, intui]ia detaliului. Ghicimtotu[i inten]ia autorului de a surprinderaporturile `ntre identitate [i istorie. I-amputea atribui cuvintele unui personajdin textul ce d\ titlul volumului: „{i uitec\ de-atunci tot umblu [i caut... umbluf\r\ încetare” (p. 88). {i iat\ c\, în uneledintre scrierile acestei perioade, e dreptpu]ine, a g\sit. A[a se întîmpl\ `n S\p-t\mîna de culturalizare, unde comicul,dimensiunea moralizatoare ascund unsens mai profund care, parafrazînd unpersonaj feminin românesc, ar sunacam a[a: „Omul înv\]at liber va fi [i pecel neînv\]at slug\-l va avea”. Uncomisar trimite doi subalterni camne[coli]i la Traviata, tocmai pentru a lemai lumina mintea întunecat\ de atîtacirc. Numai c\ pîn\ la urm\ omul„culturalizat” pe b\ncile arenei începe,

timid, dar începe s\-[i dea seama c\dirijorului „îi este mai comod s\ mîneorchestra” dac\ st\ cu fundul la ei, lapublic, [i se dezmetice[te ce-i [i cuAlfred [i c\ e îndr\gostit „de asta, deTraviata”, c\-i „încinge o mam\ descandal, Traviatei \leia a lui” [i c\, în

sfîr[it, „A-njurat-o de mama focului defa]\ cu toat\ lumea”. Mili]ianul tur-mentat atrage simpatia cititorului prinrudimentarul gîndirii sale, dar mai alesprin capacitatea pe care o are Bulgakovde a insufla personajelor sale o anumit\atitudine. Totul, aici, este pitoresc,comic, satiric: „M\ rog, aia, se-n]elege,d\-i cu lacrimi, g\l\gie, scandal! {iunde nu se-nboln\ve[te ea o dat\ înactul patru de oftic\” (p. 33). Finalulîns\ r\pe[te mult din farmecul [isavoarea de pîn\ aici prin dorin]a de ada o explica]ie: „Ei, [i am mers eu ce ammers la [coal\ [i ce crede]i, pîn\ la urm\au reu[it s\ m\ înve]e! Iar acum denimic nu-mi mai pas\, fiindc\ [tiucarte” (p. 35).

Bulgakov încearc\ în aceste povestirio recuperare a istoriei printr-un discursindividualizat [i personalizat; acummodalitatea scriitorului de a-[i apropiaistoria tinde spre literaritate, uzînd foartemult de culoarea local\. Este cazulpovestirilor Spa]iu locativ pe ro]i sauMoscova ro[ie. ~n aceasta din urm\,totul pare pierdut, pentru c\ pîn\ „[icerul, bag seama, e cu comuni[tii”. ~nalt\ parte – Serviciu general politico-divin – printr-un stil publicistic combinatcu vorbirea direct\, se pune problemaconvie]uirii înv\]\mîntului politic [i aInterna]ionalei cu religia cre[tin\ [icîntecele ortodoxiei. ~n Mumiaegiptean\, un pre[edinte demasc\ ofals\ mumie, chinuind-o cu întreb\ridespre trecutul ei (dac\ a fost judecat\de marea orînduire, iar dac\ nu, de ce?),despre Karl Marx [i problemele ridicatede acesta.

Discursul abuziv [i alegoric esteîntîlnit în Insula Purpurie, subintitulat\sarcastic Roman de tov. Jules Vernee.Traducere din limba francez\ în limbaespanic\ de Mihail Bulgakov. ~ntr-o

insul\ „nelocuit\, (...) populat\ de ni[tetriburi glorioase [i înrudite” (p. 224),etiopii ro[ii [i harapii albi, o insul\ caremai fusese descoperit\ de dou\ ori,domne[te Sizi-Buzi, un t\tuc nivelatorde capete [i min]i care `i aduce la unnumitor comun pe to]i supu[ii, cîndace[tia încep a se de[tepta. Povestireae impregnat\ de aluzii [i ironii politice:vulcanul din insula cu pricina re-prezint\ familia Romanovilor, iar Kiri-Kuki „marele be]iv [i trîntor” este os\geat\ ce `l ]inte[te pe Kerenski, [efulprimului guvern de dup\ ]arism.

Merit\ amintite [i ultimele dou\povestiri din acest volum: Am ucis [iMorfina, poate cele mai consistente,mai bulgakoviene dintre toate. Ambelereflect\ o întoarcere c\tre preg\tirea demedic a autorului, privind problemacon[tiin]ei practicantului acesteimeserii.

Am ucis aduce în actualitate spirituljur\mîntului lui Hipocrate, în contra-dic]ie cu atmosfera tulbure a înce-putului de secol din Rusia. De fric\ [ipoate [i dezgust, un medic `l ucide pecolonelul Le[cenka, un criminal care-iamenin]a [i lui via]a. Memoria luiIa[nin îl ajut\ în spovedania sa clar\,coerent\ [i cu înc\rc\tur\ emo]ional\crescînd\. ~n]elegem spre final c\responsabilitatea medicului se opre[teacolo unde începe ura izvorît\, oare-cum, tot dintr-o responsabilitate me-dical\: aceea de a înl\tura, printr-oopera]ie simpl\ (instrumentul estepistolul), membrul bolnav al uneisociet\]i în suferin]\.

Urm\torul caz, din Morfina, seopre[te, în forma jurnalului intim, latema complicat\ a sinuciderii. Ana-liza fin\, mascat\ sub forma însemn\-rilor curente ale lui Poleakov, urm\-re[te pas cu pas degradarea perso-najului, disperarea [i alunecarea spremoarte încet, încet, sub influen]aîn[el\toarei substan]e care mu[c\ dins\n\tatea fizic\ [i moral\ a perso-najului. Totu[i, providen]a îi ofer\ unmoment de claritate – singura [ans\ dea-[i sfîr[i demn calvarul. De dataaceasta, nara]iunea lui VladimirMihailovici [i jurnalul lui Poleakov secombin\ fericit într-o tehnic\ impe-cabil mînuit\ de Bulgakov. La toateacestea se adaug\ [i celebrul personajfeminin, din literatura rus\, fidel b\r-batului degradat, personaj capabil s\se arunce în neant al\turi de cel iubit.Mircea Eliade avea rezerve în leg\tur\cu acest tip de personaj feminin dinliteratura rus\. Poate c\ are [iBulgakov, dar el pare s\ îndr\geasc\ideea unei astfel de femei în literatur\:„Credeam c\ numai în romane exist\femei ca Anna. Dac\ m\ voi punevreodat\ pe picioare, îmi voi uni pevecie soarta cu a ei” (p. 374).

Bulgakov poate fi caracterizat princuvintele acestui tragic personaj,Poleakov, adresate lui VladimirMihailovici: „~ntotdeauna mi-ai p\rutun om cu fire iscoditoare [i amator dedocumente umane”, iar remarca luiLunacearski, potrivit c\reia putereasovietic\ nu are nevoie de artabulgakovian\, de[i ar fi fost mai bines\ nu existe, ascunde un adev\r: artabulgakovian\ a devenit ea îns\[i o for]\în m\sur\ s\ d\inuie mult mai multdecît puterea sovietic\.

Bulgakov sau despre c\utarea de sine

C\t\lin TURLIUC, Alexandru ZUB (editori), Populism, demagogie, realism politic, Funda]iaAcademic\ „A.D. Xenopol”/ Funda]ia Konrad

Adenauer, Ia[i, 2001, 188 pagini, pre] neprecizat

Volumul reune[te studiile prezentate la simpozionulomonim organizat la începutul lui noiembrie defunda]iile editoare împreun\ cu filiala ie[ean\ aAcademiei Române. Prezen]a german\ explic\, proba-bil, rapiditatea cu care volumul a fost editat [i tip\rit.Tematica este abordat\ de autori nu doar din perspec-tiv\ istoric\, ci din majoritatea perspectivelor ce ]in de[tiin]ele antropologice: politologie, sociologie, drept,antropologie politic\, imagologie etc., realizîndu-seastfel, dac\ nu o monografie complet\, cel pu]in oimagine nuan]at\ a acesteia. Autorii, români [i germanideopotriv\, merit\ toate laudele pentru calitatea studi-ilor propuse. S\-i numim, prin urmare: Al. Zub, SabineHabersack, C\t\lin Turliuc, Cristian Pîrvulescu,Valerius M. Ciuc\, Liviu Antonesei, Daniel {andru [iGeorgeta Condur, Ioana Andreea Cozianu, BogdanMo[neagu, Dmitri Keller de Almeida, Alexander Rubel[i Andi Mihalache. F\r\ a face neap\rat discrimin\rivalorice, m\rturisesc c\ am o „sl\biciune” pentru con-tribu]ia celui din urm\, Populismul hru[ciovist [inegocierea ludic\ a legitimit\]ii.

Tiberiu BR|ILEAN, Noua economie. Sfîr[itul certitu-dinilor, Cuvînt înainte de Dumitru Oprea, Postfa]\ de

Ioan Holban, Editura Institutul European, colec]iaSecolul XX, Ia[i, 2001, 326 pagini, pre] neprecizat

Tiberiu Br\ilean mi se pare unul dintre interesan]ii(înc\) tineri economi[ti români, poate [i datorit\ faptu-lui c\ are dubla experien]\ a practicianului [i profeso-rului/teoreticianului. Dup\ Monetarismul în teoria [ipolitica economic\ (1998) [i O istorie a doctrineloreconomice. De la antici la neoclasici (vol. 1, 1999), lasfîr[itul anului trecut, Domnia Sa [i-a încercat puterilecu una dintre cele mai dificile arii tematice ale gîndiriieconomice a momentului, [i anume „noua economie”.{i le-a încercat [i, a[ spune, a învins, în ciuda faptuluic\ este vorba nu doar despre un fenomen în curs dedesf\[urare, ci [i despre unul extrem de contradictoriu.Profesorul Br\ilean î[i construie[te demersul dup\ ur-m\torul proiect: Gîndirea economic\ azi, Individualismversus holism în dezvoltarea economic\, O nou\politeia, Co[marul istoriei, Sfîr[itul certitudinilor [iRit(m)urile trecerii, reu[ind, în opinia mea, s\ nel\mureasc\ asupra direc]iei în care se îndreapt\ econo-mia lumii [i gîndirea economic\ [i în ceea ce prive[te„mersul tranzi]iei la români”, dar [i în unele chestiunide detaliu, cum ar fi, de pild\, inconsecven]ele doc-trinare, [i nu doar de aceast\ natur\, ale magnatuluifilantrop George Soros. O carte util\ nu doar econo-mi[tilor, ci tuturor celor ce vor s\ afle ceva mai multedespre lumea în care tr\im. (L.A.)

BURSA C|R}ILOR

Arta bulgakovian\ a devenit ea îns\[i o for]\ în m\sur\s\ d\inuie mult mai mult decît puterea sovietic\.

ianuarie 2002

8 Critic\Timpul

Andrei Corbea

Cu o experien]\ critic\ [i publicistic\ prodi-gioas\, beneficiar al unui „capital simbolic”considerabil, ce-l situeaz\ printre liderii „isto-rici” cei mai respecta]i [i asculta]i ai „genera]iei’80”, Ion Bogdan Lefter nu ezit\ – cum a f\cut-odeja nu o dat\ – s\ abordeze frontal, dac\ nuprovocator, în noua sa carte intitulat\ Recapi-tularea modernit\]ii. Pentru o nou\ istorie a lite-raturii române, înc\ una dintre chestiunile con-troversate, surs\ a numeroase dezbateri [ipolemici, ale istoriografiei culturii [i literaturiiromâne. De[i forma]ia sa, ce include serioasestudii de anglistic\ [i americanistic\ – unul din-tre punctele de plecare, b\nuim, [i ale curio-zit\]ii pline de roade ce a dedicat-o unuifenomen de anvergura postmodernismului –, îiîndreapt\ cu prec\dere interesele c\tre ansam-blul literar contemporan, c\tre o judecat\ com-plex\, atît a „scenariului”, cît [i a „actorilor”unei literaturi „ce se face” sub ochii no[tri,acum mai mult decît oricînd în sincronie cumarile mize culturale ale „globaliz\rii”, autorulconsider\ nu mai pu]in fireasc\ aplecarea con-stant\ asupra istoriei culturii [i literaturii; n-oface nici în virtutea vreunui ritual de „vasalitate”fa]\ de vechiul ideal al erudi]iei filologice [i nicica pe un exerci]iu obligatoriu al propriilor com-peten]e metodologice, ci pentru a-[i puteadelimita prin aceast\ raportare la trecut, mailimpede, mai precis, mai ra]ional, propria per-spectiv\ asupra prezentului. Nu un proiect dinfamilia aceluia al „istoriei literaturii române dela prezent c\tre origini” i se pare, din punctuls\u de vedere, de maxim\ urgen]\, cît o între-prindere inspirat\ din vechea în]elepciune apropozi]iei „historia magistra vitae”, între-prindere util\ orient\rii conceptuale [i, în ultim\instan]\, judec\]ii de valoare asupra contempo-ranilor. Admira]ia pe care o m\rturise[te pentru„rolul major, decisiv în modelarea mentalit\]ilorculturale [i a retoricilor creative în vog\”, jucatde criticii interbelici, de la ale c\ror eforturi „dea în]elege, de a descrie [i de a formaliza teore-tic evolu]ia literaturii [i culturii din epoc\” credeautorul c\ „trebuie s\ porneasc\ o investiga]iede tipul celei de fa]\”, sugereaz\, pe lîng\ ofilia]ie – mai pu]in ideologic\ (în sensul ideilorliterare) [i mai mult de ordinul investi]iei lucra-tive pe [antierul în mi[care al produc]iei literare–, un întreg program.

Deja subtitlul lucr\rii lui Ion Bogdan Lefter,ce evoc\ dezideratul unei „noi istorii a literaturiiromâne”, situeaz\ demersul s\u în contextuldiscu]iilor ce se poart\ de mai mul]i ani asuprarevizuirii „canonului” acesteia, în sensul eli-min\rii tuturor reziduurilor extraliterare carel-au deturnat în ultimele decenii (par]ial, [iîntr-o propor]ie variabil\) în func]ie de „coman-damente” deloc inocente. Autorul, care a pledatîn mai multe rînduri pentru o asemenea„revizuire” – [i nu cu argumente din panopliaresentimentelor sau a politicii curente, cum seîntîmpl\ adesea, ci în numele unui crez „degenera]ie”, extrapolabil pîn\ la dimensiuneaunui „spirit al vremii”, totuna, dup\ dînsul, cu„perspectiva postmodern\ asupra literaturii” –,revine o dat\ `n plus asupra ei, dar f\r\ vreoadres\ special\ la „ierarhiile” consacrate înpoezie, proz\, dramaturgie sau critic\ literar\,preferînd de aceast\ dat\ s\ pun\ în discu]ieînsu[i sistemul ce inspir\ respectivele ierarhii.Cu alte cuvinte, Ion Bogdan Lefter î[i propunes\ mediteze asupra unor teme ce trimit c\trefundamentele conceptuale ale istoriografiei li-terare; c\ci a reevalua imaginea în circula]ie

asupra modernit\]ii literare române[ti, fixat\înc\ în cadrele temporale [i ideologice impri-mate ei de critica literar\ interbelic\, reprezint\o opera]ie ce nu poate decît finaliza explor\riîntr-un teritoriu mai vast, cel implicînd, înaintede orice, confruntarea cu diferitele accep]iuniale termenului de „modernitate” literar\ în ma-rile culturi europene – confruntare inimagin-abil\ în afara recursului la interpret\rile sale dec\tre filosofie, istoria social\ sau sociologie –,iar ulterior definirea „pragului de epoc\”, a„evolu]iei” sau pur [i simplu a „trecerii” de la o„epoc\” la alta, dar chiar [i a „structurilorepocale”, a[a cum sînt ele curent utilizate în dis-cursul istoricilor [i teoreticienilor literaturii.Hans Robert Jauss declara o dat\ c\ întregulproces al experien]ei estetice în istoria literaturii[i artei europene ar fi stat sub semnul unei para-digmatice ordini temporale dominate de con-tradic]ia ciclic\ dintre modernus [i antiquus,unde primatul indiscutabil al Noului, instauratprintr-un act al conversiunii (de tip paulinic), l-arfi abilitat pe acesta s\ nege Vechiul [i s\ pro-cedeze la reorînduirea radical\ a „canonului”promovat de „tradi]ia” întruchipat\ de cel dinurm\ – ordine vizavi de care, în treac\t fie spus,postmodernitatea ar constitui, dup\ acela[iJauss, cea dintîi construc]ie epocal\ ce nurevendic\, în raport cu cea care a „precedat-o”(ba chiar dimpotriv\ !), o veritabil\ [i ap\sat\linie de demarca]ie [i care, tocmai de aceea,cred al]ii, ar anun]a nici mai mult nici mai pu]indecît finalul lungii ere marcate de con[tiin]aistoric\, de istoriografie [i de periodizarea isto-riografic\. ~ntreb\rile se multiplic\, iar r\spun-surile se transform\, deseori, în divergen]e ire-conciliabile, pe m\sur\ ce în centrul aten]iei seproiecteaz\ probleme precum substan]a„unit\]ii” pe care „epoca” ar conferi-o diver-sit\]ii fenomenelor astfel grupate, pentru a lediferen]ia de cele considerate în afara ei, saurela]ia dintre constan]\ [i abatere, altfel spus apropor]iilor coexisten]ei Vechiului cu Noul, sauasimetria func]ional\ dintre haosul evenimen]ial[i con[tiin]a ordonatoare, inclusiv cea a unuicontinuum istoric în care s-ar înscrie produc]iile„spiritului” [.a.m.d. Nu este locul [i nicimomentul unui bilan] al tuturor acestor deloccomode dileme, ce-i muncesc pe teoreticieniide aiurea, dar le invoc aici pentru a semnalaînc\ un deficit ce apas\ suficient de greu, cred,asupra explor\rilor în istoria culturii [i litera-turii române la sfîr[it de mileniu, a c\roremancipare fa]\ de modelele periodiz\riitradi]ionale întîrzie [i pentru c\, din variimotive – ce ]in [i ele, fire[te, de datele istorieinoastre culturale mai vechi [i mai recente –,reflec]ia teoretic\ autohton\, ce n-ar trebui s\se limiteze la Literatur-Wissenschaft, nu le-apus decît rareori (de[i excep]iile sînt remarca-bile: Adrian Marino, Paul Cornea, AlexandruDu]u) în discu]ie. Un motiv în plus pentru asublinia utilitatea, dac\ nu chiar urgen]a, unorcercet\ri de genul celei concretizate în cartealui Ion Bogdan Lefter, cercet\ri lipsite de com-plexe, cu un curaj speculativ bine echilibrat derigoarea documentar\ a argumenta]iei, [i care,dublate de o corespunz\toare for]\ de pene-tra]ie, de dorit, în mediile academice, ar putea,la rîndul lor, „face [coal\”.

Autorul are f\r\ îndoial\ dreptate atunci cîndafirm\, între motiva]iile principale ale cercet\riisale, „imprecizia conceptual\” din care s-ar finutrit în timp travaliul de periodizare a istoriei

culturii [i literaturii române, imprecizie ce agrevat asupra unui tablou cumul`nd numeroaseincongruen]e, confuzii [i suprafe]e înc\ opace,refuzînd o interpretare limpede, temeinic\ [icredibil\. Un exemplu edificator la care recurgeeste cel al dificult\]ii de a rezolva contradic]ia,sesizat\ [i problematizat\ deja de E. Lovinescu,dintre „modernitatea” estetic\ [i „regresivitatea”ideologic\ a lui Blaga, bun\oar\, sau a altorcolaboratori ai Gîndirii; un altul implic\ filia]iauzual\ – sus]inut\ de acela[i Lovinescu în Istoriaciviliza]iei, dar [i de G. Ibr\ileanu în Spiritul cri-tic în cultura româneasc\ [i preluat\ ulterior, înciuda tuturor rezervelor, de un istoric al ideilorde talia lui Z. Ornea – dintre pa[optism (cel alDaciei literare), junimism, sem\n\torism etc. înplanul criticismului de sorginte romantic\, cecontrariaz\, pe de alt\ parte, estetismul junimist,de la care se vor revendica E. Lovinescu [i cri-ticii „maiorescieni”, deschi[i la tenta]ia moder-nist\ [i adversari de principiu ai exalt\rilorpaseiste [i na]ionaliste ale Sem\n\torului [iurma[ilor acestuia. Dar demonstra]ia luxuriant\a mai sus amintitei afirma]ii, demonstra]ie ce-[ialege drept obiect conceptul-„cheie” de „mo-dernism”, sofisticatul dispozitiv analitic [ihermeneutic pus în mi[care, în sondaje dife-ren]iate pe secven]e diacronice [i studii sincro-nice „de caz” (Arghezi, Bacovia, avangarda),pentru a reconstitui, o dat\ cu toate accep]iunileacordate termenului de critica româneasc\interbelic\, întregul spectru al ambiguit\]ilor [ioscila]iilor sale semantice – pe care autorul lepune pe seama faptului, paradoxal, c\ promo-torilor acestuia, membri ai unei „grup\ri criticeomogene (...) cu voca]ia modernit\]ii, cu intui]iimoderne [i gust estetic modern”, le-ar fi lipsit„con[tiin]a limpede a modernit\]ii propov\duitede ei” -, are, de fapt, o dubl\ finalitate: aceea dea „pune în mai bun\ valoare întreaga filozofie aunui mare constructor de sistem de interpretarecum a fost Lovinescu [i, prin extensie, a ansam-blului criticii moderniste din epoc\”, inclusiv„punctele lor slabe, «miopiile», limitele deîn]elegere”, dar [i de a ilustra „perspectiva post-modernit\]ii autohtone” cu toate avantajeleexegetice pe care Ion Bogdan Lefter i le atribuie,perspectiv\ care, prin „istoricizarea” conceptu-lui de modernism, ar conferi constela]iei luisemantice cuprinderea [i plenitudinea în m\-sur\ s\ poat\ defini, „prin sensurile de raportareevolutiv\”, o perioad\ cultural\, un curent lite-rar [i artistic, o form\ de civiliza]ie. Drept con-secin]\ imediat\ pentru istoriografia literar\româneasc\ ar rezulta de aici „demontarea” aceea ce criticul nume[te „falsa opozi]ie dintremodernism [i tradi]ionalism”, modele culturaleactive prin ideologii, programe [i „teme” lite-rare, urmat\, „pe dimensiunea mai u[or forma-lizabil\ a limbajelor literare, ]inînd de istoriaintern\ a literaturii, mai «autonom\» decît ceasocio-cultural\”, de reconstruirea „matricii stilis-tico-retorice” a modernit\]ii ca tipologie cultu-ral\ [i literar\ „de maxim\ generalitate”, în care[i-ar g\si locul multitudinea manifest\rilor saleparticulare, de la simbolism [i avangarde pîn\ laortodoxism [i „criterionism”. ~n fine, aceste con-cluzii ar permite trasarea unei „noi secven-]ialit\]i a istoriei literaturii române”, care,înl\turînd suprapunerile artificiale dintre „bor-nele” politice [i cele culturale (precum „celedou\ r\zboaie mondiale”), ar restaura „cronolo-gia intern\ a literaturii” române [i ar propune,ca mari „structuri de periodizare” ale acesteia,

[irul pa[optism - junimism - modernism - pro-letcultism - neo-modernism - postmodernism.

Cartea lui Ion Bogdan Lefter, treapt\ c\tre oproiectat\ „istorie postmodern\ a literaturiiromâne”, are, cu sau f\r\ revendicarea sa de lapostmodernism (vezi prezumatul post-istorismal acestuia!), toate calit\]ile unei foarte serioaseanchete de istorie a ideilor, cu o b\taie chiarfoarte lung\, ce o întrez\rim, în ceea ce neprive[te, pe teritoriul reprezent\rilor (a[adar alpsihologiei) sociale - de genul celei întreprinsecîndva de întemeietorul disciplinei, SergeMoscovici, despre „imaginile” freudismului înFran]a anilor ’50, f\r\ anvergura ei, dar contîndpe o tehnic\ apropiat\ [i cu rezultate simpto-matice pentru profilul [i pulsul societ\]ii româneinterbelice. Autorul face parte din categoriaacelor spirite clare, cu voca]ia sistematiz\rii, [i,într-un sens superior, a simplific\rii (cum o prac-tic\, pentru a da înc\ un exemplu francez,Tzvetan Todorov); în c\utarea „adev\rului sim-plu, simplissim”, efort de a „lumina” toateclarobscururile întortocheatului labirint alreprezent\rilor „modernit\]ii” [i de a elabora,pe baza lor, categorii închegate [i, în logica lorinterioar\, coerente, autorul se str\duie[te, înfolosul propriilor teze, s\ disocieze chiar [iacolo unde, prin natura lor, lucrurile sînt maipu]in „de o parte sau de alta” decît [i le-ar dorira]iunea noastr\. Pentru a-[i sus]ine punctul devedere cu privire la caracterul distorsionant alpolarit\]ii conceptuale „modernism – tradi]io-nalism”, Ion Bogdan Lefter ajunge, de exemplu([i în ciuda tuturor preciz\rilor relativizante), s\resuscite vechea polaritate „form\ –con]inut”,care, prin criteriile ce le-ar propune, ar inspi-ra-o, dup\ dînsul, pe cea dintîi – [i autorul oface pîn\ într-acolo încît, involuntar, fiind antre-nat în logica respectivei opozi]ii, pare c\ negli-jeaz\ miza pe care propria investiga]ie oimplic\ pentru o viitoare istorie a mentalit\]ilor[i reprezent\rilor sociale, determinante pentrucultura româneasc\ a primei jum\t\]i a secolu-lui XX. Cîndva, în faimoasa dezbatere asupra„adev\rului” estetic, Theodor W. Adorno vedeaîn modernismul radical al unor Schönberg sauValéry ilustra]ia eclatant\ a faptului c\ opera deart\ veritabil\, obiect al unei experien]e a liber-t\]ii subiectului creator, încorporeaz\ prin chiarsfidarea normei estetice în vigoare („zweiteEntfremdung der entfremdeten Welt” - „o adoua alienare a lumii alienate”, altfel spus o„nega]ie a nega]iei”, „Verfremdung”, echivalîndcu instaurarea „straniet\]ii”) o proiec]ie nondis-cursiv\ [i nonmimetic\, cantonat\ exclusiv pedomeniul autonom al artei, a Noului social,„apari]ie fulger\toare” a unei „lumi” ce se pre-figureaz\, atît de simplu [i atît de complicat, înexerci]iul unui poesis-poiesis. Acea „relectur\ aîntregii literaturi a epocii pentru identificareaconstantelor de structur\ ale textelor”, pe careIon Bogdan Lefter [i-o propune pentru o etap\ulterioar\ acestei lucr\ri, ar putea fi îndreptat\în chiar direc]ia unei asemenea explor\ri a„cifrului” utopic al textelor moderne române[ti,„cifru” din care ar rezulta, în ultim\ instan]\,însu[i criteriul modernit\]ii lor.

Cartea de fa]\ probeaz\, dac\ mai eranevoie, maturitatea deplin\ a unui critic literar [iîn acela[i timp a unui profesor de literatur\.Densitate teoretic\ [i mobilitate interpretativ\,subtilitate disociativ\ [i cuprindere sintetic\ secompleteaz\ într-un discurs alert, în coordo-natele unui eseism de cea mai bun\ calitate,inteligent [i lucid, alergic la „misticisme” [i dog-matisme, înzestrat cu o cert\ aspira]ie stilistic\,aceasta tradus\ în „dic]iunea” admirabil\ a„dizerta]iei” perfect articulate în întreb\rile pecare [i le pune [i r\spunsurile (conving\toare)pe care le d\.

* Ion Bogdan Lefter, Recapitularea moder-nit\]ii. Pentru o nou\ istorie a literaturii române,Ed. Paralela 45, 223 pp.

Spre o istorie literar\ (realmente) alternativ\*

Nu este locul [i nici momentul unui bilan] al tuturor acestor deloc comodedileme, ce-i muncesc pe teoreticienii de aiurea, dar le invoc aici pentru asemnala înc\ un deficit ce apas\ suficient de greu, cred, asupra explor\rilorîn istoria culturii [i literaturii române la sfîr[it de mileniu, a c\roremancipare fa]\ de modelele periodiz\rii tradi]ionale întîrzie [i pentru c\,din varii motive – ce ]in [i ele, fire[te, de datele istoriei noastre culturale maivechi [i mai recente –, reflec]ia teoretic\ autohton\, ce n-ar trebui s\ selimiteze la Literatur-Wissenschaft, nu le-a pus decît rareori (de[i excep]iilesînt remarcabile: Adrian Marino, Paul Cornea, Alexandru Du]u) în discu]ie.

9Critic\ Timpul

FlorinL\z\rescu

Oric`t de mult ai `ncerca s\ schimbiunghiurile, postura jurnalistului-scriitor(sau a scriitorului-jurnalist) pare unaingrat\. Nu de pu]ine ori, cel care [i-oasum\ este v\zut ca un soi destru]oc\mil\, un hibrid incapabil decrea]ie autentic\. Sau, `n cel mai bun caz,se spune despre el c\, pentru un scriitor, eun bun jurnalist [i invers. Jurnalistul sesimte condamnat la un succes pe care [il-ar dori s\-l aib\ ca scriitor, scriitorulviseaz\ aib\ acela[i impact ca [i jurnalis-tul. S`nt `ns\ situa]ii fericite c`nd, spre sur-prinderea tuturor, stru]oc\mila reu[e[techiar [i s\ zboare cu gra]ie.

Director literar al unuia dintre cele maivechi s\pt\m`nale americane, LeonWieseltier (n. 1952, Brooklyn) a creat `njurul s\u un adev\rat mit: jurnalist contro-versat, capricios, provocator, dar [i analistlucid [i un eseist rafinat, cu preocup\ridintre cele mai variate, de la politic\, lafilosofie [i literatur\. ~n 1997, la EdituraPolirom i-a fost tradus\ una dintre celemai cunoscute c\r]i ale sale, ~mpotrivaidentit\]ii (Against Identity, New York,1966). Am citit-o [i, sincer vorbind, m-adezam\git. Las la o parte faptul c\ prefa]alui Mircea Mih\ie[ avea cam acela[inum\r de semne ca [i volumul luiWieseltier. Con]inutul `n sine era sub va-

loarea prefe]ei semnate de MirceaMih\ie[. N-am g\sit nimic din l\udataverv\ a jurnalistului. Nimic din m\iestriaunui scriitor rasat.

Obi[nuit cu aforismele de trei r`nduridin ~mpotriva identit\]ii, primul [oc pe carel-am avut atunci c`nd am luat Kaddish-ul `nm`n\ au fost cele 450 de pagini, `n formatmare. Pagini `n lectura c\rora te scufunzi,cu respira]ia t\iat\, pentru a descoperitoate nuan]ele suferin]ei unui om ce-[ipierde tat\l: „La 24 martie 1996, adic\ `nziua de 5 a lunii Nisan a anului 5756, mi-amurit tat\l. ~n anul care a urmat, am rostitrug\ciunea cunoscut\ sub numele de kad-dishul jelitorului; am spus-o de trei ori pezi, la slujba de diminea]\, de dup\-amiaz\[i de sear\, `ntr-o sinagog\ din Washington[i, c`nd am fost plecat de acas\, `n alte si-nagogi. Era datoria mea s\ o fac; motivelese vor limpezi pe parcursul acestei c\r]i”.

„Intriga” jurnalului pare simpl\: dup\moartea tat\lui, fiul are datoria de a-[ionora tat\l printr-o rug\ciune menit\ s\lini[teasc\ sufletul celui decedat. Re-zolvarea acesteia e tulbur\toare: LeonWieseltier, evreul newyorkez absolut lai-cizat, `[i redescoper\ `ntreaga tradi]ie aoriginii sale, se „converte[te” la propriacredin]\ pierdut\. Ceea ce d\ valoare c\r]iinu e stilul – cu toate c\, de data asta, amputut `n]elege de ce Wieseltier e consideratun veritabil stilist –, ci valoarea ei uman\.~n fa]a mor]ii, stilul ̀ [i pierde relevan]a, eru-ditul e nevoit s\ se reduc\ la `ntreb\ri naive(ce e kaddishul? ce e via]a? de ce jelimdac\ [tim c\ vom muri cu to]ii? la ce bunfilosofia, dac\ exist\ durere? ce se `nt`mpl\cu mine?), dar esen]iale. Aproape c\ nuconteaz\ frumuse]ea r\spunsului, ci c`tadev\r exist\ `n el, ce consolare `]i ofer\acesta. Iar Wieseltier g\se[te r\spunsuri, `negal\ m\sur\, frumoase [i adev\rate.

Consolarea se na[te din ceea ceWieseltier [tia s\ fac\ cel mai bine: dinstudiu („Nu, [tiu ce s\ fac. Nu, [tiu ce s\

fac. Voi deschide o carte”). Reconstruc]iasufleteasc\ `ncepe de la a vedea ce aug`ndit al]i oameni afla]i `n aceea[i situa]ie.Avantajul de a hoin\ri `n tradi]ie este c\po]i `ncepe de la orice [i de oriunde. Te la[icondus de instinct, n-ai nevoie de hart\.Mult mai important este unde ajungi. LeonWieseltier porne[te de la „v`narea”oric\rui text legat de tradi]ia doliului evre-iesc – `n biblioteci, `n libr\rii –, pentru a seputea autodefini `n interiorul acesteia.Meritul s\u ([i, implicit, al c\r]ii) este c\ nuse rezum\ la `mbl`nzirea unei furii livre[ti.El reu[e[te dep\[irea intelectualit\]ii,nuan]`nd toate fa]etele durerii prin caretrece. Suferin]a se desprinde de cuvinte,c\p\t`nd o concrete]e `nsp\im`nt\toare:„«Sl\vit [i sfin]it...». Sunete, nu cuvinte.Cuvintele care nu erau nimic altceva dec`tsunete. Cuvintele s-au rostogolit `n groap\[i s-au sf\r`mat de sicriul tat\lui meu. Amurm\rit cuvintele risipindu-se pe suprafa]ade lemn ca bulg\rii de noroi care c\deaupeste el. Le-am v\zut acolo – cuvinte dez-membr`ndu-se. Le-am v\zut literele [iumbrele literelor. ~n cele din urm\ audisp\rut `n p\m`nt. Au fost `ngropate`mpreun\ cu el”. Supus\ interioriz\rii,realitatea `nsã[i cap\t\ sensuri neb\nuite:„Cioara de la fereastr\ nu se opre[te dinconcr\nit. Ce s-a `nt`mplat? A, da. Eaproape ora [apte. Trebuie s\ m\ duc `nGeorgetown. Am fost chemat la rug\ciunede o cioar\!”.

Au existat voci care ironizau „ve[nica”promisiune a lui Wieseltier de a-[i scriemarea carte. ~ntr-un an de zile, directorulliterar de la The New Republic a reu[it s\surprind\ [i pe cei mai acizi critici. O`ntrebare, aproape retoric\, se na[te dup\ce termini de citit cartea: cum de esteposibil\, `n at`t de pu]in timp, o schimbareat`t de importantã `n g`ndirea unui om, `nmodul s\u de a fi? Exist\ lucruri pe care,vorba autorului, numai „intimitatea cumoarte” ]i le poate dezv\lui.

Intimitatea mor]ii

ianuarie 2002

Noemi Bomher

Traducerea unei c\r]i române[ti [i circu-la]ia ei într-un alt spa]iu cultural s`nt unmesaj, un stimulent pentru inteligentziaacelei ]\ri [i o confirmare a literaturii noas-tre. Iar atunci cînd t\lm\cirea este exclusivrodul interesului speciali[tilor str\ini, nuputem s\ nu ne bucur\m de existen]aacestor „insule“ de românitate pestehotare. Poate c\ termenul mai potrivit ar fifost „insuli]e“, dar exagerarea m\rturise[teentuziasmul trezit de un eveniment edito-rial petrecut în 2001: publicarea în limbaslovac\ a volumului lui Andrei Ple[u,Minima Moralia. Ap\rut\ în condi]iigrafice excelente la Editura Kalligram dinBratislava (specializat\ în studii europenedespre metafore cosmopolite referitoare lalibertate [i la globalizare), traducereadoamnei Jana Páleniková1 reu[e[te cu ele-gan]\ s\ rezolve dificult\]ile ivite în proce-sul transpunerii unui text filozofic în alt\limb\. Acest fapt este cu atît mai merituos,cu cît [tim c\ maestrul de la P\ltini[ [i dis-cipolii s\i au propus o filosofie întru limbaromân\, întemeiat\ pe trezirea sensurilorlatente ale vocabulelor. De aceea, oricet\lm\cire a operelor lor presupune explo-rarea atent\ a disponibilit\]ilor expresiveale limbii de origine [i ale limbii ]int\ [iîncercarea de a transplanta, într-o alt\ arie

lingvistic\, într-o alt\ civiliza]ie, o gîndireprofund creatoare.

Jurnalul de la P\ltini[ (tradus recent înenglez\, cu o prezentare de Sorin Antohi) [iMinima moralia (tradus\ în 1990 înfrancez\, în 1992, în german\ [i în 1995 însuedez\) par ast\zi u[or marginalizate.Cititorul tîn\r, român [i slovac deopotriv\, etot mai pu]in atras de un festin intelectual –platonician [i o experien]\ paideic\ precumcea a grupului din jurul lui ConstantinNoica, cedînd presiunilor economiculuisau „divertismentului“, în sens pascalian. {itotu[i, în Slovacia, se poate observa op\strare (chiar revigorare) a interesului pen-tru filosofie, pentru sinteza aparent para-doxal\ între gîndirea de tip grec [i cea amodernit\]ii târzii. Dovad\ apari]ia unorreviste precum Dilema condus\ de MilanResutik [i adev\ratele c\l\torii ini]iatice pecare le propun publicului. Nu exist\ vreoleg\tur\ direct\ între Dilema slovac\ [i ceade la Bucure[ti, dar putem sesiza epifaniileculturale asem\n\toare.

Dup\ succesul de cas\ al Nop]ii deSânziene (Mircea Eliade, Svätojánska noc,610 pagini, Editura Dilema, 2000),t\lm\cirea eseului lui Andrei Ple[u îiprilejuie[te Janei Páleniková un adev\ratexerci]iu de for]\: postfa]a avertizeaz\cititorul asupra enormelor dificult\]i aletraducerii, derivînd din înscrierea într-unamplu intertext (Platon, Aristotel, DanielDefoe [i Shakespeare [.a). Autoarea tra-ducerii [i-a propus s\ p\streze o maxim\apropiere de semnifica]ia filosofic\, intro-

ducînd, atunci cînd a fost cazul [i noteexplicative despre situa]iile [i numele pro-prii necunoscute lectorului slovac. Deasemenea, raportîndu-se la autori români(prezenta]i succint publicului), JanaPáleniková îl integreaz\ pe Andrei Ple[uîn peisajul culturii noastre na]ionale,oferindu-i cititorului slovac un fundal cares\-i sus]in\ [i s\-i orienteze lectura.Dincolo de necesara desp\r]ire a ucenicu-lui de maestru, observat\ [i de GabrielLiiceanu în Jurnalul de la P\ltini[, acestapoate distinge treptele articul\rii unei cul-turi disidente la opera lui Platon, Aristotel,la dramele shakesperiene. F\r\ a-i [tirbicaracterul creator, t\lm\cirea aduce eseullui Andrei Ple[u în cultura slovac\,promi]îndu-i noi drumuri livre[ti [i întîlniricu un public „infidel“ [i creator.2

1 Profesor la catedra de limb\ [i literaturaromân\ de la Universitatea „Comenius” dinBratislava (unde exist\, în cadrul Facult\]ii deFilozofie, Catedra de Romanistic\, o sec]ie delimba român\, care preg\te[te profesori [i tra-duc\tori [i translatori), cu un doctorat despreCamil Petrescu, Jana Páleniková încearc\ s\îmbine activitatea de dasc\l cu aceea de au-tentic iubitor al culturii române: pe traduceriledin scriitori români clasici [i contemporani,desf\[oar\ o intens\ activitate mai larg cultu-ral\ (de pild\, a contribuit la punerea în scen\a pieselor lui Caragiale – Mála Scéna,Bratislava, Stratený List, stagiunea 1997-1998).Prezent\rile f\cute autorilor, la obiect, cuinforma]ia la zi, contribuie la fixarea imaginiioperelor în timp [i spa]iu.

2 Situa]ia nu este cu des\vîr[ire nou\: nu-vele [i romane scrise de Gib I. Mih\escu s-autradus aproape simultan cu publicarea lor în

român\. Citind literatur\ slovac\, descoperi cuuimire c\ poetul de la începutul secolului [itraduc\torul eminescian Ivan Krasko nuporne[te în versurile sale doar de la mentalulslovac, ci [i de la romantismul românesc.Sentimental, abia dup\ ce a trecut o vreme decând am plecat din Slovacia (am fost lector laUniversitatea „Comenius“ din Bratislava), amrealizat ce importan]\ are pentru un c\l\tor,bucuria de a revedea, în libr\rii, traduceri dinromân\, cît de „acas\“ te sim]i r\sfoindu-le.

Minima Moralia în Slovacia

ianuarie 2002

10 Proz\Timpul

Ion C|M+RZAN

~ntr-o sear\ la Tu[can, Livius s-a apucats\ povesteasc\ cum a f\cut el din tubulde [pri]uit via o arm\ de v`nat fazani [ipot`rnichi. To]i s-au uitat cam chior`[ lael, unii au tu[it pe sub must\]i. Lui Liviusnici c\-i p\sa, o ]inea pe-a lui.

– Auzi, s\ m\ ia uica Lae, [i se l\sa cum`na pe um\rul lui mo[ Lae care, cucicul de ]igar\ în col]ul gurii, puf\iadomol, i-am adaptat la [pri]uitoare unhol[urub [i i-o crescut presiunea apei.Acu’, dac\ d\deai la pomp\, cre[tea pre-siunea în\untru, c\ b\gasem [i c`ta uleide boabe de v`sc, [i c`nd deschideam[urubul [pri]uia de credeai c\ spargepere]ii, a[a presiune avea.

Mo[ul Lae se uita, nu pricepea cumvine treaba, dar se f\cea c\ în]elege, maimult a[a… ca s\-i treac\ vremea. |ilal]iz`mbeau [i-[i d\deau coate.

– {i cum zic, îl iau pe Teren]ius, penepotul \l mai mare, \la de lucra lascul\rie, îl [ti]i, [i, într-o noapte, hai pe]arin\ la v`n\toare. Eu mergeam culanterna înainte [i cu ma]u’ în m`n\ – pre-lungisem ma]u’ de cauciuc, îl f\cusem devreo zece metri. ~n spate mergeaTeren]ius, care pompa s\ fac\ presiune.C`nd eu îi d\deam semnal, Teren]iusd\dea drumul la [urub, iar eu cu ma]u’ [icu lanterna urm\ream pas\rea. C`nd oizbea [pri]ul de ap\, pe loc o ame]ea, daro [i uda toat\, pe loc, de o prindeai ca peo g`sc\ ame]it\ de dude. Am prins înseara aia vreo treizeci de fazani [i nici numai [tiu c`te pot`rnichi! Vezi, \sta-i avan-tajul: c\-i prinzi de vii [i c`nd se usuc\s`nt nev\t\ma]i.

Dup\ ce Livius a terminat, \ia au în-ceput s\ r`d\. S-a l\sat o perioad\ lini[te.Au mai ciocnit un pahar. Livius se uita cuni[te ochi rug\tori la mo[ Lae, de g`ndeaic\ în el e singura lui speran]\ de în]ele-gere. Mo[ Lae [i-a [ters must\]ile, [i-a r\-sucit o ]igar\ [i, dup\ ce [i-a aprins-o, s-auitat la Livius [i din nimic i-a zis:

– M\, Livius, am [i eu o rug\minte! {iaici a f\cut o pauz\ lung\. |ilal]i s-auoprit din [u[oteal\. Lui Livius i-a tres\ritinima de bucurie [i mo[u Lae, calm, acontinuat: M\, Livius, am [i eu o rug\-minte, c`nd î]i fat\ ]ie mintea s\-mi dai [imie un pui, s\ prind [i eu pr\sil\!

Au pufnit cu to]ii în r`s. Numa’ mo[uLae nu r`dea. Livius a stat ce a stat, \ia sepr\p\deau de r`s, [i, brusc, s-a ridicat [i aplecat din birt. A doua zi, pe sear\, c`ndmo[u Lae cu Vasilic\ a lui Cotoi au ap\rutîn birt, Livius era deja la mas\. Cum auintrat în birt, Livius le-a [i f\cut semn cum`na c\-i invit\ la masa lui. |[tia s-aua[ezat. Livius a comandat ]uic\ [i au vor-bit de una, de alta, ca [i cum nimic nus-ar fi înt`mplat cu o sear\ înainte.

Dup\ un timp, numa’ ce observ\ mo[uLae sub mas\ o colivie [i în ea dou\mierle, care fleond\reau pe fundul delemn al coliviei. Nu zicea nimica mo[u

Lae, mai bea c`te un de], se ame]esc [ia[a, din senin, Livius le spune:

– M\, s\ [ti]i c\ am adus aparatul, s\v\ fac demonstra]ia. Uite, mai încolo,c`nd închide Tu[can, aici, în birt, v\ faceu demonstra]ia, c\ aparatul l-am b\gatsub tejghea.

Atunci s-au uitat cu to]ii sub mas\ [i auv\zut mierlele care se zgribuliser\. P\trua lui Tompo[ a scos colivia de sub mas\[i a început s\ fluiere ca mierla. Mierlelese zb\teau s\racele, de ziceai c\ rups`rma, nu alta. Au mai comandat o litr\.Au mai b\ut. Spre sear\, c`nd lumea aînceput s\ plece, Livius s-a ridicat [i aplecat s\ preg\teasc\ aparatul. Vasilic\ alui Cotoi a vrut s\ plece, dar mo[u Lae,nimic, l-a rugat s\ r\m`n\ [i el. P`n\ laurm\, a închis Tu[can birtul. Livius a scosaparatul, a dat c`teva pompe bune s\ fac\presiune. Dup\ ce a fost gata, a scosprima mierl\ [i i-a dat drumul prin birt.Pas\rea a început s\ zboare, s-a izbit degeamuri, de pere]i. Livius a dat drumul la[pri] [i, cu jetul de ap\, dup\ ea. Laînceput n-a nimerit-o [i i-a stropit to]ipere]ii lui Tu[can, care a început s\str`mbe din nas. Dar, la un moment dat,mierla s-a l\sat sus pe candelabru [iLivius, cu jetul de ap\ – din plin. Deizbitur\ a c\zut, [i atunci Livius a con-centrat jetul de ap\ pe ea, p`n\ a udat-ociuculete. Dup\ care a oprit [urubul [i,triumf\tor, a prins mierla ame]it\ [i, ud\,a b\gat-o între geamuri. A dat drumul [i\leilalte. Pe asta a nimerit-o imediat. Aluat-o [i pe asta [i a b\gat-o în geam.|lora care priveau nu le venea s\ cread\.Livius s-a a[ezat la mas\, [i-a aprins o]igar\. |[tilal]i, buluc, la aparat, l-ausucit, l-au înv`rtit, dup\ care s-au a[ezat[i ei la mas\. Livius z`mbea triumf\tor. Aumai comandat c`]iva litri [i s-au pus peb\ut. Au b\ut ce au b\ut [i, mai spremiezul nop]ii, Vasilic\ a lui Cotoi, carenu mai avea pace, tot la aparat se uita,s-a dat mai pe l`ng\ Livius. Din una, dinalta, mai de departe, l-a luat pe Livius: ces\-i dea pe aparat. Livius nici n-a vrut s\aud\. Vasilic\ o ]inea pe a lui, c\-i d\

cutare sau cutare, Livius nimic. {i atuncia intervenit mo[u Lae:

– M\, Livius, dac\ tu po]i s\ faci, î]ifaci altul, d\-i-l lui Vasilic\.

Livius a stat ce a stat pe g`nduri. Mo[uLae avea dreptate. S-a g`ndit Livius ce s-ag`ndit, a frecat între palme ]oiul de ]uic\[i a zis:

– M\, Vasilic\, dac\ îmi dai golum-b\ria aia a ta pe par cu golumbi cu tot,batem palma.

Pe Vasilic\ parc\ l-a lovit cineva cuparul. S\-i fi cerut orice, numa’ golum-b\ria nu. Aia era boala lui. {i-o vopsise întoate culorile, îi pusese [i roza v`nturilor[i o în\l]ase pe par at`t de sus, de sevedea de la o po[t\ în tot satul. Aia eram`ndria lui. Vasilic\ nici n-a vrut s\ aud\;atunci, tot mo[u Lae a intervenit:

– M\, Vasilic\, ce, parc\ tu nu po]is\-]i faci alta?

– Pot, pot, nu zic nu, dar ce o s\ spun\Olga?! (Olga era muierea lui.) C\ [i ei îiplace [i dup\ aia o s\ pl`ng\ [i \la micu.S\ m\ g`ndesc. P`n\ m`ine.

– Nu, a zis Livius, dac\ vrei acum, ime-diat, facem tîrgul; dac\ nu, s\ fii s\n\tos.

Vasilic\ se sim]ea încol]it. S-a ridicat,s-a dus la aparat, l-a luat, l-a mai r\sucito dat\. S-a întors la mas\.

– Bun, batem palma. Au mai b\ut olitr\ [i au plecat noaptea la Vasilic\acas\, s\ ia golumb\ria. Pe drum, l-ausculat [i pe Cionaie, ]iganul cu cocia, s\poat\ Livius s\-[i duc\ golumb\ria.

Ei, [i a doua zi pe sear\, c`nd cu to]ii auap\rut la birt, u[a era închis\ cu un lac\tmare, iar pe h`rtia care era lipit\ se puteaciti: „Am plecat la Timi[oara dup\ marf\“.Au mai stat ei ce au mai stat în fa]a birtu-lui, au fumat c`te o ]igar\ [i-au împr\[tiatpe la casele lor. Livius a plecat singur.C`nd a dat col]ul, a z\rit pe geam mierlelecare se zb\teau de mama focului. S-aoprit Livius, le-a privit [i, a[a, din senin, aînceput s\ r`d\. Dup\ care s-a dep\rtat cupa[i rari. ~n geam, mierlele s-au zgribulit[i, de frig, ochii parc\ li s-au mic[orat.

Dup\ trei zile am trecut [i eu,înt`mpl\tor, pe acolo [i am v\zut în geammierlele moarte. Tu[canu, care plecasedup\ marf\, nu s-a mai întors aproape olun\ de zile. Dup\ o lun\ s-a întors, l-auv\zut unii care mi-au povestit [i mie, [icic\ era într-o ureche. Au venit ai lui, aulichidat birtul, iar pe bietul Tu[canu l-audus la un sanatoriu, la Jimbolia.

Mult\ vreme dup\ asta nimeni nu amai pomenit nimic în Boc[a. Birtul l-aluat altul [i oamenii au început s\ vin\din nou serile. Noul birta[ era un paur depe sate, gras [i rumen, cic\ avea cazande fiert ]uic\ la Verme[, f\cea o ]uic\ gal-ben\ ca mierea. Din c`nd în c`nd oameniiîncercau s\-l descoas\ pe birta[ de ce i s-a înt`mplat lui Tu[canu, dar \la schimbaiute vorba. {i a[a, vezi, într-o sear\, labirt, mi-a fost dar [i mie s\ aud povestealui Tu[canu. Dup\ ce b\user\m c`teva sti-cle bune de ]uic\, tot Livius a lui }`cus-a apucat s\ ne povesteasc\:

– M\, zice, acu’ vreo dou\ s\pt\m`ni,într-o s`mb\t\, m\ duc cu P\tru a luiPuchi la ra]e, undeva l`ng\ Jimbolia.St\m toat\ noaptea la p`nd\, sprediminea]\ pu[c\m bine [i cu rucsacelepline ne ducem la gar\. Aveam tren abiadup\-amiaz\. St\m noi, ne plimb\m pringar\. Eu aveam la mine ni[te r\chie. Amb\ut ce am b\ut. P\tru s-a cam îmb\tat.Pe aproape era sanatoriul de bolnavimintali. Iaca, numa’ c\-mi vine un g`nd,[i zic: M\ Petre, eu m\ duc s\-l v\d peVili, pe Tu[canu.

P\tru începe s\ r`d\. Zice:– Du-te, dac\ tot n-ai ce face.– Hai [i tu, zic.– Eu, dracu s\ m\ ia, c\ alt\ treab\

n-am. Or, poate tu nu [tii c\ Vili e v\rbun cu Pahomie \la de la scopit uicaSandi, c\ l-o prins cu mama Dida? Ce,vrei s\ merg cu tine, s\-i fac numa’ r\u?Tu nu [tii c\ noi s`ntem certa]i?

– Bun, zic, m\ duc eu.P\tru începe s\ r`d\. ~l las în plata

Domnului [i m\ duc. M\ rog, dup\ cem-or descusut \ia c\ cine s`nt, c\ cevreau, a trebuit s\ le ar\t buletinul c\ s`ntdin Boc[a [i, iaca, mi-l aduc pe Vili. Era,s\racu’, alb la p\r [i slab de-]i era maimare mila. Se a[az\ pe banc\ l`ng\ mine.Se uita cu ni[te ochi, de parc\ atunci m\v\zuse pentru prima oar\ în via]a lui. Zic:

– Vili, eu mi-s Livius.Vili, nimic. Zic:– Vili, nu [tii, Livius v`n\torul, pac, pac

– încep eu s\ fac ca pu[ca. Vili, nimic.~mi scot o ]igar\, mi-o aprind [i îi dau [ilui Vili una. Fum\m. St\tea Vili [i se uitala mine [i nu m\ recuno[tea. M\ apucasemila. ~mi zic în g`nd: Eu trebuie s\-i po-vestesc ceva ce ni s-o înt`mplat nou\, îm-preun\, numai a[a o s\-[i aduc\ aminte.{i încep s\-i spun povestea cu mierleledin birt [i cu [pri]ul de vie. Vili nici nutresare, se uit\ cu ochii pierdu]i. Obo-sisem de povestit. Tac eu, tace [i Vili. M\g`ndeam s\ m\ duc, s\-l las în plataDomnului. {i numa’ ce-l aud pe Vili c\,din senin, m\ întreab\:

– M\, Livius, [i cu mierlele alea ce s-ofi înt`mplat? Nu or fi murit cumva?

POVESTEA LUI VILI TU{CANIon C\m=rzan – n\scut la 27

iunie 1948 în Satchinez, jud. Timi[,absolvent al Facult\]ii de Mate-matic\ din cadrul Universit\]ii dinTimi[oara (1971) [i al AcademieiNa]ionale de Teatru [i Film „I.L.Caragiale” din Bucure[ti (1978).Realizeaz\ ca regizor [i scenarist fil-mele: }apinarii (1980), Li[ca (1984),Sania Albastr\ (1987), Casa din vis(1992). Volume publicate: Povestiridin Boc[a, Facla, Timi[oara, 1983,Mica }iganiad\, Timpul, Re[i]a,1998; în curs de apari]ie, la EdituraJunimea din Ia[i, volumul de proz\scurt\ Cine-roman.

„~n proza s\rac\ a Banatului –s\rac\ în vîrfuri literare, în com-para]ie cu vechea, ilustra Moldov\ [i

scînteietoarea Muntenie literar\ –,dominat\ incontestabil de vechiulmeu prieten, regretatul Sorin Titel,scriitorul [i regizorul Ion C\m=rzanaduce o not\ distinct\, inconfun-dabil\, pre]ioas\. Povestirile sale dinprimele dou\ volume, ca [i cele dinprezentul op, sînt încînt\toare cio-plituri din trunchiul mare, istoric [i,a[ zice, sm\l]uit al memoriei Banatu-lui, acea memorie insertat\ – semnulprozatorului de mare talent. Poves-tiri, schi]e, momente predilecte, ispi-titoare [i cuceritoare prin limb\ -aproape un dialect! - [i printr-unanume ermetism: al semnifica]ieiprofunde, ce se strecoar\ printreaceste frînturi de via]\, printresiluetele unei lumi originale [iuitate“. (Nicolae Breban)

11Proz\ TimpulParc\ i se schimbase [i vocea, a[a

pl`ns\ p\rea. De fericire c\ vorbise, l-amîmbr\]i[at. Ne-am ]ucat ca [i copiii, peobraz. {i numa’ ce a început Vili s\-mipovesteasc\: verzi [i uscate! Dup\ untimp, s-a oprit din povestit [i eu parc\ amîn]eles c\ l-or for]at s\ intre în colectiv [iceva cu un foc mare-mare. Pe urm\, denoi s-a apropiat unul în halat alb [i mi-acomunicat c\ vizita s-a încheiat. Am dats\ plec [i atunci l-am v\zut pe Vili c\ s-aprins de bra]ul meu [i nimic, c\ merge [iel cu mine, c\ nu mai are nimica, es\n\tos. |la cu halat alb l-a luat, a zis da,da, cu bini[orul. Vili a-nceput s\ ]ipe, eum-am dep\rtat, c\ \la îmi f\cea semne s\plec [i atunci l-am v\zut pe Vili c\ s-asmuls [i a luat-o la fug\ spre poart\. Orap\rut unii, l-au prins, a venit doctorul,i-a f\cut repede o injec]ie [i Vili s-alini[tit ca prin minune. {i eu am plecat.

Dup\ ce Livius a povestit asta, s-a l\sato lini[te de morm`nt. Mo[u Lae a stinscicul de ]igar\ [i s-a uitat lung la Livius.

– Io nu cred, m\ Livius.– Uico Lae, s\ m\ ia dracu’ dac\ am

min]it, z\u. M-or chemat [i la mili]ie s\dau o declara]ie, c\ ce am auzit eu de laVili, z\u, s\ m\ crezi!

Mo[u Lae s-a enervat. Mai-mai s\plece. {i atunci, Vasilic\ a lui Cotoi aschimbat brusc vorba.

– M\, voi [ti]i povestea copacului \lacare cre[te în mijlocul b\l]ii, \la din baltade l`ng\ drumul c`nd mergi la V`rtoape?

To]i au f\cut ochii mari. Nu prea voiaus\ aud\ povestea, dar Vasilic\ sim]ise c\între mo[u Lae [i Livius o s\ izbucneasc\cearta, [i, f\r\ s\-i pese c\ \ia nu ascul-tau, a început s\ povesteasc\:

– Eu, la mine în echip\, la uzin\, am [ini[te pauri de pe satele din jur. Unul din-tre ei a fost primar p`n\ acu’ vreo c`]ivaani [i \sta mi-a spus mie povestea cupomul din mijlocul b\l]ii. Vezi bine c\, laei în sat, la marginea drumului care duceîn p\durea Fierului, aveau o balt\, mocir-loas\ [i cu ap\ neagr\. Vara, balta pu]eaa dracului [i to]i o ocoleau. Numaig`[tele [i ra]ele din sat se mai sc\ldau, dar[i pe alea le p\zeau, c\ cic\ prindeacarnea un miros de nu-]i venea s-om\n`nci. Acu’, într-o toamn\, prime[teordin primarul – nu \sta al meu, c\ \sta avenit mai pe urm\ primar, altul, unul maib\tr`n [i c\pos – s\ fac\ pe dracu-n patru,îl prive[te cum, da’ p`n\ m`ine diminea]\la ora zece balta trebuie s\ dispar\, a[asuna un ordin pe care îl primise; [i sespunea c\ trebuie s\ fac\ toate astea pen-tru c\ m`ine, la ora aia, trece o delega]iecu ma[ini la v`n\toare [i nu cumva s\vad\ balta, c\ e jale. Primarul a intrat înpanic\. Cum dracu’ s\ mu]i ditamai balta[i asta a[a, hocus-pocus! S-a sf\tuit cuunii, cu al]ii, au adus ni[te pompe de lacolectiv\, ni[te bascule, [i d\-i cu pom-pele, d\-i cu basculele [i mut\ apa maispre deal, vreo 2-3 kilometri. Paurii caretreceau [i-i vedeau cum mut\ apa î[if\ceau cruce. Ce s\ fac\ bie]ii oameni,ordinul e ordin. Acu’, toate bune [i fru-moase, numa’ c\ spre sear\, c`nd \iad\duser\ deja de fundul b\l]ii [i den\mol, nu crezi, c\ se înnoreaz\ [i-itrage o bog\]ie de ploaie de î[i blestemau\ia zilele?! Au plecat, au l\sat totul.Primarul s-a dus la telefon s\ raportezec\ degeaba a executat el ordinul, c\ la eiplou\. Raporteaz\ dac\ po]i, c\ dincauza ploii s-au stricat [i liniile de tele-fon. Mare necaz. Acu’, pe la dou\noaptea, se opre[te ploaia [i începbroa[tele s\ or\c\ie, semn c\ a doua ziva fi senin. Scoal\ primarul pe oameni –

c\ pe \sta, de spaim\, nu l-o mai prinssomnul – [i d\-i, din nou, s\ care apa dinbalt\. Muncesc pe rupte [i, pe la [asediminea]a, în balt\ nu mai era nici un picde ap\. R\m\sese o pat\ mare de noroi,neagr\ [i puturoas\. Pleac\ ferici]i acas\,c\ [i-au f\cut treaba. Primarul se duce latelefon [i raporteaz\. S\racu’ telefonist, îitremurau izmenele pe el, a[a ]ipa pri-marul la el, [i el, nimic, nu prinde le-g\tura [i pace. ~n sf`r[it, prinde primarulleg\tura [i raporteaz\ la raion c\ ordinula fost îndeplinit. Pleac\ mul]umit acas\c\, deh, s\ se culce [i el pu]in, ca omu’,[i c`nd-colo, ce s\ vezi, minune, toateg`[tele care diminea]a ie[eau din cur]i [izburau p`n\ la ap\ erau prinse în n\mol.Primarului i s-a f\cut negru înainteaochilor c`nd a v\zut. Du-te [i adu’ pauriis\-[i scoat\ g`[tele. S\ fi v\zut p\uri]e cusucnele suflecate dup\ g`[te prin n\mol!S\-i fi v\zut cum se certau pentru g`[te,c\ erau din \ia care nu [i le însemnaser\,c\ majoritatea, ca s\ nu le încurce, aveauun semn al lor, cu care [i le însemnau. ~nsf`r[it, pe la nou\, cu spaim\ [i chin serezolv\ [i problema g`[telor. {i, pe lazece, trece [i coloana oficial\ de ma[ini,la v`n\toare. Primarul, cu înc\ vreoc`]iva frunta[i, a stat s\ o salute, darma[inile au trecut în a[a goan\, c\ bie]iioameni nici nu au apucat bine s\ vad\cine era în ma[ini. Eh, [i dup\ asta, baltaa stat secat\ un an sau doi [i nu crezi c\în mijloc, da’ taman în mijloc, a r\s\ritun pui de cire[?! Peste un timp, apele s-auadunat din nou [i puiul de cire[ a r\masa[a, neclintit, în ap\. Da’, parc\ acu’,apele erau mai limpezi [i parc\ nici apanu mai pu]ea a[a de tare. ~n prim\varaurm\toare, cire[ul a înflorit în mijloculapei [i to]i paurii [i-au f\cut cruce. De laun timp s-au obi[nuit cu el [i n-au maizis nimic.

Acu’, stai s\ vezi poveste. ~n sat eraunul a lui Oancea [i \sta avea un copilparalizat de mic. ~ntr-o prim\var\, ieses\-[i plimbe copilu’ cu c\ru]u’, c\-if\cuse un c\ru] cu ro]i ca la cocie [i, nucrezi, c`nd trec pe l`ng\ balt\, \l mic dinc\rucior vede în v`rful cire[ului din ap\ ocirea[\. Una singur\ f\cuse pomul înanul acela. Nimic, c\ el vrea s\ m\n`ncecirea[a aia. Taic\-s\u, nu [i nu, \l micîncepe s\ pl`ng\, p`n\ la urm\ sedezbrac\ bietul om [i intr\ în mijloculb\l]ii, culege cirea[a [i i-o duce copilu-lui. Acu’, asta n-ar fi fost nimica. Dar, adoua zi, copilul î[i revine din boal\; deunde p`n\ atunci nu putea s\ mearg\ [iavea picioarele slabe, începe s\ mi[te [i,într-o lun\, se pune pe picioare. Se ducevestea cire[ului din mijlocul apei [i, înfiecare prim\var\, dau buzna paurii dinsatele de prin jur. Se f\cea o coad\prim\vara ca la sfintele moa[te. Necazmare pe \i din sat c`nd veneau, veneaucu sutele [i pr\dau totul în jur. Asta p`n\într-o prim\var\, c`nd cire[ul a înfloritdin nou, dar n-a mai f\cut nici o cirea[\.E [i acu’ cire[ul acolo, mare [i sterp. Doarprim\vara înflore[te-n alb [i înalt înmijlocul apei. Vin babele din sat [i, c`ttimp st\ el cu flori, ele cro[eteaz\ pemalul b\l]ii. Mai mare minunea s\ levezi! Uneori vine [i Ina, [tii care, aia carea avut ringhi[pilul pe vremuri. Acu’ facemingi de gum\ [i spum\ pe b\] las\rb\tori. Babele \lelalte nu prea o v\dcu ochi buni, c\ Ina, [tii, de c`nd curinghi[pilul, o r\mas cam b\rb\toas\,fumeaz\ [i umbl\ în pantaloni.

Mo[u Lae [i-a aprins o nou\ ]igar\.S-a uitat pe sub spr`ncene la Vasilic\ [i adat s\ se ridice, s\ plece. Livius, în col],se sim]ea jenat de poveste. Lui Vasilic\ îi

luceau ochii, a[a de bucuros povestise. {iatunci a intervenit P\tru a lui Tompo[.

– Uico Lae, mai dau eu un kil, ce zici?{i au umplut din nou paharele. Au cioc-nit. {i atunci l-au auzit pe P\tru a luiTompo[: Auzi]i, voi [ti]i cum i-au luatringhi[pilul lui Ina?

– Petre, a zis atunci mo[u Lae, las-o peasta, ne-o spui m`ine.

P\tru s\racu’, ce s\ zic\? El era [i c`tacam b`lb`it [i a crezut c\ mo[u Lae deasta îi spune s\ tac\. Se uita cu ni[te ochirug\tori la mo[u Lae, înc`t mo[ului i sef\cuse mil\ de el:

– Bine, atunci zi-o!Lui Livius i-a revenit z`mbetul pe buze

[i s-a dat mai în fa]\, s\ aud\ povestea, [iP\tru a început, domol, s\ povesteasc\.

– {ti]i c\ Ina, pe vremuri, umbla curinghi[pilul din sat în sat. Ajutor îl avea peMoise. Se zice c\ ar fi fost copilul ei dinflori, dar nimeni nu [tia precis. Era cuMoise avea cocia mare, cu doi cai, [i cuasta umbla prin sate. Acu’, într-o iarn\,cam pe vremea Cr\ciunului, nimerescîntr-un sat, l`ng\ Bozovici. Se duce Ina laprim\rie, s\-i semneze primarul ordinulc\ are dreptul s\-[i instaleze ringhi[pilulîn sat. |la nici nu voia s\ aud\. Se roag\Ina. Primarul, nimic [i nimic. ~i spune s\vin\ m`ine, c\ p`n\ m`ine are treab\ p`n\peste cap. Vine Ina a doua zi [i, c`nd-colo, la prim\rie erau în chef mare. Acu’,Ina, dac\ vede c\ e petrecere, se duce [icump\r\ o damigean\ cu r\chie, ni[tec`rna]i, c\, deh, era femeie umblat\, [iintr\ în ea. De cum o v\d cu damigean\[i c`rna]i, se schimb\ povestea. O invit\pe Ina s\ bea cu ei, c\ Ina era [i ea c`tacam be]ic\. Se încinge chef mare. {i, laun moment dat, Ina scoate h`rtia de apro-bare, s\ i-o semneze careva. Primarul, carese cam îmb\tase, îi spune: „Uite ce-i, eu]i-o semnez, dar te duci, monteziringhi[pilul, [i vii s\ ne iei [i pe noi, noine urc\m primii, noi [i cu tine!“ Bun, ziceIna. Gata, s-a f\cut. Pleac\ Ina fericit\.C`nd ajunge la cocie, Moise se îmb\tasede sup\rare [i dormea dus. Ce s\ fac\femeia, se apuc\ noaptea [i d\-i singur\ [imonteaz\ ringhi[pilul. Dup\ vreo dou\ceasuri de munc\, fiindc\, ce crezi, era

lucru greu, mai ales pentru o femeie, ter-min\ Ina treaba [i, a[a, murdar\ [i tran-spirat\, hop!, înapoi la prim\rie. C`nd aintrat ea, \ia se îmb\taser\ at`t de tare, c\dormeau cu to]ii. {i atunci, Ina n-a maivrut s\-i scoale. S-a a[ezat la un col], aluat c`ta c`rna]i, c\ i se f\cuse foame, [ic`ta ]uic\. T\cut\, m`nca [i bea. Numa’ cese treze[te primarul [i o vede. Da’, cutine, ce-i aicea? Nu o mai ]inea minte.P\i, s\ vede]i, îi spune repede Ina totul, c\se speriase c\ nu-i mai d\ autoriza]ia. Pri-marul începe s\ r`d\. Bea cu Ina c`]ivade]i [i se îmbat\ din nou. Acu’ i se în-fierb`nt\ s`ngele [i zice: „Gata, l-ai mon-tat?“ Da, zice Ina. {i numai ce mi ]i-iscoal\ primarul pe to]i [i, hai, la rin-ghi[pil, s\ ne d\m în lan]uri. Au str`mbatunii din nas, s-au sculat cu chiu cu vai,dar primarul, nimic, c\ imediat, to]i, p`n\la unul, s\ porneasc\.

Ajung, se urc\ în ringhi[pil. Ina, deh,s\raca, se urc\ [i ea, c\ primarul i-o zis –f\r\ tine eu nu m\ urc. Ce s\ fac\ femeia?Bun, s`nt to]i urca]i, dar cine d\ drumul lamotor? Se duce Ina [i îl scoal\ pe Moise,care era beat mort. ~i toarn\ o vadr\ cuap\ în cap, în treze[te. Ina se urc\ [i îispune s\ porneasc\ ringhi[pilul. D\ dru-mul Moise la tiribimb\ [i se duce s\ seculce la loc. Dup\ un timp, unuia i seface r\u. Primarul ]ip\ la Ina s\ opreasc\.Ina ]ip\ dup\ Moise, dar Moise dormeatun. ~ncep cu to]ii s\ ]ipe, dar \la parc\murise. De la un timp, de înv`rteal\, pri-marului i s-a f\cut r\u [i a început s\vomite. Cu to]ii ]ipau la Ina, dar ea ce s\fac\? Ea mai [tia [i c\ umpluse rezervorulcu benzin\ [i [tia c\ acum tiribiomba nuse opre[te p`n\ nu se termin\ benzina.Unii vomau, al]ii au le[inat. Ina, de su-p\rare, a început s\ c`nte. {i vezi, a[a s-auînv`rtit p`n\ diminea]\, în tiribomb\.Diminea]a, c`nd s-a trezit Moise [i a ie[itde sub paie, a v\zut ringhi[pilul c\ seînv`rte. La început a crezut c\ viseaz\, darp`n\ la urm\ s-a dus [i l-a oprit. Cei dinlan]uri erau pe jum\tate mor]i. Numa’ Inaadormise în scaun. C`nd a sculat-o Moise,a început s\-[i smulg\ p\rul din cap. {i,vezi, de atunci, din ziua aia, i-au confis-cat ringhi[pilul [i i-au luat autoriza]ia.

ianuarie 2002

ianuarie 2002

12 Timpul

Profesorul,polemistul,constructorul

Liviu ANTONESEI

M-am întîlnit cu profesorul IoanConstantinescu, tocmai pentru a preluatextul publicat în aceste pagini, cu maipu]in de o s\pt\mîn\ înainte de preatim-puria, nedreapta [i nea[teptata sa plecaredintre noi. Au trecut dou\ s\pt\mîni de ladesp\r]irea definitiv\ – ce absurd sun\aceast\ formul\! – [i înc\ mi se pare totulneverosimil, un fel de sinistr\ glum\ adestinului pe care nu reu[esc s-o în]eleg.La ultima noastr\ întîlnire, profesorul eracum îl [tiam dintotdeauna, de laînceputul anilor [aptezeci, tonic, plin deumor, invadat de proiecte. Nimic nu pre-vestea ce-avea s\ se întîmple peste cîtevazile doar. Mi-amintesc c\ glumiser\mîmpreun\ pe seama reac]iilor provocateprintre `mpricina]i de amplul s\u textpolemic tip\rit în Timpul din noiem-brie. Acum, vorba sa, îmi d\dea „cevaconstructiv”. Asta pentru c\ nu [tiu caredintre cei atin[i îl acuzase c\ e un „spiritdizolvant”. Formul\ cu totul absurd\, dealtfel, pentru c\ Ioan Constantinescu erapolemic la modul cel mai civilizat posibil[i, pe deasupra, doar cînd se raporta lafenomenele de patologie cultural\ [ipolitic\, atît de caracteristice debileinoastre tranzi]ii – de la exaltarea„mare[alului” la reminiscen]ele legiona-roide ori na]ional-comuniste [i de la sta-tuile de mucava la forma]ia cultural\dup\ ureche. {i, tocmai pentru c\ eraalergic la asemenea boli culturale, profe-sorul era foarte scrupulos nu doar cu pro-pria sa oper\ scris\, cu totul remarcabil\– fie c\ se ocupa de Caragiale, Eminescu[i ceilal]i clasici ai modernit\]ii noastre,fie de autorii contemporani –, ci [i cu ceainstitu]ional\. Pentru c\ elegantul, darinflexibilul polemist, era de fapt unconstructor de institu]ii. I se datoreaz\,aproape în exclusivitate, [i reînfiin]areaCatedrei de literatur\ comparat\, înabsen]a c\reia e greu de în]eles ce pot fistudiile filologice serioase, [i creareamodernei Sec]ii de literatur\ comparat\[i antropologie, [i inagurarea seriei anua-le de „Studii eminesciene”, deschis\ nudoar speciali[tilor recunoscu]i, ci [ifoarte tinerilor cercet\tori. Acum, Uni-versitatea a pierdut un profesor remarca-bil, noi am pierdut un prieten [i un cola-borator, via]a cultural\ a ora[ului [i ]\rii ar\mas cu un spirit viu mai pu]in. Aur\mas îns\ c\r]ile, au r\mas institu]iilecreate, c\rora le urez via]\ lung\, ar\mas o lec]ie de înc\p\]înat\ demnitate.Pentru c\ profesorul Ioan Constantinescua fost nu numai un c\rturar plin de talent,ci [i un caracter. Inclusiv în nuan]afrancez\ „avoir du caractere”.

IN MEMORIAM

Friedrich von Handenberg este unuldintre acei poe]i, pu]ini la num\r, carepun mereu în valoare un adev\r de prim-plan al istoriei literare: comemorarea esteun prilej îndoit de a vorbi despre actuali-tatea operei lor.

Se [tie c\ multe texte lirice ale autoru-lui Imnurilor c\tre noapte, incluse înc\r]ile biserice[ti catolice sau protes-tante, au fost supuse unui proces de fol-clorizare. Desigur, nu acest fel de actua-litate ne preocup\ în primul rînd aici(de[i el, chiar în în]elesul de prezen]\ [iperenitate „dogmatice”, nu e lipsit de in-teres), ci acela determinat de substan-]a/natura sentimentului religios [i de va-loarea expresiei lui literare.

Privit\ din acest unghi, tocmai opera luiNovalis, unul dintre cei mai importan]ipoe]i mistici europeni, al\turi de Dante,San Juan de la Cruz [i Teresa de Avila,constituie unul dintre paradoxurile celemai frapante: ei i-a fost pus\ la îndoial\sau chiar i-a fost negat\ actualitatea, înepoc\ [i mai tîrziu. Surpriza vine, desigur,de acolo de unde ne a[teptam mai pu]in:de la Friedrich Schlegel, primul editor,împreun\ cu Ludwig Tieck, al Scrierilor luiNovalis (Schriften, Berlin, 1802, edi]ieretip\rit\ de patru ori, pîn\ în 1837)! M\refer la amplul s\u comentariu compara-tist intitulat Uber Lamartines religioseGedichte (Despre poeziile religioase alelui Lamartine) [i ap\rut în revista editat\de el la Viena, Concordia, în 1820. Acolo,citim, între altele, urm\torul pasaj:„Poezia german\ se adînce[te din ce în cemai mult înapoi în trecut, unde izvor\scînc\ proaspete undele fanteziei; prezentullumii reale poate s\ emo]ioneze numai înspiritul umoristic [i, prin asta, s\ se ridiceîn domeniul fanteziei. Reprezentareapoetic\ a francezilor este la ea acas\ înprezent [i chiar trecutul e situat, depreferin]\, f\r\ prea mult\ culoare local\specific\, în universalitatea ideal\, cuenergie am\gitoare, prin efectul încînt\toral pasiunii [i al impresiei teatrale” (Werkein einem Band, Editura Carl Hanser,Viena-Munchen, 1971, p. 634).

Este, dup\ opinia noastr\, greu de în]elesaceast\ caracterizare nedreapt\ a poezieireligioase germane romantice, cu atît maimult cu cît Friedrich Schlegel î[i motiveaz\entuziasmul (pe care-l [i nume[te) cu textede acest fel: „Reveille nous grand Dieu!Parle et change le monde; / Fais entendreau neant ta parole feconde. / Il est temps!Leve-toi! Sors de ce long repos; / Tire unautre univers de cet autre chaos. / Changel’ordre des cieux qui ne nous parle plus! /Lance un nouveau soleil a nos yeuxeperdus! / Detruis ce vieux palais, indignede ta gloire; / Viens! Montre-toi toi-meme etforce nous de croire!”, text de o religiozitateabstract-generalizatoare, pîndit\, în fiecarevers, de ispita demagogiei lirice [i undedivinitatea este o prezen]\ exterioar\. ~ncontinuarea direct\ a strofei citate deLamartine, scriitorul german ajunge chiar laformul\ri exclamative de genul: „în\l]imesublim\ a poeziei; iar acolo ea devine unacu adev\rul sfînt” (p. 641).

Lirica religioas\ a primei epocii mo-derne – de la Klopstock [i Herder, pîn\ laTieck [i mai tîrziu – e îndatorat\ tematic [i

nu numai unor poe]i ast\zi mai pu]incunoscu]i: Jakob Balde [i Friedrich Spee(prima jum\tate a secolului al XVII-lea) -clerici iezui]i de oarecare notorietate învremea lor. Ei au apar]inut a[adar unuiordin catolic desfiin]at, din diversemotive, între anii 1773 [i 1814, adic\ toc-mai în perioada la care ne referim. ~n con-secin]\, este cu atît mai interesant [i maiincitant, pentru hermeneutica literar\, ca[i pentru cea teologic\, ceea ce s-a numit,înc\ atunci, cultul Madonei ca „fenomenla mod\” (Steffens: v. Gertrud Layerr,Madonnenkult und Madonnenideal,Tubingen, 1925 [i, mai ales, MargotSeidel, Novalis, Geistliche Lieder, Frank-furt am Main, Berna, New York, 1983!).~ntr-adev\r, de la Layater [i Klopstock,pîn\ la Schiller, Goethe, Wackenroder [iClemens Brentano, cu excep]ia par]ial\ [isemnificativ\ a lui Hölderlin, numero[ipoe]i protestan]i s-au l\sat „sedu[i” decultul catolic al Mariei.

~n ceea ce-l prive[te pe Novalis, s-aputut observa c\ în chipul „DoamneiCre[tin\t\]ii”, cum o nume[te el, s-au con-topit tr\s\turile mamei, iubitei [i/sau muzei,iar împrejur\rile biografice au jucat un rolcare nu trebuie nicidecum exagerat (v. [icomentariile noastre la volumul Novalis,Geistliche Lieder / Cîntece religioase, ed. aII-a, Institutul European, Ia[i,1999, pp. 236-237 [i 267-268), mai ales c\ Sophie vonKuhn, Julie de Charpentier [i mama poe-tului se suprapun într-o imagine care letranscende pe fiecare.

Figura, „personajul” Fecioara Mariaeste o prezen]\ direct\ sau indirect\ nudoar în Cîntecele religioase [i în Imnurilec\tre noapte, ci [i în Heinrich vonOfterdingen, Cre[tin\tatea sau Europa, oriîn Fragmente. Cu privire la însemn\rileeteoretice, s-a remarcat faptul c\ Maria estenumit\ doar Madona (v. [i Margot Seidel,op.cit., pp. 132 [i urm.). ~n acest loc,merit\ s\ lu\m în seam\ procesul atunciîn curs al constituirii unei mitologiicre[tine, ca replic\ a Romantismului lavechea mitologie greco-latin\. Rolul luiHerder (prin cea de a 70-a Scrisoare pen-tru prop\[irea umanit\]ii, unde atrageaten]ia asupra figurii Mariei, ca „idee pro-prie” a Evului Mediu [i asupra MadoneiSixtine, ca [i prin traducerea din limbalatin\ a poeziilor religioase ale lui JakobBalde), precum [i acela al lui FriedrichSchlegel (prin referirile sale la repre-zentarea ei ca „mater speciosa”) ar trebuiconsiderate „impulsul principal” în consti-tuirea cultului mariologic romantic.

F\r\ a putea intra aici în am\nunteprivitoare la întreaga oper\ a lui Novalis,spunem doar în treac\t c\, în afaraCîntecelor religioase, Maria este, cel maiadesea, numit\ „Mutter” / „Mam\” sau„Jungfrau” / „Fecioar\”; cei doi termenisînt înso]i]i de cî]iva determinan]i:„heilige Mutter” („Mam\ sfînt\”), „him-mlische Mutter” („Mam\ cereasc\”),„liebliche Mutter” („dulce Mam\”),„selge Mutter” („Mam\ ferice”), „MutterGottes” („Mam\ a lui Dumnezeu”) [.a.sau „heilige Jungfrau” („Fecioar\ sfînt\”),„himmlische Jungfrau” („Fecioar\ ce-reasc\”), „die erste Jungfrau und Mutter”(„cea dintîi Fecioar\ [i Mam\”). MargotSeidel remarca un fapt care ne-ar intere-sa [i pe noi aici: conceptele „Mam\” [i„Fecioar\” sînt cele mai des folosite [i înlimbajul uzual al cultului catolic, ceeace, ad\ug\m noi, d\ o semnifica]ie spe-cific\ apropierii protestantului Novalis de

spiritul ecumenic predominant [i înCre[tin\tatea sau Europa. ~n sfîr[it, atrageaten]ia împrejurarea c\ poetul german nurecurge decît de dou\ ori la numeleMaria (m\ refer la operele în generalcunoscute, nu la toate scrierile sale);acesta este semnul unei stricte disciplinea credin]ei, ca [i al austerit\]ii adev\rateiunio mistica.

Limbajul literar (dar [i plastic) al cultuluiMariei, precum [i atributele Sfintei Fecioares-au cristalizat, s-au impus, de-a lungul se-colelor, începînd cu Evul Mediu [i pîn\dincolo de epoca romantic\. O înrîurireesen]ial\ în acest proces au exercitat, înîntregul plan european, a[a-numiteleantifoane [i litanii marianice/mariologice,mai ales Litaniile loretice (din Loreto,ora[ull/locul de pelerinaj din provinciaAncona, ora[ în a c\rui Basilica di SantaCasa, potrivit legendei, îngerii din Nazarethau adus locuin]a Mariei).

~n asemenea rug\ciuni, Sfînta Fecioar\este caracterizat\ ca „virgio fidelis”, „dulcisvirgo”, „mater amabilis”, „mater admirabi-lis”, „beata”, sau „mediatrix”. Se constituieastfel, în spiritul unor pasaje din Evanghelii[i al tradi]ionalei post-patristice, „rolurile”Mariei ca prezen]\ consolatoare, mam\ amilosteniei, ap\r\toare a celor p\r\si]i lanevoie etc. S-a [i spus c\ nucleul tuturorlitaniilor adresate Mariei este rug\min-tea/rug\ciunea ca ea s\ se arate dreptocrotitoare a oamenilor afla]i în suferin]\(cf. [i Margot Seidel, op.cit., p. 135).

~n patru dintre principalele opere ale luiNovalis, Imnuri c\tre noapte, Cîntece reli-gioase, Heinrich von Ofterdingen [i Cre[-tin\tatea sau Europa, „die heilige Jungfrau”apare în aceast\ ipostaz\. Poate c\ cel maiexpresiv dintre toate pasajele ce pot fi citateaici este una dintre strofele din partea final\a Imnului V: „Nach dir, Maria, heben /Schon tausend Herzen sich. / In diesemSchattenleben / Verlangten sie nur dich. /Sie hoffen zu genesen / Mit ahndungsvoeerLust - / Drückst du sie, heilges Wesen, / Andeine treue Brust” („Maria, c\tre tine / Seridic’ inimi mii. / ~n via]a de suspine / Te-aucerut s\ le vii. / S\ se vindece-acas\-i /Bucuria-le-adînc\, / Fiin]\ Sfînt\, las\-i / Lapieptu-]i s\ se strîng\”). Iar în Cre[tin\tateasau Europa, Novalis scrie despre „sfînta,minunata Doamn\ a cre[tin\t\]ii, cea care,d\ruit\ cu puteri dumnezeie[ti, era mereugata s\-l izb\veasc\ pe orice credincios decele mai grozave primejdii”.

Ipostaza aceasta a Mariei este determi-nat\ de comp\timirea întru suferin]eleMîntuitorului, de „rolul” ei împlinit ca„Mam\ înl\crimat\” („weinende Mutter”,în Imnul V [.a.), ca „mater dolorosa”, alc\rei chip apare [i în opera altor mari autoriai epocii, ca, de pild\, în Rug\ciuneaMargaretei din primul Faust: „Apleac\-]ifa]a, / ~ndurerato, te apleac\, / Ridic\ de pemine cea]a. / Tu, cu f\ptura toat\, / Desuferin]\ sfî[iat\, / ... / Ajut\-m\, m\scap\...” – traducerea lui Lucian Blaga). ~nImnul V, într-un spa]iu liric de o concen-trare maxim\, fa]\ de extensia pe care ocap\t\ aceea[i rela]ie mater dolorosa –mater gloriosa la Goethe (sfîr[itul p\r]ii I –finalul tragediei), Novalis ne ofer\ o sintez\a semnifica]iilor pe care le are prezen]aMariei în via]a p\mîntenilor. Pasajuluic\ruia îi apar]ine imaginea Mamei înl\cri-mate (plîng\toare) îi corespunde paragrafulimediat urm\tor: „Mama te-a urmat repede,în ceresc triumf. Ea a ajuns cea dintîi înnoua patrie, la Tine”.

Novalis. Cîntecele MarieiIoan CONSTANTINESCU

In memoriam

13TimpulAutorul lui Heinrich von Ofterdingen

anticip\ aici, în Imnuri – [i spun „anticip\”pentru c\ Imnul VI. Dor de moarte, cu dialec-tica lui paradoxal\, este spa]iul [i timpul apo-teozei lui Cristos: „Hinunter zu der süßenBraut, / Zu Jesus, dem Geliebten -/ Getrost,die Abenddämmrung graut / Den Lieben-denm, Betrübten. / Ein Traum bricht unsreBanden los / Und senkt uns in des VatersSchoß” („~n jos c\tre dulcea mireasc\, / C\treCel Iubit, Isus - /Neîngrijat, noaptea se las\ /Celor ce iubesc, mîhni]i nespus. / Lan]uri nesînt rupte de-un vis / Ce ne coboar\-n pa-radis”) -, el anticip\ deci, situîndu-i înc\ odat\ pe cei doi – Mama [i Fiul – împreun\,ipostaza de Mijlocitor a Mariei.

Dac\ Imnurile c\tre noapte, consacratep\timirii omene[ti [i patimilor Mîntuitorului,se încheie în glorificarea lui Isus [i nuntireacu el, Cîntecele religioase se constituie ca o„istorie” a acelor suferin]e – [i ele sînt [i aleMariei – încununate în trans-figurarea/trans-substan]ierea, în apoteoza Reginei Cerurilor.

La Novalis, drumul acesta este cel c\treunio-mistica; parcurgîndu-l, omul (implicitpoetul) nu r\mîne la jum\tatea lui (ca laLamartine); el e înso]it de un duce în în]elesullui Dante, un mijlocitor (Mittler), una dintreprezen]ele emblematice ale întregii opere alui Friedrich von Handenberg.

Despre necesitatea mijlocitorului/mijlo-citorilor – scrie autorul Cîntecelor chiar laînceputul ciclului: „Was wär ich ohne dichgewesen? /.../ Wer hielte ohne Freund imHimmel, / Wer hielte da auf Erden aus?”(„Ce-a[ fi fost oare f\r\ tine? /.../ ~n cer,f\r\ prieten, prea mult / Ar îndura – [i-nlume cine oare?”). Mijlocitorii sînt, laFriedrich von Hardenberg, Isus [i Maria,dar [i „dublul”/„dublurile” lor p\mînteneSophie/Mathilde. Cum sugeram mai sus, celemai importante opere lirice ale lui Novalis,Imnurile [i Cîntecele par s\-[i „dispute”mijlocitorii. Pîn\ la urm\, accentele caddiferit, în una [i în cealalt\, [i cei doi cap\t\func]ii complementare înt\rite [i de împreju-rarea c\, în mai multe texte, ei apar al\turi.

Cîntecele VIIII, XIV [i XV sînt consacrate, înîntregime, Mariei. Dar ea mai apare [i în altedou\ poeme ale ciclului – V [i XI, în ipostazediferite: celest\ [i p\mîntean\. Cea dintîi pares\ preg\teasc\, în în]elesul dialecticii nova-lisiene despre care mai vorbeam, apari]ia [i„rolul” de mater dolorosa din cîntecul VIIII alMariei, chiar dac\ despre ea se vorbe[te lapersoana a III-a: „Wenn ich ihn nur habe, /Hab ich auch die Welt; / Selig, wie einHimmelsknabe, / Der der Jungfrau Schleierhält. / Hingesenkt im Schauen / Kan mir vordem Irdischen nicht grauen”. („Pe el de-l amaice, / Am [i lumea cu mine; / Prunc al ceruluiferice / Ce-al fecioarei v\l îl ]ine. / De ce e p\-mîntesc, / Pierdut în contemplare, nu m\-ngro-zesc”). Propunem a[adar o abordare herme-neutic\ a Cîntecelor Mariei în ordinea („crono-logic\”) numerot\rii lor – [i nu invers, adic\a[a cum au procedat al]i comentatori (între ei– Margot Seidel), începînd cu XV. Sîntem încu-raja]i în aceast\ întreprindere [i de primii edi-tori ai lui Novalis care se poate presupune(dac\ nu chiar spune) c\ au respectat gîndularhitectonic al poetului.

Poate c\ ar trebui precizat, de la început,c\ nu împ\rt\[im opinia lui Gerard Schulz(Novalis Werke (Sta.), Munchen, 1987, p. 650)potrivit c\reia cîntecul VIII ar fi, la nivelul sub-stan]ei lirice, ca [i la acela al limbajului, infe-rior celorlalte. Spre deosebire de ele, Novalisîi ofer\ aici spa]iul poetic [i cuvîntul Fecioarei.Cel dintîi care vorbe[te despre CînteceleMariei [i se refer\, în primul rînd, la VIII esteDilthey, în eseul s\u din 1865 publicat maitîrziu în Das Erlebnis und die Dichtung (Tr\ire[i poezie, 1905). De atunci, exegeza cîntecu-lui VIII s-a îmbog\]it mult. Se cuvine s\spunem mai întîi c\ „simplitatea” lui nu seexplic\ prin „forma popular\” pe care i-ar fidat-o lui Novalis (Schulz), mai ales c\ eldescinde dintr-o lung\ tradi]ie (latin\) a

poeziei biserice[ti [i baroce preluat\ de cî]ivacontemporani ai lui Novalis: Fr. Schlegel,Goethe, Tieck, Weckenroder. Fa]\ de cîntulXIV, care este o rug\ciune, o litanie, sau de XV,care e o od\, un cîntec de laud\, VIII este oelegie, o plîngere. El se situeaz\ în perimetrultematic numit de poezia latin\ medieval\„Stabat mater dolorosa” [i frecventat nu doarde poe]i, ci [i de pictori [i muzicieni, în ce-iprive[te pe cei din urm\, de la Palestrina [iPergolesi, pîn\ la Haydn. Iar „simplitatea”despre care vorbeam vine din natura primar\a lamenta]iei unei mame aflate într-o situa]ie-limit\ unde nu exist\ decît durerea: „Nirgendkann ich hier auf Erden / Jemals wieder glück-lich werden, / Alles ist ein doch mit ihm, inFrieden / Schon im unterirdschen Raum. / Du,sein Vater und der meine / Samle Du dochmein Gebeine / Zu dem seinigen nur bald. /Grün wird bald sein Hügel stehen / Und derWind darüber wehen, / Und verwesen dieGestalt” („Nu pot în lume nic\ierea / S\-miaflu ferice menirea, / Totu-i vis negru [i van. /De El al\turea în pace, / Cu El odat\moart\-a[ zace / ~ntr-un l\ca[ subp\mîntean /Iar Tu al Lui [i-al meu P\rinte, / Adun\-a meleoseminte, / Lîng-ale lui cît de curînd. / Verdeva fi a lui colin\, / Vîntu’-o sufla f\r\ hodin\, /Trupu-mi va putrezi-n p\mînt”). ~nainte de aîncerca o caracterizare sintetic\ a cînteculuiVIII, ar fi poate necesar s\ coment\m pe scurtconceptul de „heiliger Wehmut” („jale sfînt\”):el era deja existent în literatura german\, maiales o dat\ cu Klopstock (Messias, VIII, 151),dar, prin înrîuriri diverse (îndeosebi prin aceeaa lui Schleiermacher din a cincea Cuvîntaredespre religie) [i prin interiorizare extrem\,devine specific novalisian, unul dintre aceleconcepte ce exprim\ unitatea universului poe-tic al lui Friedrich von Hardenberg, analogiaîntre cele dou\ lumi în care el exist\. „Jaleasfînt\”, împreun\ cu ceea ce Novalis, în Frag-mente [i studii, nume[te „Mitleid mit der Got-theit zu haben” („a avea un sentiment de com-p\timire cu divinitatea”, Sta. p. 526) – com-p\timirea fiind, cum scrie tot el, `nrudit\ curecuno[tin]a –, constituie o „religiössaeAufgabe” („misiune religioas\”) [i sînt însem-ne ale acelui proces de „Menschenwerdungder Menschen” - „umanizare a oamenilor”,adic\ de „întrupare a lui Dumnezeu în oa-meni”, proces imaginat de autorul Cîntecelor.„Jalea sfînt\” apare, mai tîrziu, în poemulCîntecul mor]ilor în primul rînd cu acest sens.

Conceptul despre care vorbim a devenitîntr-adev\r novalisian: el este unul dintresemnele caracteristice ale religiozit\]ii activegîndite/tr\ite de poetul Imnurilor, altfel spus:el nume[te natura specific\ a rela]iei om –divinitate ce presupune nu doar întrupareazeit\]ii în oameni, ci [i o „Menschenwerdungder Gottheit”.

C`ntul VIII este tocmai locul poetic al aces-tei deveniri. S-a spus, cu bun\ dreptate, c\, înacest cîntec, Novalis nu tinde c\tre o valo-rizare teologic\ a scenei cunoscute nou\ dinBiblie. Maria lui Novalis nu are nici tr\s\turilesupraomene[ti ale acelei virgo potens dinpoezia latin\ medieval\. Dimpotriv\, el oînf\]i[eaz\ „în toate sl\biciunile ei omene[ti”;cîntecul VIII r\mîne marcat, în esen]\, dedorul de moarte [i de lamenta]ia Mariei, el nuexprim\ nimic din bucuria dogmatic\ aîn]elegerii crucific\rii ca act mîntuitor (cf.Margot Seidel, op.cit., pp. 186 [i 190-191).

Afirmam deja c\ XIV este o litanie, [i înc\în dulcele stil clasic, dac\ ar fi s\ încheiemlectura dup\ strofa a doua: „Cin’ Te-a privit,Maic\-adorat\, / De-osînd\ n-o fi supus vreo-dat\; / Trist\-i de tine desp\r]irea, / Te va iubicu-ardoare pururea, / Iar gra]ia ta-i r\mîne înminte / A duhului-nsufle]ire fierbinte. // ~ntreggîndul meu e la Tine. / Ce-mi lipse[te, vezi Tuîn mine. / ~nduplec\-Te, dulce Mam\, / D\-misemn de fericire [i m\ cheam\. / Fiin]a-miodihne[te-n Tine, / O clip\ doar zeie[te fii înmine”. Din punct de vedere formal, deasemenea, totul pare s\ satisfac\ reguliletradi]ionale ale rug\ciunii: apelul la trecut,

vorbirea direct\, tonul rugii, ca[i imperativ\, a unor versuri.

Urmeaz\ îns\ strofa a treia:„Cînd te visam, ades te-amv\zut, / Atît de frumoas\, deaproape atît. / Zeul din bra]eleTale u[ure / Voi copilul de oms\ se-ndure; / Dar ]i-ai întorsfa]a senin\ / {i în nori te-airetras, Regin\”. Cu toate c\ înXIV sînt prezente principalelemotive ale rug\ciunii (catolicesau protestante), credinciosulroag\ s\ fie ascultat [i privit cublînde]e, o asigur\ pe Maria deîntreaga lui iubire, el îiînf\]i[eaz\ via]a sa în suferin]\[i îi m\rturise[te c\ vrea s\ fiefiul ei, iar ea s\-i fie mam\, cutoate acestea deci, atitudinearug\torului [i mai ales felul încare el o vede pe Maria se afl\în contradic]ie cu dogma. S-a[i spus c\, asupra unui cre[tinprotestant, ultimele patru ver-suri ar ac]iona ca o schimono-sire eretic\ a literei credin]ei.

Pentru a defini exact pozi]ialui Novalis exprimat\ în acestcîntec, trebuie s\ analiz\m stro-fele de dup\ separa]ia Marieipe cel rug\tor, împotriva impul-sului contrar al Pruncului Isus:„Ce }i-a f\cut s\rmanul de mi-ne? / Plin de dor înc\, m\-nchinla Tine. / Nu-s sfintele tale ca-péle / S\la[uri ale vie]ii mele? /Regin\ binecuvîntat\, / Ia-mi inima [i via]atoat\”, iar automotivarea credinciosului seextinde pîn\ în finalul poemului. Margot Seidelobserv\ cu pertinen]\ c\ în XIV nu este nicide-cum vorba despre p\cat, iar con[tiin]a proprieivini îi este cu totul str\in\ celui care se roag\.~ntr-adev\r, Novalis nu scrie: „eu, nevrednicul,p\c\tosul de mine” etc., cum putem citi într-oanume psaltire iezuit\ sau cum putem auzi înnumeroase rug\ciuni ortodoxe. Exegeta ger-man\ exagereaz\ îns\ atunci cînd afirm\,împotriva textului, c\ în întrebarea „Was hab’ich, Armer, dir getan?” se degaj\ un ton provo-cator ce contrazice în întregime atitudineaobi[nuit\ a credinciosului sau, [i mai mult, c\o alt\ întrebare a lui (strofa 7, versul 4): „Hab’ich mich denn so schwer vergangen?” („Mi-egreu p\catul, nu m\ pot desface?”) „nu poateascunde o anumit\ credin]\” (op.cit., p. 165).~n mod cert, cîntecul XIV nu este o „liturghie”a spovedaniei, chiar dac\ rug\torul sem\rturise[te Reginei Cerurilor. Faptul c\ de-alungul celor cinci strofe ale automotiv\riisale, în fa]a divinit\]ii care se retrage, aparesimetric un cuvînt care d\ tonul spovedaniei- „noch” - „înc\” - este un alt argument pen-tru continuitatea credin]ei reafirmate textualîn ultimele dou\ versuri ale poemului: „DieKindeslieb und Kindestreu / Wohnt mir vonjener goldnen Zeit noch bei” („Din vremurilede-aur, pentru Tine, / Credin]a de copil eînc\-n mine”). ~n XIV, atitudinea eului liric nueste una a rug\torului umil. Dar credin]a saeste nestr\mutat\. Cum îns\ divinitatea nur\spunde litaniei lui, el îi propune o „solu]ie”nea[teptat\, poate chiar rebel\: „Darf nur einKind dein Antlitz schaun, / Und deinemBeistand fest vertraun, / So löse doch desAlters Binde, / Und mache mich zu deinemKinde” („Doar un copil s\-}i vad\ chipulpoate, / {i-n Tine s\ se-ncread\-n toate? /Desf\ nodul vîrstei atunci, / S\-]i fiu, m\ las\,unul dintre prunci”).

Dac\ XIV a fost numit marele cîntec alMariei, XV este considerat „micul cîntec”adresat divinei Fecioare. Cel\lalt este orug\ciune, acesta e un „imn”, un cîntec deslav\. Poemul cel din urm\ al ciclului pare s\fie rezultatul unei revela]ii: el are intensitatea,lumina [i durata scurt\ a unei asemenea expe-rien]e spirituale: „Ich sehe dich in tausendBildern, / Maria, lieblich ausgedrückt, / Dochkeins von allen kann dich schildern, / Wie

meine Seele dich erblickt. // Ich weiß nur, daßder Welt Getümmel / Seitdem mir wir einTraum verweht, / Und ein unnennbar süßerHimmel / Mir ewig in Gemüte steht” („Te v\dîn dulce chipuri mii -/ Nici unul a te-nchipuinu poate -/ Marie zugr\vit\ în Marii, / Cumsufletul meu te socoate. // {tiu numai c-al lu-mii tumult / De-atunci disp\ru-mi ca un vis, /{i-un cer încîntat de demult / ~n fire-mi e pu-ruri deschis”). Cel ce se roag\ se afl\, dintr-odat\, în alt\ ipostaz\ a sa: aceea de a o vedeape Regina Cerurilor, cu sufletul. Unul dintreexege]ii lui Novalis a f\cut, în leg\tur\ cu XV,o remarc\ esen]ial\ pe care ne-o apropriemaici: „Transcendentul, exprimat prin Maria [iacel: «süßer Himmel», este asimilat înl\untruatît de nemijlocit [i cu des\vîr[ire, încît el nueste descriptibil în afar\; doar în interiorulfiin]ei el e cu adev\rat plastic [i prezent”(M. Seisel, op.cit., p. 155).

Altfel decît cei mai mul]i dintre contempo-ranii s\i, romantici mai ales, Novalis (ca [iEminescu mai tîrziu) nu cedeaz\ înclina]ieigenerale c\tre iconografia poetic\. El pro-cedeaz\ asemenea lui Dante în al XXXII-leacînt din Paradisul: „Zîmbea de sus cînt\rii lor (aîngerilor, n.n.) [i horii / o negr\it de dulce fru-muse]e, / ce sfin]ii bucura [i zbur\torii. // Darn-a[ r\zbi-n cuvinte îndr\zne]e, / nici de-a[fi-n grai bogat ca-n fantezie, / s-a[tern în verslumina-acelei fe]e. // {i cînd v\zu Bernard c\bucurie / sorb ochii mei din para ce-l ardea /cu-atîta dor spre Vergura Marie / se-ntoarse,-ncît spori ardoarea mea” (trad. Etta Boeriu).Cel ce se roag\ ridic\ un cîntec de pream\rireîn care se implic\, pentru c\ el este acumasemenea zeului. Unio mistica e, în viziunealui Novalis, posibil\ [i ea trimite la finalul apo-teotic din Imnuri, citat mai sus. Nuntirea ce seexprim\ acolo: „Hinunter zu der süßen Braut/ Zu Jesus, dem Geliebten...” („~n jos, c\tredulcea mireas\, / C\tre Cel Iubit, Isus”) î[ig\se[te spa]iul adev\rat în paradisul f\cutaccesibil de Mijlocitori. Ea este, totodat\, [isemnul distinctiv al religiozit\]ii active nova-lisiene, situat\ departe de orizontul coborît alreligiozit\]ii pasive [i, stilistic, exterioare/de-magogice tip Lamartine. Poezia religioas\postromantic\, atîta cît exist\, pîn\ laEminescu, Paul Claudel, Gottfried Benn sauVasile Voiculescu, a confirmat, cred, cu toatedeosebirile vizibile, op]iunea autoruluiCîntecelor în rela]ia biunivoc\ om – divinitate.

ianuarie 2002

In memoriam

Pictur\ de Arion Movil\

ianuarie 2002

14 DialogTimpul

Sorin Antohi: Din punctul meu devedere, problema pentru breasla noastr\din România este c\ majoritatea istoricilorde la noi nu reu[esc s\ se desprind\ deimaginarul metodologic [i teoretic tra-di]ional al disciplinei, a[a cum s-a formu-lat el la sfîr[itul secolului al XIX-lea [i, prinurmare, nu pot înc\ s\ accepte construc]iaunei pluralit\]i de nara]iuni pe baza uneibune cercet\ri empirice. Istoricii no[tri,fiind chema]i întotdeauna s\ justifice, „s\apere [i s\ ilustreze”, nu au putut s\-[ipermit\ (vorbesc despre ansamblul corpu-lui profesional) o distan]\ suficient demare pentru a introduce elemente de plu-ralism într-un text ce trebuia construit f\r\fisuri, din moment ce era folosit în perma-nen]\ de un stat na]ional în curs de consti-tuire sau, mai tîrziu, r\mas în criz\ delegitimitate [i în nevoia presant\ de afolosi studiile istoriografice pentru scopuristr\ine în fond istoriografiei moderne, cumar fi afirmarea dreptului istoric, reglareaunor diferende de drept interna]ional,l\murirea unor chestiuni în leg\tur\ cuminorit\]ile na]ionale sau confesionale [ilingvistice. Aceast\ perpetu\ mobilizare a„frontului istoriografic” pentru scopuriprecise ale statului na]ional, în condi]iileîn care birocra]ia statului na]ional nureu[ea singur\ s\ se achite de sarcinile deconsolidare institu]ional\, a f\cut ca plu-ralitatea nara]iunilor s\ nu poat\ fi practi-cat\ într-o prea mare m\sur\, de[i oameniicapabili s\-[i imagineze nara]iuni pluralenu au lipsit niciodat\. Nu e vorba desprecazuri extreme, ca „falsul patriotic”: s\-]iimaginezi c\ s-a întîmplat ceva ce nu s-aîntîmplat [i s\ mergi pîn\ la a producedovezi imaginare de tipul cronicii luiHuru sau al capitula]iilor. Este vorbadespre a construi ipoteze, chiar scenariicontrafactuale. To]i istoricii no[tri mari auf\cut la fel, timp de peste un secol. Ei auadmis un anumit pluralism al nara]iunilor,ei în[i[i au construit nara]iuni plurale. A[putea spune c\, în tradi]ia noastr\ istori-ografic\, au coexistat mult\ vremenara]iuni plurale, care veneau pe filieratradi]ional\, în general rankean\, [i tre-cuser\ printr-o prim\ faz\ de distan]arefa]\ de nara]iunile ceva mai rudimentare [imai evident prodomo ale romantismului.Ce s-a sacrificat cel mai repede în istori-ografia noastr\ din perioada comunist\ afost tocmai ideea de pluralitate. Dar ea nupoate fi în nici un caz reabilitat\, dac\pledezi pentru infinitate. Curios lucru pen-tru mine, care m\ interesez foarte mult deaceast\ chestiune teoretic\, este c\, înstr\in\tate, oamenii care au faima cea maiproast\ de relativi[ti ([i a[ da exemplul luiHayden White) nici vorb\ s\ cread\ într-oinfinitate de pove[ti care se pot spune pebaza acelora[i fapte. ~n România se na[teo atitudine fa]\ de istorie care merge maideparte decît iconoclastia lui HaydenWhite! ~ntr-o conversa]ie pe care amavut-o de curînd, Hayden White mi-aspus, replicînd la constatarea mea c\ numerge cu relativismul foarte departe: „Da,sînt un relativist relativ”. Aici este toat\chestiunea: s\ r\mîi un „relativist relativ”,nu unul care transform\ relativismul într-odogm\ absolut\, intrînd într-un paradox,într-o form\ sofistic\, de paralogism.

A[ vrea s\ m\ întorc îns\ la faptul c\r\mîne dificil pentru majoritatea istoricilorno[tri s\ considere chiar fie [i posibilitateaunor scenarii alternative plauzibile, [iatunci cînd documentele lipsesc, [i atuncicînd documentele sînt supraabundente. ~nnici una dintre situa]ii, nici cînd au preamulte documente [i monumente, nici cîndau prea pu]ine, istoricii no[tri nu reu[escs\ se distan]eze de imperativul sau deobsesia unei nara]iuni unice, nu au dis-tan]\ fa]\ de propria practic\. Observmereu absen]a unei metadimensiuni ascrisului istoric; „metaistoria” nu înseam-n\ respingerea documentelor, ci, dim-potriv\, citirea lor corect\. Nu înseamn\specula]ie pur\, ci, dimpotriv\, o ches-tionare a masei eviden]iate, în a[a fel încît,cu adev\rat, ea s\ r\spund\ unor întreb\ri.~n istoriografia noastr\, cercet\torii nu vors\ accepte c\ exist\ diverse mises enintrigue sau emplotments (puneri înintrig\, narativiz\ri, puneri în nara]iune)ale seriilor de fapte. {i atunci, pentru c\ansamblul corpului profesional al istori-cilor nu a mers prea departe cu reflec]iareferitoare la propria disciplin\ (deoarecerezist\ „eroic” construc]iei unei pluralit\]inarative, care s\ r\mîn\ totu[i la nivelulseriozit\]ii [i demnit\]ii), s-a n\scutaceast\ viziune, prin care fiecare spune oistorie ce îi convine, n-are nici o impor-tan]\, pîn\ la urm\ toate sînt o ap\ [i unp\mînt, o deriziune general\. Astérix,banda desenat\, nu a înlocuit De BelloGallico, [i nici nu cred c\ asta se va întîm-pla prea curînd, dar s-a al\turat lui DeBello Gallico în seria posibilit\]ilornumeroase (dar nu infinite) de a pune înintrig\ un anumit set de date istorice.Profesionistul îns\ nu va jura niciodat\ peDe Bello Gallico, crezînd c\ este izvorulultim, dup\ cum nu va jura, dac\ e icono-clast, nici pe Astérix. El va c\uta, cu mij-loacele specifice profesiunii, s\ foloseasc\toate izvoarele, distan]îndu-se simultan detoate [i construind (nu reconstruind!)povestea lui.

Alexandru Zub: Eu a[ ]ine s\ remarcmai întîi c\ reflec]ia teoretic\ nu s-a bucu-rat niciodat\ de mare interes la noi. S\ negîndim la atitudinea fa]\ de teoria istorieielaborat\ de Xenopol, care propunea unsistem interpretativ, seriile, [i ast\zi intere-sant, dar nu a avut posteritate, nu a avutefectele scontate. S\ ne gîndim la timidi-

tatea cu care Iorga aborda la acest nivelistoriografia, refractar la sistem, conside-rînd chiar c\ ce propunea el erau simplegeneralit\]i, c\ nu trebuia s\ fie o teorie lamijloc, cu atît mai pu]in o filosofie. Eradeci o reac]ie ostil\ la teorie, care a con-tinuat pîn\ destul de tîrziu, [i ea este defapt cea care a impus o atitudine, spredeosebire de spa]iul cel\lalt, al filologiei,unde înnoirile au fost mult mai sincro-nice cu ofertele lumii apusene. Este ade-v\rat c\ istoriografia are o voca]ie con-servatoare, mai mult decît alte disciplineumaniste, [i nu e r\u c\ ]ine la m\sur\.Putem vedea ce se întîmpl\ ast\zi înnoua istorie, în noua noastr\ istorie, undes-au produs, de asemenea, reac]ii derefuz, întrucît breasla se v\de[te pru-dent\. Ea ]ine mai mult la elementul decontinuitate, de asigurare în planul anali-zei factologice, decît la spectacolul pecare îl dau jocul de idei, imaginile, com-bina]iile caleidoscopice etc.

Dac\ revenim la aceast\ problem\,într-adev\r foarte important\, trebuie s\observ\m mai întîi c\ demersul de lafinele lui ’89 nu a avut efectele scontateîn primul rînd de breasl\. Nu au existatdiscu]ii serioase, nici o analiz\ sistema-tic\, nici o reuniune care s\ fie dedicat\acestei probleme, care finalmente trebuias\ [ocheze. De ce programul în cauz\ nua interesat breasla, de ce nu a sensibilizatinstitu]iile de resort, care s\ intre în joc [is\ dea r\spunsuri la provocare, de ce aue[uat tentativele de a mobiliza lumea ladiscu]ii cît de cît articulate în materie deteorie istoric\, de cultur\ istoric\? Pe deo parte, este o reticen]\ în sînul breslei,motivat\ [i istoric, deoarece nu exist\ni[te tradi]ii care s\ se fi impus. Pe de alt\parte, cred c\ este [i linia minimei rezis-ten]e, a minimului efort. A intra în aseme-nea discu]ii presupune s\ te informezi lapagin\ în domeniu, ceea ce nu e tocmaila îndemîn\, cu instrumentele pe care leavem, cu forma]ia existent\ la diferitegenera]ii de istorici. Cauzele sînt maicurînd obiective. Eu sper c\ se va revenila discu]ii, este absolut necesar s\ sevad\ [i în public ce trebuie s\ produc\profesioni[tii. Am sentimentul c\ discur-sul istoric trebuie s\ fie elaborat ladiverse niveluri, în func]ie de adresant,c\ exist\ un discurs pentru erudi]i (care„iese din arhiv\, ca s\ se închid\ în

arhiv\”), pentru istoricii de foarte strict\aplica]ie, care îl folosesc pentru a nuan]a.Discursul public îns\ are alt rost [i tre-buie f\cut cu foarte mult\ precau]ie, pen-tru a nu produce reac]ii anapoda.

Deci eu a[ încerca s\ semnalez aici ocaren]\ institu]ional\, s\ observe din nouc\ partea mai bine situat\ din punctul devedere al echipamentului teoretic,metodologic trebuie s\-[i asume o anu-mit\ r\spundere în privin]a trat\rii aces-tor aspecte, c\ e nevoie de programepentru viitor, nu de reac]ii intempestive,neprev\zute, spectaculoase, ce pot s\impresioneze o clip\, dar nu dau rezul-tatele necesare.

Sorin Antohi: M\ întreb, în continuare,ce s-ar putea relua din tradi]ie. De ce, deexemplu, nu ne-am putea lua din {coalacritic\, din Xenopol, din revela]ia (tar-div\, din p\cate) a lui Iorga în leg\tur\ cuistoria universal\, în momentul cînd aînceput s\ se gîndeasc\ la Istoriologie, dece nu lu\m din practica scrisului istoric aunui autor cum a fost Gheorghe Br\tianu,absolut sincron cu {coala de la Annales,scriind exact ca omologii s\i francezi? Dece nu putem s\ relans\m aceast\ tradi]ie,aducînd istoriografia noastr\ actual\„m\car” Alexandru Zub acel nivel, lîng\acel canon?

Cum s\ refacem continuitatea distrus\de comunism? Acesta ar putea fi unproiect foarte interesant (individual sauinstitu]ional): a revedea, a revizita ca-nonul istoriografiei na]ionale [i a scoatede acolo (într-un mod poate mai accesibildecît în c\r]ile dumneavoastr\, care sînttehnice, mai u[or de comunicat pentrubreasl\ în ansamblu, care poate c\ nu aredispozi]ia, înclina]ia, timpul s\ consultetoate aceste lucr\ri la un asemenea nivel)o viziune despre scrisul istoric ce s\ poat\tenta mai mult\ lume.

Alexandru Zub: Aceast\ direc]ie, potm\rturisi în cuno[tin]\ de cauz\, nu afost nicicînd abandonat\. Tradi]ia critic\,una ce a dus la rezultate destul de impor-tante [i absolut sincrone în raport cu isto-riografia apusean\, a continuat. Ea a pro-dus [i produce înc\, numai c\ rezultatelenu sînt spectaculoase. (Cred c\ exist\ unanumit grad de nervozitate, de nelini[tedin care rezult\ stimularea, încurajareadiscursului spectaculos, care d\ impresiaunei sinteze u[or de asimilat [i întotdeau-na valabil\, în timp ce profesioni[tiir\mîn, oarecum, în umbr\. Dar s\ nuuit\m c\ [i sub regimul comunist au exis-tat ini]iative, individuale sau de echip\,care sînt demne de stim\, ini]iative con-cordante cu ce s-a produs în istoriografianoastr\ mai veche [i chiar în Occident.)A[adar, nu trebuie s\ relans\m, ci s\stimul\m aceste grupuri, aceste tendin]edeja existente. {i, bineîn]eles, cu sublin-ierea c\ este nevoie de o lectur\ a tex-telor importante din lumea istoric\ con-temporan\, pentru a vedea ce segînde[te, ce sugestii noi au ap\rut, ceeste valid în ele [i trebuie s\ ne intere-seze, fie numai [i pentru a nuan]a ceeace producem pe seama unei raport\ricontinue la istoriografia tradi]ional\.

Alexandru Zub în dialog cu Sorin Antohi

15Dialog TimpulSorin Antohi: Dar de ce istoricii, care

]in de tradi]iile cele mai luminoase aleistoriografiei noastre critice [i care, de alt-minteri, sînt [i în contact cu achizi]iilerecente [i dezbaterile curente din istori-ografia interna]ional\, de ce nu reu[escs\ comunice public mai bine, de ce nureu[esc ei s\ participe mai conving\tor,mai persuasiv, mai audibil la o discu]iepublic\ despre canonul istoriografic? Estefoarte interesant de v\zut cum, printr-oinfrastructur\ de publica]ii destinate con-sumului de mas\ (cum ar fi Dosarele isto-riei, Magazin istoric, [i alte reviste curubrici ce pun istoria în discu]ie), canonulcare circul\ cel mai mult în societate estetot un canon neopozitivist.

Societatea în ansamblu (în orice partea lumii) vrea r\spunsuri unice la în-treb\ri presante, r\spunsuri care s\ aib\autoritatea unor cercet\ri serioase, f\-cute de istorici de meserie. Asta a[teap-t\, realmente, comunit\]ile de la istoriciilor. Nu doar statele na]ionale cer r\s-punsuri scurte [i clare. Ele, în fond,reu[esc s\ le [i ob]in\ pe acelea de careau nevoie, în total dezinteres fa]\ deadev\rul istoric. Societ\]ile îns\, chiar [iatunci cînd vor s\ uite de sine, aunevoie de forme de adev\r comunica-bile public ([i o s\ vorbim pu]in [idespre istoria recent\, mai încolo).

Dar, în ansamblu, pentru istoria na]io-nal\, exist\ o curiozitate popular\. Ea semanifest\ prin setea cu care publicul,chiar în condi]iile în care dispune denenum\rate alte oferte de amuzament [ide informare, continu\ s\ se interesezede elemente ale tradi]iei noastre istorice.Lumea se uit\ la filme istorice cînd elesînt reprogramate pe postul na]ional deteleviziune, pe TVR 2 (din p\cate, totacelea semnate de Sergiu Nicolaescu, pecare un coleg mai tîn\r, R\zvanPârâianu, le-a analizat ca o component\vizual\ a vulgatei na]ional-comuniste) –exist\ deci o cerere. Lumea, în conti-nuare, merge la muzee de istorie, mergela monumente, nu întotdeauna împins\de la spate. Exist\ o resurec]ie a istorieilocale, un interes (de multe ori manipu-lat demagogic de politicieni) pentru isto-rie. Nici un trib nu poate tr\i f\r\ idoli.Oricît de postmodern ar deveni el, idoliiaceia trebuie s\ subziste, într-o form\ saualta. Lumea îi caut\ [i îi produce atuncicînd nu-i g\se[te, îi secret\ în imaginar,apoi lupt\ pentru ei.

~n controversa manualelor alternative,istorici profesioni[ti foarte stimabili, uniidintre ei autori de manuale, nu au reu[its\ comunice public eficient [i s\ încercenu s\ conving\ o societate, care poatenu vrea s\ se mai lase convins\, dar, celpu]in, pe oamenii inteligen]i [i cu ogîndire flexibil\ (în ansamblul societ\]iisînt foarte mul]i) s\-i conving\ de opor-tunitatea, de utilitatea [i chiar de consis-ten]a [tiin]ific\ a întreprinderii lor. Amv\zut, la un moment dat, o înfruntaretelevizat\ între Sorin Mitu, colegul nos-tru de la Cluj [i echipa lui, [i perso-nalit\]i din mass-media (cel mai pasionatdintre ei era publicistul [i scriitorulCristian Tudor Popescu). ~n acea discu]ie,din care nu am v\zut decît un fragmentîn reluare, am fost dezam\git de presta]iacolegului nostru Mitu care, dintr-o deli-cate]e exagerat\ sau dintr-o neîn]elegerea situa]iei de comunicare în care seg\sea, a preferat s\-l lase pe vehementul[i adeseori jignitorul Cristian TudorPopescu s\ spun\ pîn\ la cap\t ce avea

el de spus, ca diletant inteligent, cuopinii foarte solide în chestiuni pe carele ignor\, în loc s\ vin\ cu argumenta]iavalabil\ universal pentru justificareaproiectului pedagogic de manuale alter-native, un proiect care nu este contestatnic\ieri în lume, cu excep]ia, mai decurînd, a Vietnamului (în care un proiectal B\ncii Mondiale de introducere amanualelor alternative a fost anulat). Noine aliniem acum, prin ordinul ministru-lui ~nv\]\mîntului de a reduce num\rulde manuale alternative la trei, pentru sis-temul liceal, în loc s\ se lase liber joculpie]ei. Revenind la Sorin Mitu [i la al]iautori de manuale alternative care, f\r\îndoial\, erau perfectibile, dar în nici uncaz nu ar fi meritat arse pe rug, a[a cums-a sugerat de corifeii na]ional-comunis-mului, în frunte tocmai cu cineastulSergiu Nicolaescu, politician în orelesale libere. Mi s-a p\rut c\ profesionistulnu a [tiut s\ se apere, nu a [tiut s\ vin\cu o formul\ conving\toare, puternic\,cu o pledoarie pentru dreptul la plurali-tate (nu infinitate), la o form\ de rela-tivism care nu merge pîn\ la extrem, s\pun\ pe mas\ achizi]iile moderne înistoriografie [i s\ le apere, ba, mai mult,s\ fie nu permanent în defensiv\, ci s\fac\ propuneri într-un mod cît mai per-suasiv societ\]ii în care tr\ie[te.

Mi se pare c\ mul]i istorici de calitateau preferat rezerva, au preferat s\ r\mîn\în atelierul lor, s\ produc\ lucruri caresînt citite cu mare profit [i cu satisfac]iede colegii cu aceea[i forma]ie [i cuacela[i nivel teoretic-metodologic, darsînt ignorate inclusiv de majoritatea celordin breasl\. De ce nu apare o strategie decomunicare public\ mai inteligent\ [imai eficient\, care s\ formeze treptat ungust public pentru pluralitate? Aici credeu c\ este cheia ie[irii din închidereaneopozitivismului (onorabil sau na]io-nal-comunist). Cred c\ aliatul istoricilorlumina]i ar putea fi publicul educat, careexist\. Noi avem o societate mijlocie,din punctul de vedere al educa]iei. Dinp\cate, ace[ti oameni nu sînt clas\ demijloc prin venituri, dar am produs însecolul XX o clas\ mijlocie care, chiardac\ a fost decimat\ de stalinism, s-aref\cut mai mult sau mai pu]in, lanivelul educa]iei [i al aspira]iilor ; avemaceast\ clas\ de mijloc, care tr\ia pîn\mai deun\zi în deplin\ frugalitate, iaracum se zbate în absolut\ precaritate.Lor îns\ nu le mai vorbe[te nimeni, ast-fel încît gustul popular, viziunea,canonul istoriografic, chiar [i printreoamenii inteligen]i, au r\mas extraordi-nar de primitive.

Aceast\ percep]ie social\ face ca figu-rile publice [i mediatice mai importanteale istoriografiei române[ti s\ fie supra-vie]uitorii na]ional-comunismului, careacum s-au reinstitu]ionalizat, ba chiardomin\ institu]iile de cercetare [i în-v\]\mînt în domeniul istoriografiei, mod-elînd [i percep]ia public\ despre canonulistoriografic. Ce s-ar putea face? De ceistoricii, care au o în]elegere mai bun\ adisciplinei [i a lumii lor, nu reu[esc s\comunice mai bine? Nu cred c\ izolareaîn profesionalism este o solu]ie. ~ntr-osocietate liber\, exist\ o pia]\ liber\ decomunicare, unde viziunile diferite trebuies\ intre în contact [i competi]ie, trebuie s\negocieze. Aici v\d o problem\, care ]ine[i de absen]a, endemic\ la noi, a unei sferepublice pentru o conversa]ie intelectual\convenabil\.

Alexandru Zub: Cred c\ ai dreptate,istoricul nu se poate izola [i nu se poatemul]umi cu ce produce pentru breaslalui. El trebuie s\ ias\ în afar\ [i s\ ela-boreze discursuri la diferite niveluri,inclusiv pentru marele public. Dar mi separe c\ exist\ în aceast\ atitudine rezer-vat\ a istoricilor ceva care supravie-]uie[te din regimul trecut. Atunci era om\sur\ de pruden]\, în unele cazuri,pentru a nu se expune prea mult [i aexercita cît mai riguros profesia.Continuat\ îns\ în noile împrejur\ri, ati-tudinea respectiv\ este explicabil\,poate, dar nu mai poate fi admis\. Sigur,ar fi trebuit s\ ne a[tept\m la reac]ii derestructurare în cadrul breslei, care s\produc\ instrumentele necesare unuidialog efectiv cu lumea din jur, cu socie-tatea, cu diverse registre ale societ\]ii,nuan]înd discursul de la caz la caz, darnu s-a întîmplat a[a. Nu cunosc nicim\car o singur\ tentativ\ din parteaistoricilor de a organiza o reuniune lanivel na]ional dup\ 1989, de[i exist\ oSocietate a Istoricilor Români, exist\ [ialte mecanisme care, în mod normal, tre-buiau s\ produc\ asemenea gesturi deanaliz\, de revizuire, de programare aintereselor proprii. Neexistînd asemeneaini]iative, mi[c\rile s-au produs pe zonerestrînse, în mici grupuri de profesioni[ti(cum se întîmpl\ la Cluj, de exemplu).Ceea ce nu e destul, dac\ gîndim pro-blema în ansamblu.

Sorin Antohi: Exist\ chiar grupuri carevor s\ reconstituie, în plan istoriografic,paradigma na]ional-comunist\.

Alexandru Zub: Se poate în]elege dece se întîmpl\ a[a, pentru c\ sfera istori-ografic\ comport\ o strict\ analogie cufenomenul general românesc, în careschimbarea nu a fost destul de profund\pentru a determina solu]ii noi, de revi-zuire critic\ [i reconstruc]ie.

Disocierea de trecut este anevoioas\.Sorin Antohi: Sigur… {i, prin ambi-

guitatea [i rolul disciplinei, istoriografiachiar are o pozi]ie ambivalent\, întreumanit\]i [i [tiin]ele sociale „tari”, ca [iîn sensul în care canonul nu s-a revizuitdestul. Seam\n\, oarecum, cu uma-nit\]ile în m\sura în care o dezbateredespre canon s-a ini]iat, dar nu a ajunsniciodat\ atît de important\ [i nu a datniciodat\ rezultatele pe care le-a datacolo, ci mai curînd tinde s\ î[i repro-duc\ în mod absolut ne[tirbit canonul dedinainte de 1989, ceea ce s-a întîmplatîn domenii apropiate din [tiin]ele sociale„tari” ([tiin]ele juridice, [tiin]ele eco-nomice), unde contestarea este aproapede zero. Lucrurile s-au petrecut aproapeca în domeniul [tiin]elor naturale: cine[tia înainte s\ rezolve ecua]ii sau s\ dis-ece [obolani, [tie probabil s\ o fac\ [iacum. ~n [tiin]ele atît de marcate deizola]ionismul na]ional-comunist, [tiin-]ele juridice, [tiin]ele economice, nu amobservat nici un fel de contesta]ie.Acolo, toat\ disciplina s-a regeneratspontan, to]i cei care predau socialism[tiin]ific sau economie centralizat\ sîntacum personalit\]i de marc\ ale drep-turilor omului, economiei de pia]\ [i a[amai departe. Istoria, ca disciplin\, foarteinteresant, s-a plasat între cele dou\ cîm-puri disciplinare [i, înc\ o dat\, [i-a con-firmat statutul „amfibiu”.

Alexandru Zub: Este chiar voca]ia ei,dac\ nu m\ în[el, pentru c\, fiind strîns

legat\ de istorie, o secre]ie a istorieireale, ea nu s-a putut îndep\rta prea multde realitatea istoric\. A r\mas pe o liniemedian\, chiar în condi]iile unormomente convulsive, spectaculoase, [iîncearc\ s\ ]in\ un anumit echilibru.Dar ai dreptate în privin]a exigen]ei de anu prelungi aceast\ atitudine prea mult,este nevoie de o revizuire. Ea trebuieprodus\ pornind, evident, de la ce seîntîmpl\ în lume [i de la situa]ia noastr\specific\, de la faptul c\, din 1989, aintrat totu[i pe f\ga[ o genera]ie nou\,care a f\cut [i studii în str\in\tate (aiîncercat s\ define[ti situa]ia lor într-uneseu care m-a interesat foarte mult).Acest tip de analiz\ trebuie extins,explorînd cît mai deplin posibilit\]ileexistente. S\ nu ne imagin\m minuni,pentru c\ ele nu au cum s\ se produc\,dar s\ stimul\m acele voin]e de revizu-ire a discursului propriu [i de reconsi-derare a lui discrete, în limite modeste,a[a cum se cere s\ fie istoricul.

Sorin Antohi: Evocam mai înainteexisten]a unui gust public pentru istorie.Acesta a fost între]inut, în bun\ m\sur\împotriva scopului central al socializ\riicomuniste, chiar de sistemul înv\]\mîn-tului comunist. Referin]a istoric\ perma-nent\, care putea s\ duc\ la satura]ie [ila exasperare un public obi[nuit, a r\mastotu[i prezent\, [i exist\ în imaginarulcolectiv românesc al tranzi]iei un loc încare discu]ia despre istorie se poateoricînd insera, se poate oricînd relansa.De altfel, exist\ frecvent referin]e isto-rice, conversa]ia despre afacerile curenteeste saturat\ de ele, exist\ o oarecareobsesie a trecutului. Bineîn]eles, putemavea rezerve fa]\ de memoria colectiv\ asociet\]ii noastre, în sensul c\ ea are]inut inevitabil cli[eele propagandeina]ional-comuniste, în detrimentul unorlucruri edificatoare, importante, [i eleconstitutive de identitate, dar legate deexperien]a real\ a trecutului na]ional.Noi ar trebui, ca intelectuali cu prezen]\public\ [i ca istorici, s\ interog\m maifrecvent acest gust public pentru istorie [ichiar s\ încerc\m s\-l model\m. S\încerc\m a servi setea popular\ de isto-rie cu o conversa]ie inteligent\, nu spe-cioas\, nu abscons\, ci inteligibil\, pus\într-o bun\ form\ de comunicare, astfelîncît s\ putem introduce în discursulpublic sistemul categorial [i de referin]ecare, în lume, modeleaz\ ast\zi oasemenea raportare la trecut. Fiindc\societ\]ile occidentale, [i ele, sînt satu-rate de referin]e istorice. Civiliza]ia deconsum, subculturile de tineret, apari]iamediilor electronice de comunicare înmas\, revolu]ia informatic\, a doua, atreia, a patra, a cincea industrializare nuau [ters complet nevoia de r\d\cini, deidentitate [i de istorie, nic\ieri în lume.Deci nu ar trebui s\ ne g\sim noi maipostmoderni decît occidentalii, în sensulîn care [tergem cu buretele absolut totul[i ne amintim, în cel mai fericit caz, omitologie cu totul rudimentar\ [i care, înfond, nici nu poate constitui temelia uneiidentit\]i colective s\n\toase.

(Fragment din volumul Oglinzi retrovizoare. Istorie memorie

[i moral\ în România, în curs de apari]iela Editura Polirom, Ia[i.)

ianuarie 2002

ianuarie 2002

16 JurnalTimpul

Sergiu MateiNica

28.01.1969

R\t\cit între dou\ fronturi

Vai! Cîte momente grele am tr\it în via]amea de pîn\ acum. Simt, în împrosp\tarea lor,o divin\ u[urare pentru poverile actuale, orecalcifiere a vertebrelor ml\dioase ce m-arapleca, un suport de virulen]\ comparativ\pentru tot ceea ce nu-mi place sau m\ revolt\.S\ vorbesc mai întîi de acele r\spîntii fizice [imorale, acele st\ri limit\, care dep\[esc înintensitate [i precaritate orice „imposibilitate”[i „intoleran]\” contemporan\. Le iau pe rînd,în ordinea sediment\rii mele suflete[ti.

~n septembrie 1941, m\ aflam pe dealul de la{ipca, la 40 km nord-est de Odesa, ca sergentteterist în batalionul I al regimentului 35infanterie, aflat în mar[ul de apropiere delimanul Bujalîc, dup\ înver[unatele lupte de laliziera g\rii Severinovca, pe mameloanele dinVelichi-Ludei. Eram comandantul plutonuluide transmisiuni al batalionului, ata[at pe lîng\maiorul Marin, în locul sublocotenentului derezerv\ Pavel, mort în groap\ dup\ unbombardament infernal al artileriei ruse[ti.Ploua toren]ial, înotam prin b\ltoacele de pemiri[te cu bocancii mustind de ap\, cu tunicileude [i scor]oase [i se l\sase o noapte ca unmormînt. Pierdusem orice leg\tur\ telefonic\,din cauza furtunii, cu compania a 2-a ac\pitanului P`rvan, care, trimis\ în avantgard\,se desprinsese din dispozitivul batalionului [inu mai d\dea nici un semn de via]\. Coman-dantul regimentului anun]ase întîmpl\tor c\ seordon\ oprirea oric\rei înaint\ri [i regrupareacompact\, a[a cum, la cî]iva kilometri spre sud,puternice for]e sovietice încercau s\-[i fac\drum spre nord. Trebuia neap\rat anun]at\compania a 2-a, care, potrivit misiunii primite,putea s\ cad\ prad\ în gura mitralierelor [ibrandurilor inamice. Cine s-o fac\ în noapteaaceea de p\mînt, cînd firul telefonic eraîntrerupt [i cînd nu se vedea la un metrudep\rtare? Maiorul m\ strig\, îmi ar\t\ cuprivirea un cal pr\p\dit, f\r\ [ea, legat lîng\ unfelinar agonic, [i-mi spune:

– Ia-o pe firul v\ii [i orienteaz\-te cum po]i!Trebuie s\ dai de ei la 2-3 km. ~n mîna ta evia]a a trei sute de oameni, pe care trebuie s\-iaduci în dispozitivul batalionului!

La un sfert de ceas de la pornire, îmid\deam seama îngrozit c\ m-am r\t\cit. Firulv\ii pe care pornisem se pref\cuse într-unurcu[ plin de tufi[uri [i m\r\cini [i seînsc\unase o lini[te, de mi-era fric\ de copita[i str\nutul mîr]oagei mele, în care b\team cucentura, ca s-o pot urni din loc. La fiecarezece metri m\ opream s-ascult fiindc\ pier-dusem, în bezn\, orice putin]\ de orientaregeografic\, sperînd s\ întîlnesc un cît de miczgomot sau o prezen]\ oarecare a unei fiin]e.M\ cutremura gîndul c\ a[ putea nimeri îngura fl\mînd\ a mitralierelor „Maxim”. Dup\cîteva popasuri pline de panic\, îmi r\s\rigîndul s\ m\ întorc, de[i nu cuno[teamdrumul nici la întoarcere. Repede. Acest gîndfu alungat de spectrul celui înl\n]uit pentruneîndeplinire de ordin pe timp de r\zboi [i deposibilul m\cel al celor 300 de infanteri[ti ca[i mine. S\ fi mers vreo doi kilometri, a[a laîntîmplare, cînd m-am coborît de pe screauaagresiv\ a mîr]oagei mele [i mi-am lipit

urechea de noroiul de sub bocanc, s-asculteventualele zgomote de oameni sau animaleîndep\rtate, cum auzisem la instruc]ie de prinregulamentele militare. De altfel, am constatatc\ toate aceste regulamente nu valoareaz\nici cît o pastil\ calmant\ [i în fa]a primejdieiscap\ fiecare cum poate [i cum are noroc.

Popasul meu fusese zadarnic. O pustietatedes\vîr[it\, o t\cere preistoric\, un întunericcadaveric, o ap\sare sfî[ietoare, torturat\ depresim]iri [ii idei de panic\, o vîltoarel\untric\ din care nu se poate ie[i, oalunecare într-o catastrof\ predestinat\, oînc\ierare cu stihiile naturii, o întîlnire cupînda [i preambulul mor]ii, o dezn\dejdeparalizant\ care-]i albe[te tîmplele [i ceafa,toate, toate, pe rînd [i împreun\, m\ oprir\sub un copac, încapabil s\ merg mai departesau s\ m\ întorc. ~mi doream un glonte r\t\cit,a[a cum se înt\mpl\ des pe front, s\ m\ s\ruteca un c\r\bu[ în cerebel [i s\-mi curmedisperarea! Toate socotelile mele cu via]a erauîncheiate! Singura solu]ie era s\ a[tept, c\ci înasemenea momente de r\spîntie fiecarefrac]iune de timp î[i are însemn\tatea ei.

~n t\cerea aceea de sfîr[it de lume mi s-ap\rut c\ am auzit un str\nut de cal, altul decîtmâr]oaga mea. Cu auzul ascu]it pîn\ la durere[i cu un început de speran]\ în creierul z\vorît,am stat la pînd\ cu inima n\du[it\ [i l-am sim]itdin nou, undeva în partea dreapt\ de loculunde m\ aflam. M-am urcat pe cal [i l-am puspe fug\, lovindu-l cuu centura [i cu bocanciipeste pielea t\b\cit\ [i insensibil\, oprindu-m\la fiecare 10-15 metri. Neauzind nici unstr\nut, din nou m-a apucat disperarea. Amcoborît, ostenit [i exaltat, [i m-am încordat dinnou în a[teptare. Socoteam c-a fost o simpl\iluzie, c\ nu mai sînt în stare s\ lupt cuscrî[netul nop]ii [i c\ soarta mi-e pecetluit\,cînd deodat\ s-a auzit iar\[i str\nutul de cal [ide data aceasta foarte aproape de mine. Un valde spaim\ m-a înl\n]uit la gîndul c\ ar putea fiun cal al mitraliorilor sovietici [i c\ m-a[ g\sichiar în gura pu[ca[ilor inamici. Nu [tiam cums\ fac, s\ fug, s\ m\ îndep\rtez, sau s\ m\apropii. Calul p\[tea, am început s\-i audrumegatul ierbii [i [fichiuitul cozii. Involuntarm-am v\zut în apropierea lui [i al\turi de elap\ru [i un soldat, care întreb\ în române[te:

- Care e[ti, m\, acolo?De pe grumazul meu gîrbovit c\zuse un

munte, cercurile de fier dimprejurul capuluiplesniser\, respira]ia deveni mai u[oar\,co[marul gîndurilor se volatilizase [i parc\noaptea nu mai era atît de neagr\. M\degajasem de sufocanta lespede a neputin]ei,membrele corpului [i nervii îmi erau înv\lui]iîntr-un fel de neidentificat\ fericire [i obucurie parcimonioas\ se topi în priviri, îngesturi [i în cuvintele cople[itoare:

- Unde-i compania a 2-a?- Colea în lizier\. A[tept\m în zori s-o lu\m

din loc. Ori a mai plouat, ori nu!~n drumul de întoarcere la batalion, al\turi

de c\pitanul Pîrvan, pe biata mea mîr]oag\,îmi rememoram pu]inul trecut al existen]eimele, acumulînd în forul meu interior o doz\de recuno[tin]\ pentru acea [ans\ neprev\zut\[i nea[teptat\, care m-a scos dintr-o crîncen\dilem\, m-a recuperat dintr-o r\spîntie fatal\,îmbog\]indu-mi anii [i c\lindu-mi rezisten]apentru alte ceasuri de cump\n\ înver[unat\.

29.01.1969

O r\spîntie între via]\ [i moarte

M\ îngr\m\disem schilod în g\lbeni]ele dindosul unor tufi[uri de m\ci[. M-am tîrît ca într-un spasm de tortur\, cu genunchiul stîngsf\rîmat de un cap\t de snop de mitralier\.Cota 148 din apropierea c\tunului Kotelni-covo, la 27 km de Odesa, în ziua aceea de 27

septembrie 1941, trecuse de trei ori dintr-omîn\ în alt\ mîn\, ap\rat\ cu înver[unare [i deromâni, [i de sovietici. Str\pungeau pe rînd cuochii de pe în\l]imea ei toat\ panoramamarelui ora[ al lui Beribas. De nenum\rate ori,în ziua aceea, legasem firele de telefonmu[cate de schijele brandurilor, restabilindleg\tura postului de comand\ cu companiile [ide dou\ ori coborîsem cu aparatura detransmisiuni printre mor]i [i r\ni]i la poalelecolinei. Aici, la poalele colinei, se petrecuser\scene din repertoriul plasticienilor fanatici aisecolului al XV-lea. R\ni]i înnebuni]i de dureri,mor]i suprastivui]i pentru evacuare cu c\ru]elede muni]ii peste dealul Sernivka, l\zi decartu[e risipite prin p\duricea de salcîmi,comandan]i nervo[i [i solda]ii cu mutre de viteduse la t\iere, obuze de artilerie grea preg\tit\parc\ de explozie în cazul unei ghiulele detun, care din fericire nu putea c\dea în unghiulmort, înjgheb\ri de atacuri pe flancuri printr-oporumbi[te colhoznic\ de cel pu]in 100 dehectare! Vuiser\ strig\te de cazn\ [i comenzica ni[te lovituri de bici, pu[ca[i seto[i gonindcu gamelele nesm\l]uite dup\ ap\ [i, pedeasupra, un fel de cea]\ vîscoas\ [i ascu]it\ lamiros, pornit\ din fumul mitralierelor, albrandurilor perfide [i din colbul forfoteiviem\noase a fiin]elor omene[ti.

Am fost r\nit în atac. La cel de-al treileaurcu[ pe cot\, în ceasurile de dup\ amiaz\,printre pu[ca[ii de la jum\tatea porumbi[tii,cu firul de telefon înn\dit [i derulat f\r\bobin\, ascun[i în s\biile de porumb [iprelin[i ca un cap\t de lance printr-o carnestr\in\, am sim]it mai întîi o umezeal\ cald\la talpa piciorului din bocanc. M\ lovise,pesemne, mitraliera în unul din momentelede s\ritur\ din pozi]ia cu capul la p\mînt,unde ne ]ineau rafalele inamicului înc\lecatpe cot\. Dup\ fierbin]eal\ m-a apucat un felde arsur\ pe toat\ glezna [i aceast\ senza]iem-a f\cut s\-mi arunc ochii asupra bocan-cului [i s\-l v\d dilatat sub ap\sarea unuinoroi ro[cat de sînge f\r\ coagulare. A[ fi vruts\ recuperez o mic\ central\ telefonic\, pecare sergentul Apostol n-o putuse ag\]a la ceade a doua retragere. De aceea m\ repezisemcu primii infanteri[ti, avînd credin]a c\ prearepede s-au scurs „biruin]ele” în ambeletabere, ca s\ fi putut fi descoperit\ [i sf\rî-mat\. Descoperirea r\nii n-a urmat îndat\dup\ p\trunderea gloan]elor venite dinflancuri, ci mai tîrziu [i nu prin durere. Chiaratunci cînd mi-am v\zut bocancul ca pe unsmîrc însîngerat [i am sim]it arsura pe glezn\,din cauza nervilor încorda]i [i a vîrtejuluiprimejdios de care aproape c\ nu-mi d\deamseama, mi-am zis c\ mai pot merge pîn\ suspe creast\, cu atît mai mult cu cît din spateauzeam r\suflarea celor ce începuser\ s\-[istrîng\ bra]ele retezate, ca ale unei caracati]e.

Ap\sam parc\ înadins pe piciorul lovit [i nutr\iam decît o vag\ crispare în [ira spin\rii. M\puteam mi[ca u[or, deci nu era loc pentrudisperare. Era inegalabil\, unic\ [i atotputernic\aceast\ capacitate uman\ de a g\si în cele maicrîncene împrejur\ri, în încruci[\ri de gloan]eneiert\toare [i p\tima[e [i cu vigoarea trupuluiînjum\t\]it, reflexul de atenuare a spirituluiimplacabil, de înfruntare a fatalit\]ii! Totul s-apetrecut în fragmente de timp mai mici decîtsecundele [i mai grele decît secolele!

Fug\ri]i din flancuri de infanteri[tii no[triextenua]i, pedestra[ii marinei din Odesa,neaproviziona]i din spate din cauza tiruluipermanent al artileriei noastre divizionare,care î[i turna obuzele pe baliza de la cota 148,transformînd-o într-un promontoriu al mor]iide netrecut, s-au retras dincolo de creast\ [iprimii români care au pus din nou piciorul peiarba din jurul balizei au fost solda]ii Voicil\ [iChetreanu din Murgenii Hu[ului, odat\ cuprelungirea tirului artileriei de pe cot\ în v\illesub]iri [i înverzite din nordul Odesei.

Cu toate ce s-au petrecut atunci, ca într-ostr\fulgerare, am sim]it c\ piciorul nu m\ maisluje[te. Pe nepreg\tite, am observat c\fiecare încercare de mi[care a piciorului iscani[te dureri infernale în creier. M-am auziturlînd ca o fiar\, dar nu mai avea cine s\ m\asculte, c\ci în be]ia atacului, efectivul redusal batalionului maiorului Marin se scursese pecot, f\r\ s\ se gîndeasc\ la cei neputincio[irisipi]i pe drum, [i f\r\ s\ aib\ alt\ preocuparedecît instalarea pe colina afurisit\, cel pu]inpentru un repaus de dou\-trei zile.

Nimeni nu putea s\ aud\ strig\tele mele dince în ce mai slabe. Nu luasem nici un fel dehot\rîre [i strîngeam contorsionat tulpina unuip\pu[oi, cînd noi rafale de mitraliere, ca ni[tegheare ale mor]ii începuser\ s\ toace frunzeleascu]ite, [uierînd pe deasupra cre[tetului meu.De data asta veneau din dreapta [i, dup\ sunet[i intensitate, sem\nau cu cele ale benzilor decartu[e c\z\ce[ti, de doi metri lungime. Nuera cu putin]\ s\ stau pe loc, în orice clip\ m\puteau g\si pîlcurile de sovietici strecura]i pela brîul colinei, ca s\-i înconjoare pe atacan]iino[tri ajun[i la baliza din vîrf. ~mi era cuneputin]\ s\ m\ urc, a[a cum fiecare încordarede mu[chi [i orice cl\tinare de picior îmicr\pau tîmplele de dureri [i-mi întunecauprivirile cu o pîcl\ nisipioas\. Auzindu-mistrig\tele slabe [i de prisos, care nu eraualtceva decît ni[te vocale combinate [iabisuale, dîndu-mi seama cu o luciditategregar\ c\ de m-ar g\si în via]\ cei ceurm\reau înv\luirea, în cel mai bun caz, mi-ar]intui dou\-trei cartu[e în cap în mareavîn\toare inuman\, m-am hot\rît s\ încercimposibilul, de[i fiecare mi[care îmi produceadureri pîn\ la le[in. Eu am început s\ m\rostogolesc, ag\]îndu-m\ pe rînd de porumbulînalt [i r\sucindu-m\ peste el, culcîndu-l lap\mînt. A[a, pas cu pas, rostogolire dup\rostogolire, ferindu-mi butul piciorului decontactul cu p\m\ntul [i ren\scut dinfierbin]eala primejdiei [i a durerii, am izbutits\ cobor vreo dou\zeci de metri. N-am fost înstare s\-mi rup c\ma[a saau mîneca de laveston [i s\-mi cuprind genunchiul ucis, dincare sîngele tot nu contenise. Junghiurile dincreier se mutaser\ în pulp\ [i deveniser\ maiaprige [i permanente. ~mi curgeau lacrimilef\r\ voie din cauza durerii [i gîtlejul mi-lrecuno[team sufocat cu pelin uscat [i gre]os.Trebuia s\ cobor mai departe [i am început dinnou s\ m\ rostogolesc, acum mai greu, maimult pe trunchi [i umeri [i mai pu]in pepicioare! ~n spatele meu din nou se înc\ie-raser\ gloan]ele [i brandurile î[i c\utau dinplin victimele. Mi se dezlipiseer\ dou\ unghiide carne [i palmele îmi erau t\b\cite cu spini,scaie]ii se opriser\ în p\r [i pe veston [isudoarea de pe frunte se amestecase cup\mîntul [i cu firele de p\ianjen dintretulpinele porumbului. Un [obolan de cîmp,descoperindu-m\, m-a ocolit [i s-a oprit la unmetru, curios s\ constate ce fel de om esteacesta care se tîr\[te pe brazde. Poate dac\n-ar fi explodat un proiectil de brand în ime-diata mea apropiere, pulverizîndu-[i schijelemilimetrice undeva în v\zduh, a[ fi r\masnemi[cat, înfr\]indu-m\ cu moartea. Dar a[a,la zgomotul exploziei, poarc\ m-a[ fi trezitdintr-un fel de letargie [i am pornit-o din nous\ m\ rostogolesc, cu eforturi din ce în ce maicrîncene, f\r\ speran]\. Poarc\ ]ineam s\-mifac o datorie, parc\ altcineva în afara con-[tiin]ei m\ stîrnea din loc, c\utînd s\ m\ascund\ de furia omeneasc\.

Ajuns, în sfîr[it, în vraful de g\lbeni]e dindosul tufi[urilor de m\cie[, nu m-am maiputut mi[ca. Drumul parcurs de-a rostogolulde la jum\tate pîn\ la poalele colinei, într-osingur\rare ebulitic\, într-un fel de oboseal\sordid\, gata de moarte [i de lep\dare, ast\zi,cînd mi-l amintesc, dup\ aproape treizeci deani, îmi înt\re[te existen]a [i m\ avertizeaz\c\ a fost o stare de limit\ nemaiîntîlnit\.

R\t\cit între dou\ fronturi

17Eseu Timpul

AL.ANDRIESCU

Poeme cu îngeri este, în sensul strict alcuvîntului, doar un ciclu din volumul cuacest titlu. ~n urm\toarele dou\ se indic\evolu]ia unei crea]ii poetice extrem deunitare, aproape pe acelea[i teme [i cam cuacelea[i mijloace. ~n primul rînd, poetul î[idezvolt\ [i nuan]eaz\, într-un originalamestec de profan [i sacru, angelologiaînceput\ în volumul din 1927, în multepoeme din Destin (1933) [i Urcu[ (1937).Re]inem doar cîteva exemple: un înger aliubirii, ivit pe „coline dun\rene”, provoac\o adev\rat\ r\scoal\ („zideau al]i îngeriraiul”) în Paradisul sfidat de Eva: „~ncre-menise raiul cu paznici la intrare, / Corabie-adormit\ pe cosmicul abis, / Tu stai cumîna-ntins\ spre albul rod prin care / ~]ideschidea p\catul dinamic paradis” (Eva,Integrala, p. 301). Vechiul mit este transfor-mat într-un poem de dragoste, în care seinfiltreaz\ cu discre]ie f\g\duin]a izb\viriide p\cat: „Dar pururi [i-n pofida arhan-ghelului mare, / Ea poart\-n sine m\rulcere[tilor arvuni” (ibid.). ~ngerii c\zu]i facde straj\ la poduri (v\mile v\zdului)1:„~ncovoia]i pe s\bii ard îngerii la poduri. /Sub ochii lor s\lbateci pe-al\turea, supus, /Trec sprijinit în suflet ca-ntr-un toiag cunoduri, / T\iat din m\r\cinii pustiilor desus” (Vis r\u, Integrala, p. 300). Asemeneaîngeri r\i, „cu ochi s\lbateci”, spune poetul,întîlnim [i în vechii psalmi: „Trimise la eiurgia mîniei Lui, mînie [i urgie [i necaz,trimitere pren îngeri r\i” (BB, Ps. 77, 54-57;B 1914, Ps. 77, 54).

Dumnezeu apare adeseori înconjurat de„îngerii Lui” în ceruri, ca în Ps. 96, 8:„~nchina]i-v\ Lui, to]i îngerii Lui”. V.Voiculescu îi recepteaz\ [i ca înso]itori pep\mînt ai lui Dumnezeu: „Tu nu preapogori pe ]\rîna pustie, / Cu îngerii T\i s\m\nînci pîinea mea, sub cort, / Ca-n dum-nezeiasca de-odinioar\ Xenofilie” (A[tep-tare sub cortul pustiei, Integrala, p. 311). ~naceast\ „ Xenofilie” sînt evidente ecouriledin Pentateuh (Exod, Deuteronom [i Levitic,mai ales), dar [i din Psalmi2. ~n Ps. 95, 7,David exclam\: „Aduce]i Domnului, nea-murile limbilor” (BB). La aceast\ „dum-nezeiasc\ de-odinioar\ Xenofilie”, poetuli-ar dori din nou implica]i pe Dumnezeu [iîngerii lui. ~ntr-o Plîngere c\tre Heruvim,întîlnirea cu îngerul de lîng\ tronul luiDumnezeu este localizat\ în Carpa]i: „Nu[tiu, a stat pe Ceahl\u, Penteleu, ori Negoi,– / Era în somn [i n-am cunoscut creasta”(Integrala, p. 312). Poezia alunec\ în fol-clorul cu pove[ti despre Dumnezeu [i Isus,pentru a scoate în relief o nemul]umireomeneasc\: „B\trînul Dumnezeu nu ne-amai c\lcat B\r\ganul, / {i pe apele noastrenu mai calc\ Isus” (ibid.). Fa]\ de Arghezi,care nu localizeaz\ aceast\ frustrare,Voiculescu apeleaz\, în momentele derestri[te personal\ sau colectiv\, la ajutorulîngerilor, dup\ un model biblic cunoscutfoarte bine. Heruvimul, c\petenie înge-reasc\, este chemat s\ participe, împreun\

cu „toat\ îngerimea”, la „r\scump\rareasufletelor”3:

Pune îngerimea toat\ s\-L roage.Spune-i c\ z\c\minte ne dorm sub

dezastre,{i c\ pentru r\scump\rare, biete

suflete miloage,~i d\m haraci tot venitul vie]ilor

noastre{i-i punem în mîini inimile noastre,

z\loage.(Integrala, p. 312)

~ntrep\trunderea motivelor biblice cucele folclorice r\mîne o tr\s\tur\ funda-mental\ a liricii lui Voiculescu. Omultr\ie[te între hotarele „minunii”, cumafirm\ poetul în Balada sfîntului din cîmp:„De-a lungul stepei cu zeghe murg\ /Mierea minunii n-a încetat s\ curg\. //Sufletele nu mai zac oloage / Lutul sfînta-nceput pentru suflet s\ se roage”(Integrala, p. 368). Centrul de greutate,dup\ cum vom constata, se mut\ cuu[urin]\ dintr-o parte în alta, cu o pon-dere variabil\ între folclorul de esen]\profund\ [i sacru, dar ambele caracteris-tici men]ionate se reg\sesc mereu. ~npoezia de inspira]ie folclorico-etnogra-fic\, sentimentul religios se infuzeaz\, caîn Balada citat\, în tradi]iile de via]\ rus-tic\ [i pastoral\, pe un fundal dehagiografie popular\4:

Singur [i neao[, el a purcesPrintre oile limpezi din [es.

{i-a luat doar, sfios ca o slug\,Merinde: un fluier cu doine-n glug\.

Prins de foame îngereasc\ în cîmp, cu din]ii

A mu[cat din r\d\cina credin]ii

{i-a deznodat atunci, ca ni[te noji]e de peri

Din fundul de somn gîngavele-i puteri.(Integrala, p. 367)

De cealalt\ parte se situeaz\, f\r\ a serupe de cea dintîi, poezia în careprevaleaz\ motivele biblice. Una dintrepoeziile semnificative în acest sens esteNoul vîn\tor. Motivul a fost folosit [i deArghezi: „{i te pîndesc în timp ca pe vînat”(Scrieri I, 1962, p. 62). Poemul lui V.Voiculescu ne pune în fa]a unei vîn\torimistice la care se face referire [i în Psalmi.Este vînat, de cele mai multe ori, credincio-sul, de c\tre cel f\r\ de credin]\, viclean,r\u, nelegiuit. Victima cere protec]ia luiDumnezeu împotriva acestor for]e aler\ului, c\rora trebuie s\ le reziste. Poetulpreia sensul metaforic al vîn\torii dinPsaltire, îl trece prin filtrul livresc al mitului„îngerilor c\zu]i” (Lucifer/Satana, desprecare s-a scris, de la romantici încoace, oîntreag\ literatur\) pentru a oferi chipulunui nou r\zvr\tit: „Pe piscuri reci de cifre-

[i trece anii / {i mun]i de slove-nc\lecîndmereu, / El umbl\ pe-n\l]imile Satanei / Cugîndul de-a vîna pe Dumnezeu”, deoarece„Trufii de înger îl împing spre creste”(Integrala, pp. 363-364). Versurile acesteapot fi puse în leg\tur\ cu: BB, Ps. 58, 3-4:„C\ci iat\, au vînat sufletul mieu; puser\-seasupra mea cei tari”; BB, Ps. 90, 3: „C\ci elte va izb\vi den la]ul vîn\torilor [i dencuvîntul gîlcevitorilor”; BB, Ps. 93, 21:„Vîna-vor preste sufletul direptului [i sîngenevinovat vor osîndi”; BB, Ps. 123, 6-7:„Sufletul nostru ca o pas\re s\ izb\vi denla]ul vîn\torului”; BB, Ps. 139, 12: „Preb\rbatul strîmb relele-l vor vîna sprestric\ciuni”.

Cu inten]ie am citat mai multe exemple,pentru a surprinde diferite situa]ii în careapar cuvintele a vîna [i vîn\tor [i pentru aînlesni astfel calea unei mai judicioaseapropieri de sursa psalmic\ a versurilor dinNoul vîn\tor al lui V. Voiculescu. Poetuleste preocupat de p\catul trufiei omuluisuperior care se crede asemenea luiDumnezeu: „Cu geniul închis în întristare /El chinuie azurul cu-ntreb\ri”. Pedeapsa,previzibil\, este chiar rodul victoriei înaceast\ miz\ absurd\, [i noul Lucifer cadeînfrînt de povara vînatului rîvnit, prins, ca înmetafora biblic\, în propria capcan\:

Nou vîn\tor de spaime sacre, pune~n pînda nop]ii stelelor capcan\,Jupoaie tainele de sumbra blan\{i cu s\geata trage în minune.

Oche[te tot mai sus... Pîn’ce-ntr-o sear\

R\ne[te duhul [i-l încarc\ prad\Pe umeri tri[ti de suflet, ca s\ cad\Sub diafana le[ului povar\.(Noul vîn\tor, Integrala, p. 364)

~n unele accente negative fa]\ de cuvin-tele Scripturii, mai exact a Legii celei vechi,se pot face – [i s-au [i f\cut – apropieri demai vechii [i mai celebrii Psalmi ai luiArghezi. Ar fi de observat, mai întîi, c\ V.Voiculescu nu [i-a propus s\ scrie Psalmi, cipoezii lirice, pe diverse teme, în carefolose[te versetul biblic, profund asimilat,f\cînd apel [i la Psaltire. ~n ultima edi]ie,cea mai complet\ de pîn\ acum, `ngrijit\ deRoxana Sorescu, nu întîlnim nici o poezie,în toat\ opera poetic\ a lui V. Voiculescu,care s\ poarte acest titlu. O poezie caFructul oprit se situeaz\ oarecum aproapede psalmii arghezieni din Cuvinte potrivite:„Pe-o ramur\ ce-azurul lin str\punge / Dece nu e[ti un m\r, înrumenit?... / Cum Te-a[mu[ca de Te-a[ putea ajunge, / Tu,Doamne,-n lume singur fruct oprit” (Fructuloprit, Integrala, p. 381). Ambii poe]i, înardoarea lor de a fi cît mai aproape deDumnezeu, vor imposibilul: confirmareaprin sim]uri a extazului mistic: „Vreau s\ tepip\i [i s\ urlu: «Este!»” (Arghezi). ~ntre-barea lui Voiculescu: „Mi-e[ti ploaie cald\,[tiu, mi-e[ti vînt de var\ / Dar Tu întreg, Tupur cînd vei sosi?” r\mîne f\r\ r\spuns, iardorin]a lui Arghezi f\r\ mîngîiere, pentru c\

amîndoi [tiu prea bine „c\ nu se poate”(Arghezi, Scrieri I, 25). De o influen]\ a luiArghezi asupra poeziei religioase a lui V.Voiculescu nu se poate vorbi decît în sensulsursei lor comune, Biblia. ~n rest, ceea cepare asem\nare este rezultatul unei în-zestr\ri neobi[nuite în folosirea repre-zent\rilor concrete. Vorbim despre un anu-mit tip de imagina]ie, deci despre o însu[irenativ\, iar rezultatele sînt de ordin stilisticîn primul rînd. Aceasta ne oblig\ s\observ\m [i linia de demarca]ie dintre ceidoi scriitori. La nivelul lexicului, Argheziparcurge o arie mult mai întins\ decîtVoiculescu [i împ\r\]ia lui de îngeri,r\mînîndu-le familiar ambilor poe]i doarvocabularul din universul rustic [i gos-pod\resc în general. Puse în contexte par-ticulare, cuvintele astfel selectate pot con-duce la efecte [ocante în dialogul cuDumnezeu, ceea ce las\ loc pentru cali-fic\ri incriminante, formulate la adresa luiArghezi în primul rînd, de[i astfel demijloace sînt folosite [i de Voiculescu. ~nangelologia lui V. Voiculescu, pentru arelua un motiv preferat de poet, apare [i unînger profan, „p\gîn”, cum îl nume[teîntr-un poem mitologic (Scut al Minervei),simbolizînd gîndirea care se înal]\:„Minerva luminat\ te-nal]\ azi pe scut”(Urcu[, Integrala, p. 385). ~ngerul de paz\,spre deosebire de sobrul înger al gîndirii, secam pierde, ca pajul Cupidon al luiEminescu, între m\t\surile iubitei: „Cî]iîngeri de m\tase ai de paz\? / Cîndzboar\-n l\turi fragedul lor stol, / Ies sîni [ibra]e, raz\ dup\ raz\, / Din visteria trupuluidomol” (Cîntec pentru dezbr\care, Inte-grala, p. 373). Pentru a avea trupul iubitei,poetul este gata s\ renege cerul: „Calc nori[i îngeri, goal\ li te rump, / Lung s\-]i s\rut[i s\ cuprind deodat\ / Tot adev\rul trupuluit\u scump” (Integrala, p. 374). A-]i întemeiajudec\]ile critice sco]înd din metaforelepoetului inten]ii blasfematorii este o ereziecare violeaz\ îns\[i esen]a poeziei. Al\turide Arghezi, V. Voiculescu respinge, în ver-surile sale p\trunse de adînc\ religiozitate,orice urm\ de fariseism estetizant. ~nCupa, poezie cu accente polemice, vaclama cu superbie luciferic\ eliberareacrea]iei poetice din chingile oric\rei con-strîngeri, chiar [i divine:

Cuget rev\rsat peste ]\rmi de poezie,Mîl de iad cu cere[ti aluviuni,Sîmburii de azur au rodit erezie,Singur\ bezna-mi izvorî minuni.

Albastre rîpi de raiuri n-oi mai privi vreodat\,

C\ci v\d mereu [i-aievea cu pumnii r\zvr\ti]i

Din cer pîn\-n adîncu-mi v\rsîndu-se surpat\

O neagr\ cataract\ de îngeri pr\v\li]i.(Cupa, Urcu[, Integrala, p. 355)

1 S. Fl. Marian, V\mile v\zduhului, op. cit.,pp. 286-290.

2 Vezi lista mult mai bogat\ a surselor referi-toare la statutul str\inilor în Vechiul Testamentconsemnat\ în DB, p. 1233.

3 Vezi nota 1.4 Poate fi vorba aici [i despre un fapt real: vi-

ziunile ciobanului de la Maglavit, care a f\cutmult\ vîlv\ în presa vremii, fiind socotit sfînt depelerinii care îl vizitau în num\r mare, ]\raniîndeosebi.

V. VOICULESCU: PE CALEA„RUGULUI APRINS” DE IUBIRE (IV)

ianuarie 2002

A-]i întemeia judec\]ile critice sco]înd din metaforelepoetului inten]ii blasfematorii este o erezie care violeaz\îns\[i esen]a poeziei. Al\turi de Arghezi, V. Voiculescurespinge, în versurile sale p\trunse de adînc\ religiozitate,orice urm\ de fariseism estetizant.

ianuarie 2002

18 EseuTimpul

{tefan AFLOROAEI

III.

A[adar, filosofia ajunge `n c`teva r`nduris\ fie pus\ cu totul `n chestiune, mai cuseam\ din epoca scolastic\ `ncoace. Lucrulacesta se petrece prin chiar faptul c\ ea a fostatras\ cu putere sub un regim tehnic [i ideo-logic al g`ndirii. I se va pretinde mereu s\-[idelimiteze un obiect de studiu, un limbajconceptual, o metod\ sigur\ [i o form\[tiin]ific\ de argumentare. Mai mult, i se cerecurajul de a rivaliza cu [tiin]ele naturii saucu matematica `ns\[i. Fantasma unei filosofiica [tiin]\ riguroas\ pune st\p`nire pe mintealui Husserl, Russell sau Carnap, numeimportante ale culturii occidentale. Efecteleacestui mod de a judeca filosofia au dus –dac\ nu la un nou exil – la stricta ei supra-veghere. {i, deopotriv\, la forme noi subcare au fost tr\date at`t spiritul [tiin]ei, c`t [iaerul firesc al medita]iei filosofice.

Va sesiza bine sumbra `nt`mplare a filo-sofiei moderne Pascal, cu referire special\ latradi]ia cartesian\1. Un lucru asem\n\tor vorobserva c`]iva romantici, precum Schlegel [iNovalis, dar mai cu seam\ Nietzsche, cel carepune `n discu]ie `ntreaga modernitate occi-dental\. Aceasta va fi numit\, cu termeni ce-idivulg\ sl\biciunea de fond, «platonism» sau«metafizic\», «moralism», `n sensul de ide-ologie mascat\. «Genealogia moralei», caproiect mai vast al lui Nietzsche, ne spune c\`ntreaga filosofie occidental\ a `ntre]inut unraport negativ cu via]a [i cu lumea noastr\sensibil\. «Dintotdeauna, cei mai mari `n]e-lep]i au f\cut asupra vie]ii aceea[i judecat\,anume c\ ea nu-i bun\ de nimic. ~ntotdeauna[i pretutindeni, spusele lor aveau acela[i ton –plin de `ndoial\, de melancolie, de `ntristare,oboseal\ de via]\, rezisten]\ `n fa]a vie]ii.Socrate `nsu[i a spus `n momentul mor]ii: „atr\i e o lung\ boal\; datorez un coco[ luiAsclepios Salvatorul. Socrate `nsu[i n-o maiputea `ndura“ (Amurgul idolilor, II., §1). Toateacestea vorbesc despre filosofie ca un simp-tom al decaden]ei, o form\ a destr\m\riihelenismului dintr-o alt\ epoc\. Filosofiaajunge s\ evalueze orice, `ns\ judec\]ile ei devaloare nu pot fi privite dec`t ca simptome.Evalueaz\ via]a `ns\[i, exact ceea ce nu poatefi evaluat, «nici de c\tre un om `n via]\, c\ciel este parte [i chiar miz\ a vie]ii, nici de c\treun mort, dintr-un alt motiv». Mai mult,filosofia face din via]\ o problem\, poate ceamai acut\ problem\, semn indubitabil c\raportul ei cu via]a este unul negativ (§2). Ease transform\ cu totul `n ideologie sau mora-lism, cum spune Nietzsche. Cu aceasta, `[isemneaz\ singur\ condamnarea la moarte, odat\ cu moartea a ceea ce a trecut sub nu-mele abstract [i gol al transcenden]ei.

Dac\ a[a stau lucrurile cu filosofia, celpu]in de la scolastici `ncoace, nu e de mirarec\ ea ajunge suspectat\ de a fi `ntre]inut `nascuns `nsu[i r\ul timpului. {i, `n consecin]\,va fi mereu supravegheat\ cu grij\, pus\ totmai mult sub urm\rire.

~n definitiv, pentru mul]i dintre noi, ast\ziea nu `nseamn\ dec`t o form\ de justificare ast\rilor de lucruri. {i, ca orice form\ de justifi-care, este oric`nd discutabil\. De exemplu,po]i crede c\ acela care sus]ine un preceptmoral, cum ar fi castitatea, o face `ntruc`t esteincapabil de a mai s\v`r[i p\cate trupe[ti. Lafel, dac\ el sus]ine ideile maestrului s\u, oface nu at`t pentru juste]ea acestora, c`t sprea-[i satisface propria voin]\ sau chiar propriafiziologie. ~ntr-un chip asem\n\tor ar fi eljudecat [i atunci c`nd ar propune o form\nou\ de justi]ie social\. Ceea ce `nseamn\ c\,`n mintea ideologului, cap\t\ o importan]\neobi[nuit\ dorin]ele ascunse ale unui filosof,

voin]a sa de a st\p`ni ceva `n aceast\ lume,fiziologia sa obscur\ sau chiar maladiv\.Utilitatea filosofiei va r\m`ne `n acest caz`ndoielnic\. ~ndoielnice vor fi, `nainte detoate, obiectul ei de cercetare, dac\ are`ntr-adev\r unul, metoda urmat\, adev\rul pecare ̀ l pretinde [i eficien]a promis\ la nesf`r[it.Adic\ totul – c`nd judec\m filosofia dup\ cri-teriile [tiin]ei sau chiar ale ideologiei accep-tate `n acest timp.

To]i cei ce socotesc filosofia un discurs jus-tificativ, doar justificativ, `n sensul c\ ea ar fidestinat\ s\ legitimeze anumite st\ri delucruri, au motive s\ o priveasc\ mereu cune`ncredere. {i s\ o cenzureze, `n forme maisubtile sau mai fruste. Au, deopotriv\, motives\ o evacueze `n marginea comunit\]ii, acolounde inutilitatea [i bolile ei ne-ar afecta maipu]in. Ei vor considera c\ filosoful, oricare arfi acesta, nu se poate desp\r]i de obsesiile [ipresupozi]iile sale, nu le poate privi cu ominim\ deta[are. Ci, dimpotriv\, r\m`ne fatal-mente [i pentru totdeauna sclavul lor. ~n acestcaz, filosoful ar vorbi mereu doar despre sine.De[i pretinde c\ descoper\ ceva de o valabi-litate mai larg\, el exprim\, prin tot ceea cespune, doar voin]a [i dorin]ele sale. S\accept\m pentru moment c\ a[a staulucrurile. Dar nu se `nt`mpl\ oare la fel [i cucel ce discut\ `n chiar acest mod desprefilosof [i filosofie? Nu exprim\ oare [i el doarpropriile sale obsesii? Cine ar mai puteaatunci s\ scape acestui diabolic cerc alexprim\rii exclusive de sine? Sau al uneiexprim\ri de sine de-a dreptul viscerale ?

Dincolo `ns\ de vertijul unei asemeneadificult\]i, po]i observa c\ filosofia a fostpus\ mereu `n leg\tur\ cu marile noastremaladii. Rolul ei ar fi, probabil, s\ leascund\ ori s\ le justifice. ~n ambele cazuri,ea `ns\[i nume[te o boal\ omeneasc\ incur-abil\. Metafizica `n special reface u[or, de laun timp la altul, destinul lui Iov. Ea anun]\partea bolnav\ a fiin]ei noastre, tocmai ceaatins\ de lepr\. Hegel a sesizat bine acestlucru, anume c\ filosoful, metafizicianul`nainte de toate, este v\zut prea des `n felulunui bolnav incurabil2. ~ns\ Hegel a crezut c\,al\turi de boal\, dac\ nu cumva `n chiarorganul bolnav, se afl\ [i o r\d\cin\ s\n\-toas\, ce ar trebui reactivat\. Corpul atins deboal\ ascunde totu[i o form\ de s\n\tate aspiritului, a[a cum moartea face parte de labun `nceput din `ns\[i mi[carea vie]ii.

Consecin]ele cenzurii, `n zona discu]iilorfilosofice, se cunosc probabil. Leo Strauss adescris deja c`teva strategii retorice la careeste obligat autorul. De pild\, acesta va c\utas\ se exprime deopotriv\ `n regim exoteric [iezoteric – adic\ aluziv, figurat. Sensul literal alspuselor sale va fi dublat de unul alegoric.Ultimul func]ioneaz\ `n genere ca o a douavoce a autorului. {i va fi adresat, de regul\,celor pe care autorul ̀ i socote[te de ̀ ncredere.Cum va `n]elege `ns\ cititorul c\ trebuie s\treac\ de la un sens la altul, de la un mod delectur\ la altul? Probabil c\-[i va da seama deacest lucru imediat ce `nt`lne[te reliefulnefiresc de accidentat al textului. El va sesizatot felul de inegalit\]i formale, contradic]iiscandaloase, obscurit\]i sau paradoxuri, care`i spun, dac\ mintea sa este `ntr-adev\r treaz\,c\ `n]elesul nu poate fi aflat dec`t `n subtext.De aceea[i strategie ar ]ine [i aducerea `nscen\ a unor teme frivole sau licen]ioase, de

doi bani. Sau a unor personaje socotite fiederizorii, fie cu totul ciudate: str\ini [i tineri(Platon), nebuni (Scepticii [i Nietzsche),cer[etori (Montaigne, Cioran), bolnavi (Ro-manticii, Foucault), poe]i [i vizionari pose-da]i (Heidegger), bufoni (Bacon, Voltaire).Exact ace[tia ar veni s\ anun]e, ca din `nt`m-plare, ideile pe care autorul pune `ntr-adev\run anume pre].

Nu lipsesc `ns\ nici justific\rile mai subtilesau mai preten]ioase ale fenomenului cen-zurii, c`nd `n]elesul acesteia se schimb\ cutotul. De exemplu, Nietzsche, invoc`ndu-i pevechii greci (Heraclit `n spe]\, pentru care totce este esen]ial iube[te masca, faptul dis-imul\rii), va sugera ideea unei posibile naturimetafizice a cenzurii. Ea revine p`n\ t`rziu, laautori precum Lucian Blaga, atunci c`nd serefer\ la fenomenul cunoa[terii sau la cel alexisten]ei omene[ti (Censura transcendent\,1934). ~n mediul g`ndirii cre[tine, prinClement Alexandrinul de pild\, s-a vorbitdespre existen]a unei cenzuri a c\rei surs\ oconstituie modul de a se manifesta propriu luiDumnezeu `nsu[i. Jung va p\stra ideea exis-ten]ei unei cenzuri religioase sau teologice. ~nsprijinul ei, face trimiteri la unele pasaje ve-terotestamentare, cum s`nt cele care, `ndeschiderea C\r]ii lui Iov, vorbesc despreinterven]ia asistat\ a unui spirit negativ. IarCulianu, explor`nd intervalul istoric ce anun]\faptul modernit\]ii, aduce `n aten]ie exerci]iulmental, fantasmatic al cenzurii. Exist\ `ns\autori, precum Leo Strauss (probabil sub influ-en]a lui John Toland, care `[i socotea epoca `ncare a tr\it una a opresiunii), care au ̀ n vederecontinuu natura social\ a cenzurii, asociind-ocu ceea ce `nseamn\ persecu]ie [i constr`n-gere `n societ\]ile autoritare. O surs\ de carenu ne mai amintim, `n chiar aceast\ privin]\,ar putea fi g`nditorul arab Alfarabi (secolulal X-lea), atent cu mult `nainte la fenomenulpersecu]iei sociale.

Atins\ de concesie `ns\, vorbirea filosofu-lui aduce cu ea un gen de vigilen]\ crispat\ [item\toare. Ea nu mai poate fi destins\, nu-[ipermite acea frumoas\ [i liber\ nep\sare fa]\de cuvinte. Nu-[i poate p\stra buna dis-pozi]ie, cea despre care a vorbit alt\ dat\Nietzsche3. {i nu poate duce un r\zboi cinstit,sincer. R\zboiul cu alte filosofii ajunge formalsau ipocrit, a[a cum s-a `nt`mplat `n Romaimperial\, unde adep]ii `nv\]\turii stoice, ade-sea pe placul puterii, resping f\r\ mult\ jude-cat\ filosofia sceptic\. Cenzura filosofiei s-af\cut astfel cu ajutorul filosofiei `ns\[i. Celcare tr\deaz\ – sau a c\rui tr\dare import\ cuadev\rat – face parte din lumea celor care[tiu. Iuda, de exemplu, sau les clercs (JulienBenda), c\rturarii, adev\ra]i speciali[ti `ntr\dare. Ei cunosc ce `nseamn\ puterea [icunosc deopotriv\ puterea [tiin]ei. Atuncic`nd Carneade era invitat s\ p\r\seasc\ `ngrab\ Roma, al]i greci, precum Panaitios dinRhodos, se stabilesc definitiv la Roma [i s`ntajuta]i s\ impun\ `nv\]\tura stoic\. Nu tre-buie `ns\ a ne `ntoarce mereu la ceea ce s-a`nt`mplat alt\ dat\, c\ci [tim bine acum `n cefel au fost privite scrierile clasice, Pascal,Kant sau Kierkegaard, de c\tre slujitoriipl\ti]i ai dictaturii ro[ii. {i, repet, acest gende lectur\, disolutiv [i coleric, a fost impus odat\ cu Ideologia german\, `n 1846, deoameni care nu ar putea fi acuza]i c\ ar fifost lipsi]i de minte sau de carte.

~n orice chip s-ar `nf\]i[a ea, cenzurainduce `ntotdeauna o reac]ie de ap\rare. Darcum se poate ap\ra cel care dore[te totu[i s\r\m`n\ `ntre grani]ele discu]iilor filosofice? Elar putea uza, ne spune Leo Strauss, de retori-ca vocii duble. De exemplu, se va situadeopotriv\ `n regimul exoteric [i `n cel ezo-teric al vorbirii. Jocul dedubl\rii poate s\-lconduc\ `ns\ destul de departe, dincolo degrani]ele limbajului conceptual, trec`ndatunci u[or `n literatur\4. Eventual dincoacede concept, c\tre limbajul comun, atuncic`nd timpul este cu totul confuz sau nesigur.Pot avea loc, `n discursul autorului, supra-puneri noi, adesea insolite. Vom vedea `nacest sens, cu referire la scrierile lui Blaga dedup\ 1946, cum limbajul sim]ului comun [icel indiferent, propriu [tiin]elor naturii, tind`mpreun\ s\ elimine pe oricare altul. Deaceea, astfel de consecin]e ar trebui judecatetotu[i diferit de la un caz la altul.

~n ultim\ instan]\, obliga]ia t\cerii pentrucel care a dorit s\ vorbeasc\ liber duce oriceretoric\ la limita sa extrem\. Ea poate s\ coin-cid\ cu interzicerea oric\rei forme de expre-sie public\ a autorului sau cu `nchiderea sa`ntr-un penitenciar. Ostracizarea social\, chiar`n forme primitive, barbare, reprezint\ unpunct pe care cenzura filosofiei l-a atins deja`n aceast\ istorie. Ultimul punct `ns\, [i elatins `n c`teva r`nduri `n spa]iul european deciviliza]ie, ̀ l constituie ̀ ns\[i moartea filosofu-lui. Exact ceea ce s-a `nt`mplat cândva cuSocrate. La noi, [i `n rela]ie nemijlocit\ cutimpul pe care-l tr\im, acest destin l-a cunos-cut, `n anul 1952, Mircea Vulc\nescu.

1 R\m`n elocvente, `n aceast\ privin]\,paginile lui Lev {estov din scrierea Noaptea dingr\dina Ghetsimani. Eseu despre filosofia luiPascal (1923), publicat\ ini]ial `n francez\, tra-ducere `n român\ de Gabriela Gavril [i LiviuAntonesei, Polirom, Ia[i, 1995.

2 «Metafizica – tot at`t de abstract\ [i deaproximativ\ ca [i termenul g`ndire – estecuv`ntul de care mai mult sau mai pu]in fugeoricine, ca de un om atins de cium\» (WW, XVII,p. 400). Numele bolii, cum vedem, se schimb\de la un timp la altul, dar boala r\m`ne `n esen]\aceea[i, adic\ f\r\ vindecare.

3 «Aceast\ scriere – a[a cum o arat\ [i titlul –este mai `nt`i o destindere, o gean\ de soare, estedistan]area psihologului care vrea s\-[i ofere untimp de relaxare. Dar poate c\ este [i un nour\zboi», ni se spune `n „Prefa]\” la Amurgul idolilor(Torino, 30 septembrie 1888, ziua `ncheierii primeic\r]i din Reevaluarea tuturor valorilor).

4 La aceast\ din urm\ situa]ie se refer\ AndreiCornea `n scrierea pe care am invocat-o deja.Revin `n grab\ asupra unei singure secven]e.

«Iat\ de ce, spre a se ap\ra, filosoful va aveatendin]a s\ adauge artei justific\rii ra]ionale o art\`n plus, ale c\rei resurse ]in, dup\ p\rerea mea, deliteratur\». El camufleaz\ mai `nt`i jonc]iunea cri-tic\ dintre tem\ (presupozi]iile sau prejudec\]ilesale) [i subiect (justificarea temei, de regul\ o mis-tificare «ce `ncearc\ s\-[i ascund\ natura»). Doarc\ «justific\rile, oric`t de iscusite ar fi, nu potniciodat\ deveni adev\rate demonstra]ii cu carac-ter constr`ng\tor», ceea ce `nseamn\ c\ «tema nueste niciodat\ pe deplin acoperit\ de subiect».Apoi, «spre a evita cenzura, [i mai ales pe ceainformal\, spre a bloca [i deruta sim]ul critic,filosofia deviaz\ `ntr-un c`mp str\in, devenind oextraordinar\ specie literar\... Cu c`t un discursfilosofic este o realizare estetic\ [i literar\ maiapropiat\ de des\v`r[ire, cu at`t este de b\nuitexisten]a unei travestiri mai complete, mai elabo-rate [i mai rafinate, [i aceasta cu at`t mai mult cuc`t societatea respectiv\ e susceptibil\ de a fi avutintoleran]e mai articulate» (Platon. Filosofie [i cen-zur\, pp. 21, 25-26).

Vom vedea `ns\ c\ ultima afirma]ie este greusau imposibil de sus]inut ca atare atunci c`nd nereferim, de exemplu, la intervalul 1946-1964 [ic`nd avem `n aten]ie autori ca R\dulescu-Motru,Lucian Blaga sau Mircea Florian. Intoleran]ele per-fect articulate ale administra]iei comuniste au dusla eliminarea aproape complet\ a elementului li-terar sau estetic din scrierile celor invoca]i.

DESPRE FATALITATEA CENZURII (II)Cel care tr\deaz\ – sau a c\rui tr\dare import\ cu adev\rat –face parte din lumea celor care [tiu. Iuda, de exemplu, sau lesclercs (Julien Benda), c\rturarii, adev\ra]i speciali[ti `n tr\dare.Ei cunosc ce `nseamn\ puterea [i cunosc deopotriv\ puterea[tiin]ei. Atunci c`nd Carneade era invitat s\ p\r\seasc\ `n grab\Roma, al]i greci, precum Panaitios din Rhodos, se stabilescdefinitiv la Roma [i s`nt ajuta]i s\ impun\ `nv\]\tura stoic\.

19Eseu Timpul

ianuarie 2002

NicuGAVRILU}|

1. Zece ani de la crima din Swith Hall

Era absolut firesc ca 2000 s\ fiedeclarat, `n Rom=nia, Anul Eminescu. Auexistat comemor\ri, dezbateri (unele cu izeretic), colocvii, simpozioane. S-au publi-cat texte eminesciene, dar [i mai multedespre Eminescu. La r`ndul s\u, 2001 s-aconsumat sub semnul oficial al luiConstantin Br=ncu[i.

Se `nt`mpl\ `ns\, de multe ori, ceva stra-niu [i aproape de ne`n]eles `n istoria univer-sal\ a comemor\rilor, inclusiv `n cearom=neasc\. Se alege spre a fi s\rb\torit\ opersonalitate clasic\ [i se rateaz\ astfelmomente unice. De exemplu, `n 2001 s-au`mplinit 10 ani de la moartea lui Ioan PetruCulianu. Oficial, ar fi fost normal ca anul s\poarte numele discipolului favorit al luiMircea Eliade. Nu vreau, sub nici o form\,s\-i pun `ntr-o „concuren]\” cultural\ peBr=ncu[i, Eminescu [i Culianu. Cred totu[ic\, dac\ am fi fost pu]in mai inspira]i, am fi`ncercat s\ mediatiz\m [i s\ impunem lumiipersonalitatea de excep]ie a lui Ioan PetruCulianu. O merit\ din plin. Eliade, de exem-plu, este un nume consacrat al culturii mon-diale, `n timp ce Culianu este cunoscut,`nc\, de prea pu]ini. Continu\m (unii dintrenoi) s\ ni-l reprezent\m simplist [i stupid,gra]ie ecourilor unor texte de publicistic\necitite sau inadecvat interpretate. (Celebru`n acest sens este articolul „Cultur\ ro-m=n\?”) Firesc ar fi s\-i (re)citim opera – 30de volume scrise `n 41 de ani – [i s\ g`ndimliber, ne`ncorseta]i de umori [i prejudec\]i.Ar fi aceasta o [ans\ de a `n]elege c\ aveaperfect\ justificare Dorin Tudoran atuncic`nd considera asasinarea lui Ioan PetruCulianu drept cea mai mare crim\ asupraculturii rom=ne de la moartea lui NicolaeIorga. Eu a[ fi tentat s\ merg mai departe [is\-i dau deplin\ dreptate lui LiviuAntonesei. Acesta vede `n uciderea luiCulianu cea mai oribil\ crim\ la adresa cul-turii rom=ne. De ce? Iorga a avut timp totu[is\-[i dea m\sura `nzestr\rii sale spiritualede excep]ie. Culianu nu. A murit `n cel mainepotrivit moment al carierei sale, la 41 deani, atunci c`nd – vorba lui Moshe Idel –lumea academic\ `ncepe s\-]i acorde osus]inut\ aten]ie.

*Din fericire, practicile culturale oficiale –

guvernamentale [i institu]ionale – s`nt uneoridublate de unele de tip alternativ sau com-plementar. Evident, acestea din urm\ se con-sum\ tot ̀ n plan institu]ional, dar nu au ̀ ntot-deauna girul oficialit\]ii [i, prin urmare, s`ntinsuficient mediatizate. A[a s-a `nt`mplat `n2001 [i cu unele comemor\ri Culianu.Num\rul, amploarea lor [i calibrul intelectu-al al participan]ilor m\ `ndrept\]esc s\ credc\, neoficial, 2001 a fost Anul Culianu.

~ntr-o ordine strict cronologic\, AnulCulianu a `nceput cu comemorarea savantu-lui la Liceul „Vasile Alecsandri” din Ia[i (24martie). A continuat cu acel ConvegnoCulianu, diecci anni della sua morte. Ricordie testimonianze de la Accademia diRomania (Roma, 21 mai). Tot `n aceea[i zi,

simultan cu manifest\rile din Italia, Socie-tatea Rom=n\ de Radiodifuziune organiza laCentrul de Pres\ sesiunea omagial\ ArboreleCunoa[terii. Nou\ zile mai t`rziu (pe 30 mai),Institutul de Etnografie [i Folclor „C.Br\iloiu” al Academiei Rom=ne oficia [i el odubl\ comemorare: Mircea Eliade – IoanPetru Culianu, tradi]ie [i modernitate.

Urmeaz\ momentele Culianu din lunanoiembrie. Primul, cel din data de 5, a fostprilejuit de lansarea la Grupul pentruDialog Social a unei c\r]i eveniment. Estevorba despre Religion, Fiction and History.Essays in Memory of Ioan Petru Culianu,dou\ volume a 1.000 de pagini (`mpre-un\), av`ndu-l drept coordonator pe SorinAntohi. Cel de al doilea moment a fostmarcat de recentul Simpozion [tiinific IoanPetru Culianu, interpret al culturii tradi]io-nale [i moderne, organizat la Facultatea deFilosofie a Universit\]ii „Al. I. Cuza” dinIa[i, `n 23-24 noiembrie 2001.

2. Comemorare Culianu la Liceul „Vasile Alecsandri” din Ia[i

~n perioada septembrie 1956 – iunie1967, „Culianu urmeaz\ cursul primar, gim-nazial [i liceul la Ia[i, la [coala «VasileAlecsandri» (`n virtutea proximit\]ii delocuin]\, a[a cum era obligatoriu; [coalafunc]iona atunci `n fostele case Alecsandri,`n apropierea Facult\]ii de medicin\)”1. Aicitermin\ `n 1967, ca [ef de promo]ie, sec]iareal\ a liceului.

Dup\ 34 de ani de la absolvirea studi-ilor ie[ene [i la 10 ani de la moarte, Liceul„Vasile Alecsandri” l-a comemorat pe IoanPetru Culianu. Gra]ie inspiratei regii a pro-fesoarei Livia Ciuperc\, `n 24 martie 2001au avut loc ample manifest\ri omagiale.Ele s-au orchestrat `n jurul Cenaclului lite-rar „Ecoul”, patronat cu maxim\ devo]iunede aceea[i profesoar\. Elevii [i-au afi[at [icomentat produc]iile artistice (desene, pic-turi etc.) cu subiect rezervat: NenéCulianu. {i-au citit apoi eseurile (unelefoarte reu[ite) inspirate direct din prozaaccesibil\ `n rom=ne[te a lui Ioan PetruCulianu. Cu to]ii [i-au amintit c\ A fostodat\ un [ef de promo]ie...

Am prezentat Jocurile min]ii [i lumile mul-tidimensionale, a[a cum le-a v\zut [i inter-pretat „ultimul Culianu” (cel de dup\ 1986).Fosta dirigint\ a lui Nené, profesoara deistorie M\rioara Hrib, a povestit c`teva dinAmintirile unui diriginte. A evocat cu emo]ie[i pasiune imaginea unui elev foarte bun,dar timid, inteligent [i performant. Ultimaperioad\ a liceului i-a l\sat amintirea unuit`n\r neobi[nuit de ambi]ios, obosit [iaproape extenuat de imensul travaliu alpreg\tirii pentru facultate. O dat\, fiind invi-tat s\ participe la concursul Peisaj moldav –locuri [i m\n\stiri istorice, spre surprindereatuturor, Culianu a refuzat. Era prima oar\c`nd `ndr\znea s\ comit\ o asemenea„erezie”. „Nu mai pot, s`nt a[a de obosit c\nu mai pot. Nu-mi ajunge timpul (s.m. –N.G.). M-am apucat s\ `nv\] pentru facul-tate, vreau s\ merg la sigur”2. ~n joc eraaceea[i lupt\ cu somnul pe care inegala-bilul s\u maestru Eliade o descria `nRomanul adolescentului miop [i Gaudea-mus, iar mai t`rziu `n volumele de Memorii.La toate acestea se mai ad\uga [i discretasuferin]\ a fiului fa]\ de excluderea de c\trecomuni[ti a tat\lui s\u din `nv\]\m`ntulsuperior. „Cred c\ Nené sufer\ foarte mult,dar nu vorbe[te despre asta”3, [i-a amintitprofesoara Hrib spuse mai vechi ale doam-nei Bogdan din timpul unei vizite de diri-gin]ie la casa din Sf. Atanasie nr. 13.

Portretul puzzle ref\cut peste timp de dis-tinsa doamn\ Hrib a fost completat, amintin-du-se multilingvismul t`n\rului Culianu.(Asupra acestui aspect a revenit Sorin Antohi`n prezentarea volumului omagial la Grupulpentru Dialog Social, precum [i TerezaCulianu-Petrescu, `n admirabila [i compe-tenta biografie publicat\ la editura Nemira.)De aici afl\m c\ Nené „`nv\]a englezaacas\, vorbea de mic franceza, iar la [coal\profita c`t se poate de lec]iile de german\ [irus\...”4. Culianu a exersat de timpuriu [i artascrisului. La 12 ani compunea povestiri, ro-mane [i lucr\ri „[tiin]ifice” compilate. „De la14-15 ani `ncerca traduceri din Baudelaire [idin Hoffmann, dar mai ales, brusc pasionatde Poe, traducea, dup\ versiunea francez\ alui Baudelaire (din Histoires extraordinaires[i Nouvelles histoires extraordinaires), partedin povestirile selectate de poet”5. Debutulliterar – de care [i-a amintit [i M\rioara Hrib– s-a consumat pe 4 martie 1967, `n revistaie[ean\ Cronica. Aici i-a ap\rut povestirea{i-am r`s proste[te, f\r\ voia mea, titlu ce„reia un vers al lui Geo Dumitrescu”6.

~nceputul de martie al anului 1967 tindea deveni peste timp unul paradigmatic. ~n 4martie 2002, se `ncearc\ la Ia[i inaugurareaunui Simpozion [tiin]ific anual (cu premiipentru elevi), av`nd ca unic subiect explo-rarea crea]iei literare a scriitorului Ioan PetruCulianu. „Primii pa[i” din pagina 7 aCronicii anilor ’60, f\cu]i de t`n\rul Culianu,s`nt acum `n m\sur\ s\ stimuleze crea]ianoilor genera]ii de liceeni.

3. Moment Culianu la Accademia diRomania din Roma

~n ziua de 21 mai 2001, c`nd se `mpli-neau 10 ani de la oribilul asasinat, Acca-demia di Romania de la Roma organiza „unConvegno Culianu, diecci anni della suamorte. Ricordi e testimonianze, o manifes-tare la care au luat parte importan]i savan]i,colegi [i prieteni ai celui disp\rut”7. Coor-donatorul manifest\rii a fost profesorulGheorghe M`ndrescu, fost vicedirector alcelebrei institu]ii italiene.

~n articolul s\u despre „ConvegnoCulianu...”, publicat `n Observator cultural,Eugen Ciurtin prezint\ sintetic programulSimpozionului. Prima parte a fost moderat\de prof. univ. dr. Grazia Marchianò [i acuprins, `n deschidere, expunerile a doicelebri autori [i prieteni ai lui Ioan PetruCulianu, Gianpaolo Romanato (Milano) [iMario Lombardo (Pavia). Primul a confe-ren]iat despre Culianu in Italia e in Olanda.Lettere, ricordi, impressioni, iar cel de-aldoilea a avut `n aten]ie I miti dei dualismioccidentali – commento all’opera di IoanPetru Culianu. A urmat cercet\toareaRoberta Moretti, devenit\ cunoscut\ gra]ieinten]iei de a publica o lucrare despre forma„final\” a g`ndirii lui Culianu, cea pe care ostudiaz\ acum la Harvard cu LawrenceSullivan. Ea a vorbit despre Ioan P. Culianu:il fenomeno religioso in una prospettivaermeneutica circolare. La r`ndul s\u, mo-deratoarea Marchianò a tratat I primi diecianni postumi di Culianu: congetture su unpensiero fermato.

Lucr\rile din cea de-a doua parte aSimpozionului italian l-au avut ca moderatorpe Gianpaolo Romanato. El a prezidat inter-ven]ia lui Giovani Casidio (Salerno) despreIoan Petru Culianu ovvero la storia delle reli-gioni come vita e come arte [i pe cea a luiGiovani Solitario, despre literatura luiCulianu. Particip`nd din Rom=nia, EugenCiurtin (Bucure[ti) a urm\rit Confronto conMircea Eliade. Archetipi mitici e identita sto-

rica. Fiind prezent la Simpozionul similar dela Bucure[ti, Andrei Oi[teanu [i-a trimis tex-tul s\u despre Culianu – un voyageur dansl’au-dela.

Coment`nd evenimentul, Eugen Ciurtinremarca prezen]a vie, tonifiant\, a unortineri [i importan]i istorici ai religiilor. ~laminte[te `n acest sens pe Giovani Casadio,fost coleg de doctorat al lui Culianu la prof.Ugo Bianchi. Cred c\ ar trebui insistat `nmod special [i asupra prezen]ei lui EugenCiurtin `nsu[i. Eruditul cercet\tor rom=n – pecare l-am cunoscut [i eu `n prim\vara lui2001 la Bucure[ti – are `ntr-adev\r voca]iede `ntemeietor. Este unul dintre p\rin]iifondatori ai Asocia]iei Rom=ne de Istorie aReligiilor care, `ncep`nd cu 2001, va faceparte din European Association for the Studyof Religions [i din International Associationfor the History of Religions. Public\ revistatrimestrial\ ARCHAEUS. Studii de Istorie aReligiilor, singura revist\ de specialitate careapare `n Rom=nia dup\ Zalmoxis-ul luiEliade din 1938-1942. A[a cum scrie [iAndrei Oi[teanu, ea se bucur\ `n prezent deun admirabil Comitet [tiinific de Patronaj8. ~npaginile acestei excelente reviste au ap\rut,`ncep`nd cu anii din urm\, multe texte desau despre Ioan Petru Culianu. Astfel, `ntr-unrecent num\r (tomul V/2001, fascicolele1-2), este publicat\ interven]ia profesoareiG. Marchianò de la Convegno Culianu ce aavut loc la Roma `n 2001. Sec]iunea consa-crat\ memoriei lui Culianu mai cuprindeprefa]a lui Moshe Idel la cartea mea [i untext al lui Giovanni Casadio (Ioan PetruCulianu ou la contradiction). Ele dau seama– `mpreun\ cu manifest\rile Culianu aleanului 2001 – de „profilul [tiin]ific al unuimare savant rom=n”9. Prin revistaARCHAEUS [i prin Convegno Culianu de laRoma s-a marcat un moment de gra]ie dininteresul mondial pe care opera [i via]a luiIoan Petru Culianu `l provoac\ acum, la`nceputul celui de-al treilea mileniu.

1 Tereza Culianu-Petrescu, „O biografie”, `nObservator cultural, nr. 87/2001, p. 4. Pentruvarianta `n limba englez a textului, vezi SorinAntohi (ed.), Religion, Fiction and History.Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, EdituraNemira, Bucure[ti, 2001, vol. I, p. 29.

2 S. Marin, „Ioan Petru Culianu – ultimulrenascentist”, interviu cu Mrioara Hrib, `n Tomis,nr. 5(369), anul VI (XXXVI), 2001, p. 4.

3 Ibidem.4 Tereza Culianu-Petrescu, art. cit., p. 5.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Eugen Ciurtin, „Convegno Culianu la

Accademia di Romania”, `n Observator cultural,nr. 87/2001, p. 4.

8 Pentru detalii, vezi Andrei Oi[teanu, „Studiide istorie a religiilor”, `n 22, nr. 37/2001, p. 15.Comitetul [tiinific de Patronaj al ARCHAEUS-ului`i cuprinde pe: Gérard Capdeville (Universitateadin Paris), Paul Cernovodeanu (Institutul de Istorie„N. Iorga”, Bucure[ti), Giulia Sfameni Gasparro(Universitatea din Messina, pre[edinta EuropeanAssociation for the Study of Religions), Moshe Idel(Universitatea Ebraic\ din Ierusalim), Petre .N\sturel (Centre National de la RechercheScientifique – CNRS, Paris), François de Polignac(CNRS, Paris), Mac Linscott Ricketts (Indepen-dence), Bryan S. Rennie (Westminster College,New Wilmington), Paul H. Stahl (École desHautes Etudes en Sciences Sociales, Paris [iInstitutul de Studii Sud-Est Europene, Bucure[ti),Ion Talo[ (Universitatea din Köln) [i EmilTurdeanu (Paris). Acestora li s-au mai ad\ugatmembrii Colegiului de redac]ie, de forma]ie uni-versitari [i cercet\tori. Este vorba despreGiovani Casadio, Eugen Ciurtin [i CristinaNeagu; Dan Slusanschi [i Andrei Timotin;Mihaela Timu[ [i Andrei Oi[teanu.

9 Eugen Ciurtin, art. cit., p. 4.

NEOFICIAL, 2001 A FOST ANUL CULIANU

ianuarie 2002

20 BibliotecaTimpul

Alexandru ZUB

Pentru unii oameni de [tiin]\, mai cuseam\ `n sfera umanioarelor, recunoa[terilevin destul de t`rziu, dar se instaleaz\ cu at`tmai deplin `n categorie, care, `n [tiin]eleistorice, formeaz\ deja o lung\ serie. P`n\de curînd, domnia sa a avut o modest\pozi]ie social\, de[i dispunea de un statuteminent `n istoriografie. Stima de care sebucur\ azi în lumea istoricilor nu este dec`to minim\ r\splat\.

N\scut\ la 9 aprilie 1916, `n zonaArdealului, dintr-o familie de preo]i [ilupt\tori pentru cauza româneasc\, CorneliaBodea a studiat la Universitatea din Bucu-re[ti, unde a avut norocul s\ se formeze sub`ndrumarea lui N. Iorga, G. Br\tianu [i al]iprofesori de seam\, c\rora le-a devenitrepede colaboratoare. Studiile de arhivistic\[i paleografie i-au inculcat de la `nceput unspirit de rigoare, aplica]ie [i metod\, at`t debenefic `n cercetarea istoric\.

Doctor `n istorie magna cum laude din1941, Cornelia Bodea a avut [ansa de a lu-cra, pe t\r`m didactic sau `n cercetare, al\-turi de profesioni[ti eminen]i ai domeniu-lui, fiind apreciat\ ca un spirit viu, erudit [ist\ruitor, ale c\rui contribu]ii istorice s-auimpus numaidec`t. C`nd nu a mai pututprofesa la catedr\, gra]ie valului de epur\ridin 1949, a intrat `n cercetare, la Institutulde Istorie din capital\, unde s-a remarcatprin studii de mare acribie [i de un spiritcritic indispensabil întotdeauna [i salutar `nacele timpuri de distrugere a culturiina]ionale [i dogmatism `n istoriografie.

Dou\ s`nt direc]iile `n care [i-a `nvestitCornelia Bodea resursele intelectuale [ideontologice: formarea statului român, cutoate implica]iile unui asemenea feno-men, [i leg\turile noastre, sub diverseforme, cu lumea din afar\. Erau direc]iiafine [i conexe, c\rora a [tiut s\ le extind\bazele documentare [i orizontul cognitiv,contribuind esen]ial la redefinirea lor c`tmai exact\.

A `nceput prin a se ocupa (nu f\r\ omotiva]ie personal\, ca descendent\ pelinie matern\) de Moise Nicoar\ (1784-

1861) [i rolul s\u `n lupta pentru eman-ciparea na]ional-religioas\ a românilordin Banat [i Cri[ana, studiu ce i-a adussuprema calificare [tiin]ific\, fiind publi-cat la Arad `n 1943. Faptul c\, spre finelecarierei, dup\ o jum\tate de secol, asim]it nevoia s\ insiste asupra temei, `nideea de a l\muri „motiva]ia unui mit”,denot\ nu numai o benefic\ st\ruin]\ `nproiect, dar [i un devotament profesionaldintre cele mai alese.

Cu monografia amintit\, CorneliaBodea a p\truns `n problematica rege-ner\rii na]ionale [i a constituirii statuluiromân modern, la cunoa[terea c\reia aadus importante contribu]ii. Cea mai sem-nificativ\ este, desigur, Lupta românilorpentru unitatea na]ional\, 1834-1849(Bucure[ti, 1967), volum de o frumoas\]inut\ profesional\ [i tehnic\, r\mas deatunci un reper de neocolit `n studiulpa[optismului nostru. Primul enun] dinintroducerea la volum sun\ ca o inscrip]iememorabil\, rezum`nd parc\ sensul unuicredo istoriografic: „Românii ca popor autr\it, timp de secole, pe `ntinderea vast\ [irotund\ a teritoriului lor de formare, `nunit\]i statale [i provinciale distincte,desp\r]ite prin hotare politice impuse de

vicisitudinile istoriei. ~n ciuda aprehensiu-nilor str\ine care au `mpiedicat dezvol-tarea sa unitar\, poporul român [i-ap\strat `n tot lungul acestor secole coezi-unea [i solidaritatea izvor`te din comuni-tatea etnic\ [i de limb\, din fondul spiri-tual comun. Unitatea lui s-a `nt\rit printr-ocomunitate cultural\ ne`ntrerupt\, prinleg\turi economice permanente, ca [iprin robuste]ea c`torva mari afirm\ri peplan politic – Mircea, Iancu de Hune-doara, {tefan cel Mare, Mihai Viteazul…El a p\[it astfel `n istoria modern\ cu toateelementele de baz\ necesare form\rii na-]iunii [i statului na]ional unitar”. Reg\simaici, schi]at cu m`n\ sigur\, cadrul `n careCornelia Bodea `n]elegea s\-[i plasezecele mai mai `nsemnate eforturi de cer-cetare [i reconstruc]ie, pe urmele mariloristorici din Transilvania natal\, dar pre-lu`nd cumva [i spiritul `n care unul dintreprotagoni[tii epocii, N. B\lcescu, g`ndiseistoria neamului s\u. Dac\ a ales perioa-da regulamentar\ ca segment de baz\ alinvestiga]iei, este fiindc\ cele trei lustre is-au p\rut decisive pentru cristalizareaunui program românesc de unitate [i mo-dernizare, `n pofida situa]iei geopoliticeexistente. ~n acest interval a forat tot mai

ad`nc, dup\ vechea [i `n]eleapta deviz\:non multa, sed multum. Sub semnul mul-tum se cuvine definit\ opera `ntreag\ aCorneliei Bodea, una dintre cele mai pres-tigioase din istoriografia contemporan\.Ea `nseamn\, `nainte de orice, o perspec-tiv\ tot mai ampl\ asupra `ntregului [ianaliza tot mai nuan]at\ a unui fragmentcronotipic bine ales [i bine gestionat[tiin]ific. Au rezultat de aici studii pe seg-mente semnificative, restitu]ii documen-tare, reconstituiri exemplare.

Cea mai spectaculoas\ restitu]ie este,desigur, 1848 la români, o masiv\ „istorie`n date [i m\rturii”, din care dou\ volumeau ap\rut `n 1982, iar al treilea `n 1998, lao distan]\ ce a impus [i reeditarea celor-lalte, ca un triptic esen]ial pentru epoc\.Tipul de istorie documentar\ practicat deautoare, pe baza unei masive recuper\ride informa]ii, restituiri de secven]e carac-teristice, dar [i reconstruc]ii de contextesocioculturale [i geopolitice, pe seamaunei viziuni clare asupra fenomenelor,constituie un model de care noile gene-ra]ii de istorici, at`t de gr\bite `n fabricareade c\r]i cu titluri pompoase ori sofisticate,ar trebui s\ ]in\ seama.

Restituiri [i rectific\ri istorice, subtitlufolosit de Cornelia Bodea la c`teva dintrestudiile mai noi, constituie `n fond odirec]ie de cercetare [i ar putea deveni titlulunui frumos volum, dac\ nu al unei serii,de cea mai mare utilitate pentru cultura ro-mân\. Primeaz\, `n aceast\ serie tematic\,figuri de c\rturari, publici[ti [i diploma]istr\ini, de la Charles [i Felix Colson laDavid Urquart [i Gustave D’Eichtal, de lasprijinitori str\ini ai cauzei române[ti din1848 la marele militant pentru des\v`r[ireaunit\]ii noastre de stat `n 1918 R.W. Seton-Watson, a c\rui coresponden]\ CorneliaBodea a publicat-o `n dou\ fastuoase vo-lume (1988), ad\ug`ndu-le apoi [i masivul,pre]iosul jurnal subscris de Burton Y. Berry(2000). Creatori de imagini despre români [i]ara lor, titlul sub care s-a ocupat de rela]iileromâno-americane p`n\ la 1880, ar puteareuni [i alte studii ale autoarei, ca s\ îidefineasc\ o preocupare la fel de produc-tiv\ `n timp pe c`t de constant\.

Cornelia Bodea face parte din tagmaaleas\ a c\rturarilor care nu se mul]umesca fi numai erudi]i [i n\zuie spre construc-]ii cît mai vaste, `n care viziunea istoric\,documenta]ia exhaustiv\, spiritul de dis-cern\m`nt [i expresia cea mai aleas\,adic\ cea mai adecvat\, se unesc pentru aservi sinteza.

Din tagma aleas\ a c\rturarilor

Gabriela GAVRIL

Dup\ cum m\rturise[te într-un fragmentdin volumul Umanit\]i, la vîrsta ado-lescen]ei, Nicolae Balot\ î[i f\urise un idealde uomo universale, c\utînd s\ dep\[easc\încadr\rile prea înguste, „tehnicismul res-trîns“, închiderea într-o specializare, toatelimit\rile ce i se p\reau, la acea dat\, omutilare sufleteasc\. Fervoarea juvenil\,dorin]a de a cuceri cît mai multe teritoriiculturale s-au mai estompat în timp; aur\mas îns\, ca ni[te constante ale scrisuluis\u, pledoaria pentru mobilitate, pl\cerear\t\cirii printre epoci [i texte. „Cititornes\tul“, pasionat, gata oricînd s\ pome-neasc\ opere clasice [i moderne, gînditori ailumii occidentale sau poe]i, autorul

Euphorionului se dovede[te, înainte detoate, un eseist, un homo viator, pentru carelectura este art\ esen]ial\, în stare s\ funda-menteze ontologic fiin]a uman\.

~n Bibliotecarul lui Arcimboldi, în corpulbizar, alc\tuit din tomuri [i impun\toare in-folii, ghice[te un posibil autoportret, chipuladev\rat al celui preschimbat în obiectulpasiunii sale. „Lectura poate s\ devin\ unmod de a fi.“ – proclam\, reamintind atîtstructura esen]ialmente „livresc\“ a univer-sului (în viziunea lui Plotin, a romanticilorsau a lui Blaga, mai aproape de noi), cît [i„complexul don Quichote“, al celor careajung s\ confunde (în mod periculos?) iluzia[i realitatea. Precum Borges, î[i imagineaz\universul ca o imens\ bibliotec\, „unBabilon în plin\ efervescen]\“, voind s\str\bat\ cît mai multe din culoarele sale [i s\p\trund\ în cît mai multe din înc\peri,mereu atent la metamorfozele C\r]ii.

Alc\tuind un neîntrerupt jurnal de lectur\,eseurile lui Nicolae Balot\ sînt marcate,deopotriv\, de vanitatea exploratorului, caresper\ s\ elimine petele albe de pe harta sa cul-tural\, [i de melancolia c\rturarului con[tientc\ orice c\l\torie prin lumea-bibliotec\ esteuna f\r\ sfîr[it, printre simulacre. Alegoria pla-tonician\ din textul care deschide volumulArta lecturii sugereaz\ continuitatea întrelumile fic]ionale [i cea „real\“, devenite, înegal\ m\sur\, iluzorii: „~n pe[tera cu c\r]i,umbrele defileaz\ f\r\ încetare, [i oricelamento asupra sfîr[itului apropiat sepreschimb\ într-un nou început.“

Asumîndu-[i condi]ia r\t\citorului, eseistulsper\ s\ cucereasc\ întreaga literatur\ alumii; „lista“ sa are ceva donjuanesc, impre-sionînd prin mul]imea de titluri, prin diversi-tatea de opere, din toate epocile. De laPindar, pîn\ la Malraux [i André Gide, trecîndprin liricii ru[i ai secolului al XX-lea sau D. H.Lawrence, Nicolae Balot\ dore[te s\

cuprind\ totul. Curiozitatea sa pare s\ nucunoasc\ limite: lirica francez\ medieval\ [ipoezia precolumbian\, esei[tii spanioli dinperioada barocului [i romanticii germani,romancierii americani [i literatura „femi-nin\“, începînd cu Sapho, se num\r\ printresubiectele neobositului cititor. Peregrin\rilesale nu ]in cont nici de barierele lingvistice,nici de cele temporale: autorul Artei lecturiise simte în largul s\u în Turnul Babel (multi-lingvismul îl transform\ într-un cet\]ean allumii literelor), instaurînd o sincronie a lec-turii care-i permite comunicarea cu toate tim-purile. Umanismul „scribului“ care-[i dese-neaz\ figura în toate tablourile se dore[te a fiunul mai profund, dep\[ind raportarea la uncurent sau altul, la o epoc\ sau alta: devineatributul esen]ial al fiin]ei culturale, pentrucare labirintul este chiar modalitatea de aexista. Dincolo de confesiunile sau rememo-r\rile ce pot s\ apar\ în unele texte, „punereaîn abis“ este calea de a dezv\lui condi]ia„manierist\“ a eului care, nemaiavînd posibi-litatea de a se manifesta ca un explorator sauun conquistador, pentru c\ marile descoperiris-au f\cut, î[i propune s\ intre în mundus sub-terraneus, s\-i descifreze misterele.

C\l\torii prin biblioteca-labirint

21Accente Timpul

William TOTOK

Luni, 7.01.2002

O dat\ cu apropierea alegerilor dinUngaria, presa occidental\ public\ tot maimulte articole `ngrijor\toare `n care sevorbe[te despre ascensiunea populistului-ultrana]ionalist, István Csurka. {eful partidu-lui adev\rului [i vie]ii (MI�P) din Ungaria arputea deveni un factor decisiv `n formareaunui viitor guvern prezidat de UniuneaTinerior Democra]i (Fidesz) – partidul pre-mierului Orbán. ~n prezent, sondajeleindic\ o sc\dere a popularit\]ii Fidesz-ului.~ntr-un interviu acordat anul trecut ziaruluiSüddeutsche Zeitung (3.11.2001), ViktorOrbán nu a exclus o alian]\ cu Csurka. La`ntrebarea privind tendin]ele antisemite [iantiminoritare ale scriitorului Csurka, trans-format `n politician, premierul a preferat s\evite un r\spuns tran[ant. Orbán a `ncercats\ minimalizeze xenofobia afi[at\ de Csurkadrept „folclor politic, pus `n circula]ie de

c\tre st`nga, care `l eticheteaz\ pe oriceantist`ngist drept antisemit”.

~ntr-o analiz\ ap\rut\ s\pt\m`na trecut\ ̀ ncotidianul elve]ian Basler Zeitung(3.01.2002), István Csurka este descris ca unextremis care profit\ de temerile perdan]ilormoderniz\rii poscomuniste. Simpatizan]ii luiCsurka tr\iesc `n covârºitoare majoritate la]ar\. Cele 5,5 procente care i-au deschisu[ile parlamentului le-a ob]inut din parteaunui electorat derutat politic, axat pe resen-timente na]ionaliste [i invidie social\. Csurkaa reu[it s\ creeze o coali]ie a acestor for]enemul]umite, apel`nd la instinctele na]ionaleprin zugr\virea unor scenarii conspira]io-niste demne de fantezia unor scriitori de li-teratur\ [tiin]ifico-fantastic\. ~n interviulacordat ziarului Basler Zeitung, Csurka sepl`nge c\ a devenit victima directorilor deteatru din Ungaria, care, chipurile, i-ar boi-cota produc]ia dramatic\. F\r\ nici o re]ine-re, Csurka `i calific\ pe directori drept evrei,relu`nd astfel seria atacurilor antisemite, careau culminat `n anul 1999, `ntr-un articol inti-tulat „Tirania de la Frankfurt”. AtunciUngaria fusese invitat\ de onoare a t`rguluiinterna]ional de carte de la Frankfurt peMain. Csurka a sus]inut în acel moment c\organizatorii maghiari s`nt homosexuali, li-berali, antimaghiari [i evrei, care pro-moveaz\ o imagine fals\ a ]\rii, aduc`nd ast-fel daune morale Ungariei. Argumenteleinvocate de István Csurka s`nt aproape iden-

tice cu cele vehiculate de politicienii altorpartide extremiste de dreapta, care accen-tueaz\ p`n\ la paroxism ideea na]ional\,resping`nd valorile occidentale, integrareaeuropean\ [i respectarea drepturilor mi-noritare. Similitudini cu modelul de g`ndirecare determin\ ac]iunile politice ale acestuipopulist periculos se reg\sesc `n mai toatedocumentele [i declara]iile unor lideri extre-mi[ti de dreapta. Astfel, Csurka vorbe[tedespre pericolul transform\rii Ungariei `ntr-ocolonie economic\ istraeliean\ [i transfor-marea Budapestei `ntr-o capital\ extraterito-rial\ a evreilor. Idei asem\n\toare au fostarticluate [i `n oficiosul România Mare –adaptate, bine`n]eles, la realit\]ile specificeromâne[ti. ~n pofida unor paralelisme ideo-logice evidente `ntre Partidul Vie]ii [iAdev\rului din Ungaria [i Partidul RomâniaMare, Csurka a respins orice asem\nare cuPRM-ul, pe care l-a calificat `n noiembrie

2000 drept „un partid de st`nga al se-curi[tuilor” [i un „continuator al vechiuluiregim” comunist, sus]in`nd c\ partidul s\u arfi, chipurile, „cel mai consecvent inamic alfostei or`nduiri”. Faptul c\ presa ungar\ l-adezavuat ca informator al securit\]ii se parec\ nu-l deranjeaz\ prea mult pe acest „anti-comunist postcomunist” (termenul apar]inelui Daniel Barbu) care este István Csurka.Publicul care-l aplaud\ [i va vota pentru el `ladmir\ [i pentru intransigen]a sa revizionist\[i pentru iredentismul s\u militant. ~n modpragmatic, partidul MI�P cere revizuireaTratatului de la Trianon [i reintegrarea teri-toriilor locuite de minorit\]ile maghiare dinRomânia, Ucraina, Slovacia [i Serbia.Participarea la viitoarea guvernare a acestuipartid extremist, concluzioneaz\ BaslerZeitung `n articolul citat mai sus, ar fi o ca-tastrof\ pentru Ungaria [i ar periclita inte-grarea european\ a acestei ]\ri.

István CsurkaCORESPONDEN}| DIN GERMANIA

ianuarie 2002

TiberiuBR|ILEAN

At`t de mult a iubit Dumnezeu lumea`nc`t a `ncercat s\ o refac\, s\ o recuperezedin tenebrele uit\rii de sine. {i-atunci i-ad\ruit Cuv`ntul, Fiul iert\rii, Mesia. Na[tereasa marcheaz\, `n timp, `nceputul acesteirefaceri. Pentru ca toate s\ redevin\ Unu.

Cerurile [i p\m`ntul s`nt guvernate delegea suprem\, s`nt conduse `n dezvoltarealor de puterea suficient\ a Creatorului.{tiin]a intuie[te [i caut\ aceast\ legitateguvernatoare [i ordonatoare, cu mijloacelesale desigur. Astfel, fizicienii `ncearc\ s\dezvolte „teoria marii unific\ri” a celorcinci for]e fundamentale ale Universuluin-dimensional. ~n sinteza anti-probabilistic\a lui Ilya Prigogine, realitatea `ntreag\ estecontinuu acea[i, ca un steady state, esen]aei intim\ este unitatea. Exist\ un ce comun`n to]i [i `n toate, un suflu divin ce sus]ineelevarea suprem\.

Pornind de la aceste aser]iuni, istoriadoctrinelor morale, sociale, politice [i eco-nomice poate fi perfect ordonat\ func]ie deun principiu uniform, preg\tind astfel caleapentru o interpretare coerent\ [i „logic\” aevolu]iei g`ndirii umane. C`teva conceptecheie pot da consisten]\ [i claritate acestuiprincipiu: cel de ectropie, opusul entropiei,cel de sinarhie, opus anarhiei [i cel de siner-gie, ca asociere de elemente pentru atin-

gerea aceluia[i scop, sau `ndeplinireaaceleia[i func]iuni.

Nu ne satisface acest\ „necesitate indife-rent\ pe care constituie imaginea [tiin]ific\a lucrurilor” (Georg Simmel). De aceea`ncerc\m s\ utiliz\m o serie de conceptefoarte abstracte, meta[tiin]ifice, `nl\tur`ndprincipiul cauzalit\]ii din explicarearela]iilor, c\ci cauza [i efectul reprezint\ –fundamental – acela[i lucru, principiul ra-]ionalit\]ii [i logica sa mecanicist\, [i pro-pun`nd un ra]ionament intui]ionist, organi-cist, care s\ permit\ o sesizare direct\ [ideplin\ a realit\]ii, a unit\]ii sale organice,o abordare sistemic\, holistic\ a tuturoraspectelor sale structurale, a obiectivelorsale supraindividuale [i a rela]iilor dintrep\r]i [i ansamblu.

R\ul s-a petrecut demult, pe c`nd Zeullipsea, iar toat\ ner`nduiala care a urmatne-a adus surogate de libertate [i cr`mpeiede adev\r, „o enorm\ gur\ care pronun]\ cuemfaz\ [i la nesf`r[it , Numele Omului”(Pierre Manent ), uit`nd nem\surata [i nea-junsa mil\ a f\g\duin]ei Domnului, [ipierz=nd [irul `ndur\rilor Sale. C\ci omulexist\ doar `n orizontul Fiin]ei, iar dac\ sen-timentul transcenden]ei diminueaz\, iarprivirea nu percepe reperul vertical, totulpare s\ devin\ posibil `n imanent, evolu]iadevenind o ne`ngr\dit\ desf\[urare orizon-tal\. Dimpotriv\, „dac\ lepezi hainadevenirii [i folose[ti [tiin]a cu scopul de aatinge esen]a, silind sufletul s\ se r\suceasc\`n sus, spre ceea-ce-este, atunci se poateajunge la filosofia cea adev\rat\ – [i acestaeste modul „tare”, divin de a face [tiin]a”.(H.R. Patepievici)

Marile probleme ale timpului nostrus`nt semne ale unei aceleia[i crize funda-mentale, care provine dintr-o viziunedep\[it\ despre lume a foarte modernelor

noastre institu]ii. Se impune, a[adar onou\ viziune asupra realit\]ii, care arputea fi caracterizat\ prin cuvinte ca:organic, holistic, sistemic. Tr\im ast\zi unmoment de fractur\, o necesar\ schimbarede paradigm\, [i aceasta nu doar `n interi-orul [tiin]ei, ci `n via]a noastr\ `ntreag\.Revine un principiu uitat, atotcuprinz\tor,care, prin `ns\[i natura sa, poate s\ neofere o perspectiv\ sinoptic\, multiform\[i multidimensional\ a existen]ei.

Pentru Platon, capacitatea de a cugetaare, `n sine, ceva divin, iar acest cognitopoate fi o cale de `ndumnezeire, de ie[iredin lumea asta plin\ de lumini [i umbre, detulbur\ri [i nelini[ti, de schimb\ri [i efeme-riade [i de ridicarea spre ceea ce esteindistinct [i netrec\tor. Putem, `ns\, cuprin-de cu mintea noastr\ `ntreaga realitate?Poate c\ nu, dar – `n tot cazul – trebuie s\`ncet\m s\ o mai privim ca fiind constituit\din buc\]i sau fragmente, din diviziunifolositoare sau convenabile [i s\ `ncerc\ms\ o `n]elegem `n termeni de flux universalde evenimente [i procese, de sisteme deelemente `n interac]iunea reciproc\.

Prizonieri ai cuvintelor, am pierdut tainaCuv`ntului revelat, `ntrupat. R\t\cim f\r\sens `ntr-o `n[el\toare „realitate a lu-crurilor”, crea]ie a g`ndului nostru profan,permi]`nd astfel esen]ei realului s\ scape.Concep]iile au devenit percep]ii [i astfel amumplut universul de fantome. De aceea enecesar\ o nou\ doctrin\, a interpenetr\rii[i identific\rii reciproce, care „reprezint\ –cum spunea Ken Wilber – cea mai `nalt\`ncercare a omului de a pune `n cuvinteacea experien]\ non-dual\ a Realit\]ii cer\m`ne ea `ns\[i `n afara cuvintelor, inefabi-la, de nerostit, nenumele nimicului”.

Toate pleac\ din Unu, multiplic`ndu-sef\r\ s\-[i piard\ esen]a; toate se `ntorc c\tre

Unu. Toate dualit\]ile [i opozi]iile nu s`ntdisjuncte, ci polare. Aceste adev\ruri potsuna straniu fa]\ cu modul conven]ional dea g`ndi, care e cu totul dualist [i ai c\ruisclavi am devenit cu to]ii `n acest univers desim]uri [i silogisme. Noul mod de a g`ndi nuse bazeaz\ pe „logic\”, nici pe ordonareadualist\ a ideilor, a[a cum ne-am deprinsaproape tradi]ional s\ ni se picure `n minte,umpl`ndu-ne de un soi de angoas\ spiritual\greu de `nl\turat. G`ndirea modern\, carene-a smuls din tihna unit\]ii nu ne mai satis-face. C\utam un cer nou [i un p\m`nt nou,`n care sufletul s\ fie iar\[i lini[tit [ibinecuv`ntat, un t\r`m al f\g\duin]ei `n careDumnezeu [i cu mine s`ntem unu, `n caredevenim cu to]ii fii ai luminii, adapt`ndu-nedin pacea unit\]ii absolute.

Noua [tiin]\ transcede logica [i dep\[e[tetirania unei gre[ite reprezent\ri a ideilor, eane ajut\ s\ privim lucrurile dintr-o nou\perspectiv\ [i ne `mbie la o nou\ cercetare,menindu-ne unui timp cov`r[it de speran]ave[niciei, a clipei eterne ascunse `n inimanoastr\ [i unui spa]iu care striga dup\infinit. Astfel, ne-am putea aminti cines`ntem, frumuse]ea ar putea fi l\sat\ s\salveze lumea, iar de pretutindeni se va auzivocea de la-nceputuri, murmur`nd ca o cas-cad\ Numele Creatorului.

Via]a pe care o tr\im fiecare nu e doar opies\ `ntr-un joc de puzzle, ci un `ntreg cecontinu\, `n eternitate. Este ceea ce brah-manii exprimau prin formula mistic\ Tattwan asi (asta e[ti tu). Sigur, cum spuneaGoethe, orice teorie e gri; dar aceasta nueste o teorie, ci theoria, sau contemplarea aceea-ce-este. Trebuie doar s\ privim p`n\vedem, cum spunea Br=ncu[i, s\ privim `nnoi mai `nt`i. O pild\ chinezeasc\ vorbe[tedespre un om care a crezut c\ [i-a pierdutcapul [i `l c\uta mereu. Dar c`nd mintealui cercet\toare s-a oprit, [i-a dat seama c\nu-l pierduse niciodat\… Capul nostru esteHristos, „Calea, Adev\rul [i Via]a”. Ce altce-va mai dorim?

NENUMELE NIMICULUI

ianuarie 2002

22 AccenteTimpul

Punctele desuspensie saurenun]area lamitul punctului

Mihai Constandache

Inten]ia mea nu este s\ realizez o di-serta]ie filologic\ explicativ\ pentru va-loarea semnelor de punctua]ie. Ca unuldintre admiratorii punctelor de suspen-sie, cer doar s\ li se recunoasc\ rolulprincipal pe care îl joac\ în comunicareacotidian\.

Primele cuvinte folosesc imperativul.Prima apari]ie – semnul exclam\rii (!)Momentul puterii depline.

Con[tientizarea for]ei întreb\rii im-pune: (?). Enun]urile au înc\ un caracterimperativ, dar intensitatea lor scade: (!).Punctul (.) joac\ un rol secundar, proba-bil pentru c\ s-a înv\]at între timp lec]iaimposibilit\]ii afirma]iilor categorice, cucaracter definitiv.

Iluzia controlului detaliilor: (!? sau ?!).Inevitabil\, indiferent dac\ este vorbadespre comunic\ri simple sau ample, vir-gula (,) provoac\ sau nu sincope. Areuneori rol decorativ. Tot cu rol decorativa fost inventat punctul [i virgula (;) , hi-brid neîn]eles [i nefolosit, nefericit bas-tard. Celor dou\ puncte (:) li s-au acordatmai multe libert\]i, din generozitate,deoarece fac tranzi]ia între punct [ipunctele de suspensie. {i deoarece esigur c\, dup\ dou\ puncte, fie ele [ia[ezate unul deasupra celuilalt, trebuies\ urmeze ceva.

Un statut aparte îl au ghilimelele („” ),atribute ale propriet\]ii.

Tot cu un rol formal, provenit dinnevoia de a da explica]ii, închidem decele mai multe ori posibilele comentariipe care le-am putea avea între paranteze(), con[tien]i totu[i de inutilitatea pre-ciz\rilor.

Sfîr[itul c\ut\rilor este echivalentasimil\rii adev\ratelor semne de punc-tua]ie, semnele de suspensie (...). In-dividul ajuns la maturitate a înv\]at regu-la jocului. Punctul e idealul, existent doarîn form\ scris\. Textul accept\ compro-misuri, de aceea este singurul loc în carepunctul e atotst\pînitor. Orice propozi]ie,orice fraz\ pot avea un caracter definitiv(aparent).

Farmecul punctelor de suspensie... ~ldescoperim în reful\rile, în dezam\gi-rile [i neîmplinirile noastre. Pîn\ [i bu-curiile accept\m s\ le masc\m tot cuajutorul (...).

Spaime, emo]ii, speran]e, t\ceri,strig\te de disperare, izolare, amabilitate,lipsa bunului-sim], întreb\ri f\r\ r\spuns,un întreg univers se las\ dominat de celetrei puncte (m\ întreb dac\ trimit ele saunu la triad\) care, într-o nou\ gramatic\,ar semnifica deschiderea – suspendareadiscursului, descoperirea acelui dincolo...

Propun o nou\ existen]\, eliberat\ detirania unicului punct. Pledez pentruinstaurarea dictaturii punctelor de suspen-sie, singurele care exprim\, în momentulactual, starea de fapt a lucrurilor...

LA MARGINEA RÎNDURILOR

Uitîndu-m\ zilele acestea prin do-sarele cu texte primite la redac]ie, m-amgîndit, înc\ o dat\, c\ toate discursurilecatastrofice, privind agonia, moartea,deshumarea, reînhumarea, parastasulpoeziei, prozei, criticii, dispari]ia litera-turii în general, sînt mai curînd ni[teah-uri [i oh-uri jurnalistice, venite dinpartea celor pesimi[ti prin natura lor [ilesne d\t\tori de verdicte. Cînd începeas\-mi mijeasc\ în minte ideea c\ devinspecie „pe cale de dispari]ie“, v-amdescoperit r\va[ele [i mi-a mai venitinima la loc. S\ le deschidem, a[adar,pentru cititorii no[tri:

Angel, AdjudE simpatic, amuzant chiar textul care,

luînd drept titlu celebra replic\ a luiHamlet, parodiaz\ stilul moralizatorpa[optist. Mai [chioap\t\ ritmul pe icipe colo, dar de umor nu duce]i lips\.Sînt imagini reu[ite [i în Secven]e [iSenin\tate, dar poemele, în ansamblullor, mai au destul\ „zgur\“. Din cîtemi-am dat seama avînd la dispozi]iedoar cîteva texte, cred c\ tonul mai

amar zeflemitor [i versul alb vi sepotrivesc mai bine. A[tept cu interes alter\va[e poetice.

Ramona, AdjudE mult\ sensibilitate în paginile tri-

mise mie. Ca s\ citez un vers, „un sufletde copil-femeie“ se dest\inuie aici.Tonul poemelor e galant- r\sf\]at,p\strînd o anumit\ inocen]\. S-ar puteaca, din roiul de întreb\ri de acum, s\apar\ o voce poetic\ distinct\. Cine[tie? Sînt extrem de curioas\ s\ v\d cumse vor împlini aceste promisiuni.

Elena {olcan, Br\ila, 20 de aniInteresant\, demn\ de re]inut e pa-

rabola Moartea ca o dragoste. Poemelescurte – Iar, Impresii, Sst! – dovedesc unexerci]iu al scrisului mai îndelungat [icapacitatea de esen]ializare. Am re]inutfinalul poemului Eu: „Orbit\ de t\cere/M\ zbat pe/ P\mîntul gol./ Eu – fiic\ aEvei/ Din ceruri.“ Sînt [i alte zone depoeticitate în textele dumneavoastr\,dar ele se învecineaz\ cu pasaje ce dausenza]ia de deja-vu. Cu timpul, cred c\ve]i reu[i s\ v\ deta[a]i de fondul acestacomun [i s\-l prelucra]i creator. Cei maibuni sfetnici r\mîn marii scriitori: numai

ei v\ pot c\l\uzi, ajutîndu-v\ s\ de-prinde]i arta de a armoniza senti-mentele, tr\irile [i tehnica.

Cristina Paraschiv, B=rlad, 19 aniToate versurile sînt de dragoste,

despre a[teptarea iubirii, pierderea ei [idurerea desp\r]irii. E normal s\ fie a[a,sinceritatea tr\irii nu cred c\ poate fipus\ la îndoial\. Poate e cam devremeîns\ pentru poeme ample, cum e Via]a,care s\ cuprind\ toate misterele exis-ten]ei, poate c\ „adev\rurile“ sînt ros-tite cam prea r\spicat, iar unele între-b\ri prea grave. Ce-ar fi dac\ mascaromantic\ ar fi dat\ la o parte, iar spon-taneitatea, sim]ul jocului, adaugatesensibilit\]ii [i-ar spune cuvîntul? {tiuc\ e greu de crezut (nici eu n-am ac-ceptat ideea decît dup\ ce am dep\[itonorabila vîrst\ de treizeci de ani), darpo]i s\ fii scriitor [i dac\ nu e[tim\cinat de triste]e, chinuit de angoasesau r\zbit de boal\.

N-am golit tolba, celelate epistole vorprimi un r\spuns într-un num\r viitor.Pîn\ ne vom reîntîlni, v\ las s\ medita]ila ce va fiind poezia [i v\ îndemn, pre-cum înainta[ul nostru: „Scrie]i...“ (C.A.)

Bogdan ULMU

~ntr-o biografie ecranizat\ a lui Picasso,genialul pictor spune: „La noi, spaniolii,ochiul e un organ sexual. Po]i viola cuprivirea!”.

Din punctul acesta de vedere, noi sîn-tem mai spanioli decît spaniolii! {i-n plus,metoda e mai pu]in riscant\, Codul Penalneac]ionînd – înc\ – în domeniul virtu-alit\]ii...

* * *

Doamna Candrea era, în perioada încare uceniceam prin... restaurantulUniunii Scriitorilor, un personaj important.Ca [i {apira (administratorul localului); sauUdri[te (un tip cu figur\ de Nosferatu, caref\cea pe paznicul).

Doamna Candrea era [efa osp\tarilor [iun om de baz\, mai ales în perioada încare la US mai g\seai cîte ceva, în timp cepe pia]\ nu era nimic!

M-a bucurat s\ g\sesc, într-un ziar, nude mult, un interviu cu aceast\ suferind\FOST� (c\ci îmi dau seama ce cumplit eca, dup\ ce Jebeleanu, Breban, F\nu[,Nichita, Blandiana, Paleologu, Piru,Bogza, DRP [.a. te-au b\gat în seam\,seral, s\ ajungi o anonim\!).

Povestind despre Marin Preda, Doamnaosp\t\riei literare a m\rturisit c\-i pl\ceauglumele lui, de genul „L\ncr\jan la noi m-a[ duce!” ori „Brînz\ alb\ de mes-teac\n!”... {i mie.

* * *

Am comemorat, recent, la Re[i]a, cinciani de la dispari]ia celui mai importantteatrolog român din a doua jum\tate a

secolului XX, Valentin Silvestru. F\r\discu]ie, prin el, critica de teatru na]ional\a avut, cel pu]in patru decenii (din celecinci), o prestan]\ inegalabil\.

Cu toate acestea, ]u]erii maestrului nuvor s\ în]eleag\ c\, asemenea lui E.Lovinescu, lui C\linescu, lui Ibr\ileanu sauRalea, nici V.S. nu a fost scutit de erori. Avedea gre[elile cuiva nu `nseamn\ a fiingrat – cum cred anumi]i provinciali. Dincontra! „Celor pe care-i stimez, spuneaautorul Adelei, le fac cinstea acord\riiintransigen]ei mele!” Just!

Spre exemplu, una dintre inexplica-bilele sale admira]ii pentru dramaturgii deraft doi nici azi nu-[i g\se[te justificarea(hai, în anii ’70-’90, s\ zicem c\ respectiviierau persecuta]i politic ori marginaliza]idin incomprehensiune de moment).

Dar nici înainte, nici dup\ ’90 pieselesemnate de, s\ zicem, Mircea S\ndulescu,Constantin Z\rnescu, Dumitru Dinulescu,Viorel Cacoveanu, Romulus Guga [.a. nuau r\mas jaloane axiologice. Sau nu înm\sura în care o dorea cunoscutul critic...

* * *

Apropo de critici: de ce comentatorii deteatru (b\rba]ii!) mor mai devreme decîtcolegele lor? Marius Robescu, Dinu Kivu,Aurel B\descu, Victor Parhon, VirgilMunteanu nu cred c\ au apucat 60 de ani!(Unii, nici 50!) Ciudat!...

* * *

Foiletonistul meu preferat, TudorOctavian, scrie despre un vecin, pensio-nar, fost actor la Teatrul Na]ional; spune c\era excelent în roluri de boieri de-ai luiDespot, aristocra]i francezi, bancheriamericani, dar, vai!, e penibil în rol depensionar!

Cî]i nu [tiu [i eu! {i nu doar pensio-nari!... Chiar am scris, o dat\, despre

madam Ghiu]\, c\ e proast\ în rolulbunicii care g\te[te Acas\, fiindc\ în acelrol... î[i face întotdeauna, singur\ textul!

Dar cî]i actori care joac\, f\r\ talent, învia]\, rolul de intelectual n-am v\zut!...

* * *

~n teatrul B., intru, într-o pauz\ derepeti]ii, la toalet\. Sare, brusc, ceva pelîng\ mine, speriindu-m\ teribil! Cînd m\uit mai bine, v\d o... broasc\! Da, broasc\d-aia rîioas\!

~l întreb pe regizorul tehnic dac\ e cevacutumiar. „Tot timpul vin la noi! C\-n WCe umezeal\! Iar noi, pesemne, sîntemoameni buni [i trag pîn\ [i broa[teleacilea!”

Po]i s\-l contrazici?!...

* * *

Nici petrecerile de dup\ premiere numai sînt ce-au fost! A disp\rut atmosferas\rb\toreasc\, au disp\rut toaletele,luminile [i mesele înc\rcate cu de toate!

E umilitor s\ m\rturisesc, dar, în ultimiicinci ani, a[a au stat lucrurile `n cel pu]inpatru dintre cele dou\zeci de premieremontate. Cînd au venit actorii de la ca-bine, deja se terminaser\ gust\rile!

Or fi teatrele s\race? Or fi oamenii „depremier\” mai nes\tui ca alt\dat’? Or fifurînd pe rupte cei ce preg\tesc festinul?

P\cat c\ directorii de teatru nu observ\asta... Decît s\ faci un banchet prost, maibine renun]i la el!

* * *

~n foarte interesantul film al lui Pacino,`n c\utarea lui Richard, celebrul interpret(aici, [i regizor! nu r\u!) spune c\, încazurile fericite, actorul [i personajulmusai s\ se caute o vreme, pîn\ se întîl-nesc.

Confesiunea aproape complexeaz\,realmente: de atîtea ori, în mont\rile-mimai pu]in celebre, cei doi se-ntîlneau „dinprima”! N-o fi „de r\u”?...

File dintr-un jurnal teatralTHALIA

Printre r\va[e

23Accente Timpul

ianuarie 2002

Cine vrea ca s\ viseze,

Cine vrea ca s\ discute,

Îl rug\m s\ viziteze

Bolta Rece!...

(Anton Naum)

BBBBoooollll ttttaaaa RRRReeeecccceeee

SSSStttt rrrr.... RRRReeeecccceeee nnnnrrrr.... 11110000,,,, TTTTeeeellll .... 000033332222--222211112222,,,,222255555555PPPP\\\\ssssttttoooorrrr iiii tttt\\\\ ddddeeee MMMMiiiihhhhaaaaiiii VVVVaaaalllleeeerrrr iiiiuuuu &&&& NNNNiiiiccccoooollllaaaaeeee BBBBooooddddooooggggaaaa

Ciprian IE{AN

C`nd doamna Lucre]ia de la etajul III aispr\vit bor[ul, pres\r`ndu-i printre bulbuciun v`rf de Vegeta [i leu[teanul, nici o boarenu unduia crengile pomilor din fa]ablocului... Buletinul meteo parc\ ]inea cubor[ul ei [i prevedea pentru zilele urm\toareo vreme la fel de calm\; de aceea a [i scosea oala la r\corit, pe balustrada balconului...

C`nd Marcel T\nase de la etajul V aispr\vit de sp\lat `n chiuvet\, la m`n\,ruf\ria mic\, s-a uitat [i el la televizor, labuletinul meteo, s\ fie sigur c\ nici o pal\de v`nt nu-i va st`rni ciorapii pu[i la uscat pebalustrada balconului...

~nainte vreme, buletinele meteo senumeau „Timpul probabil“ [i asta nu deflorile m\rului, ci pentru c\ mai capricioas\

ca vremea e doar femeia, despre care `nc\nu exist\ buletine. Pe meteorologii deserviciu cu o zi `nainte, femeile nu-iinteresau, ambii fiind `nsura]i, a[a c\ jucautable c`nd boarea de v`nt a ajuns `n cartiernesim]it\ de nimeni, nesim]ita! A dat ocolpomilor din jur (ni[te corcodu[i [i un vi[in -de unde rupe crengi Lucre]ia, s\ dea arom\la bor[ - pe care se pi[\ patrupedul Pufi aldoamnei Cern\tescu), a trecut printreblocuri [i s-a oprit la [osetele lui Marcel.

{i `n lumea v`nturilor exist\ pro[ti: o briz\normal\, la v`rsta ei, ar fi pornit s\ st`rneasc\praful [i s\ ridice `n sl\vi pungile dintomberoane, dar idioata asta de boare s-adat ea mai de[teapt\ [i a ]inut neap\rat s\-iverifice ciorapii lui T\nase!

Evident, lipsa de experien]\ se cunoa[te;a[a se explic\ de ce [oseta maro [i flau[at\a lui Marcel a c\zut de pe balustradabalconului de la etajul V tocmai peomoloaga sa de la etajul III...

Doamna Lucre]ia de la etajul III se uita laserial. A[a de tare se uita d`nsa la serialul\la, c\ dac\ ar fi luat foc blocul, nicifl\c\rile n-ar fi `ndr\znit s-o deranjeze. Peecran, doi tineri t\ceau, `n vreme ceLucre]ia amu[ina printre replici parfumulleu[teanului din aburii care se condensauprin apartament dup\ bunul lor plac. A[acum, `n pove[ti, c\pc\unul simte miros deom, ea sim]i `n n\ri o arom\ de ceva cesigur nu pusese `n bor[, dar tocmai atunciveni vecina Cern\tescu, iar umbra neagr\ a`ndoielii disp\ru sub lumina vesel\ areg\sirii...

Bor[ul a fost bun [i exact c`t trebuie deacru, dar c`nd prin transparen]a sa cristalin\s-a z\rit pe fundul oalei, ca o anemon\ demare, [oseta maro [i flau[at\ a lui Marcel,doamna Lucre]ia de la III a fugit `n sus pesc\ri. ~ntre timp, domnul Marcel de la V,remarc`nd imparitatea [osetelor maro [iflau[ate, a fugit `n jos pe sc\ri...

Ni[te copii neast`mp\ra]i furaser\ beculde la etajul IV, s\-[i fac\ org\ de lumini cuel; a[adar, Lucre]ia [i Marcel au trecut unulpe l`ng\ cel\lalt, f\r\ s\ se vad\ [i f\r\ s\ seating\, m\car. Lucre]ia a ajuns pe bloc, iarMarcel la subsol. Am`ndoi [i-au dat seama,deodat\, c\ drumurile li s-au `nchis [i c\ `nvia]\ exist\ [i obstacole insurmontabile, a[ac\ au dat `napoi...

~ntre timp, administratorul Matache a pusun bec la etajul IV. Becul era ars din fabric\,a[a c\ Lucre]ia, care cobora de pe bloc `nfug\, g`ndind s\ `nceap\ o nou\ via]\, s-aciocnit cu Marcel, care urca de la subsol, tot`n fug\, g`ndind s\ `nceap\ o nou\ via]\.S-au ciocnit, dup\ trei s\pt\m`ni au f\cutnunta [i dup\ `nc\ dou\ luni li s-a n\scut [io feti]\, care seam\n\ bine cu Marcel, av`ndtot dou\ picioare.

Cei doi so]i locuiesc la Lucre]ia, au `nchiriatapartamentul lui Marcel unui student arab carenu poart\ ciorapi, a[a c\ g\tesc `n fiecares\pt\m`n\ bor[ cu crengu]e din vi[inul pecare se pi[\ Pufi al vecinei Cern\tescu.Despre vecina Cern\tescu `nc\ nu se [tienimic, fiindc\ a plecat la b\i, dar n-a trimisnici o ilustrat\. A fost prins, `n schimb, unuldintre copiii care au furat becul din hol!

Becul din holul de la etajul IV

AIESEC-Asocia]ia Interna]ional\ a Studen]ilorîn Economie [i Management reprezint\ cea maimare organiza]ie studen]easc\ din lume, înfiin]at\în 1948. Este o organiza]ie educa]ional\, nonprof-it, independent\ [i condus\ în întregime de stu-den]i. Fiind prezent\ în peste 820 de institu]ii deînv\]\mînt superior din 83 de ]\ri, constituie oadevarat\ re]ea. AIESEC promoveaz\ în]elegereainterna]ional\ [i cultural\ prin ProgramulInterna]ional de Practic\ Studen]easc\-ITEP [iprin alte proiecte [i programe globale.

~n martie 1990, o delega]ie din partea AIESECAustria a sosit în Romania, pentru a deschide ofilial\ în ]ara noastr\. Sediul ComitetuluiNa]ional este în Bucure[ti, iar re]eaua na]ional\cuprinde 13 comitete locale, constituite în prin-cipalele centre universitare: Arad, Bra[ov,Bucure[ti, Cluj, Constan]a, Craiova, Gala]i, Ia[i,Oradea, Pite[ti, Sibiu, Tîrgu Mure[ [i Timi[oara.

~nc\ de la înfiin]area sa, în 1993 AIESEC Ia[i asus]inut o intens\ activitate constînd in organizareade seminarii, proiecte [i programe ce au vizatdomeniul economic [i sistemul de înv\]\mînt.

Activitatea AIESEC Ia[i, în perioada 2002-2003 va cuprinde o serie de proiecte [i programeprintre care: Centrul de Training, Case Study,Zilele Carierei, Discover Romania.

Centrul de Trainig, proiect adresat studen]ilordin întregul mediu universitar ie[ean, propune oform\ de înv\]\mînt complementar prin seminariiinteractive ce urm\resc dezvoltarea personal\ [iprofesional\ a acestora. Participan]ii la Centrul deTraining vor fi înscri[i într-o baz\ de date pus\ ladispozi]ia firmelor ie[ene în vederea angaj\rii lor

Case study const\ în rezolvarea unor studii decaz propuse de c\tre manageri de la firme din Ia[i[i din ]ar\. Proiectul se afl\ la a doua edi]ie, primulCase Study desf\[urîndu-se în aprilie 2001, cu par-ticiparea firmei interna]ionale Procter&Gamble.

Zilele Carierei este un alt proiect ce real-izeaz\ leg\tura dintre mediul universitar [i celeconomic, ce permite implicarea companiilor înînv\]\mîntul superior, acesta luînd forma unuitîrg de joburi. ~n cadrul acestui proiect, studen]iidin anii terminali [i absolven]ii vor putea accedemai u[or pe pia]a locurilor de munc\, iar com-paniile participante vor putea g\si resursa uman\de care au nevoie.

Discover Romania este un proiect prin carese urm\re[te promovarea imaginii României înlume. Astfel, participan]ii la proiect vor fi 25 detineri din diferite ]\ri care, timp de mai multezile, vor face un tur al Moldovei descoperindistoria, cultura [i tradi]iile române[ti.

Activitatea AIESEC Ia[i în anul 2002-2003P

ianuarie 2002

24 Revista presei Timpul

VATRAA ajuns sub ochii mei – cam tîrziu, e drept

– numarul 8/2001 al revistei mure[ene Vatra.Elegant\, interesant\, cum ne-a obi[nuit.Singurul repro[ pe care l-a[ putea face egrafica interioar\, apar]inînd poetuluiAlexandru Lungu. Extrem de simplist\,sugerînd niscaiva erotism, dar… atîta tot. ~nplus, unele lucr\ri apar de dou\-trei ori, cîndpe o pagin\, cînd pe alta, singura diferen]\fiind m\rimea la care sînt reproduse.

Tot Alexandru Lungu este [i invitatulrubricii „~ntîlniri esen]iale”, domnia sa f\cîndfel de fel de m\rturisiri într-un interviuconsistent. Bineîn]eles, ca orice poet ajuns lao vîrst\ venerabil\, î[i aminte[te cu pl\cere delocurile copil\riei, pe care le transform\ întoposuri înc\rcate de mitologii, rememoreaz\figura înv\]\torului, pentru ca, în final, s\ fiesupus unei extrem de de profunde întreb\ri:

„Ce este poezia pentru dumneavoastr\,domnule Alexandru Lungu?

Al.L: …Poezia îmi este seva existen]ial\,una cu sîngele [i lacrima. {i boarea dedincolo de gînd, menit\ a limpezi, dup\ cedispare, rostirea [i cuvintele.”

S\ trecem la lucruri serioase. Temanum\rului, foarte interesant\: „Tezele diniulie”. M\rturisesc c\ mi-a produs o real\pl\cere lectura cuvînt\rilor tovar\[uluiNicolae Ceau[escu din iulie 1971, proasp\tîntors din vizite f\cute în China [i Coreea deNord, hot\rît s\ aplice României modelulîntîlnit acolo. Asta echivala cu ghilotinarealibert\]ii de exprimare. Mi s-a p\rut savurosarticolul lui Mircea Iorgulescu, pe atunciredactor al României Literare. Revista nuputea s\ ias\ f\r\ cîteva ecouri referitoare lacelebrele discursuri. Cineva trebuia s\ scrieîn cel mai scurt timp posibil. Salvarea sedovede[te a fi celebrul dramaturg BarangaAurel, care se ofer\ s\ se documenteze [i s\dea un articol în doar dou\ ore. Apare apoi,din proprie ini]iativ\ [i Petru Popescu, cuecoul gata b\tut la ma[in\. Alte am\nunte deculise? La întîlnirea scriitorilor cu „tovar\-

[ul”, Marin Preda întîrzie, ca de obicei, 10minute, Zaharia Stancu roste[te în deschi-dere cîteva cuvinte ce-l uimesc pe condu-c\torul suprem, Jebeleanu nu se ridic\ de pescaun, Baconsky (A.E.) poveste[te cum a fostoprit Papa Iuliu al II-lea s\-l deranjeze peMichelangelo în timp ce picta.

~n plus, aflat în Fran]a, Breban critic\public tezele într-un interviu acordatcotidianului Le Monde.

Categoric, num\rul este remarcabil prinarticolele tematice.

TRANSILVANIARevista (cel pu]in acest num\r, 4/2201) ar

fi putut la fel de bine s\ fie scoas\ [i acum10 ani, [i acum 20, [i acum 30, [i tot a[apîn\ prin primii ani postbelici. Articolele nusînt nici bune, nici rele, ci doar sînt. DespreAristotel, ca istoric al democra]iei ateniene,despre Brîncu[i, despre Blaga, despre Sibiulvechi, despre cei doi Caragiale, I.L. [iMateiu, despre nu mai [tiu care motiv înfolclorul românesc.

O dezam\gire. M\ a[teptam la mai mult,pentru c\, cel pu]in dou\ nume (MirceaTomu[ [i Radu Vancu) mi-au mai ap\rutpîn\ acum sub ochi, în contexte, oricum,favorabile.

OBSERVATOR CULTURAL (01.01 –14.01.2002)

Ca întotdeauna, excelent din punctul devedere al informa]iilor. Citind numeroaselecronici, îmi pot face o idee despre c\r]i cenu îmi sînt, din diferite motive, accesibile,aflu c\ a mai ie[it cîte o revist\ cultural\ (deexemplu, Pia]a literar\. Revist\ de informa]ieliterar\, ap\rut\ la Cluj, sub obl\duirea unornume precum Ion V\dan, {tefan Borbély,Corin Braga, Al. Cistelecan, Ion Pop, IonSimu], Al. Cistelecan). Dau peste un top alfilmelor nou ap\rute, care m\ convinge s\vizionez Moulin Rouge.

Interesant articolul scris de ValentinProtopopescu, intitulat „A r\mas Cioran

antisemit?”. De fapt, pe baza textelor detinere]e [i al comportamentului ulterior,eseistul din R\[inari este supus unei psiha-nalize subtile, concluzia fiind c\, la vîrstamaturit\]ii, „nu suferin]a pricinuit\ de ovinovat\ gre[eal\ îl terorizeaz\ pe EmilCioran, ci simpla, omeneasca [i instinctivafric\”. Oricum, „Cioran îi ur\[te pe evreiexact în aceea[i m\sur\ în care îi [i admir\,iar reac]ia lui rasist\ este întemeiat\ cultu-ral”. El „practica pe atunci un antisemitismconstructiv, o ur\ domolit\ prin deferen]\ [io ostilitate marcat\ de simpatie”.

Mi-a mai atras aten]ia un text al lui Alex.Leo {erban despre lipsa de stil a scrierilor luiCristian Tudor Popescu. Aflu, astfel, c\ exist\o asem\nare izbitoare între „stilul” CTP [iapari]iile acestuia, în carne [i oase, la diverse

televiziuni. (…) CTP-ul apare plictisit c\trebuie – înc\ o dat\! – s\ vin\ s\ spun\ latelevizor ceea ce a scris în editorialul dinajun sau din ziua urm\toare, c\ simbolulpublicisticii sale este m\ciuca. Nici eu nuam o pasiune pentru redactorul-[ef de laAdev\rul, m\ agaseaz\ cu apari]iile saledeprimante la TV, cu gestica afectat\ [iprivirea r\zlea]\, cu eterna geac\ simpl\, deziarist ce are nevoie de multe buzunare. Darmai cred un lucru: CTP duce lamenta]ia laun nivel înalt, o face cu stil. ~n plus, dup\lectura c\r]ilor sale de publicistic\ Româniaab]ibild [i Un cadavru umplut cu ziare, amdescoperit un tip inteligent, chiar sensibil pealocuri, cu o tehnic\ scriitoriceasc\ binepus\ la punct.

Marius Teohil

Responsabilitatea opiniilor exprimate în paginile revistei apar]ine autorilor

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Leonte, Paul Miron, Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Redactori:

Liviu Antonesei (director), Michael Astner, {erban Axinte,C\t\lin Cre]u,Gabriela Gavril (redactor [ef), Florin L\z\rescu,Dan Lungu (redactor [ef-adjunct), Doris Mironescu, Lucian Dan Teodorovici(secretar general de redac]ie).

Culegere texte:

Lumini]a Sofrone

Tehnoredactare:

Cristian Dumitriu

Coresponden]i externi:

Radu Pavel Gheo (Seattle), Mihai Dinu Gheorghiu (Paris),William Totok (Berlin).

Colaboratori:

Constantin Acosmei, Tiberiu Br\ilean,Mihai Constandache, Mihai Dasc\lu,Nicu Gavrilu]\,Mihai Vakulovschi.

Adresa redac]iei:

Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, Et. IV,Tel./Fax. 032-213166

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ „Timpul”

[i „Viitorul Românesc”

E-mail: timpul@yahoo.comwww.timpul.ro

ISSN 1223-8597

Director executiv:

Gabriel Cucuteanu

„Unul dintre obiectivele antologieiconst\ în ha[urarea spa]iului vinovatde alb în care se ascund Ia[ii –Moldova, în general – pe harta litera-turii noastre mai noi. Sînt curios s\ afludac\ vreun vîn\tor cu mirosul ascu]itva exclama, citind-o: Hic sunt leones!”

O. Nimigean

Constantin Acosmei • {erbanAlexandru • Radu Andriescu • DanUrsachi • Liviu Antonesei • Michael

Astner • {erban Axinte • Vasile Baghiu • Maria Boghian • Sorin Catarig • Mihai

Constandache • Nichita Danilov • Gabriel H. Decuble • Iulian Doroftei • Gabriela Gavril • Radu Pavel Gheo

• Johannes Gelich • Paul GusbethTatomir • Livia Iacob • Florin L\z\rescu

• Dan Lungu • O. Nimigean • RaduP\rp\u]\ • Dan Sociu • Dorin Spineanu

• Cristian Tanasescu • Lucian DanTeodorovici • Codrin Dinu Vasiliu

Din revistele altora

TimpulR e v i s t \ d e c u l t u r \

Director: Liviu Antonesei