teza de an la drept procesual civil

7/28/2019 Teza de an La Drept Procesual Civil

http://slidepdf.com/reader/full/teza-de-an-la-drept-procesual-civil 1/50

5. Reprezentarea în instanţa judecătorească*

A) Noţiunea, temeiurile şi formele de reprezentare.

Persoanele fizice pot să-şi apere interesele şi drepturile ocrotite de lege în instanţa dc judecată personal

sau prin reprezentanţi.12

Participarea personală a cetăţeanului la proces nu-1 decade din dreptul de a avea în acest proces un

reprezentant.

în procesul civil, personale juridice sunt reprezentate în instanţă dc către organele lor dc administrare,

acţionând în limitele împuternicirilor ce le sunt acordate prin lege, statut sau regulament ori dc către

reprezentanţi.

Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce

atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. în caz dc dizolvare

sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau dc

lichidator, desemnaţi în condiţiile legii.

Necesitatea acestei instituţii este determinată de mai multe temeiuri:

unii dintre participanţii la proces pot fi incapabili, cu capacitate dc exerciţiu limitată sau lipsiţi de ea

prin hotărîrea instanţei de judecată şi în aceste cazuri drepturile şi interesele lor trebuie se le apere

părinţii, înfietorii, organele de tutela şi curatelă; interesele persoanelor juridice sau fizice pot fi apărate

de reprezentaţi;

persoanele care nu cunosc legislaţia în vigoare dc asemenea pot fi reprezentaţi. Reprezentarea juridică este o instituţie procesual civilă, cînd o persoană numită reprezentant

îndeplineşte în instanţa dc judecată acte

57

procedurale în baza împuternicirilor dale de către altă persoană numită reprezentat.

în funcţie dc importanţa juridica a voinţei persoanelor reprezentate pentru apariţia reprezentării

judiciare, evidenţiem:

reprezentare obligatorie legală, pentru apariţia căreia nu se cerc acordul persoanei reprezentate;reprezentare ncobligatorie, care poate apărea doar la dorinţa persoanei reprezentate.

Reprezentarea obligatorie legală se exercită în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor

persoanelor fizice ce nu au capacitate de exerciţiu deplină şi persoanelor fizice declarate ca avînd

capacitate de exerciţiu limitată.



Expresia „ reprezentare obligatorie legală" se explică prin faptul că persoana, datorită incapacităţii de

exerciţiu totale sau parţiale nu poate, de sine stătător să-şi aleagă reprezentant, dc aceea reprezentantul

este stabilit dc lege.13

Drepturile şi interesele ocrotite prin lege ale persoanelor ce nu au capacitatea deplină dc exerciţiu şiale celor declarate ca avînd capacitatea de exerciţiu limitată sunt apărate înaintea instanţei de către

părinţi, înfeitori, tutorii sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege.

Aceştia vor prezenta instanţei documentele care certifică împuternicirile lor.

Reprezentanţii legali săvîrşcsc în numele celor reprezentaţi toate actele de procedură, pe care arc

dreptul să lc săvîrşcasca cel reprezentat, cu restricţiile prevăzute de lege.

în procesul în care urmează să participe o persoană, declarată dispărută fără urmă în modul stabilt dc

lege, aceasta va fi reprezentată de adminstraturul fiduciar sau dc tutorele numit în conformitate cu

legea.

In procesul în care urmează să participe moştenitorul unei persoane decedate sau al unei persoane

declarată decedată după procedura stabilită, dacă succesiunea nu a fost acceptată de nimeni, aceasta va

fi reprezentat de custodele sau tutorele numit în conformitate cu legea.

în cazurile prevăzute mai sus, părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii pot încredinţa ducerea procesului

în instanţa de judecată unei alte persoane, alese de ei în calitate de reprezentant. Reprezentantul legal

poate fi chemat personal în judecată pentru a da explicaţii referitor la actele pe care le-a încheiat sau

săvîrşit în această calitate.Reprezentarea ncobligatorie, în funcţie de caracterul relaţiilor dintre reprezentant şi reprezentat, poate

fi divizată în: reprezentare contractuală şi reprezentare obştească. Reprezentarea contractuală apare în

baza contractului juridic - civil de mandat, conform căruia o persoană

58

numită reprezentat împuterniceşte altă persoană numit reprezentant pentru a-i apăra drepturile şi

interesele în instanţa de judecată, îndeplinind diferite acte procedurale. Reprezentarea contractuală

poate fi întemeiată şi în baza raporturilor juridice dc muncă şi poate fi înfăptuită de către uncolaborator permanent al întreprinderii (de exemplu, juristul întreprinderii). în acest caz drept temei al

reprezentării serveşte contractul dc muncă dintre întreprindere şi muncitor.

Cercul persoanelor care pot fi reprezentanţi contractuali în proces este destul dc larg, cl fiind stabilit de

art.76 C.P.C. astfel, reprezentant în judecată poate fi oricare persoană cu capacitate de exerciţiu



deplină care arc împuternicirile respective, legalizate în modul stabilit pentru a susţine procesul, cu

excepţia persoanelor specificate în art. 78 C.P.C.

Obştească, se numeşte reprezentarea înfăptuită în procesul civil de către membrii organizaţiilor

obşteşti, împuterniciţi de organizaţiile lor obşteşti, precum şi de alţi cetăţeni, ai căror interese şi

drepturile sunt ocrotite dc aceste organizaţii.

Art.77 CPC prevede situaţia cînd instanţa judecătorească poate numi din oficiu un reprezentant. Astfel,

instanţa judecătorească este în drept să numească din oficiu părţii sau intcrvenientului un reprezentant

avocat:

în cazul în care partea sau intervcnientul sînt lipsiţi sau limitaţi în

capacitatea dc exerciţiu şi nu au reprezentanţi legali sau dacă

domiciliul pîrîtului nu este cunoscut;

dacă instanţa constată un conflict dc interese între reprezentant şi reprezentatul lipsit ori limitat încapacitatea de exerciţiu; - în condiţiile art. 304 şi 316 CPC; în alte cazuri prevăzute dc lege.

B) împuternicirele reprezentantului Formularea lor.

împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate într-o procură eliberată şi legalizată în modul

stabilit dc lege.

Potrivit art. 252 Cod civil, procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de

reprezentat unui sau mai multor reprezentanţi.

Procura eliberată pentru încheierea de acte juridice în forma autentică trebuie să fie autentificatănotarial.

Procurile autentificate, conform legii, de autorităţile administraţiei publice locale sunt echivalate cu

procurile autentificate notarial.

Astfel, sunt echivalate cu procurile autentificate notarial procurile eliberate de:

persoane care se află la tratament staţionar în spitale, sanatorii şi în alte instituţii medicale militare, în

cazul în care sunt autentificate

59

dc şefii acestor instituţii, de adjuncţii în probleme medicale sau dc mcdicul-şcf, sau de medicul de

garda;

militari, iar în punctele dc dislocare a unităţilor militare, instituţiilor sau instituţiilor dc învăţământ

militar unde nu există birouri notariale sau alte organe care îndeplinesc acte notariale, dc salariaţi şi dc



membri ai familiilor lor şi ale militarilor, autentificate dc comandantul (şeful) unităţii sau al instituţiei

respective;

persoane care ispăşesc pedeapsa în locuri de privaţiune dc libertate, autentificate dc şeful instituţiei

respective;

persoane majore care se află în instituţii dc protecţie socială a populaţiei, autentificate de administraţia

instituţiei respective sau dc conducătorul organului dc protecţie socială respectiv. Instanţa dc judecată

nu trebuie să admită participarea la proces a

reprezentantului cc nu arc procură, eliberată în conformitate cu prevederile

legii14

Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei

alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii.

Potrivit art. 254 CCv, procura sc eliberează pc un termen dc cel mult 3 ani. Dacă termenul nu este

indicat în procură, ca este valabilă timp de un an de la data întocmirii.

Este nulă procura în care nu este indicată data întocmirii.

Procura eliberată pentru încheierea unor acte juridice în afara Republicii Moldova şi autentificată

notarial este valabilă până la anularea ei dc către persoana care a eliberat-o.

Valabilitatea procurii care confirmă împuternicirile reprezentantului în instanţă de judecată încetează

în temeiul art. 255 din CCv. Astfel, valabilitatea procurii încetează în cazul:

a) expirării termenului; b) anulării dc către persoana care a eliberat-o;

c) renunţării persoanei căreia îi este eliberată;

d) dizolvării persoanei juridice care a eliberat procura;

c) dizolvării persoanei juridice căreia îi este eliberată procura;

f) decesului persoanei fizice care a eliberat procura, declarării ci drept incapabilă, limitată în

capacitatea dc exerciţiu ori dispărută fără de veste;

g) decesului persoanei fizice căreia îi este eliberată procura, declarării ci incapabilă, limitată în

capacitatea de exerciţiu sau dispărută Iară dc veste.

60

Persoana care a eliberat procura o poate anula în orice moment, iar persoana căreia îi este eliberată

procura poate renunţa la ca în orice moment. Orice clauză contrară este nulă.



împuternicirile date avocatului sc atestă printr-un ordin scris, eliberat de Baroul de avocaţi, sau prin alt

act prevăzut dc lege.

împuternicirile reprezentantului se atestă şi prin declaraţie orală dată în judecată de către reprezentat,

consemnată în proccsul-verbal al şedinţei dc judecată şi semnată dc acesta -din urmă, sau printr-o

cerere scrisă, care sc anexează la dosar.

Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atît reprezentatul, cît şi instanţa cu

cel puţin 10 zile înainte dc data judecării pricinii sau înainte dc expirarea termenelor de atac.

în conformitate cu art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului

dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a

semna cererea şi de a o depune în judecată, dc a strămuta pricina la o judecată arbitrată, dc a renunţa

total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a

modifica temeiul sau obiectul acţiunii, dc a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiunereconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească,

de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ci, dc a prezenta un titlu

executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătoreşti, drept care

trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată de reprezentat.

C). Persoanele care nu pot fi reprezentanţi în judecată.

Conform art. 78 C.P.C, nu pot fi reprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire

penală, poliţiştii, deputaţii, cu excepţia cazurilor participării lor la proces în calitate de împuterniciţi aiacestor autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali.

Nu poate fi reprezentant în judecată persoana care a acordat sau acordă în pricina respectivă asistenţă

judiciară unor persoane ale căror interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o

reprezintă, sau care a participat în calitate de judecător, de procuror, de ofiţer de urmărire penală, de

expert. în cazul existenţei unor astfel dc circumstanţe, reprezentantul poate fi recuzat de participanţii la

proces.

Referinţe:

1. M. K. TpeyuiHHKOB, FpaMyiaiicKHM npouecc. Y4e6nHK, MocKBa, H3;i. r opo/;cn-H3;iaT,

2001, c. 101.

61



Articolul 75. Reprezentarea în instanţă judecătorească

(1) în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin reprezentanţi.

Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea

reprezentant.

(2) Procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de

administrare, care acţionează îri limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative

sau prin actele lor de constituire, precum şi de către reprezentanţii lor.

(3) Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce

atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. In caz de dizolvaresau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de


A (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt

obligatoriipentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei-părtii.

Articolul 76. Persoanele care pot fi reprezentanţi in judecată (1) Reprezentant în judecată poate fi orice

persoană cu capacitate de exerciţiu deplină care are împuternicirile respective, legalizate în modulstabilit, pentru a susţine procesul, cu excepţia persoanelor specificate la art.78. . (2) Participanţii la

proces, cu excepţia reprezentantului, pot fi asistaţi în judecată de un singur reprezentant ori de mai

mulţi reprezentanţi care îi pot repr-e7enta în comun sau fiecare în parte.

Articolul 77. Numirea din oficiu a reprezentantului . Instanţa judecătorească este în drept să

numească din oficiu părţii sau inter-enientului un reprezentant avocat:

a) în cazul în care partea sau intervenientul sînt lipsiţi sau limitaţi în capaci-

23

tatea de exerciţiu şi nu au reprezentanţi legali sau dacă domiciliul pîrîtului nu este cunoscut;

b) dacă instanţa constată un conflict de interese între reprezentant şi reprezentatul lipsit ori limitat în

capacitatea de exerciţiu;

c) în condiţiile art.304 şi 316;



d) în alte cazuri prevăzute de lege.

lArt.77 modificai prin Legea nr,244-XVldin 21.07.2006, în vigoare 17.11.2006]

Articolul 78. Persoanele care nu pot fi reprezentanţi în judecată

(1) NjLpat fi reprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţeriLde urmărire penală, poliţiştii,

deputaţii, cii excepţia cazurilor participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai acestor autorităţi

sau în calitate de reprezentanţi legali.

(2) Nu poate fi reprezentant în judecată persoana care a acordat sau acordă în pricina respectivă

asistenţă judiciară unor persoane ale căror interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o


expert. în cazul existenţei unor astfel de circumstanţe, reprezentantul poate fi recuzat de participanţii la

proces.

[Art.78 modificai prin Legea nr.399-XVdin 16.10.03, in vigoare 31.10.03] Articolul 79. Reprezentanţiilegali

(1) Drepturile, libertăţile şi interesele legitime'ale persoanelor care nu au capacitate deplină de

exerciţiu şi ale celor limitate în capacitatea de exerciţiu sînt apărate în instanţă de către părinţi,

înfietori, tutori sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege.

(2) Reprezentarea în proces a persoanei declarate dispărută fără urmă în modul stabilit de lege se face

de administratorul fiduciar sau de tutorele numit în conformitate cu legea.

(3) Reprezentarea în proces a moştenitorilor persoanei decedate sau declarate decedată în modulstabilit de lege, dacă succesiunea nu a fost încă acceptată de nimeni, se face de către custodele sau

tutorele numit în conformitate cu legea.

(4) Reprezentantul legal îndeplineşte în numele celui reprezentat toate actele procedurale pe care

acesta din urmă are dreptul să le exercite, cu excepţiile stabilite de lege.

(5) Reprezentantul legal poate încredinţa unui terţ reprezentarea în instanţă judecătorească.

Reprezentantul legal poate fi chemat personal, după caz, în judecată pentru a da explicaţii referitor la

actele pe care le-a încheiat ori săvîrşit în această calitate.

A Articolul 80. Formularea împuternicirilor reprezentantului

(1) împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în

modul stabilit de lege.

(2") Procurile eliberate de persoane fizice se autentifică notarial. Procurile persoanelor domiciliate în

localităţi în care nu există birouri notariale se autentifică de către autorităţile administraţiei publice



locale. Procurile eliberate de persoane fizice pot fi autentificate în modul şi în cazurile stabilite în

Codul civil la art.252 alin.(4).

(3) Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a

unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei

organizaţii.

(4) Valabilitatea procurii care confirmă împuternicirile reprezentantului în instanţă de judecată

încetează în temeiul art.255 din Codul civil.

(5) Mandatul dat reprezentantului nu încetează prin decesul mandantului şi nici prin survenirea

incapabilităţii lui. Mandatul este valabil pînă la retragerea lui de către moştenitori sau de către

reprezentanţii legali ai incapabilului.

(6) Reprezentantul legal depune în judecată actele ce atestă statutul şi îm-

24

Puterm/yy împuternicirile date avocatului se atestă printr-un ordin scris, eliberat de Baroul de avocaţi,

sau prin alt act prevăzut de lege._

judecata < si semnată t

J&t Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atit reprezentatul, cît şi instanţa

cu cel puţin 10 zile înainte de data judecării pricinii sau înainte de expirarea termenelor de atac.

[Art.SO modificat prin Legga nr.244-XVl din 21.07.2006, in vigoare 17.11.2006]

Articolul 81. împuternicirile reprezentantului în judecatăîmputernicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele

reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia^dreptului de a semna cererea şi de a o depune în

judecată,- de a strămuta pricina la o judecatăarbîtrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din

acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de- a modifica temeiul sau obiectul

acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii,,de a intenta acţiune reconvenţională,' de a transmite

împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de

executarepqe a amînâ sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a

primi bunuri sau bani în temeiul notărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub

sancţiunea nulităţii, în procura eliberată de reprezentat.



TEMA X- REPREZENTAREA JUDICIARĂ ÎN PROCESUL CIVIL

1. Noţiunea şi funcţiile reprezentării judiciare.

2. Felurile şi temeiurile reprezentării judiciare.

3. Statul juridic al reprezentantului judiciar.



4. împuternicirile reprezentantului în judecată.

1. Noţiunea şi funepk reprezentării judidare.

Dreptul la apărare şi accesul la justiţie sînt drepturi fundamentale, garantate de Coastituţie şi tratatele

internaţionale şi care nu pot să depindă de nivelul economic al justitiabilului sau de resursele pe care le

considera suficiente statul.

în doctrină se afirmă că dreptul la apărare are două accepţiuni, una largă şi alta restrînsă. Dreptul la

apărare, în cadrul procesului civil, într-o accepţiune largă cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor

procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia

pretenţiilor părţii adverse. In această accepţiune largă se include şi posibilitatea folosirii unui

reprezentat profesionist în accepţiunea sa restrînsă, dreptul la apărare cuprinde doar posibilitatea

persoanei de a berţeficia de asistenţă juridică calificată acordată de un reprezentant profesionist.

Din continuaţi prevederilor constituţionale rezultă existenţa unui drept pe care persoana îl poaleexercita sau nu, pe riscul ei, adică persoana are deplina facultate de a hotărî asupra antrenării în proces

a unui reprezentant profesionist precum şi asupra renunţării la acesta în favoarea altuia sau chiar de a

nu beneficia de o asistenţă calificată, cu exepţia cazurilor în care legea instituie asistenţa juridică

calificată obligatorie.

Posibilitatea participării în proces a reprezentantului constituie una din garanţiile realizării dreptului

constituţional la apărare şi asigură realizarea drepturilor şi obligaţiilor procedurale ale participanţilor la

proces, care din anumite motive nu pot sau pentru care este complicat să le realizeze personal.Potrivit art 75 alin. 1) CPC, în procesul civil persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin

reprezentanţi. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a

avea reprezentant Persoanele juridice participă în procesul civil prin intermediul organelor lor de

administrare, care acţionează în limitele atribuite de lege şi statut precum şi prin reprezentanţii săi (art

75 alia 2 CPC).

Acţiunea civilă în cazul judecăţii contencioase, nu poate fi concepută fără existenţa celor două părţi:

reclamant şi pîrît Condiţia obligatorie pentru a-fi'parte în proces, respectiv de a avea posibilitatea de a

participa la acesta este existenţa calităţii procesuale, adică a identităţii dintre subiectele raportului

material litigios şi a părţilor îh proces. Participarea altor persoane, decît subiectele raportului material

litigios, este posibilă graţie instituţiei reprezentării judiciare.

Reprezentare judiciară reprezintă situa,- în care o persoană, numită reprezentant, care nu este

stibiect al raportului material litigios, îndeplineşte actele procesuale într-un proces şi participă la



raporturile procesuale, în numele şi în interesul atei persoane, numita reprezentat, care este subiect al

raportului material Edgios.

Reprezentarea judiciară nu este o instituţie pur procesuală, ci reprezintă aplicarea în dreptul procesual

a normelor de drept civil din materia reprezentării, mandatului şi a capacităţii juridice a persoanei.

Spre deosebire de reprezentarea din cadrul rapelurilor de drept material, care are drept scop încheierea

de acte juridice pentru a genera, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii juridice, scopul reprezentării

judiciare este determinat de necesitatea asigurării unei apărări eficiente a drepturilor şi intereselor

legitime ale persoanelor.

69

sas (âssăa tiHiid k&â& lâfeă? 'v.ş&î u^j

Scopul urmărit de reprezentant, atunci cînd îndeplineşte actele procedurale în numele şi în interesul

reprezentatului, este acordarea ajutorului juridic necesar acestuia din urmă, participînd nemijlocit în proces sau asistînd-ul în proces şi rjferind-ui consultaţii, sfaturi şi recomandări. Prin acest ajutor

juridic acordat, reprezentantul contribuie la exercitarea din plin a drepturilor şi obligaţiilor procesuale

a persoanelor, care din cauza lipsei cunoştinţelor juridice nu ar fi putut atinge rezultatul scontat.

Totodată,' reprezentantul pe lîngă funcţia de apărare a intereselor reprezentatului, mai exercită şi pe

cea de contribuţie la înfăptuirea justiţiei, ajutînd în acest sens instanţa de judecată la stabilirea

adevărului, colectarea şi aprecierea probelor, aplicarea corectă a normelor de drept, fapt care

contribuie direct la şi justa soluţionare a cauzei. Necesitatea reprezentării este condiţionată de trei motive:

1) existenţa situaţiilor în care participantul la proces nu este în stare să participe la proces personal

(minorii, persoanele incapabile) sau cînd participarea lui este dificilă (în caz de boală, deplasare,

distanţă mare ş. a), ~

2) existenţa principiului contradiaorialităp'i, care pune sarcina probaţiei pe seama ambelor părţi, ci nu

pe judecător, fapt care face dificilă atingerea rezultatului dorit în lipsa unor cunoştinţe juridice

calificate,

3) ficţiunea persoanelor juridice, care nu pot participa la raporturi juridice, inclusiv procesuale civile,

decît prin intermediul unor persoane fizice, care au o anumită legătură cu ele, în limitele

împuternicirilor stabilite în lege, statut, contract De aceea, persoanele fizice pot avea reprezentanţi în

procesul civil, iar cele juridice întotdeauna participă prin intermediul reprezentanţilor.



Reprezentarea judiciară implică realizarea de către reprezentant a drepturiior procedurale în numele şi

îh interesul altui participant la proces. Atunci cînd se menţionează că reprezentantul acţionazâ în

numele reprezentatului, se are în vedere că primul acţionează în proces din însărcinarea celui de-al

doilea şi îl angajează într-un raport juridic cu prezenţa sau fără ca el să fie prezent Altfel spus,

reprezentantul este şi rămîne purtătorul de nume şi de voinţă proprie, însă, prin cumul devine şi

purtătorul de nume. şi de voinţă al altei persoane, a cărei voinţă o exteriorizează la îndeplinirea actului

procedural. Substituirea reprezentatului cu reprezentantul nu este un scop în sine, respectiv este

posibilă participarea concomitentă a acestora în proces, în astfel de cazuri reprezentatul p&strmdu-şi

dreptul de a îndeplini personal actele procedurale, necătînd la faptul câ concomitent partcipă

reprezentantul său.

Expresia în interesul reprezentatului sugerează ideea că efectele actului efectuat de reprezentant se vor

produce în persoana celui reprezentat şi el va fi cel care va suporta consecinţele juridice ale acelui act, precum şi efectul benefic pe care îl va produce activitatea reprezentantului, menirea căruia este

supravegherea respectării şi realizării din plin a drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale persoanei pe

care o reprezintă. Din aceste considerente, nu poale fi reprezentant persoana care a acordat sau acordă

m pricina respectivă asistenţă judiciara unor persoane ale căror interese sînt îh contradicţie cu

interesele persoanei pe care o reprezintă. în cazul existenţei unei astfel de circumstanţe, reprezentantul

poale fi recuzat de participanţii la proces.


în cadrul reprezentării judiciare se poate face distincţie între reprezentarea obligatorie şi voluntară

(facultativă).

Reprezentarea judiciara obligatorie este reprezentarea care are loc indiferent de voinţa reprezentatului.

Reprezentarea judiciară voluntară este reprezentarea care poate avea loc în dependenţă de voinţa

reprezentatului.

în funcţie de natura juridică a raporturilor juridice dintre reprezentant şi reprezentat există mai multe

feluri de reprezentare:

70

f^. §Ş ŞIP* fŞ¥^ rfippj



a) reprezentarea jurâidara legală*'care se produce în vimlteS r^veă&iirjr îegăftrc condiţia existenţei

unor anumite fapte juridice.

Conform art 79 CPC reprezentanţi legali sîht:

a) părinţii, înfietorii. tutorii, curatorii şi alte persoane prevăzute de lege care apără î judecată drepturile,

libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor fără capacitate de exerciţiu sa cu capacitate limitată,

b) administratorii fiduciari sau tutorii care apără drepturile persoanelor declarate dispărut

fără urmă,

c) custodele sau tutorele care apără drepturile şi interesele legitime ale moştenitorilor, dac moştenirea

încă nu a fost acceptată de nimeni.

Reprezentantul legal îndeplineşte îh numele celui reprezentat toate actele procedurale p care acesta din

urmă are dreptul să le exercite, cu excepţiile stabilite de lege. Reprezentantul leg poate încredinţa unei

persoane terţe reprezentarea îh instanţa judecătorească, însă, după ca. instanţa îl poate cita pentru a daexplicaţii referitor la actele care le-a încheiat sau săvîrşit în calitat de reprezentant legal.

b) o varietate a reprezentării obligatorii o constituie reprezentarea din oficiu. Conform ar 77 CPC,

reprezentarea din oficiu se dispune de către instanţa de judecată, dacă în proces pregătirii cauzei pentru

examinare sau mai tiTziu constată că

• partea îh proces sau intervenientul sîht lipsiţi sau limitaţi în capacitatea de exerciţiu şi r au

reprezentanţi legali,

• în cadrul examinării cauzelor în care domiciliul pîritului nu este cunoscut respect soluţionarealitigiului avînd loc în lipsa acestuia,

• între reprezentant şi reprezentatul limitat sau lipsit de capacitatea de exerciţiu exist conflicte de

interese,

• în cadrul procesului privind limitarea sau lipsirea de capacitatea de exerciţiu, da: persoana respectivă

nu este asistată de un avocat (art304 CPC),

• în cadrul procesului de spitalizare îh staţionarul de psihiatrie persoana nu este asistată c un avocat.

c) reprezentarea judiciară convenţională - care poate avea loc atunci cînd înc reprezentat şi

reprezentant există o înţelegere, de exemplu un contract de mandat (art 1030 Ce Civil) sau un contract

de asistenţă juridică.

Reprezentarea convenţională constituie o reprezentare judiciară voluntară, ea nu es necesare în toate

cazurile, ci poate avea loc la dorinţa persoanei interesate. Reprezentare convenţională are ca temei

acordul reprezentantului şi reprezentatului. însă, împuterniciri reprezentantului contractual oricum



trebuie specificate în procură. Reprezentarea coparticipanţiU de către unul dintre aceştia are drept

temei declaraţia verbală a coparticipantilor consemnată procesul verbal al şedinţei de judecată.

Reprezentarea Judiciară convenţionali constituie o activitate a unui reprezenta profesionist în cadrul

procesului avU, realizată în numele şi în interesul reprezentatului în ba. împuternicirilor acordate, cu

scopul de a obţine pentru reprezentat o hotărire mai favorabilă, i ai acorda ajutor la exercitarea

drepturilor sale şi de a împiedica încălcarea lor, precum şi de c acorda ajutor instanţei de judecată la

înfăptuirea justiţiei

Totodată, reprezentarea judiciară profesională constituie una din formele serviciilor juridi

existente pe piaţă, unde are loc cererea şi oferta şi chiar concurenţa.

Reprezentant judiciar convenţional poate fi orice persoană cu capacitate de exercit deplină care are

împuternicirile respective, legalizate îh modul stabilă, pentru a susţine proces Vizavi de aceste cerinţe,

ar fi oportună introducerea unei cerinţe noi, obligatorii privind dobîhdir calităţii de reprezentantconvenţional în procesele civile şi anume disptinerea de studii juridL

superioare. Acest fapt ar asigura ridicarea eficacităţii şi calităţii asistenţei juridice acordate în cadru!

reprezentării judiciare convenţionale.

d) reprezentarea judiciară statutară - care se produce în virtutea prevederilor actelor de constituire a

unei persoane juridice, conform căreia în calitate de reprezentant a unei persoane juridice în procesul

civil apar conducătorii acestora.

Reprezentarea legală şi cea statutară face parte din reprezentarea judiciară obligatorie, deoarece ele auloc în virtutea legii, indiferent de voinţa persoanelor reprezentate. Reprezentarea convenţională

constituie o reprezentare judiciară voluntară, ea nu este necesară în toate cazurile, ci poate avea kx la

dorinţa persoanei interesate.

Temeiurile reprezentării judiciare depind de felul acesteia.

Astfel, reprezentarea legală are drept temei relaţia de rudenie, confirmată în modul corespunzător (prin

buletinul de identitate şi actul de naştere a copilului sau prin hotărîrea judecătorească de încuviinţare a

înfierii), actul administrativ de numire a tutorelui sau curatorului, hotărîrea judecătorească şi contractul

de administrare fiduciară pentru administratorul fiduciar (art. 50 Cod Civil), actul notarial de numire a

custodelui averii succesorale (art. 1555 Cod Civil).

Reprezentarea contractuală are ca temei acordul reprezentantului şi reprezentatului. însă,

împuternicirile reprezentantului contractual oricum trebuie specificate în procură. Reprezentarea



copanicipanţilor de către unu! dintre aceştia are drept temei declaraţia verbală a coparticipanţilor

consemnată în prccesul-verbal al şedinţei de judecată.

Temei al reprezentării statutare sînt prevederile statutului, iarîri cazul asociaţiilor obşteşti mai este

necesară şi înţelegerea dintre titularul de drepturi - membru al asociaţiei şi aceasta.

3. Statul juridic al reprezentantului judiciar.

Subiectul care stîmeşte discuţii aprinse între doctrinari referitor la reprezentantul judiciar ţi ne de

statutul procesual al acestuia

Astfel, după unii autori, în procesul civil reprezentantul nu are calitate de participant, deoarece el

intervine în proces în numele şi interesul reprezentatului şi este dependent de acesta, astfel el neputînd

fi un subiect de sine stătător. De asemenea, se susţine că reprezentantul doar exe cită drepturile şi

execută obligaţiile procedurale ale celui care-l împuterniceşte şi numai acesta dir urmă este subiectul

raportului procesual.Alţi autori, sînt de părere că reprezentantul judiciar face parte din cercul participanţilor la proces,

invocînd următoarele argumente:

a) faptul participării îh numele altuia nu înseamnă transmiterea pasivă a voinţei reprezentatului. Astfel,

Reprezentantul exprimă şi voinţa lui îh proces, fiind înzestrat cu drepturi şi obligaţii de către

reprezentat dar şi de către legiuitor. Prin urmare, îh limitele taputemicirilor, reprezentantul singur

hotărăşte cum trebuie să acţioneze pentru a reprezenta cit mai eficient interesele clientului său,

b) reprezentantul judiciar, ca purtător de drepturi şi obligaţii procesuale, apare ca o figură de sinestătătoare în raporturile ce se nasc între el şi instanţa de judecată,

c) reprezentind interesele participanţilor la'proces reprezentantul nu are cum să fie indiferent faţă de

mersul procesului şi faţă de rezultatul final al lui, chiar dimpotrivă reprezentantul va fi extrem de

cointeresat în obţinerea unei hotărui favorabile pentru cel reprezentat Cu alte cuvinte, reprezentantul

judiciar urmăreşte, în aceeaşi măsură ca persoana pe care o reprezintă, un rezultat final pozitiv, iar

aceasta, tară îndoială, semnifică interesul procesual al reprezentantului pe durata judecăţii.

d) dispunînd de aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale ca şi persoana reprezentată, cu condiţia că este

investit cu respectivele în modul stabilit de lege, reprezentantul judiciar se prezintă ca un dublor

procesual al participantului la proces pe care-1 reprezintă, iar în această calitate, din

punct de vedere formal, el nu poate să facă parte din altă categorie decît cea din care face parte

reprezentatul, adică a participanţilor la proces.



Actualul Cod de procedură civilă al Republicii Moldova, în varianta sa iniţială, în art 55, includea

reprezentantul în categoria participanţilor la proces, însă, ulterior, prin Legea pentru modificarea şi

completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova din 21.07.2006, a fost exlus,

reprezentantul fiind astfel plasat în categoria persoanelor care contribuie la înfăptuirea justiţiei. . ..

Reprezentant în judecată poate fi orice persoană cu capacitate de exerciţiu deplină care •are

împuternicirile respecu've, legalizate în modul stabilit, pentru a susţine procesul. Participanţii la

proces, cu excepţia procurorului şi reprezentantului, pot fi asistaţi în proces de un singur reprezentant

ori de mai mulţi reprezentanţi care îi pot reprezenta în comun sau pe fiecare în parte (art. 76 CPC).

Potrivit art 78 CPC, nu pot fi reprezentanti în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire

penală, poliţiştii, cu excepţia cazurilor participării lor în proces în calitate de împuterniciţi ai acestor

autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali.

Nu poate fi reprezentant persoana care a acordat sau acordă în cauza respectivă asistenţă judiciară unor persoane, ale căror interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o reprezintă sau care a

participat în calitate de judecător, de procuror, de ofiţer de urmărire penală, de expert. în cazul

existenţei unor astfel de circumstanţe reprezentantul poate fi recuzat de participanţii la proces.


Formularea împuternicirilor reprezentantului în procesul civil este în dependenţă directă de temeiul

reprezentării. Astfel, pentru fiecare tip de reprezentare judiciară în .procesul civil am putea distinge

anumite reguli de legitimare a statutului de reprezentant şi formulare a împuternicirilor. L^^-

Potrivit art 80 CPC, împuternicirile reprezentantului convenţional trebuie să fie formulate într-o

procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege.

Procurile eliberate de persoane fizice se autentifică notarial, iar în localităţile în care nu sînt birouri

notariale, de către autorităţile administraţiei publice locale. Valabilitatea procurii încetează în temeiul

art 255 Cod Civil.

Procurile eliberate de către persoanele juridice se contrasemnează de către administratorul acesteia sau

o altă persoană împuternicită şi cu aplicarea obligatorie a sigiliului.

Potrivit art. 8! CPC împuternicirea de reprezentare acordă reprezentantului dreptul de a exercita în

numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia:

- dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată,

- de a strămuta pricina ia judecata arbitrală,

- de a renunţa total sau parţial de la pretenţii



- de a majora sau reduce cuantumul pretenţiilor,

- de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţie de împăcare,

- de a intenta acţiunea reconvenţională,

- de a transmite împuternicirile unei alte persoane,

- de a ataca hotărîrea judecătorească,

- de a schimba modul, amina sau eşalona executarea hotărîrn,

- de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, -de a primi bunuri sau bani îh temeiul hotărîrn.

Drepturi care trebuie menţionate expres, sub sancţiunea nulităţii, în procură.

Mandatul dat reprezentantului nu încetează prin decesul mandantului şi nici prin survenirea

incapacităţii lui, ci este valabil pînă la retragerea lui de către moştenitori sau de reprezentanţii legali ai

persoanei incapabile.Reprezentantul legal depune îh judecată actele ceatestâ statutul şi împuternicirile sale.

împuternicirile date avocatului se atestă printr-un ordin scris, eliberat de biroul de avocaţi sau prin alt

act prevăzut de lege. ,

împuteniicirile reprezentantului se atestă şi prin declaraţie orală dată în judecată de către reprezentat,

consemnată în procesul-verbal şedinţei de judecată şi semnată de acesta din urmă sau printr-o cerere

scrisă care se anexează la dosar (art. 80 alia 8 CPC).

Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atît reprezentatul, cîl şi instanţa cucel puţin 10 zile înainte de data judecării cauzei sau de expirarea termenelor de atac.



I N T R O D U C E R E

Dreptul la apărare şi accesul la justiţie sînt drepturi fundamentale, garantate de tratatele

internaţionale, Constituţie şi de legile ale Republicii Moldova. Nimic nu poate împiedica la exercitarea

sau îndeplinirea acestor drepturi şi nu pot şi nu ar trebui să depindă de nivelul economic, nivelul social

sau de resursele pe care le consideră suficiente statul.

Dreptul la apărare în cadrul procesului civil, cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor

procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia

pretenţiilor părţii adverse, deasemenea se include şi posibilitatea folosirii unui reprezentat profesionist.

Din conţinutul prevederilor constituţionale rezultă existenţa unui drept pe care persoana îl poateexercita sau nu, pe riscul ei, adică persoana la propria sa iniţiativă are dreptul de a hotărî asupra

implicării în proces a unui reprezentant profesionist precum şi asupra renunţării la acesta în favoarea

altuia sau chiar de a nu beneficia de o asistenţă calificată, cu exepţia cazurilor în care legea instituie

asistenţa juridică calificată obligatorie.

Posibilitatea participării în proces a reprezentantului constituie una din garanţiile realizării

dreptului constituţional la apărare şi asigură realizarea drepturilor şi obligaţiilor procedurale ale

participanţilor la proces, care din anumite motive nu pot sau pentru care este complicat să le realizeze

personal.

Instituţia reprezentării judiciare este extrem de necesară pentru diferite categorii de persoane,

atît pentru persoane fizice ca de exemplu pentru părinţi, tutori, curatori cît şi pentru persoane juridice,

întreprinzători. Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare judiciară pentru apararea intereselor

copiilor minori, persoanelor incapabile sau încheie diferite contracte din diferite motive întemeiate fie

de:

− boala,

− lipsa persoanei la domiciliu,

− lipsa cunoştinţilor de care persoana dă dovadă într-un anumit domeniu,

− alte cauze.



5. Reprezentarea în instanţa judecătorească*

A) Noţiunea, temeiurile şi formele de reprezentare.

Persoanele fizice pot să-şi apere interesele şi drepturile ocrotite de lege în instanţa dc judecată personal

sau prin reprezentanţi.12

Participarea personală a cetăţeanului la proces nu-1 decade din dreptul de a avea în acest proces un

reprezentant.

în procesul civil, personale juridice sunt reprezentate în instanţă dc către organele lor dc administrare,

acţionând în limitele împuternicirilor ce le sunt acordate prin lege, statut sau regulament ori dc către

reprezentanţi.

Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce

atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. în caz dc dizolvare

sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau dc


Necesitatea acestei instituţii este determinată de mai multe temeiuri:

unii dintre participanţii la proces pot fi incapabili, cu capacitate dc exerciţiu limitată sau lipsiţi

de ea prin hotărîrea instanţei de judecată şi în aceste cazuri drepturile şi interesele lor trebuie se

le apere părinţii, înfietorii, organele de tutela şi curatelă; interesele persoanelor juridice sau

fizice pot fi apărate de reprezentaţi;

persoanele care nu cunosc legislaţia în vigoare dc asemenea pot fi reprezentaţi.

Reprezentarea juridică este o instituţie procesual civilă, cînd o persoană numită reprezentant

îndeplineşte în instanţa dc judecată acte

57

procedurale în baza împuternicirilor dale de către altă persoană numită reprezentat.



în funcţie dc importanţa juridica a voinţei persoanelor reprezentate pentru apariţia reprezentării

judiciare, evidenţiem:

reprezentare obligatorie legală, pentru apariţia căreia nu se cerc acordul persoanei reprezentate;

reprezentare ncobligatorie, care poate apărea doar la dorinţa persoanei reprezentate.

Reprezentarea obligatorie legală se exercită în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor

persoanelor fizice ce nu au capacitate de exerciţiu deplină şi persoanelor fizice declarate ca avînd

capacitate de exerciţiu limitată.

Expresia „ reprezentare obligatorie legală" se explică prin faptul că persoana, datorită incapacităţii de

exerciţiu totale sau parţiale nu poate, de sine stătător să-şi aleagă reprezentant, dc aceea reprezentantul

este stabilit dc lege.13

Drepturile şi interesele ocrotite prin lege ale persoanelor ce nu au capacitatea deplină dc exerciţiu şi

ale celor declarate ca avînd capacitatea de exerciţiu limitată sunt apărate înaintea instanţei de către

părinţi, înfeitori, tutorii sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege.

Aceştia vor prezenta instanţei documentele care certifică împuternicirile lor.

Reprezentanţii legali săvîrşcsc în numele celor reprezentaţi toate actele de procedură, pe care arc

dreptul să lc săvîrşcasca cel reprezentat, cu restricţiile prevăzute de lege.

în procesul în care urmează să participe o persoană, declarată dispărută fără urmă în modul stabilt dc

lege, aceasta va fi reprezentată de adminstraturul fiduciar sau dc tutorele numit în conformitate cu

legea.In procesul în care urmează să participe moştenitorul unei persoane decedate sau al unei persoane

declarată decedată după procedura stabilită, dacă succesiunea nu a fost acceptată de nimeni, aceasta va

fi reprezentat de custodele sau tutorele numit în conformitate cu legea.

în cazurile prevăzute mai sus, părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii pot încredinţa ducerea procesului

în instanţa de judecată unei alte persoane, alese de ei în calitate de reprezentant. Reprezentantul legal

poate fi chemat personal în judecată pentru a da explicaţii referitor la actele pe care le-a încheiat sau

săvîrşit în această calitate.

Reprezentarea ncobligatorie, în funcţie de caracterul relaţiilor dintre reprezentant şi reprezentat, poate

fi divizată în: reprezentare contractuală şi reprezentare obştească. Reprezentarea contractuală apare în

baza contractului juridic - civil de mandat, conform căruia o persoană



58

numită reprezentat împuterniceşte altă persoană numit reprezentant pentru a-i apăra drepturile şi

interesele în instanţa de judecată, îndeplinind diferite acte procedurale. Reprezentarea contractuală

poate fi întemeiată şi în baza raporturilor juridice dc muncă şi poate fi înfăptuită de către un

colaborator permanent al întreprinderii (de exemplu, juristul întreprinderii). în acest caz drept temei al

reprezentării serveşte contractul dc muncă dintre întreprindere şi muncitor.

Cercul persoanelor care pot fi reprezentanţi contractuali în proces este destul dc larg, cl fiind stabilit de

art.76 C.P.C. astfel, reprezentant în judecată poate fi oricare persoană cu capacitate de exerciţiu

deplină care arc împuternicirile respective, legalizate în modul stabilit pentru a susţine procesul, cu

excepţia persoanelor specificate în art. 78 C.P.C.Obştească, se numeşte reprezentarea înfăptuită în procesul civil de către membrii organizaţiilor

obşteşti, împuterniciţi de organizaţiile lor obşteşti, precum şi de alţi cetăţeni, ai căror interese şi

drepturile sunt ocrotite dc aceste organizaţii.

Art.77 CPC prevede situaţia cînd instanţa judecătorească poate numi din oficiu un reprezentant. Astfel,

instanţa judecătorească este în drept să numească din oficiu părţii sau intcrvenientului un reprezentant

avocat:

în cazul în care partea sau intervcnientul sînt lipsiţi sau limitaţi încapacitatea dc exerciţiu şi nu au reprezentanţi legali sau dacă

domiciliul pîrîtului nu este cunoscut;

dacă instanţa constată un conflict dc interese între reprezentant şi reprezentatul lipsit ori limitat în

capacitatea de exerciţiu; - în condiţiile art. 304 şi 316 CPC; în alte cazuri prevăzute dc lege.

B) împuternicirele reprezentantului Formularea lor.

împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate într-o procură eliberată şi legalizată în modul

stabilit dc lege.

Potrivit art. 252 Cod civil, procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor

conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanţi.

Procura eliberată pentru încheierea de acte juridice în forma autentică trebuie să fie

autentificată notarial.



Procurile autentificate, conform legii, de autorităţile administraţiei publice locale sunt echivalate

cu procurile autentificate notarial.

Astfel, sunt echivalate cu procurile autentificate notarial procurile eliberate de:

persoane care se află la tratament staţionar în spitale, sanatorii şi în alte instituţii medicale

militare, în cazul în care sunt autentificate

59

dc şefii acestor instituţii, de adjuncţii în probleme medicale sau dc mcdicul-şcf, sau de medicul

de garda;

militari, iar în punctele dc dislocare a unităţilor militare, instituţiilor sau instituţiilor dc

învăţământ militar unde nu există birouri notariale sau alte organe care îndeplinesc acte

notariale, dc salariaţi şi dc membri ai familiilor lor şi ale militarilor, autentificate dc

comandantul (şeful) unităţii sau al instituţiei respective;

persoane care ispăşesc pedeapsa în locuri de privaţiune dc libertate, autentificate dc şeful

instituţiei respective;

persoane majore care se află în instituţii dc protecţie socială a populaţiei, autentificate de

administraţia instituţiei respective sau dc conducătorul organului dc protecţie socială respectiv.

Instanţa dc judecată nu trebuie să admită participarea la proces a

reprezentantului cc nu arc procură, eliberată în conformitate cu prevederile

legii14

Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei

sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila

acestei organizaţii.

Potrivit art. 254 CCv, procura sc eliberează pc un termen dc cel mult 3 ani. Dacă termenul nu

este indicat în procură, ca este valabilă timp de un an de la data întocmirii.

Este nulă procura în care nu este indicată data întocmirii.

Procura eliberată pentru încheierea unor acte juridice în afara Republicii Moldova şi

autentificată notarial este valabilă până la anularea ei dc către persoana care a eliberat-o.

Valabilitatea procurii care confirmă împuternicirile reprezentantului în instanţă de judecată

încetează în temeiul art. 255 din CCv. Astfel, valabilitatea procurii încetează în cazul:

a) expirării termenului;

b) anulării dc către persoana care a eliberat-o;



c) renunţării persoanei căreia îi este eliberată;

d) dizolvării persoanei juridice care a eliberat procura;

c) dizolvării persoanei juridice căreia îi este eliberată procura;

f) decesului persoanei fizice care a eliberat procura, declarării ci drept incapabilă, limitată în

capacitatea dc exerciţiu ori dispărută fără de veste;

g) decesului persoanei fizice căreia îi este eliberată procura, declarării ci incapabilă, limitată în

capacitatea de exerciţiu sau dispărută Iară dc veste.

60

Persoana care a eliberat procura o poate anula în orice moment, iar persoana căreia îi este eliberată

procura poate renunţa la ca în orice moment. Orice clauză contrară este nulă.

împuternicirile date avocatului sc atestă printr-un ordin scris, eliberat de Baroul de avocaţi, sau prin alt

act prevăzut dc lege.împuternicirile reprezentantului se atestă şi prin declaraţie orală dată în judecată de către reprezentat,

consemnată în proccsul-verbal al şedinţei dc judecată şi semnată dc acesta -din urmă, sau printr-o

cerere scrisă, care sc anexează la dosar.

Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atît reprezentatul, cît şi instanţa cu

cel puţin 10 zile înainte dc data judecării pricinii sau înainte dc expirarea termenelor de atac.

în conformitate cu art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului

dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de asemna cererea şi de a o depune în judecată, dc a strămuta pricina la o judecată arbitrată, dc a renunţa

total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a

modifica temeiul sau obiectul acţiunii, dc a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune

reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească,

de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ci, dc a prezenta un titlu

executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătoreşti, drept care

trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată de reprezentat.

C). Persoanele care nu pot fi reprezentanţi în judecată.

Conform art. 78 C.P.C, nu pot fi reprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire

penală, poliţiştii, deputaţii, cu excepţia cazurilor participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai

acestor autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali.



Nu poate fi reprezentant în judecată persoana care a acordat sau acordă în pricina respectivă asistenţă

judiciară unor persoane ale căror interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o


expert. în cazul existenţei unor astfel dc circumstanţe, reprezentantul poate fi recuzat de participanţii la

proces.

Referinţe:

1. M. K. TpeyuiHHKOB, FpaMyiaiicKHM npouecc. Y4e6nHK, MocKBa, H3;i. r opo/;cn-H3;iaT,

2001, c. 101.

61

Articolul 75. Reprezentarea în instanţă judecătorească

(1) în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin reprezentanţi.

Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea

reprezentant.

(2) Procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor deadministrare, care acţionează îri limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative

sau prin actele lor de constituire, precum şi de către reprezentanţii lor.

(3) Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce

atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. In caz de dizolvare

sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de


A (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt

obligatoriipentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei-părtii.

Articolul 76. Persoanele care pot fi reprezentanţi in judecată (1) Reprezentant în judecată poate fi orice

persoană cu capacitate de exerciţiu deplină care are împuternicirile respective, legalizate în modul

stabilit, pentru a susţine procesul, cu excepţia persoanelor specificate la art.78. . (2) Participanţii la



proces, cu excepţia reprezentantului, pot fi asistaţi în judecată de un singur reprezentant ori de mai

mulţi reprezentanţi care îi pot repr-e7enta în comun sau fiecare în parte.

Articolul 77. Numirea din oficiu a reprezentantului . Instanţa judecătorească este în drept să

numească din oficiu părţii sau inter-enientului un reprezentant avocat:

a) în cazul în care partea sau intervenientul sînt lipsiţi sau limitaţi în capaci-

23

tatea de exerciţiu şi nu au reprezentanţi legali sau dacă domiciliul pîrîtului nu este cunoscut;

b) dacă instanţa constată un conflict de interese între reprezentant şi reprezentatul lipsit ori limitat în

capacitatea de exerciţiu;

c) în condiţiile art.304 şi 316;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.lArt.77 modificai prin Legea nr,244-XVldin 21.07.2006, în vigoare 17.11.2006]

Articolul 78. Persoanele care nu pot fi reprezentanţi în judecată

(1) NjLpat fi reprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţeriLde urmărire penală, poliţiştii,

deputaţii, cii excepţia cazurilor participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai acestor autorităţi

sau în calitate de reprezentanţi legali.

(2) Nu poate fi reprezentant în judecată persoana care a acordat sau acordă în pricina respectivă

asistenţă judiciară unor persoane ale căror interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o


expert. în cazul existenţei unor astfel de circumstanţe, reprezentantul poate fi recuzat de participanţii la

proces.

[Art.78 modificai prin Legea nr.399-XVdin 16.10.03, in vigoare 31.10.03] Articolul 79. Reprezentanţii

legali

(1) Drepturile, libertăţile şi interesele legitime'ale persoanelor care nu au capacitate deplină de

exerciţiu şi ale celor limitate în capacitatea de exerciţiu sînt apărate în instanţă de către părinţi,

înfietori, tutori sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege.(2) Reprezentarea în proces a persoanei declarate dispărută fără urmă în modul stabilit de lege se face

de administratorul fiduciar sau de tutorele numit în conformitate cu legea.



(3) Reprezentarea în proces a moştenitorilor persoanei decedate sau declarate decedată în modul

stabilit de lege, dacă succesiunea nu a fost încă acceptată de nimeni, se face de către custodele sau

tutorele numit în conformitate cu legea.

(4) Reprezentantul legal îndeplineşte în numele celui reprezentat toate actele procedurale pe care

acesta din urmă are dreptul să le exercite, cu excepţiile stabilite de lege.

(5) Reprezentantul legal poate încredinţa unui terţ reprezentarea în instanţă judecătorească.

Reprezentantul legal poate fi chemat personal, după caz, în judecată pentru a da explicaţii referitor la

actele pe care le-a încheiat ori săvîrşit în această calitate.

A Articolul 80. Formularea împuternicirilor reprezentantului

(1) împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în

modul stabilit de lege.

(2") Procurile eliberate de persoane fizice se autentifică notarial. Procurile persoanelor domiciliate în

localităţi în care nu există birouri notariale se autentifică de către autorităţile administraţiei publice

locale. Procurile eliberate de persoane fizice pot fi autentificate în modul şi în cazurile stabilite în

Codul civil la art.252 alin.(4).

(3) Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a

unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei

organizaţii.

(4) Valabilitatea procurii care confirmă împuternicirile reprezentantului în instanţă de judecatăîncetează în temeiul art.255 din Codul civil.

(5) Mandatul dat reprezentantului nu încetează prin decesul mandantului şi nici prin survenirea

incapabilităţii lui. Mandatul este valabil pînă la retragerea lui de către moştenitori sau de către

reprezentanţii legali ai incapabilului.

(6) Reprezentantul legal depune în judecată actele ce atestă statutul şi îm-

24

Puterm

/yy împuternicirile date avocatului se atestă printr-un ordin scris, eliberat de Baroul de avocaţi,sau prin alt act prevăzut de lege._

judecata < si semnată t

J&t Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atit reprezentatul, cît şi instanţa

cu cel puţin 10 zile înainte de data judecării pricinii sau înainte de expirarea termenelor de atac.

[Art.SO modificat prin Legga nr.244-XVl din 21.07.2006, in vigoare 17.11.2006]



Articolul 81. împuternicirile reprezentantului în judecată

împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele

reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia^dreptului de a semna cererea şi de a o depune în

judecată,- de a strămuta pricina la o judecatăarbîtrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din

acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de- a modifica temeiul sau obiectul

acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii,,de a intenta acţiune reconvenţională,' de a transmite

împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de

executarepqe a amînâ sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a

primi bunuri sau bani în temeiul notărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub

sancţiunea nulităţii, în procura eliberată de reprezentat.



TEMA X- REPREZENTAREA JUDICIARĂ ÎN PROCESUL CIVIL

1. Noţiunea şi funcţiile reprezentării judiciare.

2. Felurile şi temeiurile reprezentării judiciare.3. Statul juridic al reprezentantului judiciar.


1. Noţiunea şi funepk reprezentării judidare.

în doctrină se afirmă că dreptul la apărare are două accepţiuni, una largă şi alta restrînsă. Dreptul la

apărare, în cadrul procesului civil, într-o accepţiune largă cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor

procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor părţii adverse. In această accepţiune largă se include şi posibilitatea folosirii unui

reprezentat profesionist în accepţiunea sa restrînsă, dreptul la apărare cuprinde doar posibilitatea

persoanei de a berţeficia de asistenţă juridică calificată acordată de un reprezentant profesionist.

Din continuaţi prevederilor constituţionale rezultă existenţa unui drept pe care persoana îl poale

exercita sau nu, pe riscul ei, adică persoana are deplina facultate de a hotărî asupra antrenării în proces

a unui reprezentant profesionist precum şi asupra renunţării la acesta în favoarea altuia sau chiar de a

nu beneficia de o asistenţă calificată, cu exepţia cazurilor în care legea instituie asistenţa juridică

calificată obligatorie.

Posibilitatea participării în proces a reprezentantului constituie una din garanţiile realizării dreptului

constituţional la apărare şi asigură realizarea drepturilor şi obligaţiilor procedurale ale participanţilor la

proces, care din anumite motive nu pot sau pentru care este complicat să le realizeze personal.



Potrivit art 75 alin. 1) CPC, în procesul civil persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin

reprezentanţi. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a

avea reprezentant Persoanele juridice participă în procesul civil prin intermediul organelor lor de

administrare, care acţionează în limitele atribuite de lege şi statut precum şi prin reprezentanţii săi (art

75 alia 2 CPC).

Acţiunea civilă în cazul judecăţii contencioase, nu poate fi concepută fără existenţa celor două părţi:

reclamant şi pîrît Condiţia obligatorie pentru a-fi'parte în proces, respectiv de a avea posibilitatea de a

participa la acesta este existenţa calităţii procesuale, adică a identităţii dintre subiectele raportului

material litigios şi a părţilor îh proces. Participarea altor persoane, decît subiectele raportului material

litigios, este posibilă graţie instituţiei reprezentării judiciare.

Reprezentare judiciară reprezintă situa,- în care o persoană, numită reprezentant, care nu este

stibiect al raportului material litigios, îndeplineşte actele procesuale într-un proces şi participă la

raporturile procesuale, în numele şi în interesul atei persoane, numita reprezentat, care este subiect al

raportului material Edgios.

Reprezentarea judiciară nu este o instituţie pur procesuală, ci reprezintă aplicarea în dreptul procesual

a normelor de drept civil din materia reprezentării, mandatului şi a capacităţii juridice a persoanei.

Spre deosebire de reprezentarea din cadrul rapelurilor de drept material, care are drept scop încheierea

de acte juridice pentru a genera, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii juridice, scopul reprezentării

judiciare este determinat de necesitatea asigurării unei apărări eficiente a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor.

69

sas (âssăa tiHiid k&â& lâfeă? 'v.ş&î u^j

Scopul urmărit de reprezentant, atunci cînd îndeplineşte actele procedurale în numele şi în interesul

reprezentatului, este acordarea ajutorului juridic necesar acestuia din urmă, participînd nemijlocit în

proces sau asistînd-ul în proces şi rjferind-ui consultaţii, sfaturi şi recomandări. Prin acest ajutor

juridic acordat, reprezentantul contribuie la exercitarea din plin a drepturilor şi obligaţiilor procesuale

a persoanelor, care din cauza lipsei cunoştinţelor juridice nu ar fi putut atinge rezultatul scontat.

Totodată,' reprezentantul pe lîngă funcţia de apărare a intereselor reprezentatului, mai exercită şi pe

cea de contribuţie la înfăptuirea justiţiei, ajutînd în acest sens instanţa de judecată la stabilirea

adevărului, colectarea şi aprecierea probelor, aplicarea corectă a normelor de drept, fapt care

contribuie direct la şi justa soluţionare a cauzei.



Necesitatea reprezentării este condiţionată de trei motive:

1) existenţa situaţiilor în care participantul la proces nu este în stare să participe la proces personal

(minorii, persoanele incapabile) sau cînd participarea lui este dificilă (în caz de boală, deplasare,

distanţă mare ş. a), ~

2) existenţa principiului contradiaorialităp'i, care pune sarcina probaţiei pe seama ambelor părţi, ci nu

pe judecător, fapt care face dificilă atingerea rezultatului dorit în lipsa unor cunoştinţe juridice

calificate,

3) ficţiunea persoanelor juridice, care nu pot participa la raporturi juridice, inclusiv procesuale civile,

decît prin intermediul unor persoane fizice, care au o anumită legătură cu ele, în limitele

împuternicirilor stabilite în lege, statut, contract De aceea, persoanele fizice pot avea reprezentanţi în

procesul civil, iar cele juridice întotdeauna participă prin intermediul reprezentanţilor.

Reprezentarea judiciară implică realizarea de către reprezentant a drepturiior procedurale în numele şiîh interesul altui participant la proces. Atunci cînd se menţionează că reprezentantul acţionazâ în

numele reprezentatului, se are în vedere că primul acţionează în proces din însărcinarea celui de-al

doilea şi îl angajează într-un raport juridic cu prezenţa sau fără ca el să fie prezent Altfel spus,

reprezentantul este şi rămîne purtătorul de nume şi de voinţă proprie, însă, prin cumul devine şi

purtătorul de nume. şi de voinţă al altei persoane, a cărei voinţă o exteriorizează la îndeplinirea actului

procedural. Substituirea reprezentatului cu reprezentantul nu este un scop în sine, respectiv este

posibilă participarea concomitentă a acestora în proces, în astfel de cazuri reprezentatul p&strmdu-şidreptul de a îndeplini personal actele procedurale, necătînd la faptul câ concomitent partcipă

reprezentantul său.

Expresia în interesul reprezentatului sugerează ideea că efectele actului efectuat de reprezentant se vor

produce în persoana celui reprezentat şi el va fi cel care va suporta consecinţele juridice ale acelui act,

precum şi efectul benefic pe care îl va produce activitatea reprezentantului, menirea căruia este

supravegherea respectării şi realizării din plin a drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale persoanei pe

care o reprezintă. Din aceste considerente, nu poale fi reprezentant persoana care a acordat sau acordă

m pricina respectivă asistenţă judiciara unor persoane ale căror interese sînt îh contradicţie cu

interesele persoanei pe care o reprezintă. în cazul existenţei unei astfel de circumstanţe, reprezentantul

poale fi recuzat de participanţii la proces.




în cadrul reprezentării judiciare se poate face distincţie între reprezentarea obligatorie şi voluntară

(facultativă).

Reprezentarea judiciara obligatorie este reprezentarea care are loc indiferent de voinţa reprezentatului.

Reprezentarea judiciară voluntară este reprezentarea care poate avea loc în dependenţă de voinţa

reprezentatului.

în funcţie de natura juridică a raporturilor juridice dintre reprezentant şi reprezentat există mai multe

feluri de reprezentare:

70

f^. §Ş ŞIP* fŞ¥^ rfippj

a) reprezentarea jurâidara legală*'care se produce în vimlteS r^veă&iirjr îegăftrc condiţia existenţei

unor anumite fapte juridice.

Conform art 79 CPC reprezentanţi legali sîht:a) părinţii, înfietorii. tutorii, curatorii şi alte persoane prevăzute de lege care apără î judecată drepturile,

libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor fără capacitate de exerciţiu sa cu capacitate limitată,

b) administratorii fiduciari sau tutorii care apără drepturile persoanelor declarate dispărut

fără urmă,

c) custodele sau tutorele care apără drepturile şi interesele legitime ale moştenitorilor, dac moştenirea

încă nu a fost acceptată de nimeni.

Reprezentantul legal îndeplineşte îh numele celui reprezentat toate actele procedurale p care acesta dinurmă are dreptul să le exercite, cu excepţiile stabilite de lege. Reprezentantul leg poate încredinţa unei

persoane terţe reprezentarea îh instanţa judecătorească, însă, după ca. instanţa îl poate cita pentru a da

explicaţii referitor la actele care le-a încheiat sau săvîrşit în calitat de reprezentant legal.

b) o varietate a reprezentării obligatorii o constituie reprezentarea din oficiu. Conform ar 77 CPC,

reprezentarea din oficiu se dispune de către instanţa de judecată, dacă în proces pregătirii cauzei pentru

examinare sau mai tiTziu constată că

• partea îh proces sau intervenientul sîht lipsiţi sau limitaţi în capacitatea de exerciţiu şi r au

reprezentanţi legali,

• în cadrul examinării cauzelor în care domiciliul pîritului nu este cunoscut respect soluţionarea

litigiului avînd loc în lipsa acestuia,

• între reprezentant şi reprezentatul limitat sau lipsit de capacitatea de exerciţiu exist conflicte de

interese,



• în cadrul procesului privind limitarea sau lipsirea de capacitatea de exerciţiu, da: persoana respectivă

nu este asistată de un avocat (art304 CPC),

• în cadrul procesului de spitalizare îh staţionarul de psihiatrie persoana nu este asistată c un avocat.

c) reprezentarea judiciară convenţională - care poate avea loc atunci cînd înc reprezentat şi

reprezentant există o înţelegere, de exemplu un contract de mandat (art 1030 Ce Civil) sau un contract

de asistenţă juridică.

Reprezentarea convenţională constituie o reprezentare judiciară voluntară, ea nu es necesare în toate

cazurile, ci poate avea loc la dorinţa persoanei interesate. Reprezentare convenţională are ca temei

acordul reprezentantului şi reprezentatului. însă, împuterniciri reprezentantului contractual oricum

trebuie specificate în procură. Reprezentarea coparticipanţiU de către unul dintre aceştia are drept

temei declaraţia verbală a coparticipantilor consemnată procesul verbal al şedinţei de judecată.

Reprezentarea Judiciară convenţionali constituie o activitate a unui reprezenta profesionist în cadrul

procesului avU, realizată în numele şi în interesul reprezentatului în ba. împuternicirilor acordate, cu

scopul de a obţine pentru reprezentat o hotărire mai favorabilă, i ai acorda ajutor la exercitarea

drepturilor sale şi de a împiedica încălcarea lor, precum şi de c acorda ajutor instanţei de judecată la

înfăptuirea justiţiei

Totodată, reprezentarea judiciară profesională constituie una din formele serviciilor juridi

existente pe piaţă, unde are loc cererea şi oferta şi chiar concurenţa.

Reprezentant judiciar convenţional poate fi orice persoană cu capacitate de exercit deplină care areîmputernicirile respective, legalizate îh modul stabilă, pentru a susţine proces Vizavi de aceste cerinţe,

ar fi oportună introducerea unei cerinţe noi, obligatorii privind dobîhdir calităţii de reprezentant

convenţional în procesele civile şi anume disptinerea de studii juridL

superioare. Acest fapt ar asigura ridicarea eficacităţii şi calităţii asistenţei juridice acordate în cadru!

reprezentării judiciare convenţionale.

d) reprezentarea judiciară statutară - care se produce în virtutea prevederilor actelor de constituire a

unei persoane juridice, conform căreia în calitate de reprezentant a unei persoane juridice în procesul

civil apar conducătorii acestora.

Reprezentarea legală şi cea statutară face parte din reprezentarea judiciară obligatorie, deoarece ele au

loc în virtutea legii, indiferent de voinţa persoanelor reprezentate. Reprezentarea convenţională

constituie o reprezentare judiciară voluntară, ea nu este necesară în toate cazurile, ci poate avea kx la

dorinţa persoanei interesate.



Temeiurile reprezentării judiciare depind de felul acesteia.

Astfel, reprezentarea legală are drept temei relaţia de rudenie, confirmată în modul corespunzător (prin

buletinul de identitate şi actul de naştere a copilului sau prin hotărîrea judecătorească de încuviinţare a

înfierii), actul administrativ de numire a tutorelui sau curatorului, hotărîrea judecătorească şi contractul

de administrare fiduciară pentru administratorul fiduciar (art. 50 Cod Civil), actul notarial de numire a

custodelui averii succesorale (art. 1555 Cod Civil).

Reprezentarea contractuală are ca temei acordul reprezentantului şi reprezentatului. însă,

împuternicirile reprezentantului contractual oricum trebuie specificate în procură. Reprezentarea

copanicipanţilor de către unu! dintre aceştia are drept temei declaraţia verbală a coparticipanţilor

consemnată în prccesul-verbal al şedinţei de judecată.

Temei al reprezentării statutare sînt prevederile statutului, iarîri cazul asociaţiilor obşteşti mai este

necesară şi înţelegerea dintre titularul de drepturi - membru al asociaţiei şi aceasta.3. Statul juridic al reprezentantului judiciar.

Subiectul care stîmeşte discuţii aprinse între doctrinari referitor la reprezentantul judiciar ţi ne de

statutul procesual al acestuia

Astfel, după unii autori, în procesul civil reprezentantul nu are calitate de participant, deoarece el

intervine în proces în numele şi interesul reprezentatului şi este dependent de acesta, astfel el neputînd

fi un subiect de sine stătător. De asemenea, se susţine că reprezentantul doar exe cită drepturile şi

execută obligaţiile procedurale ale celui care-l împuterniceşte şi numai acesta dir urmă este subiectulraportului procesual.

Alţi autori, sînt de părere că reprezentantul judiciar face parte din cercul participanţilor la proces,

invocînd următoarele argumente:

a) faptul participării îh numele altuia nu înseamnă transmiterea pasivă a voinţei reprezentatului. Astfel,

Reprezentantul exprimă şi voinţa lui îh proces, fiind înzestrat cu drepturi şi obligaţii de către

reprezentat dar şi de către legiuitor. Prin urmare, îh limitele taputemicirilor, reprezentantul singur

hotărăşte cum trebuie să acţioneze pentru a reprezenta cit mai eficient interesele clientului său,

b) reprezentantul judiciar, ca purtător de drepturi şi obligaţii procesuale, apare ca o figură de sine

stătătoare în raporturile ce se nasc între el şi instanţa de judecată,

c) reprezentind interesele participanţilor la'proces reprezentantul nu are cum să fie indiferent faţă de

mersul procesului şi faţă de rezultatul final al lui, chiar dimpotrivă reprezentantul va fi extrem de

cointeresat în obţinerea unei hotărui favorabile pentru cel reprezentat Cu alte cuvinte, reprezentantul



judiciar urmăreşte, în aceeaşi măsură ca persoana pe care o reprezintă, un rezultat final pozitiv, iar

aceasta, tară îndoială, semnifică interesul procesual al reprezentantului pe durata judecăţii.

d) dispunînd de aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale ca şi persoana reprezentată, cu condiţia că este

investit cu respectivele în modul stabilit de lege, reprezentantul judiciar se prezintă ca un dublor

procesual al participantului la proces pe care-1 reprezintă, iar în această calitate, din

punct de vedere formal, el nu poate să facă parte din altă categorie decît cea din care face parte

reprezentatul, adică a participanţilor la proces.

Actualul Cod de procedură civilă al Republicii Moldova, în varianta sa iniţială, în art 55, includea

reprezentantul în categoria participanţilor la proces, însă, ulterior, prin Legea pentru modificarea şi

completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova din 21.07.2006, a fost exlus,

reprezentantul fiind astfel plasat în categoria persoanelor care contribuie la înfăptuirea justiţiei. . ..

Reprezentant în judecată poate fi orice persoană cu capacitate de exerciţiu deplină care •areîmputernicirile respecu've, legalizate în modul stabilit, pentru a susţine procesul. Participanţii la

proces, cu excepţia procurorului şi reprezentantului, pot fi asistaţi în proces de un singur reprezentant

ori de mai mulţi reprezentanţi care îi pot reprezenta în comun sau pe fiecare în parte (art. 76 CPC).

Potrivit art 78 CPC, nu pot fi reprezentanti în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire

penală, poliţiştii, cu excepţia cazurilor participării lor în proces în calitate de împuterniciţi ai acestor

autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali.

Nu poate fi reprezentant persoana care a acordat sau acordă în cauza respectivă asistenţă judiciară unor persoane, ale căror interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o reprezintă sau care a

participat în calitate de judecător, de procuror, de ofiţer de urmărire penală, de expert. în cazul

existenţei unor astfel de circumstanţe reprezentantul poate fi recuzat de participanţii la proces.


Formularea împuternicirilor reprezentantului în procesul civil este în dependenţă directă de temeiul

reprezentării. Astfel, pentru fiecare tip de reprezentare judiciară în .procesul civil am putea distinge

anumite reguli de legitimare a statutului de reprezentant şi formulare a împuternicirilor. L^^-

Potrivit art 80 CPC, împuternicirile reprezentantului convenţional trebuie să fie formulate într-o

procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege.

Procurile eliberate de persoane fizice se autentifică notarial, iar în localităţile în care nu sînt birouri

notariale, de către autorităţile administraţiei publice locale. Valabilitatea procurii încetează în temeiul

art 255 Cod Civil.



Procurile eliberate de către persoanele juridice se contrasemnează de către administratorul acesteia sau

o altă persoană împuternicită şi cu aplicarea obligatorie a sigiliului.

Potrivit art. 8! CPC împuternicirea de reprezentare acordă reprezentantului dreptul de a exercita în

numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia:

- dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată,

- de a strămuta pricina ia judecata arbitrală,

- de a renunţa total sau parţial de la pretenţii

- de a majora sau reduce cuantumul pretenţiilor,

- de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţie de împăcare,

- de a intenta acţiunea reconvenţională,

- de a transmite împuternicirile unei alte persoane,

- de a ataca hotărîrea judecătorească,- de a schimba modul, amina sau eşalona executarea hotărîrn,

- de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, -de a primi bunuri sau bani îh temeiul hotărîrn.

Drepturi care trebuie menţionate expres, sub sancţiunea nulităţii, în procură.

Mandatul dat reprezentantului nu încetează prin decesul mandantului şi nici prin survenirea

incapacităţii lui, ci este valabil pînă la retragerea lui de către moştenitori sau de reprezentanţii legali ai

persoanei incapabile.Reprezentantul legal depune îh judecată actele ceatestâ statutul şi împuternicirile sale.

împuternicirile date avocatului se atestă printr-un ordin scris, eliberat de biroul de avocaţi sau prin alt

act prevăzut de lege. ,

împuteniicirile reprezentantului se atestă şi prin declaraţie orală dată în judecată de către reprezentat,

consemnată în procesul-verbal şedinţei de judecată şi semnată de acesta din urmă sau printr-o cerere

scrisă care se anexează la dosar (art. 80 alia 8 CPC).

Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atît reprezentatul, cîl şi instanţa cu

cel puţin 10 zile înainte de data judecării cauzei sau de expirarea termenelor de atac.

Capitolul IX REPREZENTAREA ŞI PROCURA1. Reprezentarea

Noţiunea şi importanţa reprezentării. Reprezentarea este un procedeu de tehnică-juridică prin care o persoană, numităreprezentant, încheie acte juridice cu terţii în numele şi în contul unei alte persoane, numită reprezentat, având dreptconsecinţă producerea directă în persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.



De regulă, actele juridice se încheie personal de către participantul la raportul juridic care şi beneficiază de efectele lor. Oride câte ori intră într-un raport juridic, partea semnatară trebuie să fie prezentă în locul unde are loc semnarea sauexecutarea actului juridic. In viaţa cotidiană sunt frecvente cazurile când subiectul raportului juridic nu poate fi prezent laîncheierea sau la executarea actului juridic. în astfel de condiţii apare necesitatea înlocuirii lui cu o altă persoană. Viaţa

juridică ar deveni extrem de complicată dacă actele juridice nu ar fi realizate prin intermediul unor persoane. Ar fidezavantajaţi în special minorii şi incapabilii care nu ar putea încheia acte juridice valabile.

Instituţia reprezentării este foarte veche şi extrem de necesară pentru părinţi, tutori, curatori, întreprinzători, persoane juridice şi multe alte persoane. Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare, încheind diferite contracte, permiţând altor persoane să încaseze salariul, onorariul, să primească sau transmită diferite documente sau bunuri materiale. De instituţiareprezentării se face uz la reprezentarea intereselor în instanţă de judecată sau arbitraj.Elementele definitorii ale reprezentării, care de fapt conferă acestei instituţii individualitate, sunt sintagmele „în numele" şi„pe seama". Atunci când se menţionează că reprezentantul operează în numele reprezentatului înseamnă că primulacţionează numai fizic, însă exprimă voinţa celui de-al doilea şi îl angajează într-un raport juridic fără ca acesta să fie

prezent. Altfel spus, reprezentantul este şi rămâne purtătorul de nume şi de voinţă proprie, însă, prin cumul, devine şi purtătorul de235nume şi de voinţă ale altei persoane şi numai voinţa acesteia din urmă o exteriorizează la încheierea contractului. Dupăcum afirmă Paul Vasilescu, o „ convenţie de reprezentare are drept consecinţă - în plan strict intelectual - „ diviziunea "

juridică a personalităţii reprezentatului - concretizată în ubicuitatea199 sa, cât şi un „cumul" juridic de personalitate în

persoana reprezentantului - cumul limitat la dimensiunea voinţei juridice şi exprimat de cauza convenţiei de reprezentare" 200.

Semnificaţia expresiei „pe seama" sugerează ideea că reprezentatul este cel care suportă consecinţele pozitive şi negativeale actului juridic, în sensul că plăteşte preţul şi dobândeşte bunul sau, invers, primeşte preţul şi are obligaţia de a preda

bunul. Această sintagmă sugerează legătură dintre reprezentant şi patrimoniul reprezentatului.Instituţia reprezentării, ca mod de exercitare a drepturilor şi de onorare a obligaţiilor, are la origini motive de drept şi de

fapt201. Motive de drept pot fi următoarele:- lipsa capacităţii de exerciţiu (Codul civil art.22 alin.(l) pentru minorii cu vârstă de până la 7 ani);- capacitatea de exerciţiu restrânsă a minorului (art.22 alin.(2) pentru minorii cu vârstă de la 7 la 14 ani şi art.21 pentruminorii cu vârstă de la 14 la 18 ani);- declararea persoanei incapabile prin hotărârea judecăţii (art.24);- limitarea capacităţii de exerciţiu (art.25); Motivele de fapt pot fi următoarele:- boala;

- lipsa persoanei de la domiciliu;- nedorinţa titularului de drept sau a persoanei obligate de a exercita dreptul sau de a-şi onora obligaţia;- lipsa cunoştinţelor de care persoana dă dovadă într-un anumit domeniu;199 însuşire atribuită cuiva de a fi prezent în mai multe locuri în acelaşi timp (omniprezenţă).21,0 Vasilescu, P. Relativitatea actului juridic civil, repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept privat.Bucureşti, 2003, p.204.201 rpaacaaHCKoe npaBO. OTB. pefl. CyxaHOB E. TOM I, MocKBa, 1998, p.396.236- organul persoanei juridice nu este în stare să facă faţă tuturor raporturilor juridice în care se află;- alte cauze;Subiectele raportului juridic de reprezentare. în calitate de subiecte ale reprezentării apar trei părţi: reprezentatul;reprezentantul; terţa persoană.

Poate avea calitate de reprezentat orice persoană (fizică sau juridică) care manifestă dorinţa de a încredinţa unei alte persoane săvârşirea în numele său a unor anumite acte juridice precum şi persoana care, în virtutea unor circumstanţe, arenecesitatea de a fi reprezentată.Are calitate de reprezentant persoana fizică sau juridică împuternicită să facă în numele şi din contul reprezentatuluianumite acte juridice. Persoana fizică poate să reprezinte interesele unei altei persoane la încheierea de acte juridice numaidacă are capacitate deplină de■ ■ 202exerciţiu .Legea nu permite unor persoane să fie reprezentanţi. Astfel, conform art.78 din Codul de procedură civilă, nu pot fireprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, poliţiştii, deputaţii şi consilierii din autorităţile



reprezentative, cu excepţia participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai acestor autorităţi sau în calitate dereprezentanţi legali.De regulă, persoana juridică poate avea calitatea de reprezentant al unui persoane fizice sau juridice. în special,organizaţiile necomerciale fondate ca uniuni de persoane juridice, asociaţii se constituie cu scopul de a reprezentainteresele membrilor săi în raport cu autorităţile publice, cu terţii şi chiar în instanţă de judecată. Persoanele juridice cuscop lucrativ pot să reprezinte interesele altor întreprinzători atât în bază de procură, cât şi în baza contractului de mandat,

agenţie comercială etc.202 în doctrina rusă se afirmă că persoanele cu capacitatea de exerciţiu restrânsă pot exercita ca excepţie funcţiilereprezentantului în bază contractului de muncă sau a calităţii de membru al cooperativei de producţie sau al organizaţieiobşteşti. Astfel, conform art.46 din Codul muncii, capacitatea de muncă se dobândeşte la vârsta de 16 ani, iar cu acordulscris al ocrotitorilor legali, la vârsta de 15 ani. Conform art.5 din Legea privind cooperativele de producţie, membru alcooperativei poate fi persoana care a împlinit 16 ani.237Autorităţile publice reprezintă interesele persoanelor juridice de drept public. De exemplu, primarul reprezintă intereseleunităţii administraţi v-teritoriale.Trebuie să se facă deosebiri între reprezentant, pe de o parte, şi persoanele care acţionează în interesul unei alte persoaneînsă pe cont propriu şi persoanele care au dreptul să negocieze contracte viitoare, pe de altă parte. Unii autori propun să se

facă deosebiri între reprezentant şi: curier 203, intermediar 204, executor testamentar 205, persoană care semnează

testamentul în locul testatorului206 etc. Nici unul dintre persoanele menţionate nu săvârşeşte acte juridice în numele sau încontul unei alte persoane.Reprezentantul încheie personal actele juridice pentru care este împuternicit. El poate transmite unui terţ împuternicirilenumai dacă este învestit cu acest drept de către reprezentat sau dacă o cer interesele reprezentatului.Reprezentantul care a cedat unui terţ împuternicirile este obligat să aducă imediat la cunoştinţă reprezentatului cesiuneaîmputernicirilor, precum şi informaţia despre substituitor. In cazul în care nu îndeplineşte această obligaţie, reprezentantul

poartă răspundere pentru acţiunile substituitorului ca pentru acţiuni proprii.Terţul. în calitate de terţ poate fi orice persoană fizică sau juridică, inclusiv statul şi unitatea administrativ-teritorială, înraport cu care, drept rezultat al acţiunilor reprezentantului, nasc, se modifică ori se sting drepturi şi obligaţii alereprezentatului.Curierul este o persoană însărcinată să ducă la destinaţie corespondenţă, acte, materiale scrise etc.204 Intermediarul este o persoană care se obligă faţă de client să acţioneze în calitate de mijlocitor la negocierea şiîncheierea unui sau mai multor contracte între acesta şi terţ.205

Executorul testamentar este cel care execută dispoziţiile unui testament cu privire la repartizarea masei succesorale.206 Persoana care semnează testamentul în locul testatorului incapabil de a semna din cauza unor deficienţe fizice (estenevăzător) nu face act juridic, ci doar confirmă voinţa testatorului.238în actele juridice se exprimă voinţa reprezentantului. El le îndeplineşte cu corectitudine, fiind conştient de rezultatele carevor surveni nu pentru sine, ci pentru reprezentat. Scopul şi caracterul acestor acte le stabileşte reprezentatul după voinţa sa.

Interdicţia de a se încheia acte juridice prin reprezentare. Nu toate actele juridice pot fi săvârşite prin reprezentant. Astfel, potrivit art.242 alin.(5) din Codul civil, este interzisă încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura lui,urmează a fi încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere prin reprezentant este interzisă expres delege. în dezvoltarea acestei dispoziţii, Codul civil prevede la art. 1449 că nu poate fi întocmit prin reprezentant testamentul.Reprezentantul nu are dreptul să încheie acte juridice în numele reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume propriu, nici încalitate de reprezentant al unui terţ, cu excepţia cazului când acest drept îi este acordat expres de reprezentat. De asemenea,conform art. 10 din Codul familiei, declaraţia de căsătorie se depune personal la organul de stare civilă de persoanele care

doresc să se căsătorească. Pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţământul „exprimat personal" al bărbatului şi alfemeii care se căsătoresc (art. 11), iar încheierea căsătoriei se face în prezenţa persoanelor care se căsătoresc (Codulfamiliei art. 12 şi Legea privind actele de stare civilă art.35).Scopul reprezentării constă în săvârşirea unor acte juridice de către o persoană în numele şi în contul unei alte persoane înlipsa ei fără ca aceasta din urmă să fie prezentă. Reprezentarea conţine un raport juridic potrivit căruia acţiunile juridicesunt săvârşite de o persoană (reprezentantul), iar efectele (drepturile şi obligaţiile) le suportă o altă persoană(reprezentatul), în numele şi în contul căruia acţionează reprezentantul.Tipurile raporturilor juridice. Reprezentarea, ca operaţiune juridică, dă naştere la 3 categorii distincte de raporturi juridice:a) între reprezentant şi reprezentat;

b) între reprezentant şi terţ;



c) între reprezentat şi terţ;Tipurile reprezentării. Reprezentarea poate fi clasificată după mai multe criterii:239

A. După izvorul său, reprezentarea poate fi legală sau convenţională. In unele surse doctrinare, această clasificare este

suplimentată cu reprezentarea judiciară207, care este o ramificaţie a reprezentării legale.In cazul reprezentării legale, puterea persoanei de a reprezenta o altă persoană rezultă din lege fără a fi necesară procura.

Sunt reprezentanţi legali ai minorului părinţii, adoptatorii, tutorele. Reprezentant legal al persoanei juridice este persoanafizică învestită cu atribuţii de administrator (directorul, managerul) sau lichidator ales, numit sau desemnat într-un alt mod,al cărui nume este înscris în Registrul de stat unde este înregistrată persoana juridică. Reprezentarea legală a persoanelor

juridice se numeşte şi reprezentare statutară.Reprezentarea judiciară are drept izvor hotărârea unei instanţe judecătoreşti. în legislaţia Republicii Moldova, o astfel dereprezentare poate fi în cazul desemnării administratorului, lichidatorului, administratorului fiduciar sau administratoruluiinsolvabilităţii unei persoane juridice. Conform art.61 din Codul civil, organul executiv al persoanei juridice poate fidesemnat de instanţa de judecată dacă organul suprem nu poate să-1 desemneze. Codul civil stabileşte, la art.88, că instanţade judecată care examinează cererea de dizolvare a persoanei juridice poate pune bunurile acesteia, la cerere, subadministrare judiciară şi desemna un administrator fiduciar. Lichidatorul poate fi desemnat şi de instanţa de judecată încazul în care persoana juridică este dizolvată prin hotărârea acesteia (Codul civil, art.86 alin.(6)). Potrivit Legiiinsolvabilităţii, instanţa care a admis cererea introductivă numeşte un administrator provizoriu (art.35), iar dacă a hotărât săintenteze proces de insolvabilitate, desemnează administratorul insolvabilităţii (art.44).

în cazul reprezentării convenţionale, o persoană (reprezentatul) împuterniceşte o altă persoană (reprezentantul) să încheieacte juridice în numele şi pe contul său. Puterea de reprezentare se demonstrează prin act juridic unilateral, numit procură,sau bilateral, numit contract. Din dispoziţiile legii rezultă însă că, dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte

persoane, părţii cu care a contractat reprezentantul nu i se poateVasilescu, Paul. Relativitatea actului juridic civil, repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept privat.

Bucureşti, 2003, p.217.240opune o lipsă a împuternicirilor dacă reprezentatul a creat astfel de împrejurări în virtutea cărora această parte presupuneacu bună-credinţă existenţa unor asemenea împuterniciri.

B. După întinderea puterii de a reprezenta, reprezentarea poate fi generală sau specială:Reprezentarea generală, numită şi reprezentare totală, este aceea în care reprezentantul poate face orice act juridic înnumele reprezentatului. Această formă de reprezentare se realizează de către părinţi şi adoptatori în numele minorului sub 7ani, precum şi de tutorele persoanei declarate incapabile.Reprezentarea specială, numită şi reprezentare parţială, este aceea în care reprezentantul poate face un anumit act juridicsau câteva acte juridice. De exemplu, cumpărarea unui imobil, a unui automobil sau a unor acţiuni etc.C. Alte criterii de clasificare. Reprezentarea poate fi reprezentare de drept privat şi reprezentarea de drept public,

reprezentare perfectă şi reprezentare imperfectă, reprezentare voluntară şi reprezentare obligatorie208.Reprezentarea este de drept privat dacă se stabileşte între particulari (persoane fizice şi juridice), şi de drept public dacă sestabileşte între stat, pe de o parte, şi particulari pe de altă parte. Un exemplu de reprezentare de drept public poate fireprezentarea de către avocatul parlamentar (a se vedea Legea cu privire la avocaţii parlamentari) a intereselor

particularului în raport cu autoritatea publică.Reprezentarea perfectă {stricto sensu) va fi atunci când reprezentantul acţionează în numele şi din contul reprezentatului,iar reprezentarea imperfectă {lato sensu), atunci când reprezentantul lucrează în nume propriu, dar pe seamareprezentatului (comisionul, consignaţia etc).Reprezentarea voluntară este atunci când voinţa reprezentatului joacă un rol determinant în stabilirea raportului dereprezentare. Reprezentarea obligatorie se caracterizează prin faptul că raporturile de reprezentare nasc independent devoinţa ambelor părţi.Vasilescu, Paul. Op. cit., p.215-217.241împuternicirea (puterea de a reprezenta, mandatul). Pentru ca acţiunile reprezentantului să producă efecte (să dea naşterela drepturi şi obligaţii) pentru reprezentat, primul trebuie să aibă mandat, adică împuternicire sau putere de a reprezenta.Cuvântul mandat este polisemantic. în primul rând, el desemnează dreptul reprezentantului de a acţiona în numelereprezentatului, creând pentru acesta din urmă drepturi şi obligaţii. în al doilea rând, prin mandat se înţelege manifestareade voinţă a reprezentatului care deleghează voinţa sa (dreptul sau capacitatea) de a încheia acte juridice. Prin mandat seînţelege şi documentul în care este consemnată împuternicirea (procura sau contractul de mandat).



Doctrina juridică defineşte mandatul ca drept subiectiv care permite reprezentantului să acţioneze în numele şi pe contul

reprezentatului într-un anumit fel şi care îl obligă pe acesta din urmă să recunoască actul juridic încheiat de reprezentant

şi să-i suporte consecinţele209.

Temeiurile apariţiei reprezentării Ca temei pentru apariţia împuternicirilor de reprezentare servesc:- manifestarea voinţei persoanei reprezentate;- desemnarea în funcţie a persoanei care are atribuţia de reprezentare;

- relaţiile părinteşti, de tutelă sau de curatelă.Primul temei de apariţie este unul voluntar, celelalte sunt, de regulă, obligatorii.Dacă temei al apariţiei reprezentării este voinţa persoanei reprezentate, această voinţă se materializează în acte unilateralesau bilaterale.

Act unilateral din care rezultă împuternicirea este procura emisă în temeiul art.252 din Codul civil. Act bilateral care dă naştere unor raporturi de reprezentare este contractul. Contracte care conţin relaţii de reprezentaresunt: contractul de mandat (art. 1030-1052), contractul de agenţie comercială (art. 1199-1211). Conform art. 1030,mandantul împuterniceşte mandatarul de a-1XapHTOHOB, E.O.; CanHaxMeTOBa, H.A. rpaotcdancKoe npaeo. H3flaTejibCTBO „ACK". KneB, 2003, c.186.242reprezenta la încheierea actelor juridice, permiţându-i să acţioneze în numele şi pe contul său, iar la art.1119 se prevede că

principalul împuterniceşte agentul comercial (întreprinzător individual) de a negocia şi a încheia acte juridice în numele şi pe contul său.

Desemnarea în funcţie a unei persoane prin emiterea unui act administrativ este o reprezentare obligatorie. Exemplu poateservi desemnarea reprezentantului statului în societăţile comerciale. Prin Hotărârea Guvernului nr.109 din 2 februarie 1999,a fost aprobat Regulamentul cu privire la reprezentarea statului în societăţile economice, conform căruia, într-o societateeconomică, în al cărei capital social statul deţine o cotă, reprezentantul acestuia îi reprezintă şi îi apără drepturile şiinteresele legale, acţionând în numele statului, dar fără să întreţină relaţii contractuale de muncă sau de drept civil cusocietatea. Reprezentantul statului îşi exercită funcţiile în temeiul ordinului prin care i s-au delegat împuternicirile.Raporturile persoanei ocrotite cu reprezentantul său legal (părinte, tutore etc.) se confirmă prin anumite acte. De exemplu,raporturile de rudenie dintre părinţi şi copii se confirmă prin actele lor de identitate: buletinul de identitate al părinţilor şiadeverinţa de naştere a copilului. Raporturile dintre copil şi adoptator, dintre (curator) şi tutelat se confirmă prin hotărâreainstanţei sau prin actul administrativ al organului de tutelă şi curatelă, prin actul de adopţie sau de instituire a tutelei şicuratelei.Trebuie menţionat faptul că verificarea împuternicirilor reprezentantului de către terţi este o procedură obligatorie înrelaţiile de reprezentare. Verificarea împuternicirilor decade în cazul în care se constată că reprezentantul areîmputernicirea necesară în virtutea activităţilor sociale. Astfel, terţul poate face concluzia că persoana care acordă serviciisau vinde mărfuri încheie acte juridice în numele organizaţiei (persoanei juridice). Reprezentanţi ai persoanelor juridicesunt: vânzătoarea de bilete din troleibusul sau autobusul de rută, casierul din casa de schimb valutar, lucrătorul băncii, alcompaniei de asigurare etc. Aceste persoane, aflându-se într-un anumit loc şi având anumite semne distinctive, formeazăterţilor, ca potenţiali contractanţi, convingerea că au a face cu reprezentantul persoanei juridice.243Acordarea împuternicirilor se poate face şi prin exprimarea voinţei faţă de persoana care se împuterniceşte (reprezentant)sau faţă de terţul cu care aceasta va contracta. De exemplu, conform art.80 alin.(7) din Codul de procedură civilă, „împuternicirile reprezentantului se atestă şi prin declaraţia orală a reprezentatului, consemnată în procesul-verbal al

şedinţei de judecată şi semnată de acesta din urmă sau printr-o cerere scrisă, care se anexează la dosar ".

Articolul 246 alin.(2) din Codul civil prevede că declaraţia de acordare a împuternicirilor nu trebuie efectuată în formacerută pentru actul juridic care urmează să fie încheiat de reprezentant în baza împuternicirilor. Această dispoziţie, însă, nuse aplică în cazul în care este anihilat rolul protector al cerinţelor de formă.O varietate a reprezentării voluntare este reprezentarea comercială. Părţi ale raportului juridic de reprezentare comercială

pot fi numai întreprinzătorii. Articolul 258 alin.(l) din Codul civil dispune că numai întreprinzătorul (persoană fizică sau juridică «.«.). poate avea calitatea reprezentat. Pornind de la aceeaşi dispoziţie conform căreia reprezentantul comercialeste persoana care „ reprezintă de sine-stătător şi permanent" o altă persoană, autorii afirmă că reprezentantul comercial deasemenea trebuie să aibă calitatea de întreprinzător.Reprezentarea comercială este întotdeauna convenţională, având la bază procura sau contractul. Reprezentarea comercialăapare în baza contractului de mandat (mandatul profesional, art.1033), a contractului de expediţie (art.1075), a contractuluide agenţie comercială (art.l 199).Doctrina juridică susţine că reprezentanţi comerciali pot fi persoanele care dispun de abilităţi profesionale şi cunoştinţeîntr-un anumit domeniu de activitate. La serviciile reprezentantului comercial apelează întreprinzătorul-reprezentat care



trebuie să procure materii prime şi materiale pentru activitatea sa, ori care doreşte să comercializeze produsele şi serviciilesale. O asemenea colaborare este mult mai avantajoasă din punct de vedere economic decât acţiunile personale ale

producătorului de cumpărare a materiei prime sau de comercializarea producţiei proprii.Legislaţia permite reprezentarea comercială concomitentă a diferiţilor participanţi la încheierea actului juridic, însă numaiîn cazurile prevăzute de lege sau în cazul în care există un acord expres între părţi.244

întotdeauna însă reprezentantul comercial trebuie să-şi execute atribuţiile cu diligenta unui bun proprietar.Reprezentarea comercială este oneroasă. Onorariul este plătit de reprezentat. Dacă reprezintă ambele părţi contractante,reprezentantul este în drept să ceară persoanelor reprezentate concomitent plata în părţi egale a onorarului convenit şicompensarea cheltuielilor de executare a procurii dacă în contract nu s-a prevăzut altfel.Reprezentantul comercial are obligaţia de a nu divulga, şi după încetarea împuternicirilor, informaţia confidenţială pe carea cunoscut-o în exercitarea mandatului.

Durata împuternicirilor. împuternicirile sunt valabile pe întreaga durată pentru care au fost date, adică atât cât este valabilactul din care rezultă. Dacă rezultă din procură, împuternicirile există atât cât este valabilă procura, care se eliberează pe untermen de cel mult 3 ani. Dacă termenul de valabilitate nu este indicat în procură, aceasta este valabilă timp de un an de ladata întocmirii. Procura în care nu este indicată data întocmirii nu are valoare juridică. Procura eliberată pentru încheiereaunor acte juridice în afara Republicii Moldova şi autentificată notarial este valabilă până la anularea ei de către persoanacare a eliberat-o.Dacă rezultă dintr-un act bilateral (contract), împuternicirile sunt valabile pe întreaga perioadă de valabilitate acontractului.împuternicirile acordate de reprezentat printr-o declaraţie adresată unui terţ rămân valabile pentru acesta până la anularealor de către persoana care le-a acordat.Dacă reprezentatul anunţă terţul prin comunicare personală sau prin aviz public că învesteşte o altă persoană cu dreptul dea o reprezenta, persoana are dreptul de reprezentare atât în raport cu terţul, cât şi cu orice altă persoană. împuternicirile dereprezentare se păstrează până la anulare în ordinea în care au fost acordate. Reprezentatul este în drept oricând să modificeori să retragă împuternicirea delegată reprezentantului.Despre modificarea sau retragerea împuternicirilor, terţii trebuie notificaţi prin mijloace adecvate. în cazul nerespectăriiacestei cerinţe, modificarea sau retragerea împuternicirilor nu poate fi opusă terţilor, cu excepţia cazurilor în care sedovedeşte că aceştia ştiau sau trebuiau să ştie despre modificarea sau retragerea împuternicirilor în momentul încheieriiactului juridic.245Reprezentantul este în drept să renunţe oricând de a reprezenta interesele reprezentatului.2. Procura

Noţiunea, forma, categoriile, termenul şi forma procurii Noţiunea de procură. Codul civil defineşte, la art. 252, procura caînscris întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanţi prin care sedelegă dreptul de a încheia acte juridice în numele şi pe contul primului.Altfel spus, procura este un act (document) unilateral care materializează manifestarea de voinţă a reprezentatului şi careconcretizează conţinutul şi limitele împuternicirilor ce se delegă reprezentantului. Este important de conceput ideea că

procura, de fapt, configurează voinţa semnatarului acesteia. Procura este destinată terţului, care, din cuprinsul ei, deducelimitele împuternicirilor reprezentantului. Procura conţine formule privind voinţa reprezentatului în legătură cu obligaţiile

pe care doreşte să şi le asume în legătură cu actul juridic ce va semnat de reprezentant, precum şi drepturile care doreşteacesta să le dobândească. Reprezentantul nu dobândeşte nici un drept asupra bunurilor primite prin procură sau pe caretrebuie să le transmită terţului în baza procurii. Reprezentantul este un purtător de voinţă străină, de regulă ofertă sauacceptare de ofertă, pe care o primeşte de la reprezentat şi o duce până la terţ, realizând o întâlnire a ofertei cu acceptarea.Pentru terţ importantă este numai procura, nu şi raporturile dintre reprezentant şi reprezentat.Eliberarea procurii, ca act juridic unilateral, şi modul de autentificare a acesteia se supun regulilor generale ale actului

juridic (Codul civil art. 195-241) şi dispoziţiilor speciale privind procura (art.252-257). Procura poate fi eliberată de osingură persoană sau de mai multe persoane, iar în calitate de reprezentant poate fi o singură persoană sau mai multe. Dacăsunt mai mulţi reprezentanţi, în procură trebuie să se indice modul în care aceştia acţionează: în comun sau de sine-stătător.Dacă în procură nu se indică cu claritate modul în care trebuie să acţioneze reprezentanţii, se va aplica dispoziţia art. 1037alin.(2), potrivit246căreia „mandatarii urmează să încheie toate actele vizate în mandat dacă altfel nu este stipulat sau nu rezultă cu certitudinedin mandat".Forma procurii. Procura este un act juridic scris (art.252 alin.(l)). Lipsa unei procuri în formă scrisă lipseşte reprezentatul,reprezentantul şi terţul de dreptul de a demonstra prin martori existenţa ei (art.211).



Procura persoanei fizice şi procura persoanei juridice se eliberează în scris sub semnătură privată, iar în cazul în carereprezentatul doreşte sau legea prevede, se va întocmi în formă autentică.Codul civil stabileşte, la art.252, ca procura trebuie să fie în formă autentică dacă este eliberată pentru încheierea actelor

juridice în formă autentică. Astfel, procura va fi avea forma autentică dacă se eliberează pentru:- înstrăinarea sau cumpărarea unui teren;- înstrăinarea sau cumpărarea cotei de participare într-o societate cu răspundere limitată;

- semnarea actului de constituire a unei societăţi comerciale;- semnarea unui contract de ipotecă;- semnarea unei promisiuni de donaţie;- semnarea unui contract de rentă;- semnarea unei procuri de substituire;- alte acţiuni.

Nerespectarea forme autentice atrage nulitatea procurii. Autentificarea notarială a procurii se face potrivit regulilor dinart.53 al Legii nr. 1453/2002 cu privire la notariat. Dreptul de a autentifica procuri, conform legii menţionate, îl au, pelângă notar, consulii şi secretarii de primărie. Sunt echivalate procurilor autentificate notarial procurile eliberate de:- persoane care se află la tratament staţionar în spitale, sanatorii şi în alte instituţii medicale, în cazul în care sîntautentificate de şefii acestor instituţii, de adjuncţii în probleme medicale sau de medicul-şef, sau de medicul de gardă;

− militari, iar în punctele de dislocare a unităţilor militare, instituţiilor sau instituţiilor de învăţământ militar unde nuexistă birouri notariale sau alte organe care îndeplinesc acte notariale, de salariaţi şi de membri ai familiilor lor şiale militarilor, autentificate de comandantul (şeful) unităţii sau al instituţiei respective;

- persoane care ispăşesc pedeapsă în locuri de privaţiune de libertate, autentificate de şeful instituţiei respective;- persoane majore care se află în instituţii de protecţie socială a populaţiei, autentificate de administraţia instituţieirespective sau de conducătorul organului de protecţie socială respectiv.Procurile eliberate pentru primirea salariului sau a altor drepturi la locul de muncă, a pensiilor, indemnizaţiilor, burselor,corespondenţei, inclusiv a coletelor şi mandatelor băneşti, pot fi autentificate de administraţia de la locul de muncă sau destudii al persoanei care eliberează procura, de organizaţia de exploatare a locuinţelor de la domiciliul persoanei careeliberează procura sau de administraţia instituţiei medicale în care este internată persoana care eliberează procura (Codulcivil, art.252 alin. (5)). Conform art.57 alin.(5) din Legea nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, „mandatul de

participare la adunarea generală poate fi autentificat de notar sau de administraţia organizaţiei de la locul de muncă, de

studii sau de trai al acţionarilor, iar pentru pensionari, de organul de asistenţă socială de la locul de trai".

Dispoziţiile generale privind reprezentarea ilustrează că procurile pot fi de două categorii: generale şi speciale. Deasemenea, pot fi procuri de bază şi procuri de substituire. Procură generală este procura prin care reprezentantului i se acordă împuterniciri de a încheia orice act juridic cu un bun alsău. De exemplu, reprezentatul împuterniceşte avocatul să efectueze orice acţiune procedurală în exercitarea mandatului dereprezentare, inclusiv cu privire la refuzul de la acţiunea civilă, încheierea unei tranzacţii de împăcare, primirea executăriietc.

Procură specială este procura prin care reprezentantului i se delegă împuternicirea de încheia acte concrete, de exemplu,de a vinde, a dona un bun, a primi o sumă de bani ori anumite bunuri de la debitori sau creditori.

Procură de bază este procura prin care reprezentatul delegă reprezentantului dreptul de a încheia acte juridice.Reprezentantul trebuie să săvârşească personal acţiunile indicate în procură. Cazurile în care reprezentantul poateîncredinţa, prin eliberarea unei procuri de248substituire, unei alte persoane efectuarea acestor acţiuni sunt indicate în lege.

Procură de substituire este procura prin care reprezentantul transmite împuternicirea către o altă persoană, numităsubstitutitor. Persoana căreia îi este eliberată procura poate elibera o procură de substituire, în formă autentică, numai dacă:a) acest drept este stipulat expres în procură; b) dacă este în interesul reprezentatului.Potrivit art.53 din Legea cu privire la notariat, procura de substituire se autentifică notarial la prezentarea procurii de bazăîn care este menţionat dreptul de substituire sau la prezentarea dovezilor că mandatarul procurii de bază a fost silit deîmprejurări să procedeze astfel pentru a apăra interesele persoanei care a eliberat procura. Procura de substituire nu poateconţine mai multe împuterniciri decât procura de bază, iar termenul ei de valabilitate nu poate depăşi termenul devalabilitate al procurii de bază.Termenul procurii. Procura este valabilă în termenul stabilit în cuprinsul ei, însă nu mai mult de termenul stabilit de lege.Potrivit regulii generale, termenul de valabilitate al procurii este de cel mult trei ani. Procura eliberată pentru încheierea



unor acte juridice în afara Republicii Moldova şi autentificată notarial este valabilă până la anularea ei de către persoanacare a eliberat-o. Dacă termenul nu este indicat, procura este valabilă timp de un an de la data întocmirii. Termenul devalabilitate al procurii de substituire nu poate să depăşească termenul de valabilitate al procurii iniţiale, în al căreia termena fost dată.Dacă în procură nu este indicată data întocmirii, ea nu are valoare

juridică.

încetarea valabilităţii procurii Acţiunea procurii încetează, de regulă, o dată cu săvârşirea acţiunilor pentru a căror efectuare a fost eliberată. Pe lângă această regulă, art.255 din Codul civil stabileşte că valabilitatea procurii încetează şi la:- expirarea termenului ei;- revocării împuternicirilor de către reprezentat; persoana care a eliberat procura poate revoca împuternicirile şi anulavalabilitatea procurii în orice moment; orice clauză contrară este nulă;249- renunţarea reprezentantului de a executa împuternicirile delegate; persoana căreia îi este eliberată procura poate renunţa laea în orice moment; orice clauză contrară este nulă;- dizolvării persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat, precum şi a celei care a avut calitatea reprezentant;- decesul, declararea dispariţiei fără urmă a persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau calitatea dereprezentant;- declararea incapacităţii persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau reprezentant sau limitarea ei în capacitateade exerciţiu.Despre revocarea împuternicirilor şi încetarea valabilităţii procurii reprezentatul este obligat să-i informeze pe reprezentantşi pe terţii cunoscuţi de el cu care reprezentantul urma să contracteze. Aceeaşi obligaţie o au succesorii reprezentatului. Laîncetarea valabilităţii procurii, reprezentatul ori succesorii lui sunt obligaţi să restituie imediat procura. VDacă valabilitatea procurii de bază a încetat, încetează şi valabilitatea procurii de substituire.Actele juridice încheiate de reprezentant până la momentul în care a aflat sau trebuia să afle despre încetarea valabilităţii

procurii rămân valabile pentru reprezentat şi pentru succesorii lui, cu excepţia cazului în care aceştia demonstrează căcealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie că procura a încetat.3. Reprezentarea fără împuterniciri şi cu depăşirea împuternicirilor în practica de aplicare a dreptului există situaţii când are loc încheierea actelor juridice fără împuterniciri sau cu depăşireaîmputernicirilor acordate. Deosebirea dintre aceste două categorii de reprezentări constă în faptul că, în primul caz, între

persoana care a acţionat şi persoana în numele şi pe contul căreia s-a acţionat nu există nici un raport juridic, pe când între persoana care a acţionat cu depăşirea limitelor împuternicirilor şi persoana în numele şi pe contul căreia s-a acţionat existăraport de reprezentare. Dacă, în primul caz, persoana în al cărei nume s-a acţionat întotdeauna este în drept să renunţe laconfirmare,

250în cel de-al doilea caz, persoana în al căreia nume s-a acţionat poate fi obligată să confirme parţial actul juridic. ^ WA

fc1Utâl(i<i&£U IM Reprezentarea fără împuterniciri. Codul civil stabileşte, la art.249 alin.(l), că actul juridic încheiat înnumele unei persoane fără a avea împuternicirea de reprezentare produce efecte pentru reprezentat (dă naştere, modificăsau stinge obligaţii) numai dacă acesta din urmă îl confirmă ̂ ulterior. Confirmarea ulterioară a actului este valabilă atuncicând se face expres prin declaraţii verbale, acte scrise ori prin acţiuni concludente care arată că reprezentatul acceptăcondiţiile în care a fost încheiat contractul.Dacă persoana care a acţionat fără împuterniciri adresează reprezentatului o cerere de a confirma actul încheiat,confirmarea se consideră făcută numai dacă are forma unei declaraţii exprese adresată persoanei care acţionat fărăîmputerniciri (art.249 alin.(2)). Alineatul (2) din art. 249 confirmă norma din alin. (1), prin urmare, deşi nu se stipuleazăexpres, legiuitorul a folosit cuvântul cerere pentru a arăta că persoana care a acţionat fără împuterniciri se adreseazăreprezentatului în formă scrisă, iar acesta trebuie să răspundă la fel, în scris. Dacă declaraţia de confirmare nu este remisăîn termen de 2 săptămâni de la data primirii cererii, se consideră că reprezentatul a refuzat să confirme actul juridic.

Reprezentarea cu depăşirea împuternicirilor. Codul civil nu stabileşte reguli exprese privind acţiunile reprezentantului cudepăşirea împuternicirilor acordate. Prin depăşire a împuternicirilor la încheierea actului juridic se înţelege majorareaarbitrară de către reprezentant a volumului de drepturi acordat de reprezentat sau de lege. Rezultă că reprezentantul şi-aextins, din proprie iniţiativă şi fără a coordona cu reprezentatul, împuternicirea de reprezentare. în cazul în carereprezentantul depăşeşte puterile ce i s-au conferit, actul încheiat este inopozabil în măsura în care şi-a depăşitîmputernicirile, cu excepţia situaţiei când ulterior intervine o ratificare. Reprezentarea fără împuterniciri poate fi privită cao gestiune de afaceri sau ca o promisiune a reprezentantului de a-1 determina pe reprezentat să ratifice ulterior actulîncheiat fără împuternicire.Se consideră depăşire a împuternicirilor abaterea de la indicii cantitativ sau calitativi.Este o abatere de la indicii cantitativi majorarea:



251- numărului, greutăţii sau dimensiunii;- termenului stabilit de încheiere sau executare a contractului;- preţului de vânzare sau de cumpărare.Este o depăşire a împuternicirilor abaterea de ordin calitativ în privinţa:- calităţii sau particularităţilor obiectului actului juridic;

- alegerii contragentului cu care va trebui să se încheie actul juridic;- caracterului actului juridic (s-a împuternicit încheierea unui contract de arendă dar reprezentantul a încheiat un contractde vânzare -cumpărare);Soluţionarea eventualelor litigii legate de reprezentarea cu depăşirea împuternicirilor se va efectua după aceleaşi reguli caşi lipsa împuternicirilor. în dependenţă de obiectul contractului, reprezentatul este obligat să accepte contractul încheiat înlimitele stabilite prin împuternicire, restul se califică drept încheiere de act fără împuterniciri.După cum s-a menţionat, persoana în al cărei nume s-a acţionat fără împuterniciri sau cu depăşirea acestora are două

posibilităţi: a) să accepte actul juridic; b) să nu-1 accepte.Dacă se acceptă actul juridic, acceptarea trebuie să fie expresă (prin declaraţii verbale sau scrise) ori prin acţiuniconcludente de executare a actului juridic. Acţiuni concludente ar fi primirea bunurilor de la terţul cu care a contractatreprezentantul, întocmirea dispoziţiilor de plată ori săvârşirea unor alte acţiuni care demonstrează că reprezentatul este deacord cu condiţiile actului juridic. Acceptarea reprezintă un act juridic unilateral, prin care reprezentatul îşi exprimă voinţade a prelua drepturile şi obligaţiile din actul juridic încheiat fără sau cu depăşirea împuternicirilor.In unele cazuri, actul juridic încheiat de o persoană care a acţionat cu depăşirea limitelor poate fi recunoscut parţial valabil.De exemplu, dacă prin actul juridic s-a decis cumpărarea a unei cantităţi mai mari de marfă, a unui număr mai mare deobiecte sau chiar la un preţ mai mare decât cel stabilit prin împuternicire, reprezentantul este în drept să pretindărecunoaşterea actului juridic încheiat în limitele mandatului primit, iar pentru ceea ce depăşeşte să răspundă de sinestătător.Refuzul persoanei în al cărei nume s-a acţionat fără împuterniciri sau cu depăşirea acestora de a prelua drepturile şiobligaţiile nu poate fi252calificat drept act juridic, deoarece nu este îndreptat spre naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, ci spreneadmiterea apariţiei210raportului juridic între sine şi terţ .Până la confirmare, terţul, adică partea cu care reprezentantul lipsit de împuterniciri a încheiat actul juridic, poate renunţala act printr-o declaraţie adresată reprezentatului sau reprezentantului dacă nu a ştiut despre lipsa împuternicirilor.

Răspunderea reprezentantului care a acţionat fără împuterniciri. Persoana care a încheiat un act juridic fără împuternicirisau cu depăşirea împuternicirilor, în cazul în care nu poate demonstra că a avut împuterniciri, este obligată, la alegereaceleilalte părţi, să execute actul juridic ori să repare prejudiciul cauzat.Dacă nu ştia despre lipsa împuternicirilor, reprezentantul este obligat numai la repararea prejudiciului adus din cauzafaptului că cealaltă parte era convinsă că a dat împuterniciri şi numai în măsura în care valabilitatea actului juridic prezentainteres pentru cealaltă parte.Reprezentantul care a acţionat fără împuterniciri este exonerat de răspundere dacă cealaltă parte ştia sau trebuia să ştiedespre lipsa împuternicirilor. Reprezentantul nu poartă răspundere nici atunci când era limitat în capacitatea de exerciţiu,cu excepţia cazurilor când a acţionat cu încuviinţarea curatorului.Acte normative, practică judiciară, bibliografie1. Codul civil al Republicii Moldova, art. 242-258.2. Vasilescu, P. Relativitatea actului juridic civil, repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept privat. Bucureşti,2003.

3. Vonica, Romul Petru. Drept civil. Partea generală. Bucureşti, 2001,p.523-759.4. rpaotcdaHCKoe npaeo. Ylo& pe^;. E. CyxaHOBa. TOM 1. MocKBa, 1998, c. 396-408.5. rpaoicdaHCKoe npaeo. liojx. pea. A.IXCepreeBa, IO.K. TojicToro. TOM 1. MocKBa, 2002, c. 322-334.210 XapHTOHOB, E.O.; CaHHaxiweTOBa, H.A. rpaoicdaHCKoe npaeo. HsaaTejitcTBO „ACK". K HCB, 2003,c.195.253



Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “B.P.Hasdeu” din Cahul

Facultatea de Drept şi Administraţie Publică

Specialitatea Drept

student: Babanuţa Marianagrupa: D 0601

Cahul 2011



Raport al Practicii

În perioada de practică de la 1 noiembrie 2010- pînă la 30 noiembrie 2010, fiind studentă anul

V la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, specialitatea Drept, am activat şi activez pînă în

prezent la Biroul Notarului public Ţurcan Olga, cu sediul în or. Cahul, str. 31 august, 13v, în calitate

de secretar-referent, pe parcursul acestei perioade am facut cunoştinţă cu normele legislative, actele

notariale, scrisorile informative şi alte materiale ce reglementează activitatea notarială.

Activitatea mea constă în următoarele:

- Primirea, perfectarea, culegerea la calculator a actelor , înregistrarea acestora în registrul

notarial, consultaţii juridice ş.a..

Spre exemplu perfectarea procurilor, declaraţiilor, legalizarea copiilor de pe documente,

perfectarea şi redactarea certificatelor de moştenitor. Pe parcursul lucrului privind perfectarea unei

procuri se prezintă actele de indentitate (paşaport, buletin de identitate, permis de şedere) la

autentificarea procurilor se stabileşte identitatea persoanei, capacitatea de exerciţiu şi folosinţă, faţă de

care sunt înaintate anumite cerinţe care asigură legalitatea şi temeinicia lor.

Astfel în conformitate cu art. 43 al Legii cu privire la notariat, nu pot fi acceptate pentru

legalizare copiile de pe documente şi extrasele din ele cu condiţia că aceste documente nu sînt în

contradicţie cu legea şi au putere juridică: adică, în care nu este indicat locul întocmirii lor, ştampila şi

semnatura organului emitent, data eliberarii, numărul de înregistrare, care au ştersături, adăugiri,cuvinte suprimate şi rectificate (corectări nestipulate) nemenţionate special şi nici documente scrise cu

creionul.

Adăugirile, cuvintele suprimate şi rectificările în actele prezentate trebuie să fie confirmate prin

semnătura persoanei cu funcţie de răspundere şi sigilată cu ştampila întreprinderiii, organului, sau

instituţiei care a eliberat documentul.

Copia de pe copia documentului se legalizează cu condiţia că cea din urmă este legalizată

notarial ori este eliberată de o autoritate publică de la care provine documentul. În ultimul caz, copia

documentului trebuie să fie făcută pe formularul autorităţii respective cu aplicarea ştampilei şi a

semnăturii conducătorului, precum şi cu menţiunea că originalul documentului se află în autoritatea

respectivă.

Extrasele din documente pot fi legalizate numai cu condiţia că ele cuprind textul deplin care se

referă la o anumită problemă.



Legalizarea semnăturilor de pe documente

Se legalizează semnăturile de pe documentele al căror conţinut nu contravine legii şi nu este o

expunere a unui act juridic. Pe actul juridic poate fi legalizată numai semnătura persoanei, care a

semnat pentru o altă persoană care nu poate semna personal din cauza deficienţelor fizice, bolii sau din

alte motive întemeiate.

- Lucrările de arhivă conform nomenclatorului dosarelor notariale, Legii cu privire la notariat art. 20,

actele întocmite de notar se păstrează în arhivă în dosare separate conform foii de tilu. Pe foaia de titlu

a dosarului este indicat: denumirea statului, ministerului, biroul notarului şi sediul, denumirea actelor,

perioada, termenul de păstrare.

Astfel saptamînal se selectează în mape separate procurile, declaraţiile legalizate şi separat

declaraţiile autentificate. Un dosar de arhivă trebuie sa conţină 250 de file numerotate.

Îndeplinirea opisului, registrul actelor notariale şi a altor cărţi notariale.

Unul din registre este registrul general notarial, în care sunt înregistrate toate actele notariale cu unele

excepţii cum ar fi: consulaţiile, ş.a., pentru care sunt registre speciale. Registrul general notarial

conţine nouă rubrici ce se completeaza în felul următor:

1. Se indică numărul de ordine a actului notarial de la începutul anului, care deasemeni se indica şi în

înscrisul de autentificare a documentului eliberat ;

2. Se indică ziua, luna şi anul perfectării documentului care trebuie să coincidă cu data indicată în

înscrisul de autentificare sau cu cea a adeverinţei eliberate de către notar.3. Numele prenumele, anul naşterii apersoanei ce solicita perfectarea documentului, în cazul în care

este cetăţean străin se indică cetăţenia, deasemeni se indica şi faptul dacă persoana reprezintă

interesele în bază de procură sau în calitate de reprezentant legal;

4. Datele din buletinul de identitate ( seria, numărul, data eliberării, codul numeric personal)sau

paşaportul persoanei ( seria, numărul, data eliberării, codul numeric personal şi organelle emitente ) în

dependenţă de caz;

5. Se indică denumirea actului, spre exemplu: procură cazier judiciar moldovenesc, procură ministere,

cerere, declaraţie legalizată sau autentificată, contract, etc. În cazul legalizării autenticităţii copiei

documentului, se înregistrează numărul copiilor şi cîte pagini, denumirea documentului, seria,

numărul, data eliberării actului, pe numele cui şi de către cine a fost eliberat actul;

6. Se indică taxa de stat;

7. În această rubrică se indică plata notarială;



8. Semnătura persoanei ce a solicitat perfectarea documentului şi a fost înregitrată în registru;

9. În această rubrică se fac menţiuni speciale, în cazul procurilor, declaraţiilor, contractelor,

testamentelor se indică seria şi numărul blanchetelor de strică evidenţă şi în cazul în care documentul

sa perfectat la domiciliul persoanei se indică adresa la care a fost perfectat documentul.

Un alt registu care uşurează lucrul în arhivă este opisul alfabetic al actelor noptariale, unde se

înregistrează în ordine alfabetică toate acţiunile care au fost înregistrate în registrul general notarial.

Opisul alfabetic al actelor notariale conţine cinci rubrici care se completează în următorul fel:

1. În prima rubrică se înregistrează numele şi prenumele solicitantului;

2. În cea de a doua rubrică se înregistrează tipul actului;

3. În a treia rubrică se îndică data înregistrării documentului;

4. În a patra rubrică se indică numărul de înregistrare a documentului;

5. În a cincea rubrică se indică menşiunile, spre exemplu menţiunea privind anularea unei procuri.Obligaţia de a păstra secretul profesional rămîne în vigoare şi după încetarea de către persoana

care desfăşoară activitate notarială a atribuţiilor sale şi ale angajaţilor biroului, cu excepţia cazurilor

cînd părţile sau instanţa de judecată a eliberat persoana în cauză de această obligaţie în legătură cu

judecarea cauzei penale, civile sau administrative.

Notar public Ţurcan Olga

Student Babanuţa Mariana

teza de an la drept procesual civil

Documents