terapie cognitiv comportamentala
TRANSCRIPT
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 1/9
Psihoterapia cognitiv-comportamentala
Acest tip de psihoterapie este de fapt o combinatie a doua terapii: terapia cognitiva si
terapia comportamentala. Desi bazate pe principii diferite, cele doua terapii se
complementeaza foarte bine, astfel incat astazi arareori mai poate fi intalnit un terapeut
care sa practice terapie cognitiva pura sau terapie comportamentala pura. Totusi, incontinuare, din motive de claritate a expunerii, cele doua terapii vor fi prezentate
separat. Nu uitati, la final, sa cititi o analiza a avantajelor si dezavantajelor terapiei
cognitiv-comportamentale, asa cum le vad eu.
Terapia cognitiva. Folosita in mod traditional pentru tratamentul depresiei si al
anxietatii, terapia cognitiva a devenit tot mai folosita si in alte probleme. Practic, acest
tip de tratament psihologic este o combinatie de psihoterapie si educatie, folosindu-se
adesea teme pentru acasa. In general, este o terapie de scurta durata, atunci cand se
adreseaza unor simptome discrete cum ar fi depresie, anxietate, fobii, stari conversive
(fosta isterie), obsesii si compulsii; dar poate fi si de durata ceva mai mare atunci cand
este folosita cu pacienti cu dificultati caracteriale (tulburari de personalitate), in specialcu cei din grupul borderline (cu instabilitate emotionala, automutilari, tentative de suicid
etc). Foarte populara in ultimii ani in Statele Unite este terapia dialectica
comportamentala a conceputa de Marsha Linehan, o combinatie de terapie cognitica si
comportamentala special adaptata pentru lucrul cu pacientii borderline.
Terapia cognitiva lucreaza la un nivel constient si de aceea necesita o alianta terapeutica
stransa intre terapeut si pacient, numita uneori relatie colaborativa. Transferul (important
in psihoterapia psihanalitica si psihanaliza, vezi acolo pentru detalii) nu are nici o
importanta in acest tip de terapie, iar terapeutul joaca un rol activ (pune intrebari, ofera
sugestii, educa pacientul, da teme pentru acasa etc.), fiind in permanenta centrat pe niste
obiective. Premiza acestui tip de terapie este aceea ca sentimentele, emotiile si
comportamentele cuiva sunt influentate de modul de a gandi al acestuia, in momentul
prezent. De aceea, terapia cognitiva este putin sau deloc interesata de trecutul clientului.
Mai degraba, ceea ce intereseaza este modalitatea de a gandi in prezent, pentru ca daca
cineva ar reusi sa isi schimbe modul de a gadi, va reusi sa isi schimbe si modul in care
simte si se comporta. Si exact asta este ceea ce incearca terapia cognitiva sa realizeze, o
schimbare a modului de a gandi, nu numai pe durata terapiei dar si dupa terminarea
acesteia.
Sedintele initiale sunt folosite pentru colectarea de informatii despre istoria personala a
clientului si stabilirea unui contract verbal privind durata terapiei. Apoi, pacientultrebuie invatat modelul cognitiv – i se explica, folosind numeroase exemple furnizate
chiar de client, cum ii sunt influentate starile emotionale de modul de a gandi. Terapia
este astfel condusa incat sa ii ofere pacientului structura si ajutorul necesar pentru a
intelege acest model.
Terapia cognitiva se concentreaza asupra gandurilor automate si a schemelor.
Gandurile automate sunt acelea care apar imediat ce apare un anumit stimul (de
exemplu, suna telefonul si primul gand este “S-a intamplat ceva grav!”). Ele sunt
specifice si concrete, considerate plauzibile si sunt specifice unei anumite persoane.
Schemele sunt niste complexe sau unitati de ganduri si credinte pe baza carora un
individ isi planifica si isi conduce viata. Gandurile automate sunt derivate din scheme sisunt mai usor de identificat intr-o perioada scurta de timp. De aceea, terapia cognitiva de
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 2/9
scurta durata se concentreaza mai mult asupra gandurilor automate, iar cea de lunga
durata asupra schemelor.
Identificarea gandurilor automate se face atat in timpul sedintelor de psihoterapie, cat si
intre sedinte, prin intermediul unor jurnale pe care pacientul este sfatuit sa le tina. Odata
identificate aceste ganduri automate, terapeutul si pacientul incep sa caute erorile dinacestea. Erorile de gandire pot fi clasificate in trei erori majore si patru distorsiuni
specifice. Erorile majore sunt: polarizarea, personalizarea su suprageneralizarea.
Distorsiunile specifice sunt abstractizarea selectiva, diminuarea, inferenta arbitrara si
catastrofizarea. Polarizarea se refera la tendinta de a vedea toate lucrurile ca fiind ori
bune, ori rele. Personalizarea – tendinta de a vedea totul in jur ca avand legatura cu
persoana noastra. Suprageneralizarea – tragerea unor concluzii exagerate.
Abstractizarea selectiva – concentrarea pe un detaliu si ignorarea contextului.
Diminuarea – incapacitatea de a accepta laudele celorlalti. Inferenta arbitrara – a sari
direct la concluzii, fara a lua in calcul toate datele. Catastrofizarea – a te gandi la ce e
mai rau, a exagera impactul negativ al unei situatii.
Odata identificate aceste erori de gandire, terapia cognitiva incearca sa le “darame” si
practic sa impiedice clientul sa mai aiba ganduri automate. Pentru a realiza acest lucru,
terapeutul este cat se poate de activ, ofera analogii, da exemple din propria-i experienta,
foloseste umorul. Uneori, terapeutul propune pacientului tot felul de experimente menite
a testa validitatea gandurilor automate.
Ultima etapa a terapiei este aceea de a genera modalitati alternative de a gandi. De
exemplu, daca un pacient face adesea eroarea de gandire numita personalizare,
alternativa o reprezinta modalitatea de gandire numita decentrare, adica perceprea
evenimentelor ca neavand nici o legatura cu persoana pacientului. La final, pacientul
este invatat sa continue si dupa terminarea terapiei identificarea si corectarea gandurilor
automate. Se face o evaluare finala si eventual se mai stabilesc una-doua sedinte de
control la intervale mai mari de timp.
Terapia comportamentala. Acest tip de terapie pleaca de la premiza ca cele mai multe
tulburari psihologice isi datoreaza existenta unei invatari gresite. Fie persoanele
persoanele implicate nu au dobandit abilitatile si comportamentele necesare pentru a
face fata problemelor vietii, fie au dobandit niste abilitati si comportamente inadecvate.
Terapia comportamentala se bazeaza pe mai multe principii ale psihologiei clasice:
1. Conditionarea clasica. Este procesul prin care un organism invata ca aparitia unuistimul (de exemplu, un clopotel) este urmata de aparitia altuia (de exemplu, mancarea).
In consecinta, reactii care sunt indeobste asociate cu cel de-al doilea stimul (salivatie la
vederea mancarii) devin asociate cu primul stimul (salivatie la auzirea unui clopotel –
experimentele lui Pavlov). Comportamentalistii cred ca multe fobii sunt dobandite astfel.
Fobia este o reactie de teama declasanta de un obiect inofensiv (stimulul conditionat),
dar care a fost asociat in trecut cu ceva periculos (stimul neconditionat). Acel ceva
periculos nu mai exista, dar a ramas obiectul asociat care declanseaza teama (fobia).
Corectarea acestei temeri se face prin extinctie, adica prin expunerea repetata la obiectul
sau situatia asociata (expunerea la stimulul conditionat). De exemplu, daca unui pacient
ii este teama de apa, i se cere in mod repetat sa isi imagineze ca intra in apa si ca aluneca
sub suprafata apei. Treptat, acest stimul isi pierde puterea de a evoca teama. Expunereala stimulul conditionat se poate face treptat sau dintr-o data, ultima metoda numindu-se
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 3/9
terapie prin implozie (un pacient caruia ii este frica de inaltimi, va fi dus de catre
terapeut pe un bloc sau pe un pod suspendat unde, dupa ce initial ii va fi foarte frica, se
va obisnui incet-incet cu inaltimea).
O varianta mai usor de suportat a expunerii treptate la stimulul conditionat este
desensibilizarea sistematica. Mai intai pacientul invata diverse tehnici de relaxare.Apoi se face o lista a situatiilor care il sperie, de la cel mai putin la cel mai mult. De
exemplu, teama de paianjeni. Cel mai putin sperie gandul la un paianjen. Apoi poza unui
paianjen. Ceva mai mult sperie un paianjen vazut la televizor. Si mai mult sperie un
paianjen viu inchis intr-un borcan. Cel mai mult sperie un paianjen viu tinut in palma.
Terapeutul cere apoi clientului sa se gandeasca la un paianjen si in acelasi timp sa aplice
tehnicile de relaxare invatate mai devreme. Dupa ce pacientul s-a relaxat, i se cere apoi
sa priveasca poza unui paianjen si din nou sa se relaxeze. Si tot asa. In cele din urma,
pacientul va reusi sa fie relaxat in timp ce tine un paianjen in palma – practic e vindecat
de fobia sa de paianjeni.
O alta tehnica bazata pe conditionarea clasica este terapia aversiva in care are locasocierea unor stimuli neplacuti cu stimulii placuti dar nocivi. De exemplu, unui barbat
care doreste sa se lase de fumat i se cere ca de fiecare data cand doreste sa aprinda o
tigara sa isi provoace mai intai o oarecare durere sau sa dea mai intai cu aspiratorul prin
toata casa. Dupa un timp, dorinta de a fuma se va asocia cu durerea sau oboseala si, in
consecinta, va scadea in timp.
2. Conditionarea operanta. Se refera la faptul ca, in general, comportamentul nostru
este influentat de consecintele acestuia: daca un anumit comportament are niste
consecinte placute sau benefice pentru noi, vom avea tendinta de a repeta acel
comportament. Daca are consecinte negative, neplacute, frecventa comportamentului
respectiv va scadea. Tehnicile comportamentale bazate pe operarea conditionata
identifica mai intai comportamentele nedezirabile sau problematice ale unui individ,
cauta apoi sa inteleaga care sunt consecintele pozitive care intretin aceste
comportamente si, in final, incearca sa schimbe ceva astfel incat sa nu mai apara acele
consecinte care intaresc comportamentul nedorit. De exemplu, o mama se plange ca nu
se intelege deloc cu copilul ei de 4 ani. Ori de cate ori acesta doreste ceva, face un
scandal teribil, striga, sparge, se agita foarte mult. Intrebata ce face in asemenea situatii,
mama a spus ca incearca sa nu faca pe plac copilului dar ca, in cele din urma, aproape
intotdeauna cedeaza nervos si ii face pe plac copilului. In acest caz, mama trebuie sa
inteleaga ca acest comportament nedorit al copilului este consecinta faptului ca mama il
“incurajeaza”, intrucat copilul a invatat ca de fiecare data cand face scandal, in cele dinurma primeste ceea ce doreste (consecinta benefica ce incurajeaza comportamentul
nedorit). Asftel de tehnici se pot folosi insa si in terapia cu adulti, prin intelegerea
modului in care comportamentele nedorite sunt incurajate de consecinte favorabile,
adesea inaparente.
O alta metoda bazata pe conditionarea operanta este recompensarea. Aceasta se foloseste
mai ales in spitalele de psihiatrie cu pacientii gravi bolnavi, a caror comportament poate
fi influentat daca li se ofera ceva ce ei isi doresc ori de cate ori se comporta asa cum
trebuie.
Din punctul meu de vedere, avantajele si dezavantajele terapiei cognitiv-comportamentale sunt urmatoarele.
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 4/9
Psihoterapii » Psihoterapia cognitiv-comportamentala » Avantaje si dezavantaje
Avantaje:
• Durata scurta a terapiei, costul redus si concentrarea pe simptome sau rezolvarea deprobleme sunt trei atribute ale terapiei cognitiv-comportamentale care raspund foarte bine
cerintelor contemporane de rezolvare rapida si pragmatica, cu minim de efort, a problemelor
cu care se confrunta indivizii;
• Grad ridicat de structurare a continutului sedintelor, generat de claritatea si simplitatea
teoriei subiacente, ceea ce inseamna:
a) relativa usurinta in deprindere tehnicilor specifice de catre cei interesati a practica acest tip
de psihoterapie;
b) un suport important pentru consilier, mai ales cand se afla la inceput si nu are o vasta
experienta personala. Structurarea terapiei in etape si pasi clari diminueaza in mod
considerabil disconfortul incepatorului de a nu sti exact ce si cum trebuie facut.
c) posibilitatea standardizarii sau manualizarii terapiilor oferite in cadrul unor studii de
cercetare in care factorul terapie” trebuie sa fie pe cat posibil invariabil, adica terapiile
oferite participantilor la studiu sa fie cat mai asemanatoare. CBT este terapia care se preteaza
cel mai bine studiilor de cercetare privind eficienta sau eficicacitatea unei interventii
terapeutice intr-o anumita conditie.
d) receptivitate si interes crescut din partea unei anumite categorii de populatie, caracterizataprin pragmatism, gandire concret-categoriala, mono-cauzal liniara.
• Relatia inegala, de tip profesor-elev, este bine primita de persoanele cu o autonomie redusa,
care prefera mai degraba sa fie indrumate, invatate sau ghidate decat sa isi formuleze in
termeni proprii demers de autocunoastere, schimbare si dezvoltare.
• Concentrarea pe un numar limitat de simptome sau probleme bine precizate permite o
evaluare facila a rezultatelor terapiei, prin identificarea problemelor sau simptomelor
eliminate, ameliorate si neinfluentate.
Dezavantaje:
• Teoria (si, implicit, si practica) cognitiv-comportamentala ignora inconstientul. Nu e vorba
ca terapeutii de orientare cognitiv-comportamentala i-ar nega existenta, dar nu considera
necesar (sau nu stiu cum) sa tina cont de aceasta realitate psihica. Ori inconstientul individual
reprezinta o parte substantiala a psihismului uman, a carui ignorare nu poate duce decat la o
viziune ingusta, limitata si limitativa privind dezvoltarea, structurarea si functionarea mintii
umane. Din dorinta de a raspunde unor nevoi urgente, punctuale, bine delimitate, de dragul
pragmatismului si a eficientei, terapia cognitiv-comportamentala a trebuit sa sacrifice aceasta
parte.
• Gradul ridicat de structurare a continutului sedintelor duce la:
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 5/9
a) limitarea libertatii pacientului de a se explora pe sine. Obiectivele clare, bine delimitate,
obliga la o concentrare a discutiilor, la organizarea logica a acestora (asociatiile libere de idei
nefiind incurajate). In felul acesta, TCC nu raspunde unor nevoi mai complexe legate de
autocunoasterea si dezvoltarea individului, actualizate sub forma libertatii de a explora pe
sine dincolo de limitele care definesc problemele prezentate. E adevarat ca TCC nici nu isi
propune acest lucru.
b) limitarea libertatii psihoterapeutului de a se aduce pe sine, in mod creativ, in procesul
terapeutic. Ceea ce poate constitui un avantaj pentru terapeutul incepator, si anume existenta
unei retete” dupa care trebuie condus demersul terapeutic, poate constitui un handicap
pentru terapeutul a carui experienta ii permite si ii cere sa fie mai autentic in terapie.
• Receptivitate si interes scazut din partea persoanelor cu un grad crescut de sofisticare
psihologica, aplecate catre introspectie, cu o gandire nuantat simbolica, de tip pluri-
cauzalitate liniar/circulara.
• Relatia inegala, de tip profesor-elev, nu raspunde nevoilor de autodeterminare a multor
pacienti.
• In psihiatrie se accepta faptul ca exista doua mari categorii de tulburari psihotice:
tulburarile de gandire, al carui prototip de boala este schizofrenia, si tulburarile afective,
reprezentate de psihoza maniaco-depresiva. Aceste categorii sunt astfel delimitate nu numai
in functie de predominanta simptomelor de tip cognitiv sau afectiv in intregul tabloului clinic,
ci si primatul disfunctiei de un tip sau altul. Astfel, in schizofrenie, ca si in tulburarile
delirante de tip paranoia, disfunctia primara este una cognitiva, pe cand in tulburarile
afective, modificarile cognitive sunt secundare tulburarii afective primare. Daca tinem cont
de teoria din spatele sau, este paradoxal faptul ca terapia cognitiv-comportamentala arerezultate mai bune in tulburarile afective decat in cele cognitive. Cu alte cuvinte, terapia
cognitiv-comportamentala este relativ neputincioasa in tratarea tulburarilor cognitive majore,
desi domeniul cognitiv pare a-i fi propriu si la indemana. Si asta pentru ca, asa cum stie orice
psihiatru, ideile delirante care caracterizeaza aceste tulburari sunt prin definitie impermeabile
la interventiile de genul ce dovezi ai?”; in schimb, tulburarile afective, in special cele de tip
depresiv, par a raspunde mai bine la interventiile cognitiv-comportamentale, desi, inca o data,
defectul original este in plan afectiv si nu cognitiv, cum sustine teoria TCC. Explicatia
probabila tine de raportul strans dintre gandire si afectivitate si mai ales de aspectul
bidirectional al modului in care cele doua domenii se influenteaza. Cu alte cuvinte, nu numai
gandirea influenteaza afectivitatea, ci si viceversa. In concluzie, teoria TCC nu poate explica
geneza tulburarilor afective, in ciuda faptului ca teoria sa pare a se confirma in demersulterapeutic de abordare a tulburarilor afective, dupa cum nu poate explica lipsa de eficacitate a
interventiilor sale in tulburarile de tip cognitiv, gen schizofrenie si paranoia. Adica, atunci
cand vine vorba de terapia marilor psihoze, TCC merge acolo unde nu ai crede si da gres
acolo unde ar fi trebuit sa mearga. Concluzia concluziei: piatra de temelie a teoriei TCC,
ideea ca modul in care ne simtim este determinat de modul in care gandim, pare a fi limitata
la zona normal-nevrotica.
• Exista o realitate clinica pe care, personal, nu stiu cum o poate acoperi teoria TCC (e
posibil sa existe o explicatie pe care insa eu nu o cunosc). Si anume situatia acelor persoane
care, solicitand ajutorul, spun Ma simt asa si pe dincolo, desi imi dau seama ca nu am nici
un motiv sa ma simt asa, e ilogic, imi tot spun si eu ca totul e in regula si ar trebui sa ma simt bine, dar asta nu ma ajuta.” sau Da, aveti dreptate, nu am nici un motiv sa ma simt a sa, stiu
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 6/9
asta, nici eu nu am gasit nici un motiv, dar...” Probabil e vorba de modificari ale dispozitiei
determinate de factori inconstienti, pe care pacientul nu ii cunoaste si la care terapeutul nu are
acces daca se limiteaza la o abordare rationala.
PRINCIPII DE PSIHOTERAPIE COGNITIV
COMPORTAMENTALA (TCC)
Posted: noiembrie 1, 2009 in PSIHOTERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALA
1
Ce este terapia cognitiv comportamentala?
Terapia cognitiv comportamentala are scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile
distructive, si comportamentele nepotrivite si s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor
anxioase la copii. Modelul cognitiv comportamental a fost dezvoltat de Aaron Beck si Albert
Ellis.
TCC este in prezent o fuziune a unor terapii care se focalizeaza pe cognitii ca mediator al
tulburarilor si disfunctiilor psihologice.
Triada cognitiva este o strategie utilizata uneori in TCC. Triada este reprezentata de
credintele clientului. Credintele sunt apoi analizate tinand cont de faptul ca acestea releva
perceptia de sine a clientului, expectatiile sale si modul in care priveste lumea.
Terapia cognitiva se bazeaza pe ideea ca cele mai multe tulburari apar datorita modului
defectuos in care percepem informatiile exterioare, iar scopurile terapiei sunt de a corecta /
restructura cognitiile false, convingerile disfunctionale, inlocuindu-le cu unele realiste,
pozitive (Nonk si Early,2002).
Psihoterapia cognitiv comportamentala pune accent pe rolul ideilor asupra comportamentului
dar si pe optimizarea comportamentului uman.
In cursul sedintelor de terapie, terapeutul si pacientul recurg la principiile invatarii in vederea
modificarii structurilor cognitive ale pacientului, evaluand permanent efectele pe care le au
aceste modificari in comportament si in stilul de gandire.
Modelul ABC este o strategie folosita in TCC pentru a-l invata pe client care este relatia intre
ganduri, emotii si comportament.
A- Evenimentul activator al unei emotii sau unui comportament;
B- Gandurile pesoanei referitoare la evenimentul activator;
C- Consecinta, raspunsul la evenimentul activator; raspuns influentat de modul in care
persoana gandeste despre A.
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 7/9
Clientul trebuie sa fie capabil sa-si identifice gandurile, credintele , expectatiile, perceptia de
sine, atentia , memoria selectiva , atributiile, evaluarile, modul in care exteriorizeaza aceste
lucruri.
Strategiile TCC prin care se identifica cele enumerate mai sus include inregistrarea zilnica a
gandurilor disfunctionale.
Tema pentru acasa este o tehnica TCC utilizata pentru a extinde procesul de invatare si in
afara orelor de terapie.
Scopul principal este ca pacientul sa-si dezvolte abilitatile necesare pentru a putea
contraargumenta si a putea inlocui distorsiunile cognitve cu unele realiste sau pozitive, care
in consecinta vor duce la schimbarea comportamentala in sensul adaptarii optime la mediu.
TCC postuleaza faptul ca starile afective negative: anxietatea, depresia, mania sunt generate
de modul distorsionat de gandire al oamenilor (indiferent de Q.I.).
Terapeutul il ajuta pe client sa-si recunoasca acest mod de gandire si sa-l modifice,
dezvoltandu-i un stil de gandire nu pozitiv, ci realist. La baza acestui demers se afla modelul
tulburarilor psihopatologice elaborat de Beck care evidentiaza rolul cognitiilor in aparitia si
mentinerea starilor afective negative.
Distorsiunile cognitive accentueaza vulnerabilitatea persoanei la evenimentele de viata
favorizand interpretarile exagerate si catastrofizante.
Beck distinge mai multe tipuri de cognitii:
Gandurile negative automate care se declanseaza automat, au un caracter credibil si
sunt direct legate de starile afective negative si de comportamentele disfunctionale.
Pot fi adevarate, dar de cele mai multe ori sunt exagerate si false.
Ex.: ” X nu ma place.”
Convingerile disfunctionale
” Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare.”
Schemele cognitive de baza care au un caracter mai generalizat decat convingerile.
Sunt un fel de reguli de viata invatate din copilarie si intarite de-a lungul vietii in
urma interactiunii cu persoane semnificative. Au un caracter generalizat si absolutist
si sunt greu de modificat.
Ex.: « Trebuie sa fac totul perfect pentru a obtine aprobarea celorlalti.”
Aceste persoane vor fi mai vulnerabile la depresie si anxietate pentru ca nu vor putea trai la
nivelul standardelor propuse.
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 8/9
Informatiile primite din mediul inconjurator vor activa gandurile negative automate – ” X nu
ma place, nu ma simpatizeaza.” si vor fi evaluate in conformitate cu grilele postulate de
convingerile negative de baza – ” Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o
persoana lipsita de valoare.”
Convingerile disfunctionale sunt bazate pe schemele cognitive de baza care au un caracter simai general.
Ex.: ” Sunt o persoana care nu merita sa fie iubita „‟.
” Sunt o persoana lipsita de valoare.”
Schemele cognitive de baza contribuie la declansarea unor mecanisme de atentie selectiva
care ii vor determina pe subiecti sa detecteze cu precadere informatiile care vin in sprijinul
schemelor cognitive. De exemplu, depresivul cauta numai lucrurile care nu merg.
Gandurile si convingerile negative au la baza anumite erori de logica denumite de specialisti
distorsiuni cognitive.
Gandirea dihotomica: clientul gandeste in termeni extremi alb-negru, totul sau nimic .
Suprageneralizarea: un eveniment negativ singular conduce la un model generalizat si
repetitiv de gandire negativa.
Ex. ” Am numai ghinioane.”
Etichetarea: pornind de la o greseala oarecare subiectul isi adreseaza lui sau altor
persoane etichete negative.
Ex. ” Sunt un prost, un ratat”
Imperativele categorice: persoana interpreteaza evenimentele in termeni absolutisti,
extremi, lipsiti de realism care exprima dorintele sale si nu relitatea obiectiva.
Ex. ” El trebuie neaparat sa fie de acord cu mine pentru a putea fi prieteni. „‟
Personalizarea: subiectul isi atribuie o vina disproportionata pentru producerea unor
evenimente negative ignorand contributia altor factori la producerea evenimentelor.
Ex. ” E numai vina mea ca fiica mea a esuat in viata.”
Citirea gandurilor: individul considera ca stie ce gandeste o alta persoana
fara a avea suficiente informatii in sprijinul afirmatiilor sale.
Ex. ” Stiu ca X ma uraste.”
5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 9/9
Ghicirea viitorului: subiectul prevede un final negativ pentru un eveniment fara a avea
suficiente dovezi pentru aceasta.
Ex. ” Cu siguranta voi fi respins la interviu.”
Catastrofizarea: un eveniment negativ care a avut loc sau se va petrece este consideratnu doar neplacut, ci ingrozitor, teribil, oribil, de nesuportat.
Ex. ” Va fi ingrozitor daca voi cadea la licenta.”
Ignorarea pozitivului: subiectul desconsidera toate succesele personale sau ale
celorlalti, considerand ca acestea nu sunt importante.
Ex. ” Oricine ar fi putut face acest lucru.”
Filtrarea negativului presupune focalizarea atentiei excesiv pe evenimentele cu
continut negativ.
Judecata afectiva: subiectul interpreteaza datele realitatii prin prisma trairilor sale
emotionale.
Ex: ”daca mi-e frica sa zbor cu avionul, inseamna ca este foarte periculos sa
zbori cu avionul. ”
Blamarea: subiectul ii considera pe ceilalti vinovati in totalitate de problemele sale.
Ex ” Numai parintii mei sunt de vina ca am ajuns asa.”
Realizarea unor comparatii inechitabile: persoana interpreteaza evenimentele conform
unor standarde nerealiste care iau in calcul numai persoanele care au performante mai
bune.
Ex: “un elev se evalueaza comparandu-se numai cu olimpicii. “
Orientarea spre trecut plina de regrete: clientul isi concentreaza atentia asupra acelor
lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca mai bine in trecut, in loc sa se concentreze asupra
prezentului si viitorului.
Orientarea: “ce ar fi daca?”: subiectul isi adreseaza sau adreseaza celorlalti tot felul de
intrebari in legatura cu evenimentele negative care s-ar putea intampla si nu e
niciodata satisfacut de raspuns.
Ex.: ” Ce se va intampla daca voi lesina, imi voi pierde autocontrolul?”
Centrarea excesiva pe evaluare: persoana ii judeca permanent pe ceilalti si pe sine in termeni
extremi: bun-rau, valoros-lipsit de valoare