Tema numărului:

Lucrează împreună arhitectura şi urbanismul în România?

Alegerea temei acestui număr a pornit de la constatări repetate ale faptului că lipseşte o viziune comună a arhitecţilor şi urbaniştilor privind rolul profesioniştilor în dezvoltarea oraşului. Ca urmare, în ultimii ani, am putut vedea, parcă din ce în ce mai pronunţat, un fenomen de ignorare a argumentului profesional în deciziile publice. Decizia publică a fost, în ultimii 5 ani cel puţin, strict un răspuns la presiunea investiţională a dezvoltatorilor imobiliari, care fac apel la profesionişti, însă doar pentru a face o demonstraţie „formală” a fezabilităţii proiectului pe care iniţiativa privată îl defineşte în primul rând ca plan de afaceri. Parcursul firesc nu a fost urmat. Într-o înlănţuire logică, mai întâi ar trebui definit potenţialul unui sit, prin integrarea mai multor perspective disciplinare. Pe baza acestor analize, se poate determina modul în care poate fi edificat acel sit. (Continuare, pg. 2)

EDITORIALProfesiune de credinţă Arh. Urb. Vera Marin Pagina 2

INTERVIULucrează împreună arhitectura şi urbanismul în România? De ce lucrurile merg atât de rău? Se lucrează interdisciplinar? Ce trebuie făcut pentru rezolvarea acestei probleme? Răspunsuri de la: Gheorhe Pătraşcu, Şerban Sturdza, Sorin Gabrea, Zeno Bogdănescu, Cerasela Crăciun, Dan Marin, Ioan Ianos, Simona Branişte, Tiberiu Florescu, Stelian Constantinescu, Andrei Zaharescu şi N Rădulescu Dobrogea Paginile 3-9

STUDIU DE CAZGradina Palatului Ştirbey Paginile 11-12Interviu cu proprietarul palatului Ştirbey, Ovidiu Popescu, şi cu arhitectul care realizează proiectul din spatele monumentului, Vladimir Arsene Pagina 12-13

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

ŞTIRIS-a modificat Legea 50/1991privind autorizarea construcţiilor Pagina 15

UTILEPlanuri Urbanistice Zonale aprobate în Perioada iulie-decembrie 2009 Pagina 14

Statistică privind numărul PUZ-urilor aprobate şi respinse de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în iulie-decembrie 2009 Pagina 14

Fotografie din expoziţia “Bucureşti: dezvoltare şi haos“, organizată de OU

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

EDITORIAL 2

Profesiune de credinţăA găsi cea mai potrivită expresie fizică, a interpreta în planul formei fizice ceea ce derivă ca şi con-strângeri din analizele interdisciplin-are, iată ce consider a fi, de fapt, demersul pe care îl dispută între ei arhitecţii şi urbaniştii din România. Al cui trebuie să fie PUZ-ul? De ce nu pot arhitecţii să îl semneze fără să fie nevoie de ştampila de la Registrul Urbaniştilor? Prea prinşi

în acest conflict, arhitecţii care vor să fie şi urbanişti, şi arhitecţii care consideră că urbanismul este tot un fel de arhitectură, nu au remarcat că, în România, construcţiile noi nu mai demonstrează nici arhitectură şi nici urbanism. Parcursul unui proiect este invers celui normal: nu mai contează potenţialul şi vocaţia unui teren, pentru că orice teren poate fi folosit practic oricum. Oricând se poate face un PUZ care să demonstreze că planul de afaceri al inves-titorului poate să se concretizeze în clădirea pe care acesta şi-o doreşte. Viziunea de proiect nu este corelată cu con-textul, ci porneşte de la dorinţele investitorului. Vrea acesta să aducă 2000 de locuitori într-un nou cartier rezidenţial cu clădiri înalte? Ce dacă terenul lui nu este suficient de mare? Ce dacă nu se poate ajunge de fapt cu maşina acolo pentru că străzile sunt prea înguste? Facem un studiu de circulaţie care demonstrează că se poate, şi îl avizăm în Comisia de Circulaţie. Ce dacă noile turnuri de apartamente vor umbri toate construcţiile mici din jur? Facem un studiu de însorire care demonstrează că e suportabilă totuşi umbrirea şi îl avizăm la Sănătatea Populaţiei. Ce dacă noile construcţii, pentru a avea sau a spune că au numărul necesar de parcări, vor avea fundaţii adânci, care afectează pânzele freatice? Facem un studiu de impact asupra mediului, care nu spune nimic despre pânze freatice sau curenţi de aer, şi care va fi supus procedurii de dezbatere publică (dar fără public, că n-a citit nimeni anunţul din ziarul acela neînsem-nat), şi bineînţeles, aprobat. Şi ce dacă, din cei 2000 de locuitori, măcar 200 vor fi copii de şcoală şi nu sunt şcoli în zonă? Nu mai există normative care să impună nimic, iar primăria nu întreabă pe investitor de soluţii pentru echi-pamente de utilitate publică pentru că asta ar fi, nu-i aşa, treaba primăriei?! Ne întrebăm prin urmare, unde mai sunt atât urbanismul cât şi arhitectura în acest joc de-a avizele? Cui aparţine responsabilitatea de a corela constrângerile unui sit cu un proiect care nu porneşte de la o analiză a zonei, ci de la un plan de afaceri? Profesioniştii din România sunt plătiţi pentru a „desena” viziunea investitorului, pentru a legitima un plan de afaceri, printr-o documentaţie tehnică realizată mai mult sau mai puţin în conformitate cu un conţinut cadru. Şi în loc să facă front comun, prin care să impună argumentul obiectiv, cele două grupuri profesionale se află fie în conflictul mai vechi generat de întrebarea „de ce nu poate orice arhitect să semneze un PUZ?”, fie, mai nou, într-un fel de ignorare reciprocă, sau într-o relaţie de aju-torare profitabilă, în plan material, pentru fiecare dintre ei: arhitectul face „desenul” viziunii investitorului, iar urbanis-

tul este chemat, de multe ori chiar de arhitectul care nu are chef să se complice cu asta, şi atunci cineva trebuie să se ocupe de avize si aprobări pentru ca acel desen să devină hotărâre de consiliu local. Semnarea Cartei de la Leipzig (2007) ar fi putut să fie un moment de reconciliere între arhitecţi şi urbanişti. Acest document, semnat şi de Minis-trul român al dezvoltării regionale şi al locuinţei, subliniază atât nevoia de planificare urbană, cât şi pe cea de cultură a construcţiilor frumoase şi durabile şi a spaţiilor publice de calitate, care nu se pot obţine decât prin arhitectură de calitate. Se vorbeşte din ce în ce mai mult în restul Europei de politici urbane, de programe de regenerare urbană care presupun atât profesionişti care proiectează spaţiul, cât şi specialişti din discipline care pot sprijini o bună înţelegere a mizelor de proiectare a spaţiului la diverse scări. Aceştia din urmă nu sunt chemaţi în România să îşi aducă aportul în fundamentarea unui PUZ iniţiat de un investitor privat. Studiile de fundamentare nu sunt fundamentale: nu sunt cerute de avizatori şi nu sunt percepute ca utile în situaţia în care un proiect este bazat strict pe planul de afaceri al investitorului. În opinia mea, lucrul urbaniştilor trebuie să îl preceadă pe cel al arhitecţilor, şi aceasta nu pentru că ar trebui limitată creativitatea arhitecţilor prin reglementări urbanistice, ci pentru că reglementările de urbanism sunt singurul mod existent de a da forţă legală unor argumente profesionale. Atunci când sunt stabilite obiectiv, prin abord-are interdisciplinară, plecând de la oraş către o parcelă, acestea au şanse să „fixeze” nişte premize de dezvoltare durabilă. Arhitecţii ar trebui deci să sprijine un bun urban-ism, pentru că ar avea, în acest fel, protecţie şi argumente pentru a rezista presiunilor pentru o dezvoltare ne-durabilă. Ce facem însă când investitorii nu prea mai au ce investi? Când primăriile trebuie să găsească moduri de a obţine fonduri structurale, dar şi de a utiliza mai eficient bugetele locale? N-ar fi un moment bun de reconciliere, de identifi-care a intereselor comune între arhitecţi şi urbanişti? Dacă nu strângem rândurile pentru a provoca „voinţa politică” să găsească resurse pentru elaborarea unor politici urbane, a unor programe complexe de regenerare urbană sau de dezvoltare urbană şi rurală, şi ne rezumăm la a aştepta revenirea investitorilor, s-ar putea să devenim inutili. Atât ca arhitecţi, cât şi ca urbanişti. Dar pentru a putea face acest lucru, este necesară mai întâi necesară o reflecţie a fiecăruia dintre noi asupra profesiei, asupra relaţiei care trebuie să existe între arhitectură şi urbanism.Prin intermediul interviurilor cu personalităţi ale mediului profesional, atât arhitecţi, cât şi urbanişti, prezenta ediţie a Buletinului Observatorului Urban al UAR propune un dem-ers de reflecţie asupra celor două profesii, precum şi asupra modului în care arhitectura este sau ar trebuie relaţionată cu urbanismul. Este o întreprindere ambiţioasă, şi sigur că paginile publicaţiei OU nu sunt suficiente pentru a oferi o imagine completă a acestei problematici. Ne-am dori însă ca acest demers să fie continuat, iar ceea ce am reuşit acum să conteze ca unul din gesturile extrem de necesare de auto-evaluare şi de evaluare a rolurilor actorilor urbani şi a relaţiilor dintre aceştia în dezvoltarea durabilă.

Arh. Urb. Vera Marin

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

3 INTERVIU

Lucrează împreună arhitectura şi urbanismul în România?

Gheorghe Pătraşcu, arhitectul şef al CapitaleiDin păcate nu prea lucrează împreună. Din foarte multe motive.În primul rând, cred că este o problemă a neclarităţii în legislaţia de urbanism, care permite foarte multe interpretări şi derogări. Încă. Chiar

după modificarea Legii urbanismului. Asta provenind şi din faptul că avem o calitate relativă a documentaţiilor de urbanism, în sensul că nu avem o detaliere suficientă a regulamentelor.

Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din RomâniaEste o întrebare care cere un raspuns cred că pentru perioada din ultimii 15-20 de ani. Cred că în momentul când s-a liberalizat profesia, a apărut întrebarea legitimă dacă arhitectul şi urbanistul sunt două profesii care pot acţiona împreună şi până unde, sau dacă se suprapun şi până unde. Dar chestiunea asta fiind analizată din punct de vedere strict al profesiei, a generat din păcate câteva efecte care, cred că în ultimii 20 de ani, în România, nu sunt cele mai bune. Şi anume, în dorinţa de a etalona profesia, de împărţi lucrurile, de a face ordine, s-a pierdut imaginea generală care de fapt e singura care contează, şi anume efectul pe care aceste două profesii îl au în cadrul unei dezvoltări fie rurale, fie urbane. Aşa că, dacă ar fi să trag o concluzie până la ora asta, aş spune că cele două profesii au început să se distanţeze în mod artificial, pierzându-se contactul cu realitatea, şi efectele sunt proaste. Efectele până la urmă neagă un lucru atât de firesc care este de fapt procesul continu de la o concepţie de ansamblu, la detaliu. Cu feedback-ul pe care îl presupune acest proces, adică şi de la detaliu către ansamblu. Or, chestiunea asta implicit impune proiectul de arhitectură împreună cu proiectul de urbanism, ca un tot, ca un element unitar şi ca un proces care să genereze până la urmă imaginea urbană pe care noi o dorim.

Sorin Gabrea, preşedintele Comisei Tehnice de Urbanism de la Primăria CapitaleiEste o legătură care, în principiu, nu este suficient consolidată. De obicei arhitectul face şi urbanism. În realitate este vorba de două meserii complet diferite.

Cerasela Craciun, peisagistDe cele mai multe ori în România, documentaţiile şi proiectele de urbanism sunt urmare directă a unei „comenzi” arhitecturale, ceea ce conduce de foarte multe ori la o exprimare a unei comanditări arhitecturale ca expresie a „voinţei” unui

beneficiar sau chiar a unui factor politic. În acest sens, sunt puţine proiecte urbanistice şi de amenajare a teritoriului care să fie comandate direct de administraţia publică, pentru rezolvarea unor probleme reale şi echilibrarea problematicii urbanistice în teritoriul unităţii administrativ teritoriale respective. De aceea, consider că deocamdată, arhitectura şi urbanismul „lucrează împreună” de cele mai multe ori, doar pentru atingerea unui scop arhitectural de moment, fără o componenetă legată de o politică urbană durabilă cu respect pentru viitor, conlucrare care nu exprimă neapărat şi o adevărată viziune urbanistică integratoare şi coerentă în spaţiu şi timp.

Zeno Bogdănescu, decan Facultatea de Arhitectură, Ion MincuPână la un punct. Lucrează urbanismul pe reglementare şi arhitectura pe obiect. Iar împreună converg spre o soluţie optimă. Cel puţin aceasta este părerea mea.

Stelian Constantinescu, referent la Serviciul de Urbanism al Primăriei CapitaleiDin păcate da. Din păcate, pentru că într-un mod cu totul paradoxal, la noi, cele două lucrează una împotriva celeilalte. Planurile urbanistice, în marea lor majoritate au ca scop obţinerea

unei derogări de la regulamentul în vigoare pentru o parcela. O dată obţinută derogarea, se construieşte un obiect de arhitectură care, oricât de reuşit ar fi, nu se integrează în ansamblu şi constituie, de cele mai multe ori, o disfuncţie. Situaţia este şi mai gravă atunci când se repetă... în scurt timp caracterul zonei se schimbă categoric. “Nimic rău - s-ar putea spune - avem de a face cu un proces obiectiv istoric”... şi totuşi rezultatul concret este lamentabil. Ce folos că toate clădirile sunt exemple de arhitectură (deşi nu este cazul) când ansamblul este nefuncţional şi deprimant. După această reţetă, zone privilegiate ale Bucureştiului cum sunt cartierele de vile Primăverii, Domenii, Dorobanţi,

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

INTERVIU 4

şi altele, care atr geau tocmai datorit valorii lor caă ăansamblu, au fost transformate radical, mari zone devenindîn scurtă vreme un fel de cartiere de blocuri de 5-7 etaje,cu max. 4 m distan între ele, unde rampele garajelorţă“mu c ” trotuarul, unde autovehiculele parcate ocup atâtş ă ătrotuarul cât i carosabilul. Concluzia este c arhitecturaş ăş şi-a creat prin presiune modelul urbanistic i apoi a devenitvictim a propriei ac iuni. Valoarea zonelor respective aă ţfost distrus , locuin ele i birourile “de lux” nou construiteă ţ şnu pot oferi un confort corespunz tor func iunii i valoriiă ţ şde investi ie, confortul urban, atât al locuitorilor dinţzon cât i al celor în tranzit, a fost grav afectat. Ca oă şconseci “denţă firească valoarea materială a clădirilorlux” va sc dea drastic i mediul social se va deteriora.ă ş

Tiberiu Florescu, membruîn Comisia Tehnic deăUrbanism i AmenajareaşTeritoriului de pe lângăPrim ria CapitaleiăUneori da, uneori, nu. Dar, îmiplace s cred c de regul , da.ă ă ăNu tiu exemple concrete, îns ,ş ăde cele mai multe ori principiile

urbanistice discutate, dezb tute, aprobate, nu se maiăreg sesc în produsul fnal de arhitectur . i asta esteă ă Şregretabil. Nu este o regul , dar uneori se întâmpl iă ă şlucrul sta, trebuie s recunoa tem.ă ă ş

Ioan Iano ,ş geografSigur c România are o tradi ie înă ţceea ce prive te raportul dintreşcele dou domenii fundamentale,ăurbanismul i arhitectura, înşsensul c urbanismul a ap rut,ă ăca domeniu, mult mai târziufa de arhitectur . Arhitecturaţă ăs-a dezvoltat ini ial înglobândţşi urbanismul. O bun parte dintre arhitec i au fost maiă ţmult atra i de analiza teritorial , de elaborarea de planuriş ăde amenajare a teritoriului, de elaborarea de planuriurbanistice generale i PUZ-uri i PUD-uri, etc. O altş ş ăparte au r mas pe arhitectura s spunem clasic . Evident,ă ă ăşi acolo diferen iat în func ie de direc iile care suntţ ţ ţăspecifce domeniului. Îns , în ulima perioad , cum era iă ă şfiresc, a apărut o anumită distincţie. Şi drumurile par a fiseparate. Par a f separate, pentru c cele dou domeniii ă ăse individualizeaz tot mai bine. Se individualizeaz prină ăpropriii speciali ti. Alt dat , în domeniul urbanismuluiş ă ălucrau numai arhitec i.ţ

Simona Brani te,ş sociologDe fapt mai puţin, fiindcă s-auseparat aceste dou profesii.Credăc coala de arhitectur d tonulă ă ăşîn modul în care se lucreaz , înăcare se coopereaz între celeădou profesii. Eu cunosc mai multăexemplul vechilor arhitec i careţveneau din coala de arhitecturş ă

preg ti i i pentru urbanism. Acum e un pic altfel, s-auă ţ şseparat destul de mult aceste dou profesii.ă

Nu tiu dac sunt în m sur s spun asta.ş ă ă ă ă

Andrei Zaharescu, inginer,Direc ia Re ele edilitare, Prim riaţ ţ ăCapitaleiAsta ar trebui să fie o legăturăindisolubilă pentru că urbanismultrebuie s creeze cadrul în care seădesf oar arhitectura.ă ăşDin moment ce constrângerileurbanistice sunt date de urbanistşi arhitectul trebuie s respecte cadrul oferit de urbanist,ăel nu are cum s nu respecte cadrul urbanistic. Îns ,ă ăacum, arhitectura, poate s valorifce într-un mod superiorăceea ce a f cut urbanistul, sau, din contr , s duc la oă ă ă ădescre tere a calit ii.ş ăţ

Nicolae R dulescuăDobrogea, pre edinte Asocia iaş ţEco-CivicaExist un grad de, hai s nu zicemă ăfuduleal , dar de individualizareă afec rei categorii. În general, nu seăsuport , i am constatat treaba astaă şşi de câte ori m-am dus la ComisiaTehnic de Urbanism de la Prim riaă ă

Capitalei ţiile de Protecţiaşi mai ales în Comisia de la AgenMediului, Agen ia Local Bucure ti i Agen ia Regional .ţ ţă ăş şDe multe ori vin proiecte f cute numai de urbani ti. Niciă şun arhitect nu intervine în acest proiect. Alteori vin numaif cute de urbani ti. De multe ori se calc pe picioare.ă ăş

Dan Marin, vicepre edinteleşOAR Bucure ti i membru înş şComisia Tehnic de Urbanism deăla Prim ria CapitaleiăPrin felul în care sunt gânditeatât înv mântul cât i legisla ia,ă ăţ ţşr spunsul este negativ. Aparentăsimpl , întrebarea are multeăimplica ii, care impun dou preciz ri.ţ ă ăPrima este aceea c , într-o logic normal , arhitectura iă ă ă şurbanismul constituie împreun un domeniu, diferit deăamenajarea teritoriului, care are alt specifc. În lumeaanglo-saxon de pild , Architecture se asociaz cu Urbană ă ădesign, în timp ce Planning este altceva.

altfel: în loc s vorbim de arhitectur i urbanism, pe de oLa noi îns ţa s-a fixat în mod greă, grani şit, dar deliberat

ă ă şparte, i de amenajarea teritoriului pe de alta, arhitectura aşfost rupt de urbanism.ăA doua precizare se refer la necesitatea de a nu confundaăa a-zisele documenta ii de urbanism (Plan Urbanistic deş ţDetaliu, Plan Urbanistic Zonal) cu urbanismul; ele sunt doarreglement ri de urbanism. Nu se poate vorbi de urbanismă(în sens de Urban design) decât acolo unde ac ioneazţ ăîmpreun cu arhitectura, adic în Proiectul urban. A a cevaă ă şnu exist în România, nici în înv ânt, nici în legisla ie.ă ă ăţ ţEfectele sunt foarte grave, pentru c eliminarea dimensiuniiăarhitecturale din legisla ia de urbanism – i deci dinţ şavizare i din reglement ri - duce la o sc dere dramaticş ă ă ăa calit ii, a noilor interven ii i, în ansamblu, a mediuluiăţ ţ şconstruit.

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

5 INTERVIU

Gheorghe Pătraşcu, arhitectul şef al CapitaleiCă este permisă o libertate care, câteodată, este prost înţeleasă de arhitect sau, şi de urbanistul care impune modificări ale regulamentului, în sensul că sunt cu totul subordonaţi cerinţei de obicei excesive a beneficiarului, care nu are, în 90 la sută din cazuri, decât obiectivul de a construi cât mai mult. Cred că mai e o problemă şi a arhitecţilor care vor un obiect de valoare şi forţează nota până la limita bunului simţ in ce priveşte volumul construit. În sensul că toată lumea vrea mai mult decât permite regulamentul şi aspectele de integrare în ţesutul urban sunt tratate superficial. Un arhitect abil poate să găsească oricând justificări de inserare a unui obiect unicat. O caracteristică generală a arhitecţilor din România este de a încerca cu orice chip să-şi pună în valoare obiectul, în detrimentul ţesutului.

Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din RomâniaCred că sunt mai multe explicaţii. Nu am să le dau pe cele neapărat legislative, ci aş putea să încerc o explicaţie de tip vag, dar care cuprinde o parte din adevăr, şi anume o frustrare, ar putea să fie o explicaţie în ceea ce priveşte exercitarea profesiei de ambele părţi, şi ale arhitectului şi ale urbanistului, frustare care s-a acumultat în perioada comunistă şi care şi-a găsit un debuşeu de exteriorizare foarte puternic. După anii 90, în care libertatea era echivalată cu a face fiecare ce crede, cum poate, şi fără să-l intereseze consecinţele asupra ansamblului lucrurilor, ori lucrul ăsta în urbanism şi arhitectură este fatal, pentru că porneşte de la început de la o negare a armoniei şi oricât de disjunctă sau plină de contradicţie este societatea actuală, ea totuşi caută armonia pentru că este un lucru firesc a tot ce înseammă viu să caute în procesul de transformare armonia. Deci, în momentul când această chestiune a izbucnit după 90, a izbucnit destul de haotic şi fără să se gândească la consecinţe şi, din aproape în aproape, a căpătat forme prin hotărâri, prin acte scrise, prin gesturi, care au separat cele două ramuri ale profesiei, poate mai mult decât trebuie, pe un principiu care este adevărat şi anume că arhitectura este o sferă care nu cuprinde partea de sociologie, partea de geografie şi multe alte părţi pe care urbanismul le cuprinde. Totuşi, aş vrea să spun că este foarte bizar ca într-o lume care caută sustenabilitatea, ca concept de dezvoltare, nu numai a arhitecturii, dar în orice caz şi a arhitecturii şi urbanismului, separarea acestor două să fie acceptată deoarece este clar că rezultatul nu duce la sustenabilitate.

Sorin Gabrea, preşedintele Comisei Tehnice de Urbanism de la Primăria CapitaleiLucrul ăsta se întâmplă fiindcă, de regulă, în operaţiunea de design urban, forma în care se toarnă

aluatul, se confundă cu aluatul în sine. În realitate urbanismul este o disciplină cu mult mai complexă, mult mai complicată. Implică participarea multidisciplinară şi conlucrarea multidisciplinară. În realitate urbanismul adevărat este un melanj, o relatie între parte tehnică şi şi partea decizională, politică.

Cerasela Craciun, peisagistIntegrarea unei viziuni urbanistice reale, se realizează prin abordare inter şi transdisciplinara, pe un palier de timp îndelungat, care trebuie să echilibreze voinţa politică, schimbările economice ale momentului dar şi cele previzionate în timp, precum şi problemele comunităţii, echilibrul ecologic şi sănătatea organismului biologic, urban şi mai ales a organismului uman implicat în proces, ca actor prioritar urban. De asemenea, este nevoie de o politica urbană care să fie implementată, indiferent de factorul politic şi de „mişcările” sau „schimbările” administrative care au loc la intervale de 4 ani. Fără continuitate şi coerenţă în timp, nu putem rezolva problemele oraşului, iar dezvoltarea urbană, devine un factor de stress şi dezechilibru. De cele mai multe ori în proiectele mari, atât urbanistice, cât şi arhitecturale, profesia de peisagist este implicată într-o foarte mică măsură. De exemplu, în elaborarea unei strategii de dezvoltare teritorială sau a unei documentaţii de urbanism, indiferent de scară (de tip PATJ, PATZIC, PATZ, PUG, PUZ, etc. până la PAC), uneori factorul ecologic şi cel plantat sau caracteristicile de peisaj cultural, pot deveni prioritare şi schimbă modalitatea de abordare a proiectului. Peisajul nu reprezintă doar spaţiile verzi, ci şi peisajul natural global, atât la nivel macro cât şi mezzo sau micro-teritorial, dar şi peisajul antropic (construit) sau peisajul cultural (patrimoniu, tradiţii). Toate acestea reprezintă o „forţă” a unui teritoriu care poate însemna şi o cale de particularizare a acestuia, ce poate conduce la o dezvoltare urbană specifică, ce poate dezvolta noi modalităţi de revigorare socială, economică, turistică, etc. Deşi componenta de Peisaj ar trebui să fie obligatorie în orice documentaţie, aceasta nu este prezentată de cele mai multe ori sau este subordonată obiectului sau ansamblului, fără realizarea unei legături cu sistemul verde respectiv (local, general, regional, etc.), care poate în acest fel să răpundă unui factor ecologic local.

Zeno Bogdănescu, decan Facultatea de Arhitectură, Ion MincuTotul pleacă de la clienţi. Pentru că vor să-şi impună anumite imagini şi anumite necesităţi de investiţie, forţând prin urbanism nişte reglementări şi forţând prin arhitectură nişte dimensiuni, nişte obiecte, ca să fie mare unde se cere mic, făcând să fie urâte pentru că trebuie să fie economice faţă de proiectul iniţial, şi aşa mai departe. Sunt rare cazurile în care conlucrările

De ce lucrurile merg atât de rău? Nu se lucreză interdisciplinar?

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

INTERVIU 6

au dus la rezultate corecte.

Stelian Constantinescu, referent la Serviciul de Urbanism al Primăriei CapitaleiAşa cum spuneam, cele mai multe PUZ-uri au ca obiectiv obţinerea unei derogări. De cele mai multe ori argumentul care este folosit pentru obţinerea derogării este obiectul de arhitectură. Din punctul meu de vedere sunt foarte multe situaţii obiective în care acest lucru este necesar, incluzând aici mai ales zonele protejate. Avem de fapt de a face cu un proiect care demonstrează posibilitatea de construire şi echipare a unei parcele sau a unui grup restrâns de parcele. Denumirea de Plan Urbanistic Zonal datorându-se faptului că, în conformitate cu prevederile legii, stabilirea indicatorilor urbanistici POT, CUT, Hmax şi a retragerii faţă de aliniament nu se poate face decât prin PUZ. În zonele protejate avem de a face cu situaţii foarte diferite. De exemplu, în zonele protejate constituite din parcelări realizate pe baza unui regulament iniţial, cum ar fi: Monnet, Dorobanţi, Domenii, Vatra Luminoasă şi multe altele, nu ar fi trebuit admisă niciun fel de derogare. Sunt însă şi zone de ţesut neregulat, caracterizat prin diversitate tipologică şi varietate volumetrică şi de înălţime, unde posibilitatea de construire trebuie să ţină seama de situaţia particulară a parcelei, şi unde un regulament general nu este aplicabil, situaţie în care PUZ-ul devine o necesitate. Din păcate ultima modificare a legii a ignorat şi această realitate.

Tiberiu Florescu, membru în Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului de pe lângă Primăria CapitaleiŞtiţi ce se întâmplă, oraşul este un organism viu, oraşul se dezvoltă, oraşul evoluează, oraşul exercită asupra noastră presiuni de tot felul fiindcă el tinde să îşi urmeze de cele mai multe ori o cale în dezvoltarea sa . Depinde de noi dacă această dezvoltare este canalizată către o evoluţie pozitivă sau dacă nu putem să o gestionăm, ea devine o evoluţie spontană.

Ioan Ianoş, geografÎnainte de a vă răspunde la întrebare, aş vrea să spun că relaţiile dintre urbanism şi arhitectură pot fi private şi transcalar. Adică sunt relaţii foarte puternice la nivel de micro-scară, după care treptat acestea devin tot mai reduse până la nivel de macro-scară unde urbanistul devine autoritar. Locul arhitecturii este luat, treptat, de alte domenii, printer care geografia, sociologia, economia, ecologia peisagistica s.a.m.d. Deci, relaţiile dintre urbanism şi arhitectură sunt foarte strânse la microscară, la nivel de localitate, de exemplu, unde cooperarea dintre arhitect şi urbanist este absolut necesară. Dacă vreţi, micro-scara este nivelul la care cele două mari domenii au numeroase elemente comune, ceea ce şi justifică menţinerea acestora în aceeaşi instituţie. Pe măsură ce ne depărtăm şi ajungem la nivelul teritoriului naţional, urbanistul cooperează în mai mică măsură cu arhitectul. Dar, aşa cum am menţionat are nevoie mai mare de geografi, economişti, sociologi şi alţii.În ceea ce priveşte modul de abordare a dezvoltării la

micro scară cred că acolo ar trebui să lucreze mai mult împreună. De ce nu se întâmplă aşa ceva? Pentru că marea majoritate a specialiştilor, care acum elaborează PUG-uri, PUZ-uri etc, sunt absolvenţi de arhitectură, având competenţe în domeniu, confirmate de portofoliul de lucrări. Dacă luăm în analiză competenţele relativ diferite ale ultimelor generaţii de absolvenţi, din cele două mari domenii, ajungem la concluzia că aceştia ar trebui să lucreze mai mult împreună. Această conlucrare, bazată pe complementaritatea competenţelor, sunt sigur că se va intensifica în profitul comunităţilor locale şi al societăţii în general, precum şi al celor două domenii. Cum am spus, ca specialist din afara celor două domenii, cred că relaţiile sau legăturile strânse sunt mult mai puternice la nivelurile de bază, până la Planurile Urbanistice Generale, după care se diminuează, urbanismul apropiindu-se mai mult de alte domenii, care au ca obiect de studiu teritoriul sub diferitele sale faţete. Eu, personal, sunt foarte mulţumit de relaţiile pe care le au geografii cu urbaniştii, întrucât se pare că dintre toate domeniile care analizează teritoriul geografia şi urbanismul se apropie cel mai mult.

Simona Branişte, sociologÎn realitate se întâmplă diferit, în funcţie şi de tipul de plan de urbanism, dacă e la nivel macro, atunci normal că problematica este mai complexă şi colaborează mai mulţi profesionişti. La un plan de amenajarea teritoriului e clar că vor lucra mai mulţi profesionişti. La PUG iar sunt mai mulţi profesionişti sau cel puţin ar trebui să fie.Cu cât nivelul teritorial se reduce, cu atât sunt implicaţi mai mulţi specialişti. Aceste echipe interdisciplinare care ar trebui să aibă şi economişti şi sociologi şi peisagişti, sunt foarte necesare în elaborarea de planuri pentru spaţii publice. Aici suferinţa este foarte mare, că necesitatea de a avea alţi specialişti în afara urbaniştilor care fac doar design şi nu se gândesc la nevoile de utilizare ale locului.E important în general să lucreze şi sociologii pentru că ei pot să cunoască, au instrumentele necesare pentru a cunoaşte nevoile utilizatorilor spaţiilor pe care le proiectează urbaniştii, arhitecţii. Lipsa sociologilor este cel mai evidentă în proiectele de design a spaţiilor publice. În România nu există o practică în sensul acesta de interdisciplinaritate şi mai ales de a atrage sociologi. Acum poate că sunt subiectivă, dar mie mi se par foarte importanţi în echipa asta interdisciplinară. Dau răspuns pentru ce activităţi ar fi necesar acel spaţiu public. Urbaniştilor le place să lucreze singuri. E un rol de creator pe care ei şi-l asumă şi cred că şcoala îi învaţă aşa, să lucreze singuri. Cred că această problemă se datorează şcolii care formează arhitecţi, urbanişti. Se lucrează prea puţin interdisciplinar, şi mă rog, s-a încercat o formulă educaţională bună, la arhitectură, prin masterul interdisciplinar, şi eu sunt un produs al acestui master, şi am lucrat bine într-o echipă interdisciplinară. De fapt asta a fost, am rămas cu acest spirit interdisciplinar de colaborare cu celelalte profesii, dar e un caz izolat.

Andrei Zaharescu, inginer, Direcţia Reţele edilitare, Primăria Capitalei

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

7 INTERVIU

Fără reţelistică nu se poate. Investiţiile mari pot crea disfuncţii, în zona de utilităţi, însă, dacă oraşul se dezvoltă, atunci utilităţile trebuie la rândul lor să ţină pasul. Să se facă dezvoltări ca atare. Investitorii ar trebui să participe financiar la aceste dezvoltări. Opinia mea este că dezvoltarea nu ar trebui să cuprindă numai partea de clădiri cât şi parte de infrastructură.

Nicolae Rădulescu Dobrogea, preşedinte Asociaţia Eco-CivicaEu cred că ar trebui să lucreze împreună pentru că şi arhitectura şi urbanismul sunt ale Bucureştiului, nu sunt ale unor oameni. Şi, din păcate haosul din Bucureşti se datorează neinterferenţei lor. O să vă dau un exemplu la sectorul 2 al Capitalei. Există o doamnă, şefă la Urbanism, care într-o veselie nu ţine cont nu numai de o linie unitară care ar trebui să existe în Bucureşti, dar îşi promovează absolut toate proiectele, la fel ca şi în cazul celor de la sectorul 3, încălcând legislaţia de urbanism şi făcând toată treaba fără aprobările celor de la Primăria Capitalei. Peste 70 la sută dintre PUZ-urile de la sectorul 2 şi 3, conform normelor urbanistice, sunt ilegale şi conform părerii celor de la Direcţia de Urbanism din Primăria Capitalei. Cazul cu Maria Rosetti nr. 38. Au decis urbaniştii de la sectorul 2 că trebuie demolată, nu se consultă nici cu cei de la Monumente istorice şi au demolat-o. Ne-am opus noi atunci cu ONG-urile, dar degeaba.Referitor la componenta de Mediu din proiectele de urbanism, fiecare proiect ne îndepărtează de ţinta care ar trebui să existe, cea de 26 mp de spaţiu verde pe cap de locuitor. Şi să vă spun şi de ce. În primul rând, foarte multe dintre proiecte sunt executate pe spaţiul verde, deci automat, mai dispare un cm pătrat, sau doi centimetri pătraţi, pe cap de locuitor, de fiecare dată. Aceste aprobări se dau într-o veselie de către cei care ar trebui să vegheze şi la protecţia mediului nu numai de aspectul urbanistic şi arhitectural al Capitalei. Cei din Comisia de Urbanism a Primăriei Capitalei îşi aprobă unul altuia proiectele, puse pe spaţiul verde. Nimeni din Comisia aia nu protestează decât Dan Marin şi Casandra Roşu. Câteodată şi Cavarnali, în rest într-o veselie îşi votează unul altuia proiectele care aduc atingere sănătăţii oamenilor. Pentru că fiecare metru pătrat de spaţiu dispărut sau fiecare arbore dispărut contribuie la neoxigenarea şi la proliferarea noxelor în plămâni şi respective cu efecte asupra sănătăţii oamenilor. Deci, există faza în care unele proiecte se pun pe spaţiu verde şi acesta dispare. Există faza următoare în care ei sunt obligaţi să abă 30 la sută spaţiu verde, în care 20 la sută, minimum, pe sol şi 10 la sută pe un spaţiu înierbat. Această prevedere, de multe ori se obţine teoretic de la Agenţia de Protecţia Mediului, de multe ori există susţinători ai acestor proiecte care aduc prejudiciu mediului înconjurător, dar cu susţinere numai pe hârtie. În realitate, niciodată când te duci pe teren, observi că nu se respectă aceşti 30 la sută. Şi mai e un aspect. Noi vrem să facem un grup de ONG-uri cu Primăria Capitalei să-i controlăm pe toţi cei care au avut promisiunea cu 30 la sută iniţială şi după aia au modificat-o. De exemplu la Ikea. Ikea şi-a făcut parcare pe spaţiul verde pe care a promis că-l face. Dacă asemenea intreprinderi suedeze,

care au faţă de mediu un respect, îşi bat joc de ce se întâmplă la Bucureşti, ce să mai zicem de alţii. Mai e un aspect aici. Când eu am o casă de 300 mp sau 400 de mp, pe un hectar, şi pot să pun 40 la sută spaţiu verde. Şi pentru 40 la sută spaţiu verde, am 20 de copacii, sunt 5 copaci la un om. Când acelaşi procentaj îl pui unui bloc care are 400 de oameni, 150 de automobile, şi hai să zicem tot 20 de copaci, raportul între aportul care se aduce sănătăţii e altul. În primul caz, 4 copaci revin unui om, în al doilea caz revine la 50 de oameni un copac. Nu poţi să generalizezi treaba cu blocurile şi cu turnurile cu 30 la sută sa fie valabilă şi în cazul celor 1000 de oameni cu aceeaşi suprafaţă de spaţiu verde ca a celor cu 4 oameni. Aicea este o chichiţă pe care, din păcate, ne duce tot la îndepărtarea faţă de obiectivul ăla de 26 de mp pe cap de locuitor cum prevăd normele de sănătate europene pentru că, sub acest prag ajungem la statisticile de sănătate de la noi din Bucureşti. Este dovedit clar, şi am nişte documentaţii în sensul ăsta, că în funcţie de suprafaţa şi de spaţiul verde şi de numărul de arbori, sănătatea este foarte grav influenţată.

Dan Marin, vicepreşedintele OAR Bucureşti şi membru în Comisia Tehnică de Urbanism de la Primăria CapitaleiDeoarece, prin legislaţie şi învăţământ, arhitectura şi urbanismul sunt tratate ca două domenii separate. pentru urbanist nu există arhitectură, ci doar un « edificabil » abstract, în timp ce pentru arhitect, un maniac al obiectului, nu există oraş.

Fotografie din expoziţia “Bucureşti: dezvoltare şi haos“

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

INTERVIU 8

Gheorghe Pătraşcu, arhitectul şef al CapitaleiCred că trebuie să existe cel puţin un protocol, chiar dacă la nivel formal, în abordarea problemelor care ţin de etică profesională. Dar cred că, mai mult, fondul problemei, nu e aici, ci în lege. Trebuie o legislaţie puternică, apărată de presiuni imobiliare, de abuzuri. Trebuie ca personalul care lucrează la Primărie să aibă salarii oneste, ca oamenii buni să nu plece în privat. Aici e cheia problemei, în administraţie. Şi interzicerea iniţiativei private în urbanism.

Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din RomâniaPăi, soluţiile sunt simple după mine, numai că trebuie privite în general. Dacă le priveşti în detaliu, devin extrem de complicate. Hai să vedem cum se judecă un proiect. Dacă veţi lua acum orice proiect care se judecă la Primărie, s-ar pune întrebarea care sunt criteriile după care judeci proiectul. Şi vreau să vă spun că, şi eu sunt tentat să spun că aceste criterii nu există. Cu toate că, criteriul calităţii, fiindcă până la urmă acesta ar trebui să fie criteriul, are nişte principii pe care se bazează şi anume sustenabilitatea. Pe scurt ea ar trebui să fie caracterizată prin trei piloni: unul ar trebui să fie economic, altul social şi altul ecologic, fiecare cu o serie întreagă de criterii. Aceşti piloni de fapt, şi sustenabilitatea în totalitatea ei, ar trebui să fie criteriul de judecată a unui proiect. Or, la ora asta eu cred că în România nu se judecă în felul ăsta proiectele ci pe cu totul alte principii. Iar atunci când judecata specialiştilor nu convine, partea politică are prioritate, şi chestiunea asta generază anomalii. De altfel, şi cel care susţine proiectul în faţa Comisiei ar trebui să se ghideze după aceste principii şi să dovedească că proiectul lui e bun pentru că este sustenabil. Din păcate lucrul acesta nu se întâmplă. Cel puţin deocamdată.

Sorin Gabrea, preşedintele Comisei Tehnice de Urbanism de la Primăria CapitaleiHai să vedem partea bună. Întâi de toate trebuie competenţă. În România nu există competeţă. Nu există urnbanişti în adevăratul sens al cuvântului. În al doilea rând, partenerul obligatoriu, care înseamnă administraţia publică şi toate instituţiile care reprezintă autoritatea, nu sunt deloc pregătite. Din mai multe motive. Vă spun cu mâna pe inimă că, în unele situaţii se amână clarificarea unor lucruri esenţiale. De pildă patrimonial imobiliar al unităţilor administrative teritoriale, reglementările detaliate, îmbunătăţirea şi unificarea cadrului legislativ, simplificarea cadrului legislativ, unificarea unor prevederi care sunt divergente sau contrare în legislaţie (administraţie,mediu, în finanţe), iar

componenta finaciară este ignorată în chestiunile de planificare urbană.

Cerasela Craciun, peisagistEste nevoie de un sprijin legislativ, inclusiv de documentaţii cadru de elaborare a categoriilor de proiecte specifice peisagistice, care ar trebui înţelese atât de factorul administrativ, cât şi politic sau legislativ. Acestea nu sunt similare altor tipuri de documentaţii existente, având anumite particularităţi „sensibile” de citire a peisajului global natural, antropic şi, mai ales, cultural.Se impune astfel, integrarea specialităţii peisagistice în toate categoriile de proiecte şi documentaţii, atât urbansitice, cât şi arhitecturale sau de mediu, prin obligativitatea elaborării unei componente de documentaţii specifice de peisaj, realizată de profesionişti peisagişti, în colaborare tarnsdisciplinară cu alte categorii specializate (antropologi, istorici, etnologi, etnografi, silvicultori, horticultori, ecologi, geografi, etc).

Zeno Bogdănescu, decan Facultatea de Arhitectură, Ion MincuUn singur lucru, despre care vorbim de aproape 20 de ani. Concursul de arhitectură, ca singura condiţie de a avea o calitate sporită. Ceea ce se câştigă, aia să se şi facă, asta fiind obligaţia tuturor părţilor, inclusiv a constructorului care devine a patra parte. Evitarea acestor documentaţii particulare, personale, care de fapt îşi impun voinţa indiferent de context, de vecinătăţi, de ceea ce se întâmplă în oraş. Puţini sunt conştienţi că pe un teren, într-un oraş, nu poţi să contruieşti tot ce îţi trece prin cap. Primăria ar trebui, de asemenea , să propună nişte zone sau să ţină cont de această zonificare, în care să se poată construi doar într-un anumit fel. Altfel, e ca la piaţă, fiecare vine cu PUZ-ul, îl etalează, se cumpărî, nu se cumpără. Şi câtă vreme factorul economic are cea mai mare pondere, este firesc ca arhitectura şi calitatea să fie trecute pe ultimul loc şi bifată la dosar.

Stelian Constantinescu, referent la Serviciul de Urbanism al Primăriei CapitaleiSunt foarte multe lucruri de făcut. Din păcate, atât cadrul instituţional cât şi cel legislativ sunt nepotrivite. Pentru a se putea face ceva cu real efect pozitiv este nevoie de voinţă, dar şi de forţă politică. Cum în acest domeniu se manifestă mai degraba o tendinţă contrară, vom avea foarte mult de aşteptat. Oraşul este ca un organism viu, într-o permanenţă interacţiune cu mediul. Acest organism nu are nicio şansă în felul în care îl “ocrotim”. Tăiat în 7 - Primăriile de sectoare şi Primăria Capitalei, izolat de mediu - zona periurbană din judeţul Ilfov, este condamnat la agonie... Este absolut necesară

Ce ar trebui făcut pentru rezolvarea acestei probleme?

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

9 INTERVIU

o reformă administrativă care poate merge de la limitarea competenţelor primăriilor de sector până la o reorganizare administrativă a municipuiului Bucureşti. Foarte importantă este şi reforma cadrului legislativ. Legislaţia în domeniu se caracterizează prin valoare literară şi lipsa unor prevederi operaţionale adecvate, ceea ce face ca activitatea din domeniul urbanismului să fie superficială. Tiberiu Florescu, membru în Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului de pe lângă Primăria CapitaleiŞtiţi ce se întâmplă, oraşul este un organism viu, oraşul se dezvoltă, oraşul evoluează, oraşul exercită asupra noastră presiuni de tot felul fiindcă el tinde să îşi urmeze de cele mai multe ori o cale în dezvoltarea sa. Depinde de noi dacă această dezvoltare este canalizată către o evoluţie pozitivă sau dacă nu putem să o gestionăm, şi ea devine o evoluţie spontană. De aceea, cred că lucrurile trebuie desfăşurate pe mai multe paliere simultane, care să poată oferi în acelaşi timp, posibilitatea de canalizare a intereselor şi a investiţiilor, pe direcţii prioritare de acţiune, sigur în avantajul interesului public, al locuitorilor oraşului.

Ioan Ianoş, geografTeritoriul este un ansamblu extrem de complex, în ciuda simplităţii aparente, care nu poate fi studiat de un singur domeniu de ştiinţă. Contribuţia specialiştilor în proiectarea dezvoltării teritoriale trebuie dublată de cooperarea dintre unităţile administrative pentru o eficienţă economico-socială maximă. Dacă nu există cooperare, degeaba putem noi să facem studii foarte bune, întrucât eficienţa lor este nulă. Deci, din punctul ăsta de vedere ar trebui organizate întâlniri măcar anuale, între decidenţi şi specialiştii. Dacă specialistul depinde de decident, şi încearcă numai să justifice acţiunile acestuia, fără ca decidentul să ţină cont de informaţia ştiinţifică, pe care o primeşte. În acest caz, specialiştii nu devin decât simpli funcţionari şi executanţi ai ideilor care sunt emise la nivel politic, ceea ce nu mi se pare normal.

Simona Branişte, sociologCred că această problemă se datorează şcolii care formează arhitecţi, urbanişti. Se lucrează prea puţin interdisciplinar, şi mă rog, s-a încercat o formulă educaţională bună, la arhitectură, prin masterul interdisciplinar, şi eu sunt un produs al acestui master, şi am lucrat bine într-o echipă interdisciplinară. De fapt asta a fost, am rămas cu acest spirit interdisciplinar de colaborare cu celelalte profesii, dar e un caz izolat. Interdisciplinaritatea trebuie să devină o practică. Şi cum sunt formaţi studenţii se va vedea în timp, un timp mai lung. Sociologia urbană era importantă şi în anii 60-70 şi au fost educaţi arhitecţii şi atunci , dar nu a devenit o practică sau nu s-a accentuat asta.

Andrei Zaharescu, inginer, Direcţia Reţele edilitare, Primăria Capitalei

Investiţiile mari pot crea disfuncţii, în zona de utilităţi, însă, dacă oraşul se dezvoltă, atunci utilităţile trebuie la rândul lor să ţină pasul. Să se facă dezvoltări ca atare. Investitorii ar trebui să participe financiar la aceste dezvoltări. Opinia mea este că dezvoltarea nu ar trebui să cuprindă numai partea de clădiri cât şi parte de infrastructură.

Nicolae Rădulescu Dobrogea, preşedinte Asociaţia Eco-CivicaÎn primul rând, legislaţia trebuie modificată, spunându-se că fiecare proiect, de acum înainte, trebuie să respecte ceea ce se preconizează, cei 26 de mp de spaţiu verde pe cap de locuitor. Adică, dacă eu vin cu un bloc turn şi nu am suficientă suprafaţă de teren ca să ajung la această normă, trebuie să reduc numărul de etaje. Fiecare proiect, absolut fiecare proiect, duce la neatingerea acestei ţinte. Şi mai este un aspect foarte grav, nu numai în Bucureşti ci şi în Ilfov. De asemenea, Sectorul Agricol Ilfov nu se mai numeşte agricol pentru că, de fiecare dată la Agenţia de Protecţia Mediului şi Agenţia Regională de Protecţia Mediului, vin proiecte care sunt cu scoatere din circuitul agricol. Noi nu o să mai avem deloc agricultură în zonele apropiate Bucureştiului. Şi datorită poluării nu poţi să dai chiar aşa schimbarea destinaţiei unui teren agricol care are un cernoziom de o calitate formidabilă, şi să betonezi totul. Nu se poate, nu există niciun fel de norme de protecţie a terenurilor agricole. Nu mai vorbesc de păduri. Aici este şi mai grav. Şi în continuare nimănui nu-i pasă, suntem ca nişte domn Quijoti. Şi câteodată şi Prefectura e alături de noi. Numai că de multe ori îşi obţin toate lucrurile pe hărtie şi în realitate... Eu cred că 90 la sută dintre proiectele care au primit aprobări de la Agenţia de Mediu, după 2 sau 3 ani nu se mai regăsesc în planurile iniţiale, ceea ce este foarte grav. Şi de aici putem face o corelare foarte clară între calitatea aerului şi dispariţia spaţiilor verzi.

Dan Marin, vicepreşedintele OAR Bucureşti şi membru în Comisia Tehnică de Urbanism de la Primăria CapitaleiCâteva lucruri esenţiale, dar care vor întâmpina o vie ostilitate:1. Reintegrarea urbanismului şi arhitecturii (de fapt, respectarea Directivei europene care reglementează profesiunea de arhitect şi care atribuie arhitectului câteva importante competenţe în urbanism) şi reorganizarea învăţământului prin crearea a două specializări – în arhitectură/urbanism (pe scurt, arhitect) şi în planificare urbană şi amenajarea teritoriului (care include nu doar arhitecţi, ci şi profesionişti din alte domenii).2. Modificarea legislaţiei în urbanism, în sensul introducerii proiectului urban şi a dimensiunii operationale.3. Modificarea legislaţiei în urbanism, în sensul asocierii obligatorii a reglementărilor de urbanism cu ilustrarea de arhitectură, care nu pot acţiona decât împreună.Interviuri realizate de Catiuşa Ivanov

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

STUDIU DE CAZ 10

Gr dina Palatului tirbeyă Ş

Cîteva date istorice

Conform planurilor topografceale Bucure tiului fostul complexşal Palatului tirbey era divizat înŞ -tre propriet ile din: Calea Victorieiăţnr. 107, Calea Victoriei nr. 109, str.Banului nr. 2 i str. Budi teanu nr.ş ş17. Potrivit unei inform ri din parteaăDirec iei de Cultur a Municipiuluiţ ăBucure ti, în momentul de fa , toateş ţăimobilele au fost comasate în cel dinCalea Victoriei nr. 107. Mai jos se vaface referire la vechile numere po tale.şPalatul tirbey a fost construit în jurulŞanului 1835, dup planurile arhitectuluiăMichel Sanjouand la comanda lui Bar-bu Dimitrie tirbei (1799-1869). AcesŞ -ta l-a folosit ca re edin domneasc înş ţă ătimpul cît a condus ara (1849-1853 iţ ş1854-1856). Actuala fa ad principalţ ă ăa palatului a fost realizat în 1882 deăFriederic Hartmann la solicitarea luiAlexandru tirbey.ŞPe planul Borroczyn al Bucure tiuluişdin 1846 apare conturul la sol al cl diriiăafate pîn la demol rile de la sfîr itulă ă şlui 2008 pe str. Budi teanu la nr. 17.şCorpul semicircular al grajdurilor cese afla pe parcela Calea Victoriei nr.109 apare pentru prima dat în planulăora ului din 1895-1899. În 1965 aşexistat propunerea demol rii acesteiăcl diri, îns Comisia Direc iei Monuă ă ţ -

mentelor Istorice s-a opus apreciindu-lca find unicat în Bucure ti i ca parteş şintegrant din ansamblul palatului.ăCl direa principal de pe parcela str.ă ăBanului 2, Administra ia Central a Buţ ă -nurilor tirbey, a fost realizat în 1924.Ş ă

O controvers legal i una morală ă ăş

Dup o demolare controversat aă ămajorit ii componentelor complexuăţ -lui palatului, proprietarul a întocmitun PUZ pentru reglementarea uneiconstruc ii de aproximativ 40 mţîn l ime maxim în spatele palatului iă ăţ şcare ocup parcela în mare parte. PUZ-ăul, ce are ca benefciar întreaga comu-nitate, a ob inut aviz de oportunitateţde la arhitectul ef. Comisia Na ionalş ţ ăa Monumentelor Istorice a respinsproiectul la sfîr itul lui noiembrie.şPalatul trirbei este recunoscut caŞvaloare de patrimoniu cultural deinteres na ional prin Legea 5/2000.ţImobilul din Calea Victoriei nr. 107,con inînd cl direa palatului, apare înţ ăLista Monumentelor Istorice (LMI) caobiectiv de grup valoric A. Imobilulă ădin str. Banului nr. 2 s-a bucurat deprotec ie ca monument istoric pîn înţ ă2007. Imobilul din str. Budi teanu nr.ş17 nu a fost vreodat trecut în LMIăsub aceast adres . În List exist ună ă ă ămonument, anex a Palatului tirbeyă Ş

pe str. Budi teanu la nr. 7. Potrivitşcarourilor topo i a observa iilor de peş ţteren, locul unde ar fi num rul po tală ş7 este viran cel pu in din anii 1990, iţ şnu are leg tur cu proprietatea familieiă ăŞtirbey. Cele patru imobile în care afost împ r it complexul fac parte dină ţmonumentul istoric clasat, „Sit I”.Imobilele Calea Victoriei nr. 109, str.Banului nr. 2 i str. Budi teanu nr. 17ş şse af în zona de protec ie a celui dină ţCalea Victoriei nr. 107.Complexul palatului se af în treiăzone protejate datorit valorii lorăarhitecturale, urbanistice i istorice:ş2-Calea Grivi ei, 16-Calea Victoriei,ţ44-Temi ana, în categoriaş încadrate„zone protejate cu valoare ridicat iă şgrad de protec ie maxim”. Atitudineaţoric ror interven ii în astfel de situa iiă ţ ţeste p strarea i poten area valoriloră ş ţexistente.Din punct de vedere legal, controversase refer la demolarea pivni elor deă ţpe parcela ini ial din Calea Victorieiţ ănr. 107, acestea f cînd parte dintr-ăun monument de grupa valoric A.ăDemolarea trebuia f cut cu aviz deă ăla Direc ia Monumentelor Istorice dinţcadrul MCC i nu cu aviz al Direc iei deş ţCultur deconcentrate a MCC. Conă -siderînd c acestea nu f ceau parteă ădin monument, ci au fost declasate

„Fiecare cas î i are gr dinaă ăşei i […] s-ar putea g si f rş ă ă ăa p r si ora ul, dată ă şfind num rul mare deălocuin e împodobite cu pomiţşi fori, în interiorul lui unadin cele mai pitore ti iş şpl cute promenade dinăEuropa”.A. Billecocq despre Bucure ti, 1848ş

„Cele treizeci de spi e seţuneasc într-un centru, darde spa iul gol, destinatţbutucului, depindefunc ionarea ro ii. Lutulţ ţeste modelat în vase; dar despa iul gol depinde utilizareaţlor.U i i ferestre sînt t iate înş ş ăpere i pentru a realizaţo camer , dar de spa iulă ţgol depinde utilizarea ei”.Lao TzeÎncercare de redare a imaginii vechii gr dini a Palatului tirbeyă Ş

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

11 STUDIU DE CAZ

ca fi nd anexe (de i Ordinul de declasare se refer în modi ş ăclar doar la anexele palatului din str. Banului 2) a a cumşsus ine un r spuns al Direc iei de Cultur deconcentrate,ţ ţă ăîn baza instruc iunilor MCC privind avizarea i autorizareaţ şinterven iilor asupra patrimoniului construit în Bucure ti,ţ şafîndu-se în zona de protec ie a monumentului de grupţ ăvaloric A, Palatul tirbey, avizul necesar este cel al Direc iaă Ş ţMonumentelor Istorice.Din punct de vedere moral, distrugerea ansamblului, aelementelor valoroase componente ale acestuia i a cadruluişistoric intim legat de palat, ce în lumea civilizat este privităca parte component a însu i monumentului istoric, al turiă ăşde propunerea unui proiect ce rela ioneaz dup cu totulţ ă ăalte legi cu palatul, este un fapt deplorabil.Tot din punct de vedere moral, demolarea a periclitat palatulprin s parea unei gropi adînci de peste 4 m la margineaăpalatului, afat în stare proast , l sând funda ia acestuiaă ă ţdescoperit timp de peste un an. S-ar f putut intui că ăicircuitul procedural de avizare i apoi realizarea unei noişconstruc ii va dura cel pu in un an, mai mult, cineva înţ ţmomentul demol rii ar f putut prognoza o perioad de criză ă ăicare s amîne, chiar i cu autoriza ia ob inut , realizareaă ăş ţ ţproiectului. Presupunând c proprietarul nu a fost afectat deăcriz , de ce un proprietar, care ar avea bani i inten ia de aă ş ţface cît mai repede ceva cu un teren cu care altfel nu facenimic, v zînd c îi este greu s ob in avizele pentru nouaă ă ă ăţcl dire i inten ionînd s restaureze palatul, nu ar demaraă ăş ţrestaurarea palatului pentru care i-ar f mai u or s ob ini ţş ă ăavizele?Un alt aspect discutabil este i condi ionarea restaur riiş ţ ăpalatului de realizarea unui proiect contestat de societateacivil i de diver i speciali ti în protec ia patrimoniului,ă ş ş ş ţaceasta în condi iile în care palatul este deteriorat, iarţpropietarul este obligat prin lege s asigure lucr rile deă ăîntre inere i consolidarea acestuia.ţ ş

Cîteva probleme de integrare în context

Palatul tirbey este amplasat pe Calea Victoriei, traseu deŞpromenad în istorie, dar care, ast zi, în mare parte a zilei,ă ăeste o arter blocat de ma ini, atît de cele parcate pe troă ă ş -tuare, cît i de cele ce a teapt în trafc. Proiectul propuneş ş ăsuportul construit pentru o condensare de func iuni generaţ –toare de trafc, de nevoi de locuri de parcare i de problemeşîn asigurarea unei defuieri corespunz toare a parcajului.ăO politic urban bucure tean atent la problemele deă ă ă ăştrafc trebuie s încurajeze dezvoltarea unor poli urbaniăsecundari, exteriori inelului principal de circula ie, care sţ ăatrag astfel de mari proiecte. Aceea i politic ar f de dorită ăş is defavorizeze circula ia individual cu ma ina în centrulă ăţ şora ului i s pozi ioneze parcajele de mari dimensiuni înş ş ă ţafara centrului. Rela ia cu vecin t ile este difcil nu doarţ ţă ă ăfunc ional, ci i volumetric. Ilustrarea proiectului ce s-arţ şrealiza ca urmare a aprob rii PUZ-ul înf i az o cl dire,ă ă ă ăţ şcare în unele locuri, las senza ia unei entit i instabile gataă ăţ ţs fagociteze spa iul înconjur tor (a se vedea proflul propusă ăţpentru str. Banului). Problematic este i schimbarea rela ieiă ş ţcu cerul a fa adei principale. În prezent, se observ o grijţ ă ăpentru silueta palatului (f e ele afate deasupra cariatidelor,l şatice false etc), aceasta înc de la realizarea palatului s-aăcitit suprapus pe cer. În urma aplic rii proiectului propriă ă -etarului, silueta nu se mai cite te pe cer i de i proiectantulş ş şar a ţîncearc o tratare neutr a fa adei, limitele lateraleă

Imagine anterioara demol rilor de la sfîr itul lui 2008,ă ş

sursa: http://www.bing.com/maps/

Posibil ilustrare a gr dinii palatului, pornind de laă ăimaginea anterioară

Ilustrarea proiectului, vedere din Calea Victorieisursa: http://www.westfourtharchitecture.com

sursa: http://www.westfourtharchitecture.comIlustrarea proiectului, vedere din str. Budi teanuş

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

STUDIU DE CAZ 12

ale acesteia se vor citi întotdeauna ca discontinuit i peăţfundalul palatului.

De ce terenul din spatele palatului trebuie

s fe gr din ?ă ă ă

Realizarea unei gr dini în contururile ei tradi ionale ar maiă ţl sa din întregul teren pu in peste 2.500mp.ă ţLa o prim vedere, pentru a se încadra, doar din punctăcompozi ional-volumetric zonei imediat înconjur toare,ţ ăpresupunund pentru terenul dinspre str. Budi teanu, r masş ădup sc derea gr dinii, un POT de 72% (amprenta la sol deă ă ă1.800mp) i o în l ime de P+3-5Eretras, s-ar putea ajungeş ă ţla o suprafa desf urat de 8.500mp. E mult, e pu in?ţ ţă ă ăşCele dou citate de la începutul articolului semnalează ăcele dou probleme ridicate de dispari ia gr dinii. O primă ă ăţproblem apare la nivel urban, unde gr dina palatului esteă ăun ultim martor în zon al imaginii Bucure tiului din moă ş -mentul realiz rii palatului i un element esen ial al cadruluiă ş ţini ial al acestuia. Mai mult, iar aici ne confrunt m cu probţ ă -lema de pe cel de al doilea palier, gr dina trebuie percepută ăca parte integrant palatului.ăPentru a realiza mai bine ce se pierde la nivelul ora ului amşales dou descrieri ale Bucure tiului, a ezare - gr din .ă ă ăş ş

„La vreo sut de metri în susul str zii era parc o oază ă ă ă

de umbr . Dintr-o gradin se revarsau, înalte, deasupraă ă

trotuarului, ramuri stufoase, compacte, de tei. Gavrilescu

le privea fascinat, ovaind. Întoarse înca o data capul înş

direc ia tramvaiului, apoi porni hotarît cu pa i mari, tinîndu-ţ ş

se pe lânga ziduri. Cînd ajunse, umbra i se paru mai pu inţ

deas . Dar se sim ea totu i racoarea gr dinii i Gavrilescuă ăţ ş ş

începu s respire adînc, dîndu- i pu in capul pe spate.ă ş ţ

Ce trebuie s f fost acum o luna de zile, cu teii în foare,ă i

î i spuse vis tor. Se apropie de poarta cu grilaj i cercş şă e-

t gradina. Pietri ul fusese udat de curînd, i se vedeauă ş ş

rondurile cu fori, iar în fund un bazin înconjurat cu pitici.

[…] Porni atunci la drum, resemnat, cu haina sub bra , cuţ

palaria tras apasat pe frunte. Cînd z ri de departe umbraă ă

deas a nucilor, sim i cum începe s i se bat inima, i grabiă ă ăţ ş

u or pasul. […] La umbra nucilor îl întîmpina o nea teptat ,ş ş ă

nef reasc r coare, i Gavrilescu r mase o clipa derutat,i ă ă ăş

zîmbind. Parca s-ar f afat dintr-o data într-o p dure, lai ă

munte. Începu s priveasca uluit, aproape cu respect, ară -

borii înal i, zidul de piatra acoperit cu ieder , i pe nesim iteţ ţă ş

îl cuprinse o inf nit triste e.”i ţă

(Mircea Eliade, La ig nci)ţ ă

„O a doua not specifc a ora ului este de a f o imensă ă ăş i

gr din . Desigur, sînt ora e care posed gr dini ilustre, deă ă ă ăş

un aspect monumental mult mai artist. Ora ul Bucure ti, înş ş

ciuda apari iei marilor blocuri, i-a p strat formula veche.ţ ş ă

[…] Profunzimea de fori e a a de mare în Bucure ti, încât înş ş

luna iunie, noaptea, efuviile teilor, trandafrilor, iasomiilor

dau iluzia de a te f r t cit într-un parc f r cap t.” (Georgei ă ă ă ă ă

C linescu, Bucure ti (1957). Cronicile optimistului)ă ş

De i nu am descoperit un plan al gr dinii, o aten ie acordatş ă ăţacesteia rezid din informa iile planului ora ului realizat deă ţ şBorroczyn în 1 46.8Iat cum ar ta gr dina Palatului tirbey din Bucure tiă ă ă Ş şpotrivit unor descrieri de epoc .ă„De cî iva ani, a ap rut la Bucure ti gustul pentru gr dini.ţ ă ăş

Este un simptom fericit. Din p cate, majoritatea sînt prostă

plasate. Una dintre cele mai elegante e aceea a prin uluiţ

Ştirbey. Este un parc în miniatur , înconjurat de ziduri mari,ă

plin de copaci magnifci, împodobit cu vase de marmură

ş şi chio curi; iat un retiro foarte aristocratic.” (Ulysse deă

Marsillac, 1873)

„Curtea ni se p rea foarte mare; împrejmuit cu ziduri,ă ă

avea por i mari i o gheret pentru portar înspre stradaţ ş ă

Banului […]. În schimb prim vara, gr dina era o desf tare.ă ă ă

Închis din toate p r ile, r spîndind miros de liliac i salcîm,ă ă ăţ ş

era plin de mic unele. Privighetorile cîntau i o broască ăş ş

Situa ia actual . Anexele palatului au fost demolate la sf r itul anului 2008 cu autorioza ie de la Prim ria ectorţ î ţ Să ăş 1

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

13 STUDIU DE CAZ

ţestoas uria p ea agale, iar deasupra capului se auzeauă ă ăş ş

zbîrnitul zmeelor din vecini, ceva atît de caracteristic

Bucure tilor de atunci. În gr din se afla i un chio c misş ş şă ă -

terios, octogonal, cu geamuri colorate, dar în care nu ni se

d dea voie s intr m din pricina podelelor putrede […] subă ă ă

podeaua putred se afla o pivni . În ceea ce m prive te,ă ă ăţ ş

p strez o amintire duioas unui taxus b trîn ale c rui crengiă ă ă ă

atîrnau pîn jos, oferind o excelent ascunz toare pentru aă ă ă

citi pove ti. i tot în gr din se afla un lucru curios, despreş Ş ă ă

care nu pricepeam nimic: un cadran solar i, dincolo deş

el, o pergol . O lume întreag de descoperit! Mi se pareă ă

c în aceast gr din romantic , pe care dou genera iiă ă ă ă ă ă ţ

succesive au l sat-o s se pr p deasc , am sim it pentruă ă ă ă ă ţ

prima dat pl cerea de a tr i, acea emo ie i mole eală ă ă ăţ ş ş

care pun st pînire pe noi o dat cu primele zile frumoase deă ă

prim var .” (Eliza Br tianu, n scut tirbey)ă ă ă ă ă Ş

Lipsa de între inere a unei gr dinii în spa iul extracarţ ţă -patic nu era un semn de lips de interes acordat acesteia.ăDolores Toma în cartea saDespre gr dini i modurileă ş

lor de folosirepune în paralel dou modele de gr dini:ă ăcel francez, strict îngrijit, unde gr dina este cu atît maiăapreciat cu cît este mai lucrat de om, gr esteă ă ădinaiarfolosit înă sens vizual - estetic, i cel autohton, unde nuşeste c utată ă rigoarea amenaj rii, unde gr dina este maiă ăapreciat cît se apropie mai tare de starea s lbatic ,ă cu ă ăunde ea este folosit pentru odihn i petreceri, omul -ă ă ş integr - ea. Interesant este i observa ia c de i nîndu se în ţ îă ăş şunele cazuri se ţ eleimport gr dini fran uze ti, de multe oriă ă şsf fiîrşesc prin a folosite i îngrijite potrivit modelului autohton.şLegat de istoricul acestei gr dini, deschisă subiectcercet rii, este posibil s f fost (re)amenajat la mijloculă ă ăişi în a doua jum tate a secolului al XIX-lea, gîndindu-ăne la faptul c proprietarul folosea palatul ca re edină ăş ţdomneasc i c acestuia i se datoreaz lucr ri la gr dinaă ă ă ă ăşPalatului Cotroceni. Mai mult, la sfîr itul aniilor 1840, înş -ceputul anilor 1850, se amenajaz în Bucure ti, Ci migiulă ş şş ş Şi Kiseleff-ul. Este de amintit i c Alexandru tirbey, celăc ruia i se datoreaz fa ada principal actual , în 1864 laă ă ă ăţconstruirea palatului din Buftea amenajeaz i parcul aces, ă ş -tuia. Importan a gr dinii reiese i din dorin a expres a proţ ţă ăş -prietarilor de a f p strat unitar de genera iile urm toare,i ţă ă ăastfel Alexandru tirbey în testamentul s u din 1895Ş ăpreciza: „Acest teren (nota mea: înspre str. Budi teanu, înşspatele construc iilor ce delimitau la sudvest gr dina) se vaţ ăîmp r i în patru laturi i va lua cîte un lat f ecare din f celeă ţ i işmele i anume: Helena, Zoe, Marieta i Adina spre a- i cl diş ş ş ăfecare cîte o cas de locuin avînd toate a se bucura înă ăţ

comun de gr dina palatului care va f a lui Barbu tirbei”ă i ŞŞi astfel a r mas gr dina pîn la na ionalizare.ă ă ă ţ

P strarea gr dinii: atitudine retrograd sau saltă ă ă

evolutiv la nivelul percep iei cadrului ora ului i aţ ş ş

valorilor culturale ale acestuia?

„Vechiul Bucure ti a fost ras f r mil i p rin ii no ti -afarş ş şă ă ă ă ăţ

de mama- nu iubeau trecutul. A fost d rîmat Turnul Col ii, aă ţ

fost d rîmat S rindarul, biserica lui Matei Basarab, risipite iă ă ş

sparte frumoasele ei coloane” (Eliza Br tianu)ă

Florin B lteanuă

Bibliografe orientativăBr tianu, Eliza; Br tianu, Ion I. C., Memorii involuntare, Bucure ti, Oscar Print,ă ă ş1999,Mucenic, Cezara, Palatul tirbei de pe Calea Victoriei, articol în Bucure ti.Ş şMateriale de Istorie i Muzeografe, pp. 58-80,şPippidi, Andrei, Bucure ti - istorie i urbanism, Ia i, Do-minoR, 2002,ş ş şToma, Dolores, Despre gr dini i modurile lor de folosire, Ia i, Polirom, 2001,ă ş şANR-D.A.I.C., Fond 947 - bei Barbu, dosar 41 .Ştir , Le jardin de Tante EliseDiverse date despre complexul Palatului tirbey i despre demol ri:Ş ş ă

http://romuluscristea.wordpress.com/2009/05/08/despre-declasarea-din-complexul-palatului-stirbei/ işhttp://art-historia.blogspot.com/2009/03/palatul-stirbei-in-grea-suferinta.htmlProiectul propus:

http://www.westfourtharchitecture.com/en/news_details.php?__id=2http://economie.hotnews.ro/stiri-imobiliar-6561255-blocul-palatul-stirbey-impiedicat-comisia-monumentelor.htm,http://www.oar-bucuresti.ro/documente/sedinte_ctuat/2009-03-11/ işhttp://www.wall-street.ro/articol/Money/72460/Proiectul-saptamanii-Palatul-Stirbei-o-transformare-care-va-costa-150-mil-euro.html

Posibil ilustrare a gr dinii dup care palatul tînje te. Jum tate din teren r mâne liber pentru construc iiă ă ă ă ăş ţ

Cadran solar, ilustrare din Le jardin de Tante Elise,Maria tirbey mama Elizei Bratianu, Arh. Na onaleŞ ţi

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

STUDIU DE CAZ 14

“Am demolat anexele palatului pentru că erau nişte ruine”

Când aţi achiziţionat palatul Stirbey şi de la cine?Ovidiu Popescu: L-am contactat pe domnul avocat Adrian Vasiliu care, ştiindu-mă colecţionar, fiindcă mai am case monument sau posibile monumente, mi-a zis: uite Ovidiu, domnul Kripp, baronul Kripp, vrea să vândă palatul. L-am invitat într-o zi pe la mine, încă nici nu ştiam care e casa, mă gândeam că a dat norocul peste mine să cumpăr palatul de la Cişmigiu. Dar nu era acela, mi-a explicat: ştii unde e Petromul? Ştiu, că mă duc în fiecare zi acolo. Ştii unde e Ministerul Economiei, dar muzeul Colecţiilor? Da, stiu. Ei, lângă ele, acolo în curte cu Petromul, acolo e şi palatul. Aaa, acela, bun. Hai până acolo. Hai. Am văzut, ne-am întors aici, el a zis un preţ, eu am zis altul, apoi a mers în Austria, unde locuieşte, a vorbit cu familia, s-a întors, am bătut palma.

Eu ştiu că palatal era în litigiu când l-aţi cumpărat?OP: Nu, palatal nu era în litigiu, fiindcă era proprietatea Ministerului Culturii, care l-a retrocedat moştenitorilor, pe Legea 10. Doar parcela din spate, pe care avea nu ştiu ce depozite Vinalcoolul, era în litigiu. Aşadar, prima parcelă, de 3500 mp, am cumparat-o iniţial, iar pe cea din spate, aşa numitele vinării, am cumparat-o ca drepturi litigioase, cu un preţ diminuat, urmând să ne judecam noi în locul lor. Am caştigat proceul cu Vinalcool, apoi am reunificat propri-etatea ca înainte de Naţionalizare. Dan Marin şi ceilalţi care au făcut studiile de zone protejate sunt în eroare, pentru că ei au luat în calcul două proprietăţi, trăgând arbitrar cu creionul o linie prin mijlocul uneia singure, proprietatea dinainte de naţionalizare.

Cât v-a costat proprietatea?OP: Cu totul, vreo 10 milioane de euro. Asta însemnând palatul, drepturile litigioase, despăgubirile pe care le-am dat Vinalcoolului...

Sunteţi om de afaceri. Ce planuri de investiţii v-aţi făcut când aţi decis să cumpăraţi palatul?OP: Atunci nici unul. Abia când am dobândit şi cei 4000 de mp din spate, drepturile litigioase, mi-am permis să îmi fac planuri. Sigur, nu aveam de gând să fac vreun parc în spate, că nici proprietarii nu făcuseră aşa ceva. Discuţiile recente despre parc sunt nişte inepţii, nici una dintre comisiile cu care am discutat de-a lungul timpului, ca să nu mai vorbim de studiile istorice, n-au confirmat că ar fi

fost vreodată un parc acolo. Era grădina palatului şi atâta tot. Cu tot respectul pentru ONG-uri, dacă domnul Nicuşor Dan sau altcineva ne-ar fi dat un telefon: hai dom-le să vedem şi noi curtea, vinăriile, le-am fi arătat şi nu ar mai fi susţinut o teză care nu poate fi susţinută, numai dacă nu ai cumva vreo comandă ori vreun interes în sensul acesta.

Nu zice nimeni să faceţi parc, dar sunt reguli urba-nistice care reglementează suprafaţa ce urmează a fi construită şi suprafaţa ce trebuie lăsată verde.OP: Păi, dacă am un POT de 65%, asta înseamnă că 35% rămân liberi. Vă zic eu că nu pun beton, nu pun nimic acolo. Uite, scriu eu cu mâna mea aici: copaci! Şi mai scriu: plus 6,7 % atrium, care reproduce vechea grădină şi va fi acoperit ca să poată fi folosit tot timpul anului. Şi, bineînteles, să folosească şi scopurilor noastre, de a face legătura între palat şi zona din spate.

Aţi scris cu mâna dumneavoastră, aţi şi semnat, eu păstrez hârtia. Peste 40 la sută din teren rămâne verde. Dar vă întreb: când aţi cumpărat clădirea, v-aţi interesat undeva ce se poate construi acolo? V-aţi dus la vreo autoritate să vă informaţi? OP: V-am spus de la început că această cumpărare a fost o chestie spontană şi nu premeditată. Apoi, după ce am cumpărat, m-am interesat.

Unde? La primarie, la minister?OP: Aaa, nu! Doar am facut nişte planuri. Lucram atunci cu alt arhitect, Cristescu, el s-a interesat de parametrii zonei, de detalii. Şi a făcut un proiect în baza parametrilor zonei.

Eu dacă aş cumpăra un asemenea teren, m-aş inte-resa mai întâi ce pot să fac cu el.OP: Să ne amintim că ne aflăm cu cinci ani în urmă. Pe vremea aceea, lumea nu îşi punea problema în termenii aceştia. Cu atât mai puţin eu care nu sunt un afacerist imobiliar, domeniul meu de interes e cu totul altul. Cei în temă probabil îşi puneau asemenea probleme, dar eu, care nu eram un afacerist imobiliar pe atunci, nu.

Aşadar, cum a luat naştere acest proiect?OP: Nu cred că e foarte important cum...

Ba este.

Despre Platul Ştirbey s-au spus foarte multe lucruri. Au spus arhitecţii, urbaniştii, reprezentanţii instituţiilor, ONG-işti, jurnalişti şi istorici. Mai puţin vizibil a fost însă punctul de vedere al proprietarului clădirii şi până la urmă al celui care vrea să facă construcţia din spatele palatului. Observatorul Urban, i-a inter-vievat pe Ovidiu Popescu, proprietarul palatului şi pe arhitectul care face proiectul din spate, Vladimir Arsene. Află chiar de la ei istoria recentă a acestei minunate clădiri, care sunt ultimele modificări ale proiectului şi punctul de vedere al unui investitor, proprietar de monument. Catiuşa Ivanov Vladimir ArseneOvidiu Popescu

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

15 STUDIU DE CAZ

OP:Ei, atunci, uite cum a fost: i-am cerut sfatul unui pri-eten, arhitectul Gabi Iordăchescu: zi-mi şi mie un arhitect curajos, cu viziune, care să faca o chestie mai deosebită, şi el mi l-a recomandat pe Cristescu. Dar asta după ce îmi făcuse mai întâi domnul Beldiman un proiect, uite, ţi-l arăt, l-am respins, chiar atunci i-am zis: dom-le, nu pot să construiesc un falus în oraş. Şi acum îţi arăt şi ţie, să vezi ce propunea Alecu. Uite, vezi, ce părere ai? Eu nu am studii de specialitate, nu ştiam ce-i CUT, ce-i POT, dar asta era chiar prea de tot. Vezi că seamănă? Nu exagerez.

Da, aşa este.Si i-am zis: Alecu, lasă-mă, nenică, du-te şi plimbă-te. Da, şi abia atunci am început să mă documentez cam cum trebuie să fie, au venit evaluatori din Austria care mi-au explicat care ar fi nivelul optim de profitabilitate ca să mă apuc de o asemenea lucrare. Pentru că nimeni nu face aşa ceva din banii lui, ci dintr-un împrumut, iar banii trebuie daţi înapoi. Ca să îţi permiţi să restaurezi, să renovezi un asemenea palat, trebuie ca acele costuri să fie absorbite de ceea ce construieşti în spate. Pentru voi, cei care sunteţi pe trotuar, e foarte uşor să spui: aici ar trebui grădina, aici ar trebui un pom, aici cutare, dar pentru mine, când lucrarea se termină, începe cel mai mare greu, pentru că trebuie să încep să restitui banii. Cei care au lucrat la proiect îşi iau banii şi pleacă, dar eu rămân faţă în faţă cu banca şi trebuie să-i dau banii înapoi, în fiecare lună. E uşor pentru Derer sau pentru Paleologu sau mai ştiu eu cine, care să vină şi să spună: băi, nu demolaţi, nu faceţi, nu dregeţi. Ei se plimbă cu mâna în buzunar, cu trifoiu-n gură, pe Calea Victoriei, şi-şi dau cu părerea. Dar eu rămân cu banca. Şi vine criza, iar cash-flow-ul plănuit iniţial nu-l mai obţii acum. Ecuaţia e simplă: ca să poţi plăti 10 milioane de dolari, cât ar însemna restaurarea palatului şi redarea lui oraşului, trebuie să-l integrezi într-un proiect care să permită acoperirea finanţării.

Nu credeţi că obligaţia de a întreţine şi restaura clădirea vă revine automat, din momentul în care aţi cumpărat-o?OP: În clipa asta, clădirea e exact aşa cum am luat-o. Dar du-te înapoi cu 5 ani, în 2004, şi întreabă Ministerul Cul-turii: nu aveaţi obligaţia de a întreţine şi restaura clădirea? Căci eu am cumparat-o aşa cum se vede şi aşa cum am primit-o. Iar după ce iei răspunsul de la Ministerul Culturii, vii cu el la mine şi continuăm discuţia pe această temă.

De ce aţi demolat anexele Palatului, nu făceau parte din ansamblu? Adică palatul nu era mai valoros dacă rămânea cu ele? OP: Am demolat anexele palatului pentru că erau nişte ru-ine. Toată curtea aia era un focar de infecţie, plin de câini şi de pisici moarte. Nu puteai să umbli pe acolo. Puţea. Şi, în plus, am şi obţinut autorizaţia de demolare de la Ministerul Culturii.

Aşadar aveţi toate aprobările? Sunt voci care spun că aţi demolat ilegal.OP: De la autorizaţie de desfiinţare de la Primăria de sector, în baza Ordinului de ministru, care are în spate un studiu de declasare, în baza deciziei Comisiei Ministerului Culturii de declasare a acestor anexe, şi aşa mai departe.

Când aţi demolat anexele, aveaţi un studiu care spu-nea că în urma demolării nu este afectată structura palatului?OP: Da. E inclus în studiul de demolare făcut de dl. Mircea Crişan.

Ce ne puteţi spune despre starea palatului. OP: Pe scurt, aşa cum se poate vedea, palatul este în stare de prăbuşire la primul cutremur. Adică stă să ne cadă în cap, pe româneşte. Are nevoie urgentă de consolidare şi asta încercăm noi să facem.

Haideţi să lămurim ce vreţi să construiţi în spatele palatului. Până acum au fost prezentate mai multe proiecte.Vladimir Arsene: Un complex multifuncţional, foarte legat de oraş. În partea din faţă, dinspre Calea Victoriei, va fi un centru al modei. O noţiune foarte la modă în afara ţării, foarte de actualitate. Va implica paradele de modă, expoziţii de modă, în accepţiunea largă a termenului “modă”, care nu include numai hainele, moda văzută ca artă, dacă vreţi, care va fi la ea acasa în palatul restaurat. Desigur, prima etapă este consolidarea palatului, apoi, făcând apel la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, vom folosi documentele cele mai fidele pentru a-l restaura în interior cât mai fidel, cât mai aproape de aspectul iniţial. Ne vom orienta după documentele şi imaginile pe care le găsim, iar pentru ce nu găsim vom decora cât mai aproape de spiritul vremii. Vom folosi pivniţele tot pentru acces pu-blic, atriumul, de asemenea va fi acesibil publicului, vom organiza acolo expoziţii de artă. Prima secţiune a com-plexului din spate va fi legată intim de palat, cu aceleaşi destinaţii de galerii de artă şi expozitii. Următoarea secţiune, spre Budişteanu, va fi un complex comercial, gen magazin universal urban, de tipul La Fayette, pe 14 până la 18.000 mp, iar în lateral cu funcţiuni publice. Iar deasupra acestui complex, un corp retras la înălţimea cornişei de pe Banului. În total, CUT-ul suprateran va fi de 4,5.

Dar totalul? Că aveţi şi dedesubt.VA: Dedesubt nu sunt decât parcări, spaţii tehnice, even-tual discutăm dacă să facem încă un etaj funcţional.

Garaj pentru câte maşini?VA: 600.

Şi maşinile astea nu vor încărca traficul şi aşa prea dens din jur? VA: Nu, ci dimpotrivă, vor fi absorbite din trafic. Căci primăria nu are proprietăţi în zonă şi nu o să poată face parcări, de aceea trebuie să se bazeze pe noi, pe privaţi. Şi la Paris, sub Lafayette, sunt parcări. Un asemenea complex comercial are, în fond, şi rostul de a urbaniza centrul Bucureştiului. Să facem galerii de artă, de modă, la periferie? Să fugă lumea de centrul oraşului? Zona aceasta e adiacentă Pieţei Amzei, lumea e obişnuită să vină acolo ca într-o zonă comercială. Centrul de greutate se va muta un pic spre noi, mai ales că Piaţa Amzei e pe ducă. Aşadar bucureşteanul vine la cumpăraturi, îşi parchează maşina subteran, şi se bucură şi de palatul renovat, şi în plus, se bucură şi de piaţeta din faţa palatului.Citiţi articolul integral pe: www.observatorulurban.ro

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

STUDIU DE CAZ 16

În luna aprilie 2009 Observatorul Urban al Uniunii

Arhitecþilor din România a organizat primul concurs

de cereri de fnanþare pentru proiecte culturale. Din

cele 17 cereri de finanþare depuse de cãtre persoane

fizice, organizaþii non-guvernamentale þi persoane

juridice, au obþinut finanþare 7 proiecte a cãror

tematicã s-a apropiat cel mai mult de obiectivele

cheie asupra cãrora acþioneazã Observatorul Urban:

crearea unei platforme de dialog între actorii urbani,

crearea unor instrumente de evaluare þi monitorizare

a calitãþii intervenþiilor þi a vieþii în spaþiul public,

cercetarea þi cunoaþterea impactului intervenþiilor în

peisajul urban al capitalei þi al altor oraþe din þarã.

Case care plâng

Unul dintre proiecte finantate de Observatorul Urban al

Uniunii Arhitecþilor din România în 2009 a fost propus de

Asociaþia Rhabillage, s-a intitulat „Case care plâng – baza

de date” þi a constat în realizarea unei baze de date publice,

on-line, uþor accesibile þi bine documentate cu informaþii

despre istoricul þi starea caselor incluse în proiect. Acest

proiect urmãreþte informarea þi sensibilizarea publicului

larg, dar se adreseazã, în aceeaþi mãsurã, þi administraþiei

locale, potenþialilor investitori, în vederea dezvoltãrii

unor proiecte ample de reabilitare a patrimoniului local þi

cercetãtorilor în domeniu care ar putea benefcia de acest

suport în vederea dezvoltãrii altor proiecte de promovare,

protejare þi reabilitare a patrimoniului. Mai multe informaþii

despre acest proiect se regasesc pe site-ul http://www.

casecareplang.ro

Descoperã Bucureþti ID

Un alt proiect care a obtinut finantare „Identifcã spaþiul

public Bucureþtean - Descoperã Bucureþti ID”, iniþiat de

Esenghiul Abdul, þi-a propus sã atragã atenþia asupra

importanþei regenerãrii spaþiului public. Proiectul a încurajat

locuitorii oraþului sã invadeze, sã ia înapoi spaþiul public, sã

devinã responsabili faþã de regenerarea oraþului þi, în mod

special, faþã de utilizarea þi dezvoltarea spaþiului public.

Proiectul s-a desfãþurat în 3 etape, numite „misiuni”. Fiecare

dintre aceste misiuni a fost sub forma unui concurs. Douã

dintre ele au fost organizate sub forma unui concurs de

fotografe, iar cel de al treilea a constat într-un concurs de

desen pe asfalt. Aceste activitãþi au antrenat grupuri de uti-

lizatori cu interese diferite, care au colaborat þi au explorat

spaþiul împreunã în timpul competiþiei. Informaþii suplimen-

tare se regãsesc pe www.urbanguerrilla.ro

Coop Cluj

Concertare Cluj

Tot în sfera „descoperirii” þi „(re)-trãirii” spaþiului public se

înscrie þi proiectul propus de Asociaþia AREA 3. Asociaþia

AREA3 a lansat, la începutul lui 2009, o platformã de co-

laborare profesionalã pentru stimularea opiniei publice prin

viziuni, scenarii posibile, realitãþi alternative ale autorilor

faþã de oraþul în care trãiesc, – un “think – tank” – denumit

COOP CLUJ (www.coopcluj.blogspot.com). Prima con-

cretizare a COOP CLUJ a constituit-o expoziþia „PARALEL”,

organizatã la Cluj, între 24 noiembrie 2009 þi 2 decembrie

în sala mare al centrului urban pilot CLUJ. Proiectul lanseazã

þi adunã proiecte individual alese þi concepute, locale dar

uniform dispersate pe teritoriul oraþului, ori analize þi soluþii

relative unor probleme globale, promovând maxima razã de

percepþie profesionalã, artisticã.

Tot la Cluj s-a desfãþurat, anul trecut, un alt proiect inte-

resant, iniþiat de arhitect Elena Stoian. Proiectul a urmãrit

stabilirea unui mod corect þi efcient de consultare a opþiunilor

membrilor comunitãþii în momentul unei inserþii de o

anumitã amploare în oraþ (în fazele anterioare aprobãrii

Proiecte culturale fnanþate de Observatorul Urban al UAR

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

17 STUDIU DE CAZ

unui Plan Urbanistic Zonal). Proiectul s-a desfăşurat sub forma unui workshop bazat pe un scenariu al unui proces de concertare a proiectelor cu o anumită importanţă în oraşul Cluj-Napoca. Concluziile proiectului se vor concretiza într-un instrument hibrid de concertare care să arate ce etape şi direcţii ar trebui urmărite într-un asemenea proces. Mai multe detalii despre proiect se regăsesc pe: http://concertare.wordpress.com/

Poveşti din BucureştiPe 15 ianuarie 2010 a avut loc vernisarea expoziţiei „Poveşti din Bucureşti” organizată de student arhitect Mara Bo-goescu. Proiectul şi-a propus să identifice diferite tipologii de spaţii urbane apărute din uzul cotidian şi a analizat modul în care anumite spaţii publice sunt trăite, folosite, şi în consecinţă percepute de către locuitorii oraşului şi a efectelor anumitor intervenţii recente asupra spaţiului public bucureştean, cât şi a celor sociale asociate lor (în sensul adecvării la scopul iniţial, sau al folosirii diverse posibile).

Grădini pierduteUn alt proiect care a obţinut în 2009 finanţare din partea Uniunii Arhitecţilor din România prin Observatorul Urban s-a intitulat „Gradini pierdute” şi s-a realizat sub coordonarea arhitectei Cerasella Crăciun. Proiectul a constat în cercetări evolutive focalizate pe problematică acută a descreşterii suprafeţelor de spaţii verzi, cercetare realizată prin studiul arhivelor şi a planurilor istorice ale Municipiului Bucureşti, în evoluţia sa, până astăzi. Activitatea de cercetare pentru acest proiect s-a concretizat într-un proiect expoziţional, o masă rotundă, editarea unei invitaţii, a unui afiş, precum şi a unui catalog al expoziţiei. Finalitatea cercetării a fost informarea, co-interesarea şi responsabilizarea cetăţenilor în această problemă, atenţionarea administraţiilor locale şi centrale asupra agresivităţii şi diminuării cantităţii şi calităţii spaţiului verde din Bucureşti, precum şi propunerea unui sistem coerent metabolic al spaţiilor verzi.

Mântuleasa, studiu de geografie mitică bucureşteanăUn alt proiect ce s-a numărat printre cele şapte proiecte selectate spre finanţare în 2009 a purtat numele „Mântu-leasa, studiu de geografie mitică bucureşteană” şi a fost propus de Fundaţia Pro-Patrimoniu Proiectul a urmărit să atragă atenţia asupra faptului că dispariţia neaşteptată a unor clădiri cu uriaş potenţial istoric, ilustrative pen-

tru stilul arhitectural de sfârşit de secol XIX, început de secol XX, privează cercetătorii (arhitecţi, istorici, literaţi etc), dar şi locuitorii Bucureştiului, de un exerciţiu esenţial pentru cunoaşterea identităţii bucureştene. Proiectul a analizat un spaţiu ce constituie un eşantion urbanistic cu valoare ştiinţifică atât pentru influenţele din arhitec-tura bucureşteană, pentru antropologia urbană, istoria mentalităţilor cât şi pentru operele literare care i-au fost dedicate. Activităţile de cercetare efectuate în cadrul proiectului au urmărit regăsirea identităţii peisajul cultural bucureştean prin identificarea unor posibile trasee culturale în zona Mântuleasa. Proiectul arată că revitalizarea acestui spaţiu, restituirea lui unui circuit cultural şi familiariza-rea publicului cu valorile urbane ar însemna un prim pas în procesul de conservare a specificului unei zone-cheie, ilustrative pentru evoluţia culturii şi istoriei urbane. Proiectul s-a concretizat printr-un workshop de lansare care a avut loc la începutul lunii decembrie, la Primăria Sectorului 2, prin publicarea de interviuri în revista Observator cultural, realizarea şi difuzarea a două fi lme documentare realiza- două filme documentare realiza-te de TVR 2 (dintre care unul pentru TVR internaţional) referitoare la proiect şi rolul său de model de dezvoltare, un sub-site, inaugurat de proiectul Mântuleasa, cu titlul „Proiecte bucureştene”, pe site-ul „Bucureştii vechi şi noi”, şi o broşură conţinând un rezumat al proiectului cu material ilustrativ şi traseul propus.

Articol semnat Daniela Iurea

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro

UTILE 18

PUZ-uri aprobate în perioadaiulie-decembrie 2009Dacă în perioada iulie - septembrie 2009 CGMB a aprobat 29 de PUZ-uri, iar în ultima şedinţă din luna septembrie au fost introduse pe ordinea de zi nu mai puţin de 54 de planuri urbanistice, în următoarele trei luni de la intrarea în vigoare a modificărilor condiţiilor de avizare şi aprobare a documentaţiilor de urbanism din Legea 242/2009 privind Ordonanţa 27/2008, au intrat pe ordinea de zi doar 5 PUZ-uri, din care 3 au fost aprobate. Dacă această stare este cauzată doar de coroborarea condiţiilor economice generale şi a timpului necesar unor reluări procedur-ale sau dacă este generată de schimbări mai profunde de mentalitate rămîne de văzut.

19 STIRI

CASETA REDACŢIONALĂCoordonatori proiect: Vera Marin, Peter Derer, Cris-tina Ţurlea; Editor: Catiuşa Ivanov; Redactori: Catiuşa Ivanov, Peter Derer, Florin Bălteanu; Fotoreporteri: Florin Bălteanu;

Adresa: Calea Victoriei, nr. 126, sector 1, Bucureşti.ISSN: 2066 - 866X

* Răspunderea privind opiniile exprimate în articole revine exclusiv autorilor

Normelor de aplicare a legii autorizării construcţiilorLa sfîrşitul lui noiembrie 2009 a fost publicată în Monitorul Oficial noua Normă metodologică de apli-care a Legii nr. 50/1991.Am selecţionat în cele ce urmează unele din schimbările apărute faţă de norma aprobată prin OMTCT nr. 1.430/2005, referitoare la transparenţă şi la participarea publicului în procesul de autorizare. Comparînd art. 4 din vechea normă cu art. 5, core-spondent în noua normă, se observă că transparenţa era anterior privită ca acces la o listă a actelor emise de către autorităţi şi la informaţii privind emiterea lor, şi că noua normă o defineşte mai puţin restrictiv ca „asigurarea dreptului publicului de a fi informat”. Aricolul 41 reia prevederile art. 37 din norma anterioară, astfel că lista Certificatelor de Urbanism rămîne supusă accesului publicului. Alături de listă, documentaţiile ce stau la baza emiterii certificatului sînt în continuare consulabile.Modificări importante au apărut în asigurarea car-acterului public al Autorizaţiilor de Construire/Desfiinţare. Vechea normă metodologică (art. 53) intenţiona asigurarea acestuia prin publicarea listei autorizaţiilor şi asigurarea consultării documentaţiilor ce au stat la baza lor. Noua normă (art. 55), asigură transparenţa pentru însăşi autorizaţiile în cauză, ast-fel, „autorizaţiile de construire/desfiinţare împreună cu anexele acestora, respectiv actele de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, au caracter public” şi păstrează şi detaliază prevederile privind afişarea listei autorizaţiilor (aceasta poate fi afişată şi pe web). Noile norme precizează şi faptul că transparenţa autorizaţiilor de construire/desfiinţare nu poate împieta asupra: secretului comercial şi industrial, proprietăţii intelectuale, protejării interesului pub-lic şi privat, garantării dreptului la o viaţă privată.Acordul vecinilor necesar cînd cele cerute pot afecta construcţiile existente sau pot fi incompatibile funcţinal cu acestea este mai detaliat ca pînă acum în art 27, touşi norma metodologică nu are prevederi speciale pentru informarea acestora, în afara panou-lui de şantier. Normele detaliază prin anexa 8 modelul panoului de şantier fixat anterior prin anexa 1 a OMLPAT nr. 63/N/1998 (anexă abrogată acum). Detalierea se referă la informaţia necesar a fi trecută despre ben-eficiar, proiectanti şi constructori. S-a ratat ocazia cererii ca pe panou, acolo unde este cazul, să apară

date privind avize speciale, precum cele emise de direcţiile MCPN.Participarea publicului, apariţie nouă faţă de normele anterioare, vine doar din corelarea cu procedurile de evaluare a impactului proiectului asupra mediului (art. 5 şi anexa 1, în formularul Certificatului de Ur-banism). Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.a fost aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei nr. 839/12.10.2009 şi a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 797bis din 23.11.2009 şi este valabilă de la data publicării în MO. Florin Bălteanu

www.uniuneaarhitectilor.ro www.observatorulurban.ro