Ce esteisteria?

3DDIDlttfDDDlDDDDDDDDDDtDlt

wffiffiffiffiffiffi#ffiffiffiffiffiffiffi#ffiffiffiwffiffi#ffi*mffi&ffiffiffi*ffi€ee&&ffie&&ffiffi&ffiffi

{} s * crsElr HARRus-REvrDr s # # *3*f; b&##

8#ffi3#ffi

t*#3*fro&Ga**t8€la#as*a*tr

Iraducere din francezi de

Camelia lllunteanu

pffi&ffipffi&ffi

ts#&&$&#spffi#ffi&ffiffi*&dffiffiffip#ffiffi&&sffimffiffiffi

tt&*wryq#wwqF**ffi##o*ffi####**&*ffi&#&34ffi#ffi&#ffi#{ffiffiSffiffiffit€&#ffiffiffi*#wffiffi{ffiffiffi3*ffiffiffi&ffiffiffi&#&ffiffiffio*ffiffiffiffiffiffiffi#{k#6ffiffiffia€#ffiffiffiffiffi@ffiffiffiffiffiffic€wffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffi.Gffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffi. G ffi ffi ffi ffi ffi ffi E:'Ni+?''PO'O

oG#ffiw@ffiffi'ot'q)&H

H ciginat @'est-ce que l'ttysteria ?k Gisdellarnrs-R6ddi

GryribrG 2OtO, Editions payot &rEG*

Gqftht € Editura Trei, 2Ot81:*tprczena edilie

(}P.I5, chi$€ul i, C.P. 0490, BucuregtiE+{o21 :mO6090;ta,+lo.,l2252020cd cmenzi@edituratrei.rowdimnueiro

cutlRtNS

INTRODUCER.E

Isteria gi avatarurile acesteia.

I. Incerciri gi eqecuri legate de definirea isteriei . .II. Sexualitate, feminitate qi isterieIII. Curentul cerebral si curlntul nelvos.IV. Isteria qi medicina generale

t,

V. Isteria in istoria politici gi religioasiVI. Isteria freudianiVll.Ultimamodiinisterie r..... :.......

7

13

265l-

t|/.

9{}

117

169

173

5

r

tNTttODucEt?EISTEI?I,\ 9t AVATAIIUIIILE ACESTEIA

Isteria este un concept care line atAt de limba-jul popular, cit gi de discursul medical. Este con-siderati a reprezenta in acelagi timp gi judecati devaloare, gi injurie, iar pini.in anul 1980 era inclu-siv un diagnostic psihiatric; este sacul firi fundmisogin al gindirii universale, din wemurile uneiAntichitifi imemoriale gi pini in timpurile noastre,oricum am lua-o.

A,,gadar, a ne apl€ca asupm isteriei inseamni, poate,inainte de toate, a ne apleca asupra istoriei celei careafost considerati timp indelungat o boali femeiasci,care s-a dovedit apoi a fi un riu universal, inainte deafi pur gi simplu suprimati din manualele de psihia-tie sub influenta American Fsychiatric Association gia Organiza$ei Mondiale a Sdniti$i, reprogindu-i-seci nu e fuideajuns de clari, nu este discriminatorie, cieste complexi gi, in consecinfi, nu se supune reguliloromerciale ale laboratoarelor farmaceutice.

$i totugi, iati doui simple fapte:

7

Cel mai vechi papirus medical egiptean, papiru-sul Kahoun, datind din jurul anului 1900 i.e.n., facereferire la bolile uterului. Acesta descrie cu o pre-cizie surprinzitoare tulburirile comportamentuluilegate in esenti de ,,deplasarea matricei" si care arfi, chiar gi in zilele noastre, calificate drept manifes-tiri isterice.

in anul 1980, in Statele Unite ale Americii, ediliaanuali a manualului de psihiatrie, cunoscut dreptDiagnostic and Statistical Manual of Mental Disor-ders (aflati actualmente la a patra edilie DSM-IV,in aqteptarea iminenti a apariliei celei de a cin-cea edilii DSM 51), decreta modiflciri esenfiale inabordarea nosograflci a bolii psihice: lucrul carea stirnit cel mai aprig spiritele, si care a generatredactarea a numeroase articole, inclusiv in presacu audienli generali, a constat in disparilia, folo-sindu-se chiar termenul de ,,abolire", a isteriei.Ediliile urmitoare au continuat implacabil pe liniaaceleiagi destrimiri. Isteria se vedea inlocuiti deo serie de diagnostice care, pAni atunci, ficuseriparte integranti din ea, gi care se trezeau astfel firiweo legituri recunoscuta intre ele. Se ficea agadarreferire Ia un sindrom de conversie, la tulburirisomatoforme, la simulare, Ia personalitatea histrio-nici, pentru a nu le aminti decit pe cele mai impor-tante. Odati cu aparilia in anuI1983 a traducerii inlimba francezi, aceasti prejudecati impotriva uneiadintre afecliunile cele mai cunoscute nu a trecut firi1 Afirmalie valabili la data publicirii edifiei franceze revizuite, in

anul 2010. intre timp, in anul 2016 a apirut si traducerea inlimba romAnd a DSM 5 * Manualul de diagnostic ;i clasificarestatisticd a tulburdilor mintale, Editura Callisto. (N. fr)

I CE ESTE ISTEIIh\?

"l cr€o o oarecare uimire in lumea psihiatrici; tre-buie totusi menlionat ci psihanalistii au pirut maipufin afectafi, isteria freudiani neavind, dupi pire-rea lor, decit pu1in, daci nu deloc, de-a face cu.iste-ria americani.

Si reluim, deci: isteria este un vector puternicl)entru tot felul de polemici, sub acest termen ascun-zindu-se o multitudine de teorii. Se intimpli astfeltleoarece acest concept definegte in acelagi timp opatologie psihiatricd, diferiti in funclie de epoci, deculturi; de liri gi de teoreticieni, precum qi un modasenfial de a gdndi faptele psihice, acest aspect flindmult mai rar admis.

De la Hipocrate si Galenus pAni la Freud, isteriareprezintd un pariu pentru gdndirea ;tiinfificd. Modulstru de a fl, avind in aceiasi timp o laturi cotidi-ani gi una psihiatrici, reuge;te intotdeauna si iaprin surprindere partenerul, indiferent cine ar fiacesta: tatil, superiorul politic sau religios, inchizi-torul sau, ca si trecem la o epoci mai apropiati denoi, medicul, psihiatrul, psihanalistul: in orice caz,prezenfa celuilalt este necesari pentru manifesta-rea acestei tulburiri. Cu toate acestea, structura sadebazi, identici mereu cu ea insigi, nu este adeseaidentificati, deoarece in cadrul acestor perceplii,Iiecare se agali de anacronisme folclorice sau, dincontri, de riscuri contemporane, pentru a face dinacestea o descriere in aparenfi noui, neo-reflexie a

unei literaturi pluriseculare pe acest subiect.Din aceasti disperare gtiinliflci ia naqtere o uimi-

toare manifestare, constdnd din suprimarea acestuidiagnostic la intervale regulate, un fel de ucidereritualici, ce pare de flecare dati ci se petrece pentru

I

Cel mai vechi papirus medical egiptean, papiru-sul Kahoun, datAnd din jurul anului 1900 i.e.n., facereferire la boiile uterului. Acesta descrie cu o pre-cizie surprinzito are tulburirile comportamentuluilegate in esenli de ,,deplasarea matricei" gi care arfl, chiar si in zilele noastre, calificate drept manifes-tiri isterice.

in anul 1980, ln Statele Unite ale Americii, ediliaanuali a manualului de psihiatrie, cunoscut dreptDiagnostic and Statistical Manual of Mental Disor-ders (aflati actualmente la a patra edilie DSM-IV,in a;teptarea iminenti a apariliei celei de a cin-cea edilii DSM 51), decreta modificiri esentiale inabordarea nosografici a bolii psihice: lucrul carea stirnit cel mai aprig spiritele, si care a generatredactarea a numeroase articole, inclusiv in presacu audienli generali, a constat in disparilia, folo-sindu-se chiar termenul de ,,abolire", a isteriei.Ediliile urmitoare au continuat implacabil pe liniaaceleiagi destrdmiri. Isteria se vedea inlocuiti deo serie de diagnostice care, pAni atunci, ficuseriparte integranti din ea, si care se trezeau astfel firiweo legituri recunoscute intre ele. Se ficea agadarreferire la un sindrom de conversie, la tulburirisomatoforme, la simulare, la personalitatea histrio-nici, pentru a nu le aminti decit pe cele mai impor-tante. Odati cu aparifia in anul 1983 a traducerii inlimba francezi, aceasti prejudecati impotriva uneiadintre afectiunile cele mai cunoscute nu a trecut firi1 Afirmalie valabili la data publicerii edifiei franceze revizuite, in

anul Z6tO. intre timp, in anul 2016 aapirut qi traducerea inlimba romAni a DSM 5 - Manualul de diagnostic ;i clasificarestatisticd a tulburdilor mintale, Editura Callisto. (N. fr)

{} CE ESTE ISTEI?IA?

a crea o oarecare uimire in lumea psihiatrici; tre-buie totusi menlionat ci psihanaligtii au pirut maipulin afectafi, isteria freudiani neavind, dupi pire-rea 1or, decit pufin, daci nu deloc, de-a face cu iste-ria americani.

Si reluim, deci: isteria este un vector puternicpentru tot felul de polemici, sub acest termen ascun-zAndu-se o multitudine de teorii. Se intAmpli astfeldeoarece acest concept deflnegte in acelagi timp opatologie psihiatricd, diferiti in funcfie de epoci, deculturi; de liri si de teoreticieni, precum si un modesenlial de a gdndi faptele psihice, acest aspect fiindmult mai rar admis.

De la Hipocrate si Galenus pAni la Freud, isteriareprezintd un pariu pentru gdndirea gtiinfificd. Modulsiu de a fi, avind in acelagi timp o laturi cotidi-ani gi una psihiatrici, reugegte intotdeauna si iaprin surprindere partenerul, indiferent cine ar flacesta: tatil, superiorul politic sau religios, inchizi-torul sau, ca si trecem la o epoci mai apropiati denoi, medicul, psihiatrul, psihanalistul: in orice caz,prezenla celuilalt este necesari pentru manifesta-rea acestei tulburiri. Cu toate acestea, structura sadebazi, identici mereu cu ea insigi, nu este adeseaidentificati, deoarece in cadrul acestor percepfii,fiecare se agafi de anacronisme folclorice sau, dincontri, de riscuri contemporane, pentru a face dinacestea o descriere in aparenfi noui, neo-reflexie a

unei literaturi pluriseculare pe acest subiect.Din aceasti disperare gtiinfiflci ia nagtere o uimi-

toare manifestare, constAnd din suprimarea acestuidiagnostic la intervale regulate, un fel de ucidereritualici, ce pare de flecare dati ci se petrece pentru

I

intdia oari. inci din secolul al Il-lea, Ga1enus, inmod intuitiv, pregitea deja terenul scriind: ,,Pasiu-nea isterici nu este decit un cuvint, atAt de variategi de nenumirate sunt proprietilile care o com-pun2". Dupi spusele bitrAnului medic, isteria nureprezinti decit un biet cuvint, care inseamni inacelagi timp totul sau nimic.

Iar epocile au continuat si se succeadi, deru-lindu-se identic in privinfa acestui subiect. CAtevasecole mai tirziu, dupi moartea lui Charcot (1893),Babinski a reglat vechile conturi cu Maestrul gi gi.apublicat celebrul articol intitulat,,Destrimarea iste-riei tradilionale, pitiatismul" (19093); dar isteria,odati destrimati (!), tezele gi articolele au persistat,fle pentru a-i confirma decesula, fie pentru a ridicaintrebiri cu privire Ia starea lucrurilor la finalulunui asemenea carnagiu5.

Pe parcursul tuturor epocilor, nu a existat nicimicar una in care acest subiect si nu fie tratat dinabundenfi. Iar in prezent, caruselul continui inmod evident, de data aceasta cu ajutorul pragmatical americanilor. De fapt, dinainte de scandalul aces-tei disparilii in 1980 din DSM-III, francezii fie ,,uita-seri", fle nu gtiuseri ci americanii iI excluseseridin manualul lor DSM inci din anul 1952 qi cd 1l

Galenus, Guwes anatomiques, physiologiques, mddicales, vol II:Des Lieux affectds, P aris, Baillidre, 1856.J. Babinski,,,D6membrements de l'hyst6rie traditionnelle"(1909), Guwe s scientifiques, Paris, Mas so n, 19 3 4.E. Josserand, ,,Les maladies p6rim6es, I'hystdrie", Lyon mdd, cl.51,1932.P. Hartenberg, ,,Que reste-t-il de l'hyst6rie?", Anique212, octom-brie 1933; J. Froment, ,Oi en est la question de I'hyst6ri e?" , Revueneurolo gique, T. 2, 1936.

10 cEESrErsrE*h\?

inlocuiseri cu conceptul de ,,conversie". Acestia aflr-rnaseri deja ci in fafa acestui concept diJuat, tratindrealiti;i nosograflce diferite, stabilirea unui proto-col terapeutic precis nu mai era posibili.

Istoria isteiei, chiar firi acest nereugit joc decuvinte, este isteicd. prin ea tnsd;i. Ea nu este alt-ceva decdt fantasmi, derealizare, ea este amne-zictr de propria-i amnezie, repetitivi si, in acelagitimp, reprezinti negare sau ignorare a trecutu-lui: ce erau oare oracolele la greci, stigmatizatiicrcqtini (in aceasti categorie incadrindu-se 9i destuirc pre z entanli mas culini), vrij itoarele Evului Me diu,ncbunele de la Salp€tridre, personalitilile multiplela americani? Alte migti, aceeagi fa!i?

' De fapt, anlufia istoicd a conceptului de isterie caulare este cea mai bund ilustrare a negativitdfii epis-temologice a definiliei sale.Bazele insele, fundamen-tcle acestei agteptiri, nu au fost niciodati doveditegtiinlific printr-o alti manieri decit sub o.formipcrmanent remodelati gi totusi permanent identici.lstoria isteriei este transpusd pe smtctura sa psiholo-gicd incongtientd si, ca atare, chiar qi in zilele noas-trc, este incd inaccesibili, deoarece in flecare dintrenoi, birbat sau femeie, existi un isteric care plinge.

Cu toate acestea, trebuie si i se recunoasci oaptitudine exceplionali de a genera problema-tici gi cunoaqtere, ea reprezentdnd o energizare,ru activare, din cauza faptului ci imiti istoria gi cile precede gtiinfelor, prin calititile sale ,,protei-lilrme gi cameleonice". Ea reprezinti conceptul injurul ciruia se propagi anumite progrese specificemedicinei gi gtiinlelor umaniste; in momente proli-ficc din perspectivi dialectici, ea a permis aparitia

4'f,HU

intiia oari. inci din secolul al Il-lea, Galenus, inmod intuitiv, pregitea deja terenul scriind: ,,Pasiu-nea isterici nu este decit un cuvAnt, atit de variategi de nenumirate sunt proprietifile care o com-pun2". Dupi spusele bitrdnului medic, isteria nureprezinti decit un biet cuvint, care inseamni inacelagi timp totul sau nimic.

Iar epocile au continuat si se strcceadi, deru-lindu-se identic in privinta acestui subiect. Cdtevasecole mai tirziu, dupi moartea lui Charcot (1893),Babinski a reglat vechile conturi cu Maestrul gi gi.apublicat celebrul articol intitulat,,Destrimarea iste-riei tradilionale, pitiatismul" (19093); dar isteria,odati destrimati (!), tezele gi articolele au persistat,fle pentru a-i confirma decesula, fie pentru a ridicaintrebiri cu privire la starea lucrurilor la finalulunui asemenea carnagiu5.

Pe parcursul tuturor epocilor, nu a existat nicimicar una in care acest subiect si nu fie tratat dinabundenfi. Iar in prezent, caruselul continui inmod evident, de data aceasta cu ajutorul pragmatical americanilor. De fapt, dinainte de scandalul aces-tei disparifii in 1980 din DSM-Ill, francezii fie ,,uita-seri", fle nu gtiuseri ci americanii il excluseseridin manualul lor DSM inci din anul1952 qi ci il

Galenus, Gtures anatomiques, pltysiologiques, mddicales, vol II:D es lieux affect€s, P aris, Baillidre, 1856.J. Babinski,,,D6membrements de l'hyst6rie traditionnelle"(19 0 9), Guwe s s cientifiques, Paris, Mas s o n, 19 34.E. Josserand, ,,Les maladies p6rimdes, I'hyst6rie", Lyon mdd, cl.5'1.,1932.P. Hartenberg, ,,Que reste-t-il de I'hyst6rie?", Clinique 212, octom-brie 1933; J. Froment, ,,Oi en est la question de l'hyst{ie?" , Reutenzurolo gique, T. 2, 1936.

1 0 cE ESTE rsrE*rA?

inlocuiseri cu concepful de ,,conversie". Acestia aflr-rnaseri deja ci in fafa acestui concept diluat, tratdndrealitili nosograflce diferite, stabilirea unui proto-col terapeutic precis nu mai era posibili.

Istoia isteriei, chiar firi acest nereugit joc decuvinte, este isteicd. prin ea insd;i. Ea nu este alt-ccva decit fantasmi, derealizare, ea este amne-zictr de propria-i amnezie, repetitivd si, in acelagitimp, reprezinti negare sau ignorare a trecutu-lui: ce erau oare oracolele la greci, stigmatizaliicrcEtini (in aceasti categorie incadrAndu-se gi destuirc prez entanti masculini), vrij itoarelb Evului Mediu,rrcbunele de la Salp€tridre, personalitigile multiplela americani? Alte migti, aceeagi fa!i?

De fapt, anlufi.a istoricd a conceptului de isteie cautare este cea mai bund ilustrare a negativitdfii epis-lcmologice a definifiei sale. Bazele lnsele, fundamen-tcle acestei agteptiri, nu au fost niciodati doveditegtiinlific printr-o alti manieri decAt sub o formipermanent remodelate gi totugi permanent identici.Istoria isteriei este transpusd pe stntctura sa psiholo-gicd incon;tientd si, ca atare, chiar si in zilele noas-trc, este inci inaccesibili, deoarece in fiecare dintrenoi, birbat sau femeie, existi un isteric care plAnge.

Cu toate acestea, trebuie si i se recunoasci oaptitudine exceptionali de a genera problema-tici gi cunoaftere, eareprezentAnd o energizare,o activare, din cauza faptului ci imiti istoria si cilc precede gtiinfelor, prin calititile sale ,,protei-lirrme gi cameleonice". Eareprezinti conceptul injurul ciruia se propagi anumite progrese speciflcemcdicinei gi gtiinfelor umaniste; in momente proli-ficc din perspectivi dialectici, ea a permis aparilia

"['fi

acelor discipline care gi-au asumat, toate, propriaautonomie, deoarece ele au reugit si i;i creeze o

bazi epistemologici solidi. De asemenea, intr-omisuri mai mult sau mai pufin extinsi, ea a contri-buit Ia diferenlierea dintre bolile organice gi bolilementale, neurologia datordndu-i multe, iar sexolo-giareprezentAnd una dintre consecinlele sale pro-babile. In cele din urmi, evident, din inlelegerea sa

dialectici a luat nagtere psihanaliza, ea insigi pro-punind gi autorizAnd o noui abordare psihopato-logici a bolii organice, sub denumirea de medicinipsihosomatici.

$i inci nu e tot! Fiindci manifestirile isteriei,fie e1e sub formi de atitudini reaclionale (in cadrulunei mullimi, spre exemplu), de comportamente(fanii unui cintiref sau ai unui om politic), de tul-buriri diverse gi variate, se joaci intr-un cadru isto-ric in care ele capiti, mullumiti ei, formi gi sens inacelagi timp. Aceasta reprezinti agadar una dintrearticulirile necesare gi semnificative ale politicii gi

ale religiei, indeosebi in perioade de crizi.Privind retroactivln continuare, se percep imensa

fo4i dialectici a isteriei, precum gi modul in care,prin salturi calitative, din corpul siu s-au desprinsnumeroase discipline. Altele au rimas inci in fazi degestalie, ,,deoarece pAntecele siu nu a secat inci", iaristeria afi;eazi in mod constant noi,,moduri". Este de

anticipat in mod perrnanent sinteza unor noi cAmpuride cunoagtere, ea flind insircinati in zilele noasffe cuciteva patologii noi. Ne plasim din nou intr-un pse-

udo-cadru al trecerii in nefiinli, putAndu-se probabilaplica gi in acest caz exclamalia care acompania dece-

sul regilor: isteria a murit, triiasci isteria!

12 cE ESTE rsrEr?r,\?

IrucencARr $t EgECUt?t LEG,\TE nEI]EFINIIIEA ISTEII!EI

. Orice incercare legati de definilia strictd a iste-riei este sortiti unui egec cert: filosofii gi medicii seIovesc de aceasti problemi de peste patru mii deani, acelora dintre ei aplecati mai mult spre laturaclinici (sau acelora mai prudenli) nerimin6ndu-ledecAt constatarea. Mulli dintre ei au adoptat, inconsecinli, diverse non-definifii suficient de dina-mice pentru a le susline propriile cercetdri.

NoN-DEFTNTTilLE tSTEt?tEt

Am amintit-o deja pe aceea, celebrd, a lui Galenus,clin secolul al Il-lea: ,,Pasiunea isteriei nu reprezintialtceva decAt o simpli denumire, lnsi diverse sinumeroase sunt formele pe care le imbracil".

I Aceasti traducere este diferiti de precedentele, gi este interesantsA li percepem nuanfele.

'[3

I

I

Iil

i

Il

I

I

I

I

I

acelor discipline care gi-au asumat, toate, propriaautonomie, deoarece ele au reugit si igi creeze o

bazi epistemologici solidi. De asemenea, intr-omisuri mai mult sau mai pufin extinsi, ea a contri-buit la diferenfierea dintre bolile organice gi bolilementale, neurologia datorAndu-i multe, iar sexolo-giareprezentdnd una dintre consecinfele sale pro-babile. in cele din urmi, evident, din inlelegerea sa

dialectici a luat nagtere psihanaliza, ea insigi pro-punind gi autorizind o noui abordare psihopato-logici a bolii organice, sub denumirea de medicinipsihosomatici.

$i inci nu e tot! Fiindci manifestirile isteriei,fie ele sub formi de atitudini reacfionale (in cadrulunei mullimi, spre exemplu), de comportamente(fanii unui cAntire! sau ai unui om politic), de tul-buriri diverse givariate, sejoaci intr-un cadru isto-ric in care ele capiti, mullumiti ei, formi gi sens inacelagi timp. Aceasta reprezinti asadar una dintrearticulirile necesare gi semnificative ale politicii giale religiei, indeosebi in perioade de crizi.

Privind retroactivin continuare, se percep imensafo4i dialectici a isteriei, precum gi modul in care,prin salturi calitative, din corpul siu s-au desprinsnumeroase discipline. Altele au rimas inci in fazi degestalie, ,,deoarece pintecele siu nu a secat inci", iaristeria aflseazdin mod constant noi,,moduri". Este de

anticipat in mod perrnanent sinteza unor noi cAmpuride cunoagtere, ea fiind insircinati in zilele noastre cucAteva patologii noi. Ne plasim din nou intr-un pse-

udo-cadru al trecerii in nefiin1i, putdndu-se probabilaplica gi in acest caz exclamalia care acompania dece-

sul regilor: isteria a murit, triiasci isteria!

nZ cE ESTE rsrEr*A? '[3

Ir.rcencAtl $t E$Ecunt LEGME uEI]EFINII?EA ISTEI?!EI

" Orice incercare legati de definifia stricti a iste-riei este softita unui egec cert: fiIosofii gi medicii se

lovesc de aceasti problemi de peste patru mii deani, acelora dintre ei aplecafi mai mult spre laturaclinici (sau acelora mai prudenli) nerimAnindu-ledecAt constatarea. Mulli dintre ei au adoptat, inconsecinfi, diverse non-definifii suflcient de dina-mice pentru a le sustine propriile cercetiri.

N0N-DEFTNTTilLE tSTE!?tEt

Am amintit-o deja pe aceea, celebri, a lui Galenus,din secolul aI II-lea: ,,Pasiunea isteriei nu reprezintialtceva decAt o simpli denumire, insi diverse sinumeroase sunt formele pe care le lmbracil".

Aceasti traducere este diferiti de precedentele, qi este interesantsi li percepem nuanfele.

Thomas Sydenham2 (L624-1689), supranumitsi ,,Hipocrate al Angliei", s-a ocupat, printre alte

teme, qi de isterie, pentru care a propus urmitoareadefinilie: ,,Pini gi simpla enumerare a simptomeloristeriei ar fl un efort de naturi si-1i taie risuflarea,la cAt de numeroase sunt. Cu toate acestea, e1e suntnumeroase in aceeagi misuri in care sunt variate,proteiforme gi cameleonice. Nu sunt doar multe, ci

gi polimorfe prin genezd' 9i diferite de simptomelealtor boli. Isteria nu este altceva decdt un ghiveci de

fenomene dezordonate si neregulate".De remarcat care a fost soarta pe care urma si o

aibi sintagma,,proteiforme gi cameleonice", meta-

fori medicali care nu mai existi in tehnicitateavocabularului modern: Sydenham exprima in acest

fel disperarea qtiinlif,ci gi fascinatia (mereu actuali)a unei asemenea afecliuni.

Iar el continui, subliniind ci oricum diagnosti-cul este imposibil, maladia imitdnd orice, imbricindtoate formele posibile (constatare esenliali in aniiurmitori): ,,Imiti aproape toate bolile care pot apireala regnul uman, dat fiind cd in orice parte a corpuluiar surveni aceasta, ea va produce imediat simptomecare ii sunt proprii respectivei pirfi; iar daci mediculnu are suflcienti istefime si experienli, se va inqela

cu ugurinli ;i va atribui unei boli esenliale, propriiuneia sau alteia dintre pirlile corpului, simptomecare lin de fapt doar de afectiunea isterici".

2 T. Sydenham, Urrres compldtes (1682), Montpellier, Jault, 1816'

Despre afccliunea isterici, in Dissertation en forme de lettre ir

Guillaume Coole. Citat de E. Trillat, Histoire del'hyst&e,Pais,Seghers, 1986, et pat J. Corcaze, De lhystdie aux pathomimies,

Paris, Dunod,7976.

aiH4# CE ESTE ISTEIIIA?

At'r'.trl.i t'rtttrl.tl, rl tlc r('('lttlos('ltl.rrr,rl.trlttlot.

l'.r nr':l ('lt.tl lr'sr.rrr r'lt ('lt.ttrol, tltI tr J l: ,,tsli't t('t ttlt l

lrt('l llll v,t li;rrlstlr.rtc lolrili lltct ilttlr.rlttt.r, ('u l().tl(' .t('

pr tr nul)l lttttttl ltr'.rlror rl.u t' tlt' Syrlctlrnrrrl n('t vos ttl,llr.r{ r'r,l.t, :it lt(' (',ll(' I

lll.ir',il (| '.ttt;'.ttt,l lr

rn.rr rrrrrll \,rtl trt,ttl.r lror rtl p,ts,tp',r't,

lr'l rlr' 5l.rt(' lr,tl.t/t.rr' ln:rl,rlr'.tz,i rlrtI,,rlr' ltct'r't ii :,.tlr' r.tp{,r,rr ('\r'r't'i(rrrl rl

:.|t. lrt()lrl('.12,1 ll

I!i'lr(1(l tlt'l Vrt.lr,,'1 ,

rlr'rtl tttll ttlt lttorl'.,ril ll('l Vrl,ts.'i. lclrtltt : tr, rlttp,l'.pttrr'

( lt.ur'ol (ltl ,t'r

ttr.rl po/ ll tv.i. ,, lt'tvt r'ltll' ,tl,tt'tllttt I tt

nu r".l(',rllr'r'v,r rlr

rlr' ..r'ttt tt t ltr',tl tv (

' I l,r,ir'liur', ,.r rll\ r

t t l,!'i.'llllt, llt', ll

lrtrrlt, ttl,, ll{/}{, I