standard ocupational logoped

8/16/2019 Standard Ocupational Logoped

http://slidepdf.com/reader/full/standard-ocupational-logoped 1/81

STANDARD OCUPAȚIONAL

LOGOPED (studii superioare)

Domeniul: învățământul de masă și special (bugetat și privat), sănătate (în sistem bugetar și

privat), asistență socială, fundații și ong-uriCod COR: 226603

Versiunea: 00 Opțiunea: DACOM

Inițiator de proiect:Asociația Logopezilor din România – ALR, sediul social în București, str.L. Rebreanu, nr.6, sc.9, et.1, ap. 358, sector 3, CUI 10182031, înregistrată cu nr. 1860/1990.

Echipa de redactare:

1. Dumbravă Laura, Board Recognized Specialist in Swallowing and Swallowing Dosorders,Swallowing Disorders Center, NYU Medical Center, New York

2. Mihaela Zamfir Fotescu, logoped principal, specialist în demutizare și voce pentru paciențiilaringectomizați total, I.F.A.C.F., O.R.L., „Dr Hociotă”3. Balaban Valeria, profesor logoped, grad I, CLI nr.6, Bucuresti, formator acreditat ANC4. Ene Cornelia, profesor logoped gradul I, certificat în psihodiagnoza, intervenția și evaluarea copiluluicu tulburări în dezvoltare, și instrumentul de stimulare mentală Feuerstein faza I A, formator acreditatANC

Descrierea sectorului de activitate: sănătate (în sistemul bugetar și privat), învățămant (însistemul bugetar și privat), asistență socială, fundații și ong-uri.

Sistemul în care lucrează logopedul:a) sănătate:- în sistemul bugetar: în secțiile de neurologie, neurochirurgie, ORL, de sănătate mentală; cabinete;- în sistemul privat: în cabinete individuale și centre de recuperare, PFA;

b) educație:- în sistemul bugetar: în învățământul de masă (centrele logopedice interșcolare); în învățământulspecial (în comisiile compexe de examinare, în cabinetele de logopedie, în centrele de plasament);- în sistemul privat: în grădinițe și școli primare private:c) asistentă și protecție socială:- în cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, ca angajat al acestora, încentrele de plasament, centrele de recuperare;

- în sistemul privat (centre de recuperare, creșe, case de batrâni, spitale, cabinete individuale, asistență la domiciliu), în fundații și ong-uri care au ca obiect de activitate persoana și nevoile speciale aleacesteia.

Denumirea documentului electronic: SO_Logoped_00

În înţelesul prezentului document, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: Definirea principalilor termeni:

1. Logopedia este ştiinţa ce studiază vorbirea, limbajul, comunicarea si comportamentul vocal cu scopulde a cunoaşte mecanismele şi funcţiile acestora, precum şi de a identifica disfuncţiile lor, elaborând metodele, procedeele şi tehnicile necesare rezolvării acestor disfuncţii, pentru a se asigura o viaţă personală şisocială optimă fiecărui membru al societăţii. 2. Logopatia este o disfuncţie a dezvoltării normale a comportamentului verbal al fiinţei umane, şi care,indiferent de etiologia şi simptomatologia sa (pot f i cauze genetice, somatice, patogene, psihologice, peda

gogice, familiale, economico-sociale, etc) se manifestă ca:



- tulburari ale comportamentului vocal (fonastenie, disfonie, afonie, rinofonie, post- laringectomie

parţială/totală);- tulburare de pronunţie (dislalii, dislalii polimorfe) tulburare de articulare (afazii, disartrii);- tulburare de ritm şi fluenţă ( tahilalie, bradilalie, balbism, logonevroză);

- tulburări ale limbajului oral (retard) ;- tulburări ale limbajului scris (agrafie, disgrafie, disortografie);

- tulburări ale limbajului citit (alexie, dislexie);- tulburare de comunicare (mutism senzorial, mutism electiv, mutism psihogen, mutism social);

- tulburări ale limbajului de calcul (acalculie, discalculie);- tulburare de dezvoltare (autism, ADD, ADHD, Down, retard general în dezvoltare); -tulburare secundară deficitului senzorial (hipoacuzii, cecitate) sau cerebral (debilităţi mentale,oligofrenii);

-tulburare determinată de malformaţii congenitale (palatoschizis, cheiloschizisul, cheilopalatoschizis,anomalii oro-maxilo-faciale),

- tulburare multifactorială (alalia, mutismul, deglutiţia);

Logopatiile se pot manifesta singular sau asociate (de multe ori). 3.Terapia logopedică sau intervenţia logopedică desemnează suma metodelor, mijloacelor, procedeelor şitehnicilor, teoretice şi practice, folosite pentru a realiza formarea, educarea, reeducarea, recuperarea şi/saucompensarea tulburărilor vocale, vorbirii, limbajului şi comunicării persoanelor cu disfuncţii în aceastăarie – în scopul integrării lor în viaţa familială, şcolară, profesională şi socială. Ea se desfăşoară ca activitate a logopedului în mod direct cu logopatul şi aparţinătorii acestuia, necesitând şi alte acte şi acțiuni din

partea sa, în scopul realizării optime a obiectivelor terapiei logopedice. 4. Logopatul este persoana care, indiferent de vârsta sa, suferă de una sau mai multe logopatii şi are nevoie de ajutorul specializat al logopedului pentru a se recuper a şi integra în viaţa personală şi socială. Logo

patul este o persoană cu nevoi speciale şi are dreptul, conform legislaţiei europene şi internaţionale lacare România este parte, la terapie logopedică. Logopatul are dreptul la terapie logopedică adaptată indi

vidualităţii sale. 5. Programul de intervenţie personalizată reprezintă individualizarea activităţii desfăşurată de logoped întimpul terapiei logopedice, în funcţie de datele specifice fiecărui caz. Programul de intervenţie personalizată, pe lângă procedurile, tehnicile şi mijloacele de intervenţie folosite de logoped ţine cont şi de rezultatele examinarilor solicitate specialiștilor din reţeaua medicală sau din alte instituţii, de datele obţinute înurma examinării logopedice complexe, planificând desfăşurarea momentelor terapiei şi modalităţile decolaborare cu logopatul/apartinatorul.

6. Logopedul este persoana calificată în a folosi programele de intervenţie logopedică în relatia cu logo patul, în scopul educării, reeducarii, recuperării, compensării logopatiilor şi integrării acestor persoane înviaţa familială, şcolară, profesională şi socială.

7. Scopul terapiei logopedice este recuperarea şi integrarea persoanelor cu logopatii în viaţa de familie,în profesiune şi în societate, sau măcar de ameliorare a vieţii acestora şi a familiilor lor, promovarea stăriide bine a acestora, contribuind prin serviciile aduse la funcţionarea optimă din punct de veder e somatic,

fiziologic, mental, emoţional, social şi spiritual a persoanei logopate.8. Aparținătorul este persoana autorizată să însoţească şi să reprezinte logopatul pe perioada terapiei logo

pedice, fiind persoana care exercită şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti faţă de copil, este reprezentantullegal al copilului sau este curatorul adultului.

9. Cabinetul logopedic este locul fizic dotat cu echipamentul specific, în care se desfăşoară terapia logopedică, indiferent de instituţia în care funcţionează şi indiferent de forma de organizare. El este declaratfuncţional numai atunci când îndeplineşte cerinţele normelor de funcţionare din punct de vedere al dotărilor materiale, al inventarului, al materialului de lucru, al cerinţelor sanitare şi de igienă.



Descrierea ocupaţiei

Logopezii îndeplinesc următoarele acte profesionale: - depistarea logopatiilor;

- luarea în evidenţă la cerere; - anamneză; - solicită examene de specialitate în alte instituţii; - încheie contracte de colaborare; - completează documentele logopedice (fise, caiete de lucru, registre de evidenţă, etc); - diagnoză; - elaborează programe de intervenţie logopedică individualizată; - asigură materialele de lucru şi de suport în terapie; - asigură colaborarea cu aparţinătorii beneficiarului;

- asigură consilierea logopatului şi a aprţinătorului în limitele terapiei logopedice; Logopezii îndeplinesc următoarele intervenţii terapeutice: - educaţia precoce şi stimularea vorbirii, limbajului şi comunicării la copil (întârzâiere în dezvoltarealimbajului);

- recuperarea tulburărilor de voce, de origine funcţională sau organică, congenitală sau dobândită; - recuperarea în tulburările de fonaţie, produse de deficiente organice congenitale sau dobândite; - educarea/compensarea in tulburarile de masticatie si inghitire;

- reeducarea tuturor disfuncţiilor în dezvoltarea comportamentului verbal indiferent de vârsta logopatuluişi indiferent de etiologia lor ; - reeducarea tulburărilor de articulare indiferent de originea lor; - corectarea tulburărilor de ritm şi fluentă; - iniţierea, formarea şi asigurarea funcţionalităţii vorbirii, limbajului şi comunicării la copiii cu tulburări

pervazive de dezvoltare;

- învăţarea citirii labiale; - demutizarea;

- corectarea/conservarea vocii, vorbirii, limbajului şi comunicării în surditatea dobândită; - educarea vocii, vorbirii şi limbajului oral şi scris în cecitate; - stimularea limbajului oral, scris, citit şi de calcul în deficienţele mentale;- formarea/corectarea

limbajului scris, citit şi calculat în alexii, dislexii, agrafii, disgrafii, disortografii, discalculii.

Aşa cum arată cercetările curente din neurobiologie şi neurogenetică, atributul fundamental prin care s-a

format şi dezvoltat homo sapiens a fost comunicarea orală, limbajul. De aceea, competenţele profesionale ale logopedului răspund nevoilor oricărui membru al societăţii moderne, în care integrarea şi reali

zarea personală, familială şi mai ales socială depind de atributele comportamentului comunicaţional, atâtîn ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor naturale obligatorii acestuia (voce, fonaţie, auz, glutitie, articulare, vorbire) cât şi a instrumentelor şi funcţiilor acestuia (limbaj oral, scris, citit, calcul) – chiar şi atuncicând nu există anomalii. Cerinţele din ce în ce mai ridicate ale societăţii actuale fata de performanteleindividuale au lărgit activitatea logopedului în direcţia prevenţiei logopatiilor, şi de asemeni în direcţiastimulării şi dezvoltării funcţiilor comunicaţionale.

Dar eficienţa competentelor profesionale este direct dependentă de colaborarea cu aparţinătorii,cadrele didactice, specialiştii din domeniul medical, cu instituţiile necesar a fi implicate în rezolvareacazului, pentru că terapia logopedică trebuie continuată şi în afară cabinetului logopedic.

Fiind praxisul comunitar al unei ştiinţe interdisciplinare, calitatea actului logopedic exprimănivelul de pregătire permanentă a profesionistului, informarea la zi în toate domeniile de graniţă f iind una

din condiţiile succesului terapiei logopedice. Viteză cu care se acumulează descoperirile legate de studiul



creierului si limbajului in antropologie, neurobiologie, genetica obligă la informare continuă, în toateformele şi prin toate mijoacele existente astăzi, ca o condiţie a menţinerii la un înalt nivel de exprimare

profesională.Extinderea şi creşterea în complexitate a cazuisticii logopatiilor impune astăzi şi o specializare a

logopedului pe o clasă de logopatii, ca o condiţie a realizării competenţelor sale profesionale la nivel deexcelență.

Formele de exercitare a profesiei de logoped sunt următoarele : a) în sistemul public, într -un cadru instituţional în care logopezii au, după caz, statutul de funcţionar

public, cadru didactic şi alte funcţii, potrivit prevederilor legilor speciale şi regulamentelor sau statutelorinstituţiei respective, sau logoped în unităţile medicale din sistemul public de sănătate. Logopezii carelucrează într -un cadru instituţional pot să îşi exercite activitatea şi într -o formă de organizare liberală,dacă legile speciale nu au alte prevederi.

b) într -o formă liberală, respectiv persoana fizica autorizată (individual), în cabinete asociate, societăţicivile profesionale sau societăţi comerciale cu răspundere limitată (având ca obiect unic de activitate

prestarea de activităţi conexe actului medical sau de suport în procesul de învățare)- sub formă salarizată în cadrul acestora.

Beneficiarul terapiei logopedice este atât logopatul (în mod direct), cât şi aparţinătorii, familiile acestoraşi întreaga comunitate/societate (în mod indirect, dar real).

Lista profesiilor reglementate supuse regimului de recunoastere a diplomelor și calificărilor în stateleUniunii Europene, statele membre ale S pațiului Economic European și Confederația Elvețiană,echivalente profesiei de logoped

Anglia: "Speech and language therapists";

Austria: "Logopädin/Logopäde";Cehia : " Logoped ";

Danemarca: "Audiologopædisk ";

Finlanda : "Puheterapeuttiliitto";

Franţa: "Orthophoniste"; Germania: "Sprachtherapeut(in) " sau "Logopadet/Logopadin" sau ortoptist"Orthoptist(in)”Suedia : "Logopedförbundet";Spania: " logopeda ";

Norvegia: " logoped ";

Bulgaria: " логопед ";

Croatia: " logopeda ";

Italia: " logopedista ";Olanda: " logopedist ";

Polonia: " logopeda ";

Slovacia: " logopéd";

Ungaria: " logopédus ";

Grecia: " ορθοφωνίας ".Logoped

Lista unităților de competență:

Titluri și categorii de unități de competență Nivel de

responsabilitate și



autonomie

Unitatea I: Pregătirea profesională continuă și specializarea 6 CNC

Unitatea II: Identificarea cazurilor

Unitatea III: Diagnosticul logopedic

Unitatea IV: Terapia logopedică

Unitatea V: Terapia logopedică a tulburărilor de natură vocală

Unitatea VI: Terapia logopedică a tulburărilor de emitere a sunetelor și pronunție a cuvintelor

Unitatea VII: Terapia logopedică în tulburarile de articulare 6 CNC

Unitatea VIII: Terapia logopedică în tulburările limbajului scris-citit

Unitatea IX: Terapia logopedică a tulburărilor de calcul

Unitatea X: Terapia logopedică a tulburărilor de ritm și fluență

Unitatea XI: Terapia logopedică a deficitului de intelect

Unitatea XII: Terapia logopedică la persoanele protezate/implantateauditiv

Unitatea XIII: Terapia logopedică a logopatiilor secundare malformațiilor congenitale buco-maxilo-faciale

Unitatea XIV: Terapia logopedică a persoanei cu autism/note autiste/ sindrom Asperger

Unitatea XV: Terapia logopedică a tulburărilor de înghițire

Unitatea XVI: Terapia logopedică în sindromul Down

Unitatea XVII: Terapia logopedică în afazie

Unitatea XVIII: Terapia logopedică a logopatiilor în tulburări asociate

Unitatea XIX: Prevenția logopatiilor. Stimularea și dezvoltarea comportamentului verbal la copil



Prezentul document concentrează experienţa practică, neconcurând ştiinţei sale.Pot aplica pentru Standardul Ocupațional Logoped absolvenții de psihopedagogie specială, pedagogie și

psihologie. Prezentul document este organizat în UNITĂȚI, iar acestea sunt ordonate în funcție decriteriul fenomenologic.

UNITĂȚILE obligatorii pentru a dobândi competențele de bază în profesie sunt: I, II, III, IV, VI, VII,VIII, IX

Toate celelalte unități reprezintă specializări și pot fi accesate doar după promovarea UNITĂȚILORobligatorii și necesită o vechime de practică în domeniu precizată la fiecare dintre ele. Promovar ea în fiecare UNITATE necesită absolvirea unui număr de ore teoretice realizate în cadrulcursului de formare corespunzator, și a efectuării unui numar de ore de practică asistată/mentorat,

prevăzut la fiecare UNITATE.Orele de curs pot fi realizate de specialiști în domeniu și în domeniile conexe, funcție de programa

cursului, având certificat de formator acreditat ANC.Practica asistată/mentoratul se desfășoară cu un logoped de profesie, ce dovedește vechimea de cel puținzece ani în domeniu pentru unitățile de bază, și de cel puțin douăzeci de ani de vechime în logopedie sau

de zece ani de practică în specialitatea UNITĂȚII solicitate. Alegerea mentorului aparține cursantului.Modalitatea de desfășurare a mentoratului este organizată și realizată de comun acord între mentor șicursant, conform programei unității accesate.



UNITATEA I: PREGĂTIREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ ŞI

SPECIALIZAREA

Descriere: condiţionează îndeplinirea optimă a responsabilităţilor în profesie, concretizată prin formarea

continuă în domeniu, informare în domeniile conexe şi obţinerea de specializări în terapia logopatiilorcomplexe pentru cei ce au deja activitate în domeniu, cât şi pentru cei ce doresc să intre în domeniulactivităţii logopedice.

Componente:

1. Formarea şi formarea continuă în domeniu; - studiu personal (carte, revistă, internet: documentare, emisiuni); - studiu de caz;

- schimb de experienţă, mese rotunde tematice, conferinţe, seminarii, atât în domeniu cât şi cuspecialişti din domenii conexe;

- participarea la cursuri organizate de diferite entităţi de profil sau profil conex;

- activitate de voluntariat în entităţi de profil sau profil conex.2. Informarea continuă în domeniile interdisciplinare:- studiu personal pe toată gama de surse de informare;- schimb de informaţii cu specialiştii din domeniile de graniţă ;- participarea la evenimente de profil sau profil conex.

3. Participarea în cadru organizat şi cuantificat în credite, ca auditor sau ca referent, la: - conferinţe naţionale şi internaţionale ;- cursuri de persfecționare;- seminarii;

- congrese de specialitate, naţionale şi internaţionale. 4. Specializarea (una sau mai multe UNITĂŢI din Standardul Ocupaţional în logopedie) ca formăde dezvoltare profesională: - curs de specializare;

- mentorat şi practică asistată ; - finalizare cu obţinerea unui atestat de specializare prin examinare cu probe adaptate specificului fiecăreiUNITĂŢI .

Evaluarea competenţei în Unitatea NR. I:

Cunoştinţe:- tehnici de înregistrare, prelucrare şi comunicare de informaţii audio-vizuale ;

- tehnici de învăţare directă/mediată ;

- tehnici de elaborare, redactare, prezentare şi valorificare a unui referat;- tehnici de realizare, prezentare şi valorificare a unei recenzii;- cunoştinţe despre modul în care sunt organizate instituţional structurile guvernamentale şi nonguvernamentale susceptibile de a-i oferi surse şi resurse de informare şi dezvoltare profesională;- cunoaşterea legislaţiei în domeniul propriu şi al domeniilor conexe desfăşurării activităţii profesionale.Abilităţi:- deprinderi de a folosi tehnicile audio-vizuale pentru studiu;

- deprinderi de a folosi tehnicile audiovizuale pentru prezentare de informaţii, materiale, comunicare ladistanţă;- de a alcătui şi prezenta recenzii, studiu de caz, materiale audio-vizuale;

- de a discrima esenţialul de nesemnificativ, abilități de de analiză şi sinteză;

- capacitatea de a face conexiuni, de a interpreta un text, o informaţie, o ştire;



- capacitatea de a determină limitele propriei pregătiri, identificarea ariilor de pregătire profesională pecare nu le stăpâneşte foarte bine şi ce anume ar mai avea nevoie de a învăţa pentru a se dezvolta

profesional;

- de a stabili şi valorifica contacte şi relaţii în scopul dezvoltării profesionale şi a îmbunătăţirii condiţiilor

de muncă.De identificat:- capacitatea de a urmări sursele şi subiectele de informare ;- interesul pentru dezvoltarea profesională, proiectele de viitor profesional personal- capacitatea de a se autoevalua;

- dorinţa de a cunoaşte noul ;- capacitatea de empatie;

- răbdarea;- disponibilitatea de a se implica în colaborarea cu colegii, aparţinătorii şi specialiştii necesar a fiimplicaţi în caz.

Mijloacele de evaluare:

- activitatea la calculator: căutarea de informaţie după un subiect dat;- modul de organizare, folosire, redactare, tehnoredactare şi prezentare a subiectului dat;- subiect pe legislaţia din domeniu şi domeniile conexe;- analiza unui text de specialitate;

- prezentarea unei bibliografii personale parcurse în ultimii doi ani şi o recenzie a unei lucrări din această bibliografie de studiu individual;

- simularea unei situaţii pentru a obţine reacţii semnificative din partea cursantului;- prezentarea unui plan de dezvoltare profesională;- observaţia şi dialogul;- interviul.

UNITATEA NR. I FACE PARTE DIN FORMAREA DE BAZĂ ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR LICENȚIATI DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ,PEDAGOGIE ŞI PSIHOLOGIE

Total ore: 10 curs 4 ore, practică 6 ore



UNITATEA NR II: IDENTIFICAREA CAZURILOR

Descriere: totalitatea actelor şi procedurilor prin care logopedul identifică logopatul respectând normele standardului ocupațional, ale legislației în vigoare, ale regulamentului de funcționare a instituției în

care lucrează.Componente:

1.Identificarea la cerere: - logopatul/aparţinătorul solicită logopedului evaluarea, diagnoza, terapia logopatiei;- se analizează solicitarea şi se intervievează aparținătorul/logopatul în privinţa interesului său: doar

evaluarea/diagnoza sau şi terapia;- se înregistrează în registrul general al cabinetului/logopedului datele conform regulamentului de funcţionare a cabinetului logopedic/logopedului;- se analizează dosarul medical acolo unde acesta există;- se prezintă specificul terapiei logopedice şi logopedul trebuie să depună tot efortul pentru a se asiguracă aparţinătorul/logopatul a înţeles specificul terapiei logopedice (dependența succesului terapiei de impli

carea logopatului/aparținătorului în programul de intervenţie logopedică); - dacă interesul de moment al solicitantului este doar de evaluare a situaţiei, se face examinarea logopedică frontală, cu o diagnoză prezumtivă, şi în funcţie de rezultatele obţinute se fac recomandările cedecurg din constatări (de a continua examinarea, de a face terapie, de a fi redirecţionat acolo unde estenecesar un alt tip de intervenţie decât cea logopedică, de a face şi alte examene de specialitate);- dacă se solicită şi diagnoză, şi terapie, atunci se aplică examinarea logopedică complexă, conform protocolului de lucru;

- decizia de a începe sau nu terapia logopedică sau de a se reorienta cazul se ia numai după încheiereaexaminării logopedice complexe, care de regulă se desfăşoară pe parcursul a cel puţin două şedinţe delucru în cazurile de logopatii complexe/asociate; - când se ajunge la acordul comun, se face înscrierea în programul de intervenţie logopedică - în registrulde evidenţă al cabinetului.2. Identificarea în sistemul învăţământului special2.1. La cabinetele logopedice din şcolile speciale:- se realizează evaluarea iniţială a tuturor copiilor din şcoală;

- se realizează evaluarea complexă a logopatului precum şi studierea dosarului personal al fiecăruilogopat în parte; - se completează fişa logopedică; - logopedul formează grupele de lucru în funcţie de logopatie;- se elaborează planuri individualizate în vederea recuperării logopatiilor cu un caracter grav; - se poartă discuţii cu aparținătorii, învăţătorii, educatorii, psihologul şcolii, medicul şcolii;

- se elaborează materialele necesare terapiei logopedice;- se desfăşoară terapia logopedică în funcţie de diagnostic;- se evaluează progresele obţinute şi se înregistrează în fişa logopedică.2.2. În grădiniţele speciale:- se realizează evaluarea iniţială a tuturor copiilor din grădiniţă; - se realizează evaluarea complexă a logopatului precum şi studierea dosarului personal al fiecăruilogopat în parte; - se completează fişa logopedică; - logopedul formează grupele de lucru în funcţie de logopatie;- se elabor ează planuri individualizate în vederea recuperării logopatiilor cu un caracter grav; - se poartă discuţii cu aparținătorii, învăţătorii, educatorii, psihologul şcolii, medicul şcolii;

- se elaborează materialele necesare terapiei logopedice;



- se desfăşoară terapia logopedică în funcţie de diagnostic; - se evaluează progresele obţinute şi se înregistrează în fişa logopedică.3. Identificarea cazurilor în sistemul învăţământului de masă:- în învăţământul de masă logopedul are obligaţia prin fişa postului să realizeze în prima lună a fiecărui

an şcolar examinarea frontală a tuturor copiilor cu vârsta între 5 şi 8 ani;- examinarea frontală se face în unităţile din circumscripţia arondizată fiecărui logoped, acolo unde suntînscrişi copiii, cu cerinţa ca la examinare să asiste şi cadrul didactic al grupei/clasei, acesta consemnândşi observaţiile/recomandările pe care le face logopedul în timpul examinării;- pentru buna desfăşurare a depistărilor pe teren se elaborează documentele necesare conformregulamentului de funcţionare a centrelor logopedice interşcolare, înainte de începerea efectivă adepistărilor;- se contactează unităţile de învăţământ din circumscripţia logopedică şi se stabileşte cu acestea ungrafic de comun acord privind zilele şi orele în care logopedul va fi în fiecare unitate pentru a realizaexaminarea frontală, precum şi cu conducerea unităţilor de învăţământ din circumscripţie pentruautentificarea documentelor de depistare, după încheierea examinărilor frontale;

- rezultatele examinărilor frontale se consemnează în tabele nominale, acestea fiind distribuie atât cătrefiecare cadru didactic la grupă/clasă, cât şi către conducerea unităţilor; - la fiecare cadru didactic se vor lăsa invitaţiile standard către aparţinătorii copiilor identificaţi culogopatii, pentru a se prezenta la centrul logopedic interşcolar conform orarului prestabilit, în vederea

programării pentru terapia logopedică;- activitatea de depistare pe teren se încheie cu trecerea în registrul de evidenţă a centrului logopedicinterşcolar a tuturor copiilor depistaţi cu logopatii.4. Identificarea logopatiilor în sistemul medical are loc în:- cabinete şi secţii de pediatrie;- cabinete şi secţii de recuperare medicală în spitale;- cabinete şi secţii de neurologie și neurochirurgie;- cabinete şi secţii orl; - cabinete de psihologie în sistemul medical bugetat şi privat.In sistemul medical, identificarea cazului se face la cererea aparținătorului sau a medicului de caz, funcțiede logopatie. Identificarea cazului se face prin examinarea logopedică pe baza fișei logo pedice/foii de ob

servație, urmând același protocol de investigare și diagnoză, indiferent de locul în care se realizează. Inafara fișei logopedice, se adaugă documentele specifice unității în care își desfășoară activitatea logopedul, atât în ceea ce privește documentele, cât și în ceea ce privește conținutul lor.5. Identificarea logopatiilor în alte instituţii, î n care sunt implicați ca voluntari sau angajați logopezi:

- direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului din primării;- fundaţii şi ong-uri.

Identificarea cazului se face prin examinarea logopedică pe baza fișei logopedice, urmând același protocol de investigare și diagnoză, indiferent de locul în care se realizează. In afara fișei logopedice, se adaugă documentele specifice unității în care își desfășoară activitatea logopedul, atât în ceea ce privește documentele, cât și în ceea ce privește conținutul lor.

Evaluarea competenţei în UNITATEA NR. II

Cunoştinţe- cunoaşterea regulamentului de funcţionare a instituţiei în care activează;- cunoaşterea legislaţiei privind funcţionarea instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea;- identificarea adresei, organigramei şi a legislaţiei celorlalte instituţii cu care logopedul are obligaţia de astabili relaţii profesionale;



- cunoaşterea, elaborarea, multiplicarea şi utilizarea formularelor şi documentelor standardizate şi specifice activităţilor de identificare şi luare în evidenţă a logopatiilor;- tehnici de elaborare a documentelor necesare depistărilor, înregistrărilor, comunicării şi luării în evidenţă a logopatiilor;

- tehnici de comunicare/protocoale de lucru în relaţiile cu instituţiile, cu ceilalţi specialişti implicaţi încaz;

- tehnici de comunicare în relaţiile cu aparţinătorii/logopatul specifice perioadei de evaluare/identificare a

logopatiei.

Abilităţi- deprinderea de a elabora, adapta şi completa documente, adrese, standardizate;

- de a identifica sursele de informare privind activităţile, adresele, informaţiile, specialiştilor de care arenevoie în fiecare caz;

- de a organiza şi planifica activităţile necesare a se desfăşura în această etapă;- de a găsi soluţii optime în situaţiile de evenimente neaşteptate care pot dezorganiza activitatea dedepistare/identificare a logopatiilor;

- de a promova în comunitate domeniul logopediei, a specificului terapiei logopedice (şedinţe cu cadreledidactice, întâlniri cu părinţii, colocvii, emisiuni radio, TV, presă, reviste, internet, site-uri, etc ) ;

- de a com pleta corect, complet şi la termen documentele de lucru. De identificat- tip organizat/dezorganizat ;

- eficient, metodic;

- capacitate de planificare şi consecvenţa în respectarea orarului;- orientare în organizarea sistemului social;- capacitate de comunicare în comunitate;- atitudine de autoritate profesională;- capacitatea de a prezenta în termeni simpli, din limbajul natural, aspectele legate de particularităţileterapiei logopedice, a specificului logopatiei, a programului de intervenţie personalizată în dialogul culogopatul/aparținătorul/cadrele didactice etc ;- capacitatea de convingere în susţinerea unei idei, teme, a unui subiect. Mijloace de evaluare- observaţia;- dialogul;

- studiu de caz;

- activitate practică pe documente specifice ;- prezentare de probe folosite în examinarea frontală/de cabinet.

UNITATEA NR. II FACE PARTE DIN FORMAREA DE BAZA ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU ABSOLVIT UNITATEA NR. I




UNITATEA NR. III : DIAGNOSTICUL LOGOPEDIC

Descriere: efectuarea examinării logopedice complexe, a istoricului cazului şi operarea în fişa logopedică, stabilirea examenelor de specialitate necesare a fi realizate pentru clarificarea etiologiei logopatiei

şi includerea informaţiilor obţinute în ansamblul informaţiilor colectate se finalizează în stabilireadiagnosticului logopedic. Este un proces care necesită timp, informaţii şi evaluări succesive, de aceea în primele şedinţe de lucru se foloseşte un diagnostic prezumtiv, diagnosticul final fiind diagnosticul logo

pedic definitiv.

Componente

1. Examinarea logopedică complexă - examinarea logopatului conform fişei logopedice: datele personale (nume şi prenume, rangul copilului,data naşterii, adresa, unitatea de învăţământ, situaţia educaţională), datele familiale (mama şi tată, vârstalor, pregătirea lor profesională, ocupaţia lor, ceilalţi copii, limba vorbită în familie, antecedentele directeşi indirecte, alte date despre familie), examenul general (dezvoltarea fizica generală, mersul, malformaţii,

dizabilităţi, lateralitate corporală, tip de respiraţie, auz, auz fonematic, coordonare oculo-motorie,motricitatea aparatului fono-articulator, înţelegere), examinarea vorbirii (sunete omise, sunete înlocuite,sunete defectuoase, alte situaţii, vorbirea spontană, vorbirea reflectată, recitarea, povestirea liberă,

povestirea după imagine, după două şi mai multe imagini, ritmul şi fluienţa, actul grafic, scrierea,citirea, calculul, alte particularităţi); - aplicar ea probelor verbale și nonverbale;

- consemnarea informaţiilor în fişa logopedică.2. Intervievarea aparținătorului/logopatului - consemnarea anamnezei (sarcina, naşterea, alăptarea, copilăria mică, mersul independent, bolile copilului, gânguritul, lalaţia, primele cuvinte, vorbirea cursivă, apariţia tulburării, cauze probabile, dacă s-a mai

încercat corectarea, de către cine, când, cu ce rezultate, atitudinea familiei, atitudinea copilului); - consemnarea informaţiilor din documentele/dosarul medical în fişa logopedică; - determinarea ariei etiologice a cazului – indicii – interpretare;

- stabilirea unui diagnostic prezumtiv.

3. Stabilirea examenelor de specialitate – unde este cazul- consemnarea lor în fişă; - completarea trimiterilor/a corespondenţei către specialiştii din alte domenii ;

- predarea lor către logopat/aparținător, cu instruirea necesară pentru a fi foarte clară necesitatea investigaţiei, cine o face, unde o face şi a răspunsului scris ce va fi primit şi cu care se va întoarce la logoped.

4. Evaluarea finală- se determină diagnosticul definitiv pe baza tuturor informaţiilor colectate şi a răspunsului primit în urma

investigaţiilor de specialitate; - se discută cu logopatul/aparţinătorul situaţia logopatiei, se prezintă cauzele şi natura logopatiei, specificul acesteia;

- se prezintă etapele ce trebuiesc parcurse în cadrul terapiei logopedice, aproximarea duratei lor, elementele care pot ajuta sau dimpotrivă, pot îngreuna parcursul programului de intervenţie personalizată;

- se prezintă locul şi rolul logopedului în terapia logopedică, locul şi rolul logopatului şi a aparţinătoruluiîn acest proces; - se stabilesc condiţiile, materialele şi activităţile concrete necesare succesului terapiei. 5. Programarea - stabilirea de comun acord a zilei şi duratei fiecărei şedinţe de terapie;

- stabilirea meterialelor şi activităţilor necesare bunei desfăşurări a acestora;

- stabilirea mijloacelor de comunicare între logopat/apartinator şi logoped (telefon, adresa de email);



- prezentarea şi instruirea modului de operare cu caietul de logopedie, documentul în care se consemnează la fiecare şedinţă toate exerciţiile şi obiectivele realizate şi propuse a se realiza până la următoareaîntâlnire; - prezentarea şi instruirea modului de operare cu fişele ce se vor da spre lucru acasă;

Evaluarea competenţei în UNITATEA NR. IIICunoştinţe- cunoştinţe de comunicare scrisă şi orală pentru obţinerea datelor necesare completării fişei;- expertiza în aplicarea, interpretarea şi valorificarea probelor logopedice ;- tehnici de investigaţie, de a obţine informaţii veridice;- tehnici de observaţie;- despre principalele simptome ale deficienţelor senzoriale, mentale, somatice şi psihice care pot determina sau contri bui la apariţia logopatiilor;- despre modalităţile de comunicare cu specialiştii din alte instituţii, despre documentele necesare pentrua purta cores pondenţa şi a interpreta răspunsurile de la aceştia.

Abilităţi- de analizare şi sintetizare a informaţiilor obţinute;- de consemnare completă şi rapidă a datelor;- de sesizare a cauzelor logopatiei;

- de completare şi administrare a documentelor (fişe, probe, corespondenţă, rezultate medicale, fişălogopedică, caietul logopedic, etc);- de aplicare şi fructificare a probelor verbale si nonverbale;- de a prezenta cerinţele terapiei în mod justificat şi convingător;- de identificare a direcţiilor de investigare suplimentară;- de a-şi apropia logopatul/aparținătorul;

- de a pune întrebări de control pentru a verifica autenticitatea informaţiilor oferite iniţial. De identificat

- rapiditatea cu care se orientează în masa de informaţii ;- uşurinţa cu care identifică informaţiile semnificative pentru caz;- spiritul de observare şi interpretare a informaţiilor nonverbale transmise atât de logopat cât şi deaparținător;- gradul de empatie faţă de logopat/aparținător ;- uşurinţa de a dialoga şi interoga logopatul/aparţinătorul ;- gradul de stăpânire a probelor logopedice ;

- talentul de a intui de la început diagnosticul corect, confirmat de diagnosticul final.Modalităţi de evaluare- probe practice de interpretare a fişei logopedice pentru a stabili diagnosticul prezumtiv/definitiv;

- teste grilă privind cunoştinţele de ORL, fiziologia şi anatomia aparatului fono-articulator, anatomia şifiziologia organelor de simț, SNC, psihologia dezvoltării copilului/adultului;- interpretarea probelor/testelor logopedice;

- probă practică de diagnostic diferenţiat;- observaţie;- dialog, interviu;

- analiza/prezentare de caz înregistrat, propriu sau al examinatorului;- prezentarea succinta a ultimelor trei lucrari din lectură personală;- probă scrisă pe un subiect punctual.



UNITATEA NR. III FACE PARTE DIN FORMAREA DE BAZA ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU ABSOLVIT UNITATILE NR. I SI II


UNITATEA NR. IV: TERAPIA LOGOPEDICĂ

Descriere: activitatea prin care logopedul stabileşte elaborarea programului de intervenţie personalizată pentru fiecare logopat, realizează planificarea activităţii în toate componentele sale stabilind etapele desfăşurării acesteia, stabileşte modalităţile de colaborare cu specialiştii din alte domenii, modul de colaborare cu aparţinătorii, materialele necesare a fi folosite pe parcursul terapiei; se desfăşoară din momentulluării în evidenţă a cazului până la încheierea sa, dacă logopatia a fost rezolvată; dacă procesul seîntrerupe înainte de rezolvarea logopatiei, indifierent de cauză, terapia a fost suspendată sau nefinalizată;se va consemna după caz, în fişă şi în caietul logopedic.

Componente

1. Programul de intervenţie personalizată - în funcţie de specificul logopatiei se stabilesc metodele de lucru cu logopatul; - se stabilesc strategiile de abordare a logopatiei;

- se stabilesc procedurile şi tehnicile de lucru cu logopatul; - se planifică etapele de lucru; - pentru ficare şedinţă de lucru, logopedul consultă fişa şi pregăteşte materialele ce urmează, în principiu,să fie folosite; - la sfârşitul fiecărei şedinţe se consemnează în fişa logopedică ceea ce s -a realizat şi propunerea decontinuare/avansare pentru şedinţa următoare; - programul trebuie să fie flexibil, pentru a se putea adapta oricând evoluţiei logopatului în terapie.2. Informarea logopatului/apartinatorului - se prezintă logopatului/aparținătorului proiectul programului de intervenţie particularizată, astfel încât

acesta să aibă o viziune de ansamblu asupra terapiei ce urmează a se desfăşura şi a timpului necesar realizării ei; - se discută cu logopatul/aparţinătorul fiecare metodă, tehnică, procedeu de intervenţie, fiecare etapă delucru;

- se evaluează timpii necesari fiecărui element în parte, insistându-se pe dependenţa duratei acestora înraport direct proporţional cu gravitatea logopatiei şi cu implicarea logopedului/aparținătorului în proces; - este esenţial pentru buna desfăşurare a terapiei logopedice ca logopedul să se asigure de înţelegereareală a acestora atât la debutul terapiei, cât şi pe parcursul acesteia; - se prezintă instrumentele de lucru ce vor fi folosite;

- se prezintă materialele ce vor fi folosite şi se stabileşte aportul adus de logopat/aparținător în procurareaacestora.

3. Colaborarea cu logopatul/aparținătorul - se exemplifică şi se exersează fiecare procedură/tehnică de lucru până când se constată înţelegerea executării acesteia; - insistarea de către logoped pe înţelegerea de către logopat/aparţinător;a importanţei respectării numărului de repetări şi a timpului necesar obţinerii rezultatului urmărit; - se consemnează în caietul logopedic obiectivul propus;

- se verifică la fiecare şedinţă dacă cerinţele formulate, exemplificate şi date în lucru logopatului au fostrealizate;

- dacă itemii au fost realizaţi, se trece la următorii paşi din programul individual;



- itemii care nu au fost realizaţi se reiau şi se caută /identifică din ce cauză nu s-au realizat, abordându-se

alte tehnici/proceduri de lucru;

- la sfârşitul fiecărei şedinţe se stabileşte de comun acord data următoarei întâlniri;- se oferă indicii de evaluare şi autoevaluare pentru fiecare etapă parcursă, pentru ca logopatul/aparțină

torul să aprecieze momentul terapeutic în care se află.4. Colaborarea cu alte persoane - colaborarea cu specialiştii din domeniul medical, acolo unde există şi o componentă somatică luată înevidenţă şi tratament(de ex, în malformaţiile congenitale maxilo-faciale), de a cărei rezolvare depinde şisuccesul terapiei logopedice;

- colaborarea cu cadrele didactice, atunci când logopatul face parte dintr -o unitate de învăţământ, iarlogopatia/terapia logopedică influienteaza rezultatele activităţii sale din unitatea de învăţământ ;- colaborarea cu alţi specialişti, atunci când logopatul este instituţionalizat;- colaborarea cu alţi logopaţi/aparținători (atunci când terapia/etapa terapeutică necesită grupul de lucru). 5. Etapizarea terapiei logopedice- stabilirea etapelor de lucru ca propunere de principiu;

- instituirea evaluărilor de palier la două luni-două luni şi jumătate;- pauzele de lucru (în general vacanțele logopaţilor integraţi în sistemul de învăţământ preşcolar şi şcolar,concediile aparținătorilor, liberele de sărbători);- recomandările de urmat în perioada de întrerupere;- reevaluarea stadiului logopatiei după fiecare întrerupere şi adaptarea programului de intervenţie personalizată la noile constatări.6. Organizarea cabinetului logopedic - dotarea cu mobilierul adecvat activităţii logopedice (masă şi oglinda logopedică, canapea medicală,dulapuri, surse de lumina naturală și artificială, etc) adaptate vârstei logopatului; - orarul să fie afişat la loc vizibil în afară cabinetului (pe uşă); - materialele şi instrumentele de lucru să fie ţinute în ordine, la îndemână şi în condiţii de igienă perfectă; - ideal este să aibă chiuvetă proprie – dacă nu, materiale de igienizare personală după fiecare activitate şi

persoană; - să fie asigurată curăţenia, lumina, liniştea şi confortul ;

- este benefică folosirea aromaterapiei, precum şi a unui fond sonor liniştitor; - jocurile şi jucăriile să nu fie expuse sau la îndemână copiilor (de preferat să fie închise în dulap) iar pemasă să fie pregătite doar acelea ce urmează să fie folosite în ora de şedinţă (de fiecare dată să fie altemateriale de lucru, pentru a menţine interesul copilului).

Evaluarea competentei în UNITATEA NR. IV

Cunoştinţe

- o bună cunoaştere a protocolului de lucru pentru fiecare tip de logopatie; - o bună cunoaştere a principiilor terapiei logopedice şi a metodelor de lucru; - cunoştinţe privind tehnicile şi procedurile de lucru pentru fiecare logopatie; - cunoaşterea modalităţilor de contactare a colaboratorilor din alte instituţii şi unităţi; - despre elaborarea programelor de intervenţie personalizată; - de organizare a materialelor de lucru pentru fiecare logopat/şedinţă; - de evaluare a fiecărei şedinţă/etapă de lucru; - de comunicare scrisă şi orală cu ceilalţi specialişti; Abilităţi- de a elabora programul de intervenţie personalizată ;



- de a opera cu instrumente/materiale logopedice ;

- de a convinge logopatul/apartiatorul să folosească instrumente şi materiale de lucru - de a organiza

şedinţa de lucru;- de a folosi eficient timpul de lucru din şedinţă;

- de a descoperi cauzele dificultăților de executare a procedurilor şi tehnicilor de lucru;- de flexibilitate în a schimba abordarea, găsind o altă cale de explicare/obţinere / exersare/fixare/automatizare a unui item din program;

- de a explica simplu, pe înţelesul aparținătorului/logopatului cerinţa, sarcina;- de a identifica potenţialul de lucru al unui material / joc / jucărie;- de planificare.

De identificat- cunoaşterea protocoalelor de lucru pentru logopatii;- capacitatea de a elabora un program individualizat de terapie;

- cunoaşterea instrumentelor logopedice, a materialelor de lucru;

- capacitatea de a folosi instrumentele şi materialele logopedice;

- capacitatea de a exemplifica/explica proceduri şi tehnici de lucru;- capacitatea de comunicare pe subiecte şi teme punctuale. Mijloace de evaluare- elaborarea unui pr ogram de intervenţie personalizată pe baza unei fişe logopedice date;- indicarea soluţiilor pentru dificultăţi concrete date de examinator;

- indicarea instrumentelor/materialelor pe care le-ar folosi într -o situaţie concretă indicată de examinator;- redactarea unor documente de comunicare scrisă către colaboratorii implicaţi într -un diagnostic dat;

- prezentarea succintă a ultimelor trei lucrări din lectura personală;- interpretarea unor probe verbale/nonverbale;

- probă scrisă pe un subiect punctual (organizarea unei ședințe, întocmirea unui program de lucru încondiții precizate, etc);- prezentarea ultimelor noutăți dintr -un domeniu de interes personal.

UNITATEA NR. IV FACE PARTE DIN FORMAREA DE BAZA ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE ȘI CARE AU ABSOLVIT UNITĂȚILE NR. I, II, III




UNITATEA NR. V: TERAPIA LOGOPEDICĂ A TULBURĂRILOR DENATURĂ VOCALĂ

Descriere: în urma examinării logopedice complexe a solicitantului, a anamnezei şi a răspunsului primit

de la specialişti (unde este cazul), se identifică logopatia şi etiologia tulburării de voce a logopatului, seelaborează programul de intervenţie personalizată şi se stabilesc toate actele şi procedurile prin care să seasigure recuperarea funcţională și se aplică acest program in conformitate cu componentele UNITATII V

Componente

1. Depistarea cazului în conformitate cu UNITATEA NR. II2. Examinarea şi diagnoza în conformitate cu UNITATEA NR. III - simptomatologia de bază: fără voce, voce albă/inexpresivă; voce mică, voce răguşită, voce nazonantă;- examinarea logopedică complexă: atenţie deosebită la tipul de respiraţie, constituţia subiectului,capacitatea toracică, somn, folosirea respiraţiei în vorbire şi în repaus;- anamneză: de urmărit mai amănunţit istoricul afecţiunilor ORL şi respiratorii (inferior/superior);

- analiza dosarului medical (acolo unde este cazul, de exemplu în pierderea vocii post intervenţiechirurgicală, accident, şoc emoţional, malformaţii congenitale etc);- corespondenţă medicală către ORL, stomatologie, ortodonţie;- precizarea diagnosticului logopedic: afonie, alalie, disfonie, disfonie funcţională, disfonie profesională,disfonie spasmotică, disfonie psihogenă, disfonie mixtă, secundară malformaţiei congenitale, rinofonie.

3. Elaborarea programului de intervenţie personalizată - asigurarea colaborării logopatului/aparținătorului;- fixarea etapelor terapiei;

- începerea terapiei cu recuperarea respiratorie - acolo unde s-a impus adenolectomia, la două săptămânidupă aceasta;- începerea terapiei logopedice în disfoniile produse de noduli pe corzile voale după intervenţia chirurgicală de eradicare/tratare a acestora, atunci când chirurgul otorinolaringolog apreciază că se poate începeterapia logopedică;- respectarea itemilor de la Unitatea IV;

- aparţinătorul să asigure exprimarea în limbaj oral a tuturor activităţilor din viaţa cotidiană pe care ledesfăşoară cu copilul, nu numai atunci când exersează tehnicile şi procedurile logopedice care sunt înacel moment în lucru;- logopatul/aparţinătorul trebuie să înţeleagă că în disfonii, mai mult decât în orice altă logopatie, terapialogopedică are foarte bune rezultate persistente cu condiţia respectării în totalitate a recomandărilor: suntinterzise ţipătul, vorbirea îndelungată, fumatul, băutul sau ingerarea de lichide şi alimente cu abateri maride la temperatura ambientală.

4. Obiective de lucru în afonii post-laringectomie totală A. Recuperarea vocii prin tehnici logopedice (învăţarea vocii esofagiene) - recuperarea respiratorie;

- miogimnastica;

- învăţarea tehnicii de blocare a aerului în esofag;- dobândirea tehnicii de eructaţie controlată a aerului din treimea superioară a esofagului ;- exersarea vocii esofagiene prin stimularea neoglotei fonatorii;

- realizarea sunetului esofagian prin cuplajul penumo-fonator ;

- fixarea vocii esofagiene în structuri silabice simple, apoi complexe;- fixarea acesteia în povestiri ;- abilitarea vocii esofagiene în vorbirea ritmată şi vorbirea liberă;



- perfecţionarea vocii esofagiene ca intensitate şi debit necesar folosirii telefonului.B. Recuperarea vocii post-implant fonator (laringofon)

- învăţarea folosirii laringofonului;

- exerciţii de respiraţie;

- exerciţii de coordonare gest-respiraţie-fonaţie;- realizarea vorbirii cu respectarea prizei de aer, a activităţii motorii şi controlul sufleriei pulmonare.C. Învăţarea vocii traheo- esofagiene

- recuperarea respiratorie;

- realizarea coordonării gest-respiraţie-fonaţie ;- vocalize;

- vorbire cu voce de intensităţi diferite;- vorbirea ritmată cu/fără suport folosind noua voce traheo-esofagiană;- recitarea cu controlul gest-respiraţie-fonaţie;- dezvoltarea expresivităţii vocii şi vorbirii;- folosirea telefonului.

5.Obiective urmărite în alalie - realizarea autoservirii ca mijloc de conştientizare a sinelui;- exerciţii de respiraţie;- gimnastică generală;- introducerea activităţilor de dexterităţi manuale;- implicarea copilului în activităţile cotidiene;- recunoaşterea topografiei locuinţei, a denumirii obiectelor uzuale din locuinta si din propriul uz, adenumirii de alimente, bauturi, jucarii, etc;

- miogimnastica ;

- învăţarea schemei corporale, a culorilor şi mărimilor în limbaj receptiv;

- introducerea în program a activităţilor pregrafice şi de coordonare oculo-motorie;

- emiterea vocalelor;

- onomatopeele ;

- vocalizele;

- asocierea a două vocale în logatomi/fonatomi şi în cuvinte cu sens;- emiterea consoanelor, exersarea lor, fixarea şi automatizarea;- formarea, consolidarea şi folosirea contextuală a cuvintelor monosilabice (substantive, pronume

personale şi verbe); - introducerea proprozitiilor simple din cuvinte monosilabice;

- formarea, consolidarea şi folosirea contextuală a cuvintelor bisilabice (substantive, adjective, verbe);

- lateralitatea corporală, extensia lateralităţii, transferul lateralităţii;

- conjugarea verbelor uzuale;- relaţiile spaţiale şi limbajul expresiv;- orientarea spaţială ;- formarea reprezentărilor cantitative, numeraţia în concret şi simbolic ;- ordonarea şi simetria, rândul, coloana, locul;- numeralul ;

- recunoaşterea texturii materialelor lucrurilor uzuale;- construcţia propoziţiilor cu trei, patru şi mai multe cuvinte, inclusiv cuvintele de legătură;- opuşii;- orientarea temporală;- folosirea timpilor trecut, prezent, viitor în propoziţii ;

- propoziţiile dezvoltate;



- povestirea după o imagine, două şi mai multe imagini;- cântecul ;- vorbirea cu voce de intensitate mică – medie – normală;- vorbirea ritmată;

- recitarea, intonaţia;- rolul, dezvoltarea expresivităţii limbajului.6. Obiective de lucru în disfonii- pauză vocală;- exerciţii de respiraţie ;- vocalize ;

- folosirea vocii de diverse intensităţi în structuri verbale în propoziţii simple şi apoi dezvoltate cucontrolul sufleriei pulmonare;

- vorbirea reflectată, cu respectarea prizei de aer şi controlul respirator/cuplajul pneumo-fonic ;

- vocea cantată cu controlul intensităţii vocii;- vorbirea ritmată cu suport şi fără, cu controlul sufleriei pulmonare;

- recitarea fără şi cu intonaţie, dezvoltarea expresivităţii limbajului;- povestirea după o imagine, două şi mai multe cu controlul respiraţiei ;- interpretarea de rol ;

- dialogul;

- povestirea liberă.7. Obiective de lucru în rinofonii- recuperarea respiratorie postoperatorie adenolectomie;

- miogimnastica ;

- masajul velar;

- vocalize cu obstrucţia respiraţiei nazale şi apoi fără;- fixarea vocii corecte cu ajutorul logatomilor;

- structurile verbale simple şi complexe cu controlul cuplajului pneumo-fonator;

- fixarea vorbirii corecte cu suport/fără suport prin vorbire ritmată;- povestirea după imagine;- povestirea liberă.8. Colaborarea cu specialiştii din alte domenii- în alalii, de regulă, este necesară colaborarea cu un medic neuropsihiatru, care să asigure suportul medi

camentos al terapiei, pentru fortificarea SNC, astfel încât activităţile logopedice să beneficieze de unsuport neurologic şi să poată produce efecte la nivel neurologic ;- în disfonii, prima urgenţă este a controlului ORL şi foniatric pentru a se putea îndepărta obstacolele/cauzele somatice ale disfoniei (acolo unde sunt);

- dacă se depistează noduli vocali, întâi se aplică soluţia medicală (care poate fi chirurgicală sau medicamentoasă), şi apoi cea logopedică, atunci când specialistul ORL-ist consideră că se poate începe terapialogopedică;- în deviaţiile de sept recomandarea este chirurgicală;- în cazul vocilor rinofonice, secundare sinuzitelor (frontale, maxilare sau chiar generale), terapia logope

dică este recomandată doar după tratamentul medical al acestora şi efectele ei sunt variabile, în funcţie degravitatea sinuzitei şi de vechimea ei, precum şi de tenacitatea exersării tehnicilor logopedice de lucru

de către logopat;- când rinofonia este închisă, terapia logopedică este de asemenea recomandată după adenolectomie;- când rinofonia este deschisă, adenolectomia se realizează doar dacă se consideră absolut necesar dinmotive de stare generală a sănătăţii, (otite seroase repetate, adenoidite acute, etc), deoarece intervenţia o

accentuează; în această situaţie, terapia logopedică este recomandată a se face intensiv, este îndelungată,



iar pronosticul este rezervat;

- atunci când logopatul face parte dintr -o unitate de învăţământ sau altă instituţie, este necesar să secomunice şi colaboreze cu factorii responsabili din acestea, pentru a se asigura şi acolo condiţiilenecesare permanentei terapiei logopedice.

Evaluarea competentei în UNITATEA NR. V Cunoştinţe - cunoaşterea şi folosirea cu uşurinţă a competentelor UNITĂŢII nr. IV;- cunoştinţe privind anatomia şi fiziologia aparatului respirator;- cunoştinţe temeinice privind anatomia şi fiziologia aparatului fono-articulator ;

- cunoştinţe privind exerciţiile de respiraţie şi modul lor de selectare şi aplicare funcţie de logopatie şilogopat ;

- cunoştinţe privind ontogeneza limbajului expresiv oral;- cunoştinţe privind organizarea instituţională a unităţilor în care lucrează specialiştii de care are nevoie înfiecare caz;

- identificarea specialiştilor din NPI, ORL, cu care poate colabora pe termen lung;

- cunoştinţe privind protocolul de lucru pentru emiterea, fixarea şi automatizarea sunetelor limbii romane;- cunoştinţe temeinice privind tehnicile de articulare a sunetelor în cuvinte şi a cuvintelor în propoziţii (deorganizare a limbajului);

- cunoştinţe temeinice privind modul în care se formează limbajul receptiv/expresiv;- cunoştinţe temeinice privind modul în care limbajul receptiv se transforma în limbaj expresiv ;- cunoştinţe temeinice privind modul de formare a operatorilor cognitivi, fără de care limbajul nu are baza

pe care să se formeze şi pe care să o exprime. Abilităţi - de a diferenţia alalia de alte logopatii;- de a diferenţia formele de rinofonie şi de a identifica corect forma pe care o prezintă logopatul;- de a interpreta corect datele din anamneză şi examenul logopedic complex;- de a comunica eficient şi convingător cu logopatul/apartinatorul, deoarece în terapia alaliei, şi nu numai,

efortul depus este extrem de mare şi fiecare procedeu de lucru implică un mare consum de energie mentală şi psihica; suportul oferit de logoped şi apartinator este extrem de important în rezolvarea cazului;- de a cola bora cu specialiştii din celelalte domenii;- de a folosi şi de a elabora exerciţii diverse de respiraţie, gimnastică generală, coordonare oculo-

motorie, etc;

- capacitatea de a evita rutina în cadrul aceluiaşi program, şi de la un caz la altul;- capacitatea de a folosi materiale diverse, interesante ca suport de lucru ;

- flexibilitate în a evita timpii neproductivi;- capacitatea de a ca pta atenţia susţinută a logopatului.

De identificat- nivelul de cunoaştere teoretică;- nivelul de expertiză practică ;- gradul de implicare într-o reţea de grup de specialişti cu care să colaboreze;- gradul de antrenare a logopatului/aparținătorului în procesul terapiei logopedice;- gradul de creativitate în concretizarea activităţilor din programul terapeutic;- mobilitate în a capta atenţia logopatului;- flexibilitate în a modifica itemii programului funcţie de posibilităţile de moment ale logopatului.Mijloace de evaluare- diagnoza pe bază de fişă logopedică ;- elaborarea unui program individualizat de intervenţie pe baza fişei logopedice cu diagnostic stabilit;

- identificarea trimiterilor pentru examinare de specialitate în funcţie de simptomatologie;



- indicarea indiciilor pe baza cărora se face stabilirea diagnosticului diferenţiat în tulburările de voce;- teste grilă (selectarea timpilor de lucru în exerciţiile de respiraţie de pe o listă cu timpi corecţi şiincorecţi, etc) ;- indicarea materialelor şi instrumentelor de lucru pentru un anumit moment din terapie;

- înregistrări audio-video;- probe scrise pentru cunostințele teoretice;- demonstrații privind tehnicile respiratorii;- demonstrații privind miogimnastica și gimnastica generală;- prezentarea ultimelor trei lucrări din studiul personal;- prezentarea ultimelor noutăți dintr -un domeniu de interes personal.

UNITATEA NR. V REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN OPT ANI ÎN LOGOPEDIE SI AUABSOLVIT UNITATILE I, II, III, IV, VI, VII

Total ore:50 ; curs 15 ore, practica 35 ore



UNITATEA NR. VI: TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN TULBURĂRILE DEEMITERE ȘI PRONUNȚIE A SUNETELOR

Descriere: ansamblul actelor şi activităţilor prin care se asigură emiterea/corectarea şi folosirea sunetelorlimbii de către logopat prin aplicarea programului de intervenţie personalizată: pregătirea aparatului

fono-articulator, emiterea sunetului omis, pronunţat defectuos sau înlocuit, învăţarea şi consolidarea lui,impostarea acestuia în cuvinte şi propoziţii, automatizarea. Componente

1. Inventarul fonematic - se realizează cu ocazia examinării logopedice complexe şi a consemnărilor în fişa logopedică; - în funcţie de numărul de sunete afectate (omise, emise defectuos, înlocuite, alte situaţii) se poate face o

prognoză orientativă, (calculând cu media de aproximativ o lună jumătate pentru achiziţia funcţională aunui fonem).

2. Identificarea cauzelor tulburării de pronunţie

- examinarea integrităţii aparatului fono-articulator;

- examinarea proporţiilor, volumului, tonicităţii şi dinamicii componentelor fono-articulatorii;

- examinarea respiraţiei ; - examinarea empirică a auzului fizic şi fonematic;- utilizarea datelor din anamneză;- utilizarea rezultatelor investigaţiilor de specialitate (acolo unde este cazul sau au fost solicitate

investigaţii de specialitate).3. Elaborarea programului de intervenţie personalizată - miogimnastica, antrenarea şi dezvoltarea mobilităţii componentelor f ono-articulatorii implicate înemiterea şi articularea fiecărui sunet; - stabilirea ordinii de abordare a fonemelor, funcţie de abilităţile de emitere a logopatului;- stabilirea operatorilor cognitivi deficitari, pentru a se planifica formarea şi activar ea lor;

- stabilirea instrumentelor şi materialelor ce vor fi folosite ca suport de lucru, de exersare, de antrenare şide stimulare ;

- adăugarea obiectivelor necesare completării arhitecturii cognitive.4. Familiarizarea logopatului/aparţinătorului cu tehnicile de emitere, învăţare, consolidare,automatizare şi impostare; - exemplificarea exerciţiilor de miogimnastică de către logoped şi efectuarea lor de către logopat subsupravegherea logopedului;

- reluarea lor de către logopat cu aparţinătorul sub supravegherea logopedului;- exemplificarea exerciţiilor de respiraţie şi realizarea lor sub supreavegherea logopedului; - reluarea lor de către logopat cu aparţinătorul sub supravegherea logopedului;

- iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor simpli;

- iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor intervocalici; - iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor dubli- introducerea fonemului în cuvinte în poziţie iniţială, mediană, şi finală asociat cu vocale; - introducerea fonemului în cuvinte în asociere cu consoane în poziţie iniţială, mediană şi finală; - exersarea fonemului învăţat în cuvinte şi propoziţii; - corectarea permanentă a fonemului în vorbirea cotidiană. 5. Formarea şi activarea operatorilor cognitivi corespunzători vârstei logopatului:- schema corporală; - lateralitatea cor porală, extensia lateralității, transferul lateralităţii; - culorile;

- mărimile;

- asemănările şi deosebirile, comparaţia;



- forma lucrurilor, formele geometrice;

- poziţia lucrurilor (vertical, orizontal, oblic stânga, oblic dreapta);- textura lucrurilor;

- categoriile;

- sortarea unei mulțimi cu un criteriu dat ;- orientarea spatială;- ordonarea spatială (rând, coloană, loc);- orientarea temporală;- parte-intreg;

- sesizarea relațiilor de conexiune, de apartenență, de cauzalitate;- formarea reprezentărilor cantitative, mulțimea, elementul, numărul; comparația mulțimilor.6. Dezvoltarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de comunicare a logopatului- folosirea corectă a articolului hotărât/nehotărât;- folosirea corectă a singularului și pluralului articulat/nearticulat;- folosirea corectă a timpului verbului în propoziție;

- folosirea corectă a pronumelui personal;- folosirea corectă a acordului gramatical;

- opușii, paronimele, sinonimele, omonimele, diminutivele;- propoziția de la cea simplă la cea dezvoltată;- discriminarea între enunțurile afirmative, negative, interogative, imperative;

- povestirea după una, două și mai multe imagini;- recitarea;

- povestirea;

- redarea liberă a unei poezii/povestiri;- rolul și dialogul;

- sesizarea și exprimarea emoțiilor proprii și ale celorlalți;- deprinderi sociale.

7. Asocierea activităţilor de dexterităţi- manuale gener ale și a musculaturii fine a degetelor;- a activităţilor pregrafice şi grafice;- de coordonare oculo-motorie cu operatorii cognitivi.

8. Evaluarea şi intervenţia pe analiză şi sinteză fonematică dacă logopatul este în perioada de

pregătire pentru şcoală; - recunoaşterea sunetului, identificarea fonemului în cuvânt; - identificarea locului fonemului în cuvânt (poziţie iniţială, mediană sau finală) ;- identificarea fonemelor din cuvânt (de la cuvinte cu două foneme până la cuvintele cu 6-7 foneme);

- diferenţierea între sunet şi silabă în cuvânt; - identificarea silabelor din cuvânt; - diferenţierea cuvintelor de propoziţie; - identificarea cuvintelor din propoziţie.9. Realizarea conexiunilor cu terapia tulburărilor limbajul scris, dacă logopatul este şcolar; - fixarea raportului fonem/grafem;

- conservarea percepţiei formei grafemelor;- identificarea corectă a grafemelor, citirea corectă a grafemelor;- reproducerea corectă a grafemelor, folosirea grafemelor în scrierea copiată, în dictare şi autodictare;- analiza şi sinteza fonematică a cuvântului scris;- lectura cuvintelor şi propoziţiilor.

10. O abordare specială trebuie acordată sigmatismului interdental, deoarece tulburarea de fonație şi



ar ticulare are două cauze obiective :- deprinderea vicioasă de a vorbi cu vârful limbii afară;- o deformare nativă a arcadei/mandibulei (prognatism sau progenie) sau dobândită (copilul a suptdegetul sau suzeta prea mult timp);

- deprinderea vicioasă se corectează folosind o sondă ortofonică sau un alt instrument de formă adecvatăacceptat de copil, încă din începerea emiterii sunetului individual sau în logatomi simpli, şi ideal ar fi sănu se treacă la logatomii intervocalici până când nu dispar e interdentalizarea ;

- prognaţia/progenia se corectează cu aparat ortodontic, şi după corectarea ortodontică se începe programul logopedic.

Evaluarea competenţei în UNITATEA NR. VICunoştinţe- temeinice despre componentele aparatului fono-articulator;

- despre disfuncţiile ce pot determina imposibilitatea de emitere a unui anume fonem ;- despre disfuncţiile ce determină emiterea defectuoasă a unui fonem sau de înlocuire a acestuia cu alt

fonem;- despre exerciţiile de gimnastică generală ce pot contribui la îmbunătăţirea fonaţiei;- despre exerciţiile de miogimnastică necesare aducerii aparatului fono-articulator în condiţie funcţională;

- despre folosirea corectă a respiraţiei/conductului aerian şi a componentelor fono-articulatorii în fonaţie;

- despre etapele ce trebuiesc parcurse pentru a ajunge de la emiterea sunetului la impostarea lui învorbire;

- despre operatorii cognitivi ce reprezintă suportul şi conţinutul comunicării prin limbaj;- despre organizarea şi dezvoltarea limbajului ;- despre analiză şi sinteză fonematică. Abilităţi- de a găsi configuraţiile cele mai oportune în exerciţiile pe care le va cuprinde în programul individualizat de intervenţie logopedică ;- de a găsi exerciţiile de miogimnastică cele mai eficiente în obţinerea fonemului în fiecare caz;

- de a imagina execuţii ale exerciţiilor avantajoase pentru logopat ;

- de a explica logopatului şi aparţinătorului sensul, scopul fiecărui exerciţiu, pentru a-i motiva să le facăîn mod perseverent acasă;

- de a prezenta în mod atractiv sarcinile, obiectivele şi modalităţile de atingere a acestora;- de a motiva logopatul şi aparţinătorul să participe intensiv la terapia logopedică.De identificat- nivelul cunoştinţelor ;

- capacitatea de a le organiza şi folosi în activitatea sa ;

- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs;

- capacitatea de a identif ica corect disfunctiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlăturare a lor;- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;- capacitatea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor şi procedurilor de lucru.

Mijloace de verificare- studiu de caz ;

- analiza unui caz pe caietul de logopedie ;

- test grilă;



- subiect scris;

- interviu;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice;- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport ;

- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie ;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistica proprie;- înregistrări audio-video.

UNITATEA NR. VI FACE PARTE DIN FORMAREA DE BAZA ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA, PEDAGOGIE SIPSIHOLOGIE CARE AU ABSOLVIT UNITATILE NR. I, II, III, IV

Total ore: 35 curs 15, practica 20



UNITATEA NR. VII: TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN TULBURĂRILE DE

ARTICULARE

Descriere: ansamblul de acte şi acţiuni, desfăşurate cu ocazia programului de intervenţie individu

alizată, cu scopul de a obţine o articulare clară şi expresivă în comportamentul verbal al persoanei;simptomatologia asigură identificarea logopatiei, examenul logopedic şi investigaţiile de specialitateidentifică etiologia, iar terapia logopedică rezolvă/ameliorează logopatia (disartria).

Componentele

1. Depistarea cazului se face conform UNITĂȚII II2. Stabilirea diagnosticului de disartrie

- examinarea logopedică complexă, stabilirea simptomatologiei şi evaluarea etiologiei; - evaluarea sistemului fono-articulator şi a operatorilor cognitivi pentru stabilirea punctului de plecare în

programul de intervenţie personalizată; - trimiteri pentru examenele de specialitate;

- evaluarea rezultatelor primite.3. Elaborarea programului de intervenţie personalizată

- pregătirea aparatului fono-articulator pentru a fi apt de a realiza sarcini motrice individuale şi simultane;

- stabilirea grupului de colaboratori ;

- stabilirea formei, conţinutului şi timpilor pentru fiecare parte implicată în proiect;- stabilirea etapelor cu obiectivele mari de realizat ;

- planificarea propriu-zisă.4. Stabilirea strategiilor de colaborare

- cu neuropsihiatrul, atunci când etiologia este neurologică- cu ORL-istul, atunci când etiologia are şi elemente de natură ORL;- cu ortodontul, atunci când etiologia implică şi elemente de modificări maxilo-dentale;

- stabilirea mijloacelor concrete de intermediere;

- importanta aprecierii şi respectării termenelor de parcurgere a fiecărei etape.5. Stabilirea strategiilor de colaborare cu aparţinătorul- pentru a se asigura logopedul că aparţinătorul a înţeles natura cauzelor şi caracterisiticile terapieilogopedice, importanța exerciţiilor zilnice, regulate şi a respectării celorlalte condiţionalităţi în vedereacontrolării disartriei; - pentru ca aparţinătorul/logopatul să înţeleagă că acest diagnostic este greu de ameliorat/corectat, şi cucât se lucrează mai intens şi mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune, iar consecinţele mai uşor de

prevenit;

- pentru ca aparţinătorul/logopatul să înţeleagă că o disartrie primară poate avea o dislexie/disgrafiesecundară, ce va marca subiectul pentru toată viaţa cu anumite caracteristici.6. Stabilirea strategiilor de colaborare cu cadrele didactie (educatoare, învăţător, profesori) dacălogopatul prezintă deja elemente de dislexie / disgrafie / disortografie ; - cine intermediază relaţia; - modalitatea de intermediere;

- importanța aprecierii şi respectării termenelor de parcurgere a fiecărei etape;7. Desfăşurarea programului de intervenţie personalizată diferenţiat pentru preşcolari şi şcolari; a) pentru preşcolari- fixarea fonemelor;

- articularea graduală a fonemelor, de la cuvintele monosilabice la cele mai complexe;

- construcţia de propoziţii de la simplu la complex;



- vorbirea reflectată; - povestirea pe o imagine, două şi mai multe; - verificarea, formarea şi activarea operatorilor cognitivi conform vârstei: schemă corporală, lateralitateacorporală, extensia lateralităţii, transferul lateralităţii, culorile, mărimile, cantităţile, textura lucrurilor,

poziţia lucrurilor, forma lucrurilor ;- inserţia activităţilor de dexterităţi motrice; - inserţia activităţilor pregrafice; - formarea şi dezvoltarea orientării spaţiale, a recunoaşterii şi numirii relaţiilor spaţiale; - formarea şi dezvoltarea orientării temporale (momentele zilei, zilele săptămânii, anotimpurile, lunileanului, ceasul, ora fixă, jumătăţile şi sferturile de ora, minutele).

b) pentru şcolari; se adaugă la itemii de la 7. a), cei corespunzători activităţilor şcolare: - consolidarea raportului fonem/grafem;

- activităţi pentru însuşirea cititului: analiză şi sinteză fonematică; - activităţi pentru însuşirea scrisului: recunoaşterea şi reproducerea grafemelor, copierea, dictarea şiautodictarea, despărţirea cuvintelor în silabe, folosirea ortogramelor, folosirea punctuaţiei, folosirea

diacriticelor. 8. O atenţie deosebită trebuie acordată cauzelor fizio-anatomice ale tulburărilor de pronunţie şi articulare,mai ales distoniilor musculaturii fono-articulatorii sau hiperactivităţii lor, ambele deficienţe fiind foartegreu de compensat prin miogimnastica şi antrenament specific, dar fără de care nu se poate realizarezolvarea / ameliorarea logopatiei.

Evaluarea competenţei în UNITATEA NR. VII

Cunoştinţe- de discriminare a diagnosticului de disartrie de alte logopatii;

- de identificare a etiologiei;

- de conectare a terapiei logopedice cu terapia medicamentoasă, acolo unde este cazul;- de adaptare a formării şi activării operatorilor cognitivi la fiecare caz;- de folosire a instrumentelor logopedice şi a materialului de suport în mod adecvat fiecărei etape aterapiei.

Abilităţi- de a se ada pta specificului fiecărui caz în parte;- de a colabora cu specialiştii implicaţi în rezolvarea cazului;- de a comunica cu logopatul/aparţinătorul, deoarece în această logopatie efortul depus de logopat estefoarte mare, fiecare procedeu aplicându-se cu un mare consum de energie psihică şi mentală din parteaacestuia, suportul oferit de logoped şi aparţinător fiind esenţial ;- de identificare a dificultăţilor pe care le întâmpină logopatul în cursul terapiei şi de a găsi calea cea mai

adecvată pentru logopat de a le depăşi;- de a găsi modalităţi de motivare a logopatului/aparţinătorului de a evita neglijarea sarcinilor date, de aevita superficialitatea din partea acestora sau chiar abandonul;

- de a asigura un anume grad de atractivitate şi noutate fiecărei şedinţe de lucru.De identificat- nivelul cunoştinţelor;- capacitatea de a le organiza şi folosi în activitatea sa;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs ;

- capacitatea de a identifica corect disfuncţiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul de înlăturare a lor;

- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;



- capacitatrea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor şi procedurilor de lucru.

Mijloace de verificare

- studiu de caz (propus);- prezentare de caz propriu;

- analiza unui caz pe caietul de logopedie;

- test grilă;- subiect scris;

- interviu;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice;- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie şi soluţiile particulare folosite;- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului pentru prezentare/analiză;

- prezentarea ultimelor trei lucrări din studiul personal;- prezentarea ultimelor noutăți în domeniul de interes personal.

UNITATEA NR. VII REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN TREI ANI ÎN LOGOPEDIE SI AU

ABSOLVIT UNITATILE NR. I, II, III, IV, VI




UNITATEA NR. VIII: TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN TULBURĂRILELIMBAJULUI SCRIS-CITIT

Descriere: ansamblul actelor, metodelor şi procedurilor folosite în diagnosticul de dislexie, disgrafie,

disortografie pentru a învaţa logopatul să scrie şi să citească conform cerinţelor şcolare, indiferent dacăeste o dificultate de sine stătătoare sau asociată cu alte tulburări şi indiferent de etiologie, precum șiintervenția logopedică în recuperarea deprinderilor de scris-citit în logopatiile post-traumatice.

Componente

1. Identificarea logopatiei se face conform Unităţii II2. Indiferent cu ce problema este luat în evidenţă logopatul preşcolar, logopedul are obligaţia profesională de a verifică auzul, auzul fonematic (analiza fonematică a copilului începând de la 5 ani, 5 ani şi jumătate), văzul şi deprinderile grafice. a) Verificarea auzului fizic şi fonematic- verificarea empir ică a auzului fizic;

- solicitarea controlului medical ORL în eventualitaea unei suspiciuni de diminuare a auzului sau dacă dinanamneză rezultă numeroase episoade de otite, seroase sau nu ;- când şi opinia aparţinătorului este că ar fi o problemă, se va solicita control ORL şi o audiogramă,

pentru a se elimina orice dubiu privind integritatea anatomică şi fiziologică a auzului;b) Verificarea empirică a văzului se face prin:- observarea posturii în timpul activităţii grafice (se îndepărtează sau se apropie nefiresc de foaia dehârtie);- clipeşte din pleoape, se freacă la ochi, lăcrimează;- ductul este întrerupt, iar atunci când se reia se ratează contactul cu punctul terminus al liniei întrerupte;- se revine inadecvat şi nejustificat peste linia deja trasată;c) Verificarea calităţii şi nivelului actului grafic: - intrarea în sarcina (acceptă, intră cu plăcere, duce sarcina la sfârşit cu bine; acceptă, intră uşor însarcină, dar o realizează neglijent şi o expediază cât poate de repede; negociază, amână, intră greuîn sarcină şi face tot ce poate pentru a nu o termina; refuză de la început şi persistă în a refuză);

- poziţia corpului pe scaun, faţă de masă, faţă de suportul de lucru;- pensa digitală corectă sau incorectă; - colorează corect: respectă conturul, acoperă imaginea complet şi egal cu culoare, ductul nu estedezordonat - sau nu;

- are abilităţi de a decupa şi opera colaje;- rezistenţă în activitate (durata activităţii);- execută în mod egal sarcina de la început până la sfârşit;

d) Nivelul aptitudinilor de scris/citit3. Colaborarea cu aparţinătorul - conform UNITĂȚILOR III, IV4. Colaborarea cu specialiştii implicaţi - conform UNITĂȚILOR III, IV5. Stabilirea strategiilor de colaborare cu cadrele didactice (educatoare, învăţător, profesori) dacălogopatul prezintă deja elemente de dislexie / disgrafie / disortografie;

- cine intermediază relaţia; - modalitatea de intermediere;

- importanța aprecierii şi respectării termenelor de parcurgere a fiecărei etape;- stabilirea modalităţilor de comunicare;- delimitarea responsabilităţilor pentru toate persoanele implicate în caz. 6. Elaborarea programului de intervenţie personalizată

6.1. Pentru preşcolar, sarcinile incluse în terapie vor fi de prevenire a tulburărilor de scris – citit:



a)Formarea şi dezvoltarea auzului fonematic

- conştientizarea componenţei sonore a mediului; - înţelegerea a ceea ce este un sunet (fonem); - identificarea unui fonem în cuvânt, în poziţie iniţială;

- identificarea unui fonem în cuvânt în poziţie mediană ;- identificarea unui fonem în cuvânt în poziţie finală;- identificarea sunetelor în diftongi şi triftongi, pronunţarea corectă a diftongilor şi triftongilor;- diferenţierea fonemelor apropiate, vocale/consoane perechi; - identificarea graduală a fonemelor în cuvânt, de la cuvintele monosilabice la cele mai complexe, înordinea în care sunt ele în cuvânt ; - diferenţierea fonem – silabă; - identificarea numărului de silabe din cuvânt;- analiza fonematică a cuvântului pe foneme şi silabe; - diferenţierea cuvânt – propoziţie; - analiza fonematică a propoziţiei.

b) Antrenarea aptitudinilor pregrafice şi grafice pentru a asigura învăţarea scrisului - exersarea şi formarea dexterităţilor manuale. - activităţi/jocuri de dezvoltare a coordonării oculo-motorii;

- activităţi/jocuri de creştere a susţinerii efortului fizic/motric;

- formarea şi consolidarea pensei digitale corecte; - formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei formei; - formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei poziţiei;- formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei mărimilor; - formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei volumului. c) Alte aptitudini necesare în pregătirea învăţării scrisului:- fixarea lateralităţii native şi adaptarea ei la realizarea sarcinilor;- rolul esenţial al formării şi consolidării operaţionale a lateralităţii corporale, a extensiei lateralităţii şi atransferului lateralităţii în prevenirea dislexiei;

- orientarea în spaţiu; - cunoaşterea şi controlul relaţiilor spaţiale; - ordonarea spaţială: rând, coloana, loc, numeralul ( în spaţiul cu două şi cu trei dimensiuni); - orientarea temporală (momentele zilei, zilele săptămânii, anotimpurile, lunile anului);

- cunoaşterea şi folosirea adecvată a noţiunilor care exprimă aceste aptitudini;- activitatea operatorului parte-întreg.6.2. Când logopatul este deja şcolar, se stabileşte întâi integritatea parametrilor somatici implicaţi înînsuşirea scris-cititului: auzul fizic, auzul fonematic, văzul (ca la punctul 4.1.), precum şi calitatea şi

controlul asupra operatorilor mentali care asigură capabilitatea sa de a învăţa scris/cititul;- se verifică dacă el rezolvă complet şi cu siguranţă sarcinile de analiză fonematică;

- dacă răspunsurile sunt lente, nesigure şi cu multe erori este obligatorie parcurgerea acestor etape de

lucru;

- dacă nu le rezolvă integral, activitatea de recuperare începe din punctul unde s-a întrerupt evoluţiaanalizei fonematice;

- se verifică capabilitatea actului grafic;- se verifică lateralitatea corporală, extensia lateralităţii, transferul lateralităţii; - se verifică orientarea în spaţiul cu două şi trei dimensiuni; - cunoaşterea şi controlul relaţiilor spaţiale; - ordonarea spaţială: rând, coloana, loc, numeralul;

- orientarea temporală;



- cunoaşterea şi folosirea adecvată a noţiunilor care exprimă aceste aptitudini;- operatorii cognitivi dezvoltaţi conform vârstei;- folosirea corectă a caietului de lucru;- stabilirea nivelului de deficienţă în scris-citit prin probele standard.

7. Pentru a asigura condiţiile necesare achiziţiei scris-cititului, după rezolvarea aspectelor somatice,trebuiesc investigaţi şi evaluaţi itemii de la 4.1.8. Consolidarea raportului fonem/grafem

a) Învăţarea şi fixarea fonemelor;- tehnici de recunoaştere ;- tehnici de conservare a percepţiei formei;- tehnici de recunoaştere şi reproducere a grafemelor; - consolidarea raportului fonem/grafem, sau a fonemului cu grupul de grafeme acolo unde fonemul se

redă printr -un grup de grafeme;

- automatizarea recunoaşterii grafemului după formă;- identificarea grafemului indiferent de grafia sa;

- automatizarea reproducerii grafemului. 9. Realizarea sintezei fonematice în scris-citit în cuvinte - construcţia de cuvinte din două litere, sinteza fonematică, scrierea lor de mâna prin copiere, citirea lor înscrierea de mâna, lecturar ea lor;

- construcţia de cuvinte prin combinarea a două litere, lectura lor în sinteză, redarea lor în scris dinmemorie, lectura lor în formă scrisă de mâna; trecerea separată a celor cu înţeles, lectura lor la finalulactivităţii; - căutarea în texte scrise de tipar a cuvintelor din două litere şi citirea lor; - dictarea de cuvinte din două litere; - construcţia de cuvinte din trei litere, sinteza lor fonematică, scrierea lor de mâna prin copiere, citirea lorîn scrierea de mâna, sinteza fonematică; - construcţia de cuvinte prin combinarea a trei litere, lectura lor în sinteză, redarea lor în scris dinmemorie, lectură în forma scrisă de mâna; trecerea separată a celor cu înţeles, lecturarea lor la finalulactivităţii; - căutarea în texte scrise de tipar a cuvintelor cu trei litere şi citirea lor;- dictarea de cuvinte cu trei sunete;

- dictarea aleatorie de cuvinte cu două/trei sunete; - construcţia de cuvinte din patru litere, sinteza lor fonematică, scrierea lor de mâna prin copiere, citirealor în forma scrisă de mâna; trecerea separată a celor cu înţeles , lecturarea lor finală; - căutarea cuvintelor din patru litere în texte scrise de tipar şi citirea lor; - dictarea aleatorie a cuvintelor cu patru sunete, trei sunete, două sunete;

- se continuă cu acelaşi mecanism, până când copilul îl interiorizează şi reuşeşte să lectureze cuvintele cufoarte multe grafeme.

10. Activităţi de exersare a sintezei fonematice a cuvintelor simple - completarea cuvântului cu litera lipsa în poziţia iniţială; - completarea cuvântului cu litera lipsa în poziţie mediană; - completarea cuvântului cu litera lipsa în poziţia finală;- construcţia de cuvinte pornind de la o silabă dată ;

- reconstrucţia cuvântului plecând de la silabele amestecate, etc. 11. Diferenţierea sunetelor limbii de silabe, a sunetelor de litere:

- exersarea lor orală; - evidenţierea lor în scris;

- despărţirea cuvintelor în sunete/silabe;



- completarea silabelor lipsă din cuvinte; - construcţia de cuvinte din suntele/silabele date;- dictarea de cuvinte ;

- autodictarea de cuvinte.

12. Trecerea la propoziţii se face gradual, o dată cu atingerea performanţei de a sintetiza în lecturăcuvintele cu trei – patru litere. Propoziţiile vor fi abordate de la simplu (subiect şi predicat) la complex: - construcţia de propoziţii simple; - lectura lor;

- copierea propoziţiilor de mână, lecturarea lor; - lectura propoziţiilor simple pe texte scrise de tipar; - dictarea de propoziţii simple, lecturarea lor; - autodictarea de propoziţii simple; - completarea propoziţiei din care lipseşte subiectul; - completarea propoziţiei din care lipseşte predicatul ;- propoziţia cu cuvânt de legătură;

- completarea propoziţiei din care lipseşte cuvântul de legătură; - aranjarea a trei cuvinte date în propoziţii cu înţeles; - se continuă cu aceiaşi paşi în propoziţii din ce în ce mai dezvoltate, până când copilul reuşeşte sălectureze corect propoziţii întregi dezvoltate; - scrierea de propoziţii după imagini, structurate astfel încât să folosească afirmaţia, negaţia, interogaţia,circumstanţialele de timp, spaţiu, loc;- scrierea după dictare;- autodictarea de propoziţii;- compunerea.

13. Înţelegerea şi folosirea corectă a ortogramelor - explicarea şi demonstrarea lor; - exersara lor împreună; - realizarea de exerciţii variate în care şcolarul să aibă posibilitatea să exerseze criteriul de decidere afolosirii cratimei;

14. Înţelegerea şi folosirea corectă a semnelor de punctuaţie, a acordului şi a pluralului;- introducerea noţiunilor legate de necesitatea folosirii semnelor de punctuaţie;- se prezintă şi se face praxis cu un singur semn de punctuaţie o dată, cum se aude şi cum se transcrie,care este semnificaţia sa; - se dau exerciţii de exersare şi consolidare a fiecărui semn de punctuaţie ; - articolul hotărât şi nehotărât; - singularul şi pluralul ;

- cum se foloseşte i final. 15. Îmbunătăţirea grafiei - ordonarea în spaţiul ambiental, ordinea şi dezordinea; - ordonarea spaţială – praxis în 2D şi 3D; - gimnastică şi activităţi prin care se asigura dezvoltarea musculaturii fine a mâinii; - activităţi de dezvoltare a rezitenței musculare în activităţile manuale; - exersarea caligrafică a grafemelor; - motivarea pentru înţelegerea necesităţii scrierii citeţe; - antrenarea capacităţii de a rezista psihic la stresul sarcinii grafice; - antrenarea şi devoltarea coordonării oculo-motorii.

16. Lectura textelor: ghicitori, poezii mici pentru copii, povestiri scurte

- lecturarea textului;



- povestirea textului, a ceea ce a înţeles din el; - să pună și să răspundă la întrebări pe marginea textului.17. Dezvoltarea vocabularului oral şi scris - sinonime;

- omonime;- paronime;

- opuşi; - adjective;

- diminutive;

- pronumele personale;

- pronumele posesive;

- conjugări ;- declinări.

Evaluarea competenţei în UNITATEA NR. VIII

Cunoştinţe - de identificare empirică a deficienţelor de auz fizic, auz fonematic şi de văz; - privind probele şi folosirea lor pentru a identifica deficienţele de coordonare oculo-motorie;

- privind fiecare operator cognitiv implicat în învăţarea scris-cititului ;

- despre depr inderile pe care trebuie să le deţină un şcolar la începerea învăţământului primar;- despre simptomatologia şi etiologia dislexiei ;

- despre simptomatologia şi etiologia disgrafiei, disortografiei;- despre metodologiile de corectare a dislexiei/disgrafiei/disortografiei;

- despre materialele şi instrumentele de lucru pe care trebuie să le folosească în terapia acestor logopatii. Abilităţi- de a stabili corect tabloul factual al logopatului privind deficienţele;- de a identifica rapid şi corect direcţiile cele mai avantajoase de abordare a terapiei logopedice;- de a combina surse de informaţie şi resurse de utilizat pentru fiecare disfuncţie;- de a opera cu informaţia oferită de anamneză, examinarea logopedică şi rezultatele examenelor despecialitate, sintetizând corect şi concluzionând corect în privinţa diagnosticului şi a conţinutului terapieilogopedice individualizate;

- capacitatea de a adapta instrumentele şi materialele de lucru la particularităţile fiecărui caz ;- combinarea procedurilor şi tehnicilor de lucru pentru fiecare operator astfel încât acesta să reprezinte un

pilon de s prijin pentru ceilalţi operatori, şi să beneficieze de suportul celorlalţi în egală măsură, De identificat- nivelul cunoştinţelor ;

- capacitatea de a le organiza şi folosi în activitatea sa;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs;

- capacitatea de a identifica corect disfuncţiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlăturare a lor;- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;- capacitatea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor şi

procedurilor de lucru.

Mijloace de verificare- studiu de caz;





- interviu;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumentele logopedice;

- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie şi soluţiile particulare folosite;

- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului pentru prezentare/analiza;

- prezentarea a ultimelor trei lucrări de specialitate studiate;- prezentarea noutăților din domeniul de interes personal.

UNITATEA NR. VIII REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN TREI ANI ÎN LOGOPEDIE SICARE AU ABSOLVIT UNITATILE NR. I, II, III, IV, VITotal ore :30 curs 10 ore, practică 20 ore



UNITATEA NR.I X: TERAPIA LOGOPEDICĂ A TULBURĂRILOR DECALCUL

Descriere: formarea operatorilor cognitivi ce stau la baza percepţiei şi reprezentărilor cantitative, acapacităţii de numeraţie, formarea deprinderii de a opera cu cantităţi concrete şi mentale, şi de a lereprezenta simbolic în scrierea matematică, de a înţelege operaţiile matematice, de a formaliza cerinţele şide a găsi soluţiile exerciţiilor şi problemelor.

Componente

1. Identificarea tipului de tulburare (diagnosticul diferenţial): acalculie, discalculie2. Identificarea poziţiei tulburării de calcul în ansamblul dezvoltării logopatului: - dacă este o tulburare singulară, determinată de lipsa stimulării formării percepţiei şi reprezentărilorcantitative;

- dacă este expresia unui intelect de limită, a unei debilităţi mintale;

- dacă este expresia unei tulburări de dezvoltare.3. Simptomatologia: incapacitatea de a lucra concret/mental cu cantităţi, de a face operaţii matematice,de a înţelege şi rezolva exerciţii cu una sau mai multe operaţii, de a înţelege şi formaliza matematic o

problemă cu una sau mai multe operaţii;4. Etiologia tulburărilor de calcul în debilitatea mentală, în intelectul de limită, în lipsa destimulare, în tulburările de dezvoltare: neurologică, genetică, dobândită..5. Colaborarea cu neuropsihiatrul şi psihologul de caz:- pentru determinarea cauzelor neurologice (imaturitate a sistemului nervos central, deficienţe dememorie, etc) şi instituirea tratamentului medicamentos ;

- corespondenţă cu specialiştii în vederea stabilirii profilului logopatului, a coeficientului deinteligenţă şi a caracteristicilor gândirii lui, a dezvoltării sale generale;

- începerea terapiei logopedice după instituirea tratamentului medicamentos acolo unde se impunede către neuropsihiatrul de caz;- stabilirea obiectivelor terapiei logopedice în funcţie de nivelul IQ;6. Colaborarea cu aparţinătorul- asigurarea şi controlul privind înţelegerea fiecărei tehnici şi proceduri de lucru la fiecare şedinţăde către aparţinător, care vor fi exersate până la următoarea întâlnire;- stabilirea următoarei întâlniri la fiecare şedinţă, în funcţie de atingerea ţintelor date la şedinţaanterioară;- disponibilitatea logopedului de a fi contactat de către aparţinător între două întâlniri, pentru a-l

consilia asupra dificultăţilor întâmpinate de aparţinător în lucrul cu logopatul;

- de fiecare dată se va pune accentul pe folosirea noţiunilor care alcătuiesc limbajul matematic, şi odată interiorizate vor fi cu consecvenţă folosite (să intre în vocabularul activ).7. Colaborarea cu cadrul didactic- pentru a primi un sprijin suplimentar, şi pe cât posibil individualizat;- pentru a asigura o corectă evaluare a rezultatelor şcolare a logopatului.8.Elaborarea programului de intervenţie personalizată:

8.1. Operatorul cognitiv indispensabil în terapia tulburărilor de calcul este reprezentarea cantităţii,operator dependent de conservarea percepţiei cantităţii şi a reprezentărilor cantitative; tehnica de formarea percepţiei /reprezentării cantitative este următoarea:- recunoaşterea cantităţii „unu” dintr -o mulţime cu un element, a lui „unu” dintr -o mulţime cu douăelemente de acelaşi fel, a lui „unu” dintr -o mulţime cu trei elemente de acelaşi fel, etc până identifică

corect cantitatea „unu” din mulţimea cu zece elemente



- recunoaşterea cantităţii „doi” dintr -o mulţime cu două elemente, a lui „doi” dintr -o mulţime cu treielemente de acelaşi fel, a lui „doi” dintr -o mulţime cu patru elemente, etc până identifica corect „doi”dintr-o mulţime cu zece elemente;

- discriminarea cantităţii „unu” de „doi”;

- recunoaşterea cantităţii „trei” dintr -o mulţime cu trei elemente, recunoaşterea cantităţii „trei” dintr -omulţime cu patru elemente, recunoaşterea cantităţii „trei” dintr -o mulţime cu cinci elemente, etc până larecunoaşterea cantităţii „trei” dintr -o mulţime cu unsprezece elemente;- discriminarea cantităţilor „unu”, „doi”, „trei”;

- se continuă acest procedeu până la învăţarea recunoaşterii cantităţii „zece” dintr -o mulţime oricât demare;

- nu se trece la altă cantitate dacă cea care se lucrează nu este discriminată de celelalte învăţate; - se va lucra la fiecare cantitate de fiecare dată cu alte materiale concrete; - aprecierea momentului în care se introduce şi activitatea pe 2D;Observaţie: de fiecare dată se asociază termenul verbal (numărul) cu cantitatea cu care se lucrează, iarevaluarea se face prin îndeplinirea corectă a sarcinii:„dă-mi x”.

8.2.Operatorii cognitivi implicaţi în formarea numerației şi a capabilităţii de lucru cu cantităţile sunt: a) la fel/diferit cantitativ, receptiv şi expresiv- mult/puţin, mai mult/mai puţin, receptiv şi expresiv;- în plus cu/în minus cu, mai mult cu/ mai puţin cu; - folosirea corectă a noţiunilor corespunzătoare;

b) mulţimea şi elementul; noţiuni, limbaj, comunicare- indică, recunoaşte, operează cu mulţimi; - numeşte mulţimea; - identifică şi cantitatea de elemente;

c) comparaţia mulţimilor - mulţimi egale ca număr /mulţimi diferite ca număr; - mulţimi mai mari/mulţimi mai mici; - elemente în plus/ mulţimi mai mari cu; - elemente în minus/ mulţimi mai mici cu. Se lucr ează de fiecare dată cu alte materiale şi alt suport de lucru. Introducerea activităţii pe 2D atunci când este posibil.9. Antrenarea aptitudinilor pregrafice şi grafice pentru a asigura învăţarea cifrelor şi semnelor în scriereamatematică

- exersarea şi formarea dexterităţilor manuale;

- activităţi/jocuri de dezvoltare a coordonării oculo-motorii - activităţi/jocuri de creştere a susţineriiefortului fizic/motric;

- formarea şi consolidarea pensei digitale corecte;- formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei formei; - formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei poziţiei ; - formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei mărimilor;- formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei volumului.10. Alţi operatori cognitivi necesari: - formarea şi consolidarea operaţională a lateralităţii corporale, a extensiei lateralităţii şi a transferului

lateralităţii;- orientarea în spaţiu; - cunoaşterea şi controlul relaţiilor spaţiale; - ordonarea spaţială: rând, coloană, loc, numeralul ( în spaţiul cu două şi cu trei dimensiuni);

- orientarea temporală: momentele zilei, zilele săptămânii, anotimpurile, lunile anului;



- cunoaşterea şi folosirea adecvată a noţiunilor care exprimă aceste aptitudini;- activitatea operatorului parte-întreg.11. Învăţarea cifrelor, folosirea lor

12. Operaţiile matematice

a) se realizează întâi în 3D b) se învaţă termenii şi simbolurile corespunzătoare adunării: adunare, termenii adunării, plus, egal, sumă

c) se lucrează în diagrame Euler operaţiile de adunare;d) se realizează operaţii în 2D simultan/succesiv cu operaţiuni în 3D; e) exerciţii de adunare ; f) aceleaşi etape de lucru sunt urmate şi pentru scădere, termenii şi simbolurile fiind: scădere, scăzător,descăzut, minus, egal, rest.13. Rezolvarea problemelor cu o operaţie:

- se verifică cunoaşterea tuturor noţiunilor folosite în text şi se explică/invata cele care nu sunt cunoscute;

- discutarea cerinţei pentru a se identifica ce anume nu înţelege din formularea ei; - se cere redarea în cuvinte proprii a ceea ce a înţeles că trebuie să facă;

- se foloseşte metoda vizualizării sau a diagramelor Euler pentru a reda conţinutul cerinţei; - se identifică operaţia ce trebuie folosită pentru a rezolva problema;- se formalizează şi se scrie operaţia;

- în final logopatul relatează care a fost cerinţa, cum a rezolvat-o şi la ce rezultat a ajuns; - acolo unde se poate, să construiască si el o problema de acelaş fel. Rezolvarea problemelor cu două operaţii urmează aceeaşi paşi.14. Înmulţirea şi împărţirea sunt învăţate ca la punctul 11, înmulţirea ca adunare repetată, cu termenii înmulţitor, de înmulţit, ori, egal, produs şi împărţirea ca scădere repetată, cu termenii de împărţit,împărţitor, împărţit la, egal, cât.15. Aplicatii practice: invăţarea citirii ceasului, lucrul cu agenda, responsabilităţi familiale, jocuri delogică – situaţii în care să exerseze informaţiile dobândite, pentru a le descoperi utilitatea şi să şi leapropie funcţional.

Evaluarea competenţei UNITATEA NR. IX

Cunoştinţe- privind operatorii deficitari răspunzători de tulburările de calcul;- privind etiologia deficienţelor responsabile de tulburările de calcul;- despre mecanismele prin care se construiesc, se activează şi devin funcţionali aceşti operatori cognitivi;- despre materialele şi suportul de lucru necesar în aceste proceduri de lucru;- cunoştinţe de aritmetică şi de psihologie a matematicii;

- cunoştinţe de metodică a predării aritmeticii la grădiniţă şi la şcoală primară.

Abilităţi- de a elabora un program de intervenţie personalizată corespunzător particularităţilor logopatului;- de a evalua corect calitatea interiorizării informaţiilor exersate, de a identifica momentul în care unoperator a devenit funcţional şi poate deveni baza de construcţie pentru un altul;- de a combina în fiecare moment elemente de lucru pentru mai mulţi operatori, astfel încât aceştia săintre într -un feed-back pozitiv;

- de a crea activităţi accesibile şi demonstrative;- de a da o notă de atractivitate, de „joc” activităţilor repetitive;

- de a identifica elementele de frână în interiorizarea şi activarea informaţiei exersate şi de a găsi cele maieficiente cai de ocolire/compensare ;

- de a descompune obiectivele în acte cât mai simple şi mai uşor de absorbit de către aparţinător şi

logopat.



De identificat- nivelul cunoştinţelor;- capacitatea de a le organiza şi folosi în activitatea sa ;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemele

care apar pe parcurs;- capacitatea de a identifica corect disfuncțiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlăturare a lor;- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;- capacitatea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor şi procedurilor de lucru.

Mijloace de verificare- prezentarea unui caz propriu/studiu de caz;


- test grilă;

- subiect scris;- interviu;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice ;- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;

- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie şi soluţiile particulare folosite;- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului pentru prezentare/interpretare;

- indicarea ultimelor noutati in domeniul de interes personal;

- discutarea ideilor interesante din ultimele trei lucrari parcurse in studiul individual al cursantului.

UNITATEA NR. IX REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN TREI ANI ÎN LOGOPEDIE SI CAREAU ABSOLVIT UNITATILE I, II, III, IV, VI, VIII

Total ore:30 curs 8 ore, practică 22 ore



UNITATEA NR. X: TERAPIA LOGOPEDICĂ A TULBURĂRILOR DE RITMȘI FLUENȚĂ

Descriere: ansamblul actelor şi activităţilor întreprinse de logoped în terapia logopedică pentru

restabilirea ritmului şi fluenţei normale, fireşti, a vorbirii logopatului, indiferent de vârsta şi etiologiatulburării.

Componente

1. Identificarea cazului şi stabilirea diagnosticului se fac în conformitate cu UNITĂȚILE II şi III.2. Simptomatologia şi diagnosticul în tulburările de ritm şi fluentă: a) ritm foarte alert, cu aglutinarea sunetelor/silabelor în cuvânt, sau a cuvintelor în propoziţie, vitezavorbirii fiind atât de mare încât auditoriul urmăreşte cu efort dialogul, discursul: tahilalie;

b) ritm foarte lent, dezlânat, cu pierderea continuităţii ideaţiei, a logicii interioare a discursului sau greude urmărit de către auditoriu: bradilalie;c) repetarea primelor sunete/silabe la debutul vorbirii sau pe parcursul vorbirii, sau în ambele situaţii:

balbism;d) mutismul electiv: refuzul logopatului de a vorbi, comunica, indiferent cum, cu excepţia câtorva

persoane agreate;

e) mutismul social: efortul logopatului de a comunica şi a susţine actul comunicării este atât de severîncât determină manifestări neuro-vegetative (roşeaţa la nivelul dermului facial sau dimpotrivă, paloare;transpiraţia palmelor şi a plantului tălpii picioarelor, transpiraţia feței, a scalpului sau a spatelui;

tremurături ale mâinilor, genunchilor, picioarelor, etc); este specific marelui timid;

f) blocajul emoţional: blocarea logopatului în momentul investirii cu o sarcină de comunicare, din cauzaemoţiei; „uită” cum anume trebuie să rezolve sarcina din cauza atribuirii sarcinii sau din cauza prezenţeiauditoriului, sau din ambele cauze, deoarece aceasta înseamnă expunere prin comunicare orală; estespecific persoanelor emotive, celor care se subapreciază, precum şi celor cu intelect de limită care-şi simtdeficitul de potenţial în urma experienţei acumulate în relaţiile cu cei din jur, precum şi celor educaţi prinmetode de programare neurolingvistică negativă.3. Colaborarea cu logopatul/aparţinătorul: - identificarea momentului/evenimentului declanşator al tulburării;- aparţinătorul trebuie să conştientizeze că programul individual de intervenţie se adaptează vârstei,capacităţii de înţelegere şi executare a sarcinilor exemplificate de logoped: de aceea trebuie să fie extremde activ în însuşirea tehnicilor de lucru exemplificate de logoped şi să le continue în afara cabinetului;- de asemeni trebuie să reţină că depinde şi de capabilitatea logopatului şi aparţinătorului de a respecta cutenacitate şi responsabilitate exerciţiile;- este esenţial pentru logoped să stabilească de la început pentru logopat / aparţinător că tulburările de

ritm şi fluentă se pot remite în proporţie de 30% şi ameliora încă pe atât;- că remiterea/ameliorarea depinde de rapiditatea intervenţiei (timpul scurs de la instalarea balbismului);- aparţinătorul să înţeleagă şi să accepte că anumite relaţii, deprinderi şi comportamente în mediulfamilial şi social al membrilor familiei trebuie să se schimbe, atât în ce-l priveşte pe logopat, cât şi peaparţinători, pentru asigurarea succesului terapiei- utilitatea practicării înotului sau aikido de către logopat ;

- importanţa acceptării realizării autocontrolului voluntar în remiterea balbismului la adultul logopat, aeducării dorinţei şi voinţei în acest scop.

4. Colaborarea cu psihologul/neuropsihiatrul este indicată atunci când etiologia şi simptomatologiaimpune această colaborare. 5. Colaborarea cu cadrele didactice pentru un comportament cât mai adecvat în relaţia cu logopatul;

- cu educatorul, pentru preşcolar ;



- cu învăţătorul, când este şcolar mic;- cu profesor ul, când este la gimnaziu, liceu.6. Programul terapeutic se elaborează, de preferat, după identificarea momentului apariţiei tulburării şia evenimentelor/factorilor care au declanşat tulburarea şi cuprinde pentru a se putea actiona si asupra

acestora:- eliminarea factorilor de dezordine si stres din viata de familie;

- asigurarea unui program de viata ordonat, previzibil, anticipativ, calm si plin de afectiune, generator de

securitate emotionala pentru balbic;

- exerciţii de relaxare fizică şi mentală; - exerciţiile de respiraţie; - controlul prizei de aer;

- programarea neurolingvistică; - autocontrolul respiraţiei; - exerciţiile de citire/vorbire reflectată; - exerciţiile de citire/vorbire ritmică;

- citirea/recitarea expresivă a poeziilor;- rolurile şi educaţia expresivităţii limbajului;- dialogul;

- comunicarea în grup;- autocontrolul în general şi în comunicare în special.7. Atunci cand logopatul este prescolar/scolar mic se aplica si tehnicile de lucru din UNITĂȚILEanterioare, privitoare la operatorii cognitivi, aptitudinile de scris-citit si calcul, pentru a se asigura prin

stimulare maxima dezvoltare in comportamentul verbal, prevenind astfel crearea unor noi surse de stres,

blocaje - de alimentare/recidivare a balbismului.

Evaluarea competenţei UNITATEA NR. X

Cunoştinţe- privind simptomatologia tulburărilor de ritm şi fluentă;- privind etiologia deficienţelor tulburărilor de ritm şi fluentă;- despre discriminarea formelor de balbism;

- cunoştinţe din domeniile conexe (psihologie, medicină) despre mecanismele prin care se construiesc,se activează şi devin funcţionale: programarea neurolingvistică, autocontrolul general şi autocontrolul încomunicare;

- despre materialele şi suportul de lucru necesar în terapia acestor logopatii;- practică în exerciţiile de respiraţie.Abilităţi

- de a discerne din informatiile colectate pe cele relevante pentru etiologia din caz; - de a elabora un program de intervenţie personalizată corespunzător particularităţilor simptomatologiei şietiologiei cazului;

- de a evalua corect calitatea şi soliditatea interiorizării etapei exersate, de a identifica momentul în careaceasta a fost integrată funcţional şi poate deveni baza de construcţie pentru următoarea etapă;- de a crea activităţi accesibile şi demonstrative ;- de a antrena şi motiva logopatul şi aparţinătorul în terapie ;- de a folosi corect tonul, timbrul şi intensitatea corespunzătoare propriei voci în şedinţele de programareneurolingvistică ;- de a interpreta roluri.

De identificat

- interesul de a se informa la zi pe acest diagnostic în literatura de specialitate ;



- nivelul cunoştinţelor din domeniile conexe;

- capacitatea de a le organiza şi folosi în activitatea sa;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs ;

- capacitatea de a identifica corect disfuncţiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlăturare a lor;- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;- capacitatrea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor şi

procedurilor de lucru;

- calităţi expresive ale vocii; - capacitatea de a elabora texte clare si percutante in programarea neurolingvistica, adecvate varstei

logopatului;

- capacitatea de a imagina discursul suportiv pentru exercitiile de relaxare adecvate logopatului.


- prezentare de caz;- studiu de caz pe caietul de logopedie ;

- subiect scris;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice;- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie şi soluţiile particulare folosite;- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului pentru prezentare/interpretare;

- elaborarea de texte suportive pentru exercitiile de relaxare pentru etiologia indicata de examinator;

- efectuarea de exercitii de respiratie/control respirator;

- efectuarea unui exercitiu de relaxare;

- discutarea celor mai interesante idei din ultimele trei lucrari citite de cursant ca studiu individual.

UNITATEA NR. X REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN CINCI ANI ÎN LOGOPEDIE SICARE AU ABSOLVIT UNITATILE NR. I, II, III, IV, VI, VII



UNITATEA NR. XI: TERAPIA LOGOPEDICĂ A DEFICITULUI DEINTELECT

Descriere: activitatea prin care logopedul, pornind de la nivelul deficitar de dezvoltare al logopatului,

crează, fixează şi dezvoltă structuri cognitive pentru ridicarea generală a nivelului acestuia, reducându-imaximum posibil diferenţa dintre vârstă cronologică şi vârsta mentală, prin medierea comunicării verbaleşi nonverbale şi folosind suport de lucru adecvat acestor obiective.

Componente

1. Depistarea cazului şi diagnoza conform UNITĂȚILOR II şi III.- stabilirea diagnosticului definitiv de deficit de intelect este atributul neuropsihiatrului. Logopedul

foloseşte diagnosticul prezumtiv de deficit de intelect, solicitând precizarea diagnosticului laneuropsihiatrie; de multe ori are o cauză neurologică şi este efectul/expresia acesteia (accident/trauma

craniană în mică copilărie, imaturitate, sindromul x-fragil, sindromul Turner, Rett, etc), dar poate fi şirezultatul lipsei de stimulare şi neglijenţei familiale;

- în cazul în care deficitul de intelect este secundar unei tulburări somatice, se aplică din terapialogopedică a deficitului de intelect ceea ce subiectul reuşeşte să cuprindă din tot programul; în prezenţaunei cauze medicale, este de aşteptat ca recuperarea să se facă până la un nivel destul de scăzut şi nu se

poate aplica instrumentul de stimulare mentala Feuerstein;

- în situaţia unei cauze severe, accentul trebuie să cadă pe obiectivul realizării autoservirii şiautoprotecţiei persoanei, şi a stabilirii unui cod de comunicare în orice manieră rezonabilă a acestuia cuaparţinătorii, cu cei din jur ;- după stabilirea diagnosticului neuropsihiatrului, se va solicita la psiholog stabilirea valorii IQ, pentru aavea termenul de comparatie si masurare la sfârşitul terapiei, când se va face din nou evaluarea IQ: plusul

de percentile arata cât s-a realizat în stimularea logopatului, ca urmare a parcurgerii terapiei logopedice;- examinarea logopedică complexă, stabilirea simptomatologiei;- evaluarea sistemului fono-articulator şi a operatorilor cognitivi pentru stabilirea punctului de plecare în

programul de intervenţie personalizată; - trimiteri pentru examenele de specialitate;

- evaluarea rezultatelor primite.

2. Stabilirea strategiilor de colaborare cu: a) medicul neuropsihiatru – pentru că el are competenţele şi instrumentele de a stabili cauzeleneurologice şi de a iniţia şi asigura terapia medicamentoasă ca suport pentru stimularea mentală; b) aparţinătorul- logopedul să se asigure că aparţinătorul a înţeles natura cauzelor logopatiei şi caracterisiticile terapieilogopedice, importanta exerciţiilor zilnice, regulate şi a respectării tratamentului medicamentos;

- pentru conştientizarea aparţinătorului că acest diagnostic este serios, dar nu imposibil de ameliorat şi cucât se lucrează mai intens şi mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune, iar consecinţele mai uşor de prevenit;

- pentru ca aparţinătorul să înţeleagă că toată personalitatea şi deci toată viata logopatului va fi marcatăcu anumite caracteristici limitative personale, şcolare, familiale şi sociale, pentru a fi motivat să seimplice total în demersul de stimulare mentală;c) stabilirea strategiilor de colaborare cu cadrele didactie (educatoare, învăţător, profesori) pentru a seasigura un climat suportiv pentru copil;

- cine intermediază relaţia;- modalitatea de intermediere ;

- importanţa aprecierii şi respectării termenelor de parcurgere a fiecărei etape ;

3. Elaborarea programului de intervenţie personalizată



- stabilirea formei, conţinutului şi timpilor pentru fiecare parte implicată în proiect;- stabilirea etapelor cu obiectivele sale de realizat;

- planificarea propriu-zisă;- importanţa aprecierii şi respectării termenelor de parcurgere a fiecărei etape.

4. Desfăşurarea diferenţiată a terapiei pentru preşcolari şi şcolari4.1. pentru preşcolari formarea şi activarea operatorilor cognitivi conform vârsteia) autoservirea; recunoaşterea, indicarea şi numirea obiectelor, lucrurilor, spaţiilor şi activităţilorcotidiene ;

b) schema corporală şi lateralitatea corporală; diferenţierea fiinţe/obiecte;c) culorile: se învaţă prima culoare, pe un suport mereu schimbat;- se selectează obiectul de culoarea x din două obiecte, cel de al doilea având o culoare necunoscută;- se selectează obiectul cu culoarea x din trei obiecte, celelalte două având culorile necunoscute;- se selectează un obiect cu culoarea x dintre patru obiecte, celelalte obiecte având culori necunoscute,

până când culoarea este recunoscută şi numită corect; - după ce a învăţat prima culoare şi o recunoaşte/numeşte indiferent de context, obiect, suport

(generalizare) se învaţă a doua culoare, după tehnica descrisă anterior;- după ce a învăţat două culori, se face discriminarea – prin aceeaşi tehnică descrisă la învăţarea primeiculori, punctul de plecare fiind două obiecte, având fiecare culoarea învăţată, alături de încă un obiect cuo culoare neinvatata, şi se cere aleator una din culori;- dacă are opt răspunsuri corecte din zece întrebări, se mai adaugă încă un obiect, de o culoarenecunoscută şi se reia cerinţa de a indica una din culori, în mod aleator; - se continuă procedura până când dă corect una din culori dintr -o mulţime de obiecte cu 6-10 elemente.

Se procedează astfel până se învaţă toate culorile.Acest procedeu rămâne tehnica de baza şi în învăţarea celorlalţi oper atori:

d) mărimile;

e) poziţia lucrurilor;f) forma lucrurilor, formele geometrice;

g) formarea şi dezvoltarea orientării spaţiale, a recunoaşterii şi numirii relaţiilor spaţiale;h) textura lucrurilor, alte însuşiri ale lor;i) extensia lateralităţii, transferul lateralităţii;

j) fenomenele naturii;

k) povestirea pe o imagine, două şi mai multe; l) formarea numeratiei (conform UNITĂŢII NR. IX); m) dezvoltarea dexterităţilor motrice; n) inserţia activităţilor pregrafice şi grafice;o) formarea şi dezvoltarea coordonării oculo-motorii;

p) formarea şi dezvoltare auzului fonematic, a sunetului, silabei, cuvântului şi propoziţiei (conformUNITĂŢII NR. VIII);q) formarea şi dezvoltarea orientării temporale (momentele zilei, zilele săptămânii, anotimpurile, lunileanului, ceasul, ora fixă, jumătăţile şi sferturile de ora, minutele) ;r) dezvoltarea vocabularului, povestirea după o imagine sau mai multe. 4.2. Pentru şcolari se adaugă la itemii de la 4.1., cei corespunzători activităţilor şcolare: - consolidarea raportului fonem/grafem;

- activităţi pentru însuşirea cititului: analiză şi sinteză fonematică a cuvântului şi a propoziţiei;- activităţi pentru însuşirea scrisului: recunoaşterea şi reproducerea grafemelor, copierea, dictarea şiautodictarea, despărţirea cuvintelor în silabe, folosirea ortogramelor, folosirea punctuaţiei, folosireadiacriticelor.

4.3. În momentul în care este pregătită baza, se aplică instrumentul de stimulare mentală Feuerstein, sau



alte instrumente autorizate; in acest caz, se face un curs independent. Se poate folosi si competenta

UNITATEA XIV.

5. În cazurile deficitului de intelect în care se asociază şi alte logopatii, în terapia logopedică seasociază şi UNITĂŢILE corespunzătoare acestor logopatii.

Evaluarea competenţei UNITATEA NR. XI

Cunoştinţe- probe privind determinarea deficitului de intelect;

- privind simptomatologia şi etiologia deficitului de intelect;- cunoştinţe din domeniile conexe (neuropsihiatrie, psihologie, medicină) despre mecanismele prin carese construiesc, se activează şi devin funcţionali operatorii cognitivi;- despre materialele şi suportul de lucru necesar în terapia acestor logopatii ;- dobândirea calificărilor în domeniul instrumentelor stimulării mentale; - de etapizare a procedeelor şi tehnicilor de lucru, de asociere a operatorilor cognitivi;- privind planificarea mai multor activităţi la aceeaşi şedinţa/etapă de lucru pentru asigurarea inter-

conectării acestora.Abilităţi- de a elabora un program de intervenţie personalizată corespunzător particularităţilor simptomatologieişi etiologiei cazului;- de a evalua corect calitatea şi soliditatea interiorizării etapei exersate, de a identifica momentul în careaceasta a fost integrată funcţional şi poate deveni baza de construcţie pentru următoarea etapă ;- de a crea activităţi accesibile şi demonstrative ;- de a antrena şi motiva logopatul şi aparţinătorul în terapie;- de a se informa permanent de modul şi rezultatele în care se desfăşoară terapia medicamentoasă;- de a comunica cu specialiştii şi ceilalţi colaboratori de caz şi de a colabora pe

obiective punctuale şi concrete;- de a folosi instrumentele de stimulare mentală;- de a crea materiale de lucru personalizate pentru a depăşi un obstacol, o opoziţie, etc. De identificat- interesul de a se informa la zi pe aceste diagnostice în literatură de specialitate;- nivelul cunoştinţelor din domeniile conexe;- capacitatea de a le organiza şi folosi în activitatea sa;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs ;

- capacitatea de a identifica corect disfuncţiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlăturare a lor;

- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;- capacitatrea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuate sub supraveghere a tehnicilor şi procedurilorde lucru;

- capacitatea de a conexa mai mulţi operatori cognitivi o dată. Mijloace de verificare- prezentare de caz;

- studiu de caz pe caietul de logopedie;

- subiect scris ;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice;- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;

- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;



- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie şi soluţiile particulare folosite ;- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului pentru a le prezenta/interpreta;

- prezentarea de materiale/tehnici de lucru create personal;

- prezentarea si discutarea aspectelor celor mai dificile din terapia pe acest diagnostic;

- discutarea celor mai intersante idei din ultimele lucrari studiate de cursant. UNITATEA NR. XI REPREZINTA O SPECIALIZARE IN TERAPIA LOGOPEDICA SI

ESTE ACCESIBILA ABSOLVENTILOR LICENTIATI DE PSIHOPEDAGOGIE

SPECIALA, PSIHOLOGIE SI PEDAGOGIE CARE AU ABSOLVIT COMPETENTELE

UNITATILOR I, II, III, IV, VI, VII, SI AU O PRACTICA DE CINCI ANI , DIN CARE

CEL PUTIN DOI ANI DE ACTIVITATE CONFORM COMPETENTELOR DIN

UNITATEA VIII SI IX




UNITATEA NR. XII: TERAPIA LOGOPEDICA LA PERSOANELE

PROTEZATE/IMPLANTATE AUDITIV

Descriere: ansamblul (totalitatea) activităților intreprinse de logoped în terapia de abilitare/reabillitare a

întârzâierii și a tulburărilor de limbaj pentru deficientul de auz indiferent de varsta, de tipul hipoacuzieiori de forma de protezare auditivă (clasică ori electro-acustică).

Componente

1. Stabilirea diagnosticului asupra deficientei de auz este realizata de catre audiolog. In urma

investigatiilor obiective si subiective de auz sunt identificate intârzâierile de limbaj ori tulburarileconsecutive deficitului de auz.

2. Stabilirea strategiilor de colaborare cu:

- medicul chirurg ORL in cazul efectuarii unui implant cohlear;

- audiologul, in ceea ce priveste investigatia audiologica, dar si programul de reglaj al implantului

cohlear;

- audio-protezistul;- neuropsihiatrul in cazul unei deficiente adaugate;

- apartinatorii;

- cadrele didactice pentru a stabili strategiile ce asigura climatul suportiv pentru copil.

3. Elaborarea programului de interventie personalizata a terapiei logopedice se face dupa stabilirea

diagnosticului audiologic.

Stabilirea etapelor cu obiective de realizat sunt functie:

- de reglajul implantului cohlear ori a protezei auditive;

- de vârsta pacientului;

- de tipul de hipoacuzie (prelingual sau postlingual) ;

- de existența sau nonexistența limbajului expresiv.4. Se instituie programul de antrenament auditiv, urmarindu-se:

- detectarea sunetelor ambientale ;

- diferentierea sunetelor pereche;

- discriminarea auditiva ;

- recunoasterea sunetului in logatomi, fonatomi, structuri verbale;

- intelegerea;

- formarea si dezvoltarea limbajului expresiv oral;

- renuntarea la comunicarea prin limbaj mimico-gestual;

- formarea si dezvoltarea labiolecturii;

- incurajarea comunicarii orale;

- incadrarea si integrarea in invatamantul prescolar si scolar de masa.

Evaluarea competenței UNITATEA NR. XII

Cunoștințe- din domeniile conexe: audiometrie, chirurgie ORL, neuropsihiatrie, psihologie;

- cunoștințe temeinice de fonetică și fizica sunetelor;

- privind etiologia hipoacuziilor;

- despre mecanismele prin care se construiesc, se activează și devin funcționali operatorii cognitivi;

- privitor la elaborarea și folosirea tehnologiei protective;- despre mecanismele prin care se construiesc, se activeaza si devin functionali acesti operatori cognitivi;

- despre materialele și suportul de lucru necesar in aceste proceduri de lucru;



- strategiile, legislația și instituțiile spre care va indrepta logopatul, în funcție de nevoile sale personale/sociale/profesionale;

- despre tehnicile de comunicare atât cu logopații minori, cât și cei majori.Abilități

- de a elabora un program de intervenție personalizată corespunzator particularitatilor logopatului;- de a evalua corect calitatea interiorizarii informațiilor exersate, de a identifica momentul in care unoperator a devenit funcțional si poate deveni baza de constructie pentru un altul;- de a combina în fiecare moment elemente de lucru pentru mai multi operatori, astfel incat acestia saintre intr-un feed-back pozitiv;

- de a crea activități accesibile și demonstrative;- de a da o nota de atractivitate, de „joc” activitatilor repetitive;- de a identifica elementele de frâna în interiorizarea și activarea informatiei exersate si de a gasi cele maieficiente căi de ocolire/compensare;- de a descompune obiectivele în acte cât mai simple și mai ușor de absorbit de catre apartinator silogopat.

De identificat - nivelul cunoștințelor; -

capacitatea de a le organiza și folosi în activitatea sa;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcție de evolutia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs ; -

capacitatea de a identifica corect disfuncțiile și de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlaturare a lor;- capacitatea de a asigura o desășurare plăcută și interesantă a ședintelor;- capacitatea de a procura și folosi instrumente și materiale adecvate activitatilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor si


Mijloace de evaluare- prezentare de caz;

- activități demonstrative de lucru cu materialele de suport și instrumentele logopedice;- interpretarea investigațiilor subiective de auz; - realizarea unei audiograme comportamentale;

- teste grila; -

evaluarea diagnosticului diferențiat în funcție de comportamentul copilului in mediul sonor ambiental;- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului, pentru a le prezenta/interpreta;

- discutarea activităților desfășurate de cursant pentru a se specializa in terapia logopedica audiologica;

- discutarea noutăților din domeniul tehnologiei implantului si protezarii auditive.

UNITATEA NR. XII REPREZINTA O SPECIALIZARE IN TERAPIA LOGOPEDICA SI

ESTE ACCESIBILA ABSOLVENTILOR LICENTIATI DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA,

PSIHOLOGIE SI PEDAGOGIE CARE AU ABSOLVIT COMPETENTELE UNITATILOR I,

II, III, IV, V, VI, VII, VIII IX, X, SI O PRACTICA DE CEL PUTIN CINCI ANI




UNITATEA NR. XIII: TERAPIA LOGOPEDICĂ A LOGOPATIILORSECUNDARE MALFORMAŢIILOR CONGENITALE

BUCO-MAXILO-FACIALE

Descriere: suma tuturor actelor, acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedurilor prin care logopedul asistăîncă din luna a treia familia în care s-a născut un copil cu malformaţii congenitale buco-maxilo-faciale,

având drept scop asistenţa, suportul, consilierea familiei în situația dată - şi formarea vocii, vorbirii,limbajului şi comunicării copilului. Se aplică în toate tipurile de despicături.

Componente

1. Depistarea are loc în procesul de monitorizare a fătului; examinarea şi diagnosticarea cazului se face

imediat momentului nașterii de către medicul neonatolog. Acesta recomandă familiei, dacă familia nueste avizată, să se adreseze unui logoped pentru a fi luat în evidență și terapie logopedică in cel mai scurttimp.

2. Elaborarea programului de intervenţie personalizată se face în funcţie de următorii factori:

- tipul de malformaţie;- vârsta copilului la luarea în evidenţă logopedică;- stadiul recuperării chirurgicale în care se află copilul în momentul intrării în terapia logopedică;- stadiul recuperării logopedice în cazul în care a mai urmat o terapie logopedică;- capacitatea aparţinătorului de a se implica în recuperare şi compensare;- este esenţial ca aparţinătorul să conştientizeze că este vorba de un efort prelungit, de ani de zile;3. Programul de intervenţie personalizată:a) când colaborarea începe de la naştere:- se asigură consilierea privind glutiția corectă, pentru a se evita accidentele din timpul hrănirii sugarului;- se monitorizează buna dezvoltare a motricităţii generale şi se stimulează antrenarea musculaturii fono-

articulatorii;

- se stimulează dezvoltarea generală şi cognitivă a copilului pentru a se evita acumularea întârzâierilor pediferite componente, se urmărește ca evoluția copilului să fie cât mai aproape de evoluţia copilului sănătos clinic, chiar dacă numai la nivelul limbajului receptiv;- se stimulează şi se încurajează gânguritul, lalaţia şi formarea primelor cuvintelor, chiar dacă ele nu suntemise şi articulate corect;

- se încurajează formarea deprinderilor de autonomie şi autoservire;- este important ca relaţia familie-societate să se desfăşoare în condiţii de normalitate (familia să nu seizoleze, copilul să nu fie ascuns), atât pentru socializarea copilului cât şi pentru propriul său confort;- grupul familial să nu-şi schimbe viaţa cotidiană decât atât cât este necesar pentru a face loc în programîngrijirii speciale necesitată de nevoile copilului pe planul alimentarii;

b) după începerea intervenţiilor chirurgicale, în funcţie de fiecare etapă:- primul pas este al exersarii mirosului, pentru a se fixa inspirul nazal;

- se începe exersarea respiraţiei, până se obţine un ciclu corect al inspirului nazal şi expirului oral;- se asigură buna dezvoltare a operatorilor cognitivi, pe limbaj receptiv şi expresiv, indiferent deacurateţea pronunţiei;- se iniţiază miogimnastica, antrenarea şi dezvoltarea mobilităţii componentelor fono-articulatorii

implicate în emiterea şi articularea fiecărui sunet;- stabilirea ordinii de abordare a fonemelor, funcţie de abilităţile de emitere ale logopatului;- stabilirea instrumentelor şi materialelor ce vor fi folosite.

4. Familiarizarea logopatului/aparţinătorului cu tehnicile de emitere, învăţare, consolidare,

automatizare şi impostare a sunetelor

- exemplificarea exerciţiilor de miogimnastică de către logoped şi efectuarea lor de către logopat sub



supravegherea logopedului;

- reluarea lor de către logopat cu aparţinătorul sub supravegherea logopedului ;- exemplificarea exerciţiilor de respiraţie şi realizarea lor sub supravegherea logopedului;- reluarea lor de către logopat cu aparţinătorul sub supravegherea logopedului;

- iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor simpli;- iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor intervocalici; - iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor dubli; - introducrea fonemului în cuvinte în poziţie iniţială, mediană, şi finală asociat cu vocale; - introducerea fonemului în cuvinte în asociere cu consoane în poziţie iniţială, mediană şi finală; - exersarea fonemului învăţat în cuvinte şi propoziţii; - corectarea permanentă a fonemului în vorbirea cotidiană.5. Formarea şi activarea operatorilor cognitivi corespunzători vârstei logopatului:- autoservirea;

- recunoaşterea, indicarea, numirea obiectelor, spaţiilor, acţiunilor, persoanelor familiare;- schema corporală;

- lateralitatea corporală, extensia lateralității, transferul lateralităţii; - culorile;

- mărimile;- asemănările şi deosebirile, comparaţia;- opuşii;- forma lucrurilor, formele geometrice;

- poziţia lucrurilor (vertical, orizontal, oblic stânga, oblic dreapta);- fenomenele naturii;

- textura lucrurilor, alte însuşiri ale lor;- dezvoltarea dexterităţilor motrice, formarea pensei digitale; - inserţia activităţilor pregrafice şi grafice;- formarea şi dezvoltarea coordonării oculo-motorii;

- formarea numerației;- parte-întreg.6. Dezvoltarea vocabularului, categorii, dezvoltarea capacităţii de comunicare a logopatului;- povestirea pe o imagine, două şi mai multe; - formarea şi dezvoltarea orientării temporale (momentele zilei, zilele săptămânii, anotimpurile, lunile

anului, ceasul, ora fixă, jumătăţile şi sferturile de oră, minutele);- recitarea, intonaţia şi expresivitatea; rolurile;- dialogul şi povestirea;- compunerea.

7. Evaluarea şi intervenţia pe analiza şi sinteza fonematică atunci când logopatul ajunge în perioadade pregătire pentru şcoală – conform UNITATILOR NR. V, VI, VII, VIII, IX, X

8. Stabilirea strategiilor de colaborare cu cadrele didactie (educatoare, învăţător, profesori) pentru ase asigura un climat suportiv din partea membrilor grupului în care este integrat copilul, deoarecemalformația fiind extrem de expusă, atrage atenţia de multe ori în forme nedorite şi dureroase pentrucopil;

- cine intermediază relaţia;- modalitatea de intermediere;

- importanta aprecierii şi respectării termenelor de parcurgere a fiecărei etape;- integrarea cât mai devreme posibil în colectivitatea de copii, cu aranjamentele protective necesare ;9. Pentru şcolari se adaugă la itemii anteriori, cei corespunzători activităţilor şcolare:

- consolidarea raportului fonem/grafem;



- activităţi pentru însuşirea cititului: analiză şi sinteză fonematică a cuvântului şi a propoziţiei;- activităţi pentru însuşirea scrisului: recunoaşterea şi reproducerea grafemelor, copierea, dictarea şiautodictarea, despărţirea cuvintelor în silabe, folosirea ortogramelor, folosirea punctuaţiei, folosireadiacriticelor.

10. Însuşirea anterioară a UNITĂŢII XV este obligatorie.

Evaluarea competenţei UNITATEA NR. XIII

Cunoştinţe- temeinice despre malformaţiile buco-maxilo-faciale;

- temeinice despre componentele fono- articulatorii ;

- cunoaşterea anatomiei şi fiziologiei aparatului fono-articulator şi a aparatului digestiv superior;- despre disfuncţiile vocii, vorbirii, limbajului si comunicarii determinate de diferitele tipuri demalformatii congenitale;

- despre exerciţiile de gimnastică generală ce pot contribui la realizarea vocii, pronunţiei şi articulației,când şi cum pot fi folosite;

- despre exerciţiile de miogimnastică necesare aducerii aparatului fono-articulator în condiţie funcţională- despre folosirea corectă a respiraţiei şi a conductului aerian pentru emiterea sunetelor şi articularea lor;- despre etapele ce trebuie parcurse pentru a ajunge de la emiterea sunetului la impostarea lui în vorbire,când şi cum pot fi abordate în funcţie de traseul chirurgical pe care-l parcurge copilul;

- despre operatorii cognitivi ce reprezintă suportul şi conţinutul comunicării prin limbaj;- despre organizarea şi dezvoltarea limbajului;- despre analiză şi sinteză fonematică ;- despre formarea reprezentărilor cantitative şi operarea cu ele, concret, mental şi simbolic;- cunştinţe despre psihologia/consilierea familiei. Abilităţi- de a găsi configuraţiile cele mai oportune în exerciţiile pe care le va cuprinde în programul individualizat de intervenţie logopedică;- de a prezenta o imagine de ansamblu asupra etapelor ce trebuiesc parcurse, a timpului (probabil) necesar

pentru a se parcurge fiecare etapă, a timpului necesar parcurgerii întregii terapii;- de a găsi exerciţiile de miogimnastică cele mai eficiente în obţinerea fonemului în fiecare caz;

- de a imagina execuţii ale exerciţiilor avantajoase pentru logopat;- de a explica logopatului şi aparţinătorului sensul, scopul fiecărui exerciţiu, pentru a-i motiva să le facăîn mod perseverent acasă;- de a fi convingător în pledoaria privind rolul exerciţiilor de respiraţie şi de miogimnastica, precum şi aformării operatorilor mentali, ţinând cont de faptul că aparţinătorii nu înţeleg de regula că formarea şielaborarea limbajuluui oral nu se poate realiza funcţional în afara acestor condiţii;

- de a pr ezenta în mod atractiv sarcinile, obiectivele şi modalităţile de atingere a acestora;- de a motiva logopatul şi aparţinătorul să participe intensiv la terapia logopedică.De identificat- nivelul cunoştinţelor;- interesul de a se informa la zi pe temele medicale legate de etiologia, simptomatologia şi terapialogopedică şi medicală a acestei clase de logopatii;- capacitatea de a organiza şi folosi în activitatea sa aceste informaţii;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs ;

- capacitatea de a identifica corect disfuncţiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlăturare a lor;

- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;



- capacitatrea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor şi procedurilor de lucru.


- studiu de caz din propria cazuistică/ dat de examinator ;- analiza unui caz pe caietul de logopedie al unui logopat real;


- interviu;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice ;- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;

- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie ;

- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului, pentru a le prezenta/interpreta;

- discutarea ultimelor noutăți în domeniile conexe terapiei logopedice din această logopatie și cum ar

putea influența ele terapia logpedică.

UNITATEA NR. XIII REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN CINCI ANI ÎN LOGOPEDIE ŞI AUABSOLVIT COMPETENŢELE UNITATILOR V, VI, VII, VIII, I X, X, XV




UNITATEA NR. XIV: TERAPIA LOGOPEDICĂ A PER SOANELOR CU AUTISM/TSA /

SINDROM ASPERGER

Descriere: actele şi acţiunile desfăşurate de logoped pentru realizarea autoservirii, independenţei,

conştientizării sinelui, a formării comportamentului verbal, a comportamentului comunicaţional la persoana diagnosticată cu autism/note de autism/sindrom Asperger în scopul integrării în familie, şcoalăşi societate precum şi asigurarea suportului de consiliere pentru autist şi aparţinătorii acestuia pe toată

perioada terapiei logopedice.

Componente

1. Identificarea cazului se face conform legii 151/2010 pentru diagnosticul de autism;

2. Identificarea şi diagnosticarea logopatului cu note autiste se face conform UNITĂŢII NR. II.Diagnosticul diferenţial se face în raport cu tulburările compulsiv-obsesive, ADHD,oligofrenie,etc.

3. Luarea în evidenţă pentru logopatul autist se face la cererea aparţinătorului.4. Luarea în evidenţă, examinarea şi anamneza logopatului cu note autiste se face conform cuUNITATEA III şi IV 5. Colaboratorii de caz:a) psihologul/neuropsihiatrul de caz sunt colaboratori permanenţi; chiar şi când nu se instituie untr atament medicamentos, se fac evaluări periodice pentru a se putea aprecia ritmul recuperării si a sereanaliza prognosticul;

b) alţi specialişti - în funcţie de tulburările asociate pe care le prezintă copilul;c) terapeutul ABA, dacă există un asemenea terapeut implicat în caz;d) aparţinătorul:- asigurarea aparţinătorului că se va realiza un act terapeutic maximal, dar să conştientizeze că statisticaarată probabilitatea discutabilă a reuşitei: chiar şi în statele dezvoltate, cu mare experienţă în terapiaABA, se obţine succes doar în 49% din cazuri;- asigurarea continuităţii şi permanentei implicări a aparţinătorului în terapie, deoarece activitatea derecuperare se face de „unu la unu”, cel puţin ;- asigurarea şi controlul privind înţelegerea de către aparţinător a fiecărei tehnici şi proceduri de lucru lafiecare şedinţă, proceduri şi tehnici pe care le va exersa până la următoarea întâlnire;- se exemplifică şi se exersează fiecare procedură/tehnică de lucru până când se constată înţelegereaexecutării acestora; - insistarea de către logoped pe înţelegerea de către aparţinător a importanţei obţinerii rezultatuluiurmărit; - consemnarea în caietul logopedic a obiectivelor propuse; - verificarea la fiecare şedinţă a ţintelor propuse, exemplificate şi date în lucru dacă au fost realizate;

- stabilirea următoarei întâlniri la fiecare şedinţă, în funcţie de timpul necesar atingerii ţintelor date înşedinţa de zi;- disponibilitatea logopedului de a fi contactat de către aparţinător între două întâlniri; - dacă o ţintă a fost atinsă şi bine automatizată, se trece la următorii paşi din programul individual; - itemii care nu au fost realizaţi se reiau şi se caută /identifică din ce cauză nu s-au realizat, abordându-se

alte tehnici/proceduri de lucru;

- la sfârşitul fiecărei şedinţe se stabileşte de comun acord data următoarei întâlniri;- se oferă indicii de evaluare şi autoevaluare pentru fiecare etapă parcursă pentru ca aparţinătorul săaprecieze momentul terapeutic în care se află; e) educatorii/învăţătorul/profesorii fac parte în mod obligatoriu din echipă.6. Elaborarea programului de intervenţie personalizată se face respectând următoarele principii:

- fiecare autist este unic în etiologie şi simptomatologie;



- logopatul diagnosticat cu forma de autism Asperger este apt de a fi recuperat înalt funcţional;- programul trebuie să fie flexibil, să permită adaptarea lui permanentă la evoluţia terapiei ; - programul trebuie particularizat în funcţie de comunicarea logopatului: nu comunică de loc, comunicănonverbal sau comunică verbal;

- etapizarea trebuie să ţină cont de starea logopatului în momentul intrării în terapia logopedică;- identificarea modului în care reacţionează la stimuli, identificarea receptorilor dominanţi şi a modului încare prelucrează informaţia pentru a stabili ce anume proceduri şi tehnici de lucru pot fi acceptate deautist pentru a se evita opoziţia sau non-răspunsul;- achiziţiile prezente sunt baza de lucru pentru achiziţiile viitoare ;- elaborarea procesuală a strategiilor de gestionare a autostimulărilor, inclusiv erotice;

- folosirea şi convertirea propriilor activităţi dominante în activităţi necesare (muzică, pictură, mişcarea,fiinţele, maşinile, etc);- dezvoltarea de strategii de evitare a audio-vizualului din mediul sau cotidian;

- orice schimbare, indiferent de natura ei, să se facă treptat, să fie pregătită temeinic;- materialele folosite în crearea operatorilor cognitivi să fie mereu altele pentru a se evita suprapunerea

acestora pe o formă concretă pe care o desemnează, să nu se fixeze semnificaţia particulară pe locul celeigenerale;

- abordarea activităţilor cu autistul astfel încât ceea ce i se demonstrează şi cere să facă să aibă un înţeles,deoarece ceea ce învaţă mecanic nu este funcţional (nu devine parte din sistem, ci doar material memorat)- învăţarea autoservirii şi a activităţilor motrice se face cu sprijin direct, prin mâna/mâinile copilului,scăzând treptat contactul şi presiunea efectoare, până la mimarea ajutorului direct, sfârșind prinretragerea şi îndepărtarea de el;- o deprindere o dată formată, copilul nu mai este niciodată înlocuit sau ajutat în realizarea sarcinii,folosindu-se doar instructajul verbal ;

- încadrarea în colectivitatea grădiniţei cât mai rapidă;- adaptarea la recompensă, la schimbarea naturii ei și la suprimarea acesteia. 7. Obiectivele structurale ale terapiei sunt:

7.1. Autoservirea, mijloc de asigurare a independenţei şi autoprotecției:- asigură un contact permanent ;- formează nevoi şi învaţă soluţii pentru a-şi asigura independenţa, şi prin independenţa – autoprotecţia;

- contribuie la trezirea conştiinţei de sine, discriminarea propriei persoane de cele din jurul sau; - recunoaşterea şi identificarea receptivă/expresivă a persoanelor din jurul sau;

- identificarea, recunoaşterea şi numirea obiectelor personale, a obiectelor din mediu, a tipologieispaţiului familial ; - gimnastica generală, o cale de a orienta autistul către contactul cu exteriorul şi cu fiinţele prezente şi dea-l fortifica fizic pentru a fi capabil să susţină fizic şi să întreţină psihic o interacţie în activitatea sa;

- folosirea acestor activităţi ca bază de obţinere a contactului vizual;- stimularea descoperirii sunetelor din mediu şi a semnificaţiei lor, reproducerea lor;- antrenarea în descoperirea simţurilor proprii, a senzaţiilor pe toţi receptorii;- antrenarea gustului şi masticaţiei pentru evitarea tulburărilor de glutiţie;- formarea deprinderilor sociale minime (să salute când intră într -o cameră sau când pleacă, să ceară cândare nevoie de ceva, să urce şi să coboare dintr -un mijloc de transport, să meargă corect pe stradă, înmagazin, etc).

7.2. Pregătirea iniţială:- lărgirea strategiilor pentru obţinerea contactului vizual şi menţinerea acestuia ;- iniţierea tehnicilor de captare a atenţiei;- exerciţiile de respiraţie şi formarea ciclului inspir nazal – expir oral prin joc, imitaţie, recompensă;

- pregătirea aparatului fono-articulator prin miogimnastica să fie ocultată sub formă de joc inteligibil



pentru a putea fi realizată conform cerinţelor, şi numai acolo unde este strict necesară;- iniţierea şi formarea deprinderii de a lucra cu cineva în mod organizat sub formă jocului;- iniţierea activităţilor de dezvoltare a dexterităţilor, în funcţie de preferinţele pe care le are în activităţileludice;

- verificarea dacă prezenţa/contactul cu un animal nu serveşte deblocării emoţionale.7.3. Pregătirea pentru grădiniţă şi frecventarea grădiniţei:- de recomandat evitarea grupei speciale, de autişti; familia să fie ajutată să identifice o grădiniţă dinînvăţământul de masă dispusă să-l primească pe copil ;- frecventarea locurilor de joacă în aer liber pentru copii, folosirea mobilierului de joacă din aceste spaţii,încurajarea copilului de a se juca cu lucrurile şi cu copiii ;- identificarea unei grădiniţe cu program scurt, unde colectivul, educatoarea, să fie disponibilă pentru aaccepta un copil autist;

- acomodarea cu drumul şi localul grădiniţei; - vizitarea curţii şi interiorului grădiniţei, urmărirea reacţiilor copilului, stimularea de a contacta şi de a selăsa contactat ;

- participarea gradată în timp la activităţile din grădiniţă: întâi cât suportă copilul, apoi se creşte treptat timpul petrecut în colectivitate, până reuşeşte să rămână tot programul;- până când se va acomoda cu participarea la tot programul, va beneficia de un însoţitor care să-i dirijeze

comportamentul în sistem, cu o prezenţa de la „stat alături efectiv”, până la aşteptat afară în curte până setermină programul, sau lăsat la program şi luat la sfârşitul programului.7.4. Pregătirea pentru şcoală şi integrarea în şcoală din învăţământul general:- evitarea de a fi încadrat într -o grupă/clasă de autişti sau în învăţământul special; cea mai mare şansă deevoluţie o are în învăţământul de masă;- din iarna ultimei grupe de grădiniţă, se începe pregătirea pentru şcoală, după modelul pregătirii pentrugrădiniţă;- se verifică tot timpul frecventării grădiniţei că se formează operatorii necesari învăţării scris-cititului;

- intrarea în sarcină (acceptă, intră cu plăcere, duce sarcina la sfârşit cu bine; acceptă, intră uşor însarcina, dar o realizează neglijent şi o expediază cât poate de repede; negociază, amână, intră greu însarcină şi face tot ce poate pentru a nu o termina; refuză de la început şi persistă în a refuză);- deprinderea unei poziţii corecte a corpului pe scaun, faţă de masă, faţă de suportul de lucru;- să se asigure însușirea pensei digitale corecte;

- sa coloreze corect: respectă conturul, acoperă imaginea complet şi egal cu culoare, ductul nu estedezordonat;

- are abilităţi de a decupa şi opera colaje ;- să se antreneze rezistenţa lui în activitate (durata activităţii);- să execute în mod egal sarcina de la început până la sfârşit;

- logopedul va asigura însuşirea scris-cititului copilului autist şi a elaborării deprinderilor de studiu pefiecare obiect şcolar;- logopedul asistă şi consiliază familia şi copilul şi după învăţarea scris-cititului, atâta timp cât estesolicitat de aparţinător .7.5. Comportamentul emoţional şi comportamentul social sunt cele mai dificile de elaborat în terapiacopilului autist/cu note autiste; programul cuprinde:

- folosirea senzaţiilor proprii pentru înţelegerea senzaţiilor celorlalţi pe toate organele de simţ;- identificarea sentimentelor autistului de către logoped, bază a învăţării denumirii lor de către logopat;- învăţarea expresiilor, manifestărilor, exteriorizării caracteristice acestora pentru celelalte persoane ;- descifrarea expresiei emoţiilor celorlalţi şi identificarea lor corectă de către autist;- învăţarea conduitelor de socializare cotidiene: salutul la intrarea şi ieşirea dintr -o încăpere, mersul pe

stradă, urcarea-coborârea dintr -un mijloc de transport, comportamentul într -un spaţiu public,



comportamentul cu persoane de aceeaşi vârstă, comportamentul cu persoanele adulte, etc;- logopedul rămâne ca element de suport pentru autist şi familie atâta timp cât va fi solicitat deaparţinător, dat fiind că autistul are nevoie pe toată viaţa de sprijin.

7.6. Pentru autiştii profunzi care nu se pot integra în şcoală, se recomandă orientarea către centrele de zi,

unde vor fi incluşi în terapia centrului, după programul acestuia şi unde ideal ar fi să existe şi un logopedspecializat în terapia de suport în acest centru de zi.7.7. Pentru această specializare sunt nobligatorii însuşirea competenţelor din UNITĂŢILE: V, VI, VII,VIII, IX, X, XI

Evaluarea competenţei nr. XIV

Cunoştinţe- temeinice despre autism, în toate formele sale;- temeinice despre personalitatea autistului;

- despre disfuncţiile structurale determinate de arhitectura atipică a SNC ;

- despre disfuncţiile familiei în care a fost diagnosticat un autist;

- despre tehnicile de lucru, procedurile specifice autismului în terapia logopedică ;- din domeniile conexe, puternic implicate în terapia autistului (neurologie, psihologie comportamentalis

tă, kinetoterapie);- despre tehnicile de lucru unu la unu;

- despre tehnicile de comunicare cu colaboratorii de caz;

- despre aparatul fono-articulator, anatomie şi fiziologie, miogimnastică, folosirea corectă a respiraţiei şi aconductului aerian pentru emiterea sunetelor şi articularea lor ;- despre operatorii cognitivi ce reprezintă suportul şi conţinutul comunicării prin limbaj, precum şi despreformarea şi automatizrea lor;- despre organizarea şi dezvoltarea limbajului;- despre analiza şi sinteza fonematică ;- despre formarea reprezentărilor cantitative şi operarea cu ele, concret, mental şi simbolic; - despre legislaţia în domeniu şi urmărirea modificărilor operate;- despre organizarea instituţiilor şi autorităţilor locale şi centrale respondente. Abilităţi - de a găsi configuraţiile cele mai oportune în exerciţiile pe care le va cuprinde în programul individualizat de intervenţie logopedică ;- de a prezenta o imagine de ansamblu asupra etapelor ce trebuiesc parcurse, a timpului (probabil) necesar

pentru a se parcurge fiecare etapă, a timpului necesar parcurgerii întregii terapii;- de a găsi exerciţiile de miogimnastică cele mai eficiente în obţinerea fonemului în fiecare caz;- de a imagina execuţii ale exerciţiilor avantajoase pentru logopat;

- de a explica aparţinătorului sensul, scopul fiecărui exerciţiu, pentru a-i motiva să le facă în mod perseverent acasă;- de a fi convingător în pledoaria privind rolul exerciţiilor de respiraţie şi de miogimnastică, precum şi aformării operatorilor mentali, ţinând cont de faptul că aparţinătorii nu înţeleg că formarea şi elaborarealimbajuluui oral nu se poate realiza funcţional în afară acestor condiţii;- de a prezenta în mod atractiv sarcinile, obiectivele şi modalităţile de atingere a acestora;- de a motiva logopatul şi aparţinătorul să participe intensiv la terapia logopedică.De identificat- nivelul cunoştinţelor;- interesul de a se informa la zi pe temele medicale legate de etiologia, simptomatologia şi terapia logopedică şi medicală a acestei clase de logopatii;

- capacitatea de a organiza şi folosi în activitatea sa aceste informaţii;



- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs;

- capacitatea de a identifica corect disfuncţiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul de înlăturare a lor;

- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;- capacitatrea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificarea, efectuarea sub supravegherea sa a tehnicilor şi

procedurilor de lucru de catre aparținător;- capabilitatea de a colabora eficient cu terapeutul ABA – dacă există in caz;- adaptarea vocii şi atitudinii la specificul copilului; - RĂBDAREA

- REZISTENŢA LA STRES- EMPATIA

Mijloace de verificare- studiu de caz din propria cazuistică/ dat de examinator;

- analiza unui caz pe caietul de logopedie al unui logopat real;- test grilă;- subiect scris;

- interviu;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice;- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie;- înregistrări audio-video proprii/a;e examinatorului, pentru prezentarea/interpretarea acestora;

- prezentarea din bibliografia de specialitate a câtorva titluri pe care le apreciază şi de ce; - prezentarea ultimei descoperiri într -un domeniu de graniţă cu impact asupra tehnicilor de lucru înlogopedie.

UNITATEA NR. XIV REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTE

ACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN CINCI ANI ÎN LOGOPEDIE ŞIACHIZIŢIONATE COMPETENŢELE V, VI, VII, VIII, IX, X, XI




UNITATEA NR. XV TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN DISFAGIE

Descriere: suma actelor, activităţilor, metodelor, tehnicilor şi procedurilor efectuate de logoped prin care examinează, stabileşte diagnosticul diferenţiat, elaborează programul de intervenţie

personalizată şi îl aplică cu obiectivul de a rezolva/ameliora tulburările de masticaţie şi glutiție alelogopatului.

Componente

1. Cazurile de disfagie se întâlnesc în maternităţi, creşe, grădinițe, spitale, case de bătrâni.Identificarea lor se face de către logoped sau medic, în funcţie de locul unde se află persoana, iarterapia, în funcţie de dominanta etiologică prezenta în caz. 2. Identificarea întreruperii procesului de înghiţire, dificultatea de a înghiţi se realizează prinexaminarea logopedică şi medicală:- verificarea componentelor anatomice (peste 30 de muşchi şi 6 nervi cranieni sunt implicaţi îndisfagie): buzele, dinții, mandibula, planşeul, limba, arcada, bolta palatină, vălul palatin, lueta,

faringele, laringele, esof agul, controlul neural al înghiţirii și integritatea celor 6 nervi cranieniimplicați in disfagie;- examinarea desfăşurării procesului fiziologic deglutiv în faza preparatorie, faza orală, faza faringeală şi faza esofagiană.

3. Subiecţii pot fi de orice vârstă, de la nou născut la persoana cea mai vârstnică.4. Etiologia disfagiei:

4.1. la adult Cauze neurologice:

- cauze acute (comoţie cerebrală, leziuni cerebrale traumatice);- rezultatul unei boli degenerative (Parkinsons, scleroză multiplă, etc); - tumoare pe creier;

- demenția; Cauze structurale:

- rezultatul tratamentului chirurgical de cancer la gură si gât;- traheostomia;

Cauze cardio-pulmonare:

- boli pulmonare obstructive cronice;

- insuficiența cardiacă cronică; Cauze gastroenterologice:

- dismotilitate esofagiană (achalzi, etc.); - obstrucționarea esofagului (tumoare, etc.);

Probleme medicale:- rezultatul tratamentului de chimo și radioterapie a cancerului de gură și gât; - rezultatul operațiilor chirurgicale cardiace și toracice; - traheostomia.

4.2. la copil (la nou născut, sugar, copilul mic şi copilul mare):- anomalii cranio-faciale, malformaţii buco-maxilo-faciale, malformaţii cardiace, anormalităţicongenitale ale aparatului respirator, ale sistemului nervos central, ale corzilor vocale;

- deficienţe neurologice (intârzaieri în dezvoltarea neurologică, hipo/hipertonie, retardaţia mentală,accident cranial, neoplasme, paralizia cerebrală);- disfuncţii senzoriale (hipersenzitivitate:reflexul de vomă, reacţie puternică la consistența/ texturaalimentului, lipsa de experienţă orală; şi hiposenzitivitate: îndesatul cu alimente, preferinţă pentru

alimente cu savoare/aromă puternică, hipotonia);



- probleme medicale: prematuritatea, coordonarea supt/înghiţire/respiraţie defectuoasă, problemerespiratorii, comoţie cerebrală, necroză intestinală, boli pulmonare (cronice, displazie bronho-

pulmonară), disfuncţii gastrointestinale (reflux, tranzit stomacal întârzâiat, constipaţie, intestinsubţire mai scurt sau mai lung decât normal);

- tulburări comportamentale: atitudinea de refuz a alimentaţiei (împinge, scuipă, aruncă mâncarea, plânge la masă, are nevoie de distragerea atenţiei), relaţia părinte-copil, deprinderi eronate iniţiate şiîntreţinute de părinte. 5. Examinarea este complexă şi în afară de verificarea tuturor itemilor din fişa logopedică – dosarul medical (istoricul cazului), examinarea fizică, interviul cu logopatul adultul/cu aparţinătorul logopatului, observarea acestuia în timpul mesei, solicitarea şi primirea diagnosticului instrumental (videofluoroscopia sau examinarea endoscopică) - sunt indispensabile unei bune identifi căria diagnosticului.

În examinarea directă se urmăresc abaterile de la activitatea normală în procesul alimentării:închiderea buzelor, poziţionarea limbii, prepararea bolusului, transportul bolusului, iniţiereaînghiţirii faringiene, reziduul oral, elevarea valului palatin, retractarea bazei limbii, mişcarea

superioară a laringelui, mişcarea anterioară a osului hioid, inversiunea epiglosului, închidereavestibulului laringeal, mişcarea unduoasă a faringelui, contractarea muşchilor faringieni, deschiderea segmentului faringo-esofagian, reziduul faringean, controlul salivei (reziduul este un simp

tom), etc.

O dată colectate toate informaţiile necesare, se stabileşte diagnosticul definitiv.6. Terapia în deglutiția adultuluiA. logopedică: utilizarea poziţiei, îmbunătăţirea senzaţiei orale, manevre de înghiţire, schimbări îndietă (consistență), lichidele;A.1. - directă: se execută cu alimente solide sau lichide folosind anume instrucţiuni; sunt încorporate strategii compensatorii şi manevre de îmbunătăţire a fiziologiei deglutiției;A2. - indirect : exerciţii de rezistenţă şi îmbunătăţire a mişcărilor muşchilor prin diferite modali tățiterapeutice incluzând stimularea neuro-electricămusculară, biofeedback, etc.

B. medicală: alimentaţia non-orală (perfuzarea); chirurgicală; medicamentoasă. 7.Terapia logopedica în deglutiţia infantilă cuprinde următoarele cerinţe:- educarea părintelui;

- hrănirea pe cale orală;- poziţia adecvată la masă;- succesiunea optimă a meselor;- cum să se prezinte alimentele pe care copilul le refuză;- formarea comportamentelor corecte în alimentare;- folosirea adecvată a alimentelor ca diversitate şi textură în evoluţia copilului;

- strategii de îmbunătăţire a comportamentului copilului la masă;- tehnici suplimentare la cazurile medicale grave;

- hidratarea şi nutriţia prin perfuzare în caz de necesitate;- folosirea instrumentelor şi tehnicilor corecte de alimentare în malformaţiile oro-maxilo-faciale

(congenitale);

- folosirea tehnicilor/intrumentelor de stimulare senzorială;- reducerea hipersensibilităţii orale;- miogimnastica;

- încurajarea autonomiei în alimentare şi a explorării gustative şi olfactive;- ignorarea comportamentelor negative; folosirea tehnicii „paşilor mărunţi”;- stimularea dezvoltării capacităţii respiratorii prin exerciţii de respiraţie sau activitate fizică

organizată.



8.Colaborarea cu specialiştii implicaţi în caz se realizează în toate etapele la adulţi, atunci cândeste indicată terapia logopedică, iar la copil întotdeauna:- în faza de identificare, deoarece la ambele clase de logopaţi primul contact este cu medicul;- în faza de examinare, deoarece, mai ales la adulţi sunt necesare examinări instrumentale;

- în aplicarea programului de intervenţie personalizată la subiecţii cu malformaţii congenitale,deoarece terapia medicală se împleteşte cu cea logopedică până la rezolvarea cazului.9. Specialiştii care pot fi implicaţi, în funcţie de caz, sunt:a) specialistul în investigaţii instrumentale (endoscopie, videofluoroscopie); dacă în deglutiţiainfantilă este mai rar solicitat, la adult nu se pot face determinări etiologice clare fără una din acesteexaminări;

b) neonatologul, atunci când examinarea nou născutului prezintă indicii de afectare a sistemuluineurologic;

c) medicul pediatru, atunci când evoluţia sugarului sugerează poziţionări sub standardele dedezvoltare;

d) neuropsihiatrul şi psihologul, atunci când dezvoltarea psihomotorie generală şi cognitivă, a

vorbirii şi limbajului nu se încadrează în parametrii vârstei;e) medicii de specialitate, atunci când sunt prezente simptome ale deficitului de respiraţie, aafecţiunilor respiratorii frecvente, a anemiei, etc.f) medicul ortodont, atunci când copilul are despicături sau anomalii ale mandibulei, arcadei,faciesului;

g) medicul ORL-ist, atunci când sunt anomalii ale valului tare şi moale, luetei, laringelui,etc.h) cardiologul – când deglutiţia însoţeşte o afecţiune cardiacă;

i) kinetoterapeutul, pentru obţinerea rezistenţei, flexibilităţii musculaturii interesate în procesulalimentar, a organismului în general.10. Colaborarea cu logopatul când este adult: el devine principalul colaborator, deoarece numai

prin comunicarea cu el se poate desfăşura intervenţia logopedică; principalele dificultăţi apar atuncicând vârsta este înaintată, şi capacitatea de înţelegere şi execuţie este redusă; în acest caz estenecesară colaborarea cu un aparţinător al sau, de regulă ruda care îngrijeşte persoana; de asemenitrebuie ţinut cont de sensibilităţile şi labilitățile vârstei.11.Colaborarea cu aparţinătorul este cea mai importantă în terapia deglutiției la copil, deoareceriscul de a se instala etiologia comportamentală este foarte mare; consilierea şi obţinerea de laaparţinător a celei mai bune conduite este de maximă importantă. De asemeni, în malformaţiilecongenitale, modul în care foloseşte instrumentarul de suport în formarea deprinderilor demasticaţie şi înghiţire este important. Aparţinătorul trebuie implicat astfel încât să realizeze înabsenţa logopedului ceea ce face logopedul atunci când este prezent în caz. 12. Durata terapiei: disfagia face parte din clasa logopatiilor în care intervenţia logopedică este de

durată. Atât logopatul, cât şi aparţinătorul trebuiesc instruiţi în a înţelege cauzele disfagiei, în aînţelege de ce procedurile necesită mult timp de aplicare, de ce evoluţia programului este lentă, dece rezultatele se obţin doar prin perseverenţă şi tenacitate, şi care sunt consecinţele negative dacă nuse duce terapia până la capăt. In cazurile in care disfagia nu are prognostic pozitiv, logo pedul șilogopatul lucrează la o soluție de ameliorare a problemelor de deglutiție.13. Consecinţele absenţei terapiei în deglutiție: - la adulţi: morbiditate semnificativă şi mortalitate; pneumonie, malnutriţie, deshidratare, slăbireasistemului imunitar, depresia și retragerea socială;

- la copii: imunitate afectată, anemii, probleme respiratorii, insuficientă oxigenare a organismului şimai ales a creierului, întârzâieri în dezvoltarea fizică şi psihică, malnutriţie şi subnutriţie (care lavârstele mici sunt factori cauzali în determinarea debilităţii mentale), randament şcolar scăzut,

tulburări în formarea şi dezvoltarea comportamentul verbal.



Evaluarea competenţei în UNITATEA NR. XVCunoştinţe- aprofundate despre anatomia şi fiziologia musculaturii şi nervilor implicaţi în procesul hrănirii

- temeinice privitoare la aparatul fono-articulator;- consolidate despre disfuncţiile ce rezultă din factorii patogeni determinanţi în disfagie;- să cunoască simptomatologia patologiei disfagiei;- despre materialele, instrumentele şi suportul tehnic implicat în examinarea, diagnoza şi terapiadisfagiei;

- însuşirea temeinică a protocolului de lucru cu adultul şi aparţinătorului copilului;- stăpânirea tematicii cazuisticii;- cunoaşterea proprietăţilor gustative, olfactive şi de textură a alimentelor divers prelucrate;- cunoaşterea procesului diversificării alimentaţiei la nou născut, sugar şi copilul mic;- cunoştinţe privitoare la tehnicile de comunicare cu persoanele în vârstă şi cu copiii foarte mici.Abilităţi- de a înţelege imagistica explor atorie;- de a stabili relaţii cooperante cu specialiştii implicaţi în caz;- de a comunica uşor, cald, convingător cu logopatul, cu logopatul infantil și familia acestuia; - de a explica şi demonstra logopatului/aparţinătorului procedurile ce trebuiesc efectuate de cătrelogopat/aparţinător;- de a identifica rapid poziţia care ameliorează procesul alimentării la adult;- de a imagina modalităţile adecvate fiecărui copil în a obţine efectul urmărit în şedinţele de lucru;- de a mobiliza partenerii de caz;

- de a explica logopatului şi aparţinătorului sensul, scopul fiecărui exerciţiu, pentru a-i motiva să-l

facă cu atenţie şi răbdare şi în absenţa sa;- de a găsi şi folosi sursele de informare în domeniu.De identificat- nivelul cunoştinţelor teoretice;- nivelul cunoştinţelor practice;

- capacitatea de a învaţa din experienţa altora;- capacitatea de a organiza şi folosi experienţa proprie în cazurile noi;- flexibilitate a în folosi principiile terapiei de diagnostic în cazurile concrete în mod adecvat;- familiaritatea cu care mânuieşte materialele şi instrumentele necesare în caz, adecvate fiecăreişedinţe şi etape de lucru;

- interesul faţă de noutăţile în domeniu;- deschiderea de a comunica propria experienţă în comunitatea profesională şi de a se interesa de

ex perienţa celorlalţi. Mijloace de verificare - studiu de caz;

- prezentarea de caz;

- analiza fişelor şi a caietelor de logopedie;

- test grilă pentru cunoştinţele de anatomie, fiziologie şi patologie a aparatului digestiv superior, aaparatului fonoarticulator şi a sistemului nervos adiacent;

- subiect scris;

- interviu;

- activităţi demonstrative;

- înregistrări audio-video;

- folosirea sistemul IT pentru vizionare în direct a şedinţelor de terapie;



- indicarea unor materiale de lucru elaborate personal;

- prezentarea celui mai grav caz din ultimul an şi a ultimului caz ratat; auto-analizarea în acestecazuri ; -

autoevaluarea.

UNITATEA XV FACE PARTE DIN COMPETENŢELE DE SPECIALIZARE,ACCESIBILE LOGOPEZILOR CARE DEŢIN DEJA UNITĂŢILE V, VI, VII, X

Total ore:40 curs 12 ore, practică 28 ore



UNITATEA NR. XVI TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN SINDROMUL DOWN

Descriere: aplicarea unui program de intervenţie personalizată copilului diagnosticat medical cu

sindromul Down.

Componente

1. Identificarea cazului se poate face încă înainte de naşterea copilului (din momentul concepţiei), prinanaliza sângelui cu un reactiv specific depistării mutaţiei genetice (trisomia 21, cauzată de prezen ţa unui

cromozom suplimentar în perechea 21) sau prin investigaţie genetică. Această anomalie cromo zomialădetermină apariţia deficienţei mintale la copii în diferite grade de afectare.2. Recomandarea este de întrerupere a sarcinii, iar dacă mama refuză - atunci este pregătită pentru ceeace urmează să realizeze pentru a oferi cât mai multe şanse copilului. Aceste condiţii necesare sunt oferitede:

2.1. medicul cardiolog – deoarece până la maturizarea organismului, pot oricând să apară probleme cardiologice; acesta trebuie să urmărească copilul încă din momentul naşterii şi să fie luat în evidenţă;

2.2. nutriţionist, deoarece până la vârstă de 6-7 ani sunt multe probleme de alimentare şi este necesar săfie controlată şi completată hrană ce i se da; 2.3. kinetoterapeut şi fizioterapeut, deoarece sistemul osos şi muscular se maturează lent şi este necesarsă fie stimulate şi fortifiate;2.4. logoped – pentru a i se dirija şi stimula dezvoltarea comportamentului verbal;2.5. neuropsihiatru, pentru a susţine medicamentos maturarea sistemului nervos central, pentru ca astfelsă fie potenţată capabilitatea copilului de a reţine şi utiliza informaţia oferită sietematic de cei carelucrează cu el;2.6 psiholog – pentru a evalua dezvoltarea copilului, pentru a consilia familia sub aspectul modului în

care copilul este integrat în familie şi în instituţiile de învăţământ pe care le poate accede, în funcţie denivelul de competenţe pe care le poate dobândi; un rol important are de asemeni în a modela comportamentul emoţional al copilului cu Down, având în vedere că o majoritate semnificativă dintre ei prezin tăopoziţie pasivă/activă la cerinţe şi solicitări, preferinţe/respingeri afective puternice în relaţiile cu adulţiişi persoanele străine, trăsături de caracter care-l fac un partener dificil (încăpăţânat, tenace în negativism,etc);

2.7. şi desigur şi alţi specialişti dacă copilul mai prezintă şi alte probleme medicale sau de dezvoltare.3. Intrarea în evidenţa şi terapia logopatului prezintă particularităţi pentru fiecare caz, neexistând ostrategie standardizată la nivel naţional; fiecare familie se descurcă după cât este de informată, după cumeste de potentă financiar şi emoţional, după mediul de rezidenţă (urban sau rural), după credinţareligioasă. În funcţie de aceste condiţii obiective, copilul ajunge în evidenţa unui logoped, în locurivariate: creşă, grădiniţă, ONG, fundaţii, grădiniţe speciale, şcoli speciale, în unităţi publice sau private.

4. Terapia logopedică este de dorit să se desfăşoare astfel încât copilul să fie obiectivul de lucru al uneiechipe, în care familia să fie „placă turnantă” şi „elementul de transmisie” pentru realizarea armo nizăriiactivităţii celor ce sunt implicaţi în caz, dar nu pot comunica decât prin intermediul părintelui. Logopedultrebuie să urmărească permanent tot ceea ce achiziţionează copilul pe diferite aspecte, pentru a le convertiîn baza de lucru pentru propriile ţinte din program.5. De aceea gradul de colaborare cu părintele îngrijitor, cu familia, gradul de înţelegere şi implicare din

partea familiei pentru a asigura suportul de dezvoltare a copilului este unul din factorii hotărâtori în cât demult va putea fi recuperat acesta.

6. Elaborarea programului de intervenţie personalizată în acest diagnostic este una dintre cele mai

evidente din domeniul terapiei logopedice, pentru că, aşa cum nu seamănă un autist cu altul, la fel şiDown-ii nu seamănă unul cu altul, variaţia factorilor personali fiind foarte mare. Ca schemă generală, se

vor urmări:



6.1. realizarea cu succes a procesului de alimentare/hrănire corectă până se reuşeşte obţinerea uneialimentaţii corecte, variate, realizată independent, cu un comportament alimentar conştient şi voluntar; în

prima etapă se va asigura consilierea privind glutiția corectă, pentru a se evita accidentele din tim pulhrănirii sugarului şi apoi că se respectă protocolul de hrănire conform vârstei şi realizarea autoser virii;

6.2. se monitorizează buna dezvoltare a motricităţii generale: ridicarea capului, rostogolirea, prindereaobiectelor din jur, manipularea lor, mersul târâş, ridicarea în picioare, mersul în picioare sprijinit şimersul independent, apoi pe măsură ce se fortifică se trece la învăţarea mersului cu tricicletă - trotinetă -

bicicletă, etc;

6.3. se urmăreşte şi se stimulează antrenarea musculaturii fine, coordonarea oculo-motorie şi a musculaturii fono-articulatorii; mulţi dintre aceşti copii au o mare flexibilitate a articulaţiilor, şi pot fi orien taţicătre activităţi artistice, unde să socializeze şi să se simtă bine ;6.4. se are în vedere autoservirea, ca mijloc de asigurare a independenţei în mediul apropiat, de interacţiune conştientă şi voluntară cu acesta;6.5. se stimulează dezvoltarea generală şi cognitivă a copilului pentru a se evita acumularea intârzie rilor

pe diferite componente, cât mai aproape de evoluţia copilului tipic clinic, chiar dacă numai la nivelul

limbajului receptiv;6.6. pe palierul formării şi dezvoltării comportamentului verbal, familia să fie antrenată în a comunicaconcret cu copilul, să se stimuleze şi să se încurajeze gânguritul, lalaţia şi formarea primelor cuvinte,chiar dacă ele nu sunt emise şi articulate corect;- se asigură buna dezvoltare a operatorilor cognitivi, pe limbaj receptiv şi expresiv, indiferent deacurateţea pronunţiei;- se începe exersarea respiraţiei, până se obţine un ciclu corect al inspirului nazal şi expirului oral ;- se iniţiază miogimnastica, antrenarea şi dezvoltarea mobilităţii componentelor fono-articulatorii

implicate în emiterea şi articularea fiecărui sunet;- stabilirea ordinii de abordare a fonemelor, funcţie de abilităţile de emitere constatate;- reluarea lor de către logopat cu aparţinătorul sub supravegherea logopedului;- iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor simpli; - iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor intervocalici; - iniţierea, exersarea şi automatizarea logatomilor dubli; - introducrea fonemului în cuvinte în poziţie iniţială, mediană, şi finală asociat cu vocale; - introducerea fonemului în cuvinte în asociere cu consoane în poziţie iniţială, mediană şi finală; - exersarea fonemului învăţat în cuvinte şi propoziţii;- corectarea permanentă a fonemului învorbirea cotidiană;- formarea şi activarea operatorilor cognitivi corespunzători vârstei logopatului:- recunoaşterea, indicarea, numirea obiectelor, spaţiilor, acţiunilor, persoanelor familiare;- schemă corporală;

- lateralitatea corporală, extensia lateralitatii, transferul lateralităţii; - culorile;

- mărimile;- asemănările şi deosebirile, comparaţia;- opuşii;- forma lucrurilor, formele geometrice;

- poziţia lucrurilor (vertical, orizontal, oblic stânga, oblic dreapta);- fenomenele naturii;

- textura lucrurilor, alte însuşiri ale lor;- dezvoltarea dexterităţilor motrice, formarea pensei digitale; - inserţia activităţilor pregrafice şi grafice ;

- formarea şi dezvoltarea coordonării oculo-motorii ;



- parte-întreg;- dezvoltarea vocabularului, categorii, dezvoltarea capacităţii de comunicare a logopatului ; - familiarizarea cu obiectele din mediul ambiant: obiectele din locuinţă, mobilierul, obiecte de igienă

personală, obiecte principale specifice fiecărei camere dintr -o locuinţa (ex: dormitor - pat);

- cunoaşterea şi identificarea membrilor familiei, definirea unor grade de rudenie (părinţi, frate - soră, bunic - bunică, unchi - mătuşă, verişor - verişoară);- recunoaşterea şi denumirea obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte; - identificarea/ ordonarea a obiectelor de îmbrăcăminte, în raport de ordinea de îmbrăcare şi dezbră care; - identificarea obiectelor de îmbrăcăminte/ încălţăminte în funcţie de sex, anotimpul de folosire şiadecvarea la dif erite situaţii; - recunoaşterea şi folosirea corectă a denumirii legumelor şi fructelor; - identificarea, recunoaşterea şi folosirea corectă a denumirii principalelor alimente ( pâine, lapte, ouă,

brânză, carne, mezeluri, zahăr, ulei, sare etc); exemple de mâncăruri simple; - identificarea, recunoaşterea şi folosirea corectă a denumirii unor dulciuri şi băuturi răcoritoare (bom

boane, ciocolată, prăjitură, îngheţată, tort, cozonac, plăcintă; apă, suc, compot);

- însuşirea unor cunoştinţe generale de igienă alimentară ; - cunoaşterea şi denumire a animalelor / păsărilor domestice şi sălbatice; - identificarea / denumirea principalelor jucării (păpuşă, maşinuţă, trenuleţ etc.) - identificarea /denumirea principalelor mijloace de transport (maşină, tren, avion, vapor, etc);

- familiarizarea cu unele reguli de circulaţie; - recunoaşterea şi denumirea unor flori cunoscute ( ghiocei, viorele, narcise, lăcrămioare, lalele, liliac,trandafiri, garoafe etc);

- identificarea după imagini a anotimpurilor anului şi a activităţilor specifice pe care le fac oamenii; - recunoaşterea/ denumire după imagini a unor meserii/ocupaţii (învăţător, profesor, medic, bucătar,croitor, zidar, zugrav, tîmplar, şofer etc).- povestirea pe o imagine, două şi mai multe;

- formarea şi dezvoltarea orientării temporale (momentele zilei, zilele săptămânii, anotimpurile, lunileanului, ceasul, ora fixă, jumătăţile şi sferturile de oră, minutele);- recitarea, intonaţia şi expresivitatea; rolurile;- dialogul şi povestirea. 6.7. Când logopatul ajunge în perioada de pregătire pentru şcoală se vor urmări: a) formarea şi dezvoltarea auzului fonematic; - conştientizarea componenţei sonore a mediului; - înţelegerea a ceea ce este un sunet (fonem); - identificarea unui fonem în cuvânt, în poziţie iniţială; - identificarea unui fonem în cuvânt în poziţie mediană;

- identificarea unui fonem în cuvânt în poziţie finală;- identificarea sunetelor în diftongi şi triftongi, pronunţarea corectă a diftongilor şi triftongilor;- diferenţierea fonemelor apropiate, vocale/consoane perechi; - identificarea graduală a fonemelor în cuvânt, de la cuvintele monosilabice la celemai complexe, înordinea în care sunt ele în cuvânt;- diferenţierea fonem - silabă; - identificarea numărului de silabe din cuvânt;- analiză fonematică a cuvântului pe foneme şi silabe; - diferenţierea cuvânt – propoziţie; - analiză fonematică a propoziţiei ;

b) antrenarea aptitudinilor pregrafice şi grafice pentru a asigura învăţarea scrisului:

- exersarea şi formarea dexterităţilor manuale;



- activităţi/jocuri de dezvoltare a coordonării oculo-motorii;

- activităţi/jocuri de creştere a susţinerii efortului fizic/motric;

- formarea şi consolidarea pensei digitale corecte; - formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei formei;

- formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei poziţiei;- formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei mărimilor; - formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conservare a percepţiei volumului - verbalizarea acţiunilor concrete de măsurare: “plin/gol”, “lung/scurt”, “uşor/greu”, “mult/puţin” etc.; - ordonarea unor obiecte după dimensiune sau după masă prin comparări dirijate, succesive şi exprimareaverbală a rezultatelor: “mai lung”, “mai uşor”, “cel mai înalt” etc. 6.8. Antrenarea pentru învăţarea cititului a şcolarului mic:- realizarea corespondenţei fonem - grafem;

- citirea corectă a literelor mici şi mari, de tipar şi de mână; - citirea pe silabe a cuvintelor, în vederea formării câmpului vizual de 1/2 silabe; - compunerea/ descompunerea şi citirea cuvintelor mono- şi bi-silabice (trisilabice – în funcţie de

posibilităţile elevilor) cu ajutorul alfabetului decupat sau a altor materiale confecţionate de logoped; - completarea cuvintelor lacunare de sub ilustraţii cu litera, silabă sau grupul de litere învăţate în vedereacitirii lor;

- realizarea unor exerciţii variate de citire: a) citire cu şi fără model;

b) citirea coloanelor/ şirurilor de cuvinte din abecedar: despărţite în silabe sau integral; c) citirea în lanţ a cuvintelor;

d) citirea cuvintelor sau combinaţiilor scrise pe tablă / planşe, sub formă de joc; - însuşirea poziţiei corecte pentru scris; - exerciţii variate pentru exersarea musculaturii fine a mâinilor; - cunoaşterea şi utilizarea diferitelor tipuri de liniaturi a caietului şi a instrumentelor de scris; - diferenţierea poziţiilor (verticală/ orizontală /oblică) şi a direcţiilor (stânga – dreapta, sus – jos) în

pagină .- formarea numeratiei;

- manipularea şi compararea grupelor de obiecte date prin punerea în perechi; - sortarea şi clasificarea obiectelor după criterii simple considerate separat: mărime, culoare, formă; - numărarea obiectelor/elementelor din grupările date; - reprezentarea prin desene a unor modele şi grupări date; - reprezentarea grupurilor de obiecte sau desene prin numere potrivite în concentrul 0-10;

- compararea grupurilor de obiecte pe baza intuitiv-acţională, prin diferite procedee.- formarea şirului numerelor naturale; determinarea locului fiecărui număr în şirul numeric dat;

- utilizarea în situaţii concrete a simbolurilor matematice: “+”, “-“, “=”; - exerciţii de verbalizare a acţiunilor concrete de manipulare a obiectelor/elementelor în vedereafamiliarizării cu terminologia matematică: “termen”, “sumă”, “diferenţă”; - manipularea mater ialelor concrete pentru formarea raţionamentelor matematice : adăugăm, punem laun loc,mai mult cu, micşorare, mai puţin.

Evaluarea competenţei în UNITATEA NR. XVI

Cunoştinţe- cunoştinţe temeinice privind particularităţile anatomice, fiziologice şi patologice asociate sindromu lui

Down;

- cunoştinţe privind particularităţile creşterii copilului cu sindrom Down;

- cunoştinţe privind particularităţile dezvoltării psiho-motorii ale copilului cu Down;



- cunoştinţe teoretice despre terapia logopedică în sindromul Down;- absolvirea UNITĂŢILOR V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, XV;

Abilităţi- de a stabili relaţii cooperante cu specialiştii implicaţi în caz;

- de a comunica uşor, cald, convingător cu logopatul;- de a explica şi demonstra aparţinătorului procedurile ce trebuiesc efectuate de către acesta;- de a identifica rapid soluţii la opoziţia copilului, astfel încât să se evite blocajele şi stagnările în terapie ;- de a imagina modalităţile adecvate fiecărui copil în a obţine efectul urmărit în şedinţele de lucru- de a mobiliza partenerii de caz;

- de a explica aparţinătorului sensul, scopul fiecărui exerciţiu, pentru a-l motiva să-l facă cu atenţie şirăbdare şi în absenţa sa;- de a găsi şi folosi sursele de informare în domeniu.De identificat - nivelul cunoştinţelor teoretice ;- nivelul cunoştinţelor practice;

- capacitatea de a învaţa din experienţa altora;- capacitatea de a organiza şi folosi experienţă proprie în cazurile noi;- flexibilitate a în folosi principiile terapiei de diagnostic în cazurile concrete în mod adecvat;- familiaritatea cu care mânuieşte materialele şi instrumentele necesare în caz, adecvate fiecărei şedinţe şietape de lucru;

- interesul faţă de noutăţile în domeniu;- deschiderea de a comunica propria experienţă în comunitatea profesională şi de a se interesa deexperienţă celorlalţi. Mijloace de verificare - studiu de caz ;


- analiza fişelor şi a caietelor de logopedie;- test grilă pentru cunoştinţele de anatomie, fiziologie şi patologia asociată sindromului Down;- subiect scris;

- interviu;

- activităţi demonstrative;- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului, pentru prezentarea/interpretarea lor;

- folosirea sistemul IT pentru vizionare în direct a şedinţelor de terapie;- indicarea unor materiale de lucru elaborate personal;

- prezentarea celui mai grav caz din ultimul an şi a ultimului caz ratat;- auto-analizarea în aceste cazuri;

- auto-evaluarea ;- ultimele noutăți în domeniu.

UNITATEA XVI ESTE COMPETENŢA DE SPECIALIZARE ŞI POATE FI ACCESATĂ DECĂTRE ABSOVENTII COMPETENŢELOR: V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, XV

Total ore :25 curs 8 ore, practică 17 ore



UNITATEA NR. XVII: TERAPIA LOGOPEDICĂ ÎN AFAZIE

Descriere: totalitatea demersurilor intreprinse de logoped în raport cu persoana ce a fostdiagnosticată cu afazie, cu scopul de a recupera vorbirea, limbajul şi comunicarea acesteia, în

colaborare cu specialiştii de caz şi aparţinătorii săi.Componente

1.Afazia ca tulburare a vorbirii, afectează exprimarea sau înțelegerea limbajului oral sau scris, înabsența oricărei modificări senzoriale sau a unui deficit al sistemului fonator, ea rezultând în urmaunor leziuni cerebrale dobândite. Elementul fundamental al unei afazii îl constituie tulbura reacodificării lingvistice și nu a articulării sau perceperii verbale. Pacientul afazic nu mai este capabil

să folosească limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele gândirii. Există mai multetipuri de afazie, în care diversele proprietăți ale limbajului pot fi mai mult sau mai puțin afectate.

Logopatul este întâi pacient al medicului neurolog sau neurochirurg, şi identificarea cazului se face

de către acesta.2. Cauzele sunt neurologice:

- accidente vasculare cerebrale- boli cerebro-vasculare exprimate hemoragic

- traumatisme cranio-cerebrale

- procese expansive intracraniene (tumori)

- boli degenerative (Alzeimer)

- boli infecţioase (meningite, abcese cerebrale, encefalite)3.Distrugerea țesutului cerebral în zonele Broca, Wernicke, corpul calos şi zonele limitrofe duc ladeteriorarea vorbirii, limbajului şi comunicării. In funcţie de caracteristicile leziunilor şi a zonelorimplicate, există mai multe tipuri de afazie:Clasificarea clasică a afaziei cuprinde 8 tipuri:- afazia motorie (nonfluentă sau expresivă – Broca). Persoana își conștientizează deficitul, de aceease poate instala depresia sau un comportament plin de agitație, nervozitate, agresivitate; în țelegereaeste bună, fiind afectată exprimarea la nivelul vocabularului, sintaxei, fluenței, intensității vocii,articulării cuvintelor, organizării propozițiilor; de asemenea este afectat și scrisul; - afazia senzorială (fluentă sau receptivă - Wernicke). Nu afectează de cele mai multe ori psihic

persoana datorită faptului că nu sunt conştienţi de afecţiunea de care suferă, dar este afectată comunicarea între afazic şi interlocutor, deoarece este neinteligibilă; are debit verbal mare, cu “sala tăde cuvinte”; emiterea şi articularea sunetelor şi cuvintelor nu este afectată. Persoanele cu acest tip

de afazie comunică prin propoziţii lungi şi neîntrerupte, însă de multe ori folosesc cuvinte ce nusunt necesare sau sunt chiar inventate. De asemenea, prezintă mare dificultate în a înţelege cuvintele altor persoane, uneori fiind chiar incapabili de a înţelege comunicarea verbală. Este afecta tă

lectura; scrisul este disortografic; - afazia globală este cauzată de o afectare difuză şi extinsă a ariei cerebrale responsabilă pentruvorbire. Ca rezultat, toate caracteristicile vorbirii sunt alterate, însă unele pot fi mai intens afecta tedecât altele. De exemplu, un pacient poate prezenta dificultate în vorbire, însă poate scrie fără

probleme. In plus, bolnavii pot suferi de slăbiciune şi diminuarea percepţiei senzitive în jumăta teadreaptă a corpului;- afazia de conducere este o f ormă relativ rară de afazie, în care persoanele afectate sunt incapa

bile să repete cuvinte, propoziţii sau fraze.Vorbirea este în general nealterată, deşi în unele cazuri pacienţii se corectează frecvent şi sar unele cuvinte. Deşi sunt capabili să înțeleagă cuvintele ros titede alte persoane, bolnavii prezintă dificultate în a găsi cuvântul potrivit pentru a descrie o anumită

persoană sau obiect. Impactul acestui tip de afazie asupra capacităţii de a scrie şi a citi variază. De

asemenea, pacientul poate prezenta slăbiciune în jumatatea dreapta a corpului.



- afazia transcorticală: există trei tipuri de afazie transcorticală: motorie, senzorială şi mixtă.Caracteristicile vorbirii prezintă diferite grade de afectare în funcţie de extinderea şi localizarealeziunii cerebrale. Capacitatea de a repeta cuvinte, propoziţii sau fraze nu e alterată.- forma anomică sau afazia nominală: acest tip de afazie afectează în principal capacitatea de a

numi obiecte sau persoane. Ca rezultat, obiectul va fi descris şi nu numit. Abilitatea de a înţelegecuvin tele altor persoane, de a citi, scrie şi repeta cuvinte sau propoziţii, nu este alterată. Vorbirea

este fluentă, cu excepția pauzelor în care pacientul încearcă să-şi amintească numele potrivit.Simptomele fizice sunt variabile, iar unii pacienţi nu prezintă nici un semn de slăbiciune sau dediminuare a sensibilităţii.4. Examinarea și diagnosticul diferențial. 4.1.Examenul clinic. Evaluarea clinică a limbajului trebuie să includă numirea, vorbirea sponta nă,înțelegerea sensului, repetiţia, citirea şi scrisul.a) deficitul numirii (anomia):

- nu pot indica cuvântul potrivit şi folosesc o locuţiune pentru descrierea obiectului respectiv sau uncuvânt greşit (parafazia);

- dacă folosesc un cuvânt incorect, dar apropiat ca sens (parafazie semantică);- dacă cuvântul aproximează răspunsul corect, dar este inadecvat din punct de vedere fonetic(parafazie fonetică);- cerând să numească părţile corpului, forma geometrică şi componente ale obiectelor, se poatedetermina o formă uşoară de anomie la pacienţii care altfel pot numi obiectele comune;

- poate arăta obiectul potrivit – dar nu-l poate numi (deficit de numire unisens);

- nu pot găsi nici numele şi nici nu pot indica obiectul, acest deficit fiind întotdeauna asociat cutulburări de înţelegere a limbajului (deficitul de numire dublu-sens).

b) Vorbirea spontană este descrisă ca "fluentă" dacă sunt menţinute lungimea frazelor şi tonalita tea potrivite, sau "nonfluentă", dacă este poticnită, dizartrică şi lungimea medie a frazei este de mai

puţin de patru cuvinte. De asemenea, examinatorul trebuie să observe dacă vorbirea este para fazicăsau locuţională, dacă există o lipsă relativă a substantivelor şi a verbelor de acţiune, faţă decuvintele funcţionale (prepoziţii, conjuncţii) şi dacă ordinea cuvintelor, timpurile, sufixele, prefi

xele, pluralul şi posesivele sunt folosite corect.c) Comprehensiunea poate fi testată evaluând capacitatea pacientului de a urmări conversaţia, prin:- întrebări la care se poate răspunde cu "da" sau "nu" ;

- cerându-i pacientului să indice obiectul potrivit;- evaluarea capacităţii de a înţelege structuri sintactice complexe (dacă foloseste/înţelege frazelecare conţin propoziţii secundare sau construcţii în diateza pasivă);- nu se cere executarea de cerinţe ce implică execuţii motrice axiale, deoarece acestea suntsusţinute de sisteme neuronale din afara reţelei limbajului şi pot fi realizate corect de pacienţii care

altfel prezintă deficite profunde ale comprehensiunii. d) Vorbirea repetată este evaluată cerând pacientului să repete cuvinte, propoziţii scurte sau gru puride cuvinte:

- capacitatea de a repeta cuvinte greu de pronunţat;- capacitatea de a repeta un grup de cuvinte funcţionale;- respectarea capacității de concentrare a pacientului (altfel, eşecul repetării reflectă îngustareacapacităţii de concentrare şi nu un deficit afazic).

e) Cititul trebuie evaluat atât pentru deficitul de a citi cu voce tare, cât şi pentru comprehensiune.f) Scrisul evaluează erorile de ortografie, ordinea cuvintelor şi gramatica. Alexia desemnează incapacitatea de a citi cu voce tare sau de a înţelege cuvinte separate sau propoziţii simple; agrafia șidisgrafia numesc gradul de deficit dobândit în ortografia sau gramatica limbajului scris.

4.2. In baza rezultatelor examinarii clinice se face diagnosticarea tipului de afazie careia ii apartine



logopatul. Si in tara noastra exista probe folosite in acest scop.

5. Obiectivele terapiei logopedice: -

reducerea deficitului;

-utilizarea eficienta a structurilor ramase intacte; -

găsirea unei metode alternative/adaptative de comunicare.6. Tehnici specifice de reabilitare de afazie

Intervenţia trebuie să fie adaptată în mod special pentru fiecare pacient. Procedurile de intervenţie,în funcţie de tipul de afazie şi gradul de severitate, urmăresc:a) reconstituirea aspectului expresiv al limbajului:

- repetarea cuvintelor şi seriilor de verbe cunoscute (metoda pasivă); - repetarea melodioasă; - cântarea, recitarea; b) pronunţarea în mod activ a cuvintelor izolate și apoi a frazelor alternând vorbirea în șoaptă, cuvoce tare, diferite tonuri și intonații; - siruri de numere, zilele săptămânii;

- prelungirea sunetelor;- repetarea propoziţiilor punând accent pe intonație, articulare; - f olosirea cuvintelor cu conţinut emoţional; c) incitarea la un comportament verbal activ;

d) praxis in recuperarea citit/scrisului;

e) folosirea materialelor ca suport in terapie: cartoanele cu imagini pentru:

- imbunătăţirea structurii gramaticale și sintactice; - actualizarea cuvintelor ce reprezintă acțiuni: prin imagini cu o singură acțiune / cu diferite acțiuni;- operațiuni de generalizare;- clasificarea;

- sinonime şi antonime. f)Organizarea limbajului:

- asamblarea cuvintelor în propozitii si apoi in fraze, in gradualitate; - orientarea temporala;

- orientarea spatiala;

- capacitatea de a raspunde la intrebari;

- capacitatea de a formula negatii, afirmatii si interogatii;

- r elaţiile dintre elementele de legătură din fraze şi propoziţii (conjuncţii, articole, prepoziţii);- conjugarea verbelor;

- acelaşi cuvânt utilizat în diferite contexte;

- imagini cu tematică identică ce consolidează legăturile dintre cuvinte;

- repetarea propoziţiilor marcând elementele de legătură;- restabilirea capacitatii de a folosi verbele pentru a facilita compunerea frazelor și îmbunătățireaagramatismului;

- folosirea limbajului automat conservat- cântece, rime, proverbe; g) mișcări simple cu mâinile, picioarele, marșuri (de a acționa asupra inhibiţiei și pierderiiiniţiativei). Aceste exercitii de gimnastică pot fi efectuate cu fundal muzical, fredonând sau vorbind.h) restabilirea componentei ritmico- melodică a limbajului (poate începe folosind mâinile) şi apoi

incluzând vocea şi intonaţia; i) totul poate fi realizat la început prin imagini, apoi prin ordine scrise şi mai târziu prin comenziverbale, apoi se continuă, crescând numărul de cuvinte şi sensurile lor;

j) compunerea povestirilor plecând de la o imagine, de la mai multe cuvinte sau o expresie;

k ) relatarea evenimentelor cotidiene – monolog ;



l) dialog;

m) povestirea;

n) reabilitar ea auzului fonematic, analiza şi sinteza de sunetelor limbajului prin observarea imaginiiorale a cuvântului (buze logoped) şi imitarea pronunţiei sunetelor;

o) imbunătăţirea înţelegerii, atenţiei şi memoriei prin comenzi verbale scurte şi apoi complexe,exerciţii de memorare simple;p) reabilitarea structurilor logico-gramaticale ale limbajulu;i

q) realizarea frazelor cu diverse grade comparative;

r) corelarea reprezentării vizuale a obiectelor cu reprezentarea grafică a cuvântului;s) rezolvarea problemelor simple de aritmetică. 7. Prognoza programului personalizat de intervenţie în afazie depinde de următorii factori:a) când fluxul de sânge către creier este întrerupt temporar, dar repede restaurat, (atac ischemictranzitor) abilităţile lingvistice pot reveni în câteva ore sau câteva zile;b) recuperarea parţială spontană a afaziei, în care unele abilităţi lingvistice revin într -un interval ce

durează de la câteva zile la o lună;

c) după leziuni ale creierului, o anumită cantitate de afazie, rămâne. În aceste cazuri, terapialogopedică trebuie instaurată la scurt timp după producerea leziunii cerebrale. Recuperarea, de

obicei, continuă pe o perioadă de doi ani.d) absenţa tulburărilor demenţialee) motivarea pacientului, voinţa saf ) vârsta, starea generală de sănătate

g) intensitatea terapiei şi timpul scurs de la diagnostic până la începerea tratamentului8. Colaboratorii de caz sunt:

- medicul curant neurolog/neurochirurg, pe toata perioada cât va fi în observaţia acestuia- specialiştii în recuperare medicală- psihologul, ca suport psihologic pentru afazicul depresiv, dar şi ca suport pentru reinserţiafamilială – la incheierea spitalizării, şi pentru reinserţia socială – atunci când se va întoarce la loculde muncă ;- aparţinătorul afazicului, care va asista la toate sedinţele de terapie, pentru a continua exersarea


Evaluarea competentei UNITATEA NR. XVII

Cunostinţe- aprofundate din domeniile: neurologie, patologie neurologică, neurochirurgie, aparatulfonoarticulator, foniatrie, lingvistică, gramatică;- temeinice privitoare la aparatul fono-articulator;

- consolidate despre afazie (cauze, simptomatologie, examen cllinic, diagnostic diferenţiat);

- despre probele examinării afaziei;- despre materialele, instrumentele şi suportul tehnic implicat în examinarea, diagnoza şi terapiaafaziei;

- stapânirea tematicii cazuisticii;

- despre colaborarea cu partenerii de caz ;

- despre ultimele noutati in domeniu.

Abilități- de a înţelege limbajul medical, de a comunica uşor pe teme specifice;

- de a stabili relaţii eficiente cu specialiştii implicaţi în caz;- de a comunica calm, rabdător, încurajator cu logopatul;- de a explica şi demonstra logopatului/aparţinătorului procedurile ce trebuie efectuate de către

logopat/aparţinător;



- de a identifica rapid obstacolele întâmpinate de logopat şi de a găsi modalitaţile de surmontare aacestor obstacole;

- de a imagina modalităţile adecvate fiecarui logopat în a obţine efectul urmărit în sedinţele delucru;

- de a mobiliza partenerii de caz;- de a explica logopatului şi aparţinătorului sensul, scopul fiecărui exerciţiu, pentru a-i motiva să-l

facă cu atenţie şi răbdare şi în absenţa sa;- de a găsi şi folosi sursele de informare în domeniu.De identificat- nivelul cunostinţelor teoretice;- nivelul cunostinţelor practice;- capacitatea de a învăţa din experienţa altora;- capacitatea de a organiza şi folosi experienţa proprie în cazurile noi;- flexibilitate în a folosi principiile terapiei de diagnostic în cazurile concrete în mod adecvat;- familiaritatea cu care mânuieşte materialele şi instrumentele necesare în caz, adecvate fiecărei

şedinţe şi etape de lucru;- interesul faţă de noutăţile în domeniu;- deschiderea de a comunica propria experienţă în comunitatea profesională şi de a se interesa deexperienţa celorlalţi.Mijloace de verificare- studiu de caz;


- analiza fişelor şi a caietelor de logopedie;

- test grilă pentru cunoştinţele de anatomie, fiziologie şi patologie a aparatului fonoarticulator şi asistemului nervos central;

- subiect scris;

- interviu;

- activităţi demonstrative ;- înregistrări audio-video;

- folosirea sistemului IT pentru vizionare în direct a sedinţelor de terapie in perioada mentoratului;- indicarea unor materiale de lucru elaborate personal;

- prezentarea celui mai grav caz din ultimul an şi a ultimului caz ratat; auto-analizarea în acestecazuri;

- autoevaluarea;

- noutăți interesante în domeniu în ultimii trei ani.

COMPETENTELE UNITATII XVII REPREZINTA O SPECIALIZARE PENTRU LOGOPEZII

CARE AU O PRACTICA DE OPT ANI IN TERAPIA LOGOPEDICA SI AU ABSOLVIT

UNITATILE V, VI, VII, VIII, IX, X

Total ore: 40 curs 15, practica 25



UNITATEA NR. XVIII : TERAPIA LOGOPEDICĂ A LOGOPATIILOR ÎNTULBURĂRI ASOCIATE

Descriere: Metodele, strategiile, procedurile si tehnicile prin care se formeaza/

corecteaza/compenseaza/recupereaza vocea, vorbirea, limbajul si comunicarea la persoanele cu mai multetulburari, in care logopatia este tulburare secundara, decurgand dintr-o tulburare primara.

Componente

1.Identificarea, examinarea si diagnoza se fac conform competentelor UNITATEA II, UNITATEA III si

UNITATEA IV

2. Colaborarea cu aparținătorul- în funcție de specificul logopatiilor și tulburării asociate se stabilesc metodele de lucru;- se stabilesc strategiile de abordare, etapele de lucru, timpii probabili necesari parcurgerii lor, dificultățilece pot să apară pe parcurs;- se stabilesc procedurile si tehnicile de lucru cu logopatul, cu apartinatorul si cu alte persoane implicate;

- se planifica continutul etapelor de lucru si la debutul terapiei, si pe parcurs;- pentru fiecare sedinta de lucru, logopedul consulta caietul logopedic si pregateste materialele ce

urmeaza, in principiu, sa fie folosite;

- la sfarsitul fiecarei sedinte se consemneaza in fisa logopedica si in caietul logopedic ceea ce s-a realizat

si propunerea de continuare in afara cabinetului;

- programul trebuie sa fie flexibil, pentru a se putea adapta oricand evolutiei logopatului in terapie;

- se prezinta apartinatorului proiectul programului de interventie particularizata, astfel incat acesta sa

aiba o viziune de ansamlu asupra terapiei ce urmeaza a se desfasura si a timpului necesar realizarii ei;

- se discuta cu apartinatorul fiecare metoda, tehnica, procedeu de interventie, fiecare etapa de lucru;

- se evalueaza timpii necesari fiecarui element in parte, insistandu-se pe dependenta duratei acestora in

raport direct proportional cu gravitatea logopatiei si cu implicarea logopedului/apartinatorului in proces;

- este esential pentru buna desfasurare a terapiei logopedice ca logopedul sa se asigure de intelegerea

reala a acestora atat la debutul terapiei, cat si pe parcursul acesteia;

- se prezinta instrumentele de lucru ce vor fi folosite;

- se prezinta materialele ce vor fi folosite si se stabileste aportul adus de apartinator in procurarea

acestora;

- se exemplifica si se exerseaza fiecare procedura/tehnica de lucru pana cand se constata intelegerea

executarii acesteia;

- insistarea de catre logoped pe intelegerea de catre apartinator a factorilor ce pot frana/impiedica

terapia sau dimpotriva, pot potenta rezolvarea mai rapida.

3. Colaborarea cu specialistii implicati in caz

- pentru determinarea cauzelor neurologice (imaturitate a sistemului nervos central, deficiente dememorie, etc) si instituirea tratamentului medicamentos;

- corespondenta cu specialistii in vederea stabilirii profilului logopatului, a coeficientului de inteligenta si

a caracteristicilor gandirii logopatului, a dezvoltarii sale generale;

- inceperea terapiei logopedice dupa instituirea tratamentului medicamentos acolo unde se impune de

catre neuropsihiatrul de caz;

- stabilirea obiectivelor terapiei logopedice in functie de nivelul IQ;

- colaborarea cu kinetoterapeutul de caz, pentru ca acesta sa includa in program si exersarea musculaturii

fine a bratelor, a elementelor de suport pentru formarea pensei digitale, a exercitiilor de stimulare a

coordonarii oculo-motorii;

- colaborarea cu ortodontul, acolo unde sunt probleme de dezordine dentara, pentru a cunoaste etapele de

plicare a protezelor si aparatelor ortodentare, informatii absolut necesare pentru etapizarea si planificarea



obiectivelor logopedice;

- colaborarea cu ortopedul – unde sunt probleme pe structura osoasa ce influienteaza procesul de

recuperare/corectare/compensare a logopatiei;

- cu orice alt specialist impus de structura tulburarilor asociate.

4. Colaborarea cu cadrele didactice- consilierea si sprijinirea familiei de a gasi gradinita/centrul/scoala de masa dispusa sa inscrie copilul si

sa lucreze cu el;

- continutul colaborarii se va decide in functie de tulburarile asociate ale copilului

- persoana de contact cu unitatea de invatamant este de preferat sa fie cea care lucreaza cu copilul

tehnicile si procedurile logopedice;

- se stabilesc de la inceput coordonatele colaborarii, modul concret in care se realizeaza, cu

responsabilitatile bine delimitate.

5. Elaborarea programului de interventie personalizata in cazul asocierii mai multor logopatii:

- se acorda o atentie deosebita identificarii cauzelor logopatiilor asociate, mai ales cele de natura

somatica, deoarece acolo unde se asociaza doua sau mai multe logopatii, incarcatura etiologica somatica

este responsabila si trebuie luata in terapie pana la rezolvarea ei;- se abordeaza logopatiile in conformitate cu procesualitatea ontogenetica a formarii comportamentului

verbal;

- se stabileste rangul logopatiilor, acolo unde una a determinat-o pe cealalta/celelalte;

- se abordeaza logopatiile in ordinea rangului (in linia determinarii) dar se cupleaza

itemi de la toate logopatiile, astfel incat sa se sprijine reciproc in procesul de

recuperare/compensare/corectare.

6. Elaborarea programului de interventie personalizata in logopatiile asociate cu ADD:- se clarifica starea neuropsihica a copilului si se stabilesc cauzele si solutiile neurologice, emotionale

pentru tulburarile de atentie ale logopatului;

- se evalueaza IQ si starea generala de dezvoltare, dat fiind ca tulburarile de atentie determina intarzaieri

in dezvoltare;

- în funcție de rezultatele investigatiilor psihologice, de vârsta copilului și de capabilitatea aparținatorului,se elaborează un program în care se folosesc proceduri și tehnici din competentele UNITATEA V, VI,VII, VIII, IX si din XI acolo unde este cazul;

- se va acorda o atenție deosebită tehnicilor de antrenare a atenției în activitatea copilului;- se va acorda o atenție deosebită stimularii nevoilor cognitive (de creare a lor și a modalității lor desatisfacere);

- se va integra logapatul într -o activitate de echipă, în care să fie solicitat să interacționeze;- se va acorda o atenție specială și sferei motivationale a personalității sale;

- familia va fi inițiată și sprijinită în schimbarea atitudinii față de copil;

- antrenarea copilului în viața de familie, încredințarea de responsabilități, principiul de baza în relația cuel: să aiba timpul programat cu activități care să-l solicite să interactioneze;

- foarte importantă este colaborarea cu cadrele didactice: educatoarea/învățătoarea/ profesorii claseitrebuiesc avizați să activeze copilul, să nu-l uite într -un colt al clasei.

7. Elaborarea programului de interventie personalizată în logopatiile asociate cu ADHD:- în prima etapa se solicită și se fac investigații care să identifice cauza hiperkinetismului: neurologică,endocrină, genetică sau metabolică;

- se instituie terapia medicamentoasă corespondența determinarilor medicale și în paralel se recomandăînscrierea copilului, dacă constituția o permite, dacă familia își permite financiar, într -un centru/club

sportiv în care să își cheltuiască pozitiv energia - dacă familia nu-și permite, atunci se elaboreazăîmpreună cu familia o strategie de implicare a copilului în viața și activitatea de familie, dându-i-se

sarcini și responsabilitati;



- pentru viitor, se recomandă familiei ca pregatirea lui să aibă în vedere un domeniu în care să existecondiții de mișcare, activitate fizică - principiul de bază este acela de a fi tot timpul implicat într -oactivitate constructivă in care sa-si consume energia;

- în programul de terapie logopedică se aplică competența cu UNITATEA corespunzatoare logopatiei

copilului, dar materialele de lucru și procedurile statice să fie evitate, astfel încât copilul să fie tot timpulîntr -o acțiune dirijată și orientată catre o finalitate pozitivă și satisfăcătoare;

- folosirea cu foarte multă atenție a recompenselor și suprimării lor;- cadrele didactice trebuiesc avizate asupra dinamismului copilului și să-l implice în responsabilități înclasa care să-l motiveze să se autocenzureze; să fie încurajat şi motivat să se afirme pozitiv în colectivitate ; - când este asociată şi o imaturitatecomportamentală, o componentă importantă în program va fi educarea autocenzurarii în acţiune: să înveţesă amâne să dea curs primului impuls, să înveţe să analizeze informatile de care dispune şi să înveţe săanticipeze consecinţele propriilor acţiuni ; - dacă etiologia este de natură neurologică, endocrină saumetabolică, atunci este importantă urmărirea tratamentului medical pentru a se putea adapta terapialogopedică la reacţiile pe care organismul copilului le poate avea la acesta; - dacă etiologia este genetică,

atunci luarea sub control este mai dificilă, şi ea se realizează o dată cu creşterea în vârstă – deci procesuleste foarte lent; în acest caz este importantă atât consilierea familiei, pentru a avea o atitudine corectă faţăde copil, cât şi antrenarea aptitudinilor cognitive ludice/artistice/estetice ale copilului însuşi, pentru aasigura o învestire pozitivă şi apreciată a energiilor sale;- schimbarea comportamentului parental, acolo unde lipsa de atitudine educativă/permisivitatea totală sau

parţială, precum şi demisia din rolul educativ al părintelui contribuie la manifestarea maximă a deficituluide atenţie/hiperkinetismului copilului ;- este esenţială stabilirea ponderei deficitului de atenţie faţă de hiperkinetism în comportamentulcopilului, pentru că programul de intervenţie personalizată să reflecte corect şi eficient proporţionalitatealor.

8. Elaborarea programului de intervenţie personalizată în logapatiile asociate cu dependenţăafectivă- de regulă dependenţa afectivă a copilului este determinată de un psihic fragil din partea copilului carăspuns la dependenţa afectivă a unuia din părinţi faţă de copil, dezvoltând o relaţie reciprocă dedependenţă emoţională; de aceea este indicată examinarea copilului de către un neuropsihiatruinfantil/psiholog, care să constate status-ul şi remediile adecvate cazului;- este necesar că şi părintele (mai des implicată într -o relaţie de dependenţă afectivă este mama) să fieevaluat psihologic, şi este o adevărată realizare din partea logopedului să obţină acest lucru;- efectele se materializează în retard general în dezvoltarea copilului şi în rarefierea relaţiilor de cuplu sichiar si sociale ale familiei, uneori mergând până la destrămarea acesteia;- în cazul în care familia nu-şi permite ca şi adultul prins în relaţia de dependenţă să urmeze o terapie

psihologică, logopedul va trebuie să prevadă în terapia logopedică o parte importantă dedicată mamei(tatălui);- un obiectiv important este obţinerea independenţei emoţionale atât a copilului faţă de părinte, cât şi a

părintelui faţă de copil;- desprinderea emoţională a celor doi trebuie făcută cu mult tact, etapizat, plecând de la dimensiuneafizică, până la cea psihică;- logopedul trebuie să găsească acele modalităţi de comunicare cu părintele astfel încât acesta să devinămediatorul între copil şi logoped, dar un mediator care se retrage subtil, lăsând locul logopedului; acestlucru este esenţial în acest tip de asociere deoarece părintele ataşat este în continuă apărare în faţăcerinţelor logopedului, rezistenţa lui la desprinderea emoţională fiind extrem de mare;- dacă părintele dependent nu este convins să renunţe la dependenţă, terapia logopedică devine extrem de

dificilă şi cu o evoluţie şi finalitate discutabile;



- logopatia implicată în asociere se abordează după competenţă Unităţii corespunzătoare datelor indicatede diagnosticul logopedic.

9. Elaborarea programului de intervenţie personalizată în logopatiile asociate cu deficitulsenzorial:

a) deficitul senzorial auditiv a fost abordat la UNITATEA NR.XIV;- există totuşi destule cazuri în care, deficitul auditiv fiind uşor, este depistat de logoped, atunci cândfamilia aduce copilul pentru tulburări de emisie sau articulare; în această situaţie, logopedul realizează o evaluare subiectivă a comportamentului auditiv al copilului, şisolicită şi o investigaţie obiectivă, funcţie de rezultatele căreia va lua decizia potrivită;- există şi situaţii în care, datorită otitelor seroase repetate şi incorect abordate/tratate, se instaleazădeficitul de auz, care poate fi mediu, sau chiar să evolueze spre sever; şi aici invetigatia obiectivă vadetermina modul de elaborarea a terapiei logopedice de caz;

- o atenţie deosebită trebuie acordată şi vegetatiilor adenoide, care pot determina deficit de auz, aiciintervenţia chirurgicală fiind necesară, după care se face recuperarea respiratorie, precum şi audiogramă,care va preciza nivelul deficitului;

şi logopedul va stabili programul de intervenţie personalizată pe baza datelor de care dispune; b) deficitul senzorial de văz reprezintă obiectul intervenţiei sistematizate a specialiştilor din învăţământul preşcolar şi şcolar destinat ambliopilor; logopezii din aceste structuri au un curs de formare special.10) Elaborarea programului de interventie personalizata in logopatiile asociate cu tulburări decomportament şi/sau cu tulburări psihice: - indiferent dacă primul contact al persoanei a fost cu psihologul/neuropsihiatrul sau cu logopedul, al

doilea terapeut va fi obligatoriu celălalt;- aparţinătorul trebuie avertizat că soluţionarea cazului depinde în egală măsură de parcurgerea până lacapăt a ambelor terapii;- programul logopedic de intervenţie individualizată se cuplează cu cel psihologic/neuropsihologic,colaborarea dintre cei doi specialişti fiind esenţială în ducerea la bun sfârşit a cazului ;- se stabilesc de la început responsabilităţile privind menţinerea canalului deschis de comunicare, amodalităţilor concrete prin care se realizează;- aparţinătorul trebuie responsabilizat pentru a nu distorsiona comunicarea dintre cei implicaţi în terapie;- logopatia prezentata de logopat va fi solutionata conform categoriei sale, la care se vor adauga

recomandarile de relationare facute de psiholog/neuropsihiatru.

11. In cazul logopatilor cu tulburari psiho-motorii, locomotorii sau ale tonusului

muscular, terapia logopatiei se face în cadrul terapiei generale a subiectului, logopedul fiind unul dinmembrii echipei de intervenţie pe caz.- programul de intervenţie personalizată se cuplează cu programul de recuperare psiho-motorie,

locomotorie sau ale tonusului ale persoanei;

- se adaptează terapia logopedică la vârstă subiectului; - un factor determinant este şi apariţia tulburării – pre sau post-linguală;- conştientizarea de către aparţinător a două condiţii necesare în terapia logopedică de caz: durata terapieişi intensitatea aplicării procedurilor şi tehnicilor de lucru determina gradul derecuperare/reeducare/compensare a logopatiei.

Evaluarea competenţei UNITTATEA NR. XVIII

Cunoştinţe- cunoştinţele cerute de toate UNITĂŢILE anterioare acesteia;- cunoştinţe din domeniul neurologiei, psiho-patologiei psihicului, kineto-terapiei, ortopediei, geneticii;

- despre simptomatologia tulburărilor psiho-motorii, locomotorii, ale tonusului; muscular, de

dezintegrare a personalităţii, sindromul Rett, sindromul Turner, oligofrenie, etc.



- despre deficitele senzoriale;

- despre procedurile şi tehnicile de lucru specifice fiecărei tulburări asociate primare şi secundare. Abilităţi- de a găsi configuraţiile cele mai oportune în exerciţiile pe care le va cuprinde în programul

individualizat de intervenţie logopedică;- de a prezenta o imagine de ansamblu asupra etapelor ce trebuiesc parcurse, a timpului (probabil) necesar

pentru a se parcurge fiecare etapă, a timpului necesar parcurgerii întregii terapii ;- de înţelegere şi comunicare tehnică în relaţiile cu specialiştii de caz;- de a imagina execuţii ale exerciţiilor avantajoase pentru logopat ;- de a explică logopatului şi aparţinătorului sensul, scopul fiecărui exerciţiu, pentru a-i motiva să le facăîn mod perseverent acasă ;- de a fi convingător în pledoaria privind ducerea la bun sfârşit a ambelor terapii;- de a nu prezenţa în culori inadecvate situaţia logopatului, pentru a nu crea iluzii, un optimism

nejustificat în cazurile severe ;- de a prezenţa în mod atractiv sarcinile, obiectivele şi modalităţile de atingere a acestora atât pentru

logopat, cât şi pentru aparţinător ;- de a motiva logopatul şi aparţinătorul să participe intensiv la terapia logopedică. De identificat;

- nivelul cunoştinţelor;- interesul de a se informa la zi pe temele medicale legate de etiologia, simptomatologia şi terapia

logopedică şi medicală a acestei clase de logopatii;- capacitatea de a organiza şi folosi în activitatea sa aceste informaţii;- flexibilitatea în reorientarea programului, modificarea lui, în funcţie de evoluţia terapiei, de problemelecare apar pe parcurs ;

- capacitatea de a identifica corect disfuncţiile şi de a adapta echipamentul terapeutic la procesul deînlăturare a lor;- capacitatea de a asigura o desfăşurare plăcută şi interesantă a şedinţelor;- capacitatrea de a procura şi folosi instrumente şi materiale adecvate activităţilor de pe parcursul terapiei;- atributele unui bun comunicator în exemplificare, efectuare sub supraveghere a tehnicilor şi

procedurilor de lucru;

- RĂBDAREA- REZISTENŢă LA STRES- EMPATIA

Mijloace de evaluare- studiu de caz din propria cazuistică/ data de examinator ;- analiză unui caz pe caietul de logopedie al unui caz real;


- interviu;

- activităţi demonstrative de lucru cu instrumetele logopedice;

- activităţi demonstrative de lucru cu materialele de suport;- indicarea unor materiale de suport elaborate personal pentru această logopatie;- indicarea unor dificultăţi pe cazuistică proprie;- înregistrări audio-video proprii/ale examinatorului, pentru prezentare/interpretare;

- prezentarea din bibliografia de specialitate a câtorva titluri pe care le apreciază şi de ce;- prezentarea ultimei descoperiri într -un domeniu de graniţa cu impact asupra tehnicilor de lucru înlogopedie.



UNITATEA NR. XVIII REPREZINTĂ O SPECIALIZARE ÎN LOGOPEDIE ŞI ESTEACCESIBILĂ ABSOLVENŢILOR DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, PEDAGOGIE ŞIPSIHOLOGIE CARE AU O PRACTICĂ DE CEL

PUTIN OPT ANI IN LOGOPEDIE SI ACHIZITIONATE COMPETENTELE V, VI, VII, VIII,

IX, X, XI, XII, XVITotal ore:40 curs 15 ore, practica 25 ore



UNITATEA NR. XIX: PREVENŢIA LOGOPATIILOR. STIMULAREA SIDEZVOLTAREA COMPORTAMENTULUI VERBAL

LA COPILDescriere: acţiuni şi activităţi desfăşurate de logoped în instituţiile în care lucrează, indiferent de formă

de organizare, precum şi în relaţiile cu autorităţile locale, centrale şi cu mass-media, pentru informareagrupurilor ţintă cu privire la posibilităţile de prevenire a logopatiilor, precum şi a stimulării dezvoltăriicomportamentului verbal la copil.

Componente

1. Prevenţia la nivel de comunitate

- stabilirea grupurilor ţintă: copiii între 0-5 ani, părinţii, femeile gravide, medicul de familie, maternitatea,grădiniţa, casă de căsătorii, elevii de liceu în anii terminali, studenţii, etc

- elaborarea programului de informare a grupurilor ţintă; - identificarea entităţilor ce pot fi un canal de comunicare cu grupurile ţintă sau cu activitate asupragrupurilor ţintă: autorităţile locale şi centrale, instituţiile de învăţământ ce pregătesc personal calificat în

care sunt prezente grupurile ţintă, mass-media, site, internet, ong-uri;- identificarea instituţiilor unde se găsesc grupurile ţintă: grădiniţe, cabinete ale medicilor de familie,

maternităţi, case de căsătorii, etc; - identificarea voluntarilor şi antrenarea lor în activitatea de disemniare a informaţiilor; - activarea ong-urilor tematice pentru sprijinirea elaborării şi promovării unui program naţional de testare

a gravidelor pentru identificarea din primele luni de sarcina a sindromului x-Fragil, Down, a

malformaţiilor congenitale şi oligofreniei;- activarea ong-urilor tematice pentru elaborarea şi promovarea unui program naţional de screening acopilului între 0-5 ani, de către medicul de familie până la intrarea la grădiniţă, şi de către logopedul decircumscripţie după ce a început grădiniţa;- să iniţieze şi să participe la acţiuni comune cu toţi factorii interesaţi pentru a obţine vizibilitate publicăîn emisiuni permanente de interes naţional ;- să iniţieze şi să organizeze activităţi cu reprezentanţii instituţiilor legislative şi a ministerelor interesateîn promovarea iniţiativelor legislative care să asigure la nivel naţional aplicarea de măsuri medicale învederea identificării stării de sănătate a produsului de concepţie şi de îndepărtare a celor compromise. 2. Prevenţia la nivelul copilului de 0-5 ani. - iniţierea medicului de familie şi a mamei privind evoluţia medie statistică a comportamentului cognitivşi verbal a copilului până la 03 ani (pliante, probe de dezvoltare, seminarii, conferinţe comune, etc); - logopedul circumscripţiei să abiliteze educatorul pentru a identifica semnalele de disfuncţie acomportamentului cognitiv/verbal al copilului de la 03-05 ani şi să-l aducă în atenţia sa; - logopedul să invite aparţinătorul la cabinet cu copilul şi să-l antreneze pe acesta într -un program de

stimulare a dezvoltării vorbirii, limbajului şi comunicării copilului.3. Prevenţia prin stimularea şi dezvoltarea vorbirii, limbajului şi comunicării. a)Prevenţia prin stimularea vorbirii: - începe prin informarea şi educarea aparţinătorului cu privire la etapele dezvoltării psiho-motorie a

copilului, ale comportamentului verbal al acestuia, ale satisfacerii corecte a necesităţilor lui privind odezvoltare armonioasă pe toate compartimentele personalităţii sale;- se desfăşoară chiar din momentul în care copilul s-a născut, după unii autori şi cercetări – chiar înaintede naştere, aparţinătorii vorbind sugarului în timpul contactului fizic şi vizual cu acesta, a manevrelor de

îngrijire cotidiană;- evitarea formării deprinderilor greşite (suptul degetului, suptul suzetei);- respectarea etapelor de îmbogăţire a hranei copilului, în funcţie de vârstă, apariţia dentiției, etc,

asigurându-se masticaţia şi înghiţirea;



- evitarea prelungirii folosirii hranei pasate peste vârstă recomandată;- stimularea sugarului de a parcurge emiterea vocalelor, a lalaţiei şi a cuvintelor corespunzător vârstei;

- evitarea prelungirii folosirii pampers-ului şi stimularea copilului mic în formarea controlului sfincterian;- încurajarea învăţării folosirii obiectelor;

- încurajarea învăţării mersului independent;- foarte multă atenţie în comportamentul verbal în care trebuie implicat în perioada 6-12 luni, perioada încare la nivelul cortexului se prelucrează statistic informaţia sonoră şi se formează structurile de suport ale

limbii materne – numai prin vocea vie, directă, a persoanelor din jurul sau, în principal a mamei.b) Prevenţia prin stimularea limbajului: - după apariţia primelor cuvinte, copilul mic nu trebuie să fie imitat în vorbirea sa dacă prezintă defecte ;- stimulat să numească şi să ceară obiectele pe care şi le doreşte, să nu fie „servit” când arată cu degetul;- stimulat în autoservire ;- stimulat şi învăţat să se joace ;- învăţat să accepte reguli şi amânări ;- învăţat, stimulat să colaboreze cu alţi copii ;

- instruirea aparţinătorilor în scopul formării limbajului o dată cu operatorii cognitivi,- instruirea aparţinătorilor în privinţa tehnicilor şi mijloacelor de dezvoltare a limbajului pe etape devârstă;- evaluarea anuală a desvoltarii psiho-motrice şi a comportamentului verbal ;- aparţinătorul trebuie să fie dirijat către logoped, la orice abatere de la dezvoltarea

tipică a vorbirii şi limbajului copilului – dacă el însuşi nu este informat în acest sens.c) Prevenţia prin stimularea comunicării:- dialogul, povestirea a ceea ce face (la timpul prezent – la timpul trecut – la timpul viitor);

- ascultarea poveştilor şi relatarea lor;- vizionarea filmelor pentru copii, a spectacolelor de teatru si circ şi relatarea, comentarea despre acesteevenimente si continutul lor;

- recitarea; participarea la evenimente festive, la care sa se manifeste in public;

- participarea la activităţi de dezvoltare a cunoaşterii şi comunicării în timpul liber (teatru, pictură,muzică, etc) în grupurile de copii de aceeaşi vârstă;- stimularea cognitivă ;- implicarea copilului în activităţile cotidiene/festive/sociale ale familiei;- invatat sa relationeze cu cartea, sa o pretuiasca si sa o foloseasca adecvat.

Evaluarea competenţei UNITATEA NR. XIX

Cunoştinţe- temeinice despre sarcina, evoluţia acesteia şi evenimentele ce pot apare în perioada naşterii şi post-

natal;- despre agenţii patogeni ce pot ameninţa integritatea produsului de concepţie; - despre modalităţile de identificare şi îndepărtare a sarcinilor cu risc major;- cunoaşterea temeinică a stadiilor de dezvoltare tipică a copilului de 0-5 ani;

- cunoaşterea temeinică a tehnicilor şi procedurilor de stimulare şi dezvoltare a vorbirii, limbajului şicomunicării la copil;- despre organizarea socială şi instituţională a societăţii româneşti, pentru a se putea orienta şi acţiona înscopul realizării obiectivelor propuse; - cunoaşterea legislaţiei în domeniu, şi a mijloacelor permise de lege prin care poate acţiona în vederearealizării prevenţiei;- cunoaşterea legislaţiei europene în domeniu şi îndreptarea eforturilor pentru armonizarea cu aceasta;

- privind elaborar ea programelor în domeniu, a studiilor de impact a acestora în societate, a costurilor şi



efectelor aplicării lor. Abilităţi - de a identifica sursele de informare;

- de a analiză şi interpreta corect şi eficient informaţia din domeniul legislativ, din mass-media, etc pe

subiectele/programele pe care le elaborează/promovează/aplică în domeniul prevenţiei logopedice; - de a identifica surse şi resurse umane şi financiare pentru realizarea proiectelor propuse; - de a elabora proiecte şi a le promova în zonele de interes;

- de a stabili şi dezvolta contacte sociale în vederea realizarii obiectivelor propuse; - de a aduce la aceeaşi masă a dialogului parteneri decidenţi în proiectele pe care şi le propune ; - are capacitatea de a aborda şi cointeresa persoanele decidente în materia proiectului/programului pe careşi l-a propus ;

- de a imagina prezentări bine argumentate pentru promovarea scopurilor propuse. De identificat

- nivelul cunoştinţelor din toate UNITĂŢILe anterioare;- interesul de a se informa la zi în domeniile conexe, referitor la etiologia, simptomatologia şi frecvenţa

fenomenologică a logopatiilor în societate;- capacitatea de a organiza şi folosi în activitatea să aceste informaţii ;- aptitudini de comunicator şi organizator de grup de lucru;- capacitatea de a identifica corect mijloacele legale şi eficiente în aplicarea proiectelor şi programelor;- capacitatea de a procura şi folosi surse şi resurse pe parcursul proiectelor sale în vederea realizării lorcu succes.

Mijloace de evaluare - probe de analiză şi sinteză a informaţiilor/textelor legislative, mass-media, etc ;

- indicaţii bibliografice privitoare la lucrările consultate în ultimii doi ani pe tema prevenţiei;- prezentarea de documentaţie privitoare la colaborarea personală cu ong-uri ;

- prezentarea de activităţi de voluntariat, de implicare în viaţă comunităţii; - prezentarea unui proiect de program pe o tema dată în privinţa prevenţiei; - probe scrise în domeniul legislaţiei ; - interviu;

- schita unui proiect de obtinere de finantare/sponsorizare;

- participarea le cercetari, studii privitoare la aceasta tematica.

UNITATEA NR. XIX ESTE ACCESIBILĂ LOGOPEZILOR CARE AU ABSOLVIT TOATEUNITĂŢILE ŞI AU O PRACTICĂ DE CEL PUŢIN DOUAZECI DE ANI


standard ocupational logoped

Documents