speranȚa - wordpress.com...dragostea în acțiune 8 din biserici 9 din colecția lui emanuel...

1 SPERANȚA - Melbourne, Australia. Martie, 2017

SPERANȚA MARTIE

2017

ANUL 4 Nr. 37

Cu Dumnezeu, cu oamenii lui Dumnezeu, pentru oameni

DU

CEȚ

I-V

Ă ÎN

TO

ATĂ

LU

MEA

ȘI P

RO

PO

VĂ

DU

IȚI E

VA

NG

HEL

IA (

Mar

cu 1

6:1

5)

Co

ttes

loe

Bea

ch, W

A

VASILE FILAT - DRAGOSTEA ȘI PASIUNEA; CE SĂ FACI?!

NOAPTEA LUI FIDEL CASTRO

SUNT UN OM DIN TRIBUL NOONGAR


Editată de Bisericile Baptiste din Australia Colegiul de consilieri spirituali Cornel Ghiță – Biserica Maranata Dorel Brândaș – Biserica Harul Daniel Cârpean – Biserica Harul Daniel Nicolici – Biserica Speranța Gelu Bondor – Biserica Adelaide Ioan Bușan – Biserica Perth Marin Cucuian – Biserica Maranata Teofil Ciortuz – Prima Biserică Română

REVISTA SPERANȚA

Echipa editorială: Constantin Oprănescu, Ioan Ciobotă – Radio Vocea Evangheliei Timișoara, Aneta Oprănescu. Consultant tehnic, expediere Email și facebook: Adrian Buzgău. Telefon: 0433766376

Pentru detalii, corespondenții: Adrian Buzgău, Biserica Maranata 0433766376 Cristina Hanciu, Biserica Speranța [email protected] Iacob Cerbu, Prima Biserică Baptistă 0425295401 Lidia Crișan, Biserica Perth 08 93494561 Nelu Albu, Biserica Harul 0449590887 Viorel Sabou, Biserica Adelaide 08 83878393

Costul unui abonament pe un an este de $40.00 + cheltuieli de transport. Commonwealth Bank. Hope Brochure/Speranta BSB: 063610 Account: 10624398 Adresa Redacției: 35 Reid Street, Brown Hill, 3350 Vic; ph. 0423659724, Email: [email protected]

NUNTĂ LA PERTH - 28 Ianuarie 2017

Sâmbătă, 28 Ianuarie 2017, a avut loc nunta lui David Supărare cu Sarah Sparks. Ceremonia religioasă şi civilă a avut loc la Biserica Penticostală din Balga şi a fost oficiată de fratele păstor Ioan Buşan. Masa s-a ţinut în Kings Park, la Fraser State Reception Centre. Celor ce s-au unit în prezenţa Domnului le dorim a Lui binecuvântare şi călăuzire.

Lidia Crișan, Perth WA

BOTEZ LA PERTH - 26 Februarie 2017 Bucurie în Biserica din Perth, fericire de nedescris, biruință. Anca Tuș, mamă, își vede roadele suferințelor ei. Timeea a făcut legământ cu Domnul. Dumnezeu să o poarte pe brațele lui în aventura vieții de credință care se desfășoară înaintea ei. A efectuat actul de botez păstorul Bisericii Ioan Bușan.

CUPRINS Tabăra familiilor, Teofil Ciortuz 3 Apel urgent, Ioan Ciobotă 4 Ei Mă cunosc, Mircea Ilaș 5 Ce să faci..., Vasile Filat 6 Dragostea în acțiune 8 Din Biserici 9 Din colecția lui Emanuel Crăiță-Mândră 10 Noaptea lui Fidel Castro, Beni Drădici 11 Istoria unui imn, Florian Câmu 12 Puterea zilnică, Maria Hanciu 12 Uganda, Peter Mituțoiu 13 Sunt un om din tribul Noongar 14 Însemnări în timp, Constantin Oprănescu 15 $55 000 pentru Dumnezeu 15 „Pentru viață”, Rachel Carling-Jenkins 15 Așa eram, Giani Cristian Hegedes 16 Fir de speranță, Elena Marin Alexe 16 Mulțumește-te cu biscuiții tăi, Valerie Cox 17 Biserica Baptistă Adelaide 18 O poveste evreiască, Richard Wurmbrand 19 Poezii de Christian Dume 19 Interviu cu Gelu Istratoaie 20 Poftă bună, Aneta Oprănescu 21 Anunțuri 22, 23


TABĂRA FAMILIILOR - PERTH, WA

În perioada 23-27 ianuarie 2017, în Tabăra Baptistă din Busselton, WA, mai multe familii din Biserica Baptistă Română și Biserica Penticostală Română din Perth s-au adunat pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu și binecuvântată relaxare și părtășie creștină. În această tabără au condus studii biblice fratele păstor Ionică Bușan, păstorul Bisericii Baptiste Române din Perth și fratele Teofil Ciortuz, păstorul Primei Biserici Baptiste Române din Australia, biserică localizată în Endeavour Hills, statul Victoria. Fratele păstor Bușan a condus familiile prezente în studiul primelor două capitole din Epistola apostolului Pavel către Coloseni. Din epistola aceasta reiese cu claritate faptul că apostolul Pavel era îngrijorat de starea spirituală a creștinilor coloseni și știa bine nevoile și primejdiile în care se aflau aceștia. Primejdia cu care se confruntau credincioșii coloseni avea în vedere învățăturile false care se răspândeau printre ei. Acestea constau într-un amestec de iudaism și un fel de păgânism oriental, concretizat într-o formă timpurie de gnosticism. Termeni precum „taină” (1:26-27) și „știință” (2:3) se bucurau de un statut privilegiat în misterele păgâne și în gnosticism. Mai mult, se pare că învățătorii falși din Colose afirmau că ființele angelice, organizate pe diferite ranguri și nivele, intermediază între Dumnezeu și lume, mijlocind pentru oameni, facilitându-le mântuirea și pretinzând închinare. Învățătura greșită care pătrunsese în Colose cerea practicarea unui legalism după model iudaic, accentuând importanța circumciziei, a interdicțiilor cu privire la hrană și băutură, încuraja manifestări mistice și pretindea respectarea sărbătorilor. Împotriva unor asemenea învățături a scris apostolul Pavel Epistola către Coloseni. Familiile prezente în tabără au învățat că Domnul Isus Hristos este singurul Creator și Mijlocitor (1:16,20), este „Capul” lucrurilor materiale și spirituale (1:18; 2:18-19). El susține toate lucrurile (1:17) pentru că este Dumnezeu (1:15). În El locuiește „toată plinătatea Dumnezeirii” (1:19). Taina desăvârșită și mântuitoare nu este vreo cunoștință mistică accesibilă numai unei categorii speciale de inițiați, ci este „Hristos în voi, nădejdea slavei”. A doua temă paralelă a programului taberei a fost învățătura despre închinare. Fratele păstor Teofil Ciortuz din Melbourne a abordat închinarea din trei puncte de vedere: istoric, teologic și practic. Din punct de vedere istoric, am învățat că închinarea a început încă din veșnicia trecută, când Dumnezeu primea închinarea întregii creații, în special a îngerilor și apoi a omului în starea dinainte de căderea în păcat. Am văzut diferite forme de închinare, de la simplitatea închinării lui Abel și până la structura elaborată a închinării de la Templu din perioada davidică; am trecut apoi la închinarea din timpul formării sinagogilor, apoi din vremea vieții pe pământ a Domnului Isus precum și din timpul Bisericii primare, urmărind apoi, secol după secol, mutațiile intervenite în închinare până în zilele noastre.

(continuare la pag. 10)

Păstor Teofil Ciortuz, Melbourne


DORINȚĂ DE COPIL

O femeie iese din rândurile celor care asistă la slujba de Înviere, trăgând după ea o fetiță de 5-6 ani. Am impresia că văd niște lacrimi pe obrazul stâng, dar e cam întuneric și în jur sclipesc lumânări, s-ar putea să mă înșel. Ceva din vocea ei tremurată, atunci când se așează pe vine în fața fetiței și o întreabă cu reproș, dar parcă mai degrabă cu o disperare blândă: „ce vrei?!”mă face totuși să cred că am avut dreptate. Venise probabil să asiste la slujbă, în Bisericuța asta mică de pe deal, cu o durere provocată de cine știe ce eveniment trist, iar fetița probabil nu mai avea stare, plictisită și obosită la o oră târzie. „Ce vrei?!” o întreabă din nou în șoaptă pe fetița blondă care se uita la ea cu figura aia serioasă și un pic speriată a copilului care înțelege că a supărat-o pe mama. „Vreau să te iubesc”, vine răspunsul, la fel de șoptit. Se iau în brațe și rămân așa, cu buzele lipite una de obrazul celeilalte. Mă trag mai în spate, într-un loc în care întunericul mă poate ascunde. Cumva, cred că am asistat la cea mai strălucitoare luminiță din noaptea asta, iar ochii nu-mi sunt obișnuiți cu așa ceva.

http://www.butnaru.eu/ganduri/

APEL URGENT

RADIO VOCEA EVANGHELIEI TIMIȘOARA AVEM DIN NOU UN PROIECT MARE ȘI GREU

Vă invităm să luați parte la această lucrare Ioan Ciobotă


EI MĂ CUNOSC PE MINE! Mircea Ilaș „Culege mană doar cât îți trebuie! „(Exodul 16:4) În opinia celor mai mulți, perioada copilăriei este cea mai frumoasă etapă a vieții. Pe lângă nenumăratele argumente ce vin în favoarea acestui adevăr, este și cel că orice copil trăiește, cum se spune, „pe spatele părinților”, fără griji, fără poveri, având la dispoziție toate cele necesare vieții. Încet, înaintând în viață, lucrurile se schimbă și poverile, greutățile, grijile încep să apese umerii puternici ai foștilor copii... Domnul Isus ne atrage atenția asupra pericolului iminent al îngrijorărilor, dând soluția rezolvării acestui mare obstacol: „Nu vă îngrijorați de viața voastră...” Matei 6:25. Analizând marea minune pe care Dumnezeu a făcut-o hrănind poporul Israel în pustie cu mană, constatăm că acest minunat dar Divin a fost o piatră de încercare pentru evrei. Domnul le-a poruncit: „Culege mană doar cât îți trebuie!” Am fost implicat, prin mila și harul Domnului, în multe lucrări misionare pe teritoriul României, de acolo de unde toți ne tragem obârșia și avem, cei mai mulți, inima legată de părinți, bunici, frați, verișori, etc. Un noian de amintiri îmi inundă ființa; unele mă fac să zâmbesc, altele să mă mir. Sunt amintiri ce nasc întrebări iar multe provocă lacrimi ce nu le pot stăvili... Minunata experiență ce doresc să o aștern pe hârtie, face parte din categoria celor care au fost o adevărată minune, un mărgăritar de mare preț pentru Dana și pentru mine, pentru mulți din cei cu care am împărtășit această întâmplare. Seceta își făcea prezența, ca o ștampilă roșie, in partea de nord a Moldovei. În Biserici, oamenii strigau mai mult ca oricând, implorând mila și îndurarea Domnului. Era în toamna anului 2016. Îndemnați de dorul de a ne reîntâlni cu familia Dumitrașcu, dar și cu alți frați și surori, ne-am îndreptat spre fostul centru siderurgic Galați! Trec peste momentele frumoase pe care le am în inimă, ajungând direct la momentul cheie al subiectului.

La plecarea noastră din Australia nu a existat un plan de acțiune caritabilă de anvergură. Însă Domnul a gândit altfel: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul” (Isaia 55:8). Câțiva frați ne-au dat bani să ducem la săraci. Fratele Mihai Dumitrașcu, pastorul Bisericii Emanuel Galați, ne-a informat de un cuplu de irakieni, soț și soție, ce au ajuns în lagărul pentru emigranți din Galați, via Atena. Acești doi irakieni, Meena și Jakar, foști funcționari în guvernul Irakului, L-au primit pe Domnul Isus Cristos în Grecia. Au primit botezul nou testamental și viața lor a fost schimbată. I-am întâlnit și invitat la un magazin general. Aveau nevoi mari, de orice fel. De fapt ei nu aveau nimic. Aici începe marea minune ce o poate face doar Domnul Isus Cristos cel viu, care trăiește cu adevărat în inima unui om. Mergeam cu ei printre rafturi și i-am rugat să pună în cărucioare tot ce au nevoie și cât doresc. Spre surprinderea noastră, ei puneau în cărucior doar atât cât să ajungă pentru o zi. Mirați, i-am rugat să pună mai mult, pentru mai multe zile. Replica lor m-a surprins nepregătit: „Domnul se va îngriji pentru ziua de mâine!” Cu capul plecat, cu șiroaie de lacrimi curgând pe obraji, împingeam căruciorul în urma lor. Mă uitam atent la ei. Ce știau ei despre mană? Din adânc, răspunsul venea ferm: „Ei Mă cunosc pe Mine!”. Domnul i-a hrănit pe israeliți in pustie, Domnul Isus i-a hrănit și pe cei flămânzi. El știe că foamea trebuie potolită, dar a te îmbuiba e păcat. Apa este bună să întrețină viața, dar în exces cauzează moartea prin înec. Meena și Jakar au rămas un exemplu pe care nu l-am întâlnit și nici nu știu dacă voi mai întâlni unul similar. Domnul ne testează. Oare ne încredem în El? Îl credem că ne va da și mâine ceea ce ne dă astăzi?


CE SĂ FACI CÂND DRAGOSTEA ŞI PASIUNEA NU SUNT RECIPROCE?

Păstor Vasile Filat

Ce înseamnă dragoste sau pasiune care nu este reciprocă? Când un băiat sau un bărbat se îndrăgosteşte de o fată sau o femeie, pe care intenţionează să o ceară în căsătorie, iar fata sau femeia respectivă îi spune că nu împărtăşeşte aceleaşi sentimente, băiatul sau bărbatul respectiv va numi această dragoste lipsită de reciprocitate. Când o fată sau o femeie necăsătorită se îndrăgosteşte de un bărbat şi în cele din urmă bărbatul nu face nimic, nu manifestă niciun fel de iniţiativă pentru a o cere în căsătorie, fata sau femeia respectivă va numi aceasta dragoste neîmpărtășită. Mai sunt şi alte cazuri, când oamenii, deja fiind căsătoriţi, simt că partenerul lor nu împărtăşeşte aceeaşi dragoste şi nu le oferă aceeaşi afecţiune ca mai înainte. Cum să procedezi în situaţiile descrise mai sus? Acesta va fi subiectul articolului de faţă. Nu aprinde dragostea până nu vine ea Aceasta este una din frazele cheie a cărţii Cântarea Cântărilor din Biblie, care exprimă dragostea dintre un bărbat şi o femeie în cele mai frumoase cuvinte. Sulamita, eroina cărţii care este îndrăgostită de împăratul Solomon, își sfătuieşte prietenele şi repetă de mai multe ori această frază: Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea! (Cântarea Cântărilor 2:7;3:5,8:4). Ce înseamnă să trezeşti dragostea, până nu vine ea? Înseamnă să începi căutarea unui băiat sau a unei fete de care să te îndrăgosteşti. Această căutare începe să-ţi producă multe emoţii negative şi dezamăgiri şi nu te mai poţi concentra la activităţile şi responsabilităţile tale. Cel mai rău este că vei experimenta această lipsă de reciprocitate de multe ori. Oamenii înţelepţi, atât bărbaţi cât şi femei, sesizează când cineva se îndrăgosteşte de dragul îndrăgostitului şi nu pentru că a găsit cu adevărat preţ în ochii acelei persoane. Este normal să nu i se răspundă cu reciprocitate la o astfel de îndrăgostire. Dumnezeu a rânduit pentru fiecare din noi vremea când să ne întâlnim cu persoana pentru care El ne va da dragoste, ca să încheiem legământ de căsătorie. Prin căutările acestea de a te îndrăgosti, nu se face altceva decât o „încercare de a-L ajuta pe Dumnezeu”? Și toate aceste încercări, în toate vremurile, s-au sfârşit rău şi cu multe dezamăgiri. Cu alte cuvinte, ca să nu ajungi să experimentezi ce înseamnă lipsă de reciprocitate în dragoste, păzeşte-ţi inima şi nu căuta să te îndrăgosteşti de cineva, nu aprinde dragostea până nu vine ea. Apostolul Pavel a scris astfel cu privire la acest subiect: Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. (1 Corinteni 7:27) Nu trebuie să-ţi cauţi singur partenerul de viaţă, pentru că Dumnezeu este Acela care îl va aduce la tine sau te va duce pe tine la el şi va pune dragoste reciprocă în inima fiecăruia. Aşa a fost cu primul om şi cu prima femeie din


lumea aceasta şi aşa va fi totdeauna. Adam nici măcar nu era conştient de ce avea nevoie. Dumnezeu, însă, ştia bine nevoia lui, şi a împlinit-o, a creat femeia şi a adus-o la el, aşa cum spune Scriptura: Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: «Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om»” (Geneza 2:22-23.) Fraza „Iată în sfârşit!” arată bucuria şi împlinirea pe care a avut-o bărbatul, când i-a adus Dumnezeu femeia, care urma să fie soţia lui. Aşa este şi azi. Dumnezeu este Cel care aduce o femeie la un bărbat şi apoi pune dragoste reciprocă în inimile lor. De altfel, Dumnezeu mai repetă același adevăr şi în cartea Proverbelor lui Solomon când zice: „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul” (Proverbe 19:14). Căsătoreşte-te doar cu persoana care împărtăşeşte aceeaşi dragoste pentru tine Această afirmaţie poate părea stranie pentru cineva, pentru că ea se înţelege de la sine. Aşa ar trebui să fie, dar sunt foarte multe căsătorii care sunt aranjate de părinţi şi prin care se urmăresc alte interese decât crearea unei familii binecuvântate. Am văzut de multe ori cum se întâmplă acest lucru. Cunosc mai mulţi tineri din satul meu de baştină, care au fost căsătoriţi de către părinţii lor, ce urmăreau mai mult cuplarea bogăţiilor decât fericirea propriilor lor copii. Căsătoriile acelea nu au durat, pentru că soţii nu împărtăşeau dragoste reciprocă. De aceea, dacă nu eşti sigur că persoana care te cere în căsătorie sau pe care vrei să o ceri în căsătorie împărtăşeşte aceeaşi dragoste, mai bine nu fă acest pas, pentru că nu va aduce bucurie nimănui. Dar ce să faci dacă eşti căsătorit şi soţul sau soţia nu împărtăşeşte aceeaşi dragoste? Să urmezi exemplul lui Dumnezeu aşa cum este scris în Sfintele Scripturi: „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Dragostea unui creştin nu vine şi nu este alimentată din dragostea partenerului de căsătorie. Dragostea creştinului vine de la Dumnezeu „…pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat (Romani 5:5). De aceea, continuă să arăţi în toate o dragoste ca aceea pe care ai primit-o de la Dumnezeu, chiar dacă partenerul este mai rece în relaţii şi lipsit de pasiune sau nu-ţi oferă afecţiunea de care ai nevoie. Nu uita că împlinirea nevoilor emoţionale ale soţului sau ale soţiei, este o condiţie a legământului, arătând o dragoste ca a lui Dumnezeu. O ultimă întrebare Iată ce spune Biblia, până unde a mers Dumnezeu în dragostea Lui faţă de noi: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16). I-ai răspuns tu cu o dragoste reciprocă? Nu, nu este nevoie să jertfeşti vreun copil de al tău. Iată ce spune El că va fi o dragoste reciprocă din partea ta: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui (Ioan 14:21). Cât de mult preţuieşti, studiezi şi păzeşti poruncile Domnului?


DRAGOSTEA ÎN ACȚIUNE - O FOTOGRAFIE CÂT 1000 DE CUVINTE

„Noi credem că România se va schimba cu adevărat atunci când noi toţi vom înţelege mesajul: Nimic fără Dumnezeu! Noi nu am ieşit în stradă să susţinem un partid sau altul. Am ieşit pentru a ne apăra credinţa creştină care este împotriva imoralităţii. În aceste zile de proteste am ales să apăram un principiu care spune: ‹‹să nu furi!››. Altă dată a trebuit să apărăm familia normală, aşa cum a fost ea instituită de Dumnezeu, iar alte ori ne-am manifestat în sprijinul dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi. Ne dorim ca Bisericile noastre să fie mai implicate în viaţa socială”. Gabriel Serdivc

Păstorul Corin Izvenariu - 48 de

suflete botezate în Kampala.

Glorie Domnului Isus!

Dumnezeu ne-a ajutat să distribuim lemne pentru cei nevoiași.

Gabi și Ramona Condor - Ucraina, 4

februarie2017

Misionarii Adriana și

Ovidiu Hoț au

cumpărat caiete,

pixuri, săpunuri și vor

pregăti câte un

pachețel care va

conține și dulciuri

pentru copiii de la

școala din Purasak pe

care o vor vizita azi. 2

Februarie 2017 Familia Șaitiș, în

Madagascar - Școala La

Promesse este locul în care

învață în jur de 130 de copii.

Ochii sus, la Dumnezeu.

Păstorul Corin Izvenariu în

casa Liderului pigmeilor din

zona muntelui Gorila, de la

frontiera dintre Uganda

și Congo.

Aurel și Marina Coța, pe străzi, în Melbourne.

Misiunea Speranța - din nou în Rubuguri, Uganda.

Toți creștinii au chemarea de a fi misionari, pentru că Domnul ne spune tuturor: „Mergeți și vestiți Evanghelia...” Dacă din anumite motive nu putem merge prea departe, misiunea este acasă, este lângă noi. Numai gândiți-vă la refugiații care trăiesc printre noi. Să-i întâmpinăm cu Evanghelia și cu dragoste. Mulți dintre noi suntem... refugiați. Unii ne-am refugiat de comuniști, alții am fugit de Cristos, alții am venit... purtați de vânt. Dar tuturor, la timpul potrivit, Dumnezeu ne-a trimis pe cineva care ne-a arătat Calea spre Cer - un păstor, un necunoscut, un cântăreț, un șofer de taxi, ca în cazul meu. Aceștia sunt misionari. Poți să fii unul dintre ei. Curaj! Constantin Oprănescu

Misionarii Adriana și Ovidiu Hoț la școala

din Purasak, Indonezia. 2 Februarie 2017


Pe data de 12 Februarie Biserica s-a bucurat de vizita fratelui păstor Andrei Ilisei, împreună cu soția, sora Agnalia,

veniți din Detroit, SUA. Fratele a mulțumit păstorilor Teofil Ciortuz și Belciu Busuioc pentru invitația pe care i-au făcut-o de a împărtăși Cuvântul cu Biserica aflată la închinare. A menționat că în lume sunt mulți licențiați care pot dovedi cu acte că au studiat în școli

Pentru că păstorul Bisericii Speranța se află în călătorie, păstorul Ștefan Mânzat, de la Prima Biserică Baptistă Română, a condus serviciul de închinare în această duminică. L-au însoțit soția dumnealui, sora Elisabeta și familia Iacob și Emilia Cerbu, care au slăvit pe Domnul prin cântări pline de har. Păstorul Ștefan Mânzat a predicat despre îngrijorări, din Matei 6:25-34. Ne-a amintit că este bine să ne îngrijim, dar este dăunător să ne îngrijorăm. Dumnealui a spus: „Eu vă predic și pe unii vă cunosc, pe alții nu. Domnul Isus îi cunoștea pe oameni și problemele lor. El nu vorbea filozofie, ci realitatea practică. Știa că oamenii se îngrijorau de mâncare, băutură, lipsa de hrană. Azi, oamenii se îngrijorează de mai multe lucruri, este mai complicat ca înainte, sunt mai multe pretenții. În Australia mâncarea, apa și hainele nu sunt o problemă pentru noi. Cu toate acestea, avem mai multe griji acum decât atunci. Îngrijorarea dăunează sănătății, este hoțul care ne fură bucuria, ne face robi ai lucrurilor care nu se vor întâmpla niciodată. De asemanea îngrijorările vieții înăbușe Cuvântul și-l fac neroditor. «Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor» Matei 13:22. Putem combate îngrijorarea încrezându-ne în Dumnezeu, care este atotputernic și atotștiutor. Prioritatea noastră să fie Împărăția Cerurilor și să fim mulțumiți cu ceea ce avem. A ne îngrijora de ziua de mâine înseamnă a lua un necaz cu împrumut. Domnul Isus a vorbit istoria vieții lui: a fost flămând, însetat, a suferit mult dar nu a fost niciodată îngrijorat, pentru că s-a încrezut în Tatăl Ceresc. Să ne încredem mai mult în Dumnezeu și vom fi scutiți de îngrijorări și de consecințele lor”.

Speranța

BISERICA SPERANȚA PRIMA BISERICĂ BAPTISTĂ ROMÂNĂ

înalte, dar nu-L pot înțelege pe acela care cuprinde Cerul și pământul, dar pe care Îl pot înțelege oameni de orice cultură, care sunt luminați de Duhul Sfânt. A comparat legile matematicii cu legile neprihănirii: adunăm tot ce auzim, scădem ceea ce ni se pare că nu duce la sfințire și la mântuire, ce a rămas înmulțim prin trăire sfântă și ce am obținut împărțim oamenilor care doresc să aibă viață. Dumnezeu să ne ajute la aceasta.

FILADELFIA - MELBOURNE Cu păstorul Ioan Ceuță despre familia creștină. Duminică 12 Februarie, Biserica Penticostală Filadelfia din Melbourne l-a avut ca invitat pe păstorul Ioan Ceuță, venit într-o călătorie misionară în Australia. Fragment din predică: „Copiii noștri își vor aminti de noi, dar cum... Poți să le dai filme, poți să le spui bancuri, poți să la dai orice, o să vezi că astea le uită. Te întreb cât timp petreci tu cu copiii tăi povestind despre minunile lui Dumnezeu? Copiii noștri trebuie să știe ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Psalmul 78 spune: «Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri nu vom ascunde de copii...» Roagă-te pentru copilul tău care este pierdut în lume, pentru nepoți; să ne rugăm pentru casele noastre!”

BISERICA PENTICOSTALĂ BETANIA Tineretul unit de la Bisericile penticostale Betania și Filadelfia

lăudând pe Domnul.

Iacob Cerbu

9


Din punct de vedere teologic, am definit închinarea folosindu-ne de termeni precum „worship” – a acorda valoare cuiva, plecare sau plecăciune, și slujire sau slujbă. După ce am observat că Domnul Isus a indicat clar că Dumnezeu dorește închinători „în duh și în adevăr”, am văzut lucrurile pozitive și negative din punct de vedere teologic care au apărut în închinare în decursul veacurilor. Dacă Reforma din secolul XVI a făcut ca închinarea să fie pentru toți credincioșii, nu numai pentru cler sau o elită, am observat că astăzi, în multe locuri, închinarea este redusă la un singur serviciu pe săptămână, iar acela este supra-încărcat de muzică, iar Cuvântul este redus la un timp disproporționat de mic. Din punct de vedere practic, am învățat că serviciile noastre divine trebuie să fie îndreptate în mod fundamental spre Dumnezeu, închinarea noastră fiind răspunsul la Cuvântul lui Dumnezeu, nu premergătoare acestuia. Închinarea este comunicare în dublu sens și, ca niște umili slujitori ai lui Dumnezeu, credincioșii răspund cu închinare la descoperirea pe care Dumnezeu ne face cinstea să ne-o acorde prin Scripturi. Structura serviciilor și „programelor noastre” și chiar și arhitectura clădirilor noastre contribuie la un simțământ de închinare autentică. Familiile din tabără (dintre care unele sunt implicate în partea muzicală a închinării în bisericile din care provin) au apreciat faptul că trebuie să venim pregătiți pentru închinare. Dumnezeu este vrednic să primească o închinare de calitate. Este de prisos să spunem că Dumnezeu ne-a binecuvântat foarte mult în această tabără și așteptăm cu nădejde ediția viitoare, din luna Ianuarie 2018. Numai lui Dumnezeu să-I fie adusă toată gloria!

Teofil Ciortuz, Melbourne

DIN COLECȚIA FRATELUI EMANUEL CRĂIȚĂ - MÂNDRĂ GIGEL ÎN MISIUNE Mircea Pătruică Într-o zi, un băiețel Ce-avea numele Gigel, A venit în graba mare La tatăl lui cu-o ’ntrebare. Ca tatăl lui un om mai rar, Era un bun misionar. Plin de zel și-nflăcărat Vestea Cuvântu-n lung și-n lat. Pe senin și vreme rea Orașe, sate străbătea Și lucrând cu mare spor A-ntors la Domnul mult popor. Iar Gigel l-a întrebat: - Când mai mergi la predicat Să-nveți lumea ce e bine Pot să vin și eu cu tine?

- O!.. zise tatăl lui Gigel, Acum ești prea mititel Dar promit, mergi în lucrare Când vei fi un pic mai mare. Și Gigel a insistat Până l-a înduplecat. Iată că-ntr-o dimineață A plecat cu el în piață. Lângă drum, la o fântână, Întâlniră o bătrână Ce voia să scoată apă. Ei o ajutară-ndată. Apoi, undeva pe-o stradă, Merseră, și, ce să vadă?! O femeie ducea-n spate, Un sac cu mare greutate. Era prea mare și grea,

Greutatea pentru ea. Atunci cei doi, iute, Au sărit ca s-o ajute, Și în acea dimineață I-au dus sacul până-n piață. - No!... acum dragă Gigel, Zise tatăl către el, O să mergem înapoi Înspre casă amândoi. - Cum? Spre casă ne-ndreptăm? Nu mergem să predicăm? -O, Gigel nu fi mirat. Noi, deja, am predicat! Asta-a fost, și-acum e gata. Noi am predicat cu fapta.

TABĂRA FAMILIILOR - PERTH, WA (urmare din pag. 3)


NOAPTEA ÎN CARE LUI FIDEL CASTRO I S-A PREDICAT EVANGHELIA Juam Stam, păstor, profesor la Latin American Biblical Seminary, University of Costa Rica.

În luna octombrie 2002 mă aflam la

Havana pentru a participa la o

conferință teologică despre reforma

protestantă. Într-o seară, după ce am

terminat activitatea din ziua

respectivă, liderul nostru ne-a cerut să

mai stăm pentru că avea un anunț.

Fidel Castro ne-a invitat pentru o

întâlnire privată tocmai în seara

aceea, începând de la ora 23:00 și

aveam să vedem că se va prelungi

până la ora 2:00 noaptea.

Am intrat în sală, l-am salutat pe Fidel

și ne-am făcut poze. La început Fidel

vorbea destul de încet și nu am putut

să aud totul. Dar dintr-o dată am

înțeles că întreba despre Apocalipsa:

„Dumneavoastră, care sunteți păstori,

cum înțelegeți cartea Apocalipsei?” Se

părea că citise cartea pentru că ne

întrebă respectuos: „Cum este cu

drepturile omului când sunt omorâți

atâția oameni, asemănător unui

genocid? Și cum se explică ecologic

distrugerea pădurilor și a mărilor?”

Erau întrebări bune, dar dificile și Fidel

aștepta răspunsuri.

Pentru că unii din grup știau despre

ceea ce eu am scris despre Apocalipsa,

i-au spus lui Fidel: „Este aici cineva

care vă poate lămuri”. Niciodată nu

m-aș fi așteptat la o situație ca

aceasta, dar dintr-o dată m-am trezit... cu mingea la picior și acum

voiam să văd „un gol al Duhului Sfânt” așa cum ar fi spus unul din

prietenii mei, Pablo Richard. Am făcut o rugăciune scurtă (în gândul

meu) către Cel Atotputernic, am încercat să-mi organizez ideile și am

început să răspund la întrebări. După cum cuvântul „apocalipsa” avea

o proastă reputație, am început să-i explic liderului comunist că acest

cuvânt nu înseamnă catastrofă sau calamitate ci „manifestarea

speranței în Isus Hristos”. Apoi i-am arătat că cea mai mare parte a

Apocalipsei sunt viziuni și viziunile trebuie interpretate. Pot să fie

literale și viitoriste, dar nu întotdeauna și nu obligatoriu. Dar

întotdeauna sunt mesajele lui Dumnezeu pentru cei păcătoși, pe care

îi cheamă la pocăință. De aceea cartea spune de mai multe ori, după

mai multe viziuni puternice: „...și cu toate acestea ei nu s-au pocăit”.

Multe viziuni, cum sunt cele privitoare la distrugerea unei treimi a

pădurilor, schimbarea apei în sânge sau moartea unei treimi a

umanității nu sunt predicții de lucruri pe care Dumnezeu le va face în

viitor. Mai bine spus, sunt o chemare la trezirea conștiinței. Mi-am

terminat răspunsul arătând puternicele critici pe care Ioan, din Insula

Patmos, le face Imperiului Roman, în special pentru nedreptățile

economice, militarismul sângeros și idolatrie. Eu am scris multe despre

acestea și acum simțeam că Dumnezeu mă pregătise pentru a le

spune uneia din persoanele cele mai importante din timpurile noastre,

în această nesperată oportunitate.

I-am mai vorbit lui Fidel despre credința noastră și despre un

Dumnezeu al dragostei, al vieții și al speranței. I-am spus că mulți atei,

refuză un „dumnezeu fals”, ce nu este Dumnezeul adevărat. La

aceasta el ne-a răspuns: „Bineînțeles, credința este o problemă

personală ce trebuie să se nască în conștiința fiecărei persoane. Dar

ateismul nu trebuie să fie un drapel”.

Pe la două noaptea, Fidel Castro s-a scuzat „Văd că dumneavoastră

sunteți evanghelici. Explicați-mi ce semnifică aceasta, poate că cine

știe, și eu sunt unul fără să-mi dau seama”. Liderul nostru, Israel

Batista, nu a pierdut această invitație atât de oportună. S-a arătat a fi

la înălțimea provocării și i-a expus Evanghelia în termeni pe care Fidel

putea să o înțeleagă bine. La sfârșitul expunerii a propus să ne ridicăm

pentru rugăciune. Comandantul s-a ridicat și el, iar Israel ne-a condus

în rugăciune.

Cred că tot ce s-a întâmplat atunci reprezintă marele interes al oamenilor față de Apocalipsa în particular și față de Cuvântul lui Dumnezeu în general.

Sursa: Știri Creștine, Beni Drădici

SPERANȚA - Melbourne, Australia. Martie 2017

12

ISTORIA UNUI IMN: CETATE TARE-I DUMNEZEU Păstor Florian Cîmu „Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi” (Psalm 46:11). În 590, când a ajuns papă, Grigore I a interzis cântarea comună în Biserici, pe motiv că numai preoţimea e calificată să cânte, iar mulţimea trebuie să asculte. Această lege a dominat Biserica aproape un mileniu în timpul Evului Mediu, adâncind distanţa dintre popor şi Dumnezeu. Reformatorii au schimbat raportarea poporului nu doar la Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi la cântarea de laudă. Martin Luther scria: „După teologie, nu este nimic care să poată fi pus alături de muzică. Muzica îl izgoneşte pe Diavol şi îi umple pe oameni de bucurie. Trebuie să luăm cântarea de la călugări şi preoţi şi să le-o dăm laicilor. Prin cântare, oamenii pot să-şi exprime public dragostea pentru Dumnezeul cel Preaînalt.” Exemplul lui Luther în a folosi cântecul pentru întărirea credinţei este elocvent. El a compus treizeci şi şapte de imnuri creştine, între care şi Cetate tare-i Dumnezeu, cunoscut şi ca Imnul Reformei. În 1530, Luther a avut interdicţie de a se prezenta înaintea Dietei de la Augsburg. După ce a scris declaraţia de credinţă rămasă în istorie cu numele de Confesiunea de la Augsburg, Luther i-a încredinţat-o electorului de Saxonia spre a fi prezentată Dietei. Deşi unii nobili îl sfătuiau pe elector să nu meargă la Dietă, expunându-se unui risc atât de mare, Luther l-a încurajat spunându-i: „Dumnezeu este credincios, El nu ne va părăsi”. Luther a însoţit delegaţia prinţilor protestanţi până la Coburg şi le-a reînviorat încrederea cântând imnul inspirat din Psalmul 46 şi scris special pentru călătoria aceasta: Cetate tare-i Dumnezeu Şi armă-apărătoare! El ne ajută-n orice greu Ce-ar vrea să ne doboare. Efectul s-a văzut atunci când, în faţa Dietei, prinţii au dat o mărturie despre Dumnezeu cum nu mai fusese dată din vremea apostolilor. Imnurile inspirate din Scriptură ne vor întări credința până la sfârşit. Sursa:https://barzilaiendan.com/

PUTEREA ZILNICĂ, REÎNNOITOARE O INIMĂ NOUĂ

Maria Hanciu „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou”(Ezechiel 36:26). Când o persoană Îi dă voie lui Dumnezeu să lucreze în viața lui sau a ei, minuni mari de schimbare și de înnoire se întâmplă. Astfel de transformări au avut apostolul Pavel, apostolul Petru, Martin Luther, John Wesley și mulți alții. Mărturia lui John Wesley „Văzându-mi viața în lumina Domnului Isus Cristos, mi-am dat seama că păcatul mă separă de Dumnezeu și mă face să-mi fie greu să mă accept pe mine însumi. Cu toate că am crezut într-un mod șovăitor, totuși L-am primit pe Domnul în inima mea. De atunci, de-a lungul anilor, Domnul mi-a dat putința ca să-L iubesc și să nu mai iubesc interesele mele personale și egoiste de mai înainte, și să părăsesc căile mele de plăceri și păcate pe care umblam cândva. El mi-a dat o inimă nouă și mi-a transformat viața, m-a readus «acasă»; acum mă închin lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt aducându-i rugăciunile mele sincere”. Această mărturisire ne este de folos și nouă, celor care ne-am predat viața în mâna Domnului Isus, încurajându-ne să ne împotrivim oricărei ispite și să întoarcem spatele lumii și poftelor ei. Să Îi mulțumim Tatălui Ceresc pentru reînnoirea și schimbarea făcută în noi prin credința în Domnul Isus Cristos, dându-ne o inimă nouă și putere asupra păcatului. La fel, să-I mulțumim pentru bunătatea și îndurarea pe care a avut-o față de noi și să-L rugăm să ne dea îndrăzneală să mărturisim și altora despre mântuirea prin credință. Amin.

AEROPORTUL DIN MELBOURNE În de 14 Februarie, familia Cerbu, împreună cu alți membri de la Prima Biserică Baptistă Română, l-au întâmpinat la aeroport pe tânărul Marcel Enuică, logodnicul sorei Ruth Cerbu. În luna Iunie ne vom bucura la nunta acestor tineri. Să nu contenim a ne ruga pentru tinerii noștri, ca Domnul să-i binecuvânteze cu familii sfinte. Iacob Cerbu


13

UGANDA - CUM A ÎNCEPUT ACEST PROIECT Peter Mituțoiu În numarul trecut al revistei Speranța am prezentat un raport misionar din Uganda. Dar cum a inceput acest proiect?

În mai-iunie 2007 a venit in Australia, la invitația unei organizații creștine din Sydney, păstorul Joash Haguma Matsiko din Kiboga Uganda. Din cei opt păstori ugandezi invitați, Joash a fost singurul care a primit viza australiană. Din cauza unei confuzii de programare, nu a fost inclus în programul de desfașurare al conferinței organizației din Sydney. La sfârșitul conferinței i s-au dat doar 10 minute de expunere. Păstorul Joash a venit în Australia cu gândul de a cere ajutor pentru orfelinatul de care avea grijă în Uganda de mai bine de opt ani. Ajunsese la stagiul la care nu mai putea continua fără niciun venit. Avea acum 50 de copii și închiria câteva camere. Nu mai avea bani nici pentru mâncare, ca să nu mai vorbim de chirie, haine și școală. În disperare a împrumutat banii pentru biletul de avion de la un cămătar cu 20 % pe lună, sperând că va pleca înapoi și cu banii pentru bilet și cu bani pentru orfelinat. Ca să-l ajute, familia care l-a găzduit in Sydney l-a trimis la o familie creștină din Brisbane ca să încerce să caute ajutor acolo. Circumstanțele au fost de așa natură că nici aici n-a reușit să găsească ajutorul sperat. Deznădăjduit, a plîns și s-a rugat mult Domnului să-i deschidă o ușă de ajutor. Domnul i-a răspuns printr-un îndemn: Caută ajutor la o biserică numită Elim. Biserica la care era păstor în Uganda se numea Elim. Familia la care era găzduit avea un computer. A tipărit Elim Church în Brisbane și prima Biserică Elim care a apărut pe ecran a fost Elim - Romanian Pentecostal Church Brisbane. A destăinuit gândul acesta familiei gazdă, dar femeia gazdă l-a sfătuit să se uite mai jos pe listă, la altă Biserică, pentru că românii sunt separați, au programele în limba lor și sunt înclinați să-și ajute doar comunitatea lor. Joash însă a ascultat de îndemnul Duhului Sfânt care-i spunea:

contactează prima biserică care a apărut. A sunat și i-a răspuns liderul de tineret. Următoarea duminică era invitatul bisericii Elim din Brisbane, dar și aici... doar zece minute, pentru că Biserica avea alți doi invitați din străinătate. Din spusele păstorului Joash: Ce poți spune în zece minute? O salutare, un cuvînt din partea Domnului și două cuvinte despre necazul tău. În ordinea aceasta. Se vede însă că Dumnezeu n-are nevoie de mai mult timp ca să atingă inimile oamenilor. În urma unei vizite la Melbourne, aranjată de Biserica Elim, păstorul Joash a putut prezenta mai pe larg situația în care se afla, iar în luna Noiembrie 2007, o echipă de patru frați din Melbourne și Brisbane s-au deplasat în Uganda să vadă situația. Ce-au văzut aici era mai mult decât cele mai întunecate vise pe care le puteau avea.

În camere de 3x3 m, erau 12 paturi pe 3 etaje în care dormeau copiii. Nu electricitate, nu apă curentă, nu geamuri, doar câteva saltele. Școala, care funcționa cu voluntari, avea 3 clase în aceeași încăpere. Nu scaune, nu geamuri, nu uși. Clădirile erau într-o stare jalnică, repararea lor ar fi fost nu numai costisitoare dar și nesigură din cauză că nu se cunoștea ce este în fundația din pământ. Imaginile alăturate arată doar o parte din situația aceea.

Vom reveni cu amănunte

S-au fabricat 600 de cărămizi zilnic

Sosesc ajutoare

Dormitor...


14

SUNT UN OM DIN TRIBUL NOONGAR - Mărturie

Nu de mult, fratele Michael a vizitat Biserica Baptistă din Perth, WA. Iată mărturia lui: Numele meu este Michael. Sunt un om din tribul Noongar, de la Mount Barker, un mic orăşel lângă Albany. Acum trăiesc în Broome şi mergem la o Biserică baptistă. Mă bucur că pot să vin azi aici să împărtășesc mărturia mea cu voi toţi. Dacă eşti creştin, atunci sper că povestea mea îţi va da putere, dacă nu Îl cunoști pe Isus încă, atunci sper că mărturia mea te va ajuta să Îl urmezi pe Domnul. Au trecut mai mult de 7 ani de când I-am dat inima mea lui Isus. Am fost binecuvântat în multe feluri de când am luat decizia aceasta. Eu sunt un martor al minunilor pe care El le poate face în viaţa cuiva. Călătoria mea de până acum a avut multe suişuri şi coborâşuri. Crescând, am avut o mulţime de lucruri îngrozitoare care mi s-au întâmplat. Până nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, eu nici nu mi-am dat seama cât de rea a fost călătoria mea. Părinţii mei au făcut ce au putut crescându-mă pe mine. Amândoi au avut copilării dificile, viață grea. Am trecut prin toate în călătoria vieții. Copil fiind, am fost abuzat fizic, am fost abuzat sexual, am fost terorizat la şcoală, am asistat la violenţă în familia mea, am trăit într-un mediu cu alcool şi dependenţă de droguri. La rândul meu, am fost un alcoolic şi un dependent de droguri, am fost paralizat, am fost orb, am fost obez, am încercat să mă sinucid, mi-am pierdut singurul meu frate, mai mulți unchi, câţiva veri şi câţiva prieteni. Toți s-au sinucis. În viaţa mea am încercat tot ce azi se spune că te va face fericit, dar fără succes. Când aveam 12 ani am început să fumez marijuana şi când am fost la 13 am început să beau alcool. Am fumat puternic prin toată adolescenţa mea. Dimineața, când mă trezeam, primul lucru pe care-l făceam era să fumez iarbă. Apoi 30 minute mai târziu, mai mult fum și așa îmi trecea ziua. Mă uit înapoi la ceaţa asta care mi-a acoperit adolescenţa şi mă gândesc - ce pierdere de timp, bani şi potenţial.

Ajunsesem într-o stare că am crezut că asta este viața, așa trebuie trăită. Nu aveam nici o speranță. Nu a fost o joacă... La 18 ani am început să aud lucruri. Au fost lucruri mici la început. A fost o mică voce care mă striga: „Mick”. Eu mă uitam în jur şi nu era nimeni acolo. Am crezut că mi se trage de la marijuana și, încetul cu încetul, m-am lăsat de fumat. În schimb am început să folosesc alte droguri. Am folosit orice drog la care am avut acces şi am devenit dependent de medicamente, am început să folosesc amfetamine. Furam de la oameni, de la familia mea, de la prietenii mei, spărgeam case, făceam orice pentru a obţine bani pentru droguri. Am fost, de asemenea, un om violent şi mi-am petrecut peste 4 de ani în închisoare. Când aveam 20 am început să nu-mi mai simt partea de jos a corpului. Picioarele mi-au slăbit până acolo că am ajuns la un punct în care nu am putut să merg pe jos. M-am dus la doctor şi apoi am fost trimis la un specialist care mi-a spus că am cancer pe coloana vertebrală. Asta m-a deprimat şi mai mult și am început să beau și să mă droghez și mai mult. Câteva luni mai târziu, am început să-mi pierd vederea la ochiul stâng. M-am dus la doctor, dar el nu m-a crezut. N-a crezut până când m-am dus complet orb, atunci m-a trimis la un specialist. Am fost diagnosticat cu scleroză multiplă, o boală care atacă sistemul nervos central. Au început să se întâmple lucruri ciudate cu mine. Evoluţia acestor atacuri a fost treptată. Am început să am coşmaruri. În 2005 am întâlnit un om în închisoare care mi-a spus că a fost și el la fel de bolnav si a folosit anumite medicamente. Deci, când am ieşit din închisoare, m-am dus la doctor şi i-am spus ce trebuia să fac, să iau aceste medicamente prescrise. Am început să iau cea mai mare doză de aceste comprimate şi am primit de lucru la un restaurant. Efectele acestor medicamente și mâncarea de la restaurant m-au făcut să trec de la o greutate de 60 kg, în 5 de ani, la 170 kg. În 2007, fratele meu mai mic s-a sinucis. La vârsta de 29 s-a sinucis în casa părinţilor mei, în timp ce eu şi mama mea am fost acasă. Am fost într-o grea depresie din cauza morţii, am folosit medicamente, droguri si alcool. Aveam coşmaruri îngrozitoare în fiecare noapte. Obişnuiam să ţip şi să strig în somn. Obişnuiam să mă trezesc în timpul nopţii şi să văd figuri uitându-se la mine, arătau precum cel mai îngrozitor lucru pe care ți l-ai putea imagina vreodată. Simțeam o prezenţă malefică cum intra în camera mea


15

noaptea. Deveneam paralizat, nu puteam respira sau mișca sau striga. Atunci mi-am pierdut orice nădejde de viață. La sfârşitul anului 2008, un vechi prieten de şcoală s-a mutat două case mai jos de mine şi obişnuia să vină în fiecare vineri după-amiază la mine. Am vorbit despre vremurile trecute din şcoală, lucruri diferite şi apoi a început să vorbească despre Dumnezeu. Când privesc înapoi, văd că acesta a fost punctul de cotitură în viaţa mea. Prietenul meu mi-a dat broșuri să citesc şi dvd-uri să vizionez. M-am gândit să merg la Biserică, dar diavolul a încercat să mă oprească, mi-a spus că ar trebui să-mi revin mai întâi, că nu sunt destul de bun, că Dumnezeu nu mă iubește şi că nu m-ar putea ajuta. A urmat un timp ciudat. Mă culcam cu o Biblie lângă patul meu. M-a ajutat pentru o vreme. Mă culcam cu o Biblie sub perna mea. Asta a fost de ajutor pentru o vreme. Am citit Psalmul 91, care este despre protecţie, m-a ajutat pentru o vreme. Dar acum am decis să merg la Biserică în fiecare săptămână. Asta a fost în iulie 2009. Dar tot mă îmbătam și foloseam droguri ca să trec peste noapte. Până în noaptea când mi s-a arătat Dumnezeu însuşi. Va urma

CREȘTINII REFUGIAȚI

Atrocitățile comise în Orientul Mijlociu sunt larg răspândite și extinse; creștini, yazidiți și alte minorități se confruntă cu anihilarea totală prin genocid. Din acest motiv minoritățile religioase ar trebui să aibă prioritate în aplicarea statutului de refugiați, pentru că ei se confruntă cu un genocid total în țările lor de origine, confirmă Persecution.org. În timp ce politicienii, analiștii și judecătorii fac dezbateri asupra faptului dacă minoritățile religioase ar trebui să fie prioritare între refugiați, extremiștii islamici continuă să-i măcelărească pe creștini în Orientul Mijlociu.

Egipt - Exod

Se întâmplă în zilele noastre un Exod din Egipt ca pe timpul

lui Moise. Numai că de data aceasta creștinii din Egipt

încearcă să scape de ISIS, care urmărește nimicirea lor.

Reporterii de la Reuters au observat cel puțin 25 de familii

din El-Arish la sosirea lor la Biserica Evanghelică din Sinai, în

orașul Ismailia, pe Canalul de Suez, fugind de asasinatele

brutale ale militanților islamici.

Sursa: Hello Christian

Un om din Uganda, pe nume Charles Obong,

fiind bolnav aproape de moarte, a cerut

soției sale să îl îngroape cu 200 de milioane

de șilingi ugandezi, ceea ce este echivalent

cu $55 000. Acești bani, credea el, sunt

suficienți să-l înduplece pe Dumnezeu să-i

ierte păcatele, raportează Africa News.

Fiul lui a declarat că banii au fost puși în

sicriu de către soția decedatului, dar

mormântul a fost jefuit în aceeași noapte

chiar de membrii din familie.

Africa News

$55 000 PENTRU DUMNEZEU!

PENTRU VIAȚĂ 28 Ianuarie 2017, Washington, DC. Azi a fost o zi foarte emoţionantă. Am participat la mitingul „Pentru viaţă”, unde principalul vorbitor a fost Vice-președintele Mike Pence, care a vorbit cu fermitate şi cu convingere împotriva avortului. Apoi m-am înrolat în marșul „Pentru viaţă”, alături de alți 500.000. Marșul s-a încheiat în fața Curţii Supreme, unde a fost prezentă o adunare a tineretului. Au adus mărturiile lor supraviețuitori ai avorturilor. În Australia, suntem cu un deceniu şi jumătate în urma acestor atrocități, dar, din păcate, într-o zi vom vedea acest număr de avorturi și în țara noastră, Australia!

Rachel Carling-Jenkins, MP, Victoria

15


16

AȘA ERAM

Giani Cristian Hegedes

Ne-au țintuit pe loc

Decenii întregi

Și ani greoi de viață,

Unde trăiam ca morți

Și fără de speranță,

Ne-au țintuit pe loc

Plăceri,

Și pofte și ambiții

Și am trăit din plin

Dar tot goi am rămas

Căci n-am avut în noi

Din aurul credinței,

Ca morți trăiam

Și morți am fi rămas!

Era de neam

Din viță păcătoasă

Străini de Dumnezeu

Și a Sale legăminte

Curgea prin noi păcatul

Și gloria deșartă

Trăiam făr’ de speranță

Și Dumnezeu în lume.

Dar mai apoi

El ne-a adus la viață

Și prin Cristos

Ne-a dăruit un nume

Căci altfel morți trăiam

Și morți am fi rămas în lume.

Și-apoi din doi

El a făcut doar unul

Verigă cu verigă ne-a unit.

A înlăturat prin cruce

Toată vrăjmășia

Și ne-a împăcat cu Tatăl

Fiindcă ne-a iubit.

Desculți eram,

Dar ne-a încălțat cu râvnă.

Străpunși eram,

Și-un scut ne-a dăruit,

Iar peste capul gol

Bătut de vânturi grele,

Noi coiful mântuirii am primit.

Așa eram, așa trăiam odată

Străini de Dumnezeu și fără Tată.

FIR DE SPERANŢĂ

Elena Marin Alexe

Aş vrea să ating a Lui nemurire.

Ţesută pe-un deal în fir de iubire,

Mereu să rămân ancorată de cer,

Cu ochii scăldaţi in divinul mister.

La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor,

Isus mă alină atunci când mi-e dor,

Pe frunte-mi coboară cunună de vis

Şi gându-mi ridică spre zări, din abis.

De când Îl cunosc privesc des în mine,

Atunci când mi-e greu colind zări senine,

Speranţa mă urcă, nu cad la pământ,

Ascult şi mi-e bine, rămân în Cuvânt.

Furtuni mă brăzdează și simt că mi-e frig,

Am clipe în care nu pot să-L mai strig,

Mă văd rătăcită, adesea plângând,

Stingheră şi tristă pe margini de gând.

Puterea se frânge, slăbeşte mereu,

Aproape că zilnic resimt tot mai greu

Povara de zile cum mă apasă,

Ce lung mi se pare drumul spre-acasă.

Aş vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină,

Pe suflet s-o pun urcând pe colină,

Pe căi nevăzute să port aripi vii,

S-arunc vălul negru, să-mbrac bucurii.

Aş vrea să ating a Lui nemurire

Ţesută pe-un deal, în fir de iubire,

Mereu să rămân ancorată de cer,

Cu ochii scăldaţi in divinul mister.


17

SERBARE DE DESPĂRȚIRE - BISERICA SPERANȚA

Pe data de 5 Martie 2017, Biserica și-a luat rămas bun de la

tânărul Matthew Nicolici care s-a decis să studieze medicina

la Sydney. Tânărul Matthew este copil crescut în Biserică, fiul

păstorului Daniel Petru Nicolici. În ultimii ani el a slujit cu

sistemul de sonorizare și proiecție, fiind de foarte mare

ajutor pentru Biserică. Biserica l-a încredințat în mâna

Domnului, rugăciunile părinților și ale celor dragi îl vor însoți

în tot timpul și la noul lui loc de viață. Matthew este al doilea

tânăr care părăsește Biserica Speranța (pentru un timp).

Michael Hanciu se află și el la Perth studiind medicina.

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți copiii noștri, fie că sunt

aproape sau departe. Să nu încetăm să ne rugăm pentru ei.

Biserica Speranța are frumosul obicei ca la sfârșitul slujbei, în

fiecare duminică, să aibă împreună o masă de dragoste. Și de

data aceasta au frânt pâinea și, mulțumindu-I Domnului

pentru binecuvântările toate, s-au bucurat împreună cu

tânărul Matthew care în curând se va despărți pentru prima

dată de casa părintească și de Biserica unde a cunoscut

dragostea familiei lărgite.

Speranța

SALUTĂRI DIN VANCOUVER, CANADA Ne bucurăm de bunătatea Domnului și ne minunăm de frumusețea creației Lui. Aici, la Vancouver - Whistler, am fost impresionați de popularitatea Australiei. Steagul Australiei a fost peste tot, chiar pe vârful muntelui la peste 2200 m. Oamenii de aici sunt prietenoși și amabili. Matthew este foarte bucuros și a schiat 2 zile cu vreme fantastică, soare, dar cu dinți la -5°C. Vă atașăm câteva poze. Binecuvântări, Daniel, Nuti, Matthew Acesta este mesajul primit de la păstorul Daniel Petru Nicolici. După ce a sosit în Australia a adăugat: „Am avut fericirea să admir frumusețile create de Dumnezeu, minunile pe care Le-a pus în natură ca să ne bucurăm admirându-le. Pretutindeni pe unde am umblat am văzut creația lui Dumnezeu în toată măreția ei, atingerea lui Dumnezeu în tot ce ne înconjoară. Îi dau slavă Domnului și-I mulțumesc pentru că mi-a îngăduit să-mi împlinesc această dorință unică din viață”.


18

BISERICA BAPTISTĂ ADELAIDE, SA

Frica lui Ghedeon și planurile lui Dumnezeu În duminica din 17 Februarie 2017, Biserica Baptistă din Adelaide a avut ca vizitatori pe fratele Constantin Oprănescu împreună cu familia, veniți din Victoria. La timpul de rugăciune, fratele Constantin a avut un cuvânt de încurajare și zidire din rugăciunea de pe cruce a Domnului Isus Cristos: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac”, rugăciune care a rămas valabilă peste veacuri, până în timpurile actuale. Păstorul Gelu Bondor a predicat din Judecători capitolul 6 despre frica lui Ghedeon și a noastră, despre planurile noastre și ale lui Dumnezeu. Planul lui Ghedeon era de a ascunde grâul în teasc pe când Dumnezeu avea cu el un plan măreț - izbăvirea lui Israel din mâna lui Madian. Ghedeon, un fricos, un om îndoielnic, având puțină credință, este numit „viteaz”. Domnul nu-l ceartă că e fricos. Oare cine nu a fost încercat de frică? Domnul se folosește de fricoși pentru a-Și împlini planurile Sale. El ne încurajează să ieșim din starea de frică, de necredință, să luptăm cu frica. Suntem fricoși pentru că nu ne hrănim îndeajuns din Cuvântul lui Dumnezeu. Calitatea lui Ghedeon a fost starea lui de smerenie: „...cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” Cel ce crede că poate face ceva, nu poate să facă nimic până ce Domnul nu-i spune: „...Eu voi fi cu tine”. Dumnezeu are întotdeauna inițiativa, El alege pe cine vrea, pe tine, pe mine. Trebuie doar să ne predăm Domnului, să sfărâmăm idolii din viața noastră - lăcomia, mândria, obiceiuri, persoane, fapte sfinte, faimă, reputație și orice ne ține departe de Domnul.

Biserica s-a bucurat într-un program de închinare împodobit cu cântări de laudă, mărturii și recitări. S-au înălțat rugăciuni de mijlocire pentru Biserică, pentru Comunitatea românilor din Adelaide, pentru vindecarea celor bolnavi. Strângerea noastră laolaltă s-a încheiat cu o masă de

dragoste.

O închinare

specială,

sinceră și

plăcută au

adus și copiii

Bisericii, spre

lauda

Domnului și

bucuria

tuturor.

Am sărbătorit împlinirea a 79 de ani de viață ai fratelui

Pamfil Vădeanu și 59 de ani de căsnicie împreună cu sora

Maria. Copii și nepoți s-au alăturat acestei bucurii.

Speranța

Păstor Gelu Bondor


19

O VECHE LEGENDĂ EVREIASCĂ POVESTITĂ DE RICHARD WURMBRAND ÎN ÎNCHISOARE, ÎNTR-O NOAPTE DE CRĂCIUN

Regele Saul al lui Israel, l-a adus la palat pe David, păstorul adorat pentru nimicirea uriașului Goliat. David iubea muzica și era încântat să vadă la palat o harfă de o mare frumusețe. Saul i-a zis: „Am plătit scump acest instrument, dar am fost înșelat. Scoate doar sunete urâte”. David a luat instrumentul în mâini și a început să scoată din el o muzică încântătoare, care i-a mișcat pe toți cei prezenți. Harfa părea să râdă, să cânte și să plângă. Regele Saul a întrebat: „Cum se face că toți muzicienii pe care i-am adus doar au făcut larmă cu această harfă, și doar tu ai reușit să scoți muzică din ea?” David, viitorul rege, a răspuns: „Cei dinaintea mea, toți, au încercat să-și cânte propriile cântece pe aceste coarde. Dar eu am cântat propriul ei cântec. I-am amintit cum a fost un copac tânăr, cu păsări care ciripeau între ramurile lui, crengi verzi și frunze care înfloreau în soare. I-am amintit de ziua în care au venit să-l taie și ați auzit plânsetul harfei din degetele mele. Dar eu i-am explicat că acesta nu este sfârșitul. Moartea lui ca și copac însemna începutul unei noi vieți în care, ca și harfă, îi va da glorie lui Dumnezeu; și ați auzit bucuria ei din mâinile mele”. Tot așa, atunci când va veni Mesia, mulți vor încerca să-și cânte propriile cântece, iar muzica lor va fi neplăcută. Noi trebuie să cântăm pe harfa Lui, propria Lui cântare, cântarea vieții Lui, a patimilor, a bucuriei, suferințelor, morții și învierii Lui. Doar atunci muzica va fi cea adevărată.

CE DUMNEZEU! Ce Dumnezeu! Ce rege! Vin sfielnic La tronul Tău să-ngenunchez smerit. Eu Te-am privit Isuse răstignit Dar, ești în veci stăpân Atotputernic. Te recunosc acum ca Domn al slavei Tu pârga lumii ce-ai venit din ceruri, Schimbând prin cruce a iubirii țeluri Fiind, Tu, Mielul junghiat al jertfei. Și moartea ai învins-o și Calvarul Prin biruința Ta eu sunt azi fiu. N-am niciun merit, Doamne, însă știu Că prin jertfirea Ta, eu capăt harul. Ce Dumnezeu! Ce jertfă! Ce iubire! El prin zdrobire, Mi-a schimbat viața, Lumina Lui a netezit și ceața Turnând în mine, omul, nemurire. Ce Dumnezeu! Ce slavă! Plin de pace Eu mă proștern în fața Ta, Stăpâne, Ca fiu ce-a lepădat trăiri păgâne Trăind de-acum așa cum Ție-Ți place.

Când L-ai căutat ultima oară? Când L-ai căutat ultima oară? Să nu aștepți nimic, nici să nu ceri, Să taci în rugăciune... Doar să speri Văzând în El a slăvilor comoară, Să lași deoparte vorbe și păreri. În închinarea sufletului tău Să mulțumești pentru ce n-ai putut, Pentru răspunsuri care te-au durut, Și te-au lăsat în bezna fricii, mut. Când L-ai căutat doar să-I privești Piroanele din palmele zdrobite, Picioarele și coastele rănite, Îngenuncheat de dor să-I mulțumești, În sărutări, să speli mâinile sfinte? Să Îl dorești pe El, nimic mai mult. Nici binecuvântări, nici propășire. Să stai în fața Lui prins de iubire, Să rupi al îndoielilor tumult Având mereu un gând de proslăvire. C

HR

ISTI

AN

DU

ME


20

INTERVIU CU GELU ISTRATOAIE EU ȘI CASA MEA... Fratele Gelu Istratoaie este membru în Prima Biserică Baptistă Română din Melbourne, Australia. Având o experiență bogată despre viață și familie l-am rugat să ne acorde acest interviu. Speranța: Frate Gelu, pentru cititorii revistei Speranța, te rog să ne spui în câteva cuvinte despre tine, familie, preocupări. Gelu: M-am născut în județul Timiș, în 1963, într-o familie de credincioși penticostali. Am frecventat Biserica, împreună cu părinții, o bună parte din adolescența mea, până când regimul comunist a închis-o. Din acel moment eu m-am îndepărtat, am neglijat viața de credință. Am urmat liceul la Moldova Nouă umblând pe calea lumii. De la Moldova Nouă am plecat la Timișoara, la universitate și am urmat facultatea de construcții. Aici am urmat aceeași viață, aceeași cale împreună cu oamenii din lume. Am terminat facultatea în 1988, în acest timp, mai precis în 1985, m-am căsătorit cu o tânără fată din București. Speranța: Cum a fost viața de familie? Gelu: Ca orice familie fără Dumnezeu. Cât timp am trăit în lume ne-am înțeles bine. În 1985 mi s-a născut un băiețel care ne-a umplut inimile de bucurie. După o perioadă de timp, mai precis în 1991, ne-am decis să emigrăm în Australia, ceea ce am și făcut. În 1991, în luna iunie am ajuns în Melbourne. Speranța: Ați avut pe cineva în Australia? Gelu: Am doi frați în Melbourne, amândoi credincioși în Biserica Penticostală Betania. Ei au fost de mare ajutor la momentul întoarcerii mele la Domnul. Speranța: Când a avut loc această întoarcere la Domnul și ce amănunte ne poți spune despre asta? Gelu: Întoarcere mea la Domnul a fost oarecum dramatică, deoarece a trebuit să renunț la familie pentru asta. În 1993 mama soției mele a sosit de la București și a locuit împreună cu noi până la... sfârșit. La început ne-am înțeles foarte bine, trăiam ca toată lumea, beam alcool, fumam, ne distram cu toții și ca toată lumea, eram o familie „plăcută”. „Fericirea” noastră a durat până în anul 1997, când Domnul m-a cercetat și am simțit că mă cheamă înapoi, în turma Lui. Am început să mă duc la Biserică împreună cu frații mei, dar pe ascuns pentru că familia era împotriva pocăiților, împotriva Bibliei chiar. Speranța: Cum ai știut că Domnul te caută, ce s-a întâmplat? Gelu: M-am dus la Biserică având dorința de a fi în prezența lui Dumnezeu. Acolo mi-am vărsat toată suferința, necazul, viața mea păcătoasă, vina ce o purtam de atâția ani. Aveam dorința de a căpăta iertarea. Am făcut mărturia credinței mele în auzul lui Dumnezeu și al credincioșilor din Biserica Penticostală Betania. Apoi m-am dus acasă să se bucure și familia împreună cu mine. Speranța: Care a fost reacția familiei? Gelu: Nu a fost cea așteptată de mine, sau mai bine zis a fost una de care mă temeam. Soția mi-a dat un ultimatum: o rup cu Dumnezeu și totul va fi ca și înainte, ori o rup cu familia. Am simțit că sunt pus la încercare, nu de soție, ci de Dumnezeu. Eu doar făcusem legământ cu Domnul în fața întregii Biserici, acum mi se cerea să neg acest legământ. M-am decis pentru Domnul și, cu toate insistențele mele de a-mi păstra familia, curând după aceea ne-am despărțit. Speranța: Frate Gelu, valurile vieții ne lovesc pe toți cu putere, aceasta a fost o mutare importantă în viața ta. Gelu: O mutare tristă, căci am lăsat în urmă un fiu care și azi este distanțat de mine, dar Dumnezeu mi-a venit în ajutor. În anul 2001 m-am recăsătorit în România cu Daniela, o credincioasă venind dintr-o familie de baptiști, având 11 frați și surori. Am făcut nunta în România și în Decembrie 2001 am revenit amândoi în Melbourne, Australia. Am început o viață nouă lucrând în construcții, la faianță, luând viața de la început. Ne-am alipit de Biserica Penticostală Betania, dar după un timp ne-am decis pentru Prima

20


21

Biserică Baptistă Română din Melbourne, unde am rămas până în ziua de azi. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cinci copii. Speranța: Cum a decurs viața acum? Copiii sunt o binecuvântare, dar și o mare responsabilitate. Gelu: Am decis ca soția să stea acasă, să îngrijească de copii și asta a fost un mare avantaj pentru copii. Cei șapte ani de acasă sunt foarte importanți în viață. Aș recomanda ca acolo unde este posibil și este suficient un salariu, nimeni să nu-și sacrifice familia pentru serviciu, pentru un salariu în plus. Este foarte importantă relația copiilor cu părinții pentru educația lor și creșterea lor în credință. Speranța: Știm că cel mai mic copil are 5 ani și cel mai mare 15. Sunt încă mititei și totuși i-am văzut îngenunchind în Biserică și plecând fruntea în rugăciune. Cum au ajuns la această performanță? Gelu: Copilul cât este mic este sincer deoarece copiază ceea ce vede în casă și el crede că este bine ceea ce vede că facem noi, părinții lui; face și el la fel. Copiii noștri învață versete și le spun în Biserică. Într-o perioadă am avut, cam un an, un studiu Biblic împreună cu fratele Nicu Bradea. În urma acestor întâlniri de studiu și rugăciune, copiii au simțit cum Duhul Sfânt i-a îndreptat spre memorarea a lungi porțiuni din Biblie, ceea ce au făcut și continuă să facă. Îndemn pe oricine citește această mărturie să nu neglijeze părtășia frățească. Suntem ocupați cu multe lucruri și uneori uităm de această părtășie, care poate fi de mare ajutor în familiile noastre. Mersul la Biserică nu este de ajuns. Copii noștri ne văd ceea ce facem, ne fotografiază, ne copiază. Văzând viața noastră de părtășie și credință, de dragoste și sfințenie vor alege și ei să intre în credință, să trăiască o viață sfântă și curată. Speranța: Frate Gelu, mulțumim foarte mult pentru timpul acordat, pentru mărturia sinceră și îndemnurile care ne sunt de folos tuturor.

FONDANTE CU SUSAN ȘI PORTOCALĂ INGREDIENTE: 250 de grame de semințe de susan 300 de grame de rahat simplu, de vanilie și/sau lămâie 2 linguri de coajă de portocală confiată 200 de grame de ciocolată cu 70% cacao 4 linguri de ulei opțional: 40 de grame de ciocolată albă PREPARARE: 1. Într-o tavă acoperită cu hârtie de copt se pun semințele de susan într-un strat uniform. Se coc la cuptorul preîncălzit la 180 de grade timp de 5-6 minute, amestecându-le o dată la mijlocul timpului de prăjire, până când devin brun-aurii. 2. Cât timp se coc semințele de susan, se taie în bucățele rahatul. Se toarnă într-un blender semințele cât sunt fierbinți, alternativ cu rahatul și coaja de portocală (straturi de semințe alternativ cu rahat). 3. Se procesează totul timp de 4-5 minute (preferabil pe funcția „pulse”) până când obținem o pastă densă și omogenă. Cât compoziția e încă destul de călduță, se modelează cu mâinile în doi cilindri cu grosimea cam de 3-4 cm., care se taie în bucăți egale și apoi se rotunjesc bile. Compoziția nu se va lipi deloc de mâini, nu e nevoie să vă umeziți/ungeți palmele. 4. Se topește ciocolata în bain marie (un castronel termorezistent așezat deasupra unui vas cu apă care fierbe, fără a atinge apa, încălzindu-se doar de la aburi), se adaugă uleiul și se omogenizează. Se tăvălesc bilele în ciocolata topită și se așează pe o tavă acoperită cu hârtie de copt. Se dau la congelator timp de 10 minute, să se întărească glazura. 5. Opțional, se pot decora cu mici spirale din ciocolată albă topită (sau alt desen, după fantezia fiecăruia). 6. După ce se întărește și decorul, se pot așeza în coșulețe speciale de hârtie, pentru bomboane. Se păstrează săptămâni în șir în cămară, închise într-o cutie. Poftă bună!


22

Descoperă Ţara Sfântă – ISRAEL

EL NIFLA TOURS Dumnezeu Minunat

Agenție de turism perfectă

pentru o experiență de neuitat.

Vino și vizitează Țara Sfântă și calcă pe urmele Domnului Isus, înțelegând mai bine Scripturile. Pelerinaje lunare în Țara Sfântă

alături de păstorul Daniel Stanger, ghid mesianic din Israel

(în măsura posibilităților). Detalii le găsiți pe email:

[email protected] sau pe site www.elniflatours.com

22

Revista Speranța invită Bisericile să se roage pentru acest proiect de misiune. Curând vom începe o strângere de

ajutoare pentru această lucrare.

CAFE TRANSYLVANIA

SUPER OFERTĂ!

Cofetăria / Restaurant Cafe Transylvania cu specific românesc, unic în Australia, cu clientelă formată și

potențial de dezvoltare la nivel național, este în căutarea unui nou proprietar. Cafe Transylvania își va continua

activitate cu același program, și vă așteptăm în continuare cu multă bucurie.

Informații suplimentare pentru cei interesați 03-87128206 [email protected]

22

3D ROMÂNESC - DULCIURI, DELICATESE DIN

DIASPORA

Dragi cititoare, sâmbătă 6 Mai 2017, vă invităm să participați la un concurs inedit de prăjituri. Pentru ca efortul

să nu fie în zadar vor fi acordate premieri de un juriu de specialitate din care face parte doamna Ionela Marotti -

Cafe Transylvania.

Expoziția va fi deschisă în apropiere de Mother’s Day. Vom reveni cu amănunte.

Înscrierile se fac până la 15 Aprilie 2017, la

Email:[email protected]


23

Contact:

Mobil 0407 250 846 Email [email protected]

Website www.vassphotography.com

We make birthday cakes. Everything served in the premises is home made. We make reservations for birthdays or any occasion, for groups (up to 50).

Our program is: Tue - Thu: 9am - 5.30pm

Fri - Sun: 9am-6pm

We provide you with affordable, results-driven service in all areas of law, with the accessibility and convenience of meeting your lawyer when and where you choose. Our services are tailored to meet your individual legal needs, and are provided at a fixed cost, to ensure that you get the best possible result for the lowest possible fee.

Call us today to speak to a

lawyer in your area!

Your Law Firm

Ph: 1300 896 500 7 Techno Park Drive,

Williamstown, Vic, 3016

Fax: 03 8692 6297 [email protected]

For exceptional business results, talk to our friendly tax specialists today. We’ll help you discover better tax strategies and provide timely business support. Our real value is in the tailored advice, planning, consulting and research we offer. Take advantage of our strong technical skills and up-to-the-minute knowledge of tax solutions and tax strategies for your business.

Doublesstudio

Videography

Contact: Cristian Ștefănuț

[email protected] Mobile: 0404 112631

We are a corporate and editorial film maker and videographer with extensive international experience, specializing in weddings, family events, sports, news and live transmission. Doublesstudio Videography believes that everybody deserves the chance to have their wedding or any important event professionally recorded to cherish the memories. That`s why we can accommodate any budget.

Welcome to

Vass Porumb Photo Studio

If you are looking for a professional photographer in Melbourne, we are here to help you. Whether you are looking for a wedding photographer who can help you to have the best day ever, or family portrait, baby, baptism or any event photography, we have the skill and expertise to ensure you will love the results.

CAFE TRANSYLVANIA

Cafe Transylvania is your destination! Looking forward to see you all with traditional

Romanian delicacies, at: Shop 4 Spring Square.

Hallam, VIC 3803, Phone number 03 9796 5227

CAFETERIA & PATISSERIE

YOUR LAW FIRM

www.yourlawfirm.com.au

F U R N I T U R E www.cocolea.com.au

For a distinguished home or

office, check out COCOLEA FURNITURE, industrial aviator furniture, home

decor and lighting.

Now also available for home staging and

furniture rental.

Personalised consultation and by appointment viewings at our Showroom: Hyde Business Park, 37 & 38 / 131 Hyde St,

Yarraville, Victoria, 3013

Phone: 03 9363 6798 Email: [email protected]

23

Phone: 03 9769 3700

Email: [email protected]


24

ÎNDURĂ-TE DE-ACEST POPOR, MESIA! Lucia Boltașu Întoarce-Ți Tată fața către țară Și nu lăsa ca legile oculte Să-nalțe ziduri ca odinioară, Când omul nu a vrut să mai asculte! Îndură-Te de-acest popor, Mesia Și fă-l să guste sfânta libertate. Adu-i în suflet iarăși bucuria, Eliberează-l Doamne de păcate! Căci ne-a ajuns din urmă răzvrătirea Și lepădarea de Cuvânt! Ne iartă! Tu ești Înțelepciunea și Iubirea, Noi, doar un mic buchet, pe-a lumii hartă! C-o floare nu se face primăvară, Dar când răsare, sufletul încântă. Parfumul ei tot duhul înfioară; Revarsă Doamne pacea Ta cea sfântă! Biruri se pun cu zâmbetul pe buze, O, Doamne Tată, sclavi am fost cu anii. Deschide astăzi mințile obtuze, Să înțeleagă cine sunt dușmanii. Să nu ne vindem țarina și locul! Treizeci de-arginți a fost prețul lui Iuda! Acum este momentul! Apa, focul Nu vor putea să ne oprească truda. Haideți cu toții să-nălțăm o rugă Tatălui Sfânt, să cerem îndurare! Eu nu mai vreau să fiu, în țară, slugă. Vreau pe deplin a Lui eliberare! E necesar să știm ce-i pocăința! O, tu popor român ce cauți tihnă... De nu-ți evaluezi acum credința Nu vei găsi în Dumnezeu odihnă!

O, tu popor român ce cauți tihnă...

speranȚa - wordpress.com...dragostea în acțiune 8 din biserici 9 din colecția lui emanuel...

Documents