Singurtatea este aliatul confesiunii

La G.Bacovia , motivul se concretizeaz prin faptul c eul liric se simte pribeag pe pamnt, odaia l sufoca precum sicriul. O cauz a excibilitii i agitaiei este stare de gol n care linitea devine apsatoare sau provoaca stri nelmurite : Eu stau, i m duc i ma-ntorc , Stau singur n cavou ,eu singur cu umbra. Singurtatea ca neputina de a iei din sine, singurtate de moarte

Imaginea din Baltagul de M. Sadoveanu stnd singur pe prisp , prefigureaz viitorul destin al Vitoriei Lipan, eroina romanului

n expoziiunea romanului Moromeii de M. Preda, imaginea lui Ilie Moromete este simbolic : el ramne singur n mijlocul curii, prevestind viitoarea lui singurtate, dupa ce copii i prietenii l vor prasi

La M.Eminescu, singurtatea apare ca nsemn al pierderii amorului : "Suntem tot mai departe deolalta amndoi/ Visndu-se-ntr-o clipa cu anii napoi./ Din ce n ce mai singur m-ntunec i nghe,/Cnd tu te pierzi n zarea etrnei dimineti