Simetria in arhitectura

Simetria este armonie, proportionare si echilibru. Simetria, in ceea ce priveste arhitectura, este un element comun al unor cladiri ce apartin de stiluri total diferite si ce au fost construite la sute de ani distanta. Simetria a fost intotdeauna o parte importanta a arhitecturii. Ea este si in arhitectura, ca si in celelalte arte, un concept unificator.

Notiunea de simetrie poate fi descrisa din patru perspective. Prima este acea simetrie, în geometrie, care este cel mai cunoscut tip de simetrie pentru mulți oameni.A doua perspectivă este sensul mai general de simetrie în matematică, ca un întreg.A treia perspectivă descrie simetrie care se referă la domeniul științei și tehnologiei. În acest context, simetrii stau la baza unelor dintre rezultatele cele mai profunde găsite în fizica modernă, inclusiv aspectele legate de spațiu și de timp. În cele din urmă, o perspectivă a patra discută simetrie în științe umane, acoperind utilizarea bogată și variată, în istorie, arhitectură, artă și religie.

Symmetros e un cuvant grecesc, iar arhitectura antica greceasca a folosit simetria ca un principiu de baza. La fel s-a intamplat si in cazut arhitecturii Romane, Romanice, Renascentiste si asa mai departe. E greu sa ne gandim la o perioada in care simetria nu a fost un element esential in arhitectura. Simetria este acel lucru pe care moscheele islamice, pagodele chinezesti, templele hindu si catedralele gotice le au in comun.

Cele mai evidente exemple a aranjarii simetrice ne sunt date de arhitectura. Piramidele egiptene care infrunta vicisitudinea secolelor sunt si ele simetrice. Arhitectura antica egipteana, ca si arhitectura renasterii sau arhitectura clasicista, toate au creat capodopere admirabile bazate pe principiul structurii simetrice.

Simetria poate aparea atat la lucrurile marunte cat si la scara mai mare: de la felul in care sunt asezate placutele de placare ale unei pardoseli pana la asezarea simetrica a camerelor de o parte a axei cladirii fata de camerele ce se afla de cealalta parte a aceleias axe. Cateodata se cauta si asimetria, cum ar fi tratarea diferita a fatadelor unei cladiri pentru a evidentia una dintre acestea.

Arhitectura moderna a inors oarecum spatele traditiei si a evitat simetria. Multe cladiri reprezentative pentru curentul modern au utilizat asimetria: Aripile sediului Buahaus proiectat de Walter Gropius indica directii diferite; coloanele pavilionului de la Barcelona al lui Mies van der Rohe sunt simetrice dar acest lucru este bine mascat de peretii despartitori ce par asezati aleatoriu; nimic in celebra Falling Water House a lui Frank Lloyd Wright nu este simetric; biserica de la Ronchamps a lui Le Corbusier se dezice total de arhitectura traditionala religioasa si de simetrie. Cu toate acestea, unii pionieri ai arhitecturii moderne au recunoscut puterea evocatoare a simetriei. Dupa 1950, spre exemplu, cladirile proiectate de Mies devin tot mai simetrice, atat in plan, cat si in elevatii. Cladirea Seagram are planul rigid si axial iar fatadele utilizeaza simetria intr-un mod exceptional.

Tendinta in zilele noastre este de a evita simetria in arhitectura cu orice pret, ceea ce este mare pacat deoarece in acest fel arhitectii sacrifica una dinntre cele mai puternice unelte ale artei. (nu toti arhitectii: Norman Foster si Renzo Piano folosesc adesea simetria cu mare succes) Fara simetria ocazionala, toate acele unghiuri incep sa arate la fel. Geometria hiperactiva a extinderii Muzeului de arte din Denver realizata de Daniel Libeskind, spre exemplu, poate deveni obositoare. Asimetria tulburata a Muzeului de arta contemporana din New York realizat de SANNA isi pierde din impact dupa ce il vezi de cateva ori. O exceptie bine venita este sala de concerte Walt Disney din Los Angeles a lui Frank Gehry. In timp ce interiorul e capricios construit in stilul tipic a lui Gehry, sala in sine, ca majoritatea salilor de concerte de altfel, e simetrica dupa axa ei longitudinala. Nu stiu daca acest lucru e din motive acustice pentru ca Gehry a recunoscut calmul inerent pe care il confera simetria axiala.

Simetria este o parte esentiala a creatiei, a frumosului, a inspiratiei. Multe lucruri in natura par a fi simetrice dar e bine stiut ca la o privire mai atenta, forma umana spre exemplu, nu e perfect simetrica. Poate ca de aceea idealul simetriei persista in proiectarea arhitecturii frumoase.

Arhitectura difera de celelalte arte prin spatialitate. Sa indentifici un tip de simetrie intr-o compozitie bidimensionala e usor; Sa indentifici tipurile de simetrie la un obiect tridimensional e faraindoiala mai complicat deoarece perceptia noastra asupra obiectului se schimba in timp ce ne miscam in jurul lui. In cazul arhitecturii,

nu ne miscam doar in jurul lui, ci ne miscam si prin el. Asta inseamna ca arhitectura ne ofera o oportunitate speciala de a experimenta simetria. Asta este posibil deoarece arhitectura este alcatuita din doua componente distincte: plin si gol. Arhitectura este caracterizata de natura elementelor sale: recunoastem un templu grecesc dupa porticul si frontoanele sale; o catedrala gotica e caracterizata de arcele sale frante. Acestea sunt elementele care alcatuiesc componenta solida a arhitecturii si este probabil ca omul de rand sa experimenteze cel mai mult aceasta parte a arhitecturii. Pe de alta parte, toate aceste elemente solide constituie o coaja iar ce experimentam cand mergem printr-o cladire este golul sau spatiul arhitectural. Paradoxal, adevarata creatie a unui arhitect este sa modeleze spatiul arhitectural, care devine teatrul actiunilor care se petrec in cladire. Spatiul arhitectural este si el caracterizat de simetrie, si probabil noi experimentam tocmai aceasta simetrie.

De ce ne transmite simetria in arhitectura atatea satisfactii? Cum demonstra celebrul desen al lui Leonardo Da Vinci, simetria reflecta corpul uman, care are o parte dreapta si o parte stanga, un spate si o fata, si bucricul in centrul desenului. Cu exceptia unor organe interne, comstructia corpului omenesc este simetrica. Scheletul nostru precum si musculatura noastra are o structura simetrica, astfel asigurand echilibrul nostru. Du Sautoy scria ca mintea umana este constant atrasa de orice are legatura cu simetria. El observa ca arta, arhitectura si musica, din cele mai vechi timpuri pana in prezent se bazeaza pe ideea de lucruri care se oglindesc in moduri interesante. Stim ca suntem intr-o relatie speciala cu imprejurimile noastre, si atunci cand suntem pe cale sa trecem, la confluenta a patru simetrii, stim ca am ajuns.

"Frumosul din simetrie ne incanta sufletul"

Bibliografie:

Cf. István Hargittai and Magdolna Hargittai, Symmetry: A Unifying Concept

Cf. Sinclair Gauldie, Architecture (London, 1969)

Cf. Du Sautoy,  Symmetry: A Journey Into the Patterns of Nature