silvi cultura

Capitolul I

Date generale privind Oculul Silvic

1.1 Localizarea geografică şi situaţia administrativă:1.1.1 Date privind amplasarea ocolului:

Teritorul U.P. I Homorod este situat în Carpaţii Orientali, subunitatea munţilor vulcanici Călimani- Gurghiu- Harghita, precum şi zona colinară cuprinsă în Depresiunea Odorheiului şi a Homoroadelor.

1.1.2 Tipul ocolului:Obiectul prezentului studiu îl constituie amenajamentul fondului forestier proprietate publică a statului cuprins în unitatea de producţie I Homorod, Ocolul silvic Homorod, din Direcţia silvică Harghita, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, în suprafaţa de 1561, 78 ha.Suprafaţa fondului forestier proprietate publică a statului din U.P. I Homorod, administrat de Ocolul silvic Homorod, este de 1561,78 ha.Suprafaţa determinată la actuala amenajare este mai mică cu 35188, 22 ha faţă de amenajarea precedentă (36750,0 ha cuprinsă în 2 foste ocoale silvice: Zetea şi Homorod şi 11 unităţi de producţie).

1.1.3 Situaţia fondului forestier pe grupe funcţionale:

FOLOSINŢE:Suprafaţa: (ha)

Grupa funcţională:I II Total

A PĂDURI ŞI TERENURI DESTINATE ÎMPĂDURIRII SAU REÎMPĂDURIRII

971,95 501,90 1473,85

A1 PĂDURI ŞI TERENURI DESTINATE ÎMPĂDURIRII PENTRU CARE SE REGLEMENTEAZĂ RECOLTAREA DE LEMN SUB

FORMĂ DE PRODUSE PRINCIPALE (Total rând A1.1-A1.7) din care:

508,62 501,90 1010,52

A1.1-A1.3

Păduri, plantaţii cu reuşită definitivă, regenerări pe cale artificială sau naturală cu reuşită parţială

507,82 501,90 1009,52

A1.4 Terenuri de reîmpădurit în urma tăierilor rase, a doborâturilor de vânt sau a altor cauze

0,30 - 0,30

A1.5 Poieni sau goluri destinate împăduririi 0,50 - 0,50A1.6 Terenuri degradate prevăzute a se împădurii - - -A1.7 Răchitării naturale ori create prin culturi - - -A2 PĂDURI ŞI TERENURI DESTINATE ÎMPĂDURIRII PENTRU

CARE NU SE REGLEMENTEAZĂ RECOLTAREA DE PRODUSE PRINCIPALE

(Total rând A2.1-A2.5) din care:

463,33 - 463,33

A2.1-A2.2

Păduri, plantaţii cu reuşită definitivă, terenuri împădurite pe cale naturală sau artificială cu reuşită parţială

455,80 - 455,80

A2.3 Terenuri de împădurit în urme doborâturilor de vânt sau a altor cauze

6,53 - 6,53

A2.4 Poieni sau goluri destinate împăduririi 1,00 - 1,00A2.5 Terenuri degradate destinate împădurii - - -B TERENURI DESTINATE GOSPODĂRIRII SILVICE - - 71,83C TERENURI NEPRODUCTIVE (stâncării, nisipuri, sărături,

mlaştini, râpe, ravene)- - 16,00

D TERENURI SCOASE TEMPORAR DIN FONDUL FORESTIER - - 0,10D1 Transmise prin acte normative în folosinţă temporară - - -D2 Ocupaţii şi litigii - - 0,10

TOTAL U.P. 971,95 501,90 1561,78ENCLAVE: 17.10

1.1.4 Stabilirea procentului de împădurire (suprafaţa de pădure raportată la suprafaţa totală pe care se întinde ocolul):

Nr.Crt.

SimbolEFF

Categoria de folosinţă forestieră

SuprafaţaGr. I Gr. II TotalHa ha ha %

1. P Fond forestier total 971,95 501,90 1561,78 100,0

1.1. PD Terenuri acoperite cu pădure 963,62 501,90 1465,52 941.2. PC Terenuri care servesc

nevoilor de cultură (P)- - 5,00 -

1.3. PS Terenuri care servesc nevoilor de producţie

silvică(V)

- - 7,30 -

1.4. PA Terenuri care servesc nevoilor de administraţie

forestieră(A,C,D,R)

- - 59,53 4

1.5. PI Terenuri afectate împăduririi 8,33 - 8,33 11.6. PN Terenuri neproductive (N) - - 16,00 11.7. PT Terenuri scoase temporar din

fondul forestier şi nereprimite

- - 0,10 -

1.1.5 Organizarea teritorului( unităţi de producţie sau de gospodărire, districte, brigăzi, cantoane, puncte de lucru):Terenurile din fondul forestier sunt organizate în următoare grupe:- Păduri şi terenuri destinate împăduririi sau reîmpăduririi : 1473,85 ha,- Terenuri afectate gospodăririi silvice: 71,83 ha,- Terenuri neproductive: 16,00 ha,- Ocupaţii şi litigii: 0,10 ha,

1.2 Studiul condiţiilor staţionale:1.2.1 Geologice, geomorfologice şi hidrologice:

Din punct de vedere geologic teritoriul ocolului se întâlnesc formaţiuni magmatice (eruptive), care aparţin cuaternarului şi neogenului, şi anume:

Formaţiuni vulcanogene- sedimentare ce cuprind produse ale manifestărilor eruptive, care constă din andezite de diverse tipuri( cu piroxeni, amfiboli, etc..), (platoul vulcanic şi versanţii direcţi ai Munţilor Harghita);

Formaţiuni piroclastice, care sunt reprezentate de brecii şi microblecii piroclastice, aglomerate şi cinerita grosiere sau fine, prinse într-un ciment piroclastic grosier sau fin (ultimele ramificaţii ale Munţilor Gurghiului).

Restul teritoriului(zona colinară) este constituit din roci sedimentare: argile, gresii, conglomerate şi tufuri dacitice.

Roca de solidificare de natură eruptivă a generat, cu precădere, soluri din clasele spodisoluri (prepodzoluri) şi cambisoluri (districambosoluri). Solurile formate pe substratul sedimentar fac parte din clasele cambisoluri (eutricambosoluri şi, mai puţin, districambosoluri), luvisoluri (luvisoluri şi alosoluri) şi cernisoluri( faeoziomuri).

Geomorfologic, pădurile sunt situate, preponderent, în Carpaţii Orientali, grupa centrală, subunitatea munţilor vulcanici Călimani- Gurghiu- Harghita, precum şi în zona colinară din Depresiunile Odorheiului şi ale Văilor Homoroadelor, în bazinul superior al Târnavei Mari şi Obârşia pâraielor Homorod şi Vârghiş.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul, care ocupă aproape întreaga suprafaţă cu pădure a ocolului. Configuraţia terenului este de regulă ondulată şi mai rar plană sau frământată.

Hidrologie:

Teritoriul, pe care se situează pădurile din prezentul studiu, face parte din bazinele hidrografice ale Târnavei Mari, Vârghişului şi Homorodului. Fiecare bazin hidrografic este reprezentat de mai multe cursuri de apă principale, ce colectează pâraile din jurul lor. La nivel de mari bazine hidrografice, bazinul Târnavei Mari face parte din bazinul Mureş IV, iar bazinele Vârghişului şi Homorodului din bazinul Olt VIII.

Sistemul hidrografic este în general alcătuit dintr-o reţea deasă de ape subterane, la care se adaugă numeroase izvoare minerale. Aceste izvoare sunt în strânsă legătură cu arealul activităţii postvulcanice şi sunt prezente în bazinul superior al celor două Homoroade, acolo unde se extinde zona conglomeratelor vulcanice fiind semnalate o serie de izvoare carbogazoase (Băile Homorod, Vlăhiţa, Lueta), feruginoase şi feruginosbicarbonate (Harghita – Băi, Băile Chirui, Căpâlniţa). Mai la sud, există izvoare clorosodice (Sânpaul) şi clorurat- bicarbonate (Crăciunel).

Concluzionând, se poate afirma că pe ansamblu precipitaţiile depăşesc evapotranspiraţia potenţială, apele asupra şi subterane sunt răspândite în general uniform în teritoriu, contribuind astfel, alături de factorii climatici şi pedogenetici, la generarea unor staţiuni cu o bonitate mijlocie în cea mai mare parte. Totodată, apele subterane nu influenţează în mod semnificativ dezvoltarea vegetaţiei forestiere din zona studiată regimul hidric al solurilor este în cea mai mare parte de tip percolativ.

1.2.2 Climatologie:După ’’Geografia României’’, teritoriul ocolului se încadrează în sectorul de provincie climatică cu influenţă ocenaică, în cadrul căruia se disting două ţinuturi climatice şi anume:

A. Ţinutul climatic delauri înalte altitudine sub 800 m, subţinutul climatic Depresiunea Transilvaniei, districtul pădure- topoclimat Depresiunile din sudul şi estul Transilvaniei. Aici etajul fitoclimatic dominant este cel al gorunetelor, făgetelor şi al goruneto- făgetelor. Expoziţia generală este sudică, dar predomină expoziţiile sud- estice şi sud- vestice, datorită direcţiei de scurgere a Târnavei Mari, Vârghişului şi Homoroadelor. Din acest motiv se înregistrează plus de căldură şi lumină, şi minus de umiditate, cu perioade (scurte de timp) de secetă. Acest lucru se accentuează pe versanţii puternic însoriţi cu înclinare repede şi foarte repede, care în timpul zilelor însorite se încălzesc foarte puternic ducând la pierderea rapidă şi aproape totală a apei din sol, deci condiţii grele pentru vegetaţia forestieră. Din acest motiv, productivitatea arboretelor este scăzută. Pentru celelalte arborete din acest topoclimat, cu expoziţii diverse şi înclinare moderată sau repede factorii limitativi amintiţi acţionează parţial asupra vegetaţiei forestiere astfel că aceasta realizează o clasă de productivitate mijlocie, în cea mai mare parte a teritoriului.

B. Ţinutul climatic de munţi joşi şi mijlocii (800- 1800 m), subţinutul climatic Carpaţii Orientali, district pădure- topoclimat Munţii Harghita- Baraolt. În acest topoclimat etajele fitoclimatice dominante sunt cele al făgetelor premontane şi montane al amestecurilor de răşinoase cu fag şi al molidişurilor. Expoziţia generală este, de asemenea sudică. Datorită reţelei hidrogarfice, se întâlnesc practic toate categoriile de

expoziţie, însă predomină expoziţiile parţial însorite şi însorite, motiv pentru care fagul urcă mult altitudinal, formând arborete pure sau în amestec cu răşinoasele. Staţiunile sunt în majoritate de bonitate mijlocie, speciile predominante fiind fagul şi molidul, mai rar bradul. Ca factori ecologici limitativi se enumeră volumul fiziologic util uneori mic, datorită procentului ridicat de schelet, excesul de umiditate din sol, aciditatea activă şi sezonul scurt de vegetaţie.

1.2.3 Tipuri de staţiune:Pădurile unităţii de producţie sunt distribuite altitudinal între 510 m şi 1800 m, pe o diferenţă de nivel aproape 1300 m şi totodată, pe un teritoriu întins, ce măsoară, de la nord la sud, peste 135 km. Pe acest spaţiu ecologic, condiţiile pedoclimatice şi de vegetaţie au determinat existenţa a 5 etaje fitoclimatice, dispuse în succesiune normală şi anume:

Subalpin (FSa) Montan de molidişuri (FM3) Montan de amestecuri (FM2) Montan- opremontan de făgete (FM1+ FD4) Deluros de gorunete, făgete şi goruneto- făgete (FD3)

1.3 Studiul vegetaţiei:1.3.1 Formaţii şi tipuri de pădure:

Formaţiile forestiere cele mai frecvente sunt făgetele pure de dealuri (53%), goruneto- făgetele (13%) şi făgetele pure montane (11%).Tipurile de pădure identificate sunt în număr de 24, cele mai frecvente fiind:

411.4 făget montan pe soluri schelete cu floră de mull (m) (8%), 423.1 făget de deal cu Rubus hirtus (m) (26%), 422.1 făget cu Carex pilosa (m) (22%).

1.3.2 Starea actuală a pădurilor:După caracterul actual al tipului de pădure, 66% sunt arborete natural fundamentale, din care 4% de productivitate superioară şi 4% de productivitate inferioară, 13% arborete parţial derivate, 4% arborete total derivate şi 17% arborete artificiale, din care 6% de productivitate superioară şi 2% de productivitate inferioară.

Capitolul II

Descrierea generală a Unităţii de Producţie (U.P.) I. Homorod

2.1 Localizarea geografică şi situaţia administrativă:

Obiectul prezentului studiu îl constituie amenajamentul fondului forestier proprietate publică a statului cuprins în unitatea de producţie I Homorod, Ocolul silvic Homorod, din Direcţia silvică Harghita, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, în suprafaţă de 1561, 78 ha.

Teritoriul se suprapune peste ultimele ramificaţii sudice ale Munţilor Gurghiului şi versanţii vestici ai Munţilor Harghitei, care delimitează spre sud şi vest Depresiunile Odorheiului, Homoroadelor şi

Baraoltului. Limita între masivele muntoase amintite este formată de pasul Şicaş ( 1000 m ) şi Pârâul Răsunetu, afluent de stânga al Târnavei Mari.

Din punct de vedere hidrogarfic, pădurile sunt situate la obârşia Târnavei Mari şi în bazinul superior al Homoroadelor şi Vârghişului, afluenţi de dreapta ai Oltului.

Pădurile sunt situate pe teritoriul a 20 subunităţi teritorial- administrative, toate în judeţul Harghita.

Accesul în zona este facilitat de drumul naţional Miercurea- Ciuc- Odorheiu- Secuiesc- Praid ( DN. 13A), o serie de drumuri judeţene şi comunale, precum şi de calea ferată Sighişoara- Odorheiu- Secuiesc.

Sediul Ocolului silvic Homorod se află în municipiului Odorheiu- Secuiesc.

2.2 Studiul condiţiilor staţionale:

2.2.1 Condiţii geologice, geomorfologice şi hidrologice:

Din punct de vedere geologic teritoriul ocolului se întâlnesc formaţiuni magmatice (eruptive), care aparţin cuaternarului şi neogenului, şi anume:

Formaţiuni vulcanogene- sedimentare ce cuprind produse ale manifestărilor eruptive, care constă din andezite de diverse tipuri( cu piroxeni, amfiboli, etc..), (platoul vulcanic şi versanţii direcţi ai Munţilor Harghita);

Formaţiuni piroclastice, care sunt reprezentate de brecii şi microblecii piroclastice, aglomerate şi cinerita grosiere sau fine, prinse într-un ciment piroclastic grosier sau fin (ultimele ramificaţii ale Munţilor Gurghiului).

Restul teritoriului(zona colinară) este constituit din roci sedimentare: argile, gresii, conglomerate şi tufuri dacitice.

Roca de solidificare de natură eruptivă a generat, cu precădere, soluri din clasele spodisoluri (prepodzoluri) şi cambisoluri (districambosoluri). Solurile formate pe substratul sedimentar fac parte din clasele cambisoluri (eutricambosoluri şi, mai puţin, districambosoluri), luvisoluri (luvisoluri şi alosoluri) şi cernisoluri( faeoziomuri).

Geomorfologic, pădurile sunt situate, preponderent, în Carpaţii Orientali, grupa centrală, subunitatea munţilor vulcanici Călimani- Gurghiu- Harghita, precum şi în zona colinară din Depresiunile

Odorheiului şi ale Văilor Homoroadelor, în bazinul superior al Târnavei Mari şi Obârşia pâraielor Homorod şi Vârghiş.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul, care ocupă aproape întreaga suprafaţă cu pădure a ocolului. Configuraţia terenului este de regulă ondulată şi mai rar plană sau frământată.

Altitudinal, arboretele sunt situate între 510 m (u.a. 3 A, 15 A) şi 1800 m (u.a. 78N).

Astfel, se înregistrează o amplitudine altitudinală de 1290 m fapt ce explică varietatea etajelor fitoclimatice evidenţiate în prezentul studiu, ca urmare a comasării mai multor unităţi de producţie amplasate pe un teritoriu întins.

În funcţie de energia terenurilor, se constată că în zona dealurilor şi colinelor predomină luvosolurile şi eutricambosolurile, iar în zona montană, districambosolurile şi prepodzolurile. De asemenea, în raport cu altitudinea, se constată că în treimea superioară a teritoriului studiat s- au instalat molidişuri pure montane şi submontane, iar în treimea mijlocie la altitudine mai mare vegetează făgete pure montane şi submontane, precum şi amestecuri de răşinoase cu fag. În spaţiul amestecurilor expoziţia însorită a favorizat instalarea cu precădere a fagului, iar cea umbrită, a bradului şi molidului.

În treimea inferioară a ocolului se întâlnesc gorunete pure, amestecuri de gorun cu fag, făgete pure de deal şi, în mică măsură, goruneto- stejărete.

Hidrologie:

Teritoriul, pe care se situează pădurile din prezentul studiu, face parte din bazinele hidrografice ale Târnavei Mari, Vârghişului şi Homorodului. Fiecare bazin hidrografic este reprezentat de mai multe cursuri de apă principale, ce colectează pâraile din jurul lor. La nivel de mari bazine hidrografice, bazinul Târnavei Mari face parte din bazinul Mureş IV, iar bazinele Vârghişului şi Homorodului din bazinul Olt VIII.

Apele au un debit de alimentare permanent, asigurat de cantitea bogată de precipitaţii care cade în această regiune. Debitele cele mai mari sunt înregistrate în luna aprilie, fiind rezultatul alimentării foarte bogate din ploi şi din topirea zăpezilor, iar debitele minime se înregistrează în luna ianuarie, când o parte din pâraie beneficiază de aportul apelor subterane, ca de exemplu pâraiele Homoroadelor.

Sistemul hidrografic este în general alcătuit dintr-o reţea deasă de ape subterane, la care se adaugă numeroase izvoare minerale. Aceste izvoare sunt în strânsă legătură cu arealul activităţii postvulcanice şi sunt prezente în bazinul superior al celor două Homoroade, acolo unde se extinde zona conglomeratelor vulcanice fiind semnalate o serie de izvoare carbogazoase (Băile Homorod, Vlăhiţa, Lueta), feruginoase şi feruginosbicarbonate (Harghita – Băi, Băile Chirui, Căpâlniţa). Mai la sud, există izvoare clorosodice (Sânpaul) şi clorurat- bicarbonate (Crăciunel).

Concluzionând, se poate afirma că pe ansamblu precipitaţiile depăşesc evapotranspiraţia potenţială, apele asupra şi subterane sunt răspândite în general uniform în teritoriu, contribuind astfel,

alături de factorii climatici şi pedogenetici, la generarea unor staţiuni cu o bonitate mijlocie în cea mai mare parte. Totodată, apele subterane nu influenţează în mod semnificativ dezvoltarea vegetaţiei forestiere din zona studiată regimul hidric al solurilor este în cea mai mare parte de tip percolativ.

2.2.2 Condiţii climatice:

După ’’Geografia României’’, teritoriul ocolului se încadrează în sectorul de provincie climatică cu influenţă ocenaică, în cadrul căruia se disting două ţinuturi climatice şi anume:

A. Ţinutul climatic delauri înalte altitudine sub 800 m, subţinutul climatic Depresiunea Transilvaniei, districtul pădure- topoclimat Depresiunile din sudul şi estul Transilvaniei. Aici etajul fitoclimatic dominant este cel al gorunetelor, făgetelor şi al goruneto- făgetelor. Expoziţia generală este sudică, dar predomină expoziţiile sud- estice şi sud- vestice, datorită direcţiei de scurgere a Târnavei Mari, Vârghişului şi Homoroadelor. Din acest motiv se înregistrează plus de căldură şi lumină, şi minus de umiditate, cu perioade (scurte de timp) de secetă. Acest lucru se accentuează pe versanţii puternic însoriţi cu înclinare repede şi foarte repede, care în timpul zilelor însorite se încălzesc foarte puternic ducând la pierderea rapidă şi aproape totală a apei din sol, deci condiţii grele pentru vegetaţia forestieră. Din acest motiv, productivitatea arboretelor este scăzută. Pentru celelalte arborete din acest topoclimat, cu expoziţii diverse şi înclinare moderată sau repede factorii limitativi amintiţi acţionează parţial asupra vegetaţiei forestiere astfel că aceasta realizează o clasă de productivitate mijlocie, în cea mai mare parte a teritoriului.

B. Ţinutul climatic de munţi joşi şi mijlocii (800- 1800 m), subţinutul climatic Carpaţii Orientali, district pădure- topoclimat Munţii Harghita- Baraolt. În acest topoclimat etajele fitoclimatice dominante sunt cele al făgetelor premontane şi montane al amestecurilor de răşinoase cu fag şi al molidişurilor. Expoziţia generală este, de asemenea sudică. Datorită reţelei hidrogarfice, se întâlnesc practic toate categoriile de expoziţie, însă predomină expoziţiile parţial însorite şi însorite, motiv pentru care fagul urcă mult altitudinal, formând arborete pure sau în amestec cu răşinoasele. Staţiunile sunt în majoritate de bonitate mijlocie, speciile predominante fiind fagul şi molidul, mai rar bradul. Ca factori ecologici limitativi se enumeră volumul fiziologic util uneori mic, datorită procentului ridicat de schelet, excesul de umiditate din sol, aciditatea activă şi sezonul scurt de vegetaţie.

Regimul termic:

Datele climatice prezentate mai jos pentru caracterizarea climatului reprezintă media valorilor luate de la staţiile meterologice Sighişoara (altitudinea 350 m) şi Gheorgheni (altitudine 820 m), pentru jumătatea sudică a teritoriului, respective partea nordică.

Regimul termic al teritoriului luat în studiu este caracterizat, pe ţinuturi climatice, prin următorii parametric:

Caracteristici Ţinutul climaticA B

Temperatura medie anuală 8- 9⁰C 2- 7⁰CTemperatura medie în iulie 19,0- 20,5⁰C 14- 18⁰CTemperatura medie în ianuarie -3⁰C -6⁰CAmplitudinea temperaturii medii anuale 22,0- 23,5⁰C 21- 22⁰CTemperatura maximă absolută 30- 35⁰C 28- 30⁰CTemperatura minimă absolută -32,5⁰C -33,5⁰CZile cu îngheţ 100- 120 110- 130Durata medie a sezonului de vegetaţie 170 zile 140 zile

Data medie a primului îngheţ este 27 septembrie- 8 octombrie, iar a ultimului îngheţ 21 aprilie- 14 mai.

Intrarea în vegetaţie se face în intervalul 20 aprilie- 6 mai, încheierea sezonului în intervalul – 9 octombrie- 27 octombrie.

Pe timpul iernii, în depresiuni au loc frecvent inversiuni de temperatură, iar circulaţia aerului este redusă, favorizând astfel stagnarea aerului rece şi implicit o scădere a temperaturii, spre deosebire de zona înconjurătoare, unde temperature este cu câteva grade mai ridicată. Inversiunile de temperatură nu influenţează distribuţia normal a vegetaţiei.

Regimul pluvometric:

Precipitaţiile atmosferice sunt puternic influenţate de direcţia perpendicular a munţilor faţă de vânturile de est, aceştia acţionând în general ca un paravan în calea maselor de aer. Ca urmare, cantitatea precipităţiilor medii anuale variază în fincţie de ţinuturile climatic menţionate anterior, de la 600- 850 mm (A) la 800- 1000 mm (B).

În ceea ce priveşte distribuţia precipitaţiilor în decursul anului, se arată că cel mai număr de zile ploioase se înregistrează în intervalul mai- september ie şi totodată cele mai mari cantităţi medii lunare de apă. Numărul zilelor ploioase variază între 140 şi 160 în zona montană, 100- 110 în depresiunile subcarpatice şi 84- 115 în dealurile subcarpatice. Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă variază între 85- 125. Umezeala medie anuală este cuprinsă între 65- 75 % în zona de deal (A) şi peste 80% în zona de munte (B).

În general, cantitatea de precipitaţii din zona montană este de suficientă tot timpul anului chiar excendentară în zona montană înaltă, pe când în zona de extremă sudică pot exista scurte perioade de secetă, fără a avea effect deosebit asupra vegetaţiei forestiere.

Regimul eolian:

Teritoriul studiat este predominant supus influenţei circulaţiei atmosferice din sectorul vest- nord- vest, vânturile având de obicei intensitate şi frecvenţă mijlocie. În general, curenţii de aer din

sectorul vestic predomină în toate anotimpurile, însă în sezonul de primăvară ori de toamnă se fac simţite şi vânturile din direcţia estică şi chiar sudică.

Intensitatea vânturilor este în concordanţă cu direcţia dominantă a lor. Ca urmare, vânturile care bat din nord- vest, prezintă în general cea mai mare intensitate, ajungându- se de la 7- 8 m/s (viteză medie) la 30 m/s sau chiar mai mult în timpul furtunilor puternice. Aceste vânturi produc, în special în molidişuri, frecvente doborâturi sau rupture ale arborilor. Limitrof Munţilor Harghita, în anumite condiţii de repartiţie a presiunii atmosferice, se produc vânturi “în cascadă”, care uneori ating o intensitate mare, ceea ce se soldează cu doborâturi pe pantele descendente şi platourile din zonă este cazul doborâturilor massive din noiembrie 1995, când rezultat o masă lemnoasă apreciabilă ca volum.

În vederea limitării la minim a efectelor produse de vânturile cu intensitate mare, se recomandă creerea de arboreta amestecate (molid, brad, pin cembra, larice, scoruş, etc. ), parcurse systematic cu tăieri de îngrijire.

Indicatorii sintetici ai datelor climatice:

Indicele annual de umiditate de Martonne are valori cuprinse între 38- în zona deluroasă (indice de umiditate Iu= 82,4) şi 64- în zona montană (Iu= 180,0), ceea ce ridică excedent moderat la puternic de apă din precipitaţii în raport cu evapotranspiraţia potenţială. În perioadele de secetă puţin frecvente şi de scurtă durată, indicele de Martonne scade sub valoarea critic de 24 în zona deluroasă, îndeosebi în partea superioară, vântuită, a versanţilor şi pe expoziţii puternic însorite, cu efecte repressive asupra vegetaţiei forestiere (gorun, stejar), concretizate prin scăderea productivităţii arboretelor.

Distribuţia vegetaţiei forestiere urmează zonalitatea climatic altitudinală. Nu există inversiuni de vegetaţie determinate de topoclimatul local.

Favorabilitatea factorilor şi determinanţilor climatic pentru principalele specii forestiere:

Factori şi caracteristici

Favorabilitatea pentru speciileMolid Brad Fag Gorun Stejar

R R M R R M R STemperatura medie anuală

* * * * * *

Precipitaţii medii anuale

* * * * *

Durata perioadei de vegetaţie

* * * * *

Umezeala atmosferică a aerului

* * * * * *

Notă: R- favorabilitate ridicată,

M-favorabilitate mijlocie,

S- favorabilitate scăzută.

Molidul şi fagul înturnesc maximum de factori şi determinanţi climatic cu favorabilitate ridicată. Introducerea (extinderea) molidului în zona de deal este limitată de temperatură şi umiditate relativă a aerului (factori cu favorabilitate mijlocie), dar mai ales de cantitatea de precipitaţii (factor cu favorabilitate scăzută), care determină instalarea timpurie a putregaiului de rădăcină şi tulpină.

2.2.3 Condiţii edafice:

Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de sol:

Pe cuprinsul fondului forestier proprietate publică a statului, din U.P. I Homorod, administrat de Ocolul silvic Homorod au fost identificate 6 tipuri de sol, grupate în 4 clase, cu un total de 11 subtipuri (tabelul 2.2.3.1.). Se remarcă predominanţa clasei cambosolurilor (58%), urmată, la distanţă de clasa luvosolurilor (26%). La nivel de subtip de sol, cele mai răspândite sunt districambosolul tipic (20%), eutricambosolul tipic (18%), districambosolul prespodic (18%) şi prepodzolul tipic (14%), ele acoperind în total 70% din suprafaţă.

Tabel 2.2.3.1. Evidenţa tipurilor de sol:

Clasa de soluri Tip de sol Subtip de sol Codul Succ. SuprafaţaOriz. ha %

Cernisoluri (CER)

Faeoziom (FZ) Marnic 1313 Am-Acma-Cma

1,36 -

TOTAL CER 1,36 -Luvisoluri (LUV) Luvosol (LV) Tipic 2201 Ao-El-Bt-C 172,76 12

Stagnic 2212 Ao-El-Btw-C 161,05 11TOTAL LV 333,81 23

Alosol (AL) Tipic 2301 Ao-(El)-Bt-C 24,02 2Litic 2306 Ao-(El)-Bt-Rli 16,68 1TOTAL AL 41,28 3

TOTAL LUV 375,09 26Cambisoluri (CAM)

Eutricambosol (EC)

Tipic 3101 Ao-Bv-c(R) 261,10 18Gleic 3107 Ao-Bv-CGr 31,93 2TOTAL EC 293,03 20

Districambosol (DC)

Tipic 3201 Ao-Bv-R-(C) 298,99 20Prespodic 3205 Aou-Bvep-R 264,66 18TOTAL DC 563,65 38

TOTAL CAM 856,68 58

Spodisoluri(SPO)

Prepodzol (EP) Tipic 4101 Aou-Bs-R 206,47 14Litic 4104 Aou-Bs-Rli 34,25 2TOTAL EP 240,72 16

TOTAL SPO 240,72 16

TOTAL 1473,85

100

Descrierea tipurilor şi subtipurilor de sol:

Faeoziomul marnic (pseudorendzină). Solul este întâlnit pe materiale parentale bogate în carbonat de calciu. Solul este bogat în humus, cu structură glomerulară în orizont superior (Am). Textura este fină, luto- argiloasă, nediferenţiată pe profil. Reacţia solului este neutră la slab alcalină (pH= 7,0-8,2), iar gradul de saturaţie în baze este aproape 100% pe întreg profilul.

Solul este fertil, dar mai greu permabil, ceea ce predispune terenurile înclinate la alunecare. Bonitatea solului este mijlocie, însă scăderea profunzimii pe pantă accentuată şi umiditatea redusă pe expoziţiile însorite reduc bonitatea solului.

Luvosolul tipic (sol brun luvic). Solul este dezvoltat pe materiale parentale sedimentare (luturi, argile, nisipuri), în condiţiile de versant cu înclinare moderată la repede. Solul are orizont Ao (5-20cm) şi reacţie acidă la moderat acidă (pH= 4,5- 5,8).

Solul este slab moderat humifer (1-5% conţinut de humus, de tip moder-mull) şi, în general, oligomezobazic în orizontul Ao şi mezobazic în orizontul Bt (gros de 30-60 cm). Solul este normal la foarte bine aprovizionat cu azot total la suprafaţă (0,15-0,36%) şi foarte slab în adâncime (0,01- 0,04%). Textura solului este mijlocie (luto-nisipoasă) în orizontul Ao, uşoară- grosieră (nisipo-lutoasă) în orizontul de luviere, El (5-20 cm) sărăcit parţial în argilă, foarte slab structurat (nestructurat) şi mijlocie (luto-argiloasă) la grea (argiloasă) în orizonutl Bt, indicele de diferenţiere texturală mai mare de 1,2.

Pe ansamblu, solul are troficitate minerală şi azotată mijlocie/mijlocie spre superioară. Umiditatea solului este variabilă în raport cu poziţia pe versant şi expoziţia acestuia, şi de aici bonitatea sa: pe versanţi umbriţi, cu sol mai umed, arboretele realizează o clasă de producţie superioară decât în condiţiile versanţilor însoriţi, versanţilor superiori şi ale coamelor.

Acest tip de sol a fost identificat în urma analizelor de laborator a profilului de sol din u.a. 110 D.

Luvosolul stagnic (pseudogleizat) se deosebeşte de solul tipic prin prezenţa fenomenului de oxidoreducere în orizontul Btw, determinat de stagnarea temporară a apei din precipitaţii. Fenomenul este favorizat de substratul mai puţin permeabil (argile, luturi) în asociere cu înclinarea terenului, solul fiind prezent pe platouri şi versanţi uşor la moderat înclinaţi.

Proprietăţile fizico-mecanice şi de aeraţie sunt mai puţin favorabile vegetaţiei forestiere lemnoase decât în cazul solului tipic, solul este, în general, de bonitate mijlocie, uneori mijlocie spre inferioară.

Alosolul tipic. Alosolul este asemănător luvosolului, în ceea ce priveşte roca de solificare şi condiţiile de pantă şi expoziţie ale terenului, dar orizontul Bt are proprietăţi acide (grad de saturaţie sub 53%), pe cel puţin 50 cm, între 20- 100 cm adâncime, ceea ce denotă o fertilitate mai scăzută.

Bonitatea solului este inferioară în condiţii pe versant însorit sau de coamă de deal vântuită, cu deficit de umiditate şi plus de căldură şi mijlocie/inferioară în condiţii staţionale normale.

Prezenţa rocii dure de solidificare la 20- 50 cm adâncime, caracterizează solul litic. Profunzimea şi volumul edafic redus conferă solului bonitate inferioară.

Pentru ambele tipuri de sol, ca şi pentru luvosol tipic, se recomandă evitarea dezgolirii solului, precum şi efectuarea tăierilor de regenerare cu intensitate moderată, întrucât rărirea arboretului produce înţelenirea solului, ceea ce îngreunează regenerarea.

Eutricambosolul tipic (solul brun eumezobazic). Solul este generat de material parental relativ bogat în minerale calcice şi feromagneziene, alcătuit din marne argiloase, luturi şi este întâlnit pe versanţi în general uşor la moderat înclinaţi, cu drenaj extern bun şi expoziţie diversă. Solul este caracterizat printr- un orizont Ao de 7- 15 (30) cm grosime, normal (moderat) la foarte bogat în humus (3,8- 12,8% conţinut de humus), de tip mull. Solul este normal la foarte bine aprovizionat cu azot (0,19- 0,65%). Reacţia solului este moderată la slab acidă (pH= 5,9- 6,4), gradul de saturaţie este 79- 86% (sol puternic saturat în baze). Solul are o textură mijlocie (lutoasă/ luto- argiloasă), nediferenţiată pe profil şi este bine structurat.

Datorită însuşirilor fizico-chimice favorabile vegetaţiei forestiere, bonitatea solului este ridicată. În condiţii de versant cu expoziţie însorită şi înclinare mare (plus de căldură şi minus de umiditate), bonitatea solului este mijlocie şi chiar inferioară.

Eutricambosol gleic (solul brun eumezobazic gleizat). Solul este format pe suprafeţe plane sau slab înclinate, la baza versanţilor, cu nivelul apei freatice situat la 90- 100 cm adâncime. Reacţia solului este acidă la moderat acidă (pH= 5,4- 4,8). Solul este moderat la foarte humifer (conţinut de humus 3,8- 6,7%), oligobazic l oligomezobazic la suprafaţă şi mezobazic în profunzime (peste 70% grad de saturaţie în baze ) şi foarte bine aprovizionat în azot total (0,20- 0,35 g%).

Bonitatea superioară a solului este determinată de troficitatea foarte ridicată. Deschiderea prea puternică a arboretelor poate conduce la înmlăştinarea solului.

Districambosolul tipic (solul brun acid tipic). Solul este format pe substrat acid, pe versanţi cu expoziţie de regulă umbrită şi înclinare slabă la repede. Solul este puternic acid la moderat acid (pH= 3,5- 5,4), moderat la intens humifer (3,5- 7,0 g%), humusul este de tip mull-moder sau moder (în zona montană). Solul este moderat saturat în baze şi normal la birou aprovizionat cu azot total (0,18- 2,5g%).

În general, solul este de bonitate mijlocie pentru speciile forestiere, sar pentru molid (pin silvestru), specie mai puţin pretenţioasă faţă de troficitatea minerală, fertilitatea solului este relativ ridicată. De asemenea, solul profund, cu volum edafic mare sau mijlociu, are fertilitate ridicată pentru amestecurile de răşinoase cu fag.

Acest subtip de sol a fost identificat, prin analize de sol, în u.a. 54D.

Districambosolul prespodic (solul brun acid criptopodzolic/criptospodic). Solul este format în aceleaşi condiţii de substrat, înclinare şi expoziţie a terenului (versanţi) ca şi solul tipic, de care însă se deosebeşte prin acumulare de oxizi de aluminiu în orizontul argiloluvial, Bt.

Fertilitatea solului este aceeaşi ca şi la solul tipic.

Prepodzolul tipic (solul brun feriluvial tipic). Solul este întâlnit pe versanţi slab înclinaţi, dar şi cu înclinare moderată la repede, cu roci acide. Solul este excesiv de acid (pH=3,4- 4,0) la foarte acid (pH= 4,1- 4,5), puternic nesaturat în baze (grad de saturaţie sub 30g%). Textura solului este mijlocie (nisipo- lutoasă), nediferenţiată pe profil. Solul este foarte bogat în humus (conţinut peste 10%), iar humusul este tip moder sau moder- humus brut (la altitudine mare).

Bonitatea solului este mijlocie spre superioară pentru molid şi mijlocie pentru fag, în situaţia solului cu volum edafic ridicat, în caz contrar, bonitatea este inferioară.

Prepodzolul litic (solul brun feriiluvial litic). Solul este format de regulă pe versanţi repezi şi foarte repezi, cu roca masivă (acidă) situată la 20- 50 cm adâncime.

Deşi este foarte bine aprovizionat cu azot total (grad de aprovizionare de peste 0,28 g%), solul oferă fertilitate redusă datorită volumului edafic mic şi troficităţii scăzute.

Profil analizat în laborator: u.a. 85A.

Buletin de analiză

În tabelul 2.2.3.2. sunt prezentate rezultatele analizelor de laborator ale probelor recoltate din profilele principale de sol.

Nr.crt.

u.a.Tip, subtip de sol

Orizont(A,B,C)

Nivel(cm)

Umidi-tate%

pH Humus%

Carbonaţi%

BazedeSchimb me%

Hidrogen de schimb me%

Capac. Tot deschimb me.%

Grad de saturaţie me.%

Azot total

G% 0,248

1 u.a. 54 D Districambosol tipic

Ao 0-13

1,676

5,008

4,840

- 16,328

10,658

26,986

60,507

0,248

a-l

Ao/Bv

13-27

2,092

5,070

3,581

- 11,624

9,041 20,665

56,251

0,184

l-n

Bv 27-77

1,885

5,315

1,412

- 10,840

6,101 16,941

63,989

0,072

l-n

2 u.a. 85 A Prepodzol litic

Ao 0-10

1,863

3,587

12,111

- 10,056

23,888

33,944

29,626

0,621

n-l

Bs 10-35

3,265

4,001

9,495

- 7,900

23,226

31,126

25,381

0,487

n-l

3 u.a. 110 D Ao 0- 0,71 4,6 3,77 - 4,96 10,29 15,25 32,52 0,1 l-n

Luvosol Tipic

15 1 04 2 0 0 0 5 93El 16-

350,918

5,017

1,346

- 7,116

7,277 14,393

49,442

0,069

n-l

Bt 36-60

1,323

5,152

0,916

- 11,820

7,497 19,317

61,190

0,047

l-a

4 u.a. 148 Luvosol tipic

Ao 0-8 0,916

5,221

5,402

- 7,704

7,497 15,201

50,681

0,277

l-n

El 8-20

0,738

5,861

2,049

- 6,920

3,602 10,522

65,770

0,105

n-l

Bt 20-45

0,755

5,871

1,156

- 5,548

3,749 9,297 59,678

0,059

l-a

Notă: n-l = nisipo- lutos

l-n= luto- nisipos

l-a= luto- argilos

2.2.4 Caracteristici staţionale:

Tipuri de staţiune:

Pădurile unităţii de producţie sunt distribuite altitudinal între 510 m şi 1800 m, pe o diferenţă de nivel aproape 1300 m şi totodată, pe un teritoriu întins, ce măsoară, de la nord la sud, peste 135 km. Pe acest spaţiu ecologic, condiţiile pedoclimatice şi de vegetaţie au determinat existenţa a 5 etaje fitoclimatice, dispuse în succesiune normală şi anume:

Subalpin (FSa) 7, 23 ha Montan de molidişuri (FM3) 397, 48 ha- 27 % Montan de amestecuri (FM2) 609, 84 ha- 43 % Montan- opremontan de făgete (FM1+ FD4) 82, 85 ha- 5 % Deluros de gorunete, făgete şi goruneto- făgete (FD3) 376, 45 ha- 25 %

Total 1473, 85 ha- 100 %

FSa- Etajul subalpin are o întindere în altitudine restrânsă (1650- 1800 m, în zona vârfului Harghita- Mădăraş) şi se caracterizează printr-un climat aspru, unde temperatura aerului (temperatura medie anuală 1,5- 20 C) este factorul cel mai important, în condiţiile unei cantităţi mari de precipitaţii (media anuală peste 1000 mm) şi sezon de vegetaţie foarte scurt. Substratul este format exclusiv din roci eruptive, acide, pe care s- au format soluri din clasa spodisolurilor (prepodsoluri tipice şi litice). Arboretele sunt constituite din molid, care, în partea superioară, au aspect de molidiş de limită.

FM3- Etajul montan de molidişuri. Etajul se întinde altitudinal între 800 m şi 1700 m, preponderent pe terenuri plane şi versanţi cu înclinare mai mică de 16g (37%) şi cuprinsă între 16 şi 30g (59%), cu expoziţie însorită (54%) şi parţial însorită (32%). Clima se încadrează în subtipul climatului montan superior, cu temperatura medie anuală 3- 5,50 C şi precipitaţii medie anuală de 900- 1100 mm. Sezonul de vegetaţie este cuprins între 110- 130 zile. De asemenea, etajul se caracterizează prin vânturi

cu frecvenţă şi intensitate mare, îngheţuri timpurii şi târzii frecvente. Pe depozitele de cuvertură, dezvoltate pe roci eruptive, sunt formate prepodsoluri şi districambosoluri tipice sau prespodice. Vegetaţia forestieră este formată în totalitate din molidişuri pure, în permanenţă afectate de acţiunea distructivă a vântului şi zăpezii (umede).

FM2- Etajul montan de amestecuri cuprinde cea mai mare suprafaţă şi este situat între 700 m şi 1300 m altitudine, în general pe versanţi cu înclinare până la 16g (46%) şi 16- 30g (53%), cu expoziţie însorită (41%) şi parţial însorită (49%). Din punct de vedere climatic, în acest etaj se înregistrează 5- 7,50C temperatură medie anuală şi 850- 1000 mm precipitaţii medie anuală. Roca prezentată este alcătuită din formaţiuni eruptive bazice şi intermediare( în special, andezit) peste care s-au format districambosoluri tipice şi prespodice (la altitudine mai mare), precum şi eutricambosoluri tipice şi, mai rar, gleice. Vegetaţia forestieră este constituită predominant de amestecuri de fag cu răşinoase (60%), de productivitate superioară şi mijlocie, şi molideto- brădete (22%), de productivitate superioară tabloul vegetaţiei forestiere este completat de molidişuri (4%) şi făgete pure (14%).

FM1 + FD4 – Etajul montan- premontan de făgete este situat altitudinal între 650 şi 1100 m, în general pe versanţi cu înclinarea de 16- 30g (92%) şi expoziţie parţial însorită pe 77% din suprafaţă. Condiţiile climatice din acest etaj sunt sensibil mai favorabile fagului decât în etjaul amestecurilor şi în etajul făgetelor de deal (FD3), având temperatura aerului mai ridicată (în medie cu 1- 30C) şi cantităţi pe precipitaţii ceva mai reduse dar suficiente. Eutricambosolul tipic şi prespodic constituie solul pe care vegetează arborete de fag, de productivitate superioară la inferioară, pure sau cu răşinoase ori alte foioase (gorun, carpen) în proporţie de facies în limita superioară, respectiv, inferioară a etajului.

FD4- Etajul deluros de gorunete, făgete şi goruneto- făgete. Altitudinal, etjaul zona cea mai de jos a distribuţiei vegetaţiei forestiere (510m) până la cca. 850- 900 m, în amonte, limita superioară corespunde cu zona de contact dintre dealurile înalte şi munţi. Relieful este puţin fragmentat, iar versantul cu înclinare sub 16g (32%) şi 16- 30g (67%), cu expoziţii diverse, este unitatea geomorfologică predominantă. Pe substratul litologic format din roci sedimentare, mai puţin eruptive, sunt formate luvosoluri (majoritar), alosoluri şi faeoziomuri marnice, unele cu fenomene de pseudogleizate mai mult sau mai puţin avansate.

Caracteristic acestui etaj este faptul că distribuţia vegetaţiei forestiere este puternic influenţată de relief, gorunetele fiind localizate de regulă de versanţi însoriţi, iar făgetele pe versanţi umbriţi, ceea ce pune evidenţă existenţa unor topoclimate diferite.

Particularităţile microclimatice ( topoclimatice ) – surplus de lumină şi căldură în perioada rece a anului, determinate de localizarea pe versanţi ( puternic ) însoriţi şi culmi- facilitează prezenţa, extrazonală a stejarului (pedunculat, specie în general caracteristică etajului altitudinal inferior (FD1- Etajul deluros de cvercete cu stejar)) şi care formează arborete amestecate împreună cu gorunul.

Tabel 2.2.4.1. Tipurile de staţiune identificate

Nr. Crt.

Tipul de staţiune Suprafaţa Categoria de bonitate (ha) Tipul şi subtipul de sol

Codul Diagnoza ha % Super. Mijl. Infer.

0 1 2 3 4 5 6 7 8

ETAJUL SUBALPIN (FSa)

1. 1.3.2.0. Montan presubalpin de molidişuri Bi , podzolic cu humus şi Vaccinium.

7,23 - - - 7,23 Prepodzol litic

Total FSa 7,23 - - - 7,23 -

ETAJUL MONTAN DE MOLIDIŞURI (FM3)

2. 2.3.1.1. Montan de molidişuri Bl, podzolic cu humus brut, edafic submijlociu şi mic, cu Vaccinium.

180,79 13 - - 180,79 Prepodzol tipic

Prepodzol litic

33.

2.3.1.2. Montan de molidişuri Bm, podzolic, edafic mijlociu, cu Oxalis şi Vaccinium

20,19 1 - 20,19 - Prepodzol tipic

44.

2.3.1.4. Montan de molidişuri Bm, brun podzolic- podzol brun, edafic submijlociu- mijlociu, cu Hylocomium.


55.

2.3.2.2. Montan de molidişuri Bm, brun podzolic- podzol


6 brun, edafic mijlociu, cu Luzula silvatica

6.

2.3.3.2. Montan de molidişuri Bm, brun acid, edafic submijlociu, cu Oxalis- Dentaria ± acidofile.

120,90 8 - 120,90 - Districambosol prespodic

7. 2.3.3.3. Montan de molidişuri Bs, brun acid, edafic mare şi mijlociu, cu Oxalis- Dentaria ± acidofile.

43,09 3 43,09 - - Districambosol tipic

Total FM3 397,48 27 43,09 173,6 180,79 -

ETAJUL MONTAN DE AMESTECURI (FM2)

8. 3.3.2.2. Montan de amestecuri Bm, brun podzolic sau criptopodzolic, edafic mijlociu, cu Festuca ± Calamagrostis.

112,86 8 - 112,86 - Districambosol prespodic

9. 3.3.3.2. Montan de amestecuri Bm, brun, edafic mijlociu, cu Asperula- Dentaria.

198,39 14 - 198,39 - Eutricambosol tipic

Districambosol tipic

10. 3.3.3.3. Montan de amestecuri Bs, brun, edafic mare, cu Asperula- Dentaria.

266,66 19 266,66 - - Eutricambosol tipic

Districambosol tipic

11. 3.6.4.0. Montan de amestecuri Bs, brun divers, cu drenaj imperfect, edafic

31,93 2 31,93 - - Eutricambosol gleic

mijlociu- foarte mare.

Total FM2 609,84 43 298,59 311,25 - -

ETAJUL MONTAN- PREMONTAN DE FĂGETE (FM1 + FD4)

12. 4.3.3.1. Montan- premontan de făgete Bi, podzolic, edafic mic- mijlociu, cu Luzula- Calamagrostis.

30,90 2 - - 30,90 Districambosol prespodic

13. 4.4.2.0. Montan- premontan de făgete Bm, brun, edafic mic- mijlociu, cu Luzula- Calamagrostis.

32,27 2 - 32,27 - Eutricambosol tipic

14. 4.4.3.0. Montan- premontan de făgete Bs, brun, edafic mare cu Asperula- Dentaria.

19,68 1 19,68 - - Eutricambosol tioic

Total FM1 + FD4 82,85 5 19,68 32,27 30,90 -

ETAJUL DELUROS DE GORUNETE, FĂGETE ŞI GORUNETO- FĂGETE (FD3)

15. 5.1.2.2. Deluros de gorunete Bm, rendzinic, edafic mijlociu.

1,36 - - 1,36 - Faeoziom marnic

16. 5.1.3.1. Deluros de gorunete Bj, puternic podzolit, edafic submijlociu şi mic, cu Luzula albida.

41,28 3 - - 41,28 Alosol tipic

Alosol litic

17. 5.1.3.2. Deluros de gorunete Bm, podzolit şi podzolic argiloiluvial, cu floră de tip mezofit, cu graminee

83,86 6 - 83,86 - Luvosol tipic

18. 5.1.4.2. Deluros de gorunete Bm, podzolit- pseudogleizat, cu Carex pilosa

157,29 11 - 157,29 - Luvosol stagnic

19. 5.2.3.2. Deluros de gorunete Bm, mediu podzolit, edafic submijlociu, cu Rubus hirtus

50,88 3 - 50,88 - Luvosol tipic

20. 5.2.3.3. Deluros de făgete Bm, podzolit- pseudogleizat, edafic mijlociu, cu Carex pilosa

3,76 - - 3,76 - Luvosol stagnic

21. 5.2.4.2. Deluros de făgete Bm, brun, edafic mijlociu, cu Asperula- Dentaria

31,74 2 - 31,74 - Luvosol tipic

22. 5.2.4.3. Deluros de făgete Bm, brun, edafic mare, cu Asperula- Asarum

6,28 - 6,28 - - Luvosol tipic

Total FD3 376,45 25 6,28 328,89 41,28 -

TOTAL

Ha 1473,85 100 367,64 846,01 260,20 -

% 100 25 57 18 -

Complexul de condiţii geologice, geomorfologice şi pedoclimatice, în interacţiune cu vegetaţia forestieră, are ca rezultantă 22 tipuri de staţiune (tabelul 2.2.4.1.). Este de remarcat faptul că, staţiunile de bonitate mijlocie sunt cel mai bine reprezentate (pe 57% din suprafaţă) în spaţiul ecologic al unităţi de producţie, urmate de staţiunile de bonitate superioară (25%) şi inferioară (18%).

Această favorabilitate staţională oferită cel puţin speciilor de bază este atribuită, în principal, solurilor formate pe substrat relativ bogat în minerale, ajunse la maturitate (la luvosoluri, solurile cu cea mai largă participare în etjaul FD3, migraţia argilei şi oxizilor de fier este mecanică şi nu se datorează podzolirii) şi cu însuşiri fizico- chimice, edafice şi trofice favorabile.

2.3. Studiul vegetaţiei

2.3.1. Formaţii şi tipuri de pădure:

Formaţiile forestiere cele mai frecvente sunt făgetele pure de dealuri (53%), goruneto- făgetele (13%) şi făgetele pure montane (11%).Tipurile de pădure identificate sunt în număr de 24, cele mai frecvente fiind:

411.4 făget montan pe soluri schelete cu floră de mull (m) (8%), 423.1 făget de deal cu Rubus hirtus (m) (26%), 422.1 făget cu Carex pilosa (m) (22%).

2.3.2 Starea actuală a pădurilor:După caracterul actual al tipului de pădure, 66% sunt arborete natural fundamentale, din care 4% de productivitate superioară şi 4% de productivitate inferioară, 13% arborete parţial derivate, 4% arborete total derivate şi 17% arborete artificiale, din care 6% de productivitate superioară şi 2% de productivitate inferioară.

Capitolul III

FUNDAMENTAREA SOLUŢIILOR DE ÎMPĂDURIRE

3.1 Caracterizarea unităţilor de cultură forestieră (u.c.f.) sau a unităţilor staţionale (u.s.)

Pentru a stabili soluţiile tehnice privind regenerarea suprafeţelor din unitatea de producţie aleasă se procedează la cartarea staţională la nivel de suprafaţă de împădurit. Instrucţiunile din anul 1997 fac referire la unităţi de cultură forestiere (u.c.f.-uri) iar cele din anul 2000 la unităţi staţionale (u.s.-uri).

Indiferent de denumire, u.c.f.-ul sau u.s.-ul reprezintă o porţiune de teren omogenă din punct de vedere al biotopului (relief, substrat litologic, sol, climă, etc.) şi din punct de vedere al vegetaţiei naturale pe care o ocupă. Această uniformitate permite ca pentru fiecare să se adopte o singură categorie de lucrări de împădurire, o singură tehnologie de instalare şi îngrijire a culturii. Suprafaţa u.c.f.-ului sau u.s.- ului nu poate fi mai mică de 0.5 ha şi nu poate depăşi limitele unei parcele. Într-o unitate amenajistică se pot diferenţia una, două sau mai multe unităţi de cultură forestiere sau unităţi staţionale, dacă există diferenţe semnificative sub aspect staţional, cu respectarea condiţiilor de suprafaţă. Prin diferenţierea acestora, sunt puse in evidenţă situaţiile care există în suprafaţa de împădurit şi se pot stabili soluţiile cele mai judicioase, se pot calcula cantităţile de materiale necesare, tipul şi numărul intervenţiilor de efectuat, etc.

Cartarea staţională la nivel de unitate de cultură forestieră sau de unitate staţională se face pe baza datelor din amenajamentele silvice coraborate cu determinările, constatările şi măsurătorile directe din teren (inclusiv în profile de sol special amplasate în cadrul acestora).

Scopul final este acela de a cunoaşte, în amănunt, condiţiile staţionale date, pentru a vedea în ce măsură ele coincid cu cerinţele ecologice ale speciilor indicate prin instrucţiunile în vigoare şi dorite în noul arboret. Procesul este unul complex şi ţine cont de puieţii existenţi în pepinierele proprii, de experienţa locală, de rezultatele obţinute anterior, de cerinţele economice sau ecologice, totul în scopul asigurării continuităţii pădurilor.

Fundamentarea soluţiilor de împădurire se poate face în mod corect numai în situaţia cunoaşterii, în amănunt, a situaţiei existente, în suprafaţa respectivă, sub toate aspectele. Primordiale sunt funcţiile stabilite noilor culturi forestiere şi modalităţilor concrete de realizare ale acestora. În acest sens, alegerea compoziţiilor ţel şi implicit a celor de regenerare sau de împădurire, ca şi a măsurilor şi intervenţiilor silvo-tehnice necesare realizării acestora, reprezintă mijloacele prin care se poate ajunge la ţelurile propuse.

Trebuie remarcat faptul că alegerea soluţiilor de împădurire şi fundamentarea lor, implică o foarte bună cunoaştere a compatibilităţii dintre cerinţele ecologice ale speciilor şi condiţiile staţionale existente în suprafeţele de regenerat care fac obiectul proiectului.

Precizări privind modul de completare al fişei u.c.f.-ului:

Loc pentru schiţa

amplasamentului

Model 1 – fişa u.c.f.

FIŞA UNITĂŢII DE CULTURĂ FORESTIERĂ (u.c.f.)U.P. I HOMOROD u.a 3 D Supr.u.c.f 0,50 haRegiunea geografică............................................................... Grupa funcţională 1-4J Categoria .

I. CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICEForma de relief : versant mijlociu ondulatAltitudine : 530 m Înclinare : 10 G.Exp : ERoca de bază şi depozit de cuvertură ……........… ………….

Climatul zonal şi local : temperat continentalII.TIPUL ŞI SUBTIPUL GENETIC DE SOL 2301Tip humus moder- mull Profunzime 30- 60 cmTextură mijlocieStructură mijlocie (nestructurat) Categorie schelet……………….................................................. Compactitate…..................………….Volum edafic........................................................ Eroziune…………………………..Umiditate…………………..........................................Reacţie… …………Factori limitativi………………………Fertilitate ...........……………..III. STAŢIUNEATip de staţiune (cod şi denumire): 5131Deluros de gorunete Bj, puternic podzolit, edafic submijlociu şi mic, cu Luzula albidaFormula staţională : -IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENTCompoziţia : 8GO 2DT Consistenţa 0,7 Vârsta 25 ani, Clasa de producţie: 4 Producţia……...……..… m3/ha, Creşterea curentă şi medie(Cc,Cm)……..........m3/ha Vestigii..................................................………….. Seminţiş utilizabil …………………..........................................................................……Tipul de floră indicatoare………………………… ………..……...............………………. V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PĂDURE Cod şi denumire ………………………………………………………………………….VI. FUNDAMENTAREA TEHNOLOGIILOR DE ÎMPĂDURIRECategoria de teren de împădurit ………..……………………………………………….Categoria (natura) lucrărilor de regenerare … …………………………………………

Loc pentru schiţa

amplasamentului

Grupa ecologică………… …..……………………………………………………..............Compoziţia ţel ……………….…………….……………………….....................…………Compoziţia de regenerare ……...…….…….……………………................…………….Compoziţia (formula) de împădurire …….…………………….........................………….VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE ALE CULTURILORPregătire terenului …………………………..Pregătirea solului ….……………………..Metode de regenerare ……………………………………………………………...............Schema de regenerare (asociere specii) … …………………….. ……..........................Desime iniţială ......... ……………….puieţi/ha VIII. TEHOLOGII DE ÎNGRIJIRE ALE CULTURILORRecepări ………………………………. Revizuiri …………………………………….........Mobilizări……………………………….Descopleşiri ……………………….........……….Descopleşiri-degajări ……………………………. Completări….……………………….


FIŞA UNITĂŢII DE CULTURĂ FORESTIERĂ (u.c.f.)...........U.P……….....…..u.a................Supr.u.c.f........................haRegiunea geografică............................................................... Grupa funcţională……..…Categoria......................................

I. CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICEForma de relief………… ……………......................................Altitudine …...…….Înclinare…...….…..Exp…..............………Roca de bază şi depozit de cuvertură ……........… ………….

Climatul zonal şi local ………………………… ...………………….……………………..

II.TIPUL ŞI SUBTIPUL GENETIC DE SOL …………………………..............…….Tip humus ……. …………. Profunzime………………………..Textură… …….....……..Structură.…………....Categorie schelet……………….................................................. Compactitate…..................………….Volum edafic........................................................ Eroziune…………………………..Umiditate…………………..........................................Reacţie… …………Factori limitativi………………………Fertilitate ...........……………..III. STAŢIUNEATip de staţiune (cod şi denumire)…………………………………………………………. Formula staţională…………………………………………………………………………...IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENTCompoziţia……....................................…..Consistenţa…………Vârsta……...........ani, Clasa de producţie…...........……Producţia……...……..… m3/ha, Creşterea curentă şi medie(Cc,Cm)……..........m3/ha Vestigii..................................................………….. Seminţiş utilizabil …………………..........................................................................……Tipul de floră indicatoare………………………… ………..……...............………………. V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PĂDURE Cod şi denumire ………………………………………………………………………….VI. FUNDAMENTAREA TEHNOLOGIILOR DE ÎMPĂDURIRECategoria de teren de împădurit ………..……………………………………………….Categoria (natura) lucrărilor de regenerare … …………………………………………

Loc pentru schiţa

amplasamentului

Grupa ecologică………… …..……………………………………………………..............Compoziţia ţel ……………….…………….……………………….....................…………Compoziţia de regenerare ……...…….…….……………………................…………….Compoziţia (formula) de împădurire …….…………………….........................………….VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE ALE CULTURILORPregătire terenului …………………………..Pregătirea solului ….……………………..Metode de regenerare ……………………………………………………………...............Schema de regenerare (asociere specii) … …………………….. ……..........................Desime iniţială ......... ……………….puieţi/ha VIII. TEHOLOGII DE ÎNGRIJIRE ALE CULTURILORRecepări ………………………………. Revizuiri …………………………………….........Mobilizări……………………………….Descopleşiri ……………………….........……….Descopleşiri-degajări ……………………………. Completări….……………………….





II.TIPUL ŞI SUBTIPUL GENETIC DE SOL …………………………..............…….Tip humus ……. …………. Profunzime………………………..Textură… …….....……..Structură.…………....Categorie schelet……………….................................................. Compactitate…..................………….Volum edafic........................................................ Eroziune…………………………..Umiditate…………………..........................................Reacţie… …………Factori limitativi………………………Fertilitate ...........……………..III. STAŢIUNEATip de staţiune (cod şi denumire)…………………………………………………………. Formula staţională…………………………………………………………………………...IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENTCompoziţia……....................................…..Consistenţa…………Vârsta……...........ani, Clasa de producţie…...........……Producţia……...……..… m3/ha, Creşterea curentă şi medie(Cc,Cm)……..........m3/ha Vestigii..................................................………….. Seminţiş utilizabil …………………..........................................................................……Tipul de floră indicatoare………………………… ………..……...............………………. V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PĂDURE Cod şi denumire ………………………………………………………………………….VI. FUNDAMENTAREA TEHNOLOGIILOR DE ÎMPĂDURIRECategoria de teren de împădurit ………..……………………………………………….

Loc pentru schiţa

amplasamentului

Categoria (natura) lucrărilor de regenerare … …………………………………………Grupa ecologică………… …..……………………………………………………..............Compoziţia ţel ……………….…………….……………………….....................…………Compoziţia de regenerare ……...…….…….……………………................…………….Compoziţia (formula) de împădurire …….…………………….........................………….VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE ALE CULTURILORPregătire terenului …………………………..Pregătirea solului ….……………………..Metode de regenerare ……………………………………………………………...............Schema de regenerare (asociere specii) … …………………….. ……..........................Desime iniţială ......... ……………….puieţi/ha VIII. TEHOLOGII DE ÎNGRIJIRE ALE CULTURILORRecepări ………………………………. Revizuiri …………………………………….........Mobilizări……………………………….Descopleşiri ……………………….........……….Descopleşiri-degajări ……………………………. Completări….……………………….





II.TIPUL ŞI SUBTIPUL GENETIC DE SOL …………………………..............…….Tip humus ……. …………. Profunzime………………………..Textură… …….....……..Structură.…………....Categorie schelet……………….................................................. Compactitate…..................………….Volum edafic........................................................ Eroziune…………………………..Umiditate…………………..........................................Reacţie… …………Factori limitativi………………………Fertilitate ...........……………..III. STAŢIUNEATip de staţiune (cod şi denumire)…………………………………………………………. Formula staţională…………………………………………………………………………...IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENTCompoziţia……....................................…..Consistenţa…………Vârsta……...........ani, Clasa de producţie…...........……Producţia……...……..… m3/ha, Creşterea curentă şi medie(Cc,Cm)……..........m3/ha Vestigii..................................................………….. Seminţiş utilizabil …………………..........................................................................……Tipul de floră indicatoare………………………… ………..……...............………………. V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PĂDURE Cod şi denumire ………………………………………………………………………….VI. FUNDAMENTAREA TEHNOLOGIILOR DE ÎMPĂDURIRE

Categoria de teren de împădurit ………..……………………………………………….Categoria (natura) lucrărilor de regenerare … …………………………………………Grupa ecologică………… …..……………………………………………………..............Compoziţia ţel ……………….…………….……………………….....................…………Compoziţia de regenerare ……...…….…….……………………................…………….Compoziţia (formula) de împădurire …….…………………….........................………….VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE ALE CULTURILORPregătire terenului …………………………..Pregătirea solului ….……………………..Metode de regenerare ……………………………………………………………...............Schema de regenerare (asociere specii) … …………………….. ……..........................Desime iniţială ......... ……………….puieţi/ha VIII. TEHOLOGII DE ÎNGRIJIRE ALE CULTURILORRecepări ………………………………. Revizuiri …………………………………….........Mobilizări……………………………….Descopleşiri ……………………….........……….Descopleşiri-degajări ……………………………. Completări….……………………….

FIŞA UNITĂŢII STAŢIONALE (u.s.) …………………… Ocolul Silvic………………………. U.P. … …. u.a …………… Şantierul ……………….. Suprafaţa ……….. ha

1. Unitatea şi forma de relief …… 2. Configurare teren ………… 3. Înclinare ………. 4. Expoziţie …….. 5. Altitudine ……… 6. Vegetaţia-regenerare ………………………………………………………………………………. Tip floră ……………………………

7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19.Orizon

tGros.(cm)

Humus Textură Culoare Schelet Structură Umidit. Compact. Reacţie Efervesc.

Sărurisolubile

Concre-ţiuni

Ao … …. ............ …….. … ..…….. … …….. ……… … …

El … ……….. …….. … ………. … …….. ……….. … …

Bt … ……….. …….. … ……… … …….. ………..

20. Depozitul şi roca de solificare …………………………….. 21. Grosimea morfologică …..cm

22. Grosimea fiziologică ….. cm 23. Eroziune-alunecări ……………

24. Climatul zonal şi local …………………………………………………………..25. Nivelul apei freatice -26. Regimul hidrologic şi de umiditate ………………...............................................................27. Caracterul inundaţiilor …………………………..

28. Tipul şi subtipul de sol ………………………………………………29. Tipul de humus ………………….30. Propuneri de lucrări ………………………………………………………………………………………………

Tipul de staţiune ………………………………………………………………………………………………………………………………………. Tipul de pădure ……………………………………………………………………………… Grupa ecologică …………………………………………………………..Compoziţia ţel……………………………………….. …………… Compoziţia de regenerare………………………………………………….Compoziţia de împădurire………………………………………… Observaţii …………………………………… ……………………………………………………………………………………………………..

- pe verso se va prezenta schiţa de amplasament a unităţii staţionale

silvi cultura

Documents