seminar_1

1. CARACTERISTICA TIPOLOGICĂ A SP

1.1. CONSIDERAŢII TEORETICE

Tipul producţiei este o categorie complexă ce caracterizează stabilitatea

nomenclatorului de produse, volumul producţiei şi gradul de specializare a

sistemelor de producţie (locuri de muncă, ateliere, secţii, întreprinderi).

Cunoaşterea tipului de producţie are o mare importanţă practică, deoarece

aceasta determină structura de producţie a întreprinderii - sistem de producţie,

dotarea tehnică şi tehnologică a secţiilor – subsisteme de producţie, formele

de organizare a producţiei şi a muncii, pregătirea producţiei şi metode de

conducere a producţiei. Marea varietate a proceselor de producţie întâlnite in

activitatea industrială a impus gruparea lor într-o clasificare generală astfel:

• Producţia individuală;

• Producţia de serie (mică, mijlocie, mare);

• Producţia de masă.

Tabelul 1.1. prezintă elementele de identificare şi principalele

caracteristici ale celor trei tipuri de producţie.

Tabelul 1.1

Elemente de identificare, caracteristici

Producţia individuală

Producţia de serie

Producţia de masă

Nomenclatorul de produse Foarte larg,

nerepetabil

Larg,

Repetabil

Restrâns şi

continuu

Volumul producţiei Foarte mic Mare Foarte mare

Dotarea tehnică (utilaje) Universale Universale

şi speciale Specializate

Gradul de dotare tehnologică

(SDV-uri speciale) Mic Mediu Mare

2

Elemente de identificare, caracteristici

Producţia individuală

Producţia de serie

Producţia de masă

Amplasarea utilajelor Pe grupe

omogene

Pe linii în

flux şi pe

grupe

omogene

Pe linii în

flux

Circulaţia pieselor / reperelor Circulaţie

succesivă

Circulaţie

mixtă

Circulaţie

paralelă

Programarea producţiei,

Lansarea în fabricaţie

Pe comenzi şi

grafice

directoare

Pe loturi de

fabricaţie,

grafice de

livrare

Planuri

standard

În practică, nici unul dintre aceste tipuri nu se regăsesc sub o formă

pură; încadrarea unei secţii sau întreprinderi în unul din tipurile producţiei

având un caracter convenţional.

Problemă importantă a conducerii, stabilirea tipului producţiei,

presupune utilizarea unor criterii şi metode de apreciere corectă a acestora,

mai utilizate fiind:

• Metoda indicilor globali;

• Metoda indicilor de constanţă;

• Metoda indicelui de dotare.

1.2. METODOLOGII DE DETERMINARE A CARACTERISTICII TIPOLOGICE A SP

A. Metoda indicilor globali Aceasta se bazează pe faptul că, fiecărui sistem de producţie îi este

specific un anumit grad de stabilitate a condiţiilor materiale ale producţiei. În

cadrul metodei, stabilitatea şi omogenitatea proceselor se apreciază prin

3

coeficienţi, determinaţi la nivelul stadiilor semnificative ale producţiei:

desfacere, asamblare, prelucrare.

Coeficienţii utilizaţi şi modul de calcul al acestora este prezentat în

continuare:

a) Stadiul desfacerii producţiei:

♦ K1 – coeficientul de continuitate a livrării produsului considerat în perioada

de plan:

111

1−

= lDK (1.1)

unde Dl este numărul de luni, în cadrul unui an în care este programată

livrarea produsului.

♦ K2 – coeficientul de stabilitate a livrărilor, reprezentând intervalul de timp

între două livrări succesive, exprimat în luni.

♦ K3 – coeficientul de neuniformitate al livrărilor;

med

med

QQQK −

= max3 (1.2)

în care Qmax este cantitatea maximă de produse livrate lunar;

Qmed - cantitatea medie de produse livrate lunar în perioada de plan.

b) Stadiul de asamblare:

♦ K4 – coeficientul de complexitate a procesului de asamblare a produsului:

nTcaDK =4 (1.3)

în care Dca este durata ciclului de asamblare a produsului, exprimată în zile

calendaristice;

Tn - fondul de timp nominal al perioadei considerate, exprimat în zile

(307 zile/an, 25 zile/lună).

♦ K5 – coeficientul de ritm al asamblării produsului:

fRcaDK =5 (1.4)

4

în care Dca este durata ciclului de asamblare a produsului, exprimată în zile

calendaristice;

Rf - ritmul mediu al fabricaţiei produsului, calculat cu relaţia :

aQnT

fR = (1.5)

în care Tn este fondul de timp nominal al perioadei considerat;

Qa - volumul producţiei anuale, exprimate în bucăţi.

♦ K6 – coeficientul de ritm al asamblării subansamblului principal, calculat ca

şi coeficientul anterior.

c) Stadiul de prelucrare:

♦ K7 – coeficientul de ritm maxim al prelucrării:

fRcfDK max

7 = (1.6)

unde Dcf max. este durata maximă de prelucrare sau fabricaţie a unui reper din

componenţa produsului respectiv;

Rf - ritmul mediu al fabricaţiei reperului cu durata maximă a ciclului de

prelucrare.

♦ K8 – coeficientul de ritm mediu al prelucrării:

medfRmedcfDK =8 (1.7)

în care Dcf med şi Rf med se referă la un reper, mediu din punct de vedere

constructiv şi tehnologic, ce intră în componenţa produsului considerat.

În tabelul 1.2 se prezintă limitele celor opt coeficienţi (indicatori) pentru

fiecare tip de producţie. Stabilirea caracteristicilor tipologice a procesului de

fabricaţie a unui produs se face după frecvenţa cu care valorile calculate se

încadrează în limitele indicate.

5

Tabelul 1.2

Limitele coeficienţilor K

Tip de producţie

K1 K2 K3 K4 K5 K6 K7 K8

Prod.

Individuală 0 ∞ - indif. 0 - 0 0

Prod. de serie

mică <0,5 Variabil - indif - - <1 <0,1

Prod de serie

mijlocie. <1 Variabil >0 indif - - 1≤

5,01,0 ÷

Prod de serie

mare 15,0 ÷ Variabil 0≈ <1 >1 <1 >1 15,0 ÷

Prod de masă 1 0 0 - >1 - >1 >1

Deoarece nu comportă un volum mare de informaţii primare, metoda

indicilor globali este utilizată la stabilirea tipului de producţie în etapa pregătirii

constructive şi tehnologice a producţiei.

B. Metoda indicilor de constanţă

Se aplică în detaliu, la nivel de reper-operaţie, după definitivarea

tehnologiei şi normării muncii. Pentru caracterizarea gradului de omogenitate a

lucrărilor care se execută la locul de muncă, se utilizează indicele de

constanţă, pentru fiecare loc de muncă, calculat cu relaţia:

fRit

ciI = (1.8)

în care ti este durata operaţiei i, exprimată în min/buc ;

Rf - ritmul mediul al fabricaţiei, exprimat în min/buc.

În cazul realizării unei operaţii pe mai multe maşini, se determină ritmul

mediul de lucru la operaţia respectivă:

6

iMit

lir = (1.9)

în care Mi reprezintă numărul maşinilor de acelaşi fel pe care se execută în

paralel operaţia i, iar indicele de constanţă va fi:

fRlir

ciI = (1.10)

În raport cu indicele de constanţă, se deosebesc două mari categorii:

• Sisteme cu producţie de masă, când se îndeplinesc condiţiile:

,1≥fRit 1≅

fRlir (1.11, 1.12)

deci locul de muncă i este încărcat pe toată durata anului cu aceeaşi lucrare;

• Sisteme cu producţie de serie, dacă:

1⟨fRit (1.13)

În acest caz, la locul de muncă se execută mai multe lucrări (operaţii),

diferite, ceea ce reduce gradul de omogenitate şi stabilitatea în timp a

condiţiilor materiale ale fabricaţiei.

În practică, nu se poate opera cu indicele de constanţă datorită faptului

că ti<Rf Astfel, se foloseşte inversul acestuia, denumit generic: coeficientul

sistemului de producţie Ks.

Coeficientul sistemului de producţie reprezintă numărul teoretic de

operaţii diferite, executate la locul de muncă şi se determină cu relaţia:

,itfR

siK = (1.14)

în care semnificaţia mărimilor ce intervin sunt cunoscute.

Valorile limită ale coeficientului Ks, de diferenţiere a tipurilor de

producţie, sunt prezentate în tabelul 1.3.

7

Tabelul 1.3

Valorile limită ale coeficientului Ks

Coeficient Producţie

individuală

Producţie de serie

mică

Producţie de serie mijlocie

Producţie de serie

mare

Producţie de masă

Ks >20 >20 10÷20 1÷10 ≤1

Datorită faptului că operaţiile tehnologice de realizare a unui reper nu se

încadrează toate în acelaşi tip de producţie, pentru caracterizarea unui sistem

complex (linie, atelier, secţie) ce prelucrează reperul, se ţine cont de frecvenţa

cu care coeficienţii Ks se încadrează în limitele prezentate anterior.

În acest scop se calculează pentru fiecare reper, ponderea operaţiilor pentru producţia de masă (a), serie mare (b), serie mijlocie (c), serie mică (d),

cu relaţiile:

%100⋅=KMa , %100⋅=

KSMb , (1.15, 1.16)

%100⋅=KSMijlc , %100⋅=

KSmd , (1.17, 1.18)

în care K este nomenclatorul total de operaţii pentru prelucrarea reperului

respectiv;

M, SM, Smijl, Sm – numărul operaţiilor care se încadrează în producţia

de masă, serie mare, serie mijlocie şi serie mică.

În urma celor prezentate se pot concluziona:

• Tipul producţiei sistemului complex se stabileşte în funcţie de ponderea

maximă (>501%) a coeficienţilor (a, b, c, d).

• În cazul în care nu sunt îndeplinite aceste condiţii, se cumulează valorile

ponderilor, începând cu producţia de masă şi serie mare (a + b), iar dacă

această valoare depăşeşte 50%, tipul producţiei predominant se stabileşte

la nivelul inferior tipurilor luate în considerare.

8

C. Metoda indicelui de dotare

Se caracterizează prin aprecierea globală a gradului de omogenitate a

unui sistem (linie, atelier, secţie), prin numărul mediu de operaţii ce revin pe un

utilaj, calculat cu relaţia:

,

1

1

∑=

∑== m

i imN

n

j jopN

sK (1.19)

în care Nmi reprezintă numărul de maşini de tip i, mi ,1= ;

Nopj - numărul de operaţii pentru prelucrarea reperului j, nj ,1= .

Limitele generale de diferenţiere a sistemelor de producţie în acest caz

sunt redate în tabelul 1.4.

Tabelul 1.4

Limitele coeficientului Ks

Coeficient Producţie

individuală

Producţie de serie

mică

Producţie de serie mijlocie

Producţie de serie

mare

Producţie de masă

Ks >40 20÷40 5÷20 3÷5 <3

1.3. APLICAŢII REZOLVATE

Problema 1

Să se determine tipul producţiei pentru secţiile şi principalele linii ale

unui sistem de producţie ce are ca obiect de activitate fabricarea de

autocamioane în vederea reorganizării. Metoda de lucru recomandată va fi

cea a indicelui de dotare, iar datele de bază informative sunt sistematizate

sub formă tabelară astfel:

9

Tabelul 1.5

Date de calcul

Locul de muncă analizat

Nr. repere (buc)

Nr. mediu de operaţii/reper

Nr. operaţii total

Nr. utilaje de bază

Secţia punţi

- linia corp

- linia trompe

350

5

3

8

40

25

2800

200

75

700

80

42

Secţia motoare

- linia bloc

- linia arbore

cotit

- linia turnate

mici

240

1

1

25

15

70

61

8

3600

70

61

200

900

46

52

20

Secţia testare 240 10 2400 10

REZOLVARE:

Ca regulă generală privind rezolvarea problemelor de acest tip, vom

propune sistematizarea datelor şi rezultatelor în formă tabelară. Aceasta

asigură interpretarea rapidă şi sistematică a rezultatelor, cât şi elaborarea unor

concluzii sau observaţii referitoare la cazurile prezentate. Astfel, în tabelul 1.6

este redată, global, rezolvarea tabelară a problemei:

Tabelul 1.6

Locul de muncă Nopj Nmi im

NjopN

sK = Tipul producţiei

Secţia punţi

-linia corp

-linia trompe

2800

200

75

700

80

42

4

2,5

1,7

SM

M

M

Secţia motoare

-linia bloc

3600

70

900

46

4

1,5

SM

M

10

Locul de muncă Nopj Nmi im

NjopN

sK = Tipul producţiei

-linia arbore cotit

-linia turnate mici

61

200

52

20

1,2

10

M

Smijl

Secţia încercări motoare 2400 10 240 Unicate

În tabelul anterior s-au folosit notaţiile: SM – producţie de serie mare,

Smijl - producţie de serie mijlocie şi M – producţie de masă.

Sunt unele situaţii în care, într-o întreprindere cu producţie, de serie

mare, se întâlnesc locuri de muncă având specificul producţiei individuale sau

de alt tip. Modul de organizare a sistemului trebuie să ţină seama şi de aceste

forme particulare de organizare a anumitor locuri de muncă. Deci, la nivelul

sistemului analizat, tipul producţiei va fi de masă, dar există subsisteme

organizate în conformitate cu alte tipuri de producţie.

Problema 2

În vederea reanalizării formei de organizare a producţiei de motoare

Diesel, să se determine caracterul acesteia pe o perioadă de 1 an. Iniţial

producţia de motoare este organizată ca producţie de masă. Se va utiliza

metoda indicilor globali, datele privind livrarea lunară şi anuală de motoare

fiind dată în formă tabelară.

Tabelul 1.7

Date de calcul

Luna I II III IV V VI

Bucăţi 2105 2175 2448 2031 1892 2063

VII VIII IX X XI XII Total/Mediu

2311 2010 2202 2450 2466 2505 26668/2222,33

11

REZOLVARE: Calculul coeficienţilor sau indicatorilor pentru stabilirea caracteristicii

tipologice de fabricaţie, este realizat în conformitate cu relaţiile prezentate

anterior. Deci:

• coeficientul de continuitate al livrărilor pe durata unui an:

⇒=−=−

= 111

11211

111

DK producţie de masă;

• coeficientul de stabilitate a livrărilor:

K2=1-1=0⇒producţie de masă;

• coeficientul de neuniformitate a livrărilor:

⇒≅=−=−

= 0127,033,2222

33,22222505max3

medQmedQQ

K producţie de serie mare;

• coeficientul de complexitate a procesului de asamblare a produsului:

⇒=== 1307307

4 nTcaDK producţie de serie mare;

• coeficientul de ritm al asamblării, dar calculându-se în prealabil ritmul mediul

al fabricaţiei produsului:

0115,026668307 ===

aQnT

fR ,

133,266950115,0307

5 >===fRcaDK ⇒producţie de serie mare sau de masă.

• coeficientul de ritm al asamblării subansamblurilor principale, nu este

sugestiv în acest caz deoarece a fost calculat K5;

• coeficientul de ritm maxim al prelucrării, calculat pentru două subansamble

reprezentative: bloc motor (1) şi arbore cotit (2) pentru care se cunosc

volumele producţiei anuale:

anbucaQ /30001= , anbucaQ /4000

2=

şi duratele maxime de prelucrare:

zilecfD 2,01max= , zilecfD 15,0

2max=

12

Ritmul mediu al fabricaţiei este:

.1023,0

3000307

11 buczile

aQnT

fR === , .

0767,04000307

22 buczile

aQnT

fR ===

Deci: 955,11023,0

2,0

1

1max17 ===

fRcfD

K ,

955,10767,015,0

2

2max27 ===

fRcfD

K ⇒producţie de serie mare sau de masă.

• coeficientul de ritm mediu al prelucrării, determinat pentru reperul Bielă,

considerat reprezentativ din punct de vedere constructiv şi tehnologic. Pentru

aceasta se cunosc:

Qa=10000 buc/an, zilemedcfQ 02,0=

Deci: zilemedfR 0307,0

10000307

==

651,00307,0

02,08 ===

medfRmedcfD

K ⇒producţie de serie mare

În concluzie tipul producţiei în acest caz se poate aprecia calculând

ponderea producţiei de serie mare şi masă în totalul coeficienţilor anterior

calculaţi:

1710075 =⋅=SM % 75100

74 =⋅=M %

Din analiză rezultă că organizarea sistemului de producţie se va face în

conformitate cu producţia de serie mare.

Problema 3

Să se determine, cu ajutorul metodei indicilor de constanţă (metoda

coeficientului sistemului de producţie), caracterul producţiei unei secţii ce are

13

ca specific prelucrările prin aşchiere a trei repere A, B, C, în condiţiile de lucru

prezentate în Tabelul 1.8. Volumele producţiei anuale sunt:

QA=10000 buc/an, QB=1000 buc/an, QC=40000 buc/an,

Fondul de timp nominal este Tn=4000 ore/an (regimul de lucru

programat este în două schimburi şi săptămână redusă de lucru).

Tabelul 1.8.

Date de calcul

Nr. crt. Denumirea operaţiei – reperul A ti [min/buc]

1 Debitare 2

2 Strunjire exterioară 20

3 Frezare profil 6

4 Trasare în vederea găuririi 6

5 Găurire 10

6 Rectificare exterioară 10

Nr. crt. Denumirea operaţiei – reperul B Norma de timp ti [min/buc]

1 Frezare - centruire 24

2 Frezare 110

3 Trasare 18

4 Găurire 60


6 Rectificare interioară 38

Nr. crt. Denumirea operaţiei – reperul C Norma de timp ti [min/buc]

1 Debitare 3


3 Rectificare fără centrare 12

REZOLVARE:

Ritmul mediu al fabricaţiei pentru cele trei repere este:

.min24

.4,0

000.10000.4

bucbucore

AfR === ,

.min240

.4

000.1000.4

bucbucore

BfR ===

14

.min6

.1,0

000.40000.4

bucbucore

CfR ===

Rezultatele calculelor sunt prezentate tabelar (Tabelul 1.9) în cele ce

urmează.

Tabelul 1.9

Rezolvarea tabelară a aplicaţiei

Nr. crt.

Denumirea operaţiei – reperul A ti [min/buc] KS Tip producţie

1 Debitare 2 12 SMijl

2 Strunjire exterioară 20 1,2 SM

3 Frezare profil 6 4 SM

4 Trasare în vederea găuririi 6 4 SM

5 Găurire 10 2,4 SM

6 Rectificare exterioară 10 2,4 SM

Nr. crt.

Denumirea operaţiei – reperul B ti [min/buc] KS Tip producţie

1 Frezare - centruire 24 10 SM

2 Frezare 110 2,18 SM

3 Trasare 18 16,6

6 SMijl

4 Găurire 60 4 SM

5 Rectificare exterioară 45 5,33 SM

6 Rectificare interioară 38 6,31

5 SM

Nr. crt.

Denumirea operaţiei – reperul C ti [min/buc] KS Tip producţie

1 Debitare 3 2 SM

2 Strunjire exterioară 15 0,4 M

3 Rectificare fără centrare 12 0,5 M

Ponderile producţiei de masă (a), serie mare (b) şi serie mijlocie sunt:

15

%33,13100152 =⋅=a , %33,73100

1511 =⋅=b , %33,13100

152 =⋅=c

În concluzie ponderea celor 15 operaţii este mai mare de 50% pentru

producţia de serie mare, aceasta calculată la nivelul întregului sistem de

producţie (atelier, secţie). Deci sistemul de producţie va fi organizat în

conformitate cu cerinţe impuse de seria mare.

1.4. PROBLEME PROPUSE

Problema 1

Folosind metoda indicelui de dotare, să se determine tipul producţiei

pentru subsistemele şi principalele linii de producţie ale unui SP, ce are ca

obiect de activitate fabricarea de motoare Diesel, în vederea optimizării

organizării producţiei şi a muncii.

Tabelul 1.10

Date de calcul

Locul de muncă analizat

Nr. repere (buc)

Nr. mediu de operaţii/reper

Nr. operaţii total

Nr. utilaje de bază

Secţia prelucrări

prin aşchiere:

- linia strunjire

degroşare

- linia strunjire

finisare

- linia frezare şi

găurire

- linia rectificare

250

5

3

10

10

8

12

5

5

3

2000

60

15

50

30

50

15

10

6

15

Secţia piese

turnate:

250

12

3000

6

16

- linia bloc motor

- linia arbore cotit

- linia turnate mici

şi mărunte

12

20

30

16

12

8

192

240

240

5

4

4

Secţia

asamblare:

- linia asamblare

cilindri

- linia asamblare

motor

250

10

8

28

25

38

7000

250

304

15

14

16

Secţia încercări

motoare

250 10 2500 10

Problema 2

În vederea reanalizării formei de organizare a producţiei de cutii de

viteze, să se determine caracterul acesteia pe o perioadă de 1 an. Iniţial

producţia era organizată ca producţie de masă. Se va utiliza metoda indicilor globali, datele privind livrarea lunară şi anuală de cutii de viteze este:

Tabelul 1.11

Date de calcul

Luna I II III IV V VI VII

Bucăţi 2000 2100 2400 2100 2500 2400 1850

Luna VIII IX X XI XII Total/Mediu

Bucăţi 1550 2000 2100 2200 1500 23700/1975

Problema 3

Să se determine, cu ajutorul metodei indicilor de constanţă (metoda

coeficientului sistemului de producţie), caracterul producţiei unei secţii ce are

17

ca specific prelucrările prin aşchiere a trei repere A, B, C şi D în condiţiile de

lucru prezentate în tabelul de mai jos. Volumele producţiei anuale sunt:

QA=5000 buc/an, QB= 4000 buc/an, QC= 500 buc/an, QD= 800 buc/an

Fondul de timp nominal este Tn=4000 ore/an (regimul de lucru

programat este în două schimburi şi săptămână redusă de lucru).

Tabelul 1.12

Date de calcul

Nr. crt.

Denumirea operaţiei – reperul A Norma de timp ti [min/buc]

1 Debitare 12


3 Frezare profil 18

4 Trasare în vederea găuririi 8

5 Găurire 15


Nr. crt.

Denumirea operaţiei – reperul B Norma de timp ti [min/buc]

1 Frezare - centruire 32

2 Frezare 85

3 Trasare 10

4 Găurire şi alezare 25


6 Rectificare interioară 20

Nr. crt.

Denumirea operaţiei – reperul C Norma de timp ti [min/buc]

1 Debitare 14


3. Frezare canal de pană 16

4. Găurire şi filetare 28

5. Rectificare 16

18

Nr. crt.

Denumirea operaţiei – reperul D Norma de timp ti [min/buc]

1. Debitare 10

2. Strunjire exterioară 24

3. Frezare canale de pană 28

4. Găurire şi filetare 25

5. Rectificare exterioară 32

6. Rectificare plană 13

seminar_1

Documents