; /O >c P j /

I STORI ’A S A N T A

SE A t i

i I B L I C aA

TESTAMENTULUI VECHiU Sí NOü

pentru inceputoriv v'"

scrisa

de

T . l ’IIMIill .E D I T I U N E A ír.

BLASID(Ju Tipariulu Seminariului.

MDCCCLIX.

9

■ " ■'> r.vJ- ’U C.J K.J

Si incepundu dela Moise si d e in toti profeţii ie spunea lom in tote scripturele cele pentru d ensu .

Luc. XXIII, 27.

ERDÉLYI MüZEUMk o y i t t I b a

Preliminarie.§. 1. Ce e istorfa san ta .

I s t o r i ’a s a n t a , este istori'u descope­rir ii cei Tideverate a lui D. dien iiicepuniln dela facerea liitnei pana Ia venirea Domnului nostru- Is. Christosu, care au adiiSu in lume g ra tia si adeverulu, si a deplenitu legea si profeţii ( Jo. I, 17.. Math: V, 17).

Ke se niwnesce st b i b 1 i c a, pentru câ cărţile in rare se cuprende acesta istoria santa se chinina si B ib l i á t er’ S â n f a S c r i p t u r a se chinina acele’ sânte cârti, pentru câ sunt s c r i s e de omeni s â n ţ i , dein insufiaredoiunedieesca,si invetiatura toru e s ânt a .

§. ,2. Cumu se împarte istorfa santa.Istori’a santa se împarte in d o u e parti

mai mari, adeca in istorfa Testamentului ve­chili si in istori’a-Testamentului nou. Cea de antâniu cuprende istori’a dein ainte de D. no­stru is. Christosu, er’ cea alalta cea dela ve­nirea Domnului nostru is. Christosu in lume.

1. T e s t a in en t u aici insenrineza si legătură făcută iţ^ c D. dieti si intre oineni. Cele inai vechi legatare sunt, care le a facutu D. dien: cu N o e câ nu va mai innecâ pamentulu cu ape, punendu cucnr- beulu semmi legatarei (Fac. IX , 9 —17), cu A b r a in, cumu câ va fi doinne-dieulu lui si aln seineiifiei lui după el ii, a careia semmi a fostu taiiarea impregiurn (F ac. X V II, 1 — 14, 19—27), si prein M o i s e cu poporul» Jndeiloru, cumu câ vorn tiené legea ne- smentita (Esîr. X X IV , 4 —8) .

r*

4

Er’ legaftir'a cea mai nona este. care a facii- fu-o I). nostru Is. Christosu prein palinfa si nior- tea sa (Math. X X V I, 28. Ehr. IX , 1 0 - 2 0 XII, 24).

2. - In locir de testamentu se dîce si l e g e , pre- cumu legea vechia si legea noua; pentru ea înainte de Christosu a datu I). dieu Jege'Judeiloru preiti Mo i - se in inunteie Sinai (E x . X X , 1 —21 ) , care se nu- mesce legea vechia, er’ l e g e a n. oua e legea cea crestinesca cé ne a datuo D. nostru' Is. Christosu.

§. 3. Cumii-se mai împarte istori'a Test. vechili.Istori’a Testamentului vechili se mai îm­

parte in cinci parti mai mici ( seau periode* epoce), pre cuinu urmeza:

I. Dela facerea lumei pana Ia innecafeä jtamentului, cu_5507-tie ani înainte de Christosu* seau de la amilii antâiu pana la a. ‘2142.

II. Dela dihiviu (potopii) pana la legeă lui Moise, seau anii lumei 2142 — 3817.

III. Dela legea lui Moise pana la Sau! imperatulu, seau aliii lumei 3817 — 4390.

IV. Dela Saul pana Ja esiliu (mutarea) dein Babilon, seau anii lumei 4390 — 489Ö.

V. Dela esiliu.panâ la nascerea Domnii-« lui nostru Îs. Christosuj seau anii lumei 4S9Í — 5507.

P A R T E A I.Istori’u Testamentului vechiu.

- C A P l I.p e la facerea Imiiéi pană la diiuviu.

• §. 4. Facerea hunei.Sant’a Scriptura (Jîce: câ intru iuceputu

a facutu D. dieu ceruiu si pamentuiii prein a- 1 ii seu cuventu (Fac. 1, 1. Joan. I, 3. Col. 1, 16); inse nu o dala ci pre iucetu, si preru- Utu dîee S. Scriptura: in siesä riîle. Mai an- lâniu nu er;i de câtu unu cliaos (mestecatiira), întunecaţii, fora forma si fora usiediameniu. Ci P . dieu dîse: Se se faca lumina, sí sé fa­cil. Apoi ceruiu se întinse de a su p ra panica­tului- rá unu cort ii; apele se aduuara iu ma­ri, lacuri si riuri; faci’a cea aialta a pamen- ţiilul se usca; si" se coperi cu erba, flori, si cu arbori cu s<meiili’a si cu pomele loi;u de iota speci’a (felin); pre ceru se araţara sorele,. Iu». n’a si cele alulié stele; aerulu si apele se im plura de paseri, pesci si alte vietmitorie. E r ’ in diu a a siesu, după ce D. dieu facil si pré cele alalte vietiuilorie pre uscaţiilu pamento- lui, pre cuinii: viţele, oile, caprele, sierpii etc., — in urma fere si pre «uiu după forin’a si asemenarea sa, trupulu foriuanduln dein tie. reua, er stiQetu 1 ti insuflaiiduilu dein sudarea şa cea doimu’-dieesca; după care D. dieu f a

benecuvehtáfcu se creşca, se se immiilriesca si se acopgré. pameiitulii; si ia dat» pote-re, rá Se domiiesca preste tote fapturele iui O. dieu pire.- acest» pamentu, in aer», i» ape si pro uscat» (Fair. 1,20 — 30). Si s ’a reposat» (odich- nitu) D. die» i» di»a a s i e p t e a de ia lucrarea s a ,de »»de s asi numit» diua acea Sa ut b a t a adeca repaus», si o a benecuventatu câ se da dî de repaus» omului si sierbitoriloru iui si imprciina toturor» vieţi uitOt Marii ce ostene­sc» c» densul», că şe laude bunetatea si in ­durarea facatoriuiui seu (Fac. I I , ‘2,3. Ex. XX, 8 —11).

/ 5. Paradisul» painentescu.Faeundu 'D.rlieu pre om» Pa puşti se Io-

cuescaiiitru o gradina desfătata, carea pen- tru aceea se numea si grad in a E d e n u l u i adeca a’’ desfatarei, unde tote cele de lipse le avea iu .prisosentia. Ci omul» cel» de auta- niu (Adam) şrâ numai singur», er' D. die» vediendu, câ nu e bene omului a ft singurii, traiţiise somnu lui Adam, si dein costa lui făcu altu omu asemenea lui ci de partea fe- meesea, carea vedienduo Adam o a'cupreusit la sene dîcundu: Acést’a e carne dein carnea mea si osu dein osale mele.

1. OiiuiIu celu de anlaniu s ’a muniţii A d a in, ca­re in limb’a ebreesca insemneza o in u seau p am e n- t e a n u, pentru câ elu a fostu celu de nntaniu oiuu pre paiuentu si dein pamentu. Er' mulierea cea de autaniu se chianiâ E v a (seau Chava), care insemne-

6 •

7

ssa V i a , pétitru ca ca fü mani'a tuturoru celoru vii (Fac. II, 20).

2. t.Jiailm’a E d e n u l u i ne chiaifia si p a r a d i - s u l u ( Kaititu ) |i a in e n t e s cu, . dein care curreau patru riuri mari esîndu deinfru o funtäna ce erá in midiloculu gradinei, Mumele acélom riuri suntu: Eu- frate, T ig r e , . Fison si Gihon, care se afla in Asia apusaira, de unde si gradin a a tostu in acea parte a pamentului colra resaritu.

§. G. Cader^a omuhii.Ci omiilu n a gustaţii îndelungii de in a-

cea fericire, pentru câ n’a ascultatu de D. d i­en si pentru aceea a cadiutu. Câ D. dien de- dese.. volia omului de a manca dein pomele tóturoru pomiloru gradinei Edenului, numai de-in p o n t ú i n s c i e n t i e i L e n e i u i si a r e ul u i oprise lui se nu inanance sub pede- psa, câ de vorn manca dein acelu pomu, cu morte vom se mora. Acestu mandata (po­runca) erá prea usioiii de a se tiené, pentru câ ei poteati manca dein toti cei alaki pomi lieniimerati; er’ D. dien le oprise pom ulii sci­entiei numai, câ omiilu se cunosca, câ ori câtu de tare si mare si ori câtu de fericitu se Ga, are pre altulu de câtu sene mai mare pre D, dieu, de care e detoriu a asculta, er' de niţp-a asculta se va pedepsi. Ci omiilu nn pă ­zi mandatul» lui D. dieu, câ Eva îndemnata de diabolulu, care ise arata sub forma de sierpe, si vediendu câ poimilu erá frumosu la vedere, lua si mancâ si ambiâ si pre A- dam, care asemenea ascultandu mai multa

sde müliere de câtu de D, die»,-m'anra si elu împreuna cy ea, si asiá li-se templá acea ca, dere amara ta ré se numesce p e c u t u l u s t r a, in o s i e se u.

, §. 7. Certarea pentru pecatu.După calcárea legei dornnedieesci Adant

si Éva numai de cáiu au cunoscuţii câ au fa, cjitu r e u s i nu b e n e , si s’au ruşinaţii. Ei yrura a se ascunde de ruşine dein aintea Ic­céi ltii D, dien, si asi acoperi tnipulu câ se nu se arate despoliati (roai) înaintea lui D.- dieu, ci in desiertu, - pentru câ dein aintea lui D. dien nime nu se pote ascunde, ci cii- veutulu lui striga asupr’a pecatiiiiii. Deci si ei audiendu cuventulu lui D. dien, iFau po„ tutu nega pccatuiii, ci numai -începură a se sciisâ (mântui), aruncandu culp’a ( rína) unulu p re ' altulu. Eva (lise: ca sierpele o a insielatu dtcundui câ. nu numai nu vom mori inaucan- dti dein acelu pomii, ci se vorn face aseme, nea Iui D. dien scieiuln ce e bene si ce e ren. E r ’ Adam dîse: câ mulierea, care D. dien ia datuo, Fa insielatu, de a mancatu.

* Atunci D. dien certâ pre toti aceşti' căl­cători de lege: pre sierpe l a hlastematij^câ se se teresca pre pântecele seu si se mamm- ce pamentu; pre inuliere câ iu dorori se na- sca fiţi si se lia supusa bărbatului seu, er' pre Adum: cá de ci înainte in sudorea fecei sale sesi câştige panea de tote dîlele, inca si pa-

9

tnentulii !'a blasten atu, *á in locu de fruptr- ri 9 \i ere: ca spini si polomide; i r ’pedeps’a cea mai uiare a fosili câ P . dien a certai« pre omu, câ se »nora si se se . întor­ci» in tiereira de in care fuse făcuţii.

Inse nece diaboiulu u a reniasu fora blaste- mu, macaru râ erâ ascunsu sub forma »le S'er-, pe, dîcundtii: Ura si mania voliu pune intre se m e n i i a mulierei si intre, tene, tu vei ale- siui la calcânioiu ei, er’ ea \<i sfermâ cape­la teu, Acea s e ni e n t i a e D. nostru Îs. Cliri- stosu născuţii dein m u l i e r e p re a c u ra ta fe- tiora Maria, carele a sfermatu capulu■ di^bolu- lui, si deip morte pameiţtesca ne a dusu (a \ ia t ia ceresca pururea lietoria (Fac. 111, 15, Apucai. XII, 1 — 10). .

§• 8» Uciderea fratiesca,- T)upa ' cădere, D. clieu a scosu a fóra de

in gradin’a feilcntilui pre Adam si Eya, câ se lucre panieutiilii, e r’ gradin'a o a încuiaţii dein aintea luru; si asiâ ei au pierduţii acea fericire pameutesca, de care nu s’au aratatu demni-(vrednici); si prcin ei noi toti, carii ne tragemu (lela densii. Câ Adam si Eva dnpa cădere au nascutu mai mulţi feti si fete, de- intre carii cei de auláin au foştii Ab e l si Ca i n , A b e l ' e r a pastori» si temătorii! de D. dien, e r’ C a i n Iiicratoriu de pamentu si fani- toriu de ren; elu ucise chiaru si pre fralele seu pre AbeJ. Câ Abelu aduse lui D, dieu ce-

Je mai grase dein turm’a sa, or’ Cain numai codéle de grâu, intru ardere de-totu. Pentru a- eea D,dieu primi darurile lui Abel, er* pre ale jui Cain le Japeda. E r ’ Cain lnanianduse pre frate-seu si pismuindui, l’ucise in caínpu a lo­va; ci nu s’a potutu ascunde dein aintea Iui D. dieu, pentru aceea se facil fatécindu pre pamentu, temenduse se nuht ucidă omenii, si pentru aceea elu mai ántánifi incepú asi face cetate in care se se apere.' ,

§. 9, Stricatiunea tfinenilorn.In loculu lui Ábel" se nascii lui Adum si

Evei alu tieile fetioru anume S e l b , care in­tru tote fit cá Ábel bunu, si cu ffic’a lui D. ílieir, Dela S e t k se trase o vitie de omeni derepti, intre carii mai alesu a fostu E u o c l t patriarchtiiti, si acésta vitia de ómeni se nu­meau f i | i i l u i D. d i e u pentru bunătăţile lo­vii: er' sementi’a lui Cain erá rea si se numi f i I i i o m e t i i l o r u . Asiá múltú tempit erau despărţite aceste doue sementie, pana candu incepura a se mesteca intre sene prein căsă­toria, si in urma toti omenii se făcură rei si fora de lege, asiá catu P . dieu nu a mai po­tutu suferi reutatile lor», ci sia propuşii oá se sterga totu sufletiilu viu depre faci’a pameu- tuiiii iniiecandiii in apa. ,

Omenii cei de antaniu aveau o viatia mai lunga ■ de catu ceşti de acumu, ci apoi după diluvin a in- oepufu a scade pana la David, pre candu yiali’a of- dinam erá de 70, seau de erá in poteri, de 80 de

. 11l

ani; er’ înainte de N oé erá mai pana la; o mia, rá Adam se scrie câ á traitu 930, Noé 950, e r mai lungo de câtii tofi IVI a t u s a i e m 969.— Inca si sta- tur'a ionr.se páré 'a' fi fostu mai maré, de câtu a5 a- eestoru de aeuinu, pentru care unii se si numiră g i- g a n t i (uriési).

. §. 10, Diluviul n.Ci D. dieu a alesu cleintre acei önteni

pecatosi o familia tematoria de p . dieu, care se scape de acea perire, si dein care apoi erasi se seim m ultiesca v iti’a biuenesca pro pamentu. Deci ddnanda D. dieu lui N o e , care crâ oiimi dereptu, câ sosi faca o îiae (co­rabia) coperita de tote laturile, in care a in ­traţii,elu cut i e i fetiori ai sei: Seni, C h a m, si J a f e t , si cu tota eas’a sa, si inca si dein v ietiutoi ie, curate si necurate, a Inatu cu se­ne iu ra-in tru im preuua cu nutretiu, câ se nu le pieră sementia după diluviu (no-ron), Si asia ploiandtt 40 de dîle st 40 de nopţi necurmaţii, tota faptur’a suflatoria depre ns- catulu pamentiilui s’a innecatu in ape, care acoperea înălţimile munţi lorii; numai ftoe cu cei dein nae au reinasu in viatia, carii după ce trecură 150 de dîle dela inceputulu versa­te i apehmi, scadiendu apele pre inretu, in a 14-a luna au esitu a fora, si aducundu ardere de nmitiamita lui D, dieu dein viefiuitoriele curate pentru scapaie, D. dieu benecuventâ pre Noe si fuinili'a lui, si apromise ((puns^i), câ nu va inai pierde lumea cu apa, si intru

12

semmi de legătură a pusu pfe norii «le ploia arcúin s e u c e lu cerescu cucurbeulji.

^'aea lui Noé s*a ásiediatu pre muntele Arara- 1 ii dein Armenia.' Dein vietiuitoriele curate a bagóin Noé câte siepte parecbi, er’ dein cele necurate câte doue. Candu scadea apele Noe a tramisu inai antâiu corbiilu, apoi unu* poruuibu ţaţe ' ia adusa unu raniu de oliva verde in gura.

§. 11, Baţu-jociirîâ parentiesca,Noe «lupa «liluviu planta vinia, si brudii

«lein IViiptulu vitiei se iinbetâ-, e rv filiulu seu aju doilea Ch a m i ise de táláne séu vedicnduln «lormimlu betu desbraţuttii, ci «ei alalti li li a, «pperira hisinea tatdni-so cu buna cuţenien- lia, pentru care Noe desceptamluse si cuno, scumlti ce iau facutu lui feti orii sei, pre dilti lui Chain ia blastematu, er’ pre cei buni pre Sein si Jafetu ia beiiecuventätit;;dein -care ne i»u Vetiâiriu a ne ouieni parentii chia^u si caitdu sunt gresîti.

Uela S e n i s’au trasa Ebreii, .del» C itam Cba- naneii si Egiptenii, er’ delg J a ţ e t grecii si ruina­ţii i si cei alalti Europeni,'

C A P U II.JDela dilnviu panâ la legea iui Mois«\

§. 12. Respandirea oiueniloru.Dein acei trei fiii ului Noe se imimiliîra

erasi omenii pre pameniu, asia cátii mii mai po- tua iiicapé aceEasi locu. Deci intru neiut ieleptfa

13

ioru inaiiite de a se desparţi se apucară se- si faca o cetate cu urni turn» inallu pana la cern, rá in tempu de peritiune se pota scapá intru insubideapa si de alta nevolia.Ci D.dieu le a amestecaţii limlva, de liu s‘au potutu in- tielége* nece au potutu pleiií tumulii, si asiá s ’au' respanditu ei pre totu painentiilu.

Cetatea acea se riuini B a b i l o n , I)e áltihci în­cepură a se imparti linibeje, câ pan’ aci toţi omenii vorbeau numai ci limba.

§. Í3. Chiamarca ini Ábráin iCi omenii despartienduse érasi s’au rei-

fti, si siau uitatu de D.dieu, incliinafidtlse so- relui, steleíoru, viteloru, lemnelóiu, si idolilo- ru facuti de inána omenesca. Pe litru aceea D. dieu sia aleşii pre Á b r á m dein senienti'a íui -Sém, care erá tematoriu de D. dieu, rá acest’a si scmeutí’a lui se fia de pururea in- cliiuatori adeverati^ se curosca pre D. dieu, se asculte de ebi, nUlíiai Ilii .se se iluhine s i sei sierbésca. Deci, cá se nu se insíele si elu cá cei aialti ö in e i l i , l’a chiamatu D. dien dein tier’a lui se merga in P a l e s t ilt’a, cá acolo se locuesca elu si sementi’a lui dupa elu, pro- mitiendui cá lui si sementiei lui va dá tier’a aceeä, de vorn fi credentiosi. Si Ábráin a as- Cultatu de D. dieu, si lasandu cas’a fatáni-so s’a dusix in Palestin’a cu muliere-sa S a r a si eil L o t nepotu-so. E r ’ semmi credentiei a pu- su taliarea impregiuru a barbatiloru, carea se

u

face a la optu rlíie dupa nascere, si cáréi s‘a supusu si Abrain si flIii l ui .

Patri’a lai Abdául erá cetatea L1 r in tiér’a Chal- deiloru, sí tata-seu se ehiamá T a r a * — In Palestin'a á siediutu in mai multe locuri, mai alesu lunga ceta­tea H e b r o n unde sin faCutti si mormentulu fami* íréi; inea si pană in Egiptu s’a fosta dusu, ci erasi s^a inforsu in Palestina.

§. 14. Cercarea Jni Ábrám cu fifiulü seu»Inse S a r a mi nascű íui Abrum íetioiu

pana la betranetia, candu numai credea nece elu nece ea cá vorn avé fetiori, ci D. dieu le dede pre I s a c cá se le urmeze in,ereden* tia si avuţia. Ci si atunci inea o data mai cer­ca D. dien pre Ábrám, cá sei arete credenti’a cca maré, demandanduí, cá sesi junghie insu* si pre acestu múltú doritu fi l iualu seu, si selu aduca ardere lui D. dieu. Ábrám nece atunci mi s 'aindoitu aascultá de D. dieu, sí acumu scose­se sí cntítulu selu junghie, silu junghiá de nu­lii oprea erasi D. dieu araíandui mm berbe­ce in loculu Uliului, pentru care Abrain s’a si chiamatu parentele credentiosiioru .

Abram avü si altn fetioru pre I s m a i l dein A* gar sierbitori’a Sarei, ei acest’a n’a urmatu lui A- bram. In dîlele lui Abram au peritu si cinci cetati fora de lege, intre care cele mai rele au fostu S o ­dorna si G o m o r a, ardiendule D. dieu ou focu de­in ceru si cufundandule in apa, unde apoi a esîtu m a- r e a m o r t a . Afuncia si audierea Iui Loth, care sie- dea in Sodorna, |intorcunduse înapoi s ’a facutu stel- pn de sare. Dela Lotii s’au trasu Moabitenii si A-

-nionitenii, vecinii Ebreiloru.

§. 15. Ben'ectiVcn tarea Iui Isac .Morindii Ábrám unná f s a £ fetiorulu hii,

caruia inca traindu Ábrám ia foştii adiisii init­iiere pre U a b e c a nepota-sa fet’a Iui Laban dein tier’a deintre doue rhiri (Mesopotamia). Elu inca fii tematoriu de ÎL dieu cá si tata-seú, pentru áceea l’a sí benecuventatu si ia datu dói fetiori pre E s a u si p re J a c o b , ci pre Jacob, macar’ erá a Iu doile* D. dien f a alesu înaintea Ii i iEsan. Pentru aceea si Isac apró- piandiise de morte, macar’ nesciendu, a bene­cuventatu mai antániu cu ţota benecuventarea pre J ac ob» facundulu si domnii preste frate­le Iui, cáréi si Ven/Jüse nebuní?sce antanfa nascere pentru o fiertura de lente; sí asiá a reinasu benecuventatu.

‘ ,16. Fug’a hii Jacöb.1 Jacob temenduse de mani’a frate-so Esau

-fugi la unchiulu seu Laban, unde lua in ca- satoria pre döue feté ale aceluia pre L i a si B a c h i Iá, pentru care a păstorit» cáré siepte ani , Dnpa aceea intorcunduse in Palestin'a cu mulieríle sí cu pruncii sei, si cu multa a- vere, se iinpacâ si cu frate-seu Esau, care inca se făcuse omn avutu si cu po tere .

J a c o b e tatalu Ebreiloru, si penfru câ a ve- áiutu si j)fe D. dieu in vis», se numi si I s r a e l . Elu facű si altariu lui D. dieu in Ioculu unde is‘a arata- h i, . pre care f a n u mi t u B e t h e l adeca cas’a lui 1). - dieu.

16

§. 17. Fefiorii lui Israel.Jacob avu d o i s p r e d i ec e fctiori, carii

se nuinescii si patiiarchii Ebreilom* si sulit: R u h e n celu antániu nascutu, J u d a celu inai laudatu, l o s e f celu Mai plăcuţii dein care s’au trasu E Fra i in si M a n a s e, B e n i a n i i it celu. mai téliem frate de o máina cu Jösef de in Rai'hila, L e v i dein care s’au trasu M o i s e si A a r o n cu toti preoţii si Levitii, S i m e o n, I s a c h a r si K a b u l o n , D a n , Ä s e r si N e - f t a l i j ceşti patru deitt urma nascuti dein do» ue sierbitorie ale rnulierilöru sale.

R ü b e n fn lipsitu de derephilu antoniei nasceri pentru o reutaté a sä, si in Iqcui au utniatu Juda Si Josef. Kachil’a mori naseundue pte alu doile filiu a- lu seu pre Reniamin aprope de Betlehem .

§. 18. iHteuipiarile lui Josefu.Fetiorii lui Jacob erau pastori si amblau

de parte cu turmele se le pasca, numai Josef si ■'Beniamin fieildu mai mici remaneau a ca­sa cu tatulu lom, carii amâ (iubea) mai mul­ţii de câtu pre cei alalti si pentru maura lo­rii Rachil'a care morise, si pentru câ eiatl mai mici . Ci fratjloru célom alalti, Josef mai ale­şii nu era plăcuţii, si pentru câ erâ itiai a» maţii de câni ei, si erasi pentru visurile lui, care le spunea tatâni-so. si lom, si care înse­mnau câ elu va şefia omu mare si preste fra­ţii sei mai înalt iutii, de unde fraţii lui-lu nu­meau „visatoriulu1*. Asiâ visase elu o data,

17

câ Şorele si lun’á si 12 stele se închinau lui,* de alta data câ fiendu in câmpii la seeerisiu 11 snopi ai fraţilor» lui se plecara si se în­chinară snopului seu ce á tá ia pitiore, Pen­tru care si Jacob l ’a mustraţii, câ ce spune de.aceste visuri, vediendu bene câ numai intérita mai multu inani’a si ur’a Fratiloru sei asuprasi, dîcundu: Ce, dor’a inca si io si mu- ma-ta ne vom» închina tîe ,?■'■ _

§. 19. Venderea lui. .In trV di menâ Jacob pre Josef se mer-

gâ secante pre fratiisei, unde sunt la pasiune. AjungnndU elu la ei, cumu l’aii vediutu inca departe venindu, începură a dîce: eca vene visatoriulii, blemu solii ucidemu si se vedemu cumu îse vorn pleni visa-le Iu i . Ci Ruhen n’a lasatu selu ucidă, ci numai l’a bagatu intru o funtana seca, voindu mai tafdîu selu scoţia furişi si selu trainiţa saîietosu la tata-seu. In­se după aceea nefiendu elu de facia, si ve­nindu nescari negotiatori madianiti, carii du­ceau negoţîu in Egiptu,- Juda nesciendu de ciigetuhi frate-seu Ruben, dîse fraţi lorii s e i : cá mai bene se venda pre Josef, de câtu se- si spurce mâniile cu sânge de" frate, câ si a- siâ potu scapă de e lu . La care se invoira cei alalti si yendura negotiaţoriloru pre Josef cu ÍJO argenti; er’ cá se nu scia tata-Ioru de a- cesta fapta rea, luara vestimentulu celu ver- gatu alui Josef silu unseră cu sauge de edil,

2.

, şi asia-Iu ţramisera Ia Jacob dîciindu: Vedi, / rte-i aceşt’a vestimentulu lui Josef, care Panni

aflaţii pre campu unsu cu sânge, pole câ vie o fer’a I’a mancatu aflandulu singufu rate- cindli. Jacob cunoscti vestimentulu, si crediît câ e adeverata scirea despre Josef; elu-si ru- păe vestimeutele de superare, si planşe pre filiulu seu, celu credea morţii, cu amaru.

§. 20. Aruncarea la inchisoria.A

Ci D. d ieu apară pre Josef, silii -facil se fia resplatitoriu cu bene fratiloru sei re volie- au sei faca r e u . C â negotiatorii ducuiidulu iu Egiptu fau vendutu in-curtea lui Faraon seau a imperatuliii, unui domnu mare anume Pu­ţi far, carele-Iu si amâ '(itfci) intru atât’a, câtu to- ta portarea de grige a casei sale o incredentiâ lui Josef, carele era intieleptu si frumoşii. Inse domna-sa mulierea lui Putifar fiendu desmier- data vrii sein amagesca la pecatu, si nepoten* dubi pleca, in iirma l'aciisâ (n;sp&), cumti câ elu ar’ fi voiai a o trage la pecatu; pentru ca­re Putifar crediendu mulierei, pre Josef Pa tramisu Ia inchisori'a imperatesca, unde se tieneau prensi făcătorii de reu dein curtea imperatuliii. Inse Josef si acolo afla plăcerea mai mirelui inchisoriei, iiica si a prensiloru deintr’ins’a .

§. 21. Spunerea visa-loru .Intre alti prensi cu Josefu erau si doi

18

19

sierbitori iinperate.sci pentru unele culpe ( r í- hÍ) iniputate loru . Intru b demaiictia intiandu Josef la ei si aflandui inai trişti He cátu de alta data, i-intrebâ; câ ce sunt superati? E r’ ei respundiendui: câ aii visatu visuri, si nu au cine se le spună însemnarea,— le dîse: spune- tiinile mie, si io cu ajutoriulu lut D. dieu le yoiu deslegâ. Atunci tmulu dein ei, carele fu­sese pocilatoriu (nx^apuiK), spuse: câ s’aii viăatu storcundu 3 struguri in cup’a lui Fa­raon; é r’ Josef i-tlîse, câ insemneza cuinii câ după 3 dîle cr’ vâ.fi chiamatu înapoi in de- regatori’a de mainainte, si se rogâ se nusi ui­te si de densulu pre carele cu nedereptulu l’au aruncaţii in prensoria. Asemenea spuse si pitariului,_câ după 3 dile-Iu.va spendiurâ F a ­raon . Care se si intemplara după cuinii le spusese 'Josef, ci de Josef pocilatoriulu nusi mai aduse am eu te .

• §. 22. Domnirea preste F g ip tn .l)oi ani trecuse de atuncia, candu intru

. o nopte Faraon visâ unu visu neplăcuţii, se .turbura, si chiamandu pre toti descântătorii, preutii si magii Egipteniloru, cerii sei deslege visulii, ci nimenea n’a potn tu . Numai atunci si-aduse ameute pocilatoriulu de Josef, si spu­se lui Faraon, ciimu fîemlii elu prensii, mm pruncii ebreescu ia spusil fui si socililui seu Visurile dereptu pre cuînu s’a tem platu . Atun­ci Faraon cljiamâ pre Josof sii spuse visulu

2*

20

despre cele 7 vaci macre care inghitîra pre alte 7 grase, si despre 7 spice seci care inglii- tîre pre alte 7 plene. E r’ Josef i-spnse, câ a* mendoua Visa-le insemneza unu lticru, adcca câ rlupa 7 ani graşi vom unná 7 ani de fome- te, carii vom inghitî tote bucatele célom graşi, — si dede suatu imperatului, rá sesi pună unu omu intieleptii, carele de buna ora in acei 7 ani buni se adune bucate pentru cei 7 rei, câ styiu pieră totu Egiptulu de fonte. Aceste audien- dule Faraon si iniranduse de mare intieleptiu- nea lui, pre Josef la pusu şefia ingrigitoriu de acestea, si mai mare preste tot a t ie r1»,* afu doi­lea după sene, si Ţa publicaţii ( bictít) cü luare pompa iir totu Egiptulu.

§. 23. Venirea lui Jacob in «Egiptu.Josef intru acesta deregatoria aduna bu­

cate 'fora mesura spre tempulu fometei, sî to­tu Egiptulu se adetori pre bucate, câ se nu pieră de fbm e. Atunci si fraţii lui Josef în­cepură a semiî li fisa, si mergundu in Egiptu se cumpere bucate fura cunoscuţi de Josef, er’ ei nu fau cunoscuţii. Ci, după ce mai în­delungaţii tempu ia-portatu câ pre nescari spi­oni, si pre Simeon Ta tieiium legato*— in ur­ma lis'a descoperim câ este fratele lom, si tramise după tata-so Jacob cu tota cas a si averea sa se vina in Egiptu, unde Josef cu scirea lui Faraon le a ascuinafu (xotx^ t) unu tienutu anume Ge s e n , unde se locuesca

21

ei cu turmele lom. Aci petrecu Jacob panâ la mortea sa, pre care cu mare pompa l’au dusu tiiii lui in Palestina selu inmormenteze. Apoi mori si Joséf si fraţii lui cu totii in Egiptu.

Jacob ioainte de morte benecuventâ pre ai sei 12 lţlb .st predise: câ/dein sementi’a lui Juda se va nasce Christosu (Fac. XL1X , 10).

j J . 'fR ü : iii.Dela Moiie pará la Saúlu imperatulu.

f. 24. Nascerea lui Moise.După mortea lui Josef, care aparase pre

Israeliteni panâ traiâ, se scolâ altulu imperatu cáré nu.cunoscea facerile rte bene ale lui Jo­sef, si vediendu pre Israeliteni câ se immul- tiescu fqrte, se .socoti cumu sei impucineze, sei amaresca si sei calce, tcinenduse ca nu cumu-va immultienduse ei, se cuprenda tie- rX si se supună pre Egipteni. Sim ái antâniu demânda (nop^Nui) mósieloru se ucidă in na- scere pre ascunsu pre toti fetiorii, si după ce a- cesţea temenduse de D. dieu n’au facutu acé- st’a, demandâ apriatu Israeliteniloru sesi uci­dă ei in de sene pre fetiorii loru. Atunci si mam a lui Moise, care se tragea dein se- menti’a Iui Levi, după ce I’a tienutu ascun­su trei luni, l ’a piisu intru unu légami de pa­pura lunga ap’a Nilului se nui védia mortea. Ci soru-sa preveghiâ de departe se vedia ce

22

se va templá pruncului. In tr’acea fe t’a impe- ratiilui veni la riu se se scalde si aflandu prnnculu, indata-lu luá la sene, cunoscundu cá e dein pruncii cei lapedati a; Israeliteiii- loru; er’ sor’a pruncului apropianduse se am- biâ se caute daica pruncului, la care fefa imperatesca se invoi, er’ sor’aipruncului chia- má pro inaina-sa forâ de a descoperi fetei câ e inain’a lui. Si asiá prnnculu fű crescu­tă la parentii sei, cá fetioru de sufldtu alu fetei lui Faraon, după aceea trecundu trei a- ni ea l’a luatu lunga sene, f a crescytu in cur- tea imperatesca, si f a invetiatu tote scientie- le si maestriele Egipteniloru, carii pre atun­ci erau forte intielepti,— si ia pusu numele M o i s e.

Nilulu e unu rîu mare in Egiptu, care in totu anula acopere tier’a cu ape, si face se frupteze (ro- desca), pentru câ in Egiptu nu ploua. Moise avu si unu frate anume A r o n, si soru-sa se chiamâ M a r i a .

§. 25. Tramiterea la Faraon.Ebreii adeca Israelitenii inse totu mai reu

se apasau, câ începuse Faraon ai pune Ia lu­cruri grele de mâna, se faca cetati mari, si inca ei sesi faca si carainid’a, asiá câtu nu­mai poteau sufletî ci gemeau cá sierbii ( jióeíí). Ci D. dieu audî strigarea dorerei loru, si le trainise mantuitoriu pre Moise. Câ acest'a in­tru o dî vediendu câ unu Egiptenii asupresce pre unu Ebreu cu nedereptulu, ucise pre E-

23

giptehii, si temendnse se nu se scia lucrubi fugi in Madian, unde se irrsorâ luandu pre fet’a unni preutu anume Jotlior, si pascú 40 de ani oile socru-so. E r’ intru.o-dí fiendu ej.u cu oile in, desierţulu Arabiei lunga munte­le Horeb, vediii únu lucru mimuiatu: ade- ca unu rugu aprehsii in focu forâ de a arde, si apropianduş’e se Vedia ce lucru e acel’a, aiulî pre D. dicu dein rugit graindui: câ lo- ciilu e sânţii, si deihandaiidui: câ se merga cu lrat.e-so Aron in Egiptii la Faraon si se cera volia dela eîu se esa Israelitenii dein Egiptu in desiertulu âcel’a, case sierbesca (cA^ykcK«) lui D. dieu; si ia datu potere de a face mi­nuni, câ se cunosca si Faraon si Israelitenii cuinii câ D. dieu ia tramesu pre ei, pentru câ numai D. dieu pote face minuni.

M a d i a n erâ unu tienutu dein Aralna seau tie- r’a arapesca, cărei vecina ou Egiptulu de cal rá ie - saritu. Mulierea iui Moise sa numea S e fo r a, si avii doi fetiori: pre Gerson isi Edie/.er.

§. 26. Esîrea dein Egiptu.Mergundu Meise cu Arou la Faraon, si

cerundu in numele lui D. dieu se demită ( cao- KOâ ’s) poporulu Ebreiloru dein Egiptu, n'au castigatii nemica, ci inca mai reu s’a interi- tatu Faraon as.upr’a Ebreiloru si mai greu ia apasatu, er’ in cuntr’a (^.noTfiaa) ininunilorii lui Moise se nevoliâ si elu se faca asemenea cu magii lui; panâ ce ineepii D. dieu a bate totu Egiptulu cu batai, panâ de 10 ori. E r ’

24

candii fű a 10 ora, intru o nopte ucise ange- rulu Domnului pre toti antâniu - născuţii E- gipteniiorn si pre alu lui Faraon; de care sparianduse Faraon tramise la Moise câ se esa cu Israeliteni cu totulu dein tiera, er' ei după ce mai antâniu in tr’acea nopte mancara m i e l u l ii Pa ş e i l o r ii, esîra cu tote ale lo- ru dein Egiptu pană la marea roşia; unde Egiptenii ajungundui si vrendu sei pierda, D .d ieu deschise marea in doue parti, si trecu­ră Ebreii dein colo, er’ pre Egipteni iau in- necatu undele maréi. Atunci aii cantatu E- breii canteculu de multiemita, care se înce­pe: Se cantâmu domnului, câ cu mărire s’a prea maritu. -

§. 27. Legea Iui Moise.Israeiitenii de aci intrara in desiertulu

Arabiei, unde ne aflandu apa si mancare pre plăcere, iiicepura a murmiirâ in cuntr'a lui Moise, er’ D. dieu le tramise apa dein pie- tra la rogatiunşa lui Moise si mâna dein ce­ru, cu care se nutriră in 40 de ani.După aceea D. dieu intre tunete si fulgere la muntele Sinai le a datu o lege sânta, care se o pazesca nevetemata,incepundn antâniu dela d e- c a l o g n a d e c a diece p r e c e p t e (nopVini),du­pă acea pre incetu o a asiediatu deplemi prein inân’a lui Moise,pentru care s’a si numiţii l e ­g e a l u i Mo i s e, si p a intaritu cu legătură de sânge intre D. dieu si intre poporulu Ebreiloru,

25

marturisindule, cá de voru păzi legea aceea intru tote, vorn fi bene cuyentati si fericiţi in lumea acest’a, er’ de nu o vorn Iréné vo­rn fi blasteinati si pedepsiţi dela D. dien.

S i n a i e unu munte in desiertulu Arabiei. M a- n’a era o specie (féliu) de miere selbateca alba, ca­re cadea nopfea pre paiutíntu cá grauntiele de cori- andru s io cufegeauin tote d ilele atu ca de Sainbata.

§. 28, UnitD.' dien si Sambat’a.In decalógti s i in legea Jűi Moise a n t a ­

rt i’a si cea mai mare dogma (invetiatiira) erá : Gumú câ numai u n u D. dien este, fo­ra forma de trupű, pentru aceea s’a deman- da tir, cá altui D. dien uimeiie se nu se inchi­ne, nece idoli se nusi faea caruia se se inchi» nej e r ’ cine s’ar1 închina altom ü , diei seau siar’ face idoli, cu morte se inora, Pupa a- ceea 'strjnsţi mandat n ( nojSVnKii.) lise dede; câ dina a sieptea adeca Sa'mbat’a, tin’a de in­tru ő septamana, se o serbeze (njiiCNtfACk») i u fric’a lui D. dieu, cu tota cas’a, sierbii (ca#- y'iAi) Si vitele lorii, câ sesi aduca amante de D. d ien Facatoriulu Iu mei, si se de repaiisii (o ^ i \n s ) celoru osteniţi, omenişi vite,care au lucrata tota septatnan’a. ,

Cele alalte legi dein decalogu sunt m o r a l i a- deca pentru indereptarea-si portarea omenesca. D e ­c a l o g u Iu a fosta scrisa pre doue table de pietra.

§. 29. Alte legi si asiediamente., Moise apoi Ie a asiediatu preoţi sî leviti,

jcjvfacutuumi cortu santu si arca (AA^yx^care in- fueisiau pre D. dien, a pusu serbatori si da- tine de sacrificia (aupcfii) si alte legi bune si folositOrie, cu care se se fericesca si se pla­ca lui D. dieu, Pre Aron frate-so l’a pusu Archiereu, cei alalti fetiori ai Ini se fia p ie­riţi, si pre cei dein viti'a lui Levi se fia sier- bitori Domnului la curtulu celu santu. E r’ spre liutrementiilu lorii leaord inatu (datu) decime­le, si pâ r ga deintru tote frupturile (po^tfjHAf) si dein tote vitele cu corne si forâ corne.

Io cunfr’a preufiei lui Aron s^au scolatu C o r e , D a t l i a n si A v i r o n , ci pre aceştia pamentulu ia in- glaitîtu, er’ verg’a lui Aron cea uscata a înflorit u in seninii de alegere domnedieesca. Inca si soru-sa Ma­ria fii pedepsita cn lepra; pentru câ s ’a pusu in cun- tra lui Moise.

§. 30. -Mortea lui Moise.Inse nece Moise nece Aron, nece omenii că­

lii esîse cu eideinEgiptiijii’au potutu se intre iu Palesfin’a, ci au cautatu toti se mora acolo in de- siertu (ntfcrii) pentru neascultarea lorii. Nu­mai I s u s alui Navi, cu pucini alţii au potu­tu se intre impreuna cu viti’a cea tenera care nu grcsîse cu parentii lom. Deci după ce au batutii pre Amalicu, si pre imperalii Báláén, Ogu si Sion si leau luatu pamentulu, a mo- ritu mai antâniu Aron, apoi M o i s e fiendu de 120 de ani după ce a domniţii 40, si l a plânsu Ébrei in 30 de dîle. De elu s’a disu, câ nu s’a redicatu profetu (npopcm) câ Moise

in Israel, — numai Is, Cristosu a fostti mai mare de eâtu ein, câ de elu a disu Meise: „Profeţii va ied ic á votíe D. dieu dein fraţii voştri cá pre mene", de elii se affeultâtP* (Adé­llá lege XVIII, 15. Faptele ap,III, 22. VII,4).

M oise, si Aron n'au' intratu in Palestina, pen­tru ca si ei s’aii incloitii, ciiridu le a demandatu I). <Jieu se- lovesca pietr'a cu verg’a si va curre apa. ßalacu. eiá iinpeiafulti JYloabileniloru care chiama- se pro ßrilaani profet ulii se blasteme pre Ébrei, ci elu ia benecuvéiitatu, “si a profetatu de steua dein Jacob, care a fostu Is. Christosu (Num. XXIV, 17).

§. 31. Joşue scau Isusu Navi.După tnortea lui Moise a tnoiatu J o s ti e

filiulii lui Nun, bai bătu intieleptu si eroic« (fii’rta^), carele a trecut« pre Jsraeliteni pre- sté Jordan cu pitioru uscatu, câ si Moise pre­ia m a re a - roşia, si cnprendiendu lericonul« si cele alalte cetati ale Palesţinei, a împărţi­ţii acesta tiera intre 12 vitie ale Israeliteni- loru, atâtu de in coce câtu si dein colo de Jordan. Atuncia D, dieu a restornatu muri i

Iericonului numai la smwtnlu trem- bitielorti, si a lungîtu diu’a candu a avutu ba- talia cu Cananeii la Gabaon. Er’ Josue iu urma in adttnci betraneţie, intarindu pre E- brei in fric’a Ini D. dieu, a nioritu plenu de merite * míhííJ si de vertuti.

Jordanulu e unu rin mare, care talia Palestin’a in doue parti, si esîndu dein munţii Libanului curre spre a micdia di pana intra in inarea cea morta seau surata.

28

§. 32. Judecătorii.Morindu si Josue, tier’a remase sub gii-

bernarea ( orapM^ipia ). Archiereiloru, er’ dein .caiidii in candu D. dieu redicâ câte unu o- inu mare, care judecau pre popom după lege, pentru care s’au si nmnitu j u d e c ă t o r i , si bateau pre inimicii ( ^ ujivunu) Ebreiloru, carii line oreai apasau pentru reutatile lorii. Pen­tru câ Ebreii, dopa tote facerile de bene ale lui f). dieu, numai atât’a tieneau legea lui Moise, pană ce erau cadiuti in vre onevolia ma­re, dein care D.dieui scapâindiiranduse spre ei pentru intorcerea lom; ci ei apoi scapându erasi uitau de D, dieu şi se închinau idolilorii, pana candu I). dieu erasi tramitea vre o certare ca se se intorca, '

în tre aceşti judecători nţai aleşi an fosta l ) e - b o r ’a profetjs’a cu B a r a c, carii au invinsu pre Ja- bin inrperatulu Canaueiloru si pre Sisar’a capitanulu acestui; si au cantatu unu cantecu de multiamita lui D. dieu (Jud. Y ).

Asemenea a fostu G e d e o n , cayuia is’a nrata- tu minunea Cu rou'a pre lâna candu pre altele nu cadea róa, er’ candu altele erau udate cu roa, ldn’a remanea uscata in aria sub ceru.

Er’ J e f t a e avü nefericirea, câ-si junghiâ pre fat’a sa după unu vofu (fagaduintia) fora socoteia; pre care o au plânsu fetele lui Israel.

Mai renumitu (v estitu ) inse fij S a m s o n, care avea o potere si taria fora mesura, si bătu pre Fili- stfei cu o falca de asinii, le arse seinenaturele pren- diendu vulpisiore si legaudule de code făclii apren- stv, si alte mai multe, pana ce amaginduse de fruinose- tiele unei femei iiiisteene anume D a 1 i 1 a., si vendu-

29

, fu fîendu de ea FilisteiloHi, fă juensn si orbit», ci si atunci - si resbuná restornandii o beáetéeiá pagane- scapre Fiiistei, unde si elţi a peritu..

: ’ c a p üDela Saul antaniulu imperatu pană la esi 1 iu .

§. 33. Saííiuet prófétáin.După aceea pre tempurile Arrhieréuiiii

El'ij redicä D. dien pre un» profeţii mare, ca­re se im mi S-a m u e l , Elit erá filiuiu útiéi fe- inei éitviose inse care im nascea, pana candu D. dieii ascullâ rogatiiinea ei, sir (iede fiii» pre Samuel, pre care si ea intru muitiainita l’a iiichiiiatii Domnului, si aductindulu Ia cortul» mărturiei. Fa datu in mâniile lui Eli câ,aco- lor se sierbesca înaintea Domnului; si in ur­ina fu sv elii jiidecaiori» .Israeliteuiloru după

jnplţea Iţti Eli.: Péntrii câ ElFerá prea,!»sátori» si nirsiVoutenea pre filüsei ceidesfreRali ái rei;

* -pentru care, D.die» a lasatu, dcait peritu aitien- doi aceştia intru o batalia cu Filisteiî, unde si

, arc‘a (aa a) legii fit prensa de Fiiistei, éra Eli aiidiendu de mortea fîiilorii sei desuperare ca- diü dein scaunul» unde siedea iu adunci be- tranetie, sisi rupse cerbieea (grumazii), de­in care s ieh t mori. Acesta templare pole se fia de invetiatura parentiloru, carii nusi in- derepta pre fîlii cei rei,-cil laşa de capul» lor», pună ce cu totii cadu in perire.

30

§> 34. împerati’a lui Saul, Jsi»el|te1iii pré acestu tempu erau rei,

pehtru'aceeâ.i dedése D. dieu sub puterea Fi- listeiluru, de care nu poteau scapâ,'pentru câ nil voliau a se intorce. In desiertu-i îndemna Sa­muel Fa tndereptare, câ ei credeau, cumu câ numai asiá vorn poté scapá, deca voru avé si ei imperatu, câ alte popore. Atunci vediendu Samuel, câ nu este in catrau, le alese dein mandatulu lui D. dieu imperatu pre S a u ! fe- tiorulu lui Chis dein viti’a lui Beniamin, ce- lu mai frumoşii si mai inaltu deintre toti Is- raelitenii. Acest’a la inceputu se plecă volici lui Dömnedieu si facea tote precumu-i arata Samuel profetul») pentru care d ’ antániu iu fericiţii, ci apoi sutnetienduse de învingerile ce le* facii si ne mai vrendu a se .supune, fu lapedatu delâ'D.dieu, spunenduise prein pro- fetulu, câ imper.itî’a nu va trece la fetiorii Ini, ci la altuia străinii. Pentru care Saul ca- diendu in mare superare erâ cuprensu de spiritul» celu reu, er’ in urma cadiii in bata- li’a cu Filisteii impreuna cu J o n a t h a n filiulu seu, pre carii David ia plânsu intru unu vier- su frumoşii ( 2 Sani. I, 18—27 ), si ia immor- mentatu cu pompa imperatesca.

1. V iti’a lui Beniamin era nu numai mica, ci inca mai fie totu stinsa pentru foradelegea uuoru o- meni blasfemati, carii in spurcatiune au fosta omoritu pre inulierea unui Levitu, pentru care cei alaki Ébrei scolanduse cu arme, crancenu iau pedepsiţii.

3 í

2 . David erá janlicu lui Jonatán ílliulu lui Saul, sí geilere lui Saul; ci Saul se temea de- Dá­vid, cíV va f i ii.nperatö, si pentru aceea mullu Fa cercatu sein omöra, e f ’ .elu a fugitu deih aintea lui.

§. 35, Alégejea lui David,- Lapedandu D, die« pre Saul, ilica fiendu

acest’a in viatia, Sámuel a alesu pre ascunsu urmaloriu lui Saul pre DaVid, care erá re ­in mai njicu deintre siepte fi a ti si mai an- tâniu păstori« de oi, dein vifi’a Ilii juda şi dein cetatea ßet|eemiilui i “Dupa^aceea Henri li batalia cu Filisteii, merse si ebi la oste, si uci­se ple Goliat cehi mare Si tare, cu care ne* mellé deintre Ébrei nu cuteza se esa la lu­pta . Asta iiivingere strălucită la facutu cu- noscutu lui Saul, cave fa luaţii in cas‘a sa si i ii-urina j a daţii si pre fet’a sa Micol de mu* liere. Inse pismiiindni Saul, pentru eâ toii lăudau pre David -mai .mulţii de câtu pre Saul pentru acea inviiigei% ise facil inimicii cumpliţii si cerca cuinii ar’ poté •selb'omora, ci D. die« l a aparatu si Ta scosu dein mâ­niile lui Saul, Asia o data ajongundii, pre Sau] spirilulii celu ren, si David ceteraiidui eâ sei alunge superarea, eâ erá ceterasin si po­eţii irlare, Saul luâ lancea si o ariincâ in Da­vid, cá si candu a r4 face nesciendii de gene, ci David plecaUduse scapâ si fugi . E r’ -Da­vid nu volî asi resbuná cu ren pentru reu, cii ttratâ, ca e mai bunii de câtu druisiii», can- tfaluaflâ in peştera dormindii, si numai mar-

şi

gihea vestiraentului ia taliatn, ca sei arate câ pqtea seln ucidă, ci nu a vruţii sesi redice mâ­niile a sup ra unsului Domnului.

David si parenfii lui se (ragea dein K n t h, ra­re fusese iiiuiiere moabilana, ci de amorea ( drago­stea) catrâ socra-sa sia laşulu tier’a, si in urina s ’a măritai u după Boaz strantosiulu lui David.

§. 36. Imperatî’a lui.După inortea lui Saul, viti’a lui Juda a-

Iese imperatu pre David in Hebron; ci cele alalte alesera pre Isboset liliulti lui Saulu, ca­re imperatî siepte ani, si in urina fii ucisu, er’ David apoi fu recunoscuţii de toti Israeli- tenii de imperatu. Ebi imperatî 40 de ani cu multa lauda si fericire, câ învinse pre tuti inimicii de préin pregiiiru sisi intense impe­ratî’a pana la mare, la Egiptu si Eufrate. EIu aduse si cortulu cu arc’a legei in Jerusa|iin, si o puse in cetatea Sionului, si se portâ in­tru tote după voli’a l uiD. dieu. Numai unu jiecatu reu a facutu, câ pre mulierea unui oiim anume Uria a spurcatuo si pre ţjria Ta uci­su, pentru care Nathan profetulu l’a mustra­ţii, ci David intorcnnduse catrâ D. dieu cu părere de ren, fu ie r ta tu . Cea mai mare ne­fericire a avuta cu filii sei Amon si Absolon, câ Amon spurcandu pre soru-sa Tamar fu u- cisu de Absolon, er’ acest’a mai apoi s’a sco- latu asupr’a tatani-so si l’a scosu dein scaunii, panâ candu Joab capitanulu iui David a ucisu

33

p v e A b s o lu ţ i s i a ih t o r s u p r e D a v i d in s c a i in u . D a v i d a s c r i s u c e a in a i m a r e p a r t e d e in P s a l ­t i r e , ß e n d u i n s u f l a ţ i i d e S p i r i t u l u l u i D . c l ie u .

3 7 . S ü lö m ö n .

. L i d D a v i d a i i r i n a t u in s c a u n u S o l o m o n f i l i u l u s e i t , c e lu m a i i u t i e l e p t u d e c p t n t o t i im - p e r a t i i , l ä c a r e s i ţ in p e r a t t f s ' a S a b a d e in A - r a b i a a v e n i ü i s r r s ’ a m i r a t u d e in t i e l e p t iu - n e a l u i , E i n a f a e u t u s i b e s e r e c a c e a d ’a n t a - l i i i i in J e r i i s a l i m d e in a v e r i l e a d u n a t e d e D a ­v i d p a r e n t e le s e u , s i o a s a n t i t u cu m a r é p o m ­p a . .S u p ţ i i e lu im p e r a t î ' a E b r o i l o r u a f o s t u i n p a c e in 40 d e a n i s i f e r i c i t a . C i i n u r in a in i i - l i e r i l e s t r ă in e T a u m i s i c a t u d e in c r e d e n t i a s i d e in i n t i e l e p t i n n e , s i p o m p ’ a c e a n e m e s u r a t a a în g r e u ia ţ i i p o p o r u lu in t r u a t â t a , c â t u a n e v o - l i a p f lt e a s u f e r i , s i D . d ie n i a a r a t U tu c â .d u - pU n io r t e i i m p e r a t î ’ a ^se v a i m p a r t î , s i . o p a r ­te s e v a lu á d e lâ u r i n a t o r i u l u . lu i , p r e cu m u s e s i i n t e m p lâ . S o lo m o n a s c r i s u m a i m u lt e c â r t i p le b e d e i n t i e l e p t i u n e , p r e c u m u : P a r e - m i e ie , C a n t a r e a c a n t a r i l o r u s i a l t e l e .

, J e r u s a 1 i m u I u se s â n t Í p re ia b e se re c ’a cea Santa s i C u ltu lu ce lu d o m n e d ie scu .

§ . 3 8 . D e s b i n a r é a i m p e r a t î e i .D u p ă S o lo m o n u r m a f i l i u lu s e u R o b o -

a t n ) t e n e r u s i f o r a m e n t e , c a r e i n g r e u ia n d u s i m a i t a r e p o p o r u lu c u d ă r i , p ie r d u m a i d iu - m e t a t e d e in i m p e r a t î a . C â f a c u n c lu r e b e l iu n e

3 .

•V

unu sierbitoriu alá Iui anume J e r o b o a m , imperatî’a se knpartî in doue, dein care un’a se nuínea i m p e r a t î a l u i J u d a , cea alalta alui I s r a e l . Imperatî’a Judei ştâ numai de­in viti’a lui Juda si a lui Beniamiii, er’ cele alalte diece vitie faceau imperatî'a Iui Israeli Intru alui Juda imperatî Robeam si remasi* tiele lui in 387 de ani, er’ alui Israel stătu numai 253 de ani. Imperatii dein Israel au fostu toti rei si inîhinatori de idoli, mai an* tâniu in Bethel unde Jeroboam redicâ doi vi- tieli de aurii se se inebine lom câ lui 1). dien, după aceea in Sichern si Samaria; cehi mai blastematu inse au fostu Achab si mulierea Ini Isabel#. E r intru imperatî’a lui Juda au fostu si rfei si buni imperatî; cei mai buni inse au fostu: J o s a f a t , E z e c h i a si J o s i a ; e r’ eei mai rei A e h a z , M a n a se si A m o n ,

§. 39. Profeţii.Reutatienduse Ebreii, carii dela desbina-

re ineolo începură a se numi J u d e i si l s r a - e l i t e n i , ß . dien le .a t ram isu multi barbati sânţi, temători de D .dieu si insnfletîti de spi- ritulu domnedieescu, carii invetiau, mustrau sîi indemnau se se lase de idoli si se se intorca catrâ D. dieu, pentru câ numai asia vorn póté scapá de perirea ce Ie o a predîsu inca Moise de vorn paraşi pre D .dieu si vorn calcá legea lui. Inse ei nu ascultata de profeţi, ci mai vertosu iau batjocoriţii, ba tutu si pre unii iau

34

35

si ucişii, pana ce a reo itu pre ei certarea cele a amenintiatu D. dieu prein. Moise si cei alat­ti profeţi. Cei mai mari profeţi au foştii J e ­s a j a , J e r em ia, E z e c h i e l si D a n i e l , si alti 12 cari se numescu mai mici, deintre carii unii au trăita in esUiii (m utarea dein t ie ra ) pre curau Ezechiel si Daniel, alţii si după intorcere pre curau A g e l , Z a c h a r i a si M a l a c h i a . Mai deja toti aceştia au reniasu si cârti frumose pietre ale zelulit (f*Kna) pen­tru legea {ui D, dieu .

§. 40. Elia si Eliseiu.In dîlele lui Achab celui rcu imperatu-

lu lui Israel, a redicatu D. dieu pre doi mari profeţi, pre E l i a si K l i s é i n , carii au facutu si multe minuni. Eiia a inviatu morţi, a în ­chişii cerulii fie n'a ploatu pre pamentulu lorii 3 ani si diumetate, a adusa focii dein ceru de a-aprensh arderi aduse lui 1). dien, er’ pre

’ popii.idolului Bal ia junghiaţii, si- in urma s a redicatu cu carii de focu spre ceru . Er’ Eli-' sein, invetiatielulu si urmatoriiilu lui Elia, a taliatu Jordanulu cu codioculu lui Elia, a în ­viaţii morţi câ si Elia, a indulcitu apele, si a curăţim leproşii, inca si după mortei arun- cauduise in inormenlu unu 01110 mortu pre a- cest’a - lu in via.; inse nece cu acestea omenii cei rei nu se intorsera catrâ D. d ieu .

§. 41. J o u a .C11 pucinu după aceea s’a scolatu intru

3*

36

imperafî’a lui Israel alin profeţii, mare a. mi* m e j o n a , pTe care D. dieu l a tramisu la cetatea Ninive se le spună, câ D. dieu va se strice acea cetate pentru fora de legile e i. Ci elu, sciendu indurarea lui D. dieu, care liérta pre cei ce se intorcu dein anema, n'a vrutu se merga temenduse câ va remané de mentiuna, ci suinduse intr o nae (co rab ia ) vrii se fuga deinaintea lui D. dieu. Inse D. dieu redieâ o fortuna in mare, si aruncandu naerii sorté: câ pentru cene s’a inceputu fortuifa, se cunoscu câ elu este pecatosulu si fii aruncaţii in mare, unde unu pesce ingbiiîndulu du­pă 3 dîle f a scuipitu afora, si asia de nevo- Jia ş ’a dusu la Ninive de le a spusu cu ce le ameuintiá D. d ie îi . Ci N*njvenii s’a intorsu in sacu si eemrsia si D dieu ia liertatu, pentru care Jona amarinduse, D. dieu l’a mustratu, câ ce nu se bucura si elu de intorcerea si seaparea unei cetati asia m a r i . Dein care se arata, câ paganiî mai plecaţi si ascultători de D. dieu sunt, candui invetia síi mustra, de câtu Israeliteniî.

Ninive erá o cetate mare in Asiria, câ si Ba­bilonéin, ci amendoue perira mai pre urma pentru reutatile Ioni, câtu astadi abia lise vede urnva .

§. 42, Ferirea impcratîei lui Israel ,După ce nemica nu ajutara indemnele si

invetiaturele profeţilor», stricâ D. dieu amen-' doite imperatiele : alui Judâ si alui Isra«

37

el. Inse mai antániu peri alui Israel, câ ve- nindu Salinanazar imperatulu Asirieniloru, ciiprense ticr’a lolfu, şi pre poporu-lu scose dein tiera síin duse in Asiria si Media, care sunt dein guşti de Palestina spre resaritu, de unde numai pucini se mai intorsera. E r’ in Joculu Joru aduse imperatulu omeni deintr’aî. ta tiera, carii in urina amestecanduse cu re- masitiele Israeliţeniloru se numera S a m a r i ­t a n i de la cetatea Samaria, de unde si tier’a se numi Sainaiia si érá spre miedia nopte dela ierusalim.

§. 43. Perirea imperatîei Iui Juda.Inse pre cei dein impcratîa Judei, D. d i­

en i mai suferi in ca ca la 133 de ani pentru unii omeni cu fiic’a lui D. dien, ci in urma reindusesi aceştia asia, câtu si pre profeţii uci­deau, cumu se dîce câ aujucisu pre Jesaia, si pre alţii batjocorieâu câ pre Jeremia, a tra- misti pre Nabuchodonosor imperatulu Babilo- nului, care cuprendieiidu Judea si Jerusalimu- I ii, tier’a o a rapitii, cetatea o a stricatu, be- şerec’a o a arsu si pre imperatulu împreuna cu popom cu toţu ia scosu dein tiera si ia mu­ta ta la Babilon, care se dîce e s i li u lii Ba- b-i Io n u l-u i , unde ei au petrecutu 70 de ani, pre cumu Ie spusese in ainfe profetulu Jeremia.

J e s a i a profetulu a trâifu pre eandu a peritu im- pevatî’a lui Israel, si eandu in Judea iinperatiâ E/.e- chPa cela bunn. Er’ J e r e m i a traiâ pre eandu a pe­ritu Jerusalirnulu.

38

€ A P ü V.Dela esiliu pana la Christosu.

§. 44. Daniel.Intre tenerii dusi la Babilon a fostu si

profetulu D a n i e l , care erá de vitia impera- tesca, si fit crescntu dein mes’a imperatului, ci élű ív a vrutu a manca dein bucatele lui, iiece a se supune cá se se inchine iconei de auru a imperatului, pentru care fu aruncaţii inipreuna cu alţii trei teneri in cuptoriulu ce- lu de focii; inse D. dieu le a prefăcuţii foculu in róa, si ei äu remasu nevetemati cantan- du si laudandu pre D. dieu. După aceea Da­niel veni iu grati a imperatului, cár erá mai intieleptu de câtu toti iutieleptii Babilonului si scieadeslegâ visurile care alţii nule poteau. Inse dein pism'a inimiciloru fii aruncatu in tr’o gropa cu lei, pentru râ aratase imperatului insielatiunea popiloru paganesci, carii dîceau câ idolulu manca bucatele ce le da imperatu- lu, m arar1 câ ei le mancau cu mulierile si cu pruncii loru intrandu pre ascunsu in besere- ca; inca si pre unu sierpe, caruia se închinau Babilonenii, inca Ta omoritu aruncandui in gura o bucata cu smola. Ci D. dieu si atunci l’a scapatu inchidiendu gur’a leiloru, ér’ pre acusatorii lui Daniel aruncandui imperatnlu iii gropa, iau sfasiatu leii in aintea lui si iau mancatu.

39

§. 45. Intorcerea Judeiloru dein esiJin.Dupa ce judeii aü petrecutu 70 de ani in

Babilon, deschise î ) . dieu anem’a lui Ci n i iinperatulu persilorii de le déde volia a se intorná in tie rV lórii , in Palestin’a, dartdule totef vasa-le cele sânte, ce le a foştii luatu Na- biichodondsor, sí dalid lile spese (kiatÍ?iaí), cá sesi rădice eiasi" béserec’a si cetatea Jerusa- iiinuliíi. Atunci se intornara ei cu Z o r o b a - b e 1, E s r a si N.<? e m i a; si începură a redicá nmrií a invetiá pre poporu legea,a aduce arderi Domnului si a serba serbato- ri le cele sânte. Inse Samaritanii, pentru câ judeii n ’au .vruţii ai cuprende in socia ca se­ne, au inceputu dein mania a se scolâ cu ar­me asuprea judeiloru, si ai acusá (n*j>*) la imperatulu ce urmase lui Ciru, asia câtu nu­mai tardîu potura se pună capetu beserecei si -cetatil, aneinandui profeţii de atunci A- geiu si Zacharia. -

B e s e r e c’a acesta se numesce a doua, care apoi Erode in dîJeie Domnului nostru Is. Christosu de nou mai frumosa si mai minunata o a facutu. Sa- inaritauii inca apoi si-au facutu o besereca aprope de Samaria in muntele Gam im .

§. 46. Ester.Totu pre atunci unu inimicii reu alu Ju­

deiloru anume Aman, care erâ omu mare in curtea imperatului dela Babilon, se suatui se omora intr’o dî pre toti judeii. Ci Ester’a, sare erâ judea si se faeuse pentru frumsetie-

40

le şi bunetatil« ei imperatesa, intielegiindii de şfţatiilu lui Aman, se roga imperatului pentru pöporulu seu, si pre Aman facü se se spendin- re, er’ pre jndeii scapá de perire cu ajutorinlu unchiului seu Mardocheu. De atunci tienu ju- deii o serbatoria care o numescn P u r i in.

§. 47. Judith.Pre acele tempuri traiá si J u d i t b a , u-

n*a dein cele mai eroice ( bît^ i) femei, ca­re si capulu sia pusu in periclu (njuMirc^ţ) pentru legea, patri’a si naţiunea sa. Câ f i­lo f e r nu ducele (riNifapi^A) imperatului A- sirieniloru venise pană la marginile Păleşti, nei câ se o cuprenda, ardiendu, predandu si taliandu totu cei veniâ înainte,-—şi acumu. se apropiâ si de cetatea ß e t n i i a, unde siedea Judit'a. Ea e râ 'o veduva tenera, frumosa si avutiţ, inse si cuviosa si cu fric’a lui D.dieu. Deci fiendu cetatea aprope de perire, a esitu ea cu sierbitori’a sa dein cetate, si ducundu- se la Ojofernu, câ cu mu ar’ fugi dein Betu- lia, intr’atat’a inflacarâ pre Olofernu eu frumu- setiele ei, câtu intru o sera facundu elu ospe- tiu si imbetanduse ren, Judit’a care rema- sese cu Olofernu, luandu sabi’a-i talia capu­lu in somnii, si esîndu intr’acea nopte câ cuinii ar’ esî la rogatiune după datina, se intorse in apoi in cetate si arata capulu lui Olofernu. E r1 ostile Asirieniloru vedieudu perirea ducelui, fugiră, si cetatea scapâ nestricata.

41

4 8 . T o b i a,-

Alta tempiaré .minunata se templâ cu To. bia totu cam pre atunci in cetatea Ninivei, unde era cu a l t i Isrâeliteni dusu in prensoria. E lu erá omu dereptu si facatoriu'de bene, in­se ise templâ de orbi si prein äst'a seracisş forte. Atunci tramise pre filiulU seu Tobia celu teueru in Răgi cetatea Mediei la o fratîa după neseari bani ce avea la elu. E r ’ ange- rulu ltii D.dieu Rafael se făcu lui sociu de cale fora ,d® a fi cunoscuţii, si l'a portála in pa­ce pre acea cale, ,si nu numai banii ia a dusu, ci si lui Tobia celui teneru ia castigatu o mu. liere intielepta pre Sara, careia di'abolu-i n- cisese,siepte*barbati; inra si pre betrânulu To­bia' l’a vendecatu de orbia ungundui ochii cu fierea unui pesce, ce l’au prensu in riulu Ti- greUii. Si numai atunci, după. ce ia dusu pre fetioru sanatosu, s’a spusu câeangerutram esu dela D .dieu pentru bunătăţile lui, si s'a re- dicatu Ia ceru. Asia resplatesce D. dieu face­rile de bene celoru derepti, buni si induratori.

, §. 4 9 . J o b .

Altu esemplu (uía^ u) de portarea de gri- ge cea mare alui D.' dieu avemu in J o b , care nu a fostu Israelitu ca cei mai dein ainte,ci Idu- meu, om mare, avutu, fericiţii si plenu de fri- c’a Iui D.dieu. Acest’a cam pre tempuiu lui Moise locuia in pamentulu Arabiei aprope de Damascu, care e uu’a dein cele mai vechi

si mai fţiunoşecetati ale lmnei pan’ in diu’a de astadi. Pre acest’a, vrendu diabolulu sei cérce statori’a in credentia catrâ D. dien, Ta despoliatu de tote averile, ia ucişii pre toti Alii' si fetele, si in urma, după ce numai via- t ia ’a ia lasatu, l’a batutu cu unu morbu (goaa») greu, câtu-i currea puroile, si mulierea in- ca-si pierduse încrederea in D. dieu, Ci Job incredentianduse câ omulu nu pote sei sua- turile lui D, dieu, a rabdatu cu taria nemisi- canduse in credentia. Inca si asupr’a amicilo- ru (npíTÍHÍAOji), carii venise selu mângâie in certare^ lui silu mustrau, se apară cu rabdare dîcundule: că D. dieu nu tramite nevoile pre omeni numai pentru reutatile lorii, ci si de­in alte suaturi adunci ale lui D. dieu, si omu­lu e de tori u se le suferia fora de a rapsti in cuntr’a dereptalei lui D. dieu. Pentru care Statoria D. dieu érasi ia datu sanetatea, ave­rile si tote bunetatile lumei că mai înainte.

IJ a in a s;cu 1 u e cetate in Siria, spre miedia nopte <lela Palestina, intru unu siesu fruiuosu câ gradin’a Edenului.

§. 50. Machabeii.Juden, pană a tienutu imperatî’a persi-

loru, au fostu in pace, si acumn mai tari in credentia de câtu înainte de esiliu. Dnpa a- ceea cadiura suptu domni’a imperatiloru Si­riei si ai Egiptului carii urinara marelui Ale- sandru. Inse suptu aceştia nu au avutu acee­aşi pace câ mainaiute; câ Antiochu imperaju-

Iu S iriei cuprendiendu Jerusalimiihi,le a spur­caţii beserec’a, lea gisu cărţile sânte, si avru- tu sei faca pre toii a se inchinâ idolilbru pa- ganesci. C i ' preutulu Mafatia cu fetioriî lui, carii s’au numitu Marhabéi, scolanduse cu arme sigu aparatu legea si siau castigatu li­bertatea. De unde in Jerusalim érasi au fo- stu imperati, insé dein viti’a preutiesca, pa ­nă la Erode eefu inare care fusese Idumeti, suptu care ş a născuţii Domnulu nostru Is. Christosu, dein cás’a lüi Dávid in cetatea Betleemului precum in ainte au spitsu grăi­torii de D. dieu profeţi.

1. Intre erou marhabéi eeln mai renumitu a fostu J u ’d’a M a c h a b e u l u , dela care cei alalti s'au numi tu.— Alti Machabei s'au numi tu acei siepté fraţi, l>re carii nevrendu asi laşa legea parenfescu, Antio- chu ia ucisu in prpuna cu Eleazara dascalulu Ioru, si eum um ’a loru Soiomoni.

2. "Erdide numai érá imperatu neaternatoriu câ Machabeii ci sta subtu poterea Homaniloru, er’ du­pă mortea lui Romanii au impaititu Palesfin’a intre trei fetiori ai lui: Archelau, Erode Antipa si F ili- piij si mai in urma o au facutu provincia romana.

44

P A R T E A II.Istori’a Testamentului nou.

C A P U I.Dela nascerea Domnului pana la botezu.

§. 51. Domnulu nostru Is. Christosu.Candu a venita plenirea tempuriloru, câ

se scape pre orna de supta sierbfa ( posia ) pecatalai si a mortei, bene a volîtu D. dien dein nespusa amorea ( itfeipíA ) sa catrâ omeni a tramite pre unuju nascuţu filiulu seu dein scaanula celu ceresca pre Domnulu nostru Is. Christosu pre pamentirin forma de orna, in­tru tote asemenea omului afora de pecatu, câ petrecundu cu onienii sei invetie, sei in- derepte, s i,p re in marţea sa sei rescuinpere ta ta 1 u i ceresca si D. dien. Cuventulu lai D. di­en, prein care lumea s’a făcută, in lame a ve- nita si ai sei na l ’aa acupreasu (npi/wir), e r’ câţi l’au acupreasu, le a datu Una a fi filii lai D, dien (loan. I, 1—3, 10— 12).

§. 52. Nascerea lai dein Maria fetiora.D. dien inca dela iacepatu apromisese,

câ va tramite pre celu ce va calea capulu sierpelai (Fac. 111, 15), in care se voia bene cuventâ tote poporele pamentulni (Fac. XXII, l§),care va fi próféta mare câ Moise (Deut. XVII, 15), imperâtu mare dein cas’a lai Da»

45

tirf, care va imperatî pr© scaunulu tatâni-so de pururea (Luc. 1, '32 ). Inse nu in pompa, Hiarire si avütiä a vrutu a se haste, ci intru umilitate si seracia, in d îl ele cele mai de pre Urma ale lui Élrode imperatulu Judei . Atun­ci tramise D. dieu pre angerulu seit Gabriel in cetatea N a z a r e t dein Galiléa l a ' o vcr- gitra prea curata, anume M a r i a , care erá in- credentiata cií J o s e f , amendoi dein viti’a imperatesca alui David, cá sei spună srire buna, câ ea fora barbatu va nasce dein Spi- ritulu şantu pte manttijtoriulu lumci' Christ,o- SU. E r Maria bueurahdiise si dafkíii multie- mita s’â sliplisu voliei domtiedieesci, si asia

-a născuţii pre Domnulu nostru I s . Cbrislbsu iu cetatea B e t h l e e m a Judeej, unde .se du* sese cu Josef, cá se se scria după mandatulu lui Angustu Cesariuhi, fiendu ei dein viti’a lui Jutla. Inse -ne aflandu ei locu in cetate pentru mulţimea omeiiiloru adunaţi, s’ali a- siediatu intru unu staulu, si acolo s’a născu­ţii Christosu.

§. 53. Minunile dela nascerea Demnului.In campu aprope de Betleem, nascundu-

se Domnulu, s’a aratatu o lumina mare pre ce­ru, si augerii se audiau cantaiulu: Mărire in­tru cei de susu lui D. dien, pre'pamentu pace, intru omeni buna voire. Acolo erau si unii pastori cu turmele, carii vediendu si mi- iahdîtse de acestea, unu angeru le a spusu

46

acea scire, mare, câ s’a nascutu Christosu, sí ia menatu in cetate selu vedia sí se ise în­chine, éra ei mergundu aflara pre cumu le a spus« angerulii si. s’au bucuratu forte.

După aceea nescari magi dela resaritu, vediendu steu’a, cea in ainte inscientiata de Balaatn (N um , XXIV, 17), si cunoscundu câ arata nascerea unui mare imperatu, au veni­ţii urmandu ei pana la-Jerusalimu, si au în­trebaţii: unde s’a nascutu tenerulu imperatu1? De care Erode turburanduse, si intielegundu dela cărturari câ in Betleem are de a se na- sce Christosu, ia tramesu acolo, dîcundule câ intorcunduse se vina si se splina şi lui, câ si elu se merga a se inchinâ. E r’ ei esîndu de­in cetate, ej-asi lis’a aratatu .steu’a mergundu ina iuţea loru, panâ ce a stătu de asupr’a casei unde era Christosu-, si intrandu s’au închina­ţii si iau datu daruri scumpe. Ci nu s’au in- torsu pre la Erode, câ lis’a descoperim in v i­su, cumu câ Erode numai prilegiu cerca câ sé omora pre Christosu.

B e t i éjen) u I ii era o cetate mica nu departe de Ierusalim sjue a miedia-di, de unde se trase si David imperatulu.

§. 54. Intempinarea Domnului in besereca.Plcncnduse 40 de dîle dela nascere, pa-

xentii au dusu pre Domnuhi Christosu in be- serec’a Ierusalimului, rá sein închine si se a- duca ardere de curăţire . Acolo intempinâ p re

47

Christosu Simeon betranulii, care Inasé soi­re câ nu va mori pana ce va vedé pre Un- siilu Domnului adeca pre Christosu, si luan- (liiiii in bracia miliţienii lui D. dien si pró­féta ( nfppOHi) de moi tea l u i A s e m e n e a ' s i An’a profetis’a venindu in bescreca cunoscu pre Dom nulu.

§. 55.' F’ng’a in Egiptu .După aceea Erode vcdiendu ca nu se mai

intorcu magii sei spiiliă de nascerea lui Cliri- stosu s’a irianiatii^ si tramitiendu au c isu pre toţi -pruncii dein* Betleem si de prein pregiit- ru de doi ani si Mai mici, sopotindu câ in­tre ei va ucide si pre Christosu. Ci ange- rulu Domnului facil jde scit e parentiloru lui Is. Christosu ce are de cugetu Erode, si le a dî- su se fuga in Egiptu si ^cólo se remania pa­nă va mori Erode, pre cuinii au şi 'făcuţii. E r’ morimiu Erode, intorcunduse ipai antâniu vreai» se, merga erasi-im Jiidea, ci mtiele- gundu câ acolo domnesce Archelau fetioridu lui Erode, s’ati dusu erasi in Galilea in ce­tatea Nazgret unde fusese si mai în a in te .

§. 56. Ascultarea de p a re n t i .De acolo aveau parentii Domnului dati­

na in tojni anuiu a merge ia besereea in |Je- rusalim Ia pasci si duceau si pre Isus cu se­ne. Inse, candu fii de 12 ani, se templâ de parentii lui intorcunduse in apoi luara amen-

48

te oá Isus mi e cu densii, si mai antâniu*hi cercara intre socii si fratîi socotind» câ e cij ei, ci Ue aflandulu se intorsera in apoi la Ierusalim se­in caute, si-lu aflara io besereca sediendu in midiloculu invetiatoriloru ascultandui si in- trebandui, asiâ câtu toii se. mirau de prsce- perea si respunsurile lu i , Atunci response Christosu parentiloru sei: Au nu sciati, câ in­tru ale parentelui mieu se cade mie a fi ? Prein care cuvente mai antâiiiii s'a descoperiţii in lume câ este filiulu lui D. dieu. De acolo a- poi s’a intorsn cu ei in Nazaret, ascultaiidu de ei si cfescundu intru statura,- intieieptiune si plăcere înaintea lui■D. dien si a omeniio- ru .' De aci an d,c a in ve ti a pruncii, câ sunt de-, tori, a sé supune si a asculta de parenti, ve­dicii du ca si Christosu s’a rsupusu si a ascul­ta ta inacar’ câ nu era numai omu c â e i .

C A P II Ii.’ Dela botézu ptmâ Ia patime.

§. 57. Joane botezatoriulu .In dîlele lui Tiberiu impeiatulu romani-

lorii a traniisu D. dieu pre Joane botezatoriu- lu, filiulu lui Zacharia prentulu si alu Elisa- betei, câ se gatesca Cale înaintea Domnului, predicandu (nponOBi^^iN^) câ s'a apropiaţii im- peratî’a cerului adeca venirea lui Christosu, si se curatiesca anemele cele stricate ale ju-

d ei lom cá se pota ciiprende (lupa demnetate ( Rft^HÍnit ) prfe Cbristosu. Oarele si venindu. la Jordanu ainceputu a predica si ad íce r cá Vene după Senecelu ce e mai ina re de cátn densu, sí. e a r i i i a n r i e demnii ai S í inacar’ sierbu (<^^r«^) ^îŞk.1n«epu-a botözá cu apa p re cei ce se.intoreeítu>íö»r aneina adeverata si se indereptau, in numele veAilorinlin Chrisfeosa ._ Xa^cerea lak ia^rijp,. ^ ^ r ţ u nwnunitfa, rá s’a

născuta -dein patentf betrani, s i péntru. «ceea tata-*t>, Zu-liaria nkcredién<Í6' ’’afigérulift,g e&foi ^íÁíóiuíteá fia- - seerea lur Joane, re irtásé ma tu pană după nascerea,

pruncului.. . ' ■ ..§. 58. Botezulu íui Christosu..

t a Joane apoi veni si Domnulu nostru îs. Christosu fiendu cá de 30 de ani, cá se Se botezej ci Joane inai áirtaniu nu Vrea se boteze pre Christosu, ciinos.cundnsi micsiorarea sa, j>a)li'icevlţW*tinl‘G^i8tes«;ia dîsu j cuinii câ asia secadeV Atutwi' bbtă^iiirlnse Christo*

• sil in Jordami, sé flfeÂWse4'a: eeiMiriie, si v e - . ^"ífí iir pre spiritiilu lui D. dielt descendiendu

(norojifcM^) Spre Isus in forma de porumbii, si viersu audî dein ceru dicundii: Acest a e s te ' filtulu mieu celu amatii ( Í^k í t ) , intru care bene am voitu . Dein aceste semne cu-- Uoscii Joane, câ Istis este ChiiStosu adeve- ra tu f i l iu ln lui D. dien, pré cuinii is'a fo­sta spiisu mai înainte. Pentru aceea a ince- putu a dîce catrâ p o p o m : Kca inieliilii lui D. dieui care va íedicá pecatele luinei, ace-

t ' 4.

49

50

sfc'a e s te -de earc y’am dîsu, c;i mssii demnii (fipi^Mm) de ai deálegá maear’ curelele itical - cJameuteiorii lui, eâ eil ve boteZu cu apa, er’ ejti ve va botézá cu spiritulii si cu focii , Du - pa care unii dein inveciareiî ( tf>iiNi*iiî) lui Joahe i’au lasatu, si au urmaţii Iui Christosu, deintre rarii au foştii Joane Evangelistuîu si Andreiu fratele lui P etru .

§. 5Ö. Tentarea diabolului.E r’ după ee. s’a botezatu Christosu, s a

dusu iu desiertulu (n^t'ri&) de lunga Jordanu, unde a ajunată 40 de dîle, sierbindui ange- rii lui D .d ieu . E r 'Satan a, nescicndu inca be­ne câ Isuso este Christosu, a ineeputHalurcr- eâ eu multe moduri, ci fu ruşinaţii; asai dîse eâ damendiendu se fac» dein pietrilc acelui de- siertu pane, décaefiliiih iliii D. dieu, er’ Chri- sto&u ia d tsu : câ uu numai cu pane traesce 0- inulu, ci mai vertosu cu euventnhi lui D.dieu; apoi deintru unu.munte ia aratatu jmperatfe- le luinei dîcundui: câ de ise va inchinâ, tote ile va dădui, ci Christosu ia respunsu câ numai Iui D .'d ieu se cade a se inchinâ; si in tlrrna dueunduUi in beserec’a Ierusalimului ia dîsu ; arunca-te diosu deprş arip’a beserecei, câ de- ca esti tu Christosu, D.dieu vatram ite prean- gerii sei se-te tiena, eâ se nu te vatemi sî se cădi, ci Christosu a dîsu: câ nu se cade a tenta (imtoi) pre D .d ieu . Si atunci s’a dusu diabolulu dela ein. Dc unde si noi ne inve-

51

tiâniu a Tare cuinii a facutu Domnuiil nostru, caiulii ut* tenteiudiboliilu seaii cugetul 11 ce- lu ren .

§. 60. DorispCediece Apostoli.1)upa aceste Dontnitlii s a dusu iu apoi

m'Galilea,. si începu a invetiâ prein sînagO- ge câtu toti se mirau de iuvetiatur’a cea în­alta si sánta alni; sifacea minuni, vendecan- du tóté nepotelithde intru omeni, orbilor» dandule vedere, surdiioru ondîie, şchiopilor» amhlare s,i alte*mai multe, numai cu cuventuhi potereisale. Atunci a chiamatu la.sene pre P e­tru, si pre Andrei», pre, Jacob si pre Joane si pre ceiaLalti următori ai sei, deintrecari aa |e- su 12 siiânum im A p o s to l i adeca tramisi,pen­tru ca pre acestiai tramitea prein cetati si sate, ca se predice si «*i cuventulu evangeljnliii adeca venirea hii- Christosu F ia numele Apostoli- loru sunt acestea: antânhi P e t r u seau Ceia, mai înainte numiţii Simon filiuiu lui Joi va, pre carele Pa pusu se fia mai mare intre aposto­li; după elu A n d r e iu fratele lui; J a c o b si J o a n ne fetiorii lui Zebedeiti, carii tuti-palru erau pescari mai inâinte, si lasandu pcscuilu- hi au urmaţii lui Christosu; F i l i p i i si B a r ­t o l o m e n ; T h o i n a sen gemenulu si M a te i ii evangelistulu, care mai in ainte erâ publicanu (tu/wiui); J a c o b alui Alfen cate s ’a niimitu fratele domnului, Cu J u d a fratele Ini care se chiainâ si Thadeu si Leveti; S i m o n Ca-

4*

52

nanitulii adeca dein Can’a cetatea Galileri scau Zefotulii, st J iu l a Jscarioteiiiihr care in urma ]’a s i vemliitii.

Afora de aceşti t2 , jsia mai alesu si alti 72, carii in urina si ei numiţii apostoli, inse tutd mici, inpreima cu alţii niai tardîi.

§. "61. Christosu in Can’a Galileei.Antăni’a minune ce a'făcuţii Christosu s’a

templatu in Galilea; că (icndu chiainatu la d nunta împreuna cu maica-sa si cu apostolii iii Can’a, care etă 0 cetate in Gaiiléa, candu o- spetii erau la mesaj le lipsi vinulu, er’ m am a lui Istis sptisese iiiai in ainte sierbitorilom, ca ori ce le a r’ dtce Isusu, se faca .după cii- mu - le va arată, < sciendui potérea cea domne* dieescä. Atimcia sptiitendui maica-sa că a lipsi- tu vinulu, dîse Christos sierbitoriloru se iinple eu apa vaâa-le ce erau pusa deoparte , dein ca* re se spelasera ospetii siediendti la mesa; a* poi le dîse, se aduCa dein acea apa nunului la mesa, carele după ce 6 gustă si véd iii că e vinu, né sciendti de undei acelu vinu, cbiamă pre mire, silii înfruntă, pentru te a tienulu vinulu celu mai bunii pană mai tardîti, si nu Ta puşti mai antâniu cuinii este datin a ospetia- lóruf Atunci au vediutu invétiacclii iui Chri> stos tnarirea lui si aii crediutu in tr’ îiîsulu ( Jo. II, 1— 11 ) .

,, Aci s ’a şantitu de doujnulu nostru saeraméntu- lu easa tor ie i.

53

§. 62. In Nazaret.P c áci érasi s’a intorsu in_ Nazaret, un ­

de predică cuventulu evamgeliului, ci omenii acestei ceţati nit au crediiitii intr'insulu. A- sia intrandú o dala in Sinagoga si damlui oar- tea Jesaiei profetului se cetescä, deschise Iá* capii LXI Si iiicepn a ceti: „Spiritulii domnu­lui e spré inimie "peiltru care m'a unsu, a be­ne vesti séfacímrp ă insaiiatosiápre cei iF e ^ ă î l fa ártíniá,; á prédica célom (lein prehsórta liei-íMre, s i / otbiloru vedere, $ ţfaiţiitV chitim íiifr âiiti liertafidne^ a predi­că anii Iu domnului bene-prijnítu“ . Si ihclii- diendu cartea a iheeputu ale spune, că acuniii S'4 inţplenitu aeeă profeţii. Ci ei nil au cre- dintii si (liceali: au iui acest’ai fetiorulu lui Jo ­se f f F ă ' si aici minuni că iu Caperuanifj, că se credeinii, Inse Cliri$ţosu n’a volitu, vedi­cii ditle lie^ediiiVfiAjo^ü^rcGa-dföii; Nece, unu profeţu nu'a foştii omenitir in patri 'a lui; si s'a duşii erasi in Capernaum, unde a vvndcca- ţU si pre socr’a lui Petru ce eră cu friguri.

§. 63. In Capernaum.. Yeuiiidu Christosu in Capernaum, câtii

ş ’ îv făcuţii seife de venirea Iui, in (lata curie­ră de tote părţile la cas a unde eră Clnistos, a(|nrui\diu pre. tuti nepotenţiosii,. lunatecii si indraeitii sei vindece, asta cătu numai pote- au intra pro nsia de mulţime. Atunci aduse-

ra sC p re m m ncpoiitentiosu, care im se polca njisicá, ci aJtii-lu diicea>u cu patulii, Ci impo, teiidu intrá pre usia, descoperiră cuperisin. Iu casei si asiu-lu lasara iii dîosu iu a iuţea lui. Care veditiUdţc Christus«, disc nepoteii tiosului: Giérta.|i.se' pecatejp tale. Gr linii invetiau ce erţuij cu l&ns* amíieudu aeestu cuventii, se scaudalira si cugetam Cuiú« poţe numiu tu cest’a a© graiesca asia euvciite? P,e óra ce nu-,, urai O, dieu puttó líertá pecateip, Si derepfu au cugotatu, m acat’ s’an scaudalitu, mimai râm erau orbi* de im - precepeau cuimi câ cbiaru pentru aceea Cliristos nu ern numai onm ci î). clicii. Atunci Christus cuuoseuudtile cuge!iu lu ancnm lorii, -dîse; Ce vise ^parp Aoue a fţ mai. uşiont;, | | e r t ^ p f >C9ţ«% ai)L.,Ii;.jd$c4 • ace, sini i»epóf<tUiÍ0S<)t,%j(>la:-!te m t© du pre petici, nsle tale! Deci c£ se sciţi» ca Cliristos are pc>, tere de a liertâ pecatele, éca dîcu nepoteuUo, suini: seola-te si lia patnlii teu ai te (Iii a ca, sa sanetosu, Atunci nepotentiosulu după ace, sfe cuvente se scolâ mimai de câta si luau, duşi patuiu se duse sanatosu a.casa. Gr ome­nii vediemiu acest a au marmuritu de mirare si dedera mărire lui D.. dieu dîciindu: Decaudii suntenm, iramú un i vediuţu asia.

Ca n"a, N a za r e t, si C a p e r n a H ni erau I rei cefatiele in CîaliLea, despre niiedia nopfe a Judeei. Ci» Pniestiica de in coee de Jordan pre atmici era im ­pari fia in trei parti, adera: J u d e a, S a m a r i a, siG a ti,t e a. . • , î.

§. 64. luvétia ce e Sanibat’a.După aceea tíecundu Christos cu aposto­

lii intru o sambata prein semeuature, începu­ră invetiatieii lui a rumpe spice si a maucá grauntiele fiend u flamandi. Accst’a vediendu fariseii se scaívdalira si dîsera lui Isus: Ver fii, «e făcu aceştia^ ce nu e iiertatu a fa c e sam- bat’a. Er’ Christosu le respunse dícuudu: Cá sambat’a e făcuta pentru omii, er’ nu oinulu pentru sambata; au mi sciţi, câ si David cu ostasii Iui, fieudu flamendi, inaucara dein pâ­nde cele sânte, dein care numai proutiloru e- sto Iiertatu a manca? apoi Christos. e domnii si preste sambata.

Deci intra in sinagoga, si fiendu acolo imn omu cit mâna seca, cautau judeii: ore vindecâ lu va Christos sambat'ai cá selu pota aousá. .Atunci Christos cuuoscundu cugetul« lorii, ia Întrebat«: Liertatu este a face bene sampat’a x au nu ? Şi Védieiidut împietriţi in animale loru dîse uscatului: Intendeti mân a ta; si in data se fâcîr sanetosa cá si cea aialta.

§. 65. Fraţii Iui Christosu.Inse.judeii erau împietriţi macar’câ vede­

au atâte litiuu11i făcute de Christosu, si au­ri ieuu invetiaturile Iui, câ dîceau; câ cu pote- rea diaboltiliii scote dracii si face iniiumíle, pentru oare Christosu ia mustrata aratandule neintieleptî’a loru: dîcundule: Deca scotiu io pre draci cu domnulu draciloru, dar’ fetiorii

56

voştri, cu ce-nei scoto? Si deca ioi scotiu cu domnulii draciloru, atunci imperati’a diabo- luliii s’a impartîtu si a peritu. Inse nece de- in frăţiile sale nu credeau totî. Atunci veni miim'a Ini Isiis cu fratîele se vedia pre Chri- stosu, ci nepotenduse apropia de mulţimea o- meniioru, ián spusu cei de aprope, câ muma* sa si fraţii sei vréu se vorbesca cu densa .-Er’ Christosu a respunsii aratandó cu man’a pre apostoli si dîcîiridu: Estia sunt mama-nvea si fraţii miei, si toti carii audu cuventulu iui D.- dieu, Silii implenescu.

§. ,6ß. Christosu pre m arc .Si erasi a inceputu a invetiâ pre omeni

cti multe asemenaturij dupa care suinduse in­tru o qa« (corabia) plecaáe treca de cea par­te spfp resarjtu pre marea Galileei, si intran- dti s’a culcatu de a dormiţii, er’ marea incepii a se invifofâ cu o fortuna mare si cu ventil, asia câta apostolii 8» spariara temenduse se nu pieră cu naea^ si şcolara pre Christosu dî- cundui: Invetiatoriule, scola câ perima. E r ’ Isus le dîse: O fricosilorn, pentru ce nu aveţi crédentia? Apoi a contenită fortuti'a si ven- tulti: E r’ ei s’au spariâtu si. mai multa de acé- st’a si dîceau: Ce-ne este acest’a, de si marea si ventulu asculta de densulu? _

M a r e a G a l i l e e i seau a T i b e r i a d e i e u - nn lacu mare de apa dulce; in care intra Jordannlu si ese deintr'insulu, lunga cetatea T i b - e r i a d e , ca­re a facutuo Erode in onorea lui Tiberiu imperatulu.

57

§. 67. Mulierea cei curea sânge.Dein colos de Jordan a vindecaţii pre ne-

scaii omeni îndrăciţi, si apoi erasi s'a întorşii de cest’a párté, unde-lu aşteptau o mulţime mare sélu asculte si se se vindece. Atunci si inai marele sinágogei, anume Jair, veni Ia Christosu rogandulîi se venia sei vendece o fetisiora ce jacea de morte. Deci mergundu e- lu cu Jair si cu apostolii, si urmanduiii o mul­ţime desa de onienij o initiiere ce patimea de curgerea sângelui, ayendu credcntia in Chri­stosu, câ numai dese va atinge de vestimen- tele Ilii se ve vendeeâ, se apropia si se atinse de Christosu, si in data se, vindeca. E r ’ Chri­stosu semtiendu acest’a, stete de.in trebâ câ ce-ne s'a atinsa de densul E r’ mulierea ye- diendu, câ nu se pote ascunde .hicnilu, veni înainte si ingenuehiandu mărturisi totu hiere­in cumu a fostu: ciimu patimea ca de 12 ani, si nece unu doftorii nu o a potutu vendeeâ, pana ce s'a atitisu de. Christosu. Er’ jsus laii- datidu credenti’a e i , s'a duşii mai in calo, s i ajungiindu Ia ftas’a iui Jair, ise spuse câ a nioritu fet’a. Inse Christosu intrandu in la- nntrn cu 3 apostoli: Petrii, Jacob si Ioane, si scoticndu pre plângători, a fora de parenti, n ii mai cu ciiventulu o a inviaţu,— aratandó, eâ el ii este dammilu vietiei si a mortei.

D e alta data a vendecatu pre fet’a unui oţnn im- j.eratescu, pentru credenti’a lui, cumu câ Isusu si de-

% parte inca o pote vindeca.

58

§. 6S. Uciderea, botezatoriului Ioane.Pre acele tenipuri se templâ si mortea

lui Ioane botezatoriulu. Câ Erode tetrarculu, feliorulu lui Erode colii mare, carele impera- tiâ in Galilea si preste Jordan, pusese pre Ioane iu preusoria, pentru câ-lu inustrá câ cu iiecuvenentia tiene pro mulierea fratîni-seu Fi- lipu; ci nu cutezase alu ucide pentru câ scieacâ Ioaneerâoinu dereptu si santu, si Erode bucuro­şii asculta iuvetiatiir’a lui, InseErodiad’aijnuIie- rea care o tienea cu uecuvenentia, portâ o mania nespusa asupr'a botezatoriului, pen­tru mustrarea lui, si cerca prilegiu cuinii sein n'cida. Deci odata fieiulu dîu’a nascerei lui Erodej jocâ Ia ospetiu lel a Erodiadei cu a- tat’a plăcere, catu Erode-i ritse se ceia ce î s vrea , juraildtise câi va dâ ori ce va cerc; éra ea iuvetiata de inttina-sa cerii capulu lui Io­ane-, care cerere Erode ia s! implenit’o pen­tru juraiiientii macar’ cu mare superare. Ci amendoi apoi fura pedepsiţi de D. dien, c f pre ioaiie-Iu ininonnentara invetiatieiî lui. De aci ne invetiâmu, panâ unde pote adin e pre oinu une orea biasteinatfa fenieoi rele, de nu se lia amente.

§. 09. Inuiiiiltirea pâniloru si pesciloru.Atunci Christosu trecundu presle mare

se duse iu locu desiertu, ci mulţimea onie- niloru si acolo ttrmâ după ehr, care vedi- etidu Chiistosu ia inveiiatu iudciungu, si

59

vediendu câ trecu teiiipu muUu si poporulu e flamendu, ise iacii 'indurare de c*lu -si ’dîse apostoliloru se le de ei de mancare. Ci ei u'a- yeau de cytu cinci páni si dui pesci, si buca­te nu era de yftdfj secuinpere la atyVa inullî- tne, câ erâ Ia ŞQOşO de omeni a fora de mu­jicii si de prunci. E r’ Isus deinandâ, sei pe­na se siedja, si benecuvemandu pânde si pc> scii, le a /lUpai'tîtii poporului, care a manca tu, si s’a sajUprujfcy,áp ittóa a inai renvasu sfera* i- tiiri detn pâni si pesci fie ipiplutu 12 co- siârci, "

A cest‘a ţninune- a urai facut’o Cliristósu inra mlata, naturaiulu patru inii de omeni eu ? pitni si jhi- cini pesci, dein care au adutiatu 7 cosian i Je sferiuihii i.

§. 70. Cvediutra mulierei ’ pagaue.După aceea erasi se iutorse Christosu in

Calilea, si de acolo se duse .spre Ţiru. si Si-, dou, unde o mujiere păgână CUanuncanu e. s tndui/jnainte se rog» sei veiidece fe ta ce patimea de spiritii necuraţii. Ci Isus mai au. ţâniu nu Viii se o asculte djeundui: câ nu so cáde a luâ pânea dela fiii si ao dâ câniloru, a<leca a lipsi pre credentiosi si a ajuta pre păgâni. E r ’ mulierea avendu credentia maro in fsus, si mai tare se rogâ eu unulentia dî- eiindu: Asia e Domne, dar' si cânii luananca dein s feriţii túri le ee cadu sub mes’a fililoru. Pentru care Domiiulu vediendu mare creden- ti’a ei, disc: O midiere, mare e credenti’u ta, 'fia tîe cuîviu voiesci; si a"a vendecata fct’a ei.

60

§. ŢI, Invetiatur’a botezului, - Dö acolo intqrcundnse Isus a veniţii in

Jerugaliin lâ pasci, unde intrandu in besercca ascosu pre pegotiatori a fora, dícundu: Cas'a inea e Casă de rogatiune, er’ yqi p aţi facutu peştera furtlora? si invetiándu pre' omeni, si semne facundii, multi au crediutii intr’insu, inca si dein farisei. Alesu unu fariseu, anur iste Nicodemu, fiendu deintre cei mai de frun­te ai judeiloru, veni intru o nopte pre aéciin- sii la Christos,şi mărturisi, câ nimene nu poţe face de aceste minuni, fora numai dúca D. dieu e cu densu, ,Atunci-lu invetiâ Christosii: cuinii câ numai ce-ne se nasţc'e de sugu, pote

_&e ve'dia imperatî’a lui D .dieu. Care el'u ne- intieleguhdiijţ I^us inai apriatu ia spusu dţ- cUiiduy €$ dfe nu se va nasce cc-ne va de nou prein âpa si spiritu, nu va poté intra intru impcratî'a cerului. Prl* in care cuvente Chri­stosu a insemnatu sacramentalii (taíu^) sep­tului boteza, care se face cu apa, er’ spiritu- Iu celu sâutu curatiesce pecatele celui ce se boteza,

§. 72. Paraliticulu (cAi$*Mor$/A).Era in Jerusalim la bescreca unu Iacii,

unde se scurea sangcje dela sacriiicia (auptjit), si in care nepotentiosM se scaldau, de unde se si cliiamá S c a l d ’a o e i , si sp credea câ anget ruin domnului in tQtu amilii turburâ ap’a a* cca sangiosa, si câ celu ce intra mai autâuiu

t i í

in larii după fuibiÍKÍrofí aptei; se vindeca de őri ce nepbtentia í vAcoIo amblandii Christosu, afla jacHiidii p reunö ouiu paraliticii (lovitu de gíita) de 18 -vindecare, pentru cácandu sé tu rb u rá ^ p 'a , 'n ’avea ce^ne sein du­ca in Iacii; si panâ-ii aflâ omu sein duca, âl- tulu intra iuaintes lu i si se vindecâ . Indurau- duse de acestî* ^(|Íi^istosu; numai eu ciiventu- lu l’a vendecata? intru o säinbata, de care jiideii taféi> Cl i ri sţ bş aflan- «iii ore paralitrciiUi acunm sa n a tö su ,ia dián. Vertig sé'jrun*ar"p«eat|t»éseij *«444 nuntise tei», pid céiva irtai feli;- aPatdridiiiíe, ca dein pé«a^ te né veim riepdtentielé şi nevoliele údstre.

§i 73, Mulierea pretisa in cü rv ia .E r’ de alta data itvvetíandii Christos in

beserec'á Ierusalimului, adusera fariseii la deiisti pre tí midiere aflata in curvia, vren- dii se ceţce pHlegiü de alü pdté prend.e in ell­ve u te, síi d isera: Moise deiíiaítda; eá pre u- n’a cá acesta se d bata cu pietri, dar’ tu ce dîci ? E r’ Chriştos; vediendlile rentat ed Joru, respunse: Ce-ne e intre voi curatu forâde pe- cate; acel a arunce irtai aiitániu pietra intr’insa. Care audieiidii eí s‘au tUsînatu, si lasaudu pre midiere s’aU duSu* er’ Christosu a dîsu uiulierei: Dute,si de acuinu se numai pecatu- esci; Dein care ne iilvetiâmu, cá mai antâniu s e n e cuiatîmu, pre noi irtsine^ itl aiute d e a acusâ pre a lţii,

Ö2

§. 74. Orbul» dein nascere.

De acolo mergundu Isus cu invetiatieii sei, aflâ p re imn órbu dein nascere cerendu la dratnu: si intrebandir ei pre Christosn: Câ pentru a cui pecate s’a născuţii acest’a orbii Í pentru ale lui au pentru ale parentiloru lu if Le respunse dîciindu : Nece pentru ale nime* nuij ci pentru marirea lui D. dien. Atunci a- propianduse de orbii, ia unsu ochii cu Iutii, ce l'a faciitu cu scuipitn, si Pa tramisu la fim* tân'a Siloamului se se spele; si inergundu sia aflaţii vederea* Dopa care facunduse certa in* tre farisei pentru Isus, pentru ca vindecase pre orbii in tr’o sambata, orbulu. mărturisi pre Christos înaintea lorii cu indrasnire, si aflan- du pre Cbristps a crediutu intr'insulu si s’a iiirhinatu lui*

§. 75. Mulierea Samariiiéna.De aci Christos erasi s’a intorsu in Ga*

lilea, si trecundu prein Samaria, ajunse in ce­tatea Sichern si siediii lunga unu puţin, éra invetiatieii se duseră in cetate se cUmpere bu­cate. Atunci o midiere Samariiiéna venindti la puţin, se duca apa, Christos cerii apa de Ia ca dein vasú, si aratandiii câ insusi este a- p’a cea via dein care bendu cene-va nu mai insetosieza, ia spusu ei faptele ei, si o a inve* tiatu: ciunu inchinatiunea cea adeverata nu e* ste legata de locu, ei ori unde este bene p r i­

mita înaintea lui D. dien, mimai sé fia cicin spiritu domnediecscn si dein adeveru. E r mu- lierea spnnendu ceiatieniloru, câte ia grăiţii Isus, ei inca au veniţii la ChristOs; si an ere* clintit intr’insiilu. Pentru câ iote limbele au cuprensu mai cuNindu adeverulu evangelitilui lui Christos* de câtu jitdeii si fariseii.

,76.. Pruncii la Christosu.'Venindu Christos tirasi in Galilea, inre-

pura apostolii ase întreba intre sene, eu re- ne va fi mái mare intru im pera tfa lui Clili- stos. Deci aju'ngimdn in Capernalim intrebâ pre ei Donuiulu: despre ce s’au întrebam pre cale? er’ ei tacundu, le dîse Christos: Ce-ne vi’ea se fia intre voi mai mare, se cade se fia toturom sierbu; si luandu in bracia pre uliu pruncu, adatise ad îce : Ceiu ce primesce pre umilii deintru acesli.mici in numele mieii, pre inend priineşce si pre ceiu ce nVa liami- su pre meue. De alta data dîse: Lasati pruncii se vena Ia meue câ angerii loru vedu de pu­rurea faci’a lui D. dien in ceru;—si: Câ de nu veti fi câ ii mi Iii de intru aceşti micuţei, nu veti potd intrá intru im peralîa cerului. De a- ci se vede, câta am.ore are D. dien eatrâ pruncii cei buni si fora rentate, pentru câ pruncii rei misu plăcuţi in aintea lui D. dien.

§. 77. Mărturisirea Iui Petru.Atunci intrebâ Christos pre Apostoli: Câ

eene-lu dîcu omenii a fi? E r’ ei respunsera:

ö4

unii (Ucu câ esti Elia, alţii alta profeţii. „Dar' voi, ce-ne me diceli a f i i “ intrebâ Christos; er’ Petrii respunse: Tu esti Christos filiulU lui D. dieu. celui viu. Atunci dîse Christos lui: „Fericiţii esti Simone filiulu lui Juna, câ nu omenii ci D. dien tia descöperitu tîe ace* st’a, pentru acest’a si io dîcu tîe: câ tu esti Petrii* si pre acesta pietra voiu SSidi besere- e’a mea* pre care porţile iadului Un o Voru în v in g e /4 Pentru aceea Petru s’a numitu ca* peteni'a apOstoliloru, si capulu beserecei du­pă Christosu.

78. Schimbarea la facia.De aci luâ pre Pétrü, pre Jacob si pre

Joane si se sui cu ei in muntele Taborului, ca­re e in Galilea, sîsi shimbâ faci a înaintea lo­rii, aratandulise in tnarirea cea domnedieesca, câ faci’a lui straluciá cá sorele si vestimetite- le lui se făcură albe câ hieu’a; si se aratara Moise si Elia Vorbindu cu Christos, er’ dein miorii viersu se audî dicundu : Acest’a e filiu- lu mieii celu amatu (iforr^), de elu se ascul­taţi; după aceea miorulu a acoperiţii pre Moi- se si pre Elia, er' apostolii de spaima an ca- diutii, si departanduse nuortilii numai pre Christos Tau vediutu. Atunci le a dîsu Chri­stos, câ nimenui se nu spună ce au vediuiu panâ după învierea lui, câ le spusese: cumu câ vase merga in ierusalim si acolo judeii-lii voru ucide,er e lua tre iad îe ras i vainviâ dein morţi.

65

C A P C Ili.Dela patimile lui Christosu pana Ia înv iere .

§. 79. învierea Ini Lazaru,

Apropianduse tempidu patimei sale si a rcscitmpararei genului (N’kMVätfi) omenescu, veni Christosu érasi in Ierusalim, unde la ser* batoiii'a innoirei beserecei invetiâ pre judei de Venirea lui Christosu sil mustra pentru împietrirea ancmei, pentru care judeii inte- ritanduse vrură sein pierda, ci Isus a esîtu in-dcsiertulu, unde mai înainte botezase loa- ne . Acolo Veniră la elu omeni, carii spuse­ră, câ Lazaru a moritü; er* Lazaru era unu Dinu cu fric’â lui D. dien câ Si sdrorile Iui Maria si Marta, carii siedeau in Betania a* prope de Ierusalim, pehtrtt care Christos a dese ori mergea la e i , Acést’a áiidiendu Chri* stós a d ísu : câ mortea lui e spre marirea lui D. dien. Deci mergundu in Bitania, iau esi* tu sorörile lui Lazaru plangundu si dicundu: Câ de ar’ fi fostu Christos acíj n’ar’ fi mó­rit u fratele lo m ; er’ Christos Ie dîse: Crede­ţi numai, câ si acumu fratele vostru va în­v ie , Si mergundu lalnormentu, a strigatu mor­tului, care erâ inmormentatu de 4 dîle : Lázá­ré esi afora! Si indata a in viaţii, si mulţi au crediutu pentru acést’a in tr insu lu .

5.

C6 •

§. 80. Ünsori’a de imiilu p re tiu .De acesta minune audieiulu Archiereii si

cărturării se suatuiru, cá se premia si se omo­ra preIsus, dîcundu Cajafa archiereuiu : câmai bene este se mora unulu pentru to t i . Câjudeii dein Ierusalim audiendu, cumu câ a inviatu pre Lazaru, au cursu in Betania se vedia si pre Lazaru si pre Isus, câ Isus erâ acolo iu cas’a lui Lazaru, Si facundu cena acolo, La­zaru siedea la mesa cu lşus, ministrandu

Martha, er’ Maria luandu unu va­sú de alabastru cu nardu scumpu unse pe- tiorcl» iui lşus si le sterse cu perulu capu­lui seu, si se imph'i cas’a de arom’a acelei un­sori scumpe. E r’ Isus dîse: câ spre inmor- mentarea^lui face. Pentru acea Archiereii se suatuira'eâ si pre Lazaru si pre Isus selu ucidă.

Ş . '81. Intrarea in Ierusalim .Adou’a dl, câtu audîra cei dein Ie rusa­

lim, câ isus vene in cetate, esîra intru intern- penarea lui cu ramuri de finice câ inaintea unui iniperatu strigandu: Osana! celu ce ve ­ne in numele domnului, imperatulu lui Isra­el! Si asterneau vestimentele sale pre pamen- tu, er’ Isus intrâ calare pre unu asinii, cumu erâ datin’a imperatiloru vechi, si veni in be- sereca, unde inca si prnncii strigau: Osana filiulu lui David. Atunci dîsera Archiereii lui Isus se opresca pruncii se nu strige, er’ ein Ie respunse, câ de nu voru striga pruncii,

67

pietrele voru grai. Si a scosu Christes dein besereca pre toti schimbătorii de bani si ven- diatorii de porumbi, carii cu negotiatori’a lorii acolo spurcau loculu celu s á n tu .

§. 82. . Cen’a cea depre u rm a .E r ’ candu s’au apropiaţii pascile, au tra-

inisu înainte pre unii dein apostoli in ie ru ­salim, câ se gatesca pascile după dátin’a legei luiM oise; si apoi venindu si insusi, au man- catu cu invetiatieii sei mielulu pasciloru, er’ in capetiilu cenei a asiediatu sant'a Euchari- stia intru aducerea ä mente de patem’a si mortea sa. Câ luandu mai antâniu pane o a benecuventatu si frangunduo a impartîtu lo­rii toturoru dîcundu: Luaţi mancati, acest a e trup ulii mieii, care se frânge spre liertarea pecateloru; asisiderea si dein potiriulu cu vinu intindiemlule ad isu : Beţi deintru acest’a toti, câ acest’a e sângele mieii, care se ver­sa pentru voi si pentru multi spre liertarea pecateloru; acest’a se faceţi intru aducerea a mente de mene. Si apoi a spelatii petiorele apostoliloru, lasandune invetiatura, câ si ce­lu mai mare inca se ministreze celui micii, pentru câ intru Christosu toti sunteinu ase­meni si fraţi.

§. 83. Paternele si mortea.E r’ Juda Iscariotenulii, unulu dein cei Í2

apostoli, mainainte intielegunduse cu judeii cei voitori de reu ai lui Christosu, carii cautau

5*

68

prilegiu sein premia si Siclu ucidă, vendusö pre Christosu pentru bani rá sein de in ma- nule loru. Deci esímlu Christus dupa cena in gradin’a Getsemanei, Juda veni acolo cuostasî si dede pre Christosu in man’a loru, saru- tandulu cu faciaria in locu de semmi. Atunci apostolii sparianduse lasara pre Christosu a-* fora de Fetru si de Joane; e r’ ostasii duseră pre Christos Ia Ana si Cajaf'a archiereii, undelu judecară spre morte pentru câ pre sene s’a dî- su filiulu lui D.dieu . Inse fiendu câ judeilo- rt» nu le era liertatu a ucide pre nimenea, ei l ’au data in manule lui Piiatu pretoriulu Romanii, si cerura «u mari infricosiari, câ se- Iu restignesca. E r’ Piiatu, macnr* câ cunoscii, curmi câ Christos nu are culpa, totuşi câ se nu Ie strice voli’a, dede pre Christos soldaţi- loru romani selu duca ia restigoire, er’ ace* ştia bafjocorindulu si batundulti I au dusu a- fora dein cetate in loculu capacineioru, si a- colo l’au restignitu intre doi lotri (T^A^jii )«

§. 84. Înmormentarea.Pre cruce restignitu fiendu Christosu in

venerea pasciloru, la 3 ore dupa amiedia-di sia daţii sufictulu, si multe minuni au u rm a­ţii . Câ sorele s’a intuuecatu, pamentulu s’a cutremuraţii, catapetesm’a beserecei s’a ruptu, Miormenturi s’an deschis», si mulţi au înviaţii. E r’ cei ce sta aprope^ vediendu aceste ininu- ni, s’au intorsu si au cunosaitu, câ adeveratu

69

a fostir filiulu Iui D. dien. E r’ diipa ce móri Jsus, Josef dein Arimati’a cerundu trupul 11 lui dela Pilatú, impreima en Nicodemai l’au Hstrucatu ( .rpoFiAT) intni nnu mornitmlii non taliatu in pietra, cehi avea in grad in'’a sa, fiendu de faeia si maic’a domnuhii, împre­una cu Joane evangélistáin, si alte muliericu- viose care urinau lui Christosu. E r- Arrhiereii cerura dela Piiatu se pună păzitori ia mor- inentu, cá se hulii Ture apostolii, sí se díca eá a inviatu; ci in desiertu le a fostu paz’a lom,- câ-ci Christos a treia dí a inviatu dein morţi cu poterea sa ceai doinnedieesca.

€ á P U IV.Dela înviere panâ ia inaltiare.

§. 85. învierea Domnului.E r ’ dupa ce veneri si samhata a repaú-

satu trupulu domnului, samhata nöptea spre dumineca denianeti’a, cutremurând usc pa- meutulii, Christosu a inviatu, si păzitorii fu­gi ud ir dela morinentu au spusu archiereiloru, carii n'au vrutu a crede. Si mai antâoiu, Chri- stos inviendu s’a aratatu Măriei Magdaline si altom mulieri cuviose, care desu de de- manetia venise la morinentu cu unsori aro» inatece, cá se ungă trupulu lui Cliristos după da tina judeilorii. Ci ele a Ilara pietr’a re. slornata de pre mormeinu, si angeri imbra- uati iu albe le au spusu, cil au inviatu

70

Christosu. Deci aíergandu ele la apostoli, le spuseră cá a inviatu domnulti, er’ Petro si Joane alergara la murinentii se vedia cele ce le spuseră' mulierile, si aflara mormentidu mimai cu pensele, in care fusese astrucátu Christo&u.§. 86. Aratarea eatrâ 2 Apostoli in Emaus.

Intr’aceeasi dî se arata Christos la doi invctiatiei, carii mergeau dein. Jerusaiiin in Emaus, inse fora de a fi in data cunoscut». Câ insocinduse Isus cu ei începu ale spune dein scriptura, câ trobuea Christosu se palia si se inora, si asia se intre intru marirea sa. Ci ei totu nulu cunoscura, pana cându intrau* du cu ei iu casa la ceua Christos Transe pa­ne si dede lorii, si după acesta frangere-lu cunoscura, dar’ Christos numai de câtu se f a ­cil nevediutu in aintea loru.

E m a u s erâ unu satu forte aprope de Jcrusaliui.

§. 87. Aratarea eatrâ cei 12 forâ Torna.Deci aceşti doi,după ce vediura pre Cliri-

stosu, numai de câtu se intornara in Jerusa- lim, si venindu Ia apostoli le spuseră, câ au vediutu pre domnulu si cumu iu urma fait cunoscut» prein frângerea pânei. E r’ linii de- in apostoli inca totu nu credeau, macacii câ Christos mainainte de morte le spusese mai de multe ori, câ atreia dî va invie. Fieudu dar’ ei atunci adunaţi intru o casa, inse cu u-

71

siele încuiate de fric’a judeiloru, veni Isus in la-intru, si standu inmidiloculu 'lorusearata lo­rii, e r ’ ei crediura si se bucurară, ca au ve- diutu pre Domnulu.

§. 88. Aratarea caträ Torna.Inse Tom’a, unulu dein cei 12, atunci nu

fusese cu apostolii, deci elu dîeea: câ de nu­la va vedé, si de nu va pune mân’a lui pre tru- pulu si ranele domnului, nu va crede. Atunci isus după optu dîle, e ra s ise arata apostoli- loni, fiendu si Toma de facia, sii arata lui cost’a cea impunsa îsi ranele, éra Toma ve- diendu a crediutu si l‘a mărturisită doinim si D. dieu.

§. 89. Aratarea in Galilea.După aceea mai de multe ori s’a arata-

tu Christos apostoliloru in 40 de dîle dela Învierea sa; pre cuinu in muntele Galileei tra- initiendui se merga in tota lumea, si se inve- tie tote poporele botezandui pre el in nume­le tatalui, si alu filiuliti si alu spiritului san- tu; apoi Ia marea Tiberiadei, candu aposto­lii pescuiau, si Christosu aratandulise, le a riî- s ii - se arunce venatori'a in derept a, si au pren- su o multîme de pesci. Aratatu-s’a si lui J a ­cob si altoru mai multi de 500 de omeni-, iu- yetiandui cele despre imperatî a lui D. dieu, si mancandu mancare omenesca, câ se creda « a nu e numai neiuca, ci câ intru adeveru cu trupulu a inviatu dein morţi.

72

§. 90, Inaltiarea la cern.Er ' candü au fostn 40 de dîle dela in,

viere, érasi lis’a aratatu mai pre urma in Je- rusalim, si suflandule spiritulu -sántít ia tra, miau iu tota lumea se predice evangeliuiu la tota fäptur’a. Apoi dicunflnle, cá se nu se de, parte de Jerusaliin, pana ce vont lua promi­siunea Spiritului sântu, esîndu cu ei pana in Betania, acolo s’a inaltiatu dein aintea lorii la ceru, unde a siedintu de a derept’a lui D.- dieu. Atunci lis’au aratatu apoi doi angeri,ca=. rii le au dîsu: câ pre cumu ei au vediutu pre Christos inaltiandu.se la ceru, asia va se ve, nia érasi intru marirea sa se judece pre vii si morţi in diu a cea depre urma,

C A P U V.Dela inaltiare pana la mortea apostqîi-

loru Petru si Paulu in Roma,

§. 91. Alegerea apostolului Matia.După inaltiarea Domnului apostolii in,

tornanduse in Jerusalim si adunanduse in ca- s’â unde ioctiiäu, petrecura iu rogatiune îm­preuna cu maic’a Domnului, si aşteptau iniple^ nirea promisiunei si tramiterea Spiritului sân­ţii spre densii. Atunci Petru scolanduse in mî- diloculu apostoliloru a propuşii a sc alege u- iiu altu apostolii in loculu vendiatoriului luda, si aruncandu sorti pre Mathia, si pre Jose!'

73

{ţarsaba care se ehiamâ si Justu, cadiu sor­tea pre M a t ia si se nimierâ intre cei 12 ar pqstoli.

§. 92, Trarneterea Spiritului santu.E r ’ candu s’aii pleniţu 50 de dîle dela în­

vierea Iui Christas, adunaţi fiendu apostolii intru q casă, se făcu unu sunetu câ de en- tu repede ce iinplîi cas’a ,s i limbi câ fie focu se vediura asiedianduse pre- apostoli, si cu totii se implora de Spiritulu Santu. Atunci apostolii se duseră in besereea, si începură a predica pre Christosu toturoru teloru de faci.» în limb a fia-scş cărui omit; asia câtu se mira­ră cumu potu ei se le vorbesca in lim ba fia- carui, sciendui a fi omeni ne invetiati, pentru aceea linii dîceau; câ sunt beţi, si de aceea vorbescu intru atâte limbe. E r’ Petru inticle- gundu acest’a, se scolâ si âpara pre apostoli, aratandó ca nu sunt beţi fiendu inca numai trei ore dela resarit’a sorelui,cicâ spiritulu lui D. d ieu, de care au graitu profeţii, s’a des- censu spre ei care le dâ loru a grai fia-caruia in limba sa. Si predicandule pre 'Christosu, s’uu intorsu si s’au botezata câ la 3000 de omeni.

§. 93, înmulţirea credentiosiloru.E r’ după aceea apostolii in tote düele

invetţau iii besereea si facoau minuni vinde.-, candn tota ncpqtenti’a intru omeni si arlau- gunduse ijumeruhi credeutiosiloru. E r J Archi-

ereii si fariseii vediendu acestea făcură suatu cu mu se împiedece iatîrea credentiei intre ju- dei. Si mai antâniu prensera pre apostoli si rhiamandui înainte-i opriră se nu mai predi­ce despre Chrislos; inse Petru inaintea Ioni a inarturisitu si mai cu indrasnire pre Chri- stos, spunendule: Câ mai multu se cade a a- sciiltâ de D. dieu de câtu de omeni. După a- ceea neincetandu apostolii a invetiá, érasi fu­ra prensi si batuti, ci ei si mai tare predicară cuventulu evangeiiului, bucuranduse, câ au potutu suferi pentru Christosu.

§. 94. Uciderea lui Ştefanii.Inmultienduse numerulti credentiosiioru,

si nepotendu apostolii ingrigi si de veduve si de seraci, alesera 7 barhati cuviosi, pre carii fecera d i a c o n i adeca miniştri seau sierbi- tori, carii se porte grigea meseloru. Intre a- cestia mai aleşii erâ Ş t e f a n i i , care invetiá cu cuventu tare si face a minuni; pentru ca­re judeii mauianduse, i’au acusatu cnmu câ ar' fi graitu blasteme asup ra lui Moise si a- lui D. dien. E r Stefanu aparanduse in aintea loru, si mai tare a marturisitu pre Christos; de unde judeii turbanduse s’au scolatu asuprai si 1’au ucişii cu pietri; er’ elu blandu fîendu *■ s’a rogatu pentru ei, câ se nul e socotésca D.- dieu acelti pecatu, si asia ucisu fiendu elu mai antâuiu se facil m a r t u r u ( m^ hihík), fiendu dc facia si Saul. *— ----------

74

75

§. 95. Respandirea apostoliloru.De atunci începu si mai cu grosulu pre-

secutiunea (roAua) asupr’a beserecei Iui Chri- stosu, pentru care mulţi apostoli si ereden- tiosi s’au respanditu preîn Judea, Sainarîa, Galilea pana in Antiochia, unde mai antâniu începură ase nuinţ C r e s t i n i, si pana in Da- mascu. Atunci începură apostolii a predica si altom limbi evangeliulu, precumu Petru in Jo« pe si in Cesaria, Ioane Evangélistáin in Sama- ria împreuna cu Petru si cu Filipu. E r’ Filipu inca si pre unu fam-enu ethiopeanu, care cetea 6i nu Intielegea prOfetîalui Jesaia despre mor« tea lui Christosu, I’a invetiatu credenti’a si Pa botezatu, E r ’după aceeaşi Erode Agripa vren- du a face pre plăcerea judeîloru, pre ' Jaeobu fratele lui loanue l’a taiatu, si pre Petru Pa pusu la inchisoria, dein care angerulu dom« nului numai Pa scapatu.

§. 96. Intorcerea lui Paulii.Intre toti presecutorii creştinilorii. inse

celu mai aprensu erâ unu teneru fariseu anu­me S â n i , care si in Jerusalim făcuse mulţii reu crestiniloru fiendu de facia si la ucide­rea lui Stefanu, apoi si a su p r’a celorn a fora de Jerusalim se găti a face reu, cerendu seri. sori dela archiereii judeesci, câ sei pota pren- de si legaţi sei duca in Jerusalim. Inse" D. dieu chiaru pre acest a Pa alesu se fia celu mai mare raziuiu alu crestinatatei. Ca calatorin-

du ein catrâ Damasc», cetatea Siriei, in drm mu diu’a, Ta cuprensu o Jumina dein cer», câtn cadiii diosu, si audî unu viers» dîemului; Saulé, Saulé,ce ine persecutezi? si aratanduise Domnulu isus Fa menatu in Damasc», unde Anania apostolul» trainisu dela Domnulu ceţv cetandulu l’a botezat». După aceea, facundu- se creştin», inpa si numele si l a schimbaţii ntuninduse P a u l u ,

§. 97. Antaiîi a predicare alui Paul».Paul», parele dein volfa lui D. dieu iu,

torcunduse se făcu apostolul» limbeloru, erai ehreu dein viţi’a Jui Beniamin, născuţii iu Tarsu cetatea Ciliciei, si apoi educat» (eres- cutii) in Jcrusalitn in scol’a lui Gămăliei;pentru aceea era barbafcu inveţiatu nu numai in le­gea lui Moise ci si intru alte seiende. Elu du­pă ce se intorse, in Damasc» judeii voira se- lu ucidă, ci scapandu se du,se in A rab ia, de acolo ín Jenisulim unde apoi se intaiui cu Petru, Jacob» si Ioane, si pre urma in Tarsu a casa. De aci apoi apostolulii Barna ba fa du­şii in Antiochia, unde a predicat» si ainvetiutu adeverulu crestijiatatei. Er* facunduse főmete mare sub Claudiu imperatulu, fii tramisu in Jeriisaiim se duca seraciloru ajutori». De a- colo intornandtise in Antiochia, fii tramisu de spiritul» S. împreuna cu Barnaba si cu Ware» evangélista!», se predice pre in cetatile Asiei mici evangeliulu, mai antâniu judeiloruapoi si

77

altorü limbe: greci si romani. E r’ Mareu ia- sandui s a intorsu in Ierusalim .

§. 98. Adunarea apostolilor» in Ierusalim.Dein Asia intornandirse in Antiocliia a-

flara pre creştini imparechiati, pentru câ u- hii poftea» câ cei intorsi la credentia se t ie - iiia si legea lui Moise si se se talie impregiu- m , ei;’ alţii iinpreuna eu Paulu dîceau: Câ pă­gânii carii se iritorcu im sunt detori a tiené si legea lui Moise ci numai alui Christosu . Pentru aceea creştinii tramisera pre Paulii si pre Barnaba la Apostoli in Ierusalim sei in* trebe despre acest’a . Acolo ajungundu, Apo­stolii tienura adunare, in care mai antâfliit Petrii, apoi Jacob» si Paulii aratara, câ legea lui Moise nu indetoresce pre creştinii cei in- torsi dein păgâni; si se făcu judecata : Câ pă­gânilor» ilitorsi se nu lise pittla alta greutaie, de câtu se se coiiteriesca de spurcatiuiiile i- dolilonij de curvia, de iunecatu seau mor- tacina si de sânge <§. 99. Adou’a si A treia piedicare a lui Paulii.

Venind» inapoi Paul» in Antiochia, de acolo se duse iinpreuna cu Silvanu erasi in Asia mica pre la beserecele ce le întorsese in calatori’a de antâniu, câ se le intaresca in Credentia, unde au aflatu pre Timoteu si cre- stinandulu Ta luat» cu sene. E r5 dein Asia trecură, in Macedonia, si de aci intornandu-

78

se prein Tcsalonic'a au mersu in A t h e n a, unde in aintea filosofiloru a predicata pre D. - dien celu necunoscutu. De aci se duse in Co- rintu unde siediii unu anu si diumetate, a« poi trecundu prein Efesu s’a intorsu traşi in Antiochia.— Inse nu múltú tempu aci petre« cundu, a treia ora s’a intorsu in Asia mica trecundu prein Galatia si Frigia, Macedónia si Achaia, intarindu pre credentiosi, inveti- andu si multe patimindu.

Paulu prein calatoriele sale a srrisir si a tra- misu inca si epistole multe la besereci si la unii bar- bati pre cuniu la R o m a n i , É b r e i , C o r i . n t e n i , Ei l i p e n i , E f e s e n i , G a 1 a t e n i, T e s a l o n í c e - ni , C o l ő s e ni ; lui Timoteiu, Titu si lui Fiíimon . Asemenea si alti. apostoli au scrisu totu pre atunci epistolele si evangelia-le, care împreuna cu Apocalipsu- lu se numescu S. Scriptura a Testamentului celui nou.

♦§. 100. Prensori’a si ducerea la Roma .

Dein Achaia pleca Paulii prein Efesu sé merga pre pasci in .Ierusalim, unde ajunguu- du ein, judeii se turburară asupr’a lui si sco- landuse vreau selu omora, dîcundu: câ strica legea lui Moise; ci ostasii romani l’au scăpa­ţii dein mâniile lornj ditcundulu la tribunii In romanii, carele a dou’a dî Ia acusatiunea jit- deiloru vrii se bata cu vergi pre Paulu, er’ ein protestandu, câ e cetatianu romanii si a- pelandu la iinperatulu, fii tramisu la Presi- dele provinciei in Cesâria, nude mai doi ani de dîle a fosta in prensoria, pana ce după pre«

sulele Felire unna Fősín, cave apoi l‘a ira- misn la Roma. Deci Paulii suindnse in nae, intre multe fortune si pel icule (njiiMfa^ii) in tempu de ierna, abiá" ín pnm avéFa urmato- ria sosi acolo. F r’ aci mai anlâniu fu tienutu prensu, inse asiâ câţu potea predica evange- liulu; după aceea fii d im isu . Inse in urma steminduse mare presecutiune sub Nerone imperafiîTu, împreuna cu Petru apostolulu é- rasi fii prensu, si ucisu in Roma după 62 de ani dela Christosu.

Sub Vespasianu la a. 70 dela Christosu, rebe- landu judeii asupr’a ronianiloro, retatea Jerusaliinu- hii erasi fu arsa si stricata împreuna cu beserec’a, asia câtu de atunci judeii numai domniră in Ierusa­lim pana in diu’a de adi, pleninduse ce a predisu Domnului Cumu câ nu'va remané pietra pre pietra (M att. X X IV , 2 ) .

F I N E .

âE L c Í f ííO w v T .«L Ü J j

aw,iw w .i •

so

S C A R ’ A .

Preliminarie . . . . 3

Partea 1. Istori'a v e c h i u l u i Testa- mentuj 5 — 43.

Capü I. Dela facere pana la cliluviu. 5II . Dela diluviu pana la Moise. 12

III . Dela Moisé pana la Saul. 211Y. Dela Saul pana la esiliit. 29V. Dela esiliu pana la Christosu. 38

P arteA II. Istori’a n o u l u i Testa- mentiij 44— 79.

Capu I. Dela nascere pana la botezu. 4Í II. Dela botezu pana la paterne. 48

III. Dela paterne pana Ia înviere. 63IV. Dela inviere pana la inaltiare. 69V. Dela inaltiare paria la mortea

lui Petru si Paulu. . 72