Scale  Clinice  Prof.  Dr.  Doina  Cosman  

Interviul  structurat  Istoric  

Ê  1880  –  termenul  de  test  (Mc  Keen  Cattell)  

Ê  1895  -­‐  1919  –  importanţța  standardizării  sindroamelor  psihiatrice  prin  “cuvinte  cheie”  (Kraepelin)  

Ê  1915  –  este  pentru  prima  oară  folosit  termenul  de  “scală”  (Kent)    

Ê  1932  –  modelul  scalelor  de  evaluare  de  tip  categorial  (Likert)  

Ê  1942  –  primul  test  clasic  care  este  utilizat  şi  în  prezent:  MMPI  (Hathaway  şi  Mc  Kinley)  

Ê  1950  -­‐  1952  –  odată  cu  descoperirea  antipsihoticelor  se  înregistrează  o  dezvoltare  extensivă  a  scalelor  clinice  

Ê  1960  –  scale  de  heteroevaluare  a  depresiei  

Ê  HDRS  sau  HAMD  (Hamilton)  

Conceptul  de  psihometrie  

Ê  Termenul  de  psihopatologie  cantitativă  a  fost  introdus  de  Pichot  

Ê  Psihopatologia  cantitativă  defineşte  metoda  psihometrică  de  abordare  a  simptomatologiei  psihiatrice  

Ê  Psihometria  studiază  instrumentele  standardizate  capabile  să  cuantifice  simptomatologia  psihiatrică  ca  o  măsură  a  severităţții  (intensităţții)  acesteia  

Conceptul  de  psihometrie  

Ê  Practica  psihiatrică  contemporană  s-­‐a  dezvoltat  în  două  direcţții  Ê  Abordarea  clinică  –  calitativă,  categorială  

Ê  Bazată  pe  un  interviu  nestructurat  

Ê  Are  drept  scop  stabilirea  unui  diagnostic  clinic  

Ê  Abordarea  psihometrică  –  cantitativă,  dimensională  Ê  Bazată  pe  interviuri  nestructurate,  semi-­‐structurate  sau  structurate  

Ê  Are  drept  scop  evaluarea  cantitativă  (cunatificarea)  a  severităţții  clinice  a  unei  patologii  psihiatrice  deja  diagnosticate  

Ê  Abordarea  clinică  şi  cea  psihometrică,  în  condiţțiile  actuale,  se  completează  în  mod  necesar  

Scopul  utilizării  scalelor  clinice  

Ê  Scopul  principal:  Ê  Indicator  al  calităţții  unor  metode  terapeutice  (modificarea  scorului  

total  /  grupe  de  itemi  /  itemi  izolaţți  între  două  momente  distincte  de  evaluare):  Ê  în  special  farmacologice  Ê  psihologice  

Ê  Scopuri  secundare:  Ê  Stabilirea  severităţții  unui  episod  psihopatologic  Ê  Instrument  de  omogenizare  al  loturilor  de  cercetare  Ê  Validarea  altor  scale  clinice  prin  compararea  rezultatelor  

înregistrate  Ê  Metodă  de  screening  populaţțional  care  formulează  un  diagnostic  de  

probabilitate  

Ê  Scalele  clinice  nu  pot  fi  utilizate  în  scopul  stabilirii  diagnosticului!!!  

Indicatori  psihometrici  ai  scalelor  clinice  

Ê  Fidelitate  –  constanţța  scorurilor  obţținute  de  acelaşi  subiect,  în  aceleaşi  condiţții,  în  cazul  unei  serii  de  evaluări  

Ê  Validitate  –  capacitatea  scalei  de  a  măsura  ceea  ce  îşi  propune  /  ceea  ce  i  se  cere  să  măsoare  

Ê  Sensibilitate  –  capacitatea  scalei  de  a  identifica  toate  cazurile  cu  patologia  pe  care  urmăreşte  să  o  evalueze    

Ê  SPecificitate  –  capacitatea  scalei  de  a  discrimina  între  afecţțiunea  vizată  şi  alte  afecţțiuni  mai  mult  sau  mai  puţțin  asemănătoare    

Ê  Consistenţță  internă  –  omogenitatea  itemilor  incluşi  în  scală  care  reflectă  faptul  că  toţți  itemii  scalei  măsoară  simptome  diferite  ale  unei  singure  afecţțiuni    

Fidelitatea  scalelor  clinice  

Ê  Fidelitatea  este  o  măsură  a:  Ê  Gradului  de  confidenţță  atribuit  constanţței  aplicării  scalei  clinice  Ê  Interferenţței  unor  factori  aleatori  cu  rezultatele  obţținute  la  scorare  Ê  Fiabilităţții  scalei  

Ê  Fidelitatea  se  exprimă  printr-­‐un  coeficient  de  corelaţție    Ê  r  =  0  –  rezultate  întâmplătoare  Ê  r  =  1  –  acord  perfect  

Ê  Coeficientul  de  corelaţție  trebuie  calculat  pentru  fiecare  item  iar  divergenţțele  trebuiesc  eliminate  prin  Ê  Eliminarea  itemilor  cu  fidelitate  redusă  Ê  Antrenarea  cotatorilor  

Ê  Minimum  acceptat  pentru  fidelitatea  unei  scale  este  de  0,7    

Metode  de  determinare  a  fidelitatăţții  scalelor  clinice  

Ê  Fidelitatea  interevaluatori  Ê  constanţța  scorurilor  atribuite  de  observatori  independenţți  care  cotează  simultan  itemii  

scalei  pentru  acelaşi  subiect  supus  probei  

Ê  Fidelitatea  test-­‐retest  Ê  Se  mai  numeşte  stabilitate  temporală  Ê  Constanţța  scorurilor  obţținute  de  un  subiect  prin  evaluări  succesive  efectuate  în  condiţții  

similare  Ê  aceeaşi  stare  psihopatologică    Ê  condiţții  ambientale  identice  

Ê  Testarea  aptitudinilor  sau  trăsăturilor  psihologice  determină  o  fidelitate  mai  mare  decât  testarea  simptomelor  aceleiaşi  stări  psihopatologice    

Ê  Fidelitatea  prin  utilizarea  formelor  paralele  Ê  Corespondenţța  între  scorurile  obţținute  de  acelaşi  subiect  prin  testarea  la  două  forme  

echivalente  ale  aceluiaşi  test  Ê  Formele  echivalente  

Ê  split  half  Ê  construite  ca  atare  

Validitatea  scalelor  clinice  

Ê  Validitatea  este  relaţția  între  rezultatele  obţținute  şi  valoarea  adevărată  a  variabilelor  măsurate  

Ê  Tipuri  de  validitate  Ê  Aparentă  

Ê  Concordanţța  dintre  conţținutul  unui  item  şi  funcţția  pe  care  trebuie  să  o  măsoare  

Ê  Exemplu:  scale  de  depresie  care  includ  şi  itemi  pentru  anxietate  (HAMD)  →  validitate  scăzută  a  acestor  itemi  

Ê  Empirică  Ê  Reflectă  relaţția  dintre  o  scală  cu  alta  care  se  adresează  aceluiaşi  

fenomen  psihopatologic    Ê  De  construct  

Ê  Are  doar  importanţță  teoretică  Ê  Reprezintă  măsura  în  care  conceptele  teoretice  motivează  construcţția  

scalei  

Sensibilitatea  și  specificitatea  scalelor  clinice  

Sensibilitatea  

Ê  Sensibilitatea  corespunde  rezultatelor  “fals  negative”    

Ê  Reprezintă  proporţția  cazurilor  care  nu  înregistrează  scoruri  peste  prag  dar  care  prezintă  fenomenul  evaluat  de  scală  

Ê  Se  exprimă  în  două  moduri:  Ê  procentual:  0  –  100%  Ê  numeric:  0  –  1    

Specificitatea  

Ê  Specificitatea  corespunde  rezultatelor  “fals  pozitive”  

Ê  Reprezintă  proporţția  cazurilor  care  înregistrează  scoruri  peste  prag  dar  care  nu  prezintă  fenomenul  evaluat  de  scală  

Ê  Se  exprimă  în  două  moduri:  Ê  procentual:  0  –  100%  Ê  numeric:  0  –  1    

Consistenţța  internă    a  scalelor  clinice  

Ê  Reflectă  omogenitatea  itemilor  

Ê  Se  determină  prin  corelarea  scorurilor  obţținute  la  fiecare  item  cu  scorul  total  al  scalei  

Ê  Consistenţța  internă  ridicată  indică  faptul  că  toţți  itemii  măsoară  diferite  aspecte  ale  aceluiaşi  fenomen  Ê  Unii  autori  o  consideră  în  strânsă  relaţție  cu  fidelitatea  scalei  Ê  Alţți  autori  susţțin  că  ea  reprezintă  o  formă  particulară  a  validităţții  pe  

care  o  denumesc  validitate  internă  

Ê  Consistenţța  internă  se  exprimă  prin  coeficientul  α  al  lui  Kronbach  Ê  α  =  0  →  consistenţță  internă  absentă  

Ê  α  =  1  →  consistenţță  internă  ideală  

Scale  de  evaluare  clinică  

Ê  Au  apărut  în  psihiatrie  ca  o  necesitate  de  apreciere  rapidă  a  unor  aspecte  specifice  ale  psihopatologiei.    

Ê  Cele  mai  multe  au  apărut  şi  din  raţțiunile  unor  cercetări  de  psihofarmacologie,  ele  fiind  instrumente  valide  pentru  a  cuantifica  evoluţția  stării  psihice  a  pacienţților.  

Ê  Unele  scale  clinice  au  dobândit  o  validitate  şi  în  susţținerea  diagnosticului  psihiatric  în  anumite  afecţțiuni  (tulburările  depresive  şi  schizofrenie).    

Clasificare  

Ê  Scale  clinice  în  tulb  psihotice  (schizofrenia)  

Ê  Scale  clinice    in  demente  

Ê  Scale  clinice  depresie  

Ê  Scale  clinice  in  manie  

Ê  Scale  clinice  în  tulburările  anxioase  

Ê  Scale  clinice  în  alcoolism  si  toxicomanii  

Ê  Scale  clinice  de  evaluare  a  riscului  suicidar