Jeuns Ifuuss

Timm Thalersau rd,sul ud,ndut

Traducere din germandde Iulian Curuia

AxrruR

Cuprins

Prolog ....7

Primazi .....13Adouazi... .......47Atreia 2i... ...... 81

Apatrazi... ....113Acinceazi... .....153Agaseazi... .....197Aqapteazi.... .....229

Epilog .....261

4," Pnoloc o6

Eram intr-un tren care mergea de Ia Magdeburg la Leip-zig, un tren incet, murdar si supraaglomerat, ca toatecele care, dupd sfArqitul celui de-al Doilea Rdzboi Mon-dial, strdbdteau cu mult zgomot Germania, sco!6nd fummurdar. Pe atunci locuiam in Hamburg;i mergeam la otipografle din Leipzig.

Trenul era atAt de plin, cd lumea stitea si afard, peplatformele dintre vagoane. Eu intrasem cam fird sdweau intr-un compartiment unde se mai afla doar un sin-gur domn, care purta ochelari de soare, lucru neobignuitin acele wemuri. inainte sd intru, m-am gAndit c6 puteafi compartimentul pentru diploma{i qi-am dat sd ies, dardomnul mi-a fdcut semn cu mAna si indrdznesc, aqa cdm-am aqezat in fala lui, la fereastrd.

Era un om mai durduliu, de o vArstd incertS, imbrdcatintr-un costum negru. in buzunarul de la piept avea o

batistd brodatd, de un alb imaculat, care, cum am simlitcAnd m-am apropiat, rispAndea un miros de cuigoare. tncompartimentul pentru bagaje de deasupra capului lineaun geamantan negru.

- Trenurile acestea aglomerate sunt de groazd., mi-aspus el cAnd m-am a ezat. Cdldtorili in interes personal?

Vorbea cu un accent pe care incd nu-l cunoqteam. Abiamai t6rziu aveam sd aflu cd era un accent italienesc.

I-am rdspuns ci am pornit la drum mai degrabd ininteres profesional.

- Trebuie sd revizuiesc o carte ln Leipzig, i-am spus.

@D / o('r

Jauns Knuss

- Aha, scrieli cdrfi. Interesant. Tocmai ce-am avzit cd

existd oameni care iqi asigurd traiul nemaiscriind anumite

cirli pe care inilial voiau sd le scrie.

- $i ce oameni sunt aceptia? am intrebat.

- fnleleplii, gtiutorii care inleleg lumea, a spus el. lqi

vAnd tdcerea celor puternici, care n-au niciun interes ca

qtiinla sE fie rdspAnditi tuturor.

- Dar mai este inlelept cel care se lasd cumpdrat? am

intrebat.

- Poli sd vezi chestiunea asta in mai multe feluri, mi-a

spus domnul acela. Ali mAncat de.prAnz?

- Nu, am spus eu. Dar am niqte pAine Ia mine.

Domnul mi-a fdcut un semn cu mAna.

- Jineli-o in valizS, mi-a zis. Pot si vd invit la masi,

sper.

Toate lucrurile acestea erau foarte neobignuite pe atunci

ln Germania: compartimentul gol, ochelarii de soare, cos-

tumul elegant gi acea invitalie formalS la mas6, intr-untren murdar si aglomerat, o invitalie pe care am acceptat-o,

firegte, fie gi numai pentru cd eram curios sd vid cum ar

fi putut si ne aducd cineva prAnzul prin toatd aglomeralia

aceea.

$i intr-adevdr ni I-a adus, chiar dacd intr-o manier6

destul de neobiqnuiti. Brusc a trecut pe l6ngd noi o loco-

motivd diesel, galben-roqiaticS, foarte elegantd pentru

acele timpuri. Locomotiva a lncetinit qi a mers in acelaqi

ritm cu noi. O fereastrd mare, prin care se putea vedea

in vagonul-restaurant, eraopritd chiar ln dreptul nostru,

iar domnul care m5. invitase la masd a deschis fereastra.

O persoand din cel[lalt tren a deschis fereastra gi ne-a

intins o tavd mare, acoperitd cu un capac oval, greu ;ilnalt de alpaca, pentru ca vAntul sd nu zboate m6ncarea'

4,. 8 "6

Timm Thaler sau rd,sul ud.ndut

Am luat tava in primire impreund cu celSlalt domn. Apoiam aqezat-o cu gdje pe cele doud m6sule de la fereastrS.

Ferestrele s-au inchis la loc. Dupi ce domnul a aqezat

capacul pe un ziar deschis lAngd el, am vdzut prAnzul care

mi se promisese - un prdnz cum nu mai vdzusem de anide zile, dardmite sd mai si m5nAnc.

La aperitiv aveam p6ine prdjitd cu unt, cu felii de somon

afumat; apoi, pentru fiecare, cAte o porlie de homar cumaionezd, urmat de ra!5 cu portocale gi cartofi cu pitrun-;el gi parfe cu nuci gi fulgi de ciocolatd. Am bdut un vinalb sec din Dalmafia, iar Ia sf6rgitul mesei am avut cafea,

deja pregitit[ intr-o ceaqcd de argint, pe ca"re domnul mi-aintins-o pe o mici farfurioari de porfelan.

N-am vorbit aproape deloc in timpul mesei. Am mAncatin ticere, meditAnd. Am fost bucuros cd ferestrele caredideau in coridorul plin de lume aveau perdelele trase, ca

nimeni sd nu ne vadi mAnc6nd. Cine mai avea parte de

mese aga de somptuoase pe atunci in Germania?Dupd masd m-a lovit o oboseali coplegitoare. Gazda

mea, care avdzut asta, mi-a zis:

- Odihnilivd pulin. Dupd masd fie ar trebui sd dormi,fie sd faci o mie de paqi. $i, cum nu e foarte uqor sd faci omie de pagi in tren, vd sfhtuiesc sd vd odihnifi.

Abia dacd am putut s5.-i mullumesc pentru masa aceea

bogati qi neobiqnuit6,, cd, mi-am qi simlit pleoapele grele

qi am cdzrtt intr-un somn ad6nc.Am visat cd stlteam pe terasa unei vile albe cu ieqire

Ia mare. Un iaht era ancorat pe apa albastri, chiar in falamea; qtiam cd iahtirl imi aparline gi am atzlt o voce strigAn-du-mi din depirtare: ,,O casd la mare, un iaht, un cont inbancd care nu se va goli atAta weme c6t vei pdstra tdcerea."

Nu puteam sE pricep sensul acestei fraze in vis gi nicin-am avut qansa s-o fac, fiindcd am a:uzit brusc un zgomot

4p9"6

JaMss Knuss

qi m-am trezit. Md trezise sunetul unui tren. Locomotivaaceea galben-rogiaticd trecuse din nou pe l6ngd noi.

CAnd am deschis ochii somnoros gi m-am uitat in vagon,am vdzut iar bucdtdria gi tava pe care primiserdm m6n-carea disp5.r6nd pe fereastrd. L-am vdzut atunci, uimit,pe domnul din compartimentul meu stAnd in bucdtdriaceluilalt tren. Apoi vagonul-restaurant ne-a depdqit dinnou qi mi-am dat seama cd nu v5zusem decAt reflexia luiin fereastrd. Aqa cd am intors privirea si...

...si m-am speriat. Domnul care stdtuse vizavi de minedispdruse. Nici geamantanul negru nu mai era acolo.Mi-am zis: ,,Doar ce i-am vdzut reflexia ln fereastra vago-nului. Nu se putea oglindi in fereastrd dacd nu era aici.Foarte bizar."

Am adormit la loc si m-am trezit abia cAnd alti oameniau dat buzna ln compartiment.

Mi s-a pdrut atunci c5. intAlnirea cu acel domn strdinfusese doar un vis. Abia mai tArziu,laLeipzig, am aflatcine a fost gazda mea din tren, cAnd mi s-a povestit o

lntdmplare ciudatd.Acea lntAmplare ciudatS. vreau sd v-o povestesc acum.

Am auzit-o de la un bdrbat pe care l-am intAlnit pe neag-teptate in tipografia din Leipzig. il qtiam de mai demult.CAnd el era un tAndr domn, iar eu un elev de gaisprezeceani, ne intAlniserdm odatd pe Helgoland, insula mea debagtind din Marea Nordului. Asta se intAmplase in casavecinei noastre, tanti Julie. Acolo am invdtat totul desprelume, de Ia A laZ, qi ne-am distrat de minune vreme dedoud sS.ptdm6ni.

Ne-am recunoscut imediat la tipografle, in ciuda anilorcare se scurseserS. de cAnd invd.lasem totul despre lume.

- Tim, tu eqti? l-am intrebat uimit.

6. 10 c6

i

i

Timm Thaler sau rAsul ud,ndut

Iar b5rbatul, nu mai pu{in uimit decAt mine, m-a intre-hat gi el:

- Boy, tu egti?

Mi-a spus pe numele pe care md striga lumea pe Hel-goland. Ne-am coplegit cu intrebdri gi ne-am tot intreruptunul pe altul, ca sd povestim ce mai fdcuserim ln tot acel

timp. I-am spus prietenului meu Timm ci a trebuit sd

pdr6sim insula gi sd venim pe continent, fiindcd bombele

f[cuserd praf toate casele de pe insu16. Timm mi-a poves-

tit ci fusese cu teatrul lui de pipuqi pAnd in Japonia gi

Australia. Spunea cd a scris chiar ;i o carte despre teatrulde pdpugi. $i venise acolo tocmai ca sd se ingrijeascd de

tip6rirea ei.

- $i tu, m-a intrebat el, ce faci aici?

- Trebuie sd verific o carte cu imagini pentru invd,tarea

notelor muzicale, i-am rlspuns. Imaginile, notele, versu-rile gi povegtile trebuie sd corespund[ exact. Pentru asta

am venit.

-Atunci trebuie sd ne vedem mai des, mi-a spus Timm

qi, in timp ce zicea asta, i-a cdzut o carte din geant5.

Am vSzut gi m-am aplecat s[ o ridic. Am observat cd era

vorba despre Peter Schlemihl, o poveste a lui Adelbert vonChamisso despre un t6ndr care ;i-a vdndut umbra. DAndu-i

cartea inapoi, i-am spus:

- Chiar sunt pe urmele unei povegti similare. Credcd tu insuli ai jucat-o cu teatrul tdu de pdpuqi, dacd numd ingel. fnsd eu il caut pe tAndrul cdruia i s-a lntAmplatcu adevdrat. Am auzit cd ar mai trii incd in Ovelgonne.

- Cum ai aflat despre Hamburg-Ovelgonne? m-aintre-bat Timm uimit. $tiu foarte bine Ovelgonne.

- L-am vdzut doar in trecere, i-am spus. Dupd rdzboi,am locuit o vreme lAngd Ovelgonne, in Finkenwerder, pe

Ap 11 q6

Jalrps Knuss

partea cealaltd a rAului Elba, la o sord de-a bunicii mele.Mergeam des pe partea cealalt[ a rAului.

- Aha, a spus Timm. $i probabil ai a.uzit acolo poves-tea adevdrat[. atdndrului care si-a vAndut r6sul. La astate referi, nu?

- Da, a;a e, i-am spus. O gtii gi tu?

- O gtiu, mi-a rdspuns Timm. Dar e o poveste lungd.Cat ai de gdnd sd rdmAi ln Leipzig?

- Cel pulin o sdptdmAni, i-am rdspuns. E destul timpsd mi-o povesteqti?

- Da, a zis Timm, e suficient.

- Atunci spune-mi povestea ta.Timm a rAs qi a zis:

- Nu gtiu dacS e cu adevdrat povestea mea, Boy, degiamjucat-o des pe scend. Dar ar putea s5' fie, aqa cum arputea sd fie povestea multor tineri din lume. O s6-i dautdn5rului numele meu, daci nu te deranjeazd.

- D5-i ce nume wei, i-am spus. Spune-i ,,eu,, sau ,,e1,,,spune-i cum wei. Mai important e sd aflu povestea.

- Bine, a zis prietenul meu oftdnd. Oricum, odatd giodatd tot trebuia sd povestesc intAmplarea asta de-a fira pdr. De ce nu aici gi acum? Sd mergem dupd muncd inbiroul corectorilor din clSdirea din spate. Nu-l folosegtenimeni. Cred cd-l;tii.

- Da, i-am spus. Ne vedem acolo dupd ce se termindmunca la tipografle.

In vechiul birou al corectorilor, Timm mi-a spus de-alungul a sapte zile povestea rAsului vdndut. in fiecareseard m-am retras repede in camera mea de hotel sd scriupe spatele unor foi tipografice respinse ceea ce auzisem;de aceea am impdrtit povestea aceasta pe foi, care sunt,de fapt, simple capitole.

$i iatd povestea, impdrfitd cum trebuie si cizelatd.

A, L2 a6

rti

I

I

:

PRIMA ZI

in care se povestegte cum se trezegte miculTimm Thaler, cum i se lntAmptd un mare neno-roc, cum i se schimb[ tbatd viala dupi aceea qicum incheie un contrbct eiudat cu un domn lncostum cadrilat.

Seara, dupd, ce Timm gi cu mine am terminatcu nluruca, ne-an't. retras in prdfuitul birou alcorectorilor gi ne-am agezat pe doud. sco,uneueehi, dar comode tncd,, iar Timm a tnceputsd, spund, pouestea rdsului ud.ndut:

rb" Prunaa FoArE q6

Un biet bdiat sd,rac

In orasele mari, cu strdzi mari, existd pAnd astdzi aleicare sunt atAt de inguste, ca poli strAnge mAna celui careiese la fereastra din fala ferestrei tale. C6nd vizitatoriistrSini cu multi bani qi chef de viald. se pomenesc pe ase-menea strdzi, exclam5: ,,Ce pitoresc!",iar femeile ofteazd:,,Ce idilic si romantic!"

Dar idilicul gi romanticul sunt vorbe goale. Fiindcd inspatele acelor pereli trdiesc oameni sdraci. Iar cei carecresc sdraci in marile orage se intristeazi, devin invidiogisi, adesea, certdreti. Lucrul acesta se intAmpld nu numaidin cauza oamenilor, ci gi a strdzilor.

CAnd avea trei ani, micul Timm s-a mutat gi el pe o ase-menea alee ingustd. Mama sa dolofand ;i veseld murise,iar tatdl sdu trebuise sd p5r6seascd apartamentul in carelocuiserd, flindcd pe-atunci nu prea se gdsea de muncd.Tatdl qi fiul se mutaserd dintr-o cas6 cu alcov la rnargineaparcului pe aleea pietruitd unde mirosea mereu a piper,chimen si anason, fiindcd pe acea alee se gdsea singuramoarb de condimente din oraq. Timm Thaler s-a ales gi cuo mam5 vitregd cu fald ca de soarece gi cu un frate vitregpalid la fal6., obraznic qi rdsfdlat.

Deqi avea doar trei ani, Timm era un copil voinic, cuun rAs din cale-afar[ de frumos, gi putea sd cArmeascd deunul singur vapoarele cu aburi fdcute din scaune de buc6-tdriB gi sd conducd masinile fdcute din pernele canapelelor.Mama sa rAdea cu lacrimi cAnd Timm fdcea mari cdldtorii

Ap t4 6

rTimm Thaler sau rd.sul ud,ndut

pe ap5 gi uscat qi striga mereu ,,Tit, tit, tit, Ameeerica!"lns5 mama vitreg6 il certa cAnd fdcea asta. Biiatul nuintelegea de ce.

Nici pe fratele sdu vitreg nu reuqea sd-l inleleagS; aces-

La igi ardta dragostea fraternd aruncAnd cu lemne de focdupd el sau murddrindu-l cu cerneald, cu funingine saucu gem de prune. insd lucrul cel mai greu de inleles eracd nu Erwin, ci Timm era pedepsit pentru asta. Cu toateaceste lucruri de neinleles care se lntAmplau in casa de

pe alee, Timm aproape cd uitase sd mai rAdd. Numai inzilele ln care era tatil lui acasi mai risuna rAsul lui veselintre perelii casei.

Din pdcate, tatdl era mai tot timpul plecat, cdci iqi gdsi-

se de muncd pe un qantier de constructii undeva departe.(Se cisdtorise a doua oard tocmai pentru ca Timm sd nu[ie toatd ziua singur.) Acum stdtea impreunS cu fiul sdu

numai duminica. Atunci il lua pe micutul Timm de m6niEi-i spunea nevestei:

- Mergem la plimbare.De fapt, se duceau Ia hipodrom, unde tatil iqi punea

la pariuri pulinii bani pe care reu9ea s6-i strAngS. Speraca intr-o bund zi sa cAgtige mulli bani, ca sd poatd pdrdsialeea ingustd gi sd se mute cu tolii din nou intr-o locuintdmai luminoasd. Dar, cum se lntAmpl5. de obicei, toatedorinlele lui erau in zadar Pierdea aproape de fiecaredatd gi, dacd se intAmpla sd cAgtige, banii aceia ii ajun-geau pentru c6teva gustdri, o bere qi un bilet de tramvai.

Micului Timm nu-i pldceau deloc cursele cu cai gi

.jochei. Totul se intAmpla foarte departe de el gi animaleleii treceau prea repede prin fala ochilor. Mullimi de oamenistdteau mereu in fala lor, iar bdiatul vedea cu greu pistade alergare, chiar qi de pe umerii tatdlui.

Ap 15 a6