san francisco dupa furtuna

8/20/2019 San Francisco dupa furtuna

http://slidepdf.com/reader/full/san-francisco-dupa-furtuna 1/156

KATE FREIMAN

San Francisco dup`

furtun`Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRISRomance



Capitolul 1

Lise l`s` bra]ele \n jos, \nchise ochii [i a[tept`. Urm`, cade fiecare dat`, un ropot de aplauze. Trandafiri ro[ii c`deau ca

o ploaie pe scen`, la picioarele Lisei [i a partenerilor ei.|n culise, tân`ra \i v`zu pe regizor [i pe autorul piesei care

c`deau unul \n bra]ele celuilalt.Lise \[i lu` partenerii de mâni [i toat` trupa salut` \ndelung

publicul care \i ova]iona \n picioare. O emo]ie special` \icuprinse pe actori, deoarece era ultima lor reprezenta]ie. Uniidintre ei \[i [terser` pe furi[ o lacrim`, \n timp ce le zâmbeauspectatorilor. |n cele din urm`, \ncet, sala se goli [i actorii seduser` la cabine. Tri[ti [i ferici]i \n acela[i timp...

– S-a terminat, murmur` Lise intrând \n cabin`. Deja s-aterminat...

– Nu te sinchisi, spuse vesel` Sandra. Ai fost extraordinar̀ . Estecel mai frumos rol din cariera ta [i vei avea multe altele, crede-m`!

Se arunc` de gâtul Lisei, pentru a o s`ruta bucuroas`.



– Acum, f`r` gânduri negre, continu` Sandra. |n noapteaaceasta, ne vom distra. Toat` trupa are \ntâlnire la Apollo. Nune vei trage chiulul [i de data aceasta! M` bizui pe tine, dragamea!

Lise zâmbi [i d`du din cap. De obicei, nu prea participa la via]a trupei. Când camarazii s`i se \ntâlneau la restaurant, saupentru o serbare improvizat`, r`mânea retras`. Mul]i dintre

actori o considerau pe Lise snoab`, dar Sandra \i \n]elegeapruden]a. Ea [tia c` tân`ra sa partener` era de o timiditateboln`vicioas`. Pe scen`, Lise se elibera [i jocul s`u era de onaturale]e surprinz`toare \n roluri de \ndr`gostit` pasional`.Dar \n via]`, era cu totul altfel. Nu ie[ea niciodat` [i se\nchidea \n camera sa mic` londonez`...

– A[adar ne-am \n]eles, scumpo? insist` Sandra. Vei fi

al`turi de noi? – Promit, r`spunse Lise zâmbind.Tân`ra o urm`ri pe Sandra cu privirea, \n timp ce aceasta

ie[ea. „Cât este de frumoas`, \[i spuse Lise, plin` deadmira]ie. Este tot mai plin` de via]`, \n fiecare zi“.

|n urm` cu câteva luni, \n timpul primelor repeti]ii alepiesei, \ntre Sandra [i regizorul Nick Harrison, se \nnodase oidil`. Se c`s`toriser` chiar \nainte de a \ncepe spectacolele!...Lise nu se putea \mpiedica s` n-o invidieze pe aceast` tân`r`femeie blond` diafan`, care-[i vedea toate dorin]elerealizându-se.

Dup` ce o privise admirativ pe Sandra, Lise continu` s`se demachieze. V`zându-[I chipul \n oglind`, nu putu s` nu

zâmbeasc` trist. P`rul lung negru \i mângâia u[or ovalul

6 KATE FREIMAN



atât de palid al fe]ei. Dar \n adâncul ochilor verzi, plutea unparfum de triste]e ce nu se [tergea niciodat` complet...

Dup` ce se schimb`, Lise ie[i \n noaptea londonez`. Se\ndrept` f`r` zel spre clubul Apollo. Ideea de a-[i petreceseara \ntr-un local plin de fum, \n mijlocul strig`telor,râsetelor [i a muzicii, n-o \ncânta deloc. Ar fi fost mai bine\n patul ei, cu un roman. De unde \i venea aceast`

melancolie, atât de ciudat` la o fat` de vârsta sa? Avea abiadou`zeci [i unu de ani, dar uneori avea impresia c` tr`isemii de ani.

„Probabil asta \mi vine de la mama, \[i spuse Lise, cutriste]e. Nici ea n-a iubit prea mult via]a“... Amintindu-[i demama sa, tân`ra \[i sim]i lacrimile \n ochi. |[i reveni [i inspir`

profund, \nainte de-a \mpinge u[ile batante de la Apollo.Era un loc fantastic. Pe podeaua din marmur` neagr`,

dansau perechi \n sunetele unei orchestre. Muzicienii, afla]ipe o mic` estrad`, interpretau un vals. Sala era \nconjurat` desfe[nice \nfipte \n perete, care difuzau o lumin` magic`,ireal`... |n jurul ringului de dans, erau aranjate mese, cu

lumân`ri mici ce luminau ca ni[te stele.Dintr-un col], Lise v`zu ridicându-se ni[te bra]e [i \[i auzi

numele strigat. Zâmbind, se apropie de camarazii s`i: – Credeam c` nu vei veni, remarc` unul dintre arti[ti. – Sandra m-a convins, r`spunse Lise. – {i nu regre]i, nu-i a[a?

Samdra tocmai dansase cu Nick. Se a[ezar` al`turi de Lise.

SAN FRANCISCO DUP~ FURTUN~ 7



– Nu, \ntr-adev`r.|[i plimb` privirea vis`toare \n jurul s`u, bând din

[ampanie, apoi ad`ug`: – Acest loc este cu adev`rat somptuos. – Am nevoie \ntotdeauna de ce este mai bun, draga mea,

replic` Nick, zâmbind larg. – Probabil \]i vei aschimba p`rerea v`zând nota de plat`,

murmur` Sandra vrând-nevrând.Chelneri t`cu]i [i stila]i aduser` cina. Lisei nu-i prea era

foame; \[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` prin sal`. Orchestra cântaacum un dans lent [i pe pist` se aflau mai multe perechi.

–Vrei s` dansezi, Lise?Tân`ra \ntoarse ochii, mirat`. |ntâlni zâmbetul lui Ashley,

care o privea de un timp. – Te invit, insist` el.Lise zâmbi. Ashley Ford, junele-prim din pies`, era cunos-

cut drept un afemeiat de speriat. Din nefericire pentru el,logodnica sa, Caroline, juca \n aceea[i pies`. A[a c`, nu rareori\n timpul repeti]iilor se angajau \n teribile scene de gelozie.

– {i Caroline? r`spunse Lise, zâmbind. N-a[ vrea s`-mi

scoat` ochii... – Nici vorb`! oft` Ashley, nu suntem obliga]i s`-i spunem

totul. |n seara asta, era foarte obosit`. A preferat s` se duc` s`se culce. Am [i eu dreptul la câteva ore de libertate! {i apoi,dup` câte [tiu, nu suntem c`s`tori]i!

Tân`ra \l lu` de bra] pe actor [i-l urm` pe pist`. Imediat, el

o strânse \n bra]e [i-i murmur` la ureche.

8 KATE FREIMAN



– Mic` s`lbatic`... S-ar spune c` for]a este singurul mod dea te cuceri!

O umbr` trecu prin ochii verzi ai Lisei. Reu[i s`-[i alungeemo]ia, dar p`str` un aer grav.

– Nu te hazarda, Ashley!Tân`rul b`rbat \ndep`rt` bra]ele [i oft`.

– Iart`-m`, Lise, voiam doar s` glumesc.

Lise f`cu un efort pentru a-[i rec`p`ta senin`tatea. – Iart`-m`, r`spunse ea pe un ton indiferent, \n momentul

\n care partenerul s`u o prinse de talie. – Nu este grav. Sandra are dreptate: e[ti o fat` prea

serioas`, Lise. – Adev`rat?

Lise râse din tot sufletul. Poate era serioas`, dar \n searaaceasta b`use deja prea mult` [ampanie [i dansul o ame]ise.Nu se sim]ea deloc serioas`.

Orchestra cânta acum o alt` melodie. Muzica devenearapid` [i ritmat`; trupul Lisei urma ritmul cu o gra]ie senzual`.Tân`ra izbucni \n râs ca r`spuns la o replic` a lui Ashely, apoiun al [aselea sim] \i ordon` s` \ntoarc` pu]in capul. Ochii \i

\ntâlnir` privirea serioas`, aproape grav`, a unui b`rbat a[ezatla câ]iva metri de ea. O privea atent, cu r`ceal` [i tân`ra femeieera incapabil` s`-[i ia ochii de la el.

Râsul \nghe]` pe buzele Lisei [i chipul i se \mbujor`.Trupul i se \n]epeni.

B`rbatul luase loc la o mas` foarte apropiat` de pista de

dans. Lâng` el se afla o femeie \n rochie de lame auriu [i alte




dou` persoane. F`r` s` [tie de ce, Lise r`m`sese prizonieraacestei priviri calme. St`tea nemi[cat`; totu[i inima \i b`tea dince \n ce mai repede [i i se tìase respira]ia.

|n cele din urm`, vocea lui Ashely reu[i s` rup` vraja\ngrijor`toare. Lise tres`ri sim]indu-i mâna pe bra]ul sù.

– Ce-i cu tine? Nu te sim]i bine?B`rbatul continua s-o fixeze insistent, dar tonul insistent al

lui Ashley \i permise Lisei s` se elibereze. Râse, pu]instânjenit`.

– A[ vrea s` m` a[ez. M` simt ciudat. – {ampania [i un tur de vals \n bra]ele mele, este prea mult

pentru un suflet atât de sensibil ca al tù! Ashley o prinse pe Lise de cot pentru a o conduce spre

masa lor. Tân`ra femeie \n]elese cu u[urare c` \nso]itorulsù nu remarcase nimic. Asta o surprinse pu]in, deoareceavea impresia c` se pierduse \n ochii necunoscutului ore\ntregi.

Se a[ez` calm` [i accept` o ]igar`. {tia cu certitudine còchii cenu[iu-\nchis erau \nc` a]inti]i asupra ei. N-avea decâts` \ntoarc` u[or capul... dar nu \ndr`zni.

Lise trase \ndelung din ]igar` [i constat` c` mâinile \itremurau pu]in. Nu-[i amintea s` mai fi reac]ionat \n modulacesta, niciodat` nu-[i sim]ise inima b`tând mai repede dintr-unsimplu schimb de priviri cu un b`rbat. }igara era gata s`-iscape dintre degete. „Cu siguran]`, [ampania“, se gândi ea.

|n jur, membrii trupei se amuzau bine: râdeau, dansau,

discutau cu \nsufle]ire. Cu toate acestea, Lise avea impresia c`

10 KATE FREIMAN



se afl` \n alt` parte; pân` [i zgomotele \nconjur`toareajungeau la ea \n mod stins. Mintea sa, trìa [i retrìa f`r`\ncetare acele momente ciudate \n care se pierduse \n privireanecunoscutului. Acea privire cenu[ie atât de intens` \ncâtparc` o dusese \n nori.

Lise era adâncit` \n gânduri: nu percepu u[oara agita]ie cepusese st`pânire pe trup`. To]i erau \ntor[i spre un b`rbat

care se apropia. – Acesta nu este oare, din \ntâmplare, Jordan Hayes? [opti Ashley la urechea Lisei.

Tân`ra femeie \ncerca s`-[i revin`. Nick se ridicase [i rosteacu respect:

– Domnule Hayes, este o onoare... Accepta]i s` be]i ceva cu noi?Lise ridic` ochii. Era el, necunoscutul, uria[ [i enigmatic!

Linia elegant` a hainei albastre \i punea \n eviden]` l`]imeaumerilor.

Lise \[i \ntoarse privirea, \nfiorându-se. F`r` nici o \ndoial`,necunoscutul era un personaj important, nu-l auzise niciodat`pe Nick folosind un ton atât de respectuos. Dar oare cine era?

Apar]inea mediului teatral? Numele sù nu-i amintea nimictinerei femei.

Pe nea[teptate, necunoscutul se a[ez` \n fa]a Lisei. – Domni[oar` Holbrook... Vocea profund` [i grav` avea un accent american. Lise

\n`l]` brusc capul [i se sim]i ro[ind puternic. De unde \i [tianumele?

El zâmbi u[or. Parc` citea ca \ntr-o carte deschis` gândurile

tinerei femei.




– Domni[oar` Holbrook, am v`zut piesa \n aceast` sear`. A]i jucat foarte bine.

– Eu... eu... Mul]umesc mult.De obicei Lise nu se l`sa u[or impresionat`. |ncurc`tura sa

spori când se auzi bâlbâindu-se. |[i examin` \n mod succintinterlocutorul. Era, cu siguran]`, cel mai seduc`tor b`rbat pecare-l \ntâlnise vreodat`; p`rul negru [i des, nasul drept, gura

energic` [i senzual`. Dar frumuse]ea sa provenea mai ales dinprivire [i din acei ochi de culoare cenu[ie cu expresieautoritar` [i grav`.

T`cerea dintre ei se prelungea. Lise ad`ug` cu o voceridicol de tremur`toare:

– Mul]umesc. Sunt... fericit` c` v-a pl`cut piesa.

B`rbatul zâmbi. Se preg`tea s` spun` ceva, când Nick interveni cu un zâmbet aproape servil. – Chiar nu v` putem convinge s` accepta]i o cup` de

[ampanie?B`rbatul continua s-o priveasc` insistent pe Lise [i

r`spunse cu o polite]e pu]in rece: – Ierta]i-m`, dar trebuie s` m` \ntorc lâng` invita]ii mei. – Desigur, desigur. Poate alt` dat`...B`rbatul \ntoarse capul pentru a-l privi pe Nick.

– Poate...Dup` un zâmbet [i un semn scurt din cap, amândou`

adresate Lisei, se \ndep`rt`. Ea \i cercet` silueta atletic` [igra]ioas` \n acela[i timp, al`turându-se femeii \n lame auriu.

Evident, era foarte frumoas`. Ochii \i str`luceau \n lumina

12 KATE FREIMAN



lumân`rilor. Un coc elegant \i strângea p`rul negru [i eliberaun chip expresiv, cu tr`s`turi inocente. Rochia aurie se mulape trupul voluptuos. Lise o v`zu pe femeie punând o mân`fin` pe bra]ul lui Jordan Hayes, pentru a-i [opti ceva la ureche,cu un aer complice. Tân`ra femeie le \ntoarse pe jum`tatespatele. De ce oare sim]ise acea mic` \n]ep`tur` \n inim`?

Nick \i vorbea [i Lise trebui s`-i cear` s` repete.

– Spuneam: s-ar zice c` ai f`cut o impresie puternicàsupra lui Jordan Hayes... [i dup` expresia ta, este reciproc. – Nu \n]eleg despre ce vorbe[ti, \i replic` ea \mbujorându-se.Sandra veni s` se a[eze lâng` prietena sa. |[i sprijini b`rbia

\n mân` [i declar` pe un ton vis`tor: – Ce n-a[ fi dat s` fiu \n locul tù!Lise se \ncrunt`.

– Dar pân` la urm`, de ce sunte]i \ntr-o asemenea stare?Cine este, exact?

O t`cere uluit` domni o clip` asupra celorlal]i. Lise n-ar fiprodus un efect mai puternic sco]ând un revolver din po[et`[i \ndreptându-l spre camarazii sì.

– Glume[ti? se indign` Nick dând din cap.Lise nu-[i putu \mpiedica un zâmbet v`zând rictusul de

ne\ncredere al lui Nick. |[i rug` prietena din privire: – Spune-mi, Sandra? Cine este? – Jordan Hayes \n persoan` vine s` te felicite pentru

reprezenta]ia din aceast` sear` [i tu \ntrebi cine este?Sandra p`rea la fel de uluit` ca so]ul sù. Tân`ra cùta \nc`

prin memorie. Ashley pufni \n râs. Lise \ncheie prin a \ntreba,

exasperat`:




– Dar cine este Jordan Hayes?De aceast` dat`, Sandra fu convins` de sinceritatea Lisei.

Lu` un aer u[or superior. – Tu nu cite[ti ziarele niciodat`? Jordan Hayes este un om

de afaceri, unul dintre cei mai boga]i din Statele Unite. Este unfel de bancher, dar mai ales un mare mecena pentru teatru.

Lise ridic` din umeri.

– Ei bine, eu n-am auzit niciodat` vorbindu-se despre el. Averea n-o impresiona câtu[i de pu]in pe tân`r`; \ntâlnise

deja miliardari [i o l`saser` indiferent`. Sandra \[i relu` aerulpreocupat.

– Mica mea Lise, dac` [tii cum s` te por]i cu domnul Hayes,cariera ta ar putea porni ca din pu[c`.

– Nu m` intereseaz` asta, replic` ea cu r`ceal`. – Atunci e[ti \ntr-adev`r nebun`! Sincer, este cel maifrumos b`rbat din sal`. Ar fi suficient s` pocneasc` din degeteca s`-i cad \n bra]e.

Nick prinse mâna stâng` a Sandrei [i-i ar`t` verigheta de pedeget.

– Nu ui]i un am`nunt, draga mea?

– Ia te uit`, a[a este, ce fericire c`-mi aminte[ti, pufnitân`ra femeie.

Nick f`cu o grimas`, apoi o antren` spre pista de dans. – Vino s` dans`m, draga mea so]ie.Lise \i privi \ndep`rtându-se. Le invidia aceast`

complicitate, singur`tatea sa \i p`ru deodat` mai greu de

suportat.

14 KATE FREIMAN



Lise \ntoarse capul pentru a vorbi cu Ashley, dar tân`rulb`rbat p`rea foarte absorbit de zâmbetul unei tineredebutante, Alison. Ashley \i vorbea la ureche \n timp ce-imângâia blând obrazul. „Biata Caroline! se gândi Lise. Cu unasemenea logodnic, n-a ajuns la cap`tul necazurilor!“

|[i lu` po[eta cu un suspin u[or [i se \ndrept` spre toaletadoamnelor. |n clipa \n care intr`, femeia \n lame \[i ref`cea

machiajul \n fa]a unei minuscule oglinzi. Lise \i \ntoarsezâmbetul [i scoase din po[et` un pieptene.

Necunoscuta avea, cu siguran]`, pu]in mai mult de treizecide ani; \nf`]i[area sa era \n acela[i timp indiferent` [i extremde sofisticat`. Acea rochie str`lucitoare era \n mod v`dit operaunui mare croitor. Este tot ceea ce nu sunt eu, \[i spuse ea cu

triste]e. Apoi se mustr` cu severitate. Oare ce i se \ntâmplase? Jordan Hayes nu reprezenta nimic pentru ea. Era unnecunoscut care o felicitase pentru jocul s`u. Nimic mai mult.Mul]i b`rba]i \i f`cuser` deja complimente, le acceptase cur`ceal` [i nu \ntârziase s` le [tearg` din memorie.

Atunci, de ce o obseda Jordan Hayes astfel? De ce se maigândea \nc` la el, deoarece Lise [tia c` nu-l va mai vedea

niciodat` dup` aceast` sear`?Dup` plecarea femeii \n lame auriu, Lise se sp`l` pe mâini.

|[i privi cu surprindere imaginea \n oglind`. Jordan Hayes n-o va recunoa[te niciodat` pe strad`, dac` purta obi[nuitele salehaine discrete, \n locul acestei rochii negre rafinate pe careSandra i-o \mprumutase pentru aceast` ocazie... Cu o ridicare

din umeri, \[i \nchise po[eta [i p`r`si locul.




O mochet` groas` acoperea culoarul ce ducea la scar` [itocurile ascu]ite ale Lisei se afundar` f`r` zgomot \n ea. Deperete era rezemat un b`rbat. Era clar c` era beat [i tân`rafemeie regreta c` trebuia s` treac` prin fa]a lui, \ntr-un spa]iuatât de limitat. El o privea cu ni[te ochi injecta]i.

Lise se str`dui s` mearg` mai departe, \n ciuda obr`znicieiprivirii sale. }inea ochii \n p`mânt [i tres`ri puternic atunci

când el o prinse de bra]. Degetele ciudat de calde, frigeaupielea Lisei.

– Bun` seara, scumpo!O trase spre el cu brutalitate. Tân`ra femeie percepu

respira]ia grea \nc`rcat` de alcool. – D`-mi drumul.

|ncerca s`-i p`streze calmul. Uneori, be]ivii se las`impresiona]i de un ton auoritar. Dar \ncepu s` tremure subimpulsul unei amintiri ivite din trecut, o amintire care ochinuise mult timp [i pe care nu reiu[ise niciodat` s-o [tearg`.

– |mi placi. Te-am privit toat` seara. E[ti dr`gu]`, s` [tii... – Las`-m` s` plec.De data aceasta, \n vocea tinerei femei se sim]ea panica.

Be]ivul o f`cea s` o doar` bra]ul [i situa]ia p`rea f`r` ie[ire.Culoarul era absolut pustiu, foarte departe de sala principal`a clubului de noapte, pierdut` \ntr-o muzic` foarte tare.Nimeni nu va auzi strig`tele sale de ajutor.

– Dac` mi-ai da un mic s`rut, frumoasa mea?Cuvintele de-abia se \n]elegeau. B`rbatul puse mâna pe

um`rul Lisei, \ntr-o mângâiere resping`toare, care-i f`cu sil`

16 KATE FREIMAN



tinerei femei. Dac` reu[ea s`-[i st`pâneasc` panica, totul se varezolva cu bine. Dar i se uscase gâtul, \i lipsea aerul [imemoria o f`cu s` retr`iasc` alt episod, din urm` cu trei ani,când un b`rbat \ncercase s-o violeze...

Be]ivul o \nh`]ase pe Lise de b`rbie [i o for]a pe tân`rafemeie s` \ntoarc` fa]a. Ea \nchise ochii [i sim]i cum i se moaiepicioarele. Ca prin minune, \[i reg`si vocea \n momentul \n

care be]ivul \ncerca s-o s`rute.O clip` mai târziu, era liber`. B`rbatul fusese tras cu

brusche]e \n spate. Lise se rezem` de perete. |n mod curios,nu era surpins` s`-l vad` pe Jordan Hayes \n fa]a ei.

Be]ivul se cl`tin` pe picioare, surprins. Apoi trase olovitur` de pumn care-[i rat` ]inta. Jordan Hayes zâmbi glacial.

|l prinse pe b`rbat de umeri pentru a-l obliga s`-[i \ntoarc`fa]a spre el [i apoi, calm, \l lovi cu pumnul \n fa]`.B`rbatul primi lovitura \n maxilar [i c`zu greu pe spate,

incon[tient. Jordan Hayes se \ntoarse spre Lise. Tân`ra femeiea]inti asupra lui ochii ei mari verzi, \neca]i \n lacrimi. Urmelero[ii ale degetelor b`rbatului pe b`rbia sa devenir` imediatechimoze.

Ea lu` puteri din privirea calm` a]intit` asupra sa. – Oare... N-are nimic? – Chiar v` intereseaz` asta? Jordan Hayes avea o voce de bas, curios de mângâietoare. – Nu...Brusc, lacrimile \ncepur` s` curg` pe obrajii Lisei. Pentru a

o lini[ti, Jordan o atrase pe tân`ra femeie \n bra]e sale. Cu o




mân` o strânse protector la pieptul sù, cu cealalt` \i mângâiablând p`rul. Lise se prinse de umerii sì solizi [i l`s` lacrimiles`-i elimine treptat teama.

Sim]ea sub obrazul sù ritmul regulat al inimii lui JordanHayes. Când respir` adânc, sim]i parfumurile amestecate alepielii sale, cu o ap` de colonie fin` [i al tutunului.

Cât de bine se sim]ea \n bra]ele lui Jordan Hayes... Cu toate

acestea, pentru ea era doar un strìn, la fel ca be]ivul... brusc,Lise se \ndep`rt` de \nso]itorul sù.

Jordan Hayes o examin` \n timp ce-[i [tergea lacrimile. – V` sim]i]i bine?Tân`ra femeie ]inea capul \n jos.

– Da, [i v` mul]umesc pentru... Mul]umesc pentru c`

mi-a]i venit \n ajutor. Jordan Hayes zâmbi. – Pl`cerea a fost de partea mea. V-a f`cut vreun rù?Lise scutur` din cap contemplându-[i \n continuare

marginile pantofilor. Jordan Hayes \ntinse o mân` [i ridic`b`rbia tinerei femei. Studie u[or echimozele. De ce oare nu se

zb`tuse? se \ntreb` ea furioas`.Când sosise el, Lise era nemi[cat` ca o p`pu[` din cârpe \n

bra]ele be]ivului. – Tocmai v-au ap`rut ni[te vân`tì sub b`rbie.Lise continu` s` evite privirea lui Jordan Hayes.

– Nu este grav. Acum m` voi \ntoarce acas`.

Jordan Haye afirm` c`lduros:

18 KATE FREIMAN



– V` \nso]esc. – Nu, domnule Hayes, nu este necesar. – |mi cunoa[te]i numele...Lise \ntâlni o clip` zâmbetul fermec`tor al lui Jordan. L`s`

imediat ochii \n jos. – Toat` lumea v` cunoa[te.El râse scurt.

– Totu[i, adineaori, când v-am vorbit, nu-l cuno[tea]i.Lise zâmbi.

– Am fost repede informat`.Be]ivul \ncepu s` se agite. Se ridic` pe jum`tate, ]inându-se

de cap. Lise se apropie instinctiv de Jordan Hayes, care repet`: – V` conduc. Vom anun]a direc]ia clubului \n leg`tur` cu

acest individ. Vre]i s` depune]i o plângere? – Nu. Jordan Hayes se \ncrunt`. – Sunte]i sigur`? – Absolut. Nu s-a \ntâmplat nimic grav.Femeia \n lame auriu veni \n \ntâmpinarea lor pe scar`:

– Jordan! Te-am c`utat peste tot.

O examin` pe Lise cu o curiozitate vizibil`, apoi se \ntoarsespre Jordan Hayes, pentru a \ntreba cu o voce ironic`,puternic nuan]at` de un accent american.

– Te ridici \n ajutorul domni[oarelor decep]ionate?El zâmbi.

– Lise, v-o prezint pe Diana de Brandebourg. Diana, Lise

Holbrook.




O supriz` amuzat` str`luci \n ochii alba[tri ai Dianei. – Da, desigur, piesa de teatru... Nu te-a[ fi recunoscut,

draga mea.Se ridic` pe vârful picioarelor [i-l s`rut` cu dezinvotur` pe

Jordan Haye pe obraz. – Plec, Jordan. |i voi \nso]i pe Sarah [i Patrik. S` nu ui]i s`

m` suni.

Diana de Brandebourg disp`ru \ntr-un fo[net dematerial auriu, l`sând \n urm` o dâr` de parfum fran]uzescscump.

Lise se \ntreb` ce leg`tur` \i unea pe Jordan Hayes [i pefrumoasa Diana. Erau oare... iubi]i? |n orice caz, Diana erac`s`torit`: purta o verighet`.

Jordan Hayes, v`zând-o pe Lise \nfiorându-se la ie[irea petrotuar, \i puse pe umeri haina sa. O conduse pe tân`ra femeiespre o enorm` ma[in` neagr` [i lucioas`.

– |ntr-adev`r, domnule Hayes, a[ prefera s` iau un taxi.El se apropie serios [i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r negru

c`zut` pe chipul Lisei.

– Pentru c` \mi [tii [i prenumele, folose[te-l. – Eu... eu...El zâmbi, cu mâna a[ezat` \nc` pe p`rul Lisei.

– Haide, spune-l. Vreau s` te aud spunându-mi prenumele. – Jordan, te rog, eu... – Mult mai bine. {i restul frazei nu mai este necesar,

pentru c` nu vei lua un taxi.

20 KATE FREIMAN




Ma[ina str`b`tu rapid ora[ul aproape pustiu. Jordan Hayesnu vorbea absorbit \n gândurile sale. Lise privea mâinile lungi[i puternice pe volan. |mpotriva for]ei lor, [tiau f`r` \ndoial`s` fie blânde [i minunat de alint`toare...

|n mai pu]in de zece minute de la plecare, ma[ina se opri\n fa]a imobilului alb \n care locuia Lise. Jordan Hayes se\ntoarse \n \ntuneric spre tân`ra femeie:

– Lise...Ea \l \ntrerupse cu o brusc` nervozitate. – Mul]umesc pentru c` m-ai condus, domnule Jordan [i

pentru toate celelalte. Eu... eu... Jordan Hayes se aplec` spre ea f`r` un cuvânt. |i cuprinse

gura \ntr-un s`rut scurt [i \nfl`c`rat. Cu inima palpitând, eaie[i din ma[in` ca [i când diavolul era pe urmele sale. Nu se

opri din fug` decât dup` ce intr` la ea. Se rezem` de lemnulsolid al u[ii [i \[i plimb` u[or degetele peste buze. Apoi, f`r`s` \n]eleag` motivul, izbucni \n plâns.



Capitolul 2

Lise se \ndrept` \n pat. Scoase un strig`t. Ochii mari

deschi[i fixau \nnebuni]i \ntunericul din camer`. Treptat,tân`ra femeie relu` contactul cu realitatea [i \n]elese c` visase.|ntinse bra]ul peste perne [i aprinse veioza de pe noptier` cuun oftat de u[urare.

Era mereu acela[i co[mar care revenea s-o chinuie. Oimagine, ap`rut` din trecutul sù [i pe care nu reu[ea s-oalunge...

Lise \[i cunoscuse foarte pu]in p`rin]ii. Tat`l sù murise\ntr-un accident de ma[in` când ea avea cinci ani. Apoi mama,Caroll, se adâncise \ntr-o profund` melancolie, din care nimicn-o putuse scoate. |[i iubise so]ul cu pasiune. Pentru a trì cuel, \[i sfidase toat` familia [i renun]ase la toate bog`]iile sale.De fapt, mama Lisei apar]inea uneia dintre cele mai bogate

familii din San Francisco. Asta atunci când se \ndr`gostise de



un tân`r muzician englez. El era s`rac [i f`r` viitor, dar Caroll \l urmase la Londra pentru a trì cu el. Lise era copiluliubirii lor.

La câ]iva ani dup` moartea tat`lui, Lise \[i pierduse [imama. |n acel moment, copila fu \ncredin]at` bunicului sù,Mason, pentru a trì la el \n San Francisco. De-abia avea optani...

Anii care urmar` nu fur` prea ferici]i pentru mica orfan`.Oh, bine\n]eles, nu-i lipsea nimic. Dar, \n schimb, era deseorisingur`. Mason, preocupat de afacerile sale, nu prea se ocupade ea.

Dar era ceva [i mai grav. Mason o primea deseori pe ceade-a doua fiic` a sa, Lydia, sora mai mic` a mamei Lisei. {i

Lydia nu pierdea nici o ocazie pentru a batjocori amintireaCarollei. – Ah! Aceast` Caroll, murmura ea mângâind fruntea Lisei.

Ce nebunie a f`cut s`-l urmeze pe acel biet intrigant englez! |ncele din urm`, asta a costat-o via]a...

Alt` dat`, \i spusese Lisei: –Tu e[ti ca mama ta. Ai ceva ciudat \n ochi.

Fiica Lydiei, Meredith, se juca deseori cu Lise. Dar, f`r` s` vrea, repeta cuvintele mamei sale, chinuind-o pe Lise.

– Mama mi-a spus c` tat`l tù era nebun. Este adev`rat? – Las`-m` \n pace, r`spundea feti]a, cu lacrimi \n ochi.|n sfâr[it, la [aisprezece ani, putu s` scape de aceast`

ambian]` sufocant`. Intr` la pension. Acolo, via]a \i fu mai

fericit`. Pân` \n acea zi blestemat`...




|ntins` \n patul s`u, Lise rev`zu acea amintire \ngrozitoare.Se \nfiora numai gândindu-se. Din acea zi, nu mai putea râde,cânta sau s` se joace cum f`cea mai \nainte. Din acea zi, avea\n adâncul ochilor acea u[oar` lic`rire nefericit`...

Avea optsprezece ani când se \ntorsese. Se hot`râse deja s`\ntrerup` studiile pentru a se lansa \n teatru. Mason era furiospe aceast` decizie...

– Draga mea, \i spusese el, Meredith este frumoas`, dar proast`. N-a[tept nimic de la ea. Tu e[ti singura mea [ans`.Trebuie s` te c`s`tore[ti [i s`-mi dai urma[i.

Era o duminic`, \n seara aceea [i ea citea \n camer` unroman. Se \ntorsese \n casa bunicului s`u pentru sfâr[ituls`pt`mânii.

Spre mirarea sa, când cobor\ pentru cin`, g`si casa pustie.Bunicul ie[ise f`r` s-o anun]e.Intr` \n salonul mare [i v`zu o lumin` aprins` \ntr-un col].

Se apropie [i fu gata s` strige. A[ezat \ntr-un fotoliu, se afla unb`rbat elegant [i destul de frumos.

El \i zâmbi, privind-o admirativ: – Nu v` fie team`, domni[oar`. M` numesc Paul Lianos.

Sunt un prieten al bunicului dumneavoastr`. |l a[tept. Vre]is`-mi ]ine]i companie?

Lise se a[ez` lâng` el. Mason \i prezentase deja mai mul]iprieteni, dar nici unul nu era atât de fermec`tor ca acesta.Ce-i drept, Mason spera ca unul dintre ace[ti b`rba]i tineri, defamilie bun`, s-o ia \n c`s`torie pe Lise [i aceasta s`-i d`ruiasc`

urma[i.

24 KATE FREIMAN



Paul Lianos deschise o sticl` de [ampanie [i \i oferi o cup`Lisei. Tân`ra fat` fusese surprins` de aceast` punere \n scen`,cu atât mai mult cu cât, imediat, o condusese spre sufragerie,unde era preg`tit` o mas` rece.

– S` mânc`m, \i spusese el. Bunicul dumneavoastr` m-asf`tuit s` nu-l a[tept, dac` \ntârzie mult.

Dup` cin`, Paul puse un disc [i dansar`.

Lise se afla sub farmecul acestui b`rbat seduc`tor. Râdeadin nimic, Paul Lianos \i \ntindea o nou` cup` de [ampanieimediat ce paharul i se golea. |n cele din urm`, inima Liseib`tea prea repede. Se sim]ea m`gulit`, foarte vesel`,sedus`... \ndr`gostit`? Oare Paul Lianos \mp`rt`[ea [i elacelea[i emo]ii delicioase? se \ntrebase ea cu naivitate. Nu-i

b`nuise inten]iile când o condusese cu abilitate spre biroulgol al lui Mason...

Mul]i ani dup` aceea, Lise tremura \nc` gândindu-se laasta. |[i ascunse fa]a \n mâini. Fusese atât de naiv`, atât deproast`...

|n \ntuneric, Lise se cuib`rise la pieptul lui Paul Lianos [i-i

\ntinse buzele s-o s`rute. Nu \ncepuse s` se zbat` decât cândel rusese s`-i scoat` rochia.

– Nu!Panica o cuprinsese pe tân`ra fat`. Mergea prea repede,

dup` p`rerea ei [i aproape o brutaliza.|n graba sa monstruoas`, Paul Lianos \i rupsese rochia. |i

murmurase cu o voce mahmur`:




– Nu face nazuri, asta vrei de la \nceput. – Nu, nu vreau...Lise nu mai \n]elegea. Oare ce crezuse el, cu ce gre[ise ea?

Paul Lianos continuase, cu un zâmbet cinic: – Bunicul tù mi-a dat binecuvântarea. Nu-mi plac cele

care se las` rugate.Lise voise s` strige; Paul lianos \i \nchisese gura \n mod

s`lbatic.Lise se sim]ise murdar`, mânjit` de atingerea resping`toare a

acestui b`rbat; se zb`tuse din toate puterile, degeaba. Nu-[iimaginase niciodat` o asemenea brutalitate. Trìa un co[mar.Printr-o fericit` \ntâmplare, reu[ise s`-[i dezechilibreze agresorul[i s`-i scape, chiar când se aruncase asupra ei. Lise fugise din

\nc`pere, urm`rit` de insultele [i amenin]`rile lui Paul Lianos. Alergase s` se \nchid` \n camera sa. Ardea de umilin]` [igroaz`. |l ura pe Paul Lianos, se ura pe ea \ns`[i. Bine\n]eles,fusese singura vinovat` de aceast` scen`, princomportamentul sù nebunesc. Ea \ns`[i se \nchisese cu unseduc`tor monden, care nu cùta decât o pl`cere rapid`. {icrezuse c` se \ndr`gostise!

Din acea sear`, Lise se hot`râse s` construiasc` \n jurul sùun solid zid de ap`rare. Niciodat` vreun b`rbat nu se va maiapropia destul de mult pentru a o r`ni din nou.

A doua zi, Lise \ncercase s`-i povesteasc` totul buniculuisù, dar nu reu[ise. Pr`pastia dintre ei era prea mare. El nu\n]elesese de ce refuzase s` participe la recep]ia de plecare din

acea zi.

26 KATE FREIMAN



|nc`lcând interdic]ia lui Mason, Lise \[i depuse candidaturala una din [colile de art` dramatic` londoneze. Locul \i fuacordat; reveni \n ]ara sa natal`, gata s` se lupte singur` \n

via]`, mai degrab` decât s` accepte existen]a ipocrit` pe carei-o propusese bunicul s`u.

Mason fusese teribil de furios când \i anun]ase plecarea sa.Totu[i tân`ra fat` r`m`sese de neclintit. Trebuia s` plece

neap`rat.De atunci, Lise \[i repro[a uneori c`-[i decep]ionase

bunicul. Nu uitase niciodat` s`-i scrie de Cr`ciun sau deaniversarea sa, dar niciodat` nu primise r`spuns.

Se l`s` s` alunece din pat [i \mbr`c` un halat u[or. Nuservea la nimic s` se \ntoarc` mereu la aceste amintiri vechi.

Când va aduna destule economii, va lua avionul spre SanFrancisco [i va \ncerca o reconciliere cu Mason. Fusesestângaci, dar nu era vina lui. Dorea atât de mult s` aib` unmo[tenitor...

Acest gând o aduse pe tân`ra femeie la principala sapreocupare de moment: trebuia neap`rat s` g`seasc` de lucru[i cât mai repede posibil.

Lise \[i f`cu un ceai \n buc`t`ria minuscul`, apoi se duse s`se instaleze \ntr-un fotoliu adânc lâng` fereastr`. |ntr-o

jum`tate de or`, vor ap`rea zorii. Se sim]i deodat` foartesingur` [i aceast` impresie o mir`: se obi[nuise de mult timpcu singur`tatea. Se credea f`cut` pentru asta...

Chipul lui Jordan Hayes \i reveni \n memorie [i buzele

\ncepur` s`-i tremure. Cu siguran]`, o g`sise complet ridicol`.




Ochii de culoare cenu[ie parc` treceau f`r` efort peste toatebarierele de care se putea \nconjura. Oare ce v`zuse elprivind-o? Lise \ncerc` s` [i-l alunge din minte pe Jordan. Sel`s` pe spate [i \nchise ochii, dar \mpotriva voin]ei ei, \i repet`prenumele \n vis...

Lise fu trezit` din somn de timbrul continuu al soneriei dela intrare. Tân`ra femeie arunc` o privire spre pendula veche:

zece [i jum`tate, era târziu. Se ridic` din fotoliu [i-[i \ntinsemembrele obosite.

Vizitatorul continua s`-[i men]in` degetul pe sonerie. Lisese \ncrunt`. |[i strânse cordonul halatului [i se duse, descul]`,s` deschid` u[a de la intrare. |ncremeni recunoscându-l \nprag pe Jordan Hayes...

Pentru o clip`, Lise avu impresia c` inima sa uitase s` bat`.Obrajii i se \mbujorar`. Jordan Hayes o privea admirativ, cu unzâmbet mali]ios. Tân`ra femeie \ncerc` s` adune toat` r`cealaposibil` \n ochii verzi.

– Ce cau]i aici?El nu r`spunse. O examina calm pe tân`ra femeie, de la

capul ciufulit, pân` la picioarele goale [i roz.

– A[adar, iat` cum ar`]i scoas` din pat. Lise \[i strânsehalatul [i se sim]i ro[ind mai puternic. |ntreb` cu o voce maipu]in sigur`:

– Ce vrei? – Las`-m` s` intru... sau vrei s` stârne[ti tot cartierul.Lise arunc` o privire peste um`rul lui Jordan Hayes.

Perdelele se d`duser` la o parte de cealalt` parte a str`zii. Un

28 KATE FREIMAN



grup de copii \nconjurau Ferrariul negru. |i priveau curio[i peLise [i pe vizitatorul sù.

Deschise u[a cu un oftat resemnat. |l preced` pe JordanHayes \n camera de zi [i f`cu \n a[a fel \ncât s` r`mân` departede el. Acum era \mbr`cat \ntr-un pantalon de in de culoaredeschis` care-i urm`rea linia [oldurilor strâmte [i a coapselor musculoase [i o c`ma[` de culoare \nchis` \ntredeschis` pe

pieptul puternic. Lise \ntreb` dintr-o suflare. – De ce ai venit? – Doar [tii. – Nu, nu [tiu. Nu ai ce face aici. – Nu-mi oferi o cea[c` de cafea? – Nu...

Jordan Hayes cercet̀ \nc`perea cu privirea. R`spunse degajat: – O beau neagr`, f`r` zah`r.Furioas` Lise, b`tu \n retragere \n buc`t`rie. Cine se credea

oare? De ce venea la ea ca pe un teren cucerit? „{tii de ce“, \ir`spunsese. {i \n sinea ei, \[i spuse c` avea dreptate. Ceva dinea o atr`gea spre Jordan Hayes, \n pofida faptului c`-i erateam` de b`rba]i, \n ciuda experien]ei sale traumatizante. De

la prima lor \ntâlnire, chipul sù o obseda f`r` \ncetare.Lise \[i l`s` ochii \n jos la halatul sù diafan. Trebuia

neap`rat s` \mbrace altceva. Avea impresia c` era goal`, maiales sub privirea lui Jordan Hayes... Puse repede dou` ce[ti peo tav`, apoi f`cu stânga \mprejur pentru a se duse s` se\mbrace. El o urm`rea cu privirea, rezemat de perete lâng`

pervazul u[ii.




– Cafeaua va fi gata \ntr-o clip`, spuse ea cu o vocet`ioas`.

Jordan Hayes ridic` din sprâncene \n fa]a asprimei voite aLisei. Replic`:

– Cel pu]in, ai ascultat ordinele...Tân`ra femeie se \ncord` de indignare.

– Dac` doreai atât de mult o cea[c` de cafea, n-aveai decât

s` te duci la un bar! Dup` cum se spune, e[ti destul de bogatpentru asta.

Jordan se \ndrept` pentru a r`spunde blând: – Am venit s` te v`d pentru a m` asigura c` e[ti bine, dup`

noaptea trecut`.Ceva \n vocea sa o \nsp`imânt` pe Lise, ceva cald profund,

[i sigur. Murmur`: – Iart`-m` o clip`. A[ vrea s` m` \mbrac.Tân`ra femeie f`cu un pas \nainte, dar Jordan Hayes \i bar`

trecerea. Nu f`cu nici un gest de-a se da \ntr-o parte [i eatrebui s` se opreasc`.

– |mi place atât de mult cum e[ti, [opti el cu o str`lucire

ironic` \n ochi. – Ie[i din casa mea. Jordan scutur` din cap. P`stra un zâmbet amuzat,

zeflemitor. – Lise, chiar nu cuno[ti bunele maniere. – Sper c` nu pretinzi s` m` \nve]i.

Jordan zâmbi.

30 KATE FREIMAN



– Nu m` tenta. Amenin]area din tonul vocii sale se percepea \n mod

distinct. Lise \[i sim]i trupul r`spunzându-i f`r` s` vrea. |[iduse o mân` la obraz [i se \ncrunt` \ntâlnind urmeledureroase de pe maxilar. Uitase complet de ele.

– Te-ai \ngrijit? \ntreb` Jordan ridicându-i b`rbia. – Las`-m`, m` simt foarte bine.

– Nu este [i p`rerea mea, micu]` Lise. E[ti ca ghea]a. De ceasta, m` \ntreb? Ce secrete \ngrozitoare se ascund \n spateleacestor superbi ochi reci?

– Vreau s` trec! – Nu. Voi sparge acest zid de ghea]`. Este o promisiune.Ea ridic` ochii [i \ntâlni privirea nemi[cat` [i grav` a lui

Jordan. {opti: – M` sperii.El \[i adânci [i mai mult privirea \n cea a Lisei pentru a

r`spunde. – Vreau s` fii a mea.Lise se d`du \napoi sub [ocul cuvintelor. Magnetismul lui

Jordan Hayes o tulbura, o dezorienta. {i totu[i [tia, sim]ea,

acest b`rbat nu valora, f`r` \ndoial`, mai mult decât PaulLianos. Oh! avea cu siguran]` mai mult farmec [i c`ldur`, dar era numai o masc`! Scopul era acela[i...

Trebuia neap`rat s`-[i p`streze calmul. Articul` cu o voce[uier`toare:

– |]i pierzi timpul, domnule Hayes. Mi-e team` c` nu-]i

\mp`rt`[esc sentimentele.




Lise \i \ntoarse spatele [i puse cafetiera plin` al`turi dece[ti. F`r` un cuvânt, Jordan \i lu` tava din mâini [i o duse \nsalon. Foarte \n largul s`u, umplu dou` ce[ti [i-i \ntinse unatinerei femei. F`r` vreun preambul, o \ntreb`:

– Este altcineva \n via]a ta? Acel brunet \nalt cu care dansaiasear`?

Lise zâmbi. Ar fi binevenit` o \ncurc`tur`, ca \n teatru!

– Ashley? Asta nu te prive[te. – Este iubitul t`u? insist` Jordan cu o voce aspr`.Intrase \n joc.

– Exact! {i poate ne vom c`s`tori, r`spunse ea cu o voceamuzat`.

– |]i este absolut indiferent.

Se ridic` [i se apropie de ea. Ea se d`du \napoi pân` laperete.

– Este ridicol. De unde po]i s` [tii... – {tiu c`-l ]ineai la distan]` cu ace[ti ochi reci, de fiecare

dat` când se apropia pu]in prea mult. Nu este b`rbatul care \]itrebuie, Lise [i o [tii prea bine.

– Te crezi cu siguran]` b`rbatul ideal? Jordan zâmbi. Se rezem` de perete, a[ezându-[i mâinile \n

apropierea umerilor Lisei. – Vrei s`-]i fac o demonstra]ie?Ea \[i ]inu respira]ia. Apoi [opti cu greu:

– Nu m` atinge sau strig!

Jordan râse u[or.

32 KATE FREIMAN



– Ai s` strigi, Lise? – Nu, te rog...Era prea târziu. Gura lui Jordan puse deja st`pânire pe

buzele tinerei femei. Fantoma lui Paul Lianos se ivi \n moddureros \n memorie. O panic` necontrolabil` o ]intui locului,cu bra]ele de-a lungul corpului; nu mai putea nici s` respire.Crezu c` moare \n acea clip`...

Jordan \i sim]i teama, dar f`r` s-o \n]eleag`. |[i plimbabuzele pe gâtul ei cu o infinit` blânde]e. Mâna dreapt`netezea p`rul tinerei femei \ntr-o dezmierdare afectuoas` [ilini[titoare.

Lise st`tea \nc` nemi[cat`, cu capul dat pe spate, [i ochii\nchi[i. Tremura toat`.

Dar deodat`, sim]i c` o cuprinde o lini[te ciudat`. Acestb`rbat nu era Paul Lianos. Era blând, afectuos... O c`ldur`nel`murit` o cuprinse pe tân`ra femeie.

– Lise... Jordan \i murmura numele la ureche. |[i apropia buzele

de ale sale [i o s`rut` \ndelung. Lise \[i uit` temerile, furia,nu mai asculta decât de sim]urile surprinse. Degetele \i

alergau pe umerii puternici [i calzi ai lui Jordan. Penea[teptate, el f`cu s` cad` halatul tinerei femei [i \imângâie \ncet sânii.

|n acel moment, co[marul reveni. Lise \nchise ochii [i\ncerc` s` resping` trupul strâns lâng` ea.

– Nu, murmur` cu o voce tulburat`. Nu, Paul, te rog, nu

face asta.




Se zb`tu o clip`, apoi deschise ochii. Jordan se d`duse\napoi. O privea cu o mânie care o f`cu s` tremure. |[i adun`cu stâng`cie halatul pentru a se acoperi. Apoi spuse cu o voceslab`:

– Pleac`, te rog. – Cine este? \ntreb` el strângând pumnii.Ea nu voia s` r`spund`. Nu voia pentru nimic \n lume s`

afle acel trist episod al vie]ii ei. Se \ndep`rt` \ncet sprefereastr`. Afar`, via]a continua. Se auzeau copii strigând [i

jucându-se pe strad`.El o prinse de umeri cu brutalitate [i o f`cu s` se \ntoarc`:

– Cine este acest b`rbat? o mai \ntreb` \nc` o dat`. Cineeste acest Paul?

Chipul Lisei r`mase de nep`truns fa]` de acest crud secret. – Mi-ar face pl`cere s` pleci. Ai ob]inut ce-ai vrut, nu?Tân`ra femeie sim]i degetele lui Jordan \ncle[tându-se pe

umerii s`i. El \i r`spunse adâncindu-[i privirea \n a ei. – {tii foarte bine ce vreau. {i [tii c` nici unul, nici cel`lalt

nu suntem mul]umi]i.Lise se \mbujor`. Jordan era prea brutal, prea direct. |[i

st`pâni dorin]a de a-l p`lmui! – Eu... Oh! las`-m` \n pace!Lise nu-[i g`si cuvintele, ceea ce nu i se \ntâmpla niciodat`

\n mod obi[nuit. Jordan o privea zâmbind. – Cineaz` cu mine, \n seara asta.Un val de panic` o cuprinse din nou pe Lise. Nu mai voia

s`-l vad` pe acest b`rbat. Acum \i era teribil de team` de

34 KATE FREIMAN



propriile sale reac]ii. |i sim]ea for]a masculin`, voin]anecru]`toare sub \nf`]i[area elegant`. Instinctul tinereifemei \i comanda s-o ia la fug` [i s` se ascund` \ntr-un col]\ntunecos. Paul Lianos nu ob]inuse nimic de la ea, deoarecenu-l dorea. Dar Jordan era mai periculos, mult maipericulos.

– Nu pot. Am deja alte planuri.

Un lic`r de furie str`b`tu privirea lui Jordan Hayes. – Cu cine?Lise replic` aspru.

– Vezi-]i de treburile tale! – Ashley? – Nu.

– Altul, atunci? Acel Paul... – Nici m`car.Lise nu reu[i s` zâmbeasc`. Jordan era gelos pe Lianos,

b`rbatul pe care \l detesa cel mai mult pe lume. – Vreau s` te cunosc mai bine. Am \ntrev`zut femeia

ascuns` \n spatele m`[tii [i aceast` femeie m` intrig`.

– Iar eu, nu vreau s` cinez cu tine [i nu mai vreau s` te v`dniciodat`! E[ti oare \n stare s` \n]elegi?

Lise vorbise pe o voce mult prea tare, pu]in artificial`. Jordan strânse din buze.

– Sunt \n stare s` \n]eleg, dar nu s` accept. Voi trece s` teiau mâine la ora opt.

Tonul lui Jordan p`rea s` nu admit` replic`.




36 KATE FREIMAN

– Nu voi fi aici. – Vei fi. Avur` un scurt schimb de priviri, o lupt` de-o secund`, \n

care Jordan ie[i \nving`tor. Tân`ra femeie l`s` ochii \n jos [i[opti:

– Te detest, auzi? Te detest! E[ti ca ceilal]i... Jordan zâmbi [i \ntinse mâna pentru a mângâia p`rul

Lisei. – Mincinoas` mic`...Ea se d`du \napoi, ca ars`. Da, min]ise. Jordan Hayes

intrase \n via]a ei [i sf`râmase \n câteva minute doar, toatepre]ioasele ei bariere protectoare. Se sim]ea \nvins`,

vulnerabil` [i r`nit`...El plec` spre u[` gr`bit [i se \ntoarse cu un zâmbet larg.

– Mâine, la ora opt! – Jordan...Lise nu [tia de ce-l strigase. {tia doar c` nu mai voia s` fie

singur`. Jordan r`mase cu mâna pe clan]a de la u[`. – Jordan, eu... Ei bine, eu...

|n disperare de cauz`, oft` \ndelung. – Lise, te rog, \nceteaz` s` m` prive[ti \n acest fel. De ce

aceast` privire atât de trist`?Din doi pa[i, Jordan fu lâng` ea [i o s`rut` rapid pe buze.

Exact \nainte de a disp`rea, \i murmur` tandru: – Pe mâine. Pân` la urm` \]i voi descoperi secretul.



Capitolul 3

Lise se trezi devreme a doua zi. Jordan Hayes ap`ruse de-alungul tuturor viselor sale. Chipul \i era pe rând bine dispus,

fermec`tor, amenin]`tor... Chipul acela cu tr`s`turi aspre [ifrumoase devenise o adev`rat` obsesie pentru tân`ra femeie.

Se dojeni cu severitate. Trebuia neap`rat s` opreasc` asta;nu trebuia s` se intereseze de Jordan Hayes. El nu-i putea facedecât rù. Dar dup` hot`rârile \n]elepte, gândurile Lisei oluar` pe un drum periculos. Pân` la urm`, nu [tia aproapenimic despre el, dou` sau trei lucruri pe care i le spuseseSandra: un om de afaceri, un mecena al timpului sù... Cu ungest enervat, tân`ra femeie \[i puse cea[ca de cafea pe mas`.S` se gândeasc` la altceva!

Spre prânz, Lise \i telefon` impresarului sù. Nu avea nimics`-i propun`. |i promise c` o va suna el la sfâr[itul s`pt`mânii

viitoare, dar Lise avu sentimentul c` voia s` scape de ea, f`r`

s-o jigneasc`. Orice ar fi, trebuia s` g`seasc` o slujb` \n mare



urgen]`. |ntre dou` roluri, Lise exercitase deja o mul]ime deprofesiuni provizorii: chelneri]`, menajer`, \ngrijitoare decopii, \n lipsa p`rin]ilor, vânz`toare... Trebuia s` \nceap` s`caute imediat: peste dou` s`pt`mâni trebuia s` pl`teasc`chiria [i nu economisise nici un ban... Tân`ra femeie se sim]ibrusc foarte deprimat`. |ncepu s` consulte trist` micapublicitate.

***

Moralul Lisei nu se \mbun`t`]ise când Sandra veni, \nsfâr[it, s-o viziteze dup`-amiaz`. |n acea zi, Sandra str`lucea;f`cu s` se \nvârteasc` \ncânt`toarea rochie colorat` pastel \n

jurul picioarelor lungi, fine [i frumoase.

– Am s`-mi dau hainele la cur`]at, m-am gândit a[adar s` vin s` iau rochia neagr`.

Lise se duse \n camer` pentru a aduce rochia. – Iart`-m`, Sandra. Aveam inten]ia s-o sp`l eu \ns`mi, dar

am uitat complet. Voi pl`ti cur`]atul... – Haide, nu spune prostii...Sandra \[i examin` prietena, curioas`.

– Spune-mi, Lise, ce-ai p`]it la b`rbie? – Oh! vorbe[ti de vân`t`ile mele?Lise povesti pe scurt incidentul cu be]ivul, f`r` s`

men]ioneze totu[i rolul jucat de Jordan Hayes.Sandra ridic` ochii spre cer cu o grimas` expresiv`.

– Mi-e groaz` de be]ivi! Sunt resping`tori. Asta nu ]i-a

provocat un [oc?

38 KATE FREIMAN



– Nu, nu totul este \n ordine. Vrei o cea[c` de ceai? – De cafea, mai degrab`.Lise puse \n func]iune filtrul mare de cafea. Se sim]ea deja

\n cea mai bun` dispozi]ie; prezen]a vesel` a Sandrei \i f`cusebine. Punând tava cu cafea pe m`su]a scund`, \ntreb`:

– {i, când \ncep viitoarele tale repeti]ii? – Luni. Am vrut s` plec la Londra pentru un weekend

prelungit, dar Nick a invitat pe nu mai [tiu cine la prânz,duminic`.

Lise se sim]i din nou cople[it` de un sentiment dedureroas` singur`tate. Oare ce i se \ntâmplase? Tr`ise singur`timp de trei ani [i nu fusese niciodat` obi[nuit` s` fie preaanturat`... Absorbit` \n gândurile sale, nu auzise ultimele

cuvinte ale Sandrei. – Iart`-m`, ce-ai spus? – Dac` \l cred pe Nick, ea [i-a rupt glezna. Vorbesc despre

Janet Nairn. F`cea schi sau ceva \n acest fel. Totu[i m` mir` c`f`cea schi \n acest sezon... oricum, este doar un rol mic, dar

Joe nu vrea s` \nceap` repeti]iile \nainte de a g`si o\nlocuitoare. |l [tii [i tu, perfec]ionist, aproape maniac... Pot s`

ob]in o audiere, dac` vrei. Cred c` nu ai vreo munc` \n vedere?

Lise izbucni \ntr-un râs exuberant. – Vorbe[ti [i tu! Am cercetat am`nun]it toate anun]urile de

ast`zi. – Excelent! |i voi telefona lui Joe chiar \n seara asta. Vom fi

din nou colege de cabin`.




– {tii c` \nc` n-am ob]inut acest rol. – Pariez c`-l vei avea. {tii deja piesa [i te voi ridica \n sl`vi

\n fa]a lui Joe. Partida este câ[tigat` dinainte, te asigur!Lise râse din toat` inima \n fa]a entuziasmului prietenei

sale. Sandra b`u o \nghi]itur` de cafea, apoi se r`sturn` \nfotoliu pentru a spune cu un aer conspirativ:

– B`nuiesc c` ai auzit ultimele bârfe?

– Ce bârfe?Sandra rosti misterioas`: – Caroline [i Ashley... – Poveste[te! – |n seara recep]iei, au plecat \mpreun` \n Cornwall.... Este

un fel de c`l`torie de nunt`!Caroline \l va aduce \n sfâr[it pe acest mare afemeiat la

sentimente mai bune... Mi-a telefonat Penny \n aceast`diminea]`! Trebuia neap`rat s` dea de Caroline. I-am sugerats` \ncerce la Ashley. De fapt, am f`cut-o mai degrab` \n glum`...|n sfâr[it, Penny mi-a urmat sfatul [i Caroline era acolo!

Lise zâmbi. Caroline nu-i fusese prieten`, dar asta f`r`\ndoial` din cauza lui Ashley.

– Este o veste bun`.Sandra \i arunc` prietenei sale o privire mirat`.

– Nu te deranjeaz`?Lise r`spunse cu o surpriz` sincer`:

– De ce ar trebui s` m` deranjeze? – Nu face pe nevinovata! Ashley te urma peste tot!

Credeam...

Lise o \ntrerupse cu fermitate:

40 KATE FREIMAN



– Ei bine, te-ai \n[elat. Nu l-am \ncurajat niciodat`. De fapt,cu privirile uciga[e pe care Caroline mi le arunca de fiecaredat` când \i adresam vreo vorb` lui Ashey, n-a[ fi \ndr`znitniciodat` s` ridic preten]ii asupra lui!

– Oh, oh, \n]eleg. De altfel, pe viitor, po]i nutri speran]emai mari...

– Oare ce insinuezi?

|n ciuda protestului indignat, Lise ro[i toat`. Sandra \iremarc` tulburarea [i insist` vesel`: – Haide, o [tiu perfect! Jordan Hayes! Degetul meu mic

mi-a spus c` alaltìeri ai plecat cu el! – Ei bine, da, m-a condus. – {i mai departe? – {i s-a \ntors ieri.

Tân`ra femeie ro[ea tot mai tare. De ce oare nu-i povestisemai devreme prietenei sale? Sandra va b`nui ce-i mai rù, \nmod inevitabil. Dar Lise nu reu[ea s` vorbeasc` despre Jordan\n mod firesc; acest b`rbat f`cea s` se nasc` \n ea sentimenteprea complexe. Ea care avea reputa]ia c` descurajeazàvansurile unui b`rbat dintr-o simpl` privire...

– Adev`rat? Ce noroc ai! Când \l mai vezi?Lise ridic` din umeri [i-[i \ntoarse privirea.

– M-a invitat \n seara asta la cin`, dar am refuzat.Sandra se \ndrept` \n fotoliu, cu ochii m`ri]i de uimire.

– Ai ce? Lise, e[ti nebun`! – |ncearc` s` m` \n]elegi. Nu vreau s`-l rev`d. Este... – Este cum? Prea sexy, prea bogat? Cea mai mare parte a

femeilor [i-ar da bra]ul drept pentru o cin` cu Jordan Hayes!




– Eu nu.Lise \[i l`s` \nc`p`]ânat` fruntea \n jos. Avea nepl`cuta

impresie c` minte. Sandra ad`ug` \ncet: – Ar putea face foarte mult pentru cariera ta.Lise se \ncrunt`.

– Nu m` voi purta niciodat` \n acest fel. Altfel, n-a[ puteas` m` mai privesc \n oglind`!

Sandra pufni \n râs \n fa]a expresiei indignate a Lisei. – Oh, nu-mi da lec]ii. E[ti exact ceea ce se nume[te ofemeie liber`...

– Poate, dar liber` sau nu, refuz s` m` folosesc de oameni.Nu este bine.

Sandra fuma o ]igar` cu gesturi rapide [i gra]ioase. – Sunt de p`rerea ta, draga mea, dar trebuie s` admi]i c`

multe cariere sunt construite \n acest fel. Cu toate acestea...nu mi-l imaginez pe Jordan Hayes l`sându-se manipulat deoricine.

Lise se gândi la aceast` ultim` fraz`. Rosti cu voce tare,distant`:

– Nu [tiu ce fel de b`rbat este.Sandra izbucni \n râs.

– Este \ntr-adev`r important? Cu fizicul pe care-l are, poatepl`cea foarte bine femeilor, f`r` s`-[i dezv`luie personalitateaprofund`! Ce vrei s` [tii? Este bancher, este american. Ziari[tii\l vâneaz` pe cinci continente. Femeile de la bra]ul lui sunt\ntotdeauna foarte frumoase, inteligente [i pline de talent. |nlocul t`u, a[ fi \ncântat` s` fac parte din aceast` elit`...

Sandra se uit` repede la ceas.

42 KATE FREIMAN



– Va trebui s` plec \n vitez`, altfel Nick va fi furios. Apropo,cu ce te vei \mbr`ca disear`?

Lise ridic` din iumeri. – |nc` nu [tiu dac` merg.Sandra râse \ncet.

– Fugi de-aici! |]i telefonez mâine s`-mi poveste[ti totul.Dup`-amiaz`, Lise ie[i s` fac` ni[te cump`r`turi. |n timp ce

se \ntorcea \nc`rcat` de pachete diferite, se gândea lacuvintele Sandrei. „ S-ar crede oare c` Lise ac]iona din interesdac` se va ar`ta \n compania lui Jordan? El ce-ar crede?Oamenii s-ar gândi c` sunt iubi]i?“

Lise nu auzi vocea care o striga când intr` pe strada sa.Tres`ri când sim]i o mân` pe um`r. Una din saco[ele cuprovizii c`zu pe trotuar [i-[i \mpr`[tie con]inutul.

– Oh, iart`-m`! Nu voiam s` te sperii.Shaun Barnett se aplec` s` adune portocalele care serostogoliser` la câ]iva pa[i.

– Este vina mea, m` gândeam la altceva...Shaun locuia \n apartamentul situat deasupra celui al Lisei;

\i d`duse o serioas` mân` de ajutor tinerei femei când [i-laranjase. Tân`r, blond, zâmbitor, lucra pentru o agen]ie de

publicitate. Shaun o invitase uneori pe Lise s` ias` cu el; pân`acum, g`sise \ntotdeauna o scuz` pentru a-l refuza.|i pl`cea mult Shaun; \l g`sea amuzant [i fermec`tor.

Totu[i, un al [aselea sim] \i spunea c` sentimentele tân`ruluib`rbat erau mai profunde decât \ndr`znea s` m`rturiseasc`.Dac` ceda [i accepta una dintre invita]iile sale, prietenia lor nu va mai dura.

Shaun se ridic`.




– Ei bine, \ntreb` el luându-i Lisei cealalt` saco[`, ce ve[tiai? Ai g`sit ceva?

Lise \i vorbi despre rolul din piesa Sandrei. – Va \ncerca s`-mi ob]in` o audiere. – Este formidabil!Shaun p`rea sincer \ncântat. Lise deschise u[a

apartamentului s`u. – Pun saco[ele \n buc`t`rie? \ntreb` Shaun trecând prin

fa]a ei. – Da, te rog. Vrei un ceai? – Cu pl`cere. Am avut o zi infernal`!Discutar` veseli \n timp ce-[i b`ur` ceaiul. Shaun o f`cu s`

râd` pe Lise cu anecdote scandaloase adunate de la agen]ie [i,treptat, nelini[tea tinerei femei disp`ru. D`duse o importan]`

exagerat` micilor sale probleme, prezen]a lui Shaun aducealucrurile la adev`rata lor dimensiune. Mai târziu, când se\nnopt`, Shaun suger`:

– S` mergem s` cin`m undeva \n seara asta, Lise. Sunt mortde foame.

Ea cl`tin` din cap. – Nu, chiar nu doresc s` ies. Sunt obosit`.

– De acord. M-a[ putea duce s` iau mâncare de la birta[ulchinez din col]ul str`zii, vrei?Lise accept` zâmbind.

– Este o idee excelent`. – Ce vrei s` m`nânci? – Nu [tiu. Alege tu pentru mine.Lise se sim]ea incapabil` s` ia cea mai mic` decizie. Ora opt

se apropia [i sim]ea un nod dureros \n stomac. O mul]ime de

44 KATE FREIMAN



remu[c`ri o chinuiau pe tân`ra femeie: era oare cinstit s`-lre]in` pe Shaun doar pentru a nu-l \nfrunta singur` pe

Jordan? Ad`ug` pe un ton ferm: – |n orice caz, vreau s`-mi pl`tesc partea mea.Shaun avu un zâmbet dezarmant:

– Nici nu se pune problema, e[ti invitata mea. Tu ofericasa, [i eu cina. A[a este drept!

Soneria de la intrare le \ntrerupse dialogul, Lise \ncremeni,alb` la fa]`. – A sunat, remarc` Shaun râzând când o v`zu pe Lise

nemi[cat`.Ea se ridic` tremurând. Inspir` adânc \nainte de a deschide

u[a. |n prag se afla Jordan Hayes, \nalt, brunet [i foarte elegant \ncostumul ar`miu, din m`tase natural`. Materialul lucea \n noapte.

– Bun` seara, Lise, spuse cu vocea sa calm` [i ochii adânci]i\n cei ai tinerei.

– Bun` seara, nu te a[teptam. Jordan replic` pe un ton amuzat. – Este ora opt. Ai uitat?{tia bine c` nu; chipul tulburat al tinerei femei i-o ar`ta

suficient. Lise r`spunse pe un ton sfid`tor: – Nu era o \ntâlnire hot`rât`. Jordan continua s` zâmbeasc`. – Bine\n]eles c` da. E[ti gata?Ea sim]i pân` \n adâncul fiin]ei puterea acelei priviri care

trecea pe rând observându-i pantalonii u[ori din pânz` [ibluza roz, fa]a nemachiat`, p`rul negru strâns \n coad` de cal.

|i r`spunse cât mai t`ios cu putin]`.




– Gata? Domnule Hayes, ]i-am spus ieri sear` c` n-aveaminten]ia s` cinez cu tine [i nu mi-am schimbat p`rerea. Am alteplanuri.

Vru s`-i trânteasc` u[a \n nas, dar el fu mai rapid. Intrasedeja cu pa[i mari \n salon. Ea \l urm`, cu pumnii strân[i defurie.

La intrarea lor, Shaun s`ri \n picioare; chipul sù luèxpresia vinovat` a unui [colar care-a f`cut o gre[eal`.

Lise observ` c` privirea lui Shaun tr`da team`. Dup` oprivire spre Jordan, \n]elese de ce; \n ciuda nemi[c`rii saletotale, acesta avea maxilarele \ncle[tate, chipul alb ca varul, tottrupul \ncordat [i amenin]`tor.

Shaun \naint` intimidat. Era evident c`-l recunoscuse penoul venit.

– M` numesc Shaun Barnett. Sunt \ncântat s` v` cunosc,domnule Hayes. Jordan \nclin` scurt din cap, apoi se \ntoarse spre Lise

pentru a-i spune: – Du-te [i te preg`te[te.Shaun f`cu un pas spre u[`; stacojiu la fa]`, murmur`:

– Iart`-m` Lise, nu [tiam c` ai o \ntâlnire.

Ea ridic` din umeri. – Nu aveam. Jordan \i arunc` lui Shaun un zâmbet glacial. – Pleca]i?Shaun aprob` cu un semn din cap \nainte de a mormì o

fraz` de ne\n]eles [i de a se gr`bi spre ie[ire. Auzind pocnetulu[ii, Lise reac]ion` \n sfâr[it. Alerg` [i-l ajunse pe tân`rul

b`rbat \n holul cl`dirii.

46 KATE FREIMAN



– Shaun... |mi pare atât de rù...Nu-[i g`sea cuvintele pentru a-[i exprima sentimentele: se

sim]ea vinovat`, demn` de dispre] [i umilit` pentru prietenulsù...

– N-are nimic...

– Dar este gre[eala mea... Eu...Lise \ntâlni privirea lui Shaun [i \n]elese c` explica]iile erau

de prisos. Acest tân`r cu avea o personalitatea puternic`,

afirmat`... Nu-i putea rezista lui Jordan Hayes. Lise o b`nuise,dar acum, \nsu[i Shaun era con[tient de asta.

El \ncepu s` suie treptele sc`rii [i adùg`: – Nu te mai gândi. Nu ast`zi! strig` el luând-o la fug`.

Ea se \ntoarse \n apartament, cu ochii plini de lacrimi.Shaun fusese serios jignit \n amorul sù propriu [i ea nu vaputea niciodat` s`-[i \ndrepte gre[eala fa]` de el.

Silueta lui Jordan se contura \n sens opus luminii, \n fa]a

ferestrei. Lise merse drept spre el. – Cum l-ai putut trata \n acest mod?

– |n ce mod? replic` el imperturbabil. – Ai fost de o nepolite]e b`t`toare la ochi. A plecat dincauza ta!

– Preferai s` r`mân`? – Am fi cinat \mpreun`.Lise \[i [tere ochii furioas`. Jordan scoase din buzunar o

batist` alb`, curat`.




– Ar fi trebuit s`-l anun]i.Lise lu` batista. Ochii \i erau umfla]i [i str`lucitori. Respir`

adânc [i \ncerc` s`-[i st`pâneasc` tremurul genunchilor. De ceoare reac]iona atât de violent \n prezen]a acestui individ?

– Dup` acest episod, n-a[ cina cu tine nici dac` ai fi regele Prusiei! Jordan nu p`rea câtu[i de pu]in jenat. – Nu sunt decât Jordan Hayes, dar vei cina cu mine... Du-te

[i te spal` pe fa]` [i te schimb`, Lise. – Nu...|[i \ncruci[` cu hot`râre bra]ele la piept [i-l sfid` pe Jordan

cu privirea. Adversarul s`u o observa cu aten]ie. – Ce mai este? Vrei s` vorbim despre Shaun Barnett? – Exact. De ce ai fost atât de grosolan cu el? Jordan zâmbi.

– I-am spus oare ceva grosolan? – Tu...Lise se \ntrerupse pentru a se gândi. De fapt, ce-i spusese?

Shaun nu r`spunsese cuvintelor lui, ci unui fulger din ochii lui Jordan, tensiunii amenin]`toare a trupului s`u. |l f`cuse peShaun s` fug` numai prin prezen]a sa, f`r` s` spun` o vorb`,

f`r` s` profereze o singur` amenin]are! – Ei bine?|i arunc` lui Jordan o privire ucig`toare.

– Oh, nu [tiu! – Cu siguran]`. Pu]in` sinceritate, frumoaso, nu eu sunt cel

de condamnat. L-ai atras cu premeditare pe acest tân`r, [tiindc` va fi un obstacol \n \ntâlnirea noastr`. Nu este prea frumos...

Lise l`s` ochii \n jos. Avea dreptate.

48 KATE FREIMAN



– {tiu. Nu sunt decât o proast`. Jordan se \ntoarse pentru a privi pe fereastr`. Umerii \i

erau ciudat de ]epeni. – Este nebun dup` tine, Lise. Presupun c` ai \n]eles asta.Ea nu r`spunse. Nu-[i m`rturisise \n mod clar asta, dar, din

nou, Jordan avea dreptate. Lise cl`tin` din cap desperat`. – Cât regret c` i-am f`cut r`u.

Jordan remarc` dur: – N-ar vrea mila ta.Lise \i arunc` o privire \ntunecat`.

– Cu siguran]`, te crezi foarte inteligent!El se \ntoarse râzând.

– Este discutabil... |n schimb, sunt sigur de un lucru: mi-eo foame de lup! Du-te [i te schimb`, sau trebuie s` m` ocup

eu \nsumi...F`cu un pas spre tân`ra femeie. |n \ntunericul ce sporea,

p`rea [i mai amenin]`tor. Lise putea aprinde lumina \ntinzândbra]ul; dar n-o f`cu, din mândrie. Nu se mi[c`.

– P`streaz`-]i amenin]`rile! N-ai nici un drept s` te impuiaici [i...

Jordan continua s` se apropie. {opti pe un ton de repro[blând:

– Lise...Ea auzi vocea \nv`luitoare care-i rostea numele atât de

tandru [i cu acea intona]ie ciudat` care o f`cea s` sune ca omângâiere...

„Nu fi proast`, \i spuse Lisei o voce interioar`. Nu-l l`sa s`

te farmece“.




– Nu m` impresionezi, domnule Hayes. Dac` nu tederanjeaz`, mi-ar pl`cea...

El \[i pierdu r`bdarea. – |n sfâr[it, Lise, vei mai continua mult s`-mi rezi[ti?Un sentiment de panic` o cuprinse pe Lise. O mai separau

de Jordan de-abia câ]iva centimetri. Ridic` mâna \ntr-un gestde ap`rare.

– Nu, nu! Jordan prinse mâna tinerei femei [i o atrase spre el \n modirezistibil. |i s`rut` buzele. Cum Lise se \nfior`, el \n`l]` capulpentru a rosti cu o voce \n`bu[it`.

– Ai de ales, Lise. Sau te vei schimba pentru cin`, sau te duc\n camer` s` facem dragoste!

Lise zâmbi dezn`d`jduit` [i resemnat`:

– M` duc s` m` schimb, [opti ea. Atinse timid fa]a col]uroas` a lui Jordan. El \i lu` mâna [i-i

s`rut` palma cu o senzualitate ce-o \nfior` pe tân`ra femeie. Alerg` s` se refugieze \n sanctuarul camerei sale.

Garderoba Lisei nu-i d`dea prea mult de ales. De laplecarea din San Francisco, nu-[i cump`rase aproapenimic. Tân`ra femeie \mbr`c` o rochie din in alb, \n acela[itimp simpl` [i elegant`, apoi se fard` cu o mân`tremurând`. |n sfâr[it, \[i prinse p`rul \ntr-un coc strâns[i-[i trecu \n urechi minusculi cercei de diamant, care-iapar]inuser` mamei sale.

Lise \[i examin` succint imaginea \n oglind` [i f`cu ogrimas`. |[i d`duse o aparen]` lini[tit`, serioas` [i... comun`.

Totu[i, ar fi fost foarte pl`cut s` fie frumoas` \n seara asta...

50 KATE FREIMAN



Ie[i din camera sa cu un zâmbet ironic, de parc` \[ib`tea joc de ea \ns`[i. Jordan o a[tepta fumând non[alant o]igar`. Se \ntoarse lent spre ea [i o cercet` din cap pân`-npicioare.

– Foarte modest`... [i diferit` de ]inuta din acea zi, laclubul de noapte! coment` el sec.

Lise ridic` din umeri. Nu dorea s`-l informeze c` rochia

neagr` era \mprumutat`; [i apoi, p`rerea lui n-o interesa. – Sunt gata. – |n sfâr[it.Lise refuz` s` se lase \nveselit` de tonul glume] al lui

Jordan. Ie[i \n strad` cu capul sus.El o conduse la Hanul negustorilor de diamante, un

restaurant nemaipomenit. La exterior, era modest, dar o dat`

trecut pragul... Ce splendoare! Tablouri din perioadaRena[terii \mpodobeau pere]ii de la intrare. Mesele erauaranjate \n jurul unei mici fantezii a c`rei ap` limpede scânteia\n lumina filtrat`, alb`struie.

Lise cuno[tea acest loc dup` renume. Nu se gândiseniciodat` c` va putea cina \ntr-o zi acolo. Un [ef de sal` \nlivrea le d`du o mas`. Traversând sala, Lise recunoscu uimit`câteva celebrit`]i.

|nsu[i Jordan f`cea senza]ie. Capetele se \ntorceau latrecerea lor. Femeile \l priveau cu aten]ie. Dar nu-i aruncauLisei decât o privire fugitiv` [i dispre]uitoare. Sim]ea dorin]as` pufneasc` \n râs la aceast` comedie. Toate aceste elegante,se \ntrebau probabil cum o femeie atât de ne\nsemnat`

reu[ise s` fie invitat` de Jordan Hayes.




Li se d`duse cea mai bun` mas` din restaurant, ad`postit`\n mod discret de priviri, \ntr-o firid`. Argint`ria [i cristalurilestr`luceau pe fa]a de mas` brodat`. Lise se ascunsese \nspatele meniului [i consulta lista mânc`rutilor rafinate. Dar nuavea poft` de mâncare...

Masa \ncepu printr-o t`cere stânjenitoare. Jordan \[icercet` invitata cu insisten]` [i Lise c`ut` cu desperare unsubiect de conversa]ie.

– Vii deseori \n Anglia? – Petrec aproximativ trei luni pe an la Londra. Am anumite

investi]ii de supravegheat.T`cerea se reinstal` [i Lise \nghi]i o lingur` din supa de

langust`. Apoi \ntreb` cu un aer cât mai indiferent posibil: – E[ti c`s`torit?

Tremura pu]in \n a[teptarea r`spunsului, deoarece, laurma urmei, era foarte probabil. – Am fost c`s`torit. Dar nu mai sunt. – Ai divor]at?Lise rostise aceste vorbe \nainte de a le putea re]ine. Ro[i

pân` \n vârful urechilor. – So]ia mea a murit \n urma unei na[teri.

Lise primi aceste vorbe ca pe o ran` \n inim`. – Oh... |mi pare r`u... – Te rog... este foarte mult timp de atunci. Nu mai sunt nici

m`car acela[i om. – Cu copilul ce s-a \ntâmplat? – N`scut mort. Jordan r`spunsese f`r` tulburare sau emo]ie. Lise nu se

putu st`pâni s` nu \ntrebe:

52 KATE FREIMAN



– Pe so]ia ta... ai iubit-o? Jordan râse afectuos. – Lise, e[ti o romantic` incurabil`! – Adev`rat? Nu, nu cred. Dar nu mi-ai r`spuns la \ntrebare.

Poate te plictisesc?El ridic` paharul \ntr-un salut ironic.

– Dimpotriv`, g`sesc interesul t`u extrem de m`gulitor. {i

iat` r`spunsul: da, am iubit-o. Vorbise tot f`r` nici o emo]ie vizibil`, dar inima Lisei sestrânse. |[i re]inu un milion de \ntreb`ri: cum se numea, cumera? Cât timp fuseser` c`s`tori]i [i, \n special, mai suferea c` opierduse? |nc` o mai iubea?

– Ai un aer foarte serios, Lise!Tân`ra femeie \[i \ntrerupse brusc visarea.

– M` gândeam. – La ce? – La tine [i la mine.Lise r`spunsese f`r` s` stea pe gânduri. V`zând lic`rirea de

triumf din ochii lui Jordan \[i \n]elese gre[eala. Tocmaiacceptase c` era ceva \ntre ei. Ad`ug` gr`bit`:

– Nu \n]elege gre[it! Voiam s` vorbesc despre aceast`sear`, atâta tot! Voiam s` spun c`... Voiam s` spun... Oh, numai [tiu!

– Nu este important, Lise. Nu-]i cer s`-mi m`rturise[ti totul\ntr-o zi.

– S` m`rturisesc, ce? – {tii bine, frumoaso. Ei bine, te voi aduce pe calea cea

bun`. Asta apropo de tine [i de mine...




|i arunc` Lisei un zâmbet ironic, dar str`lucind de farmec.Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` nu r`spund`.

|n timpul mesei, el o f`cu s` râd` \n hohote. |i pusenumeroase \ntreb`ri despre via]a sa, despre trecut, despreambi]ii [i ascult` r`spunsurile cu mare aen]ie. Buc`tarul [ef lepreg`ti un cocteil din fructe de mare, cu calamari, homari dinNorvegia [i alte molu[te, al c`ror nume Lise nici m`car nu-l

[tia. Erau \nso]ite de un sos cu [ofran care era suficient pentrua-]i l`sa gura ap`... Jordan \i umplea f`r` \ncetare \nso]itoareisale cupa cu vin alb sec [i cu gust de fruct, un vin alb dinregiunea Bordeaux, dintr-un an foarte bun. Lise se sim]eau[or ame]it`, gata pentru orice confiden]e. Era o senza]ieadorabil`...

– Cred c` ]i-am povestit toate am`nuntele existen]ei mele,spuse ea \n sfâr[it. Acum, este rândul tù! Ai fra]i sau surori?{i p`rin]ii tì?

Jordan ridic` din umeri. – Mor]i amândoi. Pe tata l-a omorât alcoolul [i mama l-a

urmat de aproape. El o b`tea \n mod frecvent, dar, presupunc` ea \l iubea; oricum, nu putea trì f`r` el.

Tân`ra femeie se \ncrunt` \n fa]a aparetei saleindiferen]e. R`spundea oare \n acest mod pentru a odescuraja s` mai pun` [i alte \ntreb`ri sau astfel trìa ellucrurile cu adev`rat?

P`r`sir` restaurantul foarte târziu. Când marele Ferrarinegru ajunse \n fa]a imobilului sù, Lise \[i cùt` cheile \n

po[et`. Cu capul \nc` aplecat, murmur`:

54 KATE FREIMAN



– Am petrecut o sear` minunat`. Mul]umesc.F`r` s` spun` nimic, Jordan o atrase spre el. |i ridic` tinerei

femei b`rbia, pentru a o obliga s`-l priveasc`. Lise \ncepu s`tremure f`r` s` se poat` controla. Buzele lui Jordan p`rur` c`le a[teapt` de-o ve[nicie pe ale sale; [i curând, ritmul vie]ii seacceler` [i senza]ii fierbin]i o mistuiau pe tân`ra femeie.

Jordan desf`cu agrafele cocului [i-[i trecu u[or mâna prin

p`rul moale al Lisei. Apoi ea se \ndep`rt` brusc [i privirea lui Jordan, \nc`rcat` de dorin]`, \i f`cu fric`. Deschise portiera [ise n`pusti afar` din ma[in`. Intr` la ea, f`r` s` se \ntoarc`.Dup` ce \nchise u[a, tân`ra femeie auzi zbârnâind motorulputernic al ma[inii.

Sun` telefonul. Absorbit` \n gândurile sale agitate, Lise seduse s` r`spund`. Leg`tura era proast` [i \ntrerupt` dezgomote.

– Lise? Lise? – Da?Lise se concentr` asupra vocii ce se auzea \n receptor. Nu

vedea cine o putea suna la acea or` din noapte. – Unde umbli? De ore \ntregi \ncerc s` te sun!Era Meredith, veri[oara aflat` departe, la San Francisco.

Oare ce dorea? Cele dou` tinere nu avuseser` nici o leg`tur`de la plecarea Lisei.

– Am ie[it la cin`. Meredith, de unde m` suni?

Meredith o \ntrerupse cu enervare.




– Ascult`-m`. Mason este foarte bolnav. A avut un infract [ipoate nu va sc`pa.

Lise p`li. Degetele i se \ncle[tar` pe receptor. – Când? Unde este? Cum se simte? – Te-a chemat. Ai face bine s` vii imediat. Poate nu mai are

mult timp.Lise nu reu[ea s` mai gândeasc` limpede. |nnebunit` de

\ngrijorare, \[i repeta vorbele brutale ale veri[oarei sale.Piedicile reale pentru c`l`toria la San Francisco i se p`reau denedep`[it.

Bâigui: – N-am bani.Meredith replic` t`ios:

– B`nuiam. Mama a aranjat totul. Te a[teapt` un bilet la

aeroportul Heathrow. Ai un loc rezervat la un zbor cep`r`se[te Londra la ora nou` diminea]a, ora local`, mâine.

Aici te va a[tepta cineva.Spaima Lisei se domoli pu]in.

– Mul]umesc, [i mul]umesc pentru c` m-ai sunat.Meredith r`spunse cu r`ceal`:

– N-aveam de ales. Sunt la ordinele mamei mele.La cap`tul firului se auzi un declic. Lise \n]elese c`

veri[oara sa \nchisese. Brusc \[i v`zu imaginea \n oglinda de laintrare. Pe chipul alb ca varul, ochii p`reau enormi, cumplitde tri[ti.

– S` nu mori! Te rog s` nu mori! [opti ea cu voce tare,adresând o rug`minte fierbinte bunicului de dincolo de

ocean.

56 KATE FREIMAN



Capitolul 4

|n noaptea aceea, Lise nu se culc`. Avea prea multe def`cut; oricum, n-ar fi putut s` doarm`. |[i p`r`si apartamentul

[i lu` un taxi pentru a ajunge la aeroport pu]in \nainte.Era o diminea]` mohorât` [I sinistr`; [oferul de taxi

bomb`ni de-a lungul \ntregului drum \mpotriva ploii. A[ezat`\n spate, Lise, ]eap`n` [i \nghe]at`, nu putu articula uncuvânt. |ncercase s-o sune pe Meredith, dar nu r`spunsenimeni, nici la Lydia, mama ei, nici la Mason. Lise nu [tia \nce spital era \ngrijit bunicul ei. Fusese prea tulburat` de ceeace-i spusese veri[oara sa, pentru a se interesa de am`nunteimportante.

A[a cum \i promisese Meredith, la ghi[eul companieiaeriene, o a[tepta un bilet de clasa \ntâi. |[i privi valiza f`cut`\n grab` disp`rând pe banda rulant`.

– |mbarcarea va \ncepe peste o or`, o anun]` recep]ionera

cu un zâmbet profesional.



Lise se \ndrept` spre cabinele telefonice; \ncerc` s` sune laLydia; nici un r`spuns. apoi form` num`rul lui Mason [itres`ri când cineva ridic` receptorul. Era Nancy, menajera [iLise crezu c` le[in` de u[urare.

– Cum se simte? – {i-a revenit. {tii bine c` nimic nu-l poate dobor\.B`trâna Nancy p`rea epuizat` [i fericit`, ca cineva care

tocmai vede \ncheindu-se o lung` perioad` de a[teptare [inelini[te. Lise \nchise ochii [i se rezem` de perete. – Mul]umesc lui Dumnezeu! Meredith nu mi-a dat nici un

am`nunt [i eram \nnebunit` de grij`! – Nu m` mir` din partea ei. A[ fi preferat s` te sun eu

\ns`mi, dar nu voiam s`-l p`r`sesc pe Mason. Unde e[ti?Lise se sim]i mult mai bine \nchizând telefonul. Nancy o

lini[tise; nu se mai temea s` afle la sosirea sa despre moarteasubit` a bunicului. |[i oferi o cea[c` de cafea cald`, apoi se\ntoarse la telefon. Mai avea de luat leg`tura cu \nc` dou`persoane.

Sandra r`spunse cu o voce adormit`, dar se trezi imediat ceLise \i expuse situa]ia.

– Oh, \mi pare r`u pentru tine! Sper c`-[i va reveni. – {i eu la fel...Ochii Lisei se umplur` de lacrimi. Bunicul fusese

\ntotdeauna pentru ea un personaj tare, indestructibil. A-l [ti\n pericol de moarte, \l ducea \ntr-o lume anormal`. Sandracontinu`:

– Nu te nelini[ti pentru audiere. M` voi descurca eu cu

Joe. {i Lise... d`-mi repede ve[ti!

58 KATE FREIMAN



– Bine\n]eles. Mul]umesc.Lise \i telefon` apoi lui Shaun. El r`spunse aproape

imediat. |nc` o dat`, Lise explic` unde era [i de ce. – Po]i s`-i spui port`resei c` voi lipsi pe o perioad` de timp

nedeterminat`? {i po]i supraveghea pu]in apartamentul meu? – Desigur...Shaun f`cea tot posibilul s` par` bine dispus, dar p`rea mai

degrab` \ncordat. Lise adùg`: – Shaun, \mi pare cu adev`rat rù pentru asear`. – Nu este nimic grav.Urm` un moment de t`cere, apoi el adùg`:

– Presupun c` este ceva serios \ntre tine [i Jordan Hayes?Lise ezit` timp de o secund`.

– Nu [tiu...

Shaun replic` mai degrab` tìos: – Este un r`spuns cum nu se poate mai clar. La revedere,

Lise.|nchise brusc. |[i va reveni vreodat` oare din jignirea pe

care i-am adus-o? se \ntreb` ea cu triste]e.

***Lise \[i dezbr`c` vesta [i se a[ez` lâng` hublou, \ntr-un

scaun larg [i moale de clasa \ntâi. Afar` \nc` ploua [iaeroportul cu pistele sale luminate [i aerogara \ntunecat`p`rea o fotografie \n alb [i negru. Lugubru!

De cealalt` parte a aleei centrale se instalase o americanc`

foarte elegant` [i fiica sa. Adolescenta \i zâmbi nervos Lisei




când avionul se puse \n mi[care s`-[i ia avânt. Lise \i \ntoarsezâmbetul. Ei nu-i fusese niciodat` team` de avion; de obicei,chiar adora acest gen de c`l`torii. Dar de data aceasta, zboruli se p`ru interminabil.

|n timpul celor opt ore de drum, stewardesele str`b`tur`mereu aleea central` \mprosp`tând mâncarea [i bùtura. Lisebù enorm de mult suc de portocale, pentru c` aerul \i uscasene\ndur`tor gâtul. Nu reu[ea s` se concentreze asuprarevistelor sau a filmelor proiectate pe ecran. Bunicul \i ocupatoate gândurile. Cum se sim]ea, oare cum o va primi pe Lisedup` trei ani de desp`r]ire? Un sentiment de singur`tate [i denelini[te o chinuia f`r` \ncetare [i n-avea nici un \nso]itor c`ruia s` i se destìnuie.

Jordan... El veni brusc s` acapareze gândurile Lisei. Avea

nevoie de for]a lui Jordan, de afec]iunea sa protectoare. I-ar fi pl`cut s`-l anun]e de plecarea sa, dar chiar dac` ar fi avutcuraj, nu [tia unde locuia.

Lise retrì acea sear` lung` petrecut` \mpreun`; acum, \lcuno[tea mai bine pe Jordan. O fascina [i o intriga mai multca oricând, [i totu[i, o speria la fel de mult.

Era un b`rbat dur, voluntar, format de o via]` grea; dar \n

spatele acestei carapace, putea s` fie de asemenea atât detandru [i de c`lduros! Rev`zu o clip` ochii magnetici deculoare cenu[ie [i \nchise pleoapele ca pentru a-i \ntâlni.

Apoi, avu un oftat de ciud`: fusese atât de stângace \najun!..Se bâlbâise, \[i cùtase cuvintele... F`r` \ndoial`, Jordanse plictisise de moarte. Frecventa de obicei femei tineresuperbe [i str`lucitoare. Fiin]a \n lame auriu, Diana de

Brandebourg, \i veni \n minte Lisei.

60 KATE FREIMAN



„Ce importan]` are? \[i spuse ea cu triste]e. P`r`sea Londra[i nu-l va c`uta [i nu-l va mai vedea pe Jordan. Oricum,probabil nu va c`uta s-o \ntâlneasc` din nou“.

Avionul \[i \ncepu \n sfâr[it coborârea pe aeroportul dinSan Francisco. Lise se sim]i frânt` de oboseal`, stoars` deputeri ajungând \n hol.

Nancy cerceta mul]imea c`l`torilor. Era o femeie

corpolent`, cu fa]a ridat`. Ochii alba[trii [i limpezi exprimauo minunat` tandre]e. |ndat` ce-o v`zu, Lise i se arunc` \nbra]e, cu lacrimi \n ochi. San Francisco defila \n spatelegeamurilor limuzinei conduse de un [ofer. Lise \[i aminteaaceste str`zi \n pant`, asem`n`toare cu acele „montaguerousses“, care urcau, apoi coborau pân` se pierdeau din

vedere. Se amuz` s` reg`seasc` tramvaiele cu platform`, de

care se ag`]au copii g`l`gio[i, ca ea odinioar`... Trotuareleerau pestri]e [i multicolore. Aici era un negustor chinez carepropunea dulciuri \ntr-o vitrin`; mai departe, un grup decopii jucau baseball f`r` s` se preocupe de ma[ini... Erau [ihippy, care o salutar` cu amabilitate \n trecere, sau sportivicare alergau spre plaj`, cu plan[a de surf pe um`r...

Ma[ina mergea repede de-a lungul m`rii. Lise nu-[iputu re]ine un suspin de u[urare. Plaja se \ntindea pekilometri \ntregi, imaculat`. Elegante vase cu pânzealunecau \n dep`rtare [i, mai aproape, valuri rotundeagitate [i \nspumate \i purtau pe sportivi \ndr`zne]i cepracticau surfingul.

Urcar` apoi spre \n`l]imi. Dep`[ind un tramvai, Lise zâmbi

imperceptibil.




– |]i aminte[ti? murmur` Nancy. – Desigur. Toate tramvaiele din San Francisco au un nume.

{i acesta este celebru \n \ntreaga lume: este tramvaiul albastrunumit: Dorin]`... |mi amintesc: bunicul \mi spunea râzând c`nu trebuie niciodat`, niciodat` s`-l la[i s`-]i scape...

Lise se gândi brusc la Mason, ]intuit \n patul sù de spital[i lacrimile pornir` s` curg`:

– Este prea nedrept! murmur` ea.Nancy o lu` tandru de mân`. – Va sc`pa el din asta. Trebuie doar s` evite surmenajul. Nu

mai este a[a tân`r. Ar trebui s` se gândeasc` la pensie...Lise zâmbi obosit`.

– Al]ii poate, nu el... – {tiu, [tiu... dar dac` va continua \n acest mod, se va

omor\.Lise sesiz` o real` nelini[te \n tonul rezervat al lui Nancy.

Ea \l cuno[tea pe Mason de foarte mul]i ani; o angajase cândmai era \nc` tân`r. Cu trecerea anilor, ea devenise gazd` cândprimea, prieten`, infirmier`; [i pân` la urm`, ast`zi eracolaboratoarea sa indispensabil`. Ea, care nu f`cuse [coal`,conducea \n mod eficace o armat` de oameni cu diplome, dinscaunul companiei lui Mason.

Lise se gândise mereu c` Nancy era \ndr`gostit` debunicul sù. Se purta ca o so]ie, se \ngrijora pentru el de parc`\i era so]. „De ce oare Mason nu se c`s`torise cu ea?“ se\ntreba acum Lise. Prima sa so]ie murise foarte tân`r`.

Limuzina se opri [i Lise recunoscu locuin]a \n care trìa

bunicul sù. Se \ntoarse spre Nancy.

62 KATE FREIMAN



– Credeam c` mergem la spital...Nancy zâmbi matern.

– Trebuie s` te culci, draga mea. Dormi pe picioare. – Oh, dar... – Te voi duce la spital disear`. Oricum, \n timpul zilei

Mason doarme. Este sub sedative.Lise ced`; se sim]ea epuizat` [i nu dorea nimic altceva

decât un du[ cu ap` rece. Cobor\ din ma[in` [i privi \n jurulei, ame]it`. Nancy \i remarc` expresia.

– Ce efect are asupra ta faptul c` te-ai \ntors? – Un efect ciudat. Am impresia c` visez. – Mason a suferit mult pentru absen]a sa.Ochii Lisei se \nce]o[ar` de lacrimi.

– Adev`rat? Atunci, de ce nu mi-a r`spuns niciodat` lascrisori?

Nancy o lu` de bra]. – Sunt sigur` c` dorea s-o fac`, dar \l cuno[ti. Este orgolios

[i \nc`p`]ânat; o dat` ce-a hot`rât un lucru, nu-[i schimb`niciodat` p`rerea. Asta i-a adus succes \n afaceri... [i nereu[it`

\n via]a personal`. Nu \ncerc s`-i g`sesc scuze, Lise; [tiu câtpoate fi de crud [i de inflexibil. Vreau doar s`-]i spun c` totu[ie[ti foarte important` pentru el. A \nceput s` te chemeimediat dup` infarct.

Nancy o mângâie pe Lise pe obraz [i continu`: – Acum este \n afar` de pericol, vei vedea tu \ns`]i disear`.

Dar s` nu-l obose[ti.




Decora]ia apartamentului fusese ref`cut`. Meredith r`sfoiacu non[alan]` o revist` pe o canapea din piele alb`. Lise o g`si[i mai frumoas` decât \n amintirile sale.

|naint` spre ea zâmbind: – Bun` ziua, Meredith.Meredith \n`l]` capul delicat blond [i-[i privi atent

veri[oara cu necaz. Ochii mari alba[tri, nu exprimau nici o

c`ldur`. – Bun` ziua.Meredith era la fel de ostil` ca de obicei, nimic nu se

schimbase. Nancy rupse t`cerea tensionat`. – Vre]i cafea?Lise scutur` din cap.

– Nu, mul]umesc. Dar voi face un du[ [i voi dormi pu]in\nainte de a merge la spital. – Bine\n]eles... {tii unde este camera ta. |]i voi trimite o

tav`.Lise p`ru surprins`.

– Camera mea?Nancy râse amuzat`.

– Desigur... Mason nu mi-a dat voie s` schimb nimic!Lise urc` \n fug` scara [i p`trunse \n vechea sa camer`.

Inima i se strânse recunoscând pe fereastr` vederea cunoscut`.Unele dintre juc`riile preferare \n copil`ria sa tronau pe oetajer`. Lise deschise dulapul de haine. Toate hainele sale seg`seau acolo, intacte. Lise avea impresia c` se \ntorsese \n

timp. O sumedenie de amintiri \i revenir` \n memorie.

64 KATE FREIMAN



Cea mai mare parte a rochiilor erau \ngrozitor dedemodate; dar superbele crea]ii ale croitorilor din New York r`m`seser` \nc` valoroase. Lise zâmbi [i scoase un voal u[or de crep de culoarea magnoliei. La optspreece ani, aceast`rochie nu-i pl`cuse; dar acum o g`sea extraordinar`...

Dup` du[, Lise se [terse cu mare pl`cere cu un prosopmoale. |[i z`ri cu coada ochiului imaginea reflectat` \n

mijlocul acestui cadru atât de nou [i atât de cunoscut \nacela[i timp. |[i d`dea acum seama de luxul somptuos alacestei locuin]e. Copil`, era obi[nuit` cu asta, dar cei trei aniai vie]ii sale londoneze o schimbaser` mult. Crescuse, \[iconsolidase propria personalitate.

Lise scotoci prin valiz` pentru a g`si o c`ma[` de noapte.

Pe mas` fusese pus` o tav` \nc`rcat` cu sandvi[uri [i cafea; dar nu se sim]ea \n stare s` se ating` de ele. Se instal` \n patc`scând [i c`zu imediat \ntr-un somn adânc.

***

Nancy o trezi la ora opt. Lise se \mbr`c` greu! Epuizarea

nu-i trecuse; cu siguran]`, din cauza declajului orar. O\ngrijorare ascuns` o cuprinse pe tân`ra femeie, la ideea dea-[i revedea bunicul.

Periindu-[i p`rul \n fa]a oglinzii, Lise se gândi la Jordan[i-[i aminti c`-l visase. Sim]i deodat` nevoia s`-l vad`, s`-lating`. Era atât de departe... Respinse cu furie aceste gânduri

ciudate [i se duse s-o \ntâlneasc` pe Nancy.




|n spital domnea lini[tea. Menajera o conduse pe tân`rafemeie spre camera lui Mason [i r`mase nemi[cat` \n fa]a u[ii.

– Voi a[tepta aici. – Nu, te rog, vino cu mine.Nancy dorea cu siguran]` s`-l vad` pe Mason [i Lise trebuia

s`-[i m`rturiseas` faptul c` nu dispre]uia suportul moral alacestei prietene dintotdeauna.

Lise deschise u[a. Bunicul s`u era \ntins pe un pat enormmetalic, \nconjurat de aparate sofisticate, cu numeroasecadrane, care scoteau un sunet u[or ascu]it la intervaleregulate. Buchete de flori multicolore \mpodobeau \nc`pereaalb` [i rece.

Mason avea ochii \nchi[i. P`rea b`trân, se gândi Lise, [i

firav. Pielea avea o tent` cenu[ie. Inima tinerei femei sestrânse.O infirmier` dr`gu]` ie[i când le v`zu intrând.

– S` nu r`mâne]i prea mult timp, [opti ea cu un zâmbetcald.

Nancy \ntreb` cu voce joas` [i ochii a]inti]i asupra luiMason:

– Cum s-a sim]it ast`zi, domni[oar`?Tân`ra fat` r`spuns pe un ton vesel.

– Mult mai bine. |[i recap`t` for]ele pe zi ce trece. Apoi ad`ug` mai \ncet: – Vorbe[te despre plecarea din spital. Vre]i s` \ncerca]i

s`-l face]i s`-[i schimbe p`rerea?

Nancy se \ncrunt`:

66 KATE FREIMAN



– Voi \ncerca. – {i eu de asemenea, ad`ug` Lise.La sunetul vocii sale, Mason deschise ochii.

– Lise? Tu e[ti? – Da, bunicule, eu sunt. Cum te sim]i?Lise alerg` spre pat [i lu` mâna rece a lui Mason \n ale sale.

– Mai bine. Mult mai bine de când e[ti aici.

O b`tu u[or pe mân` pe Lise [i vigoarea acestui gest osurprinse pe tân`ra femeie. Tenta cenu[ie \i disp`ruse, ochiide om b`trân str`luceau. Lise crezu c` se \n[elase; nu p`reanici b`trân, nici firav. P`rea mai de ne\nfrânt ca niciodat`.

– Sunt atât de mul]umit!Ea zâmbi cu dragoste. |n]elegea cât de stupizi fuseser`

amândoi. Orgoliul \i desp`r]ise timp de trei ani...

Nancy se \ndrepta discret spre u[`. Mason i se adres` cu unaer ursuz.

– Mâine ies din spital. Te po]i ocupa de formalit`]i?Nancy replic` pe un ton la fel de ferm:

– Nu... Ai nevoie de odihn`.Mason o \ntrerupse cu enervare.

– Pot s` m` odihnesc la fel de bine [i acas`! Mor de plictiseal̀\n camera asta. N-am nevoie de armata asta de medici!

Lise \i ap`s` \ncet mâna. – Ar trebui s` urmezi sfaturile lui Nancy, bunicule.Mason ridic` ochii spre cer.

– Ah, femeile! Nancy, dac` nu m` externezi, vei putea s`-]icau]i alt` slujb`.

Menajera ridic` din umeri:




– Cu atât mai rù! Cel pu]in voi avea con[tiin]a\mp`cat`! Dac` vrei s` te sinucizi, e[ti liber, dar nu-mi ceres` te ajut.

Dou` zile mai târziu, \n ciuda protestelor lui Nancy [i aleLisei, Mason p`r`sea spitalul. Dar nimeni nu se putea opune

voin]ei lui Mason Holbrook! Nancy angaj` o infirmier`permanent` \n apartament. Doamna Freedman, o femeie

\nalt`, slab` [i c`runt`, cu referin]e irepro[abile. |n curând, fuevident c` nu se temea câtu[i de pu]in de exploziile de mânieale lui Mason. |l trata ca pe un copil recalcitrant [i reu[ea s`-l]in` \n pat [i s`-l fac` s` \nghit` regimul [i medicamentele.

Vocea p`trunz`toare, pu]in strident` a doamnei Freedmanr`suna \n tot apartamentul când \l surprindea pe Mason la

telefon, adâncit \ntr-una din discu]iile de afaceri interzise cudes`vâr[ire de Louis Salvador, medicul sù.Lise petrecea mult timp cu bunicul sù, \n camera mare cu

lambriuri din lemn de mahon. Jucau [ah \n fiecare dup`-amiaz`. Inevitabil, Mason câ[tiga. Dac` jocul p`rea s` seorienteze \n favoarea Lisei, avea obiceiul s` tri[eze f`r`re]inere pentru a c`p`ta avantaj.

Aceste ore de calm` intimitate o apropiar` pe nepoat` debunicul sù. Nici unul dintre ei nu men]ionase niciodat`scena dramatic` ce se soldase cu plecarea Lisei; iar Masonar`ta un interes \n aparen]` sincer pentru cariera sa de actri]`.

O s`pt`mân` trecu \n mod pl`cut. Lise \ncepu s` se simt`din nou acas` \n aceast` locuin]`. Via]a sa se organiza \ntr-o

rutin` calm`, care-i aducea aminte de copil`rie.

68 KATE FREIMAN




***

|ntr-o sear`, Lise se \ntoarse epuizat` de o dup`-amiaz` decercetat vitrine cu Nancy. Din holul de la intrare auzi voci \nsalon; una dintre ele p`rea s` fie cea a Meredithei.

Lise nu-[i rev`zuse veri[oara din ziua sosirii sale; l`s`

pachetele \n hol [i intr` \n salon cu un zâmbet larg, destinats-o \mblânzeasc` pe teribila Meredith. Aceasta umplea un pahar pe care-l ]inea cu non[alan]` un

b`rbat rezemat cu coatele de bar. Era \nalt, lat \n umeri [ifoarte brunet. Se \ntoarse exact \n momentul \n care Lise\ncepea vesel` conversa]ia.

– |ntr-adev`r, San Francisco este...

Se \ntrerupse brusc, \ntâlnind privirea ochilor de culoarecenu[ie ai lui Jordan Hayes.



Capitolul 5

– Bun` seara, Lise. Jordan zâmbea amuzat de uimirea tinerei femei.

Lise \l privea insistent pe Jordan, cu inima b`tând s`-isparg` pieptul. Meredith \ntreb`, surprins`:

– Voi v` cunoa[te]i? – Noi... eu... \ncepu Lise ro[ind. Jordan interveni cu o voce clar` [i grav`. – Ne-am \ntâlnit la Londra.Meredith \n`l]` curba perfect` a sprâncenelor:

– Ce coinciden]`... Jordan zâmbi. Privirea lui nu o p`r`sea pe Lise, care \ncerca

desperat` s`-[i revin` \n fire. – Ce mai faci? murmur` ea din vârful buzelor. Ar fi vrut s` strige: „Ce cau]i aici? Am visat ne\ncetat la tine

[i te g`sesc acas`...“

Jordan r`spunse politicos, cu o str`lucire ironic` \n ochi.



– Foarte bine. {i tu?Lise ridic` u[or din umeri.

– {i eu la fel...Meredith interveni, sim]indu-se exclus` dintr-o situa]ie pe

care \ntr-adev`r n-o \n]elegea. – Vei \ntârzia la cin`, Lise, dac` nu te duci s` te schimbi. Vocea Meredithei era ostil`, de-o agresivitate st`pânit`. Lise

\[i aminti c` \n seara aceea familia s`rb`torea o ocaziespecial`. Pentru prima dat`, Mason ob]inuse probarea s` seridice din pat pentru cin`. Doamna Freedman nu aprobaaceast` fantezie; i-o spusese clar lui Mason \ntr-una dintrefrecventele lor dispute. Dar el \i ]inuse piept [i strigase maitare decât ea, semn indiscutabil al unei vindec`ri rapide.

Lise sim]i ochii lui Jordan a]inti]i asupra ei. Pentru un scurt

moment \i \ntâlni privirea. – Scuz`-m`. Meredith are dreptate, trebuie s` m` duc s`m` schimb.

|n camera ei, Lise se rezem` de u[` [i observ` c` tremura.„Oare ce face aici? se \ntreb` ea a mia oar`... Cum putea fi \nsalon cu Meredith, elegant [i fermec`tor, purtându-se ca [icum apari]ia sa aici nu avea nimic extraordinar? Fusese oare

invitat la cin`? O urmase la San Francisco?“ aceast` idee oumplu pe tân`ra femeie de o speran]` nea[teptat`.Lise alese o rochie de sear` verde, asort` pantofi de sear`

elegan]i de aceea[i nuan]`. Ansamblul punea excep]ional \n valoare ochi tinerei. Ca unic` bijuterie, \[i prinse o mic` bro[`de smaralde pe um`r.

Se machiase [i se gândea la coafur` când se cioc`ni la u[`.

Meredith n`v`li \n camer`.




– Sunt aproape gta, spuse Lise.Meredith examin` cu r`ceal` ]inuta Lisei.

– Oh, ai timp. Mason de-abia se \mbrac`. L-am auzitcertându-se cu pacostea aia b`trân` de infirmier`.

– Nu fi atât de aspr`, nu-[i face decât meseria. Mie-mi placemult.

Meretidh zâmbi dispre]uitor.

– Nu m` mir`.Lise nu lu` \n seam` tonul sarcastic al veri[oarei sale [i \[i\nfipse un pieptene \n p`r. Apoi, f`r` reticen]` apuse:

– |mi place mult rochia ta, Meredith.Era adev`rat, era superb`. |nalt` ca Lise [i blond`, nu-i

sem`na totu[i deloc. Meredith se putea mândri cu ochii eiimen[i, de un albastru luminos [i cu pielea bronzat` [i

catifelat`, pus` \n valoare de rochia din m`tase crem [ibijuteriile grele din aur masiv. P`rea ie[it` dintr-o revist` delux cu paginile pompos l`cuite. „Este de mii de ori maifrumoas` ca mine“, \[i spuse Lise cu resemnare, pentru c`n-avea con[tiin]a propriei frumuse]i inocente [i pure.

– Mul]umesc.Meredith accepta complimentele ca pe o datorie. Apoi se

a[ez` gra]ioas` pe un taburet [i t`cerea se l`s` din nou \ntrecele dou` tinere femei.

– De cât timp \l cuno[ti pe Jordan Hayes? \ntreb` bruscMeredith.

Lise se \ntoarse spre ea cu o privire surprins`. – De pu]in timp... Vreo cincisprezece zile.

– Cum v-a]i cunoscut?

72 KATE FREIMAN



– El a v`zut o pies` \n care jucam. A avut loc o mic`s`rb`torie a ultimei reprezenta]ii [i acolo l-am \ntâlnit.

Lise se \ncrunt`; nu reu[ea s` descifreze expresia veri[oareisale. Ad`ug`:

– Nu-mi venea s` cred când l-am v`zut \n picioare \nmijlocul salonului.

Meredith zâmbi ne\ndur`tor.

– {i de ce m` rog? Eu l-am invitat la cin`.Lise \ncerc` s` ia un aer indiferent. |i pl`cuse s` cread` c` Jordan Hayes traversase Atlanticul pentru a o revedea... ceprostie!

– |l cuno[ti?Meredith izbucni \n rs.

– Evident. Este foarte cunoscut \n acest ora[.

Tr`s`turile Meredithei se \n`sprir`. – Dac` vrei un sfat prietenesc, Lise, p`streaz` distan]a fa]`

de Jordan Hayes. Este un teren de vân`toare privat!Lise sim]i o mân` de ghea]` strângându-i inima. Meredith

p`rea atât de sigur` de ea... – Vrei s` spui... Vrei s` spui c` sunte]i... – Iubi]i? Mult mai mult, draga mea. Sper ca \ntr-un viitor destul

de apropiat, s` devin doamna Hayes. Vei fi invitat` la nunt`!Lise \ncerca desperat` s`-[i ascund` decep]ia. Sim]ea o

durere teribil` \n piept. Meredith continu`, observându-[i cuaten]ie veri[oara.

– Nu este \nc` oficial; a[a c` p`streaz-o pentru tine. Nu vreau s` se r`spândeasc` \nainte de vreme.

Lise accept` cu ochii goi. Meredith se strâmb`:




– Nu m` felici]i? Se pare c` nu-]i face pl`cere. Apoi vocea \i deveni t`ioas` ca o lam` rece [i nemiloas`. – Dumnezeule, s` nu-mi spui c` aveai deja anumite inten]ii

cu el!Lise r`spunse prea repede, cu fa]a \mbujorat`.

– Nu! Nu, desigur...Meredith se ridic` [i-[i netezi rochia cu un gest aproape

senzual. – Sunt foarte fericit` s` aud asta. Oricum, n-a[ putea s`

]i-o repro[ez... b`rba]i ca Jordan Hayes nu g`se[ti pe toatedrumurile. Este excep]ional, toate femeile \[i dau seama deasta de la prima privire.

Lise replic` \n [oapt`:

– Eu nu.Meredith râse cu arogant`. – Haide, micu]o, am v`zut bine cum \l priveai!Lise protest` \mpotriva voin]ei sale.

– De-abia \l cunosc. Ne-am v`zut de dou` ori, cu totul.Sunt \ncântat` pentru tine, Meredith. Sper c` vei fi foartefericit`.

Meredith se \ndrept` spre u[` cu un zâmbet dispre]uitor. – Pe curând. Nu te nelini[ti pentru mine.Dup` plecarea teatral` a veri[oarei sale, tân`ra femeie se

privi \n oglind`. I se p`rea c` via]a sa nu este decât o trist`comedie de bulevard. Oare de ce c`s`toria dintre Jordan [iMeredith i se p`rea de nesuportat? Dar Lise \[i punea de

asemenea o mul]ime de \ntreb`ri: „Jordan [tia, la prima lor

74 KATE FREIMAN



\ntâlnire, cine era? Cu siguran]`... Nu spusese nimic. Ourm`rise, o s`rutase...“ |nchise ochii amintindu-[i mângâiereablând` [i cald` a buzelor lui Jordan peste ale ei.

|n acel timp, era deja logodit cu Meredith. Lise scoase ungeam`t \n`bu[it [i deschise u[a camerei. Ideea de a mânca \if`cea grea]` [i cea de a-l vedea pe Jordan, o teroriza. Dar nu

voia s`-i fac` necazuri bunicului la aceast` prim` cin` \n

familie.|nainte de a p`trunde \n salon, respir` adânc. Trebuia s`

aib` o intrare reu[it`! Jordan nu era singurul invitat. El conversa cu un b`rbat

distins, \n hain` alb`, la cel`lalt cap`t al \nc`perii. La sosireaLisei, ridic` ochii. Ea l`s` repede capul \n jos. Mason veni

spre ea [i o lu` de bra]. – Lise, ai \ntârziat. Vino, vreau s`-]i servesc un pahar [i,apoi s` te prezint la toat` lumea.

Mason era \ntr-o excelent` dispozi]ie, jovial, fermec`tor [iaparent \n plin` form`. Lise \i zâmbi [i-l felicit`.

– Faptul c` m` \ndep`rtez de infirmiera aia blestemat` \mired` s`n`tatea!

Lise nu se putu \mpiedica s` nu râd`. – Biata doamn` Freedman. – I-am cerut lui Nancy s-o concedieze. Am f`cut-o eu

\nsumi de sute de ori! Degeaba, refuz` s` plece!Lise \i repro[` cu blânde]e:

– N-ar trebui s` fii atât de dur cu ea. Are mult` con[iin]`

profesional`, atâta tot.




– Nu mai spune... Este un adev`rat dragon!Cu un pahar de gin tonic \n mân`, Lise se l`s` prezentat`

de bunicul sù invita]ilor.Strânse mâinile [i zâmbi, dar de-abia \[i d`du seama de

asta. Sim]ea privirea lui Jordan a]intit` asupra ei [i trebuias`-[i mobilizeze toate for]ele pentru a nu se \ntoarce spre el.Nu-l putea evita la nesfâr[it, deja Mason o conducea

imperturbabil spre el... Jordan [i interlocutorul sù se ridicar` \mpreun`. B`rbatulcu haina alb` se numea Adam Lawson, un romancier celebru.Lise recunoscu numele imediat; citise ultimul lui roman, exact\nainte de a p`r`si Londra. Era un pretext nesperat s` schimbecâteva cuvinte cu scriitorul.

– Draga mea, ]i-l prezint pe Jordan Hayes.

Lisei i se p`ru c` sesizeaz` o urm` de respect \n voceabunicului sù [i-i arunc` o privire surprins`. Mason nu aveaobiceiul s`-[i admire semenii. El continu` totu[i:

– Ne afl`m \n acest moment \n pline negocieri: Jordan vreas`-mi cumpere „Holbrook International“.

Lise r`spunse calm`. – Am fost deja prezenta]i.Mason p`ru surprins, dar nu f`cu nici un comentariu.

Adam Lawson \ncepu conversa]ia [i ceru ve[ti despres`n`tatea lui Mason. Lise, dup` ce murmur` „Scuza]i-m`,trebuie s` vorbesc cu Nancy“, fugi pe u[a cu geam, deschis`spre teras`. N-ar mai fi putut r`mâne \n salon nici o secund`\n plus, avea impresia c` joac` un rol grotesc, \ntr-o pies`

u[oar`.

76 KATE FREIMAN



Lise se l`s` dezmierdat` de aerul pl`cut al serii [icontempla ora[ul la picioarele sale. San Francisco str`lucea,cu to]i zgârie-norii ilumina]i [i frem`ta de sunete asurzitoare,motoare de ma[ini, clopote de tramvaie... Se sprijini \n coatede balustrad` [i savur` acea clip` de singur`tate calm`.

– De ce stai aici, complet singur`? Vocea cald` a lui Jordan o f̀ cu s` tresar` pe tân`ra femeie. O

urmase! Poate Lise prev`zuse incon[tient c` el va ac]iona astfel.Se \ntoarse spre silueta neclar` din \ntuneric. – Aveam nevoie de aer proasp`t.Lise avu impresia c`-l vede pe Jordan zâmbind.

– N-ai venit decât de zece minute... – Este atât de cald \n salon.El \i arunc` o lung` privire enigmatic`, apoi lu` din

buzunar tabachera. Lise refuz` cu un semn din cap [i-l privi pe Jordan prinzând \ntre buzele bine conturate ]igara [i chipulb`rb`tesc luminat de flac`ra puternic` a brichetei.

– M` evi]i, Lise, remarc` el, pe un ton indiferent.Ea l`s` ochii \n jos.

– Ba nu, de ce? – Exact asta m` \ntreb [i eu. – De ce te-a[ evita? Jordan sufl` un nor de fum [i replic` enervat: – Asta s`-mi spui tu. Credeam c` am mers mai departe, c`

am dep`[it \n rela]ia noastr` acest stadiu ridicol.Lise continua s`-i evite privirea. {i-l imagina pe Jordan

]inând-o pe Meredith \n bra]e, s`rutând-o. |ncerca s` alunge

aceast` imagine, dar degeaba.




– Ei bine, te-ai \n[elat. Jordan atinse um`rul Lisei [i murmur`: – Nu, nu cred.Ea ridic` nervoas` capul [i-l v`zu pe Jordan apropiindu-se.

Vru s`-[i \ntoarc` repede capul... dar prea târziu. Liserecunoscu atingerea cald` [i senzual` e pe gura sa. |n timpuldesp`r]irii lor, tân`ra femeie tr`ise \n a[teptarea acesui

moment de nedescris. |[i trecu bra]ele \n jurul gâtului lui Jordan [i se strânse lâng` el.Ie[irea brusc` a unui invitat pe teras` \i desp`r]i jena]i.

Intrusul bâgui ni[te scuze, râse u[or \ncurcat [i b`tu rapid \nretragere.

Jordan renun]` cu regret la \mbr`]i[are. Lise se \ntreb` cine venise s`-i \ntrerup`; Meredith \i veni \n minte, ca [i

dezv`luirile sale dureroase.Privirea profund` a lui Jordan n-o p`r`sea pe Lise. Tân`ra

femeie arunc` brutal: – Am face mai bine s` ne al`tur`m celorlal]i. Jordan sesiz` ostilitatea din vocea sa. – Lise... – Mason se \ntreab` probabil unde suntem, \l

\ntrerupse ea. – Iar te eschivezi? – Da.Lise admitea adev`rul cu sinceritate. Ar fi vrut s`-i

vorbeasc` despre Meredith, dar cuvintele i se oprir` pe buze.|n consecin]`, se \ndep`rt` f`r` o vorb` [i se adânci din nou

\n atmosfera str`lucitoare [i cald` a salonului.

78 KATE FREIMAN



Cina i se p`ru Lisei interminabil`. Pierdut` \n gândurilesale, zâmbea f`r` s` dea aten]ie conversa]iei, uneori \ntâlneaprivirea greu de \n]eles a lui Jordan, sau pe cea du[m`noas` aMeredithei. Ei se vor c`s`tori curând... Aceast` certitudine odurea pe Lise tot mai mult. Mânca tremurând, f`r` s`-[i ridiceprivirea din farfurie, de team` s` nu i se vad` lacrimile ap`rute\n ochi.

Dup` mas`, comesenii se \ntoarser` \n salon pentru adegusta ceva ce s` le ajute digestia. Mason p`rea epuizat:aceast` sear` \i ceruse f`r` \ndoial` un efort mult prea mare.Nancy reu[i s`-l duc` la culcare cu ajutorul doamneiFreedman [i Lise profit` de aceast` ocazie pentru a disp`rea.Cu o ultim` privire, o z`ri pe Meredith ag`]at` de bra]ul lui

Jordan. Degetele lungi cu unghii l`cuite cu ro[u mângâiau

dr`g`stos mâna cavalerului s`u, care-i zâmbea cu \ng`duin]`.Lisei i se f`cu grea]` [i alerg` \n camera sa. {tia c` nu va dormi.

***

A doua zi, se trezi devreme [i-[i ascunse cearc`nele sub unmachiaj priceput \nainte de a se duce \n vizit` la bunicul s`u.

Doamna Freedman o privi cu un zâmbet victorios. – Ast`zi, este mai pu]in viteaz! Este normal dup` o

asemenea sear`. I-am spus eu!Mason se ridic` \n pat.

– Ce tot complota]i amândou`?Doamna Freedman f`cu o grimas` [i o l`s` pe Lise singur`

cu Mason.




– Cum te sim]i ast`zi, bunicule?Mason replic`, enervat.

– Foarte bine, z`u!Lise consider` inutil s`-l contrazic`. Trecu sub t`cere

paliditatea [i tr`s`turile trase ale b`trânului [i continu` cu o voce voioas`:

– A fost o sear` foarte reu[it`.

El \i arunc` o privire p`trunz`toare: – Tu n-aveai aerul c` te distrezi. – Oh, aveam o migren`. – Ce crezi despre Jordan Hayes?Surprins`, Lise nu se putu \mpiedica s` nu ro[easc`.

R`spunse \n grab`: – De-abia \l cunosc.

Mason \i pândea reac]ia. Ad`ug`: – Nu este comod. Este un adversar de luat \n seam`. – Ce-ai vrut s` spui asear`, bunicule? Ai inten]ia s` vinzi

compania? – Nu te preocupa de asta, feti]o. A[a sunt afacerile.Spusese oare adev`rul? „Holbrook International“ era

toat` via]a sa, rodul tuturor eforturilor sale. Cum se puteahot`r\ s-o vând`?

– Bunicule...Dar Mason \nchisese ochii. Lise se ridic` [i p`r`si camera

f`r` zgomot. Avea \ntâlnire cu Nancy pentru prânz, \ntr-un restaurant

din centrul ora[ului. Lu` un taxi [i-[i g`si b`trâna prieten`

la bar.

80 KATE FREIMAN



{eful de sal` descoperi pentru ele o mas` \n apropiereaunei ferestre. Lise admira vederea impresionant`. |ndep`rtare, pe apele albastre ale micului golf, Alcatraz, sinistrainsul` \nchisoare, de unde nimeni n-a putut evada. Sprestânga, \[i contura silueta galben` Golden Gate Bridge.

Nancy \[i petrecuse diminea]a la companie, pe scaunul dinbiroul lui Mason. |n timp ce examina meniul, Lise observ`

aerul s`u \ngrijorat. – Nancy, ce te sup`r`?Ea nu r`spunse [i chelnerul ap`ru pentru a le lua

comanda. Dup` plecarea lui, Lise insist`: – Nancy, ce s-a \ntâmplat?B`trâna doamn` \i arunc` o privire stânjenit`:

– Iart`-m`, ast`zi nu sunt o companie prea distractiv`.

– Este vorba de Mason?Nancy ridic` din umeri.

– Da, \n parte. M` aduce \n pragul unei crize de nervi...Este epuizant s`-l obligi s` r`mân` \n pat.

– Oh, n-ai nici o vin`. To]i [tiu c` Mason n-a f`cut decâtdup` capul s`u. Dar mai este [i altceva, nu-i a[a?

Nancy p`ru c` a[teapt` o clip`. Apoi se hot`r\. – Mai devreme sau mai târziu, tot vei afla... „Holbrook International“ este \n dificultate.

– Cum adic` \n dificultate? – S` \ncepem cu \nceputul: acum câteva luni, lui Mason i

s-a oferit o ocazie de-a investi \n noi câmpuri petroliere. A trebuit s` lupte cu \nver[unare \mpotriva concuren]ei pentru

a \ncheia târgul: câ[tigurile acestei opera]iuni trebuia s` fie




fenomenale. Mason [i-a asumat un risc, deoarece a trebuits`-[i asume riscuri. A[a a construit „Holbrook International“.

A ob]inut sprijinul mai multor b`nci importante... oferindcompania ca garan]ie.

– Ce s-a \ntâmplat? – Z`c`mintele se aflau \n Asia de sud-est. Descoperirea

petrolului a declan[at o lupt` pentru putere [i guvernul \nfunc]ie a c`zut printr-o lovitur` de stat. Noul guvern nu vaonora contractele \ncheiate de cel vechi. Contractul nu maieste valabil [i Mason nu-[i va mai putea recupera investi]iile.|n ultimele luni a trìt \ntr-o tensiune nervoas` intens`. Suntconvins` c` aceasta a fost una din cauzele infarctului sù.

Ochii b t̀rânei doamne se umplur ̀de lacrimi. Lise o lu ̀de mân .̀ – |n ce stadiu se afl` compania?

Aceasta \[i tampon` ochii cu o batist`. – Va fi pus` \n vânzare. B`ncile \[i pierd tot mai multr`bdarea. Mason va pierde tot, poate. M` simt neputincioas`,Lise. Nu pot face nimic. Singura persoan` care ne poate ajuta,este Jordan Hayes.

Lise \[i re]inu respira]ia. – Jordan Hayes?

– Este foarte bogat [i are o bun` reputa]ie. Numele lui,asociat celui al companiei, va reda \ncrederea bancherilor. – {i ce i se va \ntâmpla bunicului? – Nu [tiu. |n propriul sù interes, ar trebui s` se retrag` din

afaceri. Dar va vrea oare? Dac` Jordan Hayes investe[te \ncompanie, va vrea s` aib` controlul; \n orice caz, Mason vatrebui s` p`r`seasc` postul de conducere...

Lise se \ncrunt`.

82 KATE FREIMAN



– De ce ar vrea Jordan Hayes s` ia o societate \n faliment?Nancy zâmbi.

– El are banii necesari s-o repun` pe picioare. O dat`reabilitat`, „Holbrook International“ \i va consolida pozi]ia.Domnul Hayes va deveni [i mai puternic, Lise.

Nancy plec` devreme \napoi la companie. Lise ie[i pestrad` pentru a a[tepta un taxi. Mai \ntâi, nu remarc` ma[ina

lung`, neagr`, care se opri lâng` ea. Ie[ir` dou` persoane [iLise \l recunoscu pe Jordan Hayes \nso]it de Diana deBrandebourg.

– Bun` ziua, Lise, spuse el zâmbind.Ea nu r`spunse nimic, cu ochii a]inti]i asupra femeii c`reia

el \i prinse bra]ul. Taiorul din bumbac alb punea perfect \neviden]` frumuse]ea brun` a Dianei. Zâmbea indiferent` [i i se

adres` Lisei pe un ton prietenesc. – Ne \ntâlnim \nc` o dat`...Lise d`du din cap, ne[tiind ce s` r`spund`. Diana se ridic`

pe vârful picioarelor [i-l s`rut` pe Jordan pe obraz. – Am fost \ncântat` s` iau masa de prânz cu tine. Te voi

vedea mâine. Nu uita, ora opt [i jum`tate. S` nu \ntârzii!Dup` un cuvânt de r`mas bun Lisei, Diana disp`ru \n

mul]ime.Pe un ton u[or glume], Jordan spuse:

– Ai un aer pierdut Lise. – M` \ntorc acas`. Am luat masa de prânz cu Nancy.El deschise portiera ma[inii negre.

– Urc`. Te conduc.

– Nu...




Lise f`cu un pas \napoi. |i era necaz pe Jordan. Trebuiaoare neap`rat s-o fac` s` sufere, plimbându-se ]an]o[ prin fa]aei la bra]ul Dianei?

– Urc`, ordon` el, aproape brutal.Lise ascult` atunci f`r` s` stea pe gânduri. Interiorul

Ferrariului mirosea a piele [i a tutun. Tân`ra femeie se a[ez`cât mai depate posibil de \nso]itorul ei, cu toate acestea, avea

impresia c`-l atingea. Sim]ea cum sughi]uri de plâns i seadun` \n piept la ideea c` putea zâmbi unei alte femei, s`s`rute o alt` femeie. Amândoi t`ceau. Lise era con[tient` deprivirea lui Jordan [i se for]a s` fie calm`.

– Meredith [tie?Lise \[i auzi vocea, dur` [i acuzatoare. Jordan replic` rece:

– Ce are a face Meredith aici?

Lise \ gura pentru a-[i st`pâni buzele s` nu tremure.Punând aceast` \ntrebare, nu se gândise la Meredith. Nu segândise decât la ea \ns`[i.

Jordan izbucni \n râs. – Repet: ce are a face Meredith, aici? – Ei bine... credeam...Lise se \ntrerupse brusc. Jordan se amuza pe socoteala ei...

Dar, \n pofida orgoliului, o for]` de nest`pânit o oblig` s`continue:

– Credeam c` tu [i Meredith...Ochii de un cenu[iu ree o privir` atent pe tân`ra femeie.

Jordan \i mângâie u[or obrazul cu vârful unui deget. – Meredith nu m` intereseaz`. Cea care m` intereseaz` e[ti

tu, Lise, [i o [tii foarte bine.

84 KATE FREIMAN




Inima Lisei b`tu mai puternic. Sinceritatea extraordinar` aacestor ultime cuvinte o ame]i. Se gândi la Meredith, la Dianade Brandebourg. „Cum se putea oare comporta Jordan \ntr-unmod atât de imoral, atât de crud?“

Lise atinse cu mâna arsura l`sat` pe obrazul s`u de degetullui Jordan. Bâigui:

– Nu [tiu... {i nu \n]eleg...

O vraj` \i lega unul de cel`lalt \n atmosfera \ncânt`toare [iluxoas` a Ferrariului. Lise se adânci \n privirea de culoarecenu[ie [i avu impresia c` se \neac`. |[i dorea cu desperare s`g`seasc` o ie[ire, s` pun` cap`t acestei apropieri. Jordanrepet` \ncet:

– Te vreau, Lise. {i trebuie s` [tii c` ob]in \ntotdeauna ceeace vreau.

– Ca pe „Holbrook International“? [opti ea. – Ca pe „Holbrook International“, \ntr-adev`r.El demar` u[or. Drumul nu dur` nici zece minute. Ma[ina

\ncetini \n fa]a locuin]ei lui Mason. Lise nu reu[ise s`-[irecapete respira]ia, un foc o ardea \n piept, amenin]ând s-omistuie \n \ntregime. Nu era con[tient` decât de un singur lucru: \i era team`, teribil de team`.

|ntr-un nou elan, se \ntoarse spre el cu ochii str`lucind demânie.

– Poate vei avea „Holbrook International“, Jordan. Da pemine nu m` vei avea niciodat`!



Capitolul 6

Era deja diminea]` târziu. Lise lu` micul dejun singur`; se

trezise trâziu dup` o noapte agitat`. Mason dormea \nc` [iNancy plecase la birou. Meredith lenevea cu siguran]` \n pat.De o s`pt`mân`, Meredith locuia la Mason, deoarece

afaceri urgente o re]ineau pe mama sa la Toronto. Meredithdetesta s` locuiasc` singur` acas`, mai ales dup` o serierecent` de spargeri \n cartierul Presidio Height unde locuiauele.

Lise savura o \nghi]itur` de cafea [i admira golful SanFrancisco, acoperit de cea]`. |n exterior, totul avea o tent`cenu[ie, ceea ce se armoniza perfect cu dispozi]ia tinereifemei.

Lise nu [i-l putea alunga pe Jordan din gânduri. Cina lor larestaurant data de o s`pt`mân`; de atunci \l evitase cu grij`. El

telefonase de dou` ori. Prima dat` Lise era \n vizit` la o



prieten` din copil`rie la Palo Alto; a doua oar`, ridic`receptorul [i \nchisese imediat ce-i auzise vocea. Fusese cevamai puternic decât ea, ca o mi[care de panic`. Aceast` reac]iecopil`reasc` \l amuzase probabil pe Jordan, dar nu [i-o putusest`pâni.

Lise \ntoarse capul, auzind un zgomot \n spatele ei. Jordan se afla \n cadrul u[ii.

Chipul tinerei femei se \mbujor` când \i \ntâlni privirea.Era sigur` c` [tia c` tocmai se gândea la el. Oare de cât timpo observa astfel?

– Cum ai intrat? \ntreb` Lise tìos. – Mi-a deschis u[a un servitor. Jordan r`spunsese cu o voce calm`, dar \n ochi \i lucea o

lic`rire amenin]`toare. Lise se hot`r\ s` fie prudent`. Nu p`rea

dispus s` se lase contrazis. Jordan str`b`tu \nc`perea cu pa[i mari [i veni s` se a[eze \n

fa]a Lisei. Era \mbr`cat \n pantaloni din pânz` alb` [i cu oc`ma[` de un albastu deschis, care-l f`cea s` par` [i maibronzat. Lise l`s` ochii \n jos [i p`rul \i c`zu peste fa]`. Dac`

Jordan \i auzea b`tìle rapide ale inimii? Venise, cu siguran]`, s-o vad` pe Meredith [i Lise fu

cuprins` de o decep]ie absurd` numai la aceast` idee. Earupse t`cerea.

– Vrei o cea[c` de cafea? Meredith nu s-a sculat \nc`. M`pot duce...

– Mul]umesc, vreau pu]in` cafea, o \ntrerupse Jordan.Cum ea a]inti asupra lui o privire \ntreb`toare, \i zâmbi [i

adùg`:




– Lise, s` petrecem ziua \mpreun`.Tân`ra femeie se \ncrunt` uluit`.

– Dar de ce? – Pentru c` o doresc [i pentru c` am rezervat o mas`

pentru prânz. – {i Meredith? – Ea trebuie mereu s` revin` ca subiect de conversa]ie?

Duc`-se la naiba!Lise bâigui, ro[ind.

Am alte planuri. Jordan zâmbi enigmatic. – Renun]` la ele. A[ vrea s` te \ntâlne[ti cu cineva. – Pari foarte sigur de tine, dac` ai rezervat o mas` \nainte

chiar de-a avea r`spunsul meu! Jordan replic` blând. – Fugi de prea mut timp, Lise. – |mi pare r`u c` te decep]ionez, dar... – Nu m` decep]ionezi. Dac` trebuie, te duc eu \nsumi \n

ma[in`.Lise \[i mu[c` buza inferioar`.

– Nu spune prostii. }i-am spus deja, am alte planuri.Ochii de culoare cenu[ie aruncar` o lumin` amuzat`.

– Ai cincisprezece minute s` te preg`te[ti. – Eu...Lise fu \ntrerupt` de apari]ia bunicului s`u, care intr` \n

salon la bra]ul Meredithei. |i r`spundea nepoatei sale cu o

voce moroc`noas`.

88 KATE FREIMAN



– Nu voi mai r`mâne \n pat nici un minut \n plus! Nu suntun infirm.

Apoi Mason \i v`zu pe Lise [i pe Jordan. Zâmbi cu un aer pe jum`tate mirat, pe jum`tate complice:

– Bun` ziua, Lise, bun` ziua, Jordan. Ce surpriz`...Cât despre Meredith, ea radia. |i arunc` o lung` privire

\ncurajatoare lui Jordan [i \nt`ri:

– O minunat` surpriz`!El \nclin` din cap.

– |ncercam s-o conving pe nepoata dumneavoastr` s`-[ipetreac` ziua cu mine.

Gura Meredithei se \n`spri [i Lise primi \n plin privireabiciuitoare a ochilor uciga[i. Tân`ra femeie se gr`bi s`

precizeze: – I-am explicat deja domnului Hayes c` nu pot...Mason \i t`ie vorba.

– Este o idee excelent`, excelent`! Lise petrece prea multtimp \n apartament. Are nevoie de aer curat. |i trebuie pu]in`culoare \n obraji, nu crezi, Meredith?

Aceasta r`spunse pe un ton glacial.

– Veri[oara mea este destul de mare pentru a [ti ce estebun pentru ea, bunicule.

Lise relu`: – Bunicule mi-ai promis c` prânze[ti cu mine, ast`zi.

Suntem [i la mijlocul unei partide de [ah, \]i aminte[ti?Dar situa]ia p`rea c`-l amuza din plin pe Mason. Cu un

zâmbet larg, spuse:




– Vom prânzi \mpreun` mâine. Acum, du-te [i te schimb`. Vezi doar c` Jordan te a[teapt`.

Lise era prins` \n capcan`. Sim]i o brusc` dorin]` de-aizbucni \n plâns, dar mândria \i redase puterile.

– Bine, spuse ea cu o voce indiferent`, m` \ntorc \ntr-unsfert de or`.

|n camera sa, Lise tuna [i fulgera \mpotriva ei \ns`[i. C`zuse

\n mod stupid \n capcan`. {i Mason! |i cânt` \n strun` lui Jordan, pentru c` el putea salva compania!

Iar Jordan, profit` de pozi]ia sa de for]` pentru a ajungeunde voia.

Tân`ra femeie hot`r\ s` se r`zbune. |mbr`c` furioas` ofust` roz pal [i o bluz` asortat`, apoi \[i prinse p`rul \n grab`

\ntre doi piepteni de baga. Jordan nu trebuia s` cread` c` seostene[te pentru el.Lise o \ntâlni pe Meredith \n capul sc`rii. Furia veri[oarei

sale nu se potolise. Cu un zâmbet dispre]uitor, cercet` ]inuta[tears` a Lisei [i fa]a curat`, f`r` machiaj.

– Foarte candid`... – Meredith, \mi pare r`u...

– |]i pare r`u? Nu m` face s` râd! Ai pus ochii pe el \nc`din prima zi, pacoste mic`! Am v`zut eu bine \n ce mod \lpriveai. De altfel, toat` lumea a remarcat.

Lise p`li \n fa]a cruzimii Meredithei. – Cum? – Foarte bine! Este de notorietate public`! {tiu c` pe

Jordan \l amuz` s` vad` o tân`r` \nfumurat`, \ndr`gostit`,

90 KATE FREIMAN



]inându-se scai de el. Mi-a spus-o. |i m`gule[te amorulpropriu, atâta tot!

Lise o \ntrerupse. {i-i imagina pe Jordan [i pe Meredith vorbind despre ea, râzând \mpreun` de ea...

– Opre[te-te! Nu este vina mea, Meredith, \]i jur. Crezi oarec` eu vreau?..

– Nu [tiu ce vrei, dar m` po]i crede: n-am inten]ia s` stau

departe de uneltirile tale. Oricum, el nu face asta decât ca s`m` pedepseasc`!Meredith \naint` un pas [i continu` cu pumnii strân[i:

– Te-am demascat, Lise. }i-am \n]eles inten]iile din clipa \ncare ai sosit, atât de nelini[tit` de s`n`tatea bunicului t`u. Dinnefericire, ai aflat c` Mason va pierde tot. A[adar, te-ai hot`râts`-]i transferi... afec]iunea aupra unei persoane mai

interesante.Lise nu putea s` suporte mai mult. Trecu de veri[oara sa

[i se \ndep`rt` f`r` un cuvânt. I se p`rea c` simte \nc` \nspatele ei privirea Meredithei, t`ioas` ca o lam`.

La \ntoarcerea Lisei \n salon, Mason [i Jordan st`teau de vorb` ca ni[te vechi prieteni. Cei doi b`rba]i se ridicar`. Jordan o studie pe tân`ra femeie din cap pân` \n picioare [izâmbi v`zând-o atât de tulburat`...

– E[ti gata, Lise?Ea nu r`spunse decât printr-o \nclinare a capului, iar

Mason continua s` zâmbeasc` \ncânt`tor de amabil. – Petrecere frumoas`!|n ascensor, Lise suferea \nc` imaginându-[i cum Jordan [i

Meredith vorbeau despre ea. Jordan ordon` râzând:




– S` nu faci mutre! S` fie clar pu[toaico...Lise refuz` s` ridice ochii.

– Nu fac mutre. Unde mergem? Jordan o lu` de bra] pe tân`ra femeie [i, ie[ind din

ascensor, o conduse spre ma[ina lung` [i neagr`. – Vei vedea.Lise ridic` din umeri [i se a[ez` pe scaunul din dreapta.

Imediat, \ncepu s` priveasc` pe geam.Dup` zece minute de drum, Jordan \i arunc` Lisei o privire

ironic`. – E[ti foarte pa[nic`, ast`zi, o tachin` el.Lise r`spunse f`r` s`-l priveasc` m`car.

– La ce te a[teptai? Eu nu voiam s` vin. M-ai obligat...

Chipul du[m`nos al Meredithei i se ivi brusc \n minte [i vocea i se frânse f`r` s` termine fraza.Cum Jordan nu reac]ion`, Lise \l observ` pe furi[.

Tr`s`turile aspre nu l`sau s` se vad` nici o emo]ie.Lise regreta deja brutalitatea cuvintelor sale. Min]ise.

Dorea s` fie cu Jordan, o dorea atât de mult... Voise f`r`\ndoial` s`-l r`neasc`, pentru c`-i era ru[ine c` o r`nise pe

Meredith. O str`fulger` gândul c` el [tia. |n]elegea atâtealucruri...

Soarele se ridic` \ntre dou` imobile vaste, moderne ce se\n`l]au spre cer [i, trimietea raze lungi oblice pe trotuar. Liseremarc` pe un ton degajat:

– Totul este exact ca \n amintirile mele.

Jordan lu` acela[i ton pentru a r`spunde.

92 KATE FREIMAN



– E[ti mul]umit` c` te-ai \ntors? – Da.Lise avu o clip` de ezitare. De fapt, nu se gândise \nc` la

asta. |mp`carea cu Mason o u[urase de o greutate ap`s`toare;dar \i lipsea via]a sa londonez`, apartamentul, munca,prietenii. Mason \[i dorea s-o p`streze lâng` el; se ar`ta de-omare amabilitate; totu[i, Lise suferea din cauza lungilor ore

de inactivitate pe care le cuno[tea aici. Nu-[i putu ascundeemo]ia când ad`ug`:

– M` simt bine \n San Francisco... dar nu [tiu dac` via]amea este aici.

Ma[ina trecu prin fa]a portului de agrement, dep`[indGolden Gate Bridge. Lise se \ntreb` care va fi destina]ia lor.

N-avu mult de a[teptat; se oprir` \n fa]a unei cl`diri \nalte[i moderne, a c`rei intrare principal` avea deasupra opancart`; „Compania teatral` din Sausalito“.

Reprezenta]ia de prânz era pe punctul de a \ncepe; femeielegante, oameni tineri relaxa]i, b`rba]i de afaceri serio[i seprezentau \n fa]a intr`rii. O r`coare reconfortant` domnea \ninteriorul teatrului. Lise [i Jordan aleser` scaune \n marginea

imensei scene circulare.Se juca „Regele Lear“, de Sheakespeare. Evident, Jordan

nu era un necunoscut aici, tân`ra [i dr`gu]a casier` \i adresaseun zâmbet str`lucitor [i \ncânt`tor [i Lise se surprinse iar \nflagrant delict de gelozie.

Aproximativ trei ore mai târziu, Lise [i Jordan ie[ir` \n

soarele arz`tor. Ochii tinerei femei str`luceau de pl`cere;




savurase fiecare minut al piesei. Trupa i se p`ruseexcep]ional de talentat`, dinamic` [i entuziast`. Desigur,Lise auzise vorbindu-se despre acest teatru... fiecare dintrepiesele lor avea parte de critici m`gulitoare \n cele mai mariziare.

– }i-e foame? \ntreb` Jordan vesel. – O foame de lup. Mul]umesc pentru c` m-ai adus aici.

N-am mai pus piciorul \ntr-un teatru de când am sosit \n SanFrancisco.

– }i-a pl`cut? – Mult. Asta m` face s` doresc s`...Lise se \ntrerupse pentru a ridica indiferent` din umeri.

Jordan \ntreb` \ncet:

– S` ce? – Oh, s` \ncep din nou s` joc. Jordan pândea reac]iile tinerei femei. – Ai putea s` re\ncepi. – Ce vrei s` spui? Nu \n]eleg. – Vei \n]elege.Restaurantul era situat cu fa]a spre mare, \n centrul

Sausalitoului. |n ciuda orei târzii, se g`si pentru Lise [i Jordano mas` izolat` discret pe terasa cu plante verzi luxuriante, ced`dea spre ocean. {eful de sal` se agita pentru cea mai mic`dorin]` a lor [i Lise zâmbea amuzat`. |ncepuse s` seobi[nuiasc` s` fie tratat` ca o regin` \n compania lui Jordan.

Comandar` dou` por]ii de tocan` din pe[te, specialitatea

casei, \nso]ite de un vin alb de Alsacia. |n clipa \n care

94 KATE FREIMAN



chelnerul se \ndep`rt`, se apropie un alt b`rbat. Blond, \nalt,care degaja o puternic` energie, atenuat` de un zâmbet larg,cordial.

Necunoscutul \l s`lut` pe Jordan ca pe un vechi prieten,apoi \i adres` Lisei o privire lung` m`gulitoare [i prietenoas`.

Jordn f`cu prezent`rile. – Lise, el este Victor Jamal, care conduce compania teatral`

din Saunsalito. Victor, ]i-o prezint pe Lise Holbrook, o tân`r`actri]` plin` de talent, \n prezent \n c`utare de lucru.

Lise ro[i \n urma complimentului [i-i \ntinse cu timiditatemâna lui Victor Jamal.

Prânzul trecu ca un fulger. Lise mânc` \n timp ce Jordan [i Victor vorbeau despre teatru [i se certau râzând.

Victor plec` \nainte de cafea. Strânse cu fermitate mânaLisei. Compania \ncepea repeti]iile unei piese noi \ncincisprezece zile: \i va trimite textul, iar dup` ce-l va citi, vatrebui s`-l sune pentru o audiere.

Lise \i mul]umi c`lduros. Nu-i venea s` cread` \ntr-oasemenea [ans`. Victor Jamal r`spunse c` persoanelerecomandate de Jordan erau excep]ionale.

Dup` plecarea lui Victor Jamal, Lise se \ntoarse spre Jordan, radioas`. Ochii cenu[ii a]intir` asupra ei o privirenep`s`toare. O cafea cu arom` deicioas` fu a[ezat` \n fa]aLisei de un chelner care disp`ru imediat. Ea lu` atunci un tongrav.

– Ai fost atât de amabil... Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc.

– |ntr-adev`r?




Jordan zâmbea amuzat, ironic, iar Lise \[i aminti bruscde cuvintele Sandrei: „Ar putea face foarte multe pentrucariera ta...“.

– Sper c` nu crezi... – Mmm? – Voiam s` spun, s` nu te gânde[ti c` eu...Lise nu-[i g`sea cuvintele. Jordan izbucni \n râs, dând spre

spate capul brunet. – Nu, nu m` gândesc. Calmeaz`-te.Lise ro[i toat` [i \ntoarse privirea. Ochii i se oprir` asupra

a doi b`rba]i c`rora [eful de sal` le indica o mas` vecin` cu alor.

Cei doi b`rba]i se instalar` [i Lise \l recunoscu deodat` pe

cel care-i st`tea \n fa]`. Chipul tinerei pierduse orice urm` deculoare.Mâna Lisei \ncepu s` tremure [i câteva pic`turi de cafea se

\mpr`[tiar` pe fa]a de mas` din in gros, dar tân`ra femeie nule observ`. |ncerca desperat` s`-[i revin`.

La câ]iva pa[i de ea se a[ezase Paul Lianos. Lise se sim]icuprins` de grea]`. O voce \nghe]at` [i n`bu[it` urla \n

sufletul ei s` fug` cât poate de repede.Puse cea[ca pe farfurioar` [i \ntâlni privirea p`trunz`toare

a lui Jordan. V`zuse totul. Ochii s`i cenu[ii, reci ca o]elul, \lprivir` cu aten]ie pe Paul Lianos, apoi revenir` s` studiezechipul tinerei femei. Nu p`rea deoc tulburat, dar Lise [tia c`gândea cu mare rapiditate pentru a \ncerca s` \n]eleag`

situa]ia.

96 KATE FREIMAN



Ea \ncerc` s` se st`pâneasc` [i l`s` capul \n jos. Paul Lianosnu se schimbase deloc \n trei ani. Tr`s`turile \i erau pl`cute,dar ar`tau o arogan]` orgolioas` [i insensibil`. Pentru primadat` Lisa \l v`zu a[a cum era de fapt [i se \ntreb` cum oare \lputuse considera seduc`tor?

|l privea cu ate]ie [i sângele \i \nghe]ase. Amintiri\ngrozitoare \i ap`rur` \n memorie. Dup` trei ani, \nc` \l ura;

\l va ur\ \ntotdeauna.Paul Lianos sim]i acea privire intens` asupra sa. |ncet` s`

vorbeas` \nso]itorului s`u [i ochii alba[tri se luminar`recunoscând-o pe Lise. Ridic` paharul \n direc]ia tinerei femeicu un zâmbet senzual.

Lise se \nfior` de dezgust [i-l fulger` cu privirea \nainte de

a-i \ntoarce cu ostenta]ie spatele. Jordan urm`ri cu aten]ie acest schimb. Apoi, a]inti asupraLisei o privire furioas`. Ea avea impresia c` viseaz`; aceast`scen` mut` sem`na cu un co[mar \ngrozitor.

{eful de sal` tu[i discret. Era lâng` masa lor, nemi[cat, cuun telefon \n mân`.

– Ierta]i-m` domnule Hayes. Sunte]i chemat la telefon.

Persoana pretide c` este foarte urgent. Dori]i s` primi]i apelulaici, sau \ntr-o cabin` la bar?

– |l voi primi aici. Mul]umesc, Ricardo. Jordan l` telefonul f`r` s-o sl`beasc` din ochi pe Lise;

tân`ra femeie se uita la el f`r` s`-l vad`; se gândea la PaulLianos, la ceea ce-i f`cuse. Timp de trei ani, din vina lui, nu

putuse suporta apropierea unui b`rbat.




98 KATE FREIMAN

Voea lui Jordan \ntrerupse gândurile sinistre ale Lisei. – Era Nancy. Mason a avut o alt` criz` cardiac`. Vestea o tr`sni pe tân`ra femeie, cu ochii r`t`ci]i. Jordan se

\ncrunt`. – M-ai auzit, Lise?Ea d`du din cap [i \ntreb` cu o voce foarte slab`:

– Oare a ...?

Jordan se ridic` [i o lu` pe tân`ra femeie de bra] cu unzâmbet lini[titor. – Nu. Dar trebuie s` plec`m imediat. Te cheam`. Jordan o prinse de cot. Lise accept` gestul cu recuno[tin]`,

alung` transa ciudat` care pusese st`pânire pe ea.Ie[ind din restaurant la bra]ul lui Jordan, nu arunc` nici o

privire \n urm`, dar era con[tient` de ochii alba[tri care-i

urm`reau fiecare mi[care.



Capitolul 7

Drumul de \ntoarcere \n San Francisco fu parcurs f`r` uncuvânt. Jordan conduccea repede; era un [ofer bun [i-[i

controla la perfec]ie vehiculul. Lise se uita fix prin parbriz, cuo privire goal`.|n fa]a spitalului, Jordan \i deschise Lisei portiera [i o ajut`

s` coboare. O conduse pe culoarele sterilizate. Ea se ag`]asede bra]ul puternic al \nso]itorului sù; nu se gândea s`-[iascund` nelini[tea. Dorea s`-l aud` repetându-i c` Masontrìa, dar emo]ia o gâtuia.

– Pe aici, Lise.Rezerva particular` a lui Mason p`rea supraaglomerat`. Oinfirmier` se afla lâng` pat, manevrând aparate complicatea[ezate \n spatele capului pacientului. Meredith, t`cut` [iposac`, privea pe fereastr`. Un efort supraomenesc pentru anu plânge o desfigura pe Nancy. Lise nu lu` \n seam` ironiarùt`cioas` a Meredithei, când exclam` „|n sfâr[it!“, la intrarea

sa. Se arunc` \n bra]ele lui Nancy.



– Cum se simte? [opti ea lâng` obrazul lui Nancy. – Pentru moment, starea sa este sta]ionar`.Lise \ndr`zni s`-[i priveasc` bunicul. Se odihnea, inert, pe

o mul]ime de perne stivuite. Transpira]ia curgea pe fa]agalben`. Recunoscând-o pe Lise, Mason clipi din ochi [i mi[c`din buze \n t`cere.

Ea se apropie [i-[i [terse lacrimile cu un gest rapid. |ncerc`s` zâmbeasc` [i se aplec` spre bunicul s`u.

– F`-i s` ias`... pe to]i. Vreau... s`-]i vorbesc.Lise se \ndrept` pentru a arunca o privire \ntreb`toare

spre Nancy, care ie[i f`r` zgomot luându-le cu ea pe Meredith[i pe infirmier`. Lise \l c`ut` din priviri pe Jordan, dar acestaplecase deja.

Singur` cu bunicul, Lise se aplec` din nou asupra lui.

– Ar trebui s` \ncerci s` te odihne[ti. Vom vorbi când \]i veirec`p`ta puterile. – Nu... Acum!Caracterul inflexibil al lui Mason se observa \nc` \n acea

voce slab`, iar Lise [tia c` era inutil s` vrea s`-l fac` s`-[ischimbe p`rerea.

– Tu... e[ti \ndr`gostit` de Jordan Hayes, nu-i a[a?

Lise \nchise ochii sub [ocul acestei \ntreb`ri completnea[teptate. T`cu o clip`, apoi recunoscu adev`rul. – Da.Mason d`du din cap. Aproape c` zâmbea.

– F`-l s` intre. Cu Nancy. – De acord. Jordan vorbea cu Nancy [i cu dou` infirmiere pe culoar.

Lise spuse cu o voce nesigur`:

100 KATE FREIMAN



– Vrea s` v` vad`, pe amândoi.Când to]i trei fur` \n camer`, Mason avea ochii \nchi[i [i

respira greu. – Bunicule? [opti Lise, pentru a verifica dac` nu adormise.Mason deschise ochii \ncet [i-l v`zu pe Jordan al`turi de

Lise. – Bine... Bine, articul` el cu greutate.

Dup` câteva secunde relu`: – A[ vrea s`-mi promite]i... s`-mi promite]i un lucru.Cu fiecare cuvânt, Mason era mai epuizat. Lise r`spunse cu

ochii plini de lacrimi: – Orice vrei, bunicule.Buzele lui Mason reu[ir` un biet zâmbet obosit.

– Tu n-ai rezista mult timp \n afaceri, Lise... Niciodat` nu

trebuie s` accep]i un contract f`r` s`-i cuno[ti termenii.Un spasm \i strâmb` gura [i se pare c` durerea \l aduse

\napoi la planul s`u. |[i privi nepoata drept \n ochi. – C`s`tore[te-te cu Jordan. C`s`tore[te-te acum!Ochii Lisei se m`rir` de uimire.

– Bunicule! – Mama ta a fost o naiv`. N-am putut face nimic pentru ea...

Dumnezeu [tie c` am avut remu[c`ri... vreau s` te v`d \nsiguran]` \nainte s` m` duc...

Lacrimile [iroiau pe obrajii Lisei. – Nu mi se va \ntâmpla nimic, bunicule. Nu trebuie s` te

nelini[te[ti pentru mine [i nici nu este necesar s`... – Jordan... \l chem` Mason cu un murmur.

Jordan r`spunse cu o voce aspr` [i joas`:




– Se va c`s`tori cu mine! Nu-i a[a, Lise?Lise \[i privi bunicul [i [tiu c` era \nvins`.

– Da, da, m` voi c`s`tori cu el, dac` dore[ti neap`rat. Dar acum, trebuie s` te odihne[ti, te rog!

– Acum... Te vei c`s`tori acum. Nancy... actele.Lise se cl`tin` u[or [i sim]i \n spatele sù mâinile lui

Jordan, care o sus]ineau. Apoi el lu` actele pe care i le \ntinse

Nancy le citi rapid [i le \napoie cu o \nclinare aprobatoare dincap.

Lise avu impresia c` \nnebune[te când v`zu intrând \n\nc`pere un personaj amabil, cu p`rul alb, care se dovedi a fiun func]ionar de stare civil`.

– Jordan?

Tân`ra femeie atinse um`rul lui Jordan pentru a-i cerest`ruitor ajutorul. Dar ochii cenu[ii aveau o str`lucire rece,aproape rùt`cioas` [i Lise se \ntreb` despre motivul acesteimânii. El \i spuse din vârful buzelor:

– E[ti gata?O frac]iune de secund`, Lise c`zu prad` desper`rii de a

fi prins` \n capcan`, apoi se resemn` [i accept`

inevitabilul. – Da. Ascult` vocea calm` a lui Jordan rostindu-[i jur`mintele.

Apoi promise la rândul sù s`-l iubeas` [i s`-l respecte pân`la moarte. Jordan p`rea atât de distant, un necunoscutsumbru [i nelini[tor. Lise nu-l recuno[tea absolut deloc; \nc`

o dat`, \i fu team` c`-[i pierde mintea.

102 KATE FREIMAN



Jordan scoase de pe degetul sù un inel de aur [i \l trecupe inelarul Lisei, pentru a pecetlui c`s`toria. Tân`ra femeiecontempla inelul cu groaz`. Apar]inuse oare primei lui so]ii?Metalul \nc` mai p`stra c`ldura lui Jordan; Lise avea impresiac` primise o enorm` povar` pe mân`.

Când b`rbatul cu p`rul alb \i declar` do] [i so]ie, Jordans`rut` buzele Lisei, scurt, f`r` afec]iune. Ea se \ntoarse spre

bunicul sù. |nchisese ochii [i urma unui zâmbet flutura \nc`pe buzele lui. Inima Lisei se frânse, apoi \n]elese c` b`trânulera doar adâncit \ntr-un somn profund.

Infirmiera rupse t`cerea cu severitate. – Trebuie s` pleca]i acum. Domnul Holbrook are nevoie

de odihn`.

– Dar va... Vreau s` spun... [opti Lise f`r` s` poat` formulateribila nelini[te.

Infirmiera se \mblânzi. – Se simte destul de bine dup` un asemenea atac. V`

sugerez s` v` adresa]i doctorului Salvador, el v` va dainforma]ii detaliate.

Lise d`du din cap, deloc lini[tit`. Mason vrusese sàranjeze totul \nainte de plecarea sa: cu siguran]` nu sea[tepta s` supravie]uiasc`. Cu toate acestea, tân`ra femeie nuse resemna cu aceast` idee: putea oare muri bunicul sù, cu o

voin]` atât de tenace?Lise ie[i din camera de spital [i-i \ntâlni pe Nancy [i Jordan,

care a[teptau. Nancy avu un zâmbet trist.




– Am telefonat la apartament. Totul este preg`tit. – Totul este preg`tit? \ntreb` Lise \ndrep`tându-se spre

ascensor.Zâmbetul lui Nancy tremura.

– Oh, dar am crezut... Ei bine, m-am gândit c` dori]i s`pleca]i imediat.

– Exact asta vom face, interveni Jordan.

Nancy o lu` de bra] pe Lise cu entuziasm. – {tii, Lise, eram absolut sigur` c` \ntre voi doi era ceva!Tân`ra femeie ro[i [i, f`r` s`-i lase timp s` r`spund`,

Jordan murmur`: – Nu este poate c`s`toria pe care ne-am fi dorit-o. Dar Lise

a vrut s`-i fac` o pl`cere lui Mason.

Ea \l fulger` pe Jordan cu privirea, dar el r`spunse printr-unzâmbet amuzat.Lise urc` \n ma[ina lui Jordan. Meredith se volatilizase [i

Nancy se \ntoarse singur` \n limuzina lui Mason. A[ezat`al`turi de cel ce-i era so], tân`ra femeie \nvârtea inelul prealarg [i prea greu \n jurul degetului.

– A fost o ceremonie legal`? Suntem \ntr-adev`r...

\ntreb` ea. Jordan \i arunc` o privire iritat`. – C`s`tori]i? Da. – Dar... este imposibil... – Deloc. Formalit`]ile sunt aranjate deja de mai multe

s`pt`mâni. Mason nu las` niciodat` nimic la voia

\ntâmpl`rii.

104 KATE FREIMAN



– Dar... examenul medical... – Louis Salvador a procurat certificatele necesare.Lise se gândea \n lini[te. A[adar, Mason se gândise de

s`pt`mâni la acest contract. De la \ntoarcerea nepoatei la SanFrancisco, o \mpinsese \n bra]ele lui Jordan... Acesta relu` peun ton mai blând:

– Ar fi trebuit s` [tii c` voia s` ne c`s`toreasc`, micu]`

Lise. – Nu… nu m-am gândit la asta, murmur` ea. Jordan râse foarte \ncet – Oare \ntr-adev`r e[ti atât de naiv`, cum pari?Tân`ra femeie fu cuprins` de mânie. |ntr-adev`r, se

abuzase prea mult de \ncrederea ei prea mare.

– Cu siguran]`. Dar nu este grav. Nu ne r`mâne decât s`anul`m aceast` c`s`torie ridicol`.

Ma[ina se opri \n fa]a locuin]ei lui Mason. Jordan se\ntoarse spre Lise. Ea era alb` de furie.

– Oh, nu, nu va fi nici o anulare, draga mea. – Dar... de ce?

Jordan ridic` din umeri cu indiferen]`. – Pentru c` vreau s`-mi apar]ii. Nu m-am ascuns niciodat`.Lise sus]inu o clip` privirea ironic` a lui Jordan, apoi

izbucni: – A[adar, crezi c` este suficient s` m` iei de so]ie prin

surprindere, pentru ca s` dispui de mine! Te dispre]uiesc; [i

nu te voi l`sa s` m` atingi.




F`r` ca tân`ra femeie s` poat` reac]iona, Jordan o prinse \nbra]e. |[i puse pe buzele ei gura \n loc de c`lu[. Lise gemu,\ncerc` s`-l resping`, dar deja dorea cu ardoare s` r`spund`acestei \mbr`]i[`ri.

– Oh! te detest, te detest!

***

Nancy organizase un prânz cu [ampanie. Amabilitatea ei oemo]iona pe Lise, dar tân`ra femeie nu se putu atinge debucatele rafinate. Totul se petrecea ca [i cum Jordan \i furasefoamea [i lini[tea...

– A[ fi vrut s` am timp pentru a organiza o recep]ie

adev`rat`, se lament` Nancy, decep]ionat` de atitudinea Lisei.Disperarea tinerei femei spori când se evoc` fastul uneic`s`torii la biseric` [i un bal seara... Jordan n-o iubea. Doreas-o posede, atâta tot... Jordan era incapabil de un sentimentsincer! Lise b`u o \nghi]itur` de [ampanie [i spuse cu o vocegâtuit` de suspine.

– Toate astea mi se par ireale.

Nancy privi atent fa]a alb` ca varul a tinerei femei [i se\ngrijor` brusc:

– Dar... e[ti fericit`, nu-i a[a, draga mea?Lise sim]i cum o cuprinde spaima, dar nu trebuia s-o

chinuiasc` pe Nancy care deja avea de \nfruntat atâtea\ncerc`ri: boala lui Manson, falimentul companiei... |ncerc` s`-i

zâmbeasc`. Bine\n]eles c` ea \l iubea! Dar el... era imposibil.

106 KATE FREIMAN



– Desigur, sunt fericit̀ . Nu trebuie s`-]i faci griji pentru mine.Cu o mângâiere, Nancy puse la loc o [uvi]` din p`rul

brunet al Lisei. – E[ti atât de palid`... – M` gândesc f`r` \ncetare la bunicul.Nancy cl`tin` din cap.

– Are Louis grij` de el. Tu ai face bine s` te gânde[ti la

so]ul t`u.Lise \l privi pe Jordan care st`tea \n picioare \n cel`lalt

cap`t al \nc`perii [i sim]i acea durere cunoscut` \n inim`.Tocmai intr` Meredith. Se schimbase [i \mbr`case ni[tepantaloni negri foarte strâm]i [i un pulover larg [i binecroit, care-i dezvelea neglijent un um`r bronzat. Lise \[i

v`zu veri[oara murmurând la urechea lui Jordan ceva ce-lf`cu s` zâmbeasc`. Apoi, Meredith se \n`l]` pe vârfulpicioarelor, \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui Jordan[i-l s`rut` pe gur`.

Timpul se opri pentru Lise. Cu r`suflarea t`iat`, i se p`ruc` trecuse o ve[nicie \nainte ca Jordan s` se desprind` din

aceast` \mbr`]i[are, cu blânde]e, dar [i cu fermitate. Al`turi deLise, Nancy pocni din limb`, dezaprobator. Descoperi gelozia\n ochii Lisei [i zâmbi. Acum [tia c` tân`ra femeie \[i iube[teso]ul.

Lise l`s` ochii \n jos. Jordan nu apar]inea nim`nui. Tân`rafemeie tres`ri când sim]i un bra] care-i \nconjur` umerii.

Jordan \i murmur` la ureche:




– E[ti gata de plecare?O adev`rat` groaz` o cuprinse pe Lise. C`uta cu

\nfrigurare o sc`pare, dar prea târziu, trebuia s` seresemneze, s` r`mân` singur` cu acel b`rbat pe care-l iubeamai mult decât orice.

– |ntr-o clip`...Lise se desprinse [i alerg` s` se refugieze \n camera sa.

|ncepu s` se \nvârt` ca un leu \n cu[c`, dar v`zu cu coadaochiului pe cineva trecând pe culoar.

– Meredith?Lise dorea s` aib` o explica]ie cu veri[oara sa \nainte de a

pleca.Meredith se \ntoarse din drum. Intr` \n camera Lisei.

|nchise u[a cu o privire du[m`noas` [i rece. – Da? Ce vrei? \ntreb` ea cu un dispre] pe care nu [i-l

ascundea.Lise avu un gest de neputin]`.

– Nu [tiu de unde s` \ncep.Meredith zâmbi dispre]uitor f`r` s` r`spund` [i Lise se sili

s` continue. – Eu... Ei bine, [tiu ce crezi...Meredith o \ntrerupse cu o voce sarcastic`.

– Despre ce vorbe[ti?Lise replic` lini[tit`.

– {tii foarte bine, Jordan. |n diminea]a asta m-ai acuzat c`

alerg dup` el.

108 KATE FREIMAN



– Averea lui Mason...Meredith a]inti asupra veri[oarei sale o privire pierdut`.

– Cât e[ti de \nduio[`toare, Lise... atât de dulce [inevinovat`, atât de preocupat` de s`n`tatea lui Manson...Te [tersese din testament, [tiai? Eu a[ fi mo[tenit totul, cucondi]ia s` urmez directivele bunicului. {i a[ fi f`cut-o;n-am inten]ia s` suport aceea[i soart` ca mama mea. Mason

[i-a distrus via]a [i nu i-o voi ierta niciodat`! Sper c` vamuri!

Violen]a Meredithei o \ngrozi pe Lise, care se d`du \napoi,dar veri[oara sa o re]inu de bra], cu un pumn de fier.

– Oh, nu. Vei asculta tot ceea ce am de spus, scorpie mic`.Dac` cel pu]in Mason n-ar fi avut acel prim infarct... Nu te-ai fi

\ntors niciodat` aici. Jordan ar fi fost al meu.Lise \ncerc` s` scuze atitudinea Meredithei. {opti cu unzâmbet trist:

– |l iube[ti, nu-i a[a? – Ba nu! Dragostea este bun` pentru pro[ti sentimentali de

felul t`u. Jordan era so]ul perfect. Când va fi ob]inut controlulla „Holbrook International“, va fi b`rbatul cel mai puternic din

San Francisco. Va fi mult mai bogat decât a fost Mason vreodat`!

Meredith se \ntrerupse o clip` \nainte de a ad`uga: – {i, bine\n]eles, este fantastic la pat.Lise se \nfior` [i Mederith izbucni \n râs.

– Asta este, frumoaso, va trebui s` supor]i. Sunt \ncântat`

s` fiu aici pentru a te privi cum te distrugi. S`rmana Lise,

110 KATE FREIMAN



c`s`torit` cu un b`rbat care nu se intereseaz` de ea. Se vafolosi de tine pân` când \l vei plictisi... [i asta nu va dura mult timp!

– Meredith, calmeaz`-te!Lise \ncerc` s` se elibereze, dar Meredith \[i spori mai mult

strânsoarea degetelor. Cea mai mare dintre cele dou` veri[oare se aplec` peste mezin` [i-i arunc` \n fa]`:

– Spune-mi, Lise, cum te sim]i s` fii vândut`?

– Ce vrei s` spui? – Jordan nu ]i-a vorbit despre asta? Proast` mic`! }i-ai

imaginat c` dorea s` te ia de so]ie?Lise \nchise ochii obosit`. Meredith [tia exact unde s`

loveasc` pentru a-i produce cea mai mare durere. Cum veri[oara sa a[tepta un r`spuns, Lise murmur`:

– Nu [tiu... – Ei bine te voi informa eu. Jordan ob]ine „Holbrook International“, dar cu condi]ia s` te ia o dat` cu compania.Scumpul nostru bunic, avea \nc` probleme de con[tiin]`,b`nuiesc... Jordan vrea compania de mul]i ani. Mason a fostsl`bit de e[ecul din Extremul Orient, dar este \nc` \n pozi]iade a negocia. L-am auzit la telefon. Aranjametul a fost \ncheiat

acum câteva s`pt`mâni.Lise fu scuturat` de dezgust. La spital, bunicul aproape

recunoscuse toate astea.Meredith privi cu satisfac]ie urmele ro[ii l`sate pe bra]ul

Lisei. |[i puse rapid p`rul \n ordine, se \ndrept` spre u[` [iarunc` peste um`r.

– Mult noroc, scump` veri[oar`.




Capitolul 8

Casa lui Jordan, imens`, era construit` din piatr` [i

lemn`rie patinat`, situat` foarte sus, pe \n`l]imile colinelor din Marin County. Un [ir de arbori de[i o ascundeau deprivirile trec`torilor prea curio[i.

|nainte de a ajunge la cas`, ma[ina trecu de un portal \nalt,metalic, comandat electric [i supravegheat de dou` camere

video. Apoi trebuia urmat` o alee [erpuitoare printre pini,eucalip]i [i sequoia.

Casa era construit` pe dou` nivele, cu terase largi din lemnla fiecare etaj. Fiecare fereastr` oferea o vedere superb`asupra arborilor maiestuo[i [i lini[ti]i. Era un loc \n caretrebuia s` se tr`iasc` bine; Lise observ` asta \n pofidadezam`girii sale. |ntr-o situa]ie normal`, tân`ra femeie ar fiplecat s` descopere cel mai mic ungher; dar cuvintele

Meredithei continuau s-o preocupe.



Jordan o introduse \ntr-un salon mobilat cu rafinament. Semir` de mutismul tinerei femei [i o privea uneori atent,\ntreb`tor [i \ngrijorat.

|nc`perea era spa]ioas`, p`trat`, decorat` \n culoareauntului [i un albastru foarte deschis. Perne albe [i albastre, pecanapeaua din piele, invitau la odihn`. Tablourilecontemporane purtau numele unor arti[ti cunoscu]i.

O b`taie discret` \n u[` anun]` sosirea doamnei Porter,menajera casei. Jordan f`cu prezent`rile [i explic` faptul c`domnul Porter avea grj` de parc [i de piscin`.

Lise o aprecie de la prima vedere pe simpatica doamn`Porter, \n vârst` de aproximativ patruzeci de ani.

– Toate felicit`rile pentru amândoi, exclam` ea. Voi trimites` v` urce bagajele la etaj. |n acest timp, dori]i s` servi]i ceva,

doamn` Hayes?Doamn` Hayes! Oare cum se va putea obi[nui Lise cu acest

nume? – Mi-ar face pl`cere pu]in` cafea, r`spunse tân`ra femeie.Doamna Porter zâmbi u[or \nclinând capul, apoi se

\ntoarse spre Jordan. – {i dumneavoastr`, domnule? – Eu a[ prefera ceva mai tare, dar m` voi ocupa singur de

asta. Dup` ce ve]i aduce cafeaua, de ce nu pleca]i \ntr-o vacan]` pentru restul s`pt`mânii?

Doamna Porter radia de bucurie: – Mul]umesc mult, domnule, sunte]i foarte amabil.Se \ntoarse rapid cu o tav` \nc`rcat` cu ce[ti, cafea [i

sandvi[uri minuscule, delicioase. Cum Jordan schimb` câteva




cuvinte cu menajera, \nainte de plecare, Lise se apropie defereastr` pentru a contempla bog`]ia gr`dinii [i abunden]a deflori multicolore.

O nelini[te surd` o rodea pe tân`ra femeie. O dat` doamnaPorter plecat`, vor r`mâne singuri \n aceast` cas` frumoas`.Lise nu [tia cu precizie ce a[tepta Jordan de la ea, dar \i erateam`. Cuvintele Meredithei o r`neau \nc` la fel de

necru]`tor. Jordan se c`s`torise cu ea pentru a ob]ine„Holbrook International“.

Pentru ce alt motiv ar fi putu-o lua de so]ie? De ce oaretrebuia s` se \ndr`gosteasc` de acest b`rbat?

– Pot s`-]i torn cafea?Lise tres`ri [i se \ntoarse cu fa]a. F`r` nici un preambul,

puse \ntrebarea care o obseda de ore \ntregi. – Acest inel... spuse ea ridicând mâna stâng`, a apar]inutso]iei tale?

– Este important pentru tine? Jordan puse pe o m`su]` lâng` Lise cea[ca de cafea, apoi se

servi cu un pahar de whisky. Tân`ra femeie insist`: – Al cui a fost?

– Al mamei mele. – Oh...Lise se sim]i ridicol` c` d`duse \ntreb`rii atâta importan]`.

Totu[i, fu cuprins` de o imens` u[urare. Lu` cea[ca [i b`u o\nghi]itur`, \ncercând s`-[i ascund` tremurul mâinilor.

– Dac` te deranjeaz`, pot cump`ra o alt` verighet`.

– Nu-i nici o sup`rare, bâigui Lise, jenat`.

114 KATE FREIMAN



– Totu[i, aveam impresia de contrariu.Lise se \ncrunt`.

– Eu... Vorbe[te-mi despre so]ia ta. – Te intereseaz`? A trecut foarte mult timp de atunci. Acest subiect p`rea s`-l indispun` pe Jordan. Oft`: – Eram tân`r [i ner`bd`tor. La acea vârst`, nu [tiam ce este

dragostea.

Se l`s` t`cerea. |n cele din urm`, Lise nu mai reu[i s`suporte, s`ri \n picioare.

– Oh, este ridicol! Jordan \ntreb` cu un zâmbet ironic: – Despre ce vorbe[ti?Lise strig` furioas`:

– Nu voi r`mâne aici! Nu vreau s` fiu legat` de un necunos-cut pentru tot restul zilelor mele!Tân`ra femeie se \ndrept` cu pas hot`rât spre u[`, dar

Jordan i se a[ez` \n drum. O opri cu un gest rapid [i o \ntoarsespre el.

– Sunt fericit c` ai \n]eles cel pu]in c` suntem lega]i pe via]`.

Lise replic` pe o voce tremur`toare: – Nu m` po]i ]ine aici \mpotriva voin]ei mele. – Poate nu va fi \mpotriva voin]ei tale.Ochii lui nu se desprindeau de pe buzele \ntredeschise ale

tinerei femei [i Lise \n]elese. Pu]in \i p`sa de sentimentele ei;se tr`dase atât de des... Jordan vorbise despre asta cu

Meredith, râsese cu ea...




Aceast` amintire umilitoare readuse puterile [i mânia Lisei. – Te ur`sc! Dac` m` atingi, te omor. Jur! Jordan zâmbi cu senzualitate non[alant`. – Ai ochi de pisic`... murmur` el. – Am [i gheare! {i-]i scot ochii dac` te mai apropii. – Arat`-mi ghearele, replic` Jordan cu voce amuzat`.Fulger`tor, buzele lui Jordan fur` peste ale ei. Furia [i

mândria r`nit` disp`rur` \ntr-o cea]` \ndep`rtat`. Cum s-ar putea oare lupta cu acest b`rbat, când \l iubea atât demult?

|n cele din urm`, Jordan \n`l]` capul [i \ntâlni privireatulburat` a so]iei sale.

– E[ti so]ia mea, Lise [i te doresc.

Ea protest` slab. – Nu, nu sunt so]ia ta... Jordan \i prinse mâna stâng` [i-i ar`t` verigheta. – {i atunci, asta ce este? – Este o glum` de prost gust. Nu, mai dregrab` un

aranjament comercial. – Ce vrei s` spui?

Lise izbucni, triumf`toare: – Vreau s` spun c` nu sunt atât de proast` pe cât crezi tu.

{tiu despre toate \n]elegerile cu bunicul!Se l`s` o lung` t`cere. Lise nu reu[ea s` descifreze expresia

lui Jordan. Ad`ug`, vrând s`-l jigneasc` [i mai mult. – Este demn de dispre]! Tu e[ti demn de dispre]!

– Cine ]i-a vorbit despre asta? Mason?

116 KATE FREIMAN



O durere ascu]it` str`punse pieptul Lisei. A[adar, Jordanadmitea adev`rul. |n adâncul gândurilor sale, p`strase o mic`speran]`, \n ciuda tuturor. Dar Meredith spusese adev`rul [iLise ar fi dorit s` moar`.

– Ce importan]` are? Este suficient c` [tiu totul. Nu voidormi \n acela[i pat cu tine nici ast`zi [i nici alt` dat`. Poate aicump`rat „Holbrook International“, dar nu pe mine!

Jordan articul` cu r`ceal`: – Adev`rat? Este timpul s` accep]i s` prive[ti realitatea \n

fa]`: suntem so] [i so]ie, indiferent de motiv. {i vei dormi \npatul meu chiar \n aceast` noapte.

Lise nu putu rezista când o trase spre el lâng` trupul lui cumu[chi puternici. Se zb`tu slab [i murmur`:

– Nu, nu vreau... nu f`r` dragoste. Jordan se \ncord` imperceptibil. Apoi spuse pe un tonaproape amenin]`tor:

– Po]i [i o vei face.Mâna sa bronzat` alunec` de pe um`rul Lisei [i-i dezmierd`

blând sânul. Ea tremura puternic [i \ntoarse capul. Jordanad`ug` cu voce joas`:

– E[ti so]ia mea, Lise, [i va trebui s` te compor]i ca atare.Lise replic` trist`:

– Sunt o actri]`, doar n-ai uitat? Jordan râse zeflemitor. – Atunci, \ncepe s`-]i \nve]i rolul. Jordan o s`rut` pe Lise cu o pasiune nou`. Ea se gândi

confuz s` se zbat`, s` strige, s`-l loveasc`, dar valuri de dorin]`




o l`sar` f`r` putere. Nu protest` când Jordan o ridic` \n bra]e[i urc` scara. Totu[i, o [oapt` \nsp`imântat` \i sc`p` când eltrecu de u[a camerei:

– Jordan...El s`rut` u[or gura tinerei femei [i zâmbi.

– Sst, Lise. Nici un cuvânt...O \ntinse blând pe patul imens.

Gura lui Jordan \i atingea u[or gâtul, pieptul, umerii tinereifemei. |n contact cu buzele fierbin]i, pielea Lisei lua foc.

Apoi, mâinile bronzate [i moi ale lui Jordan o dezbr`car`rapid pe Lise. Tân`ra femeie r`mase inert` [i goal`, pecear[afurile r`coroase din m`tase.

El se \ndrept` pentru a contempla corpul dezbr`cat al

Lisei. Ea ro[i puternic [i \ncerc` s` se acopere cu o bucat` decuvertur`. Jordan zâmbi afectuos. Prinse mâinile Lisei [i-i s`rut`

c`u[ul fiec`rei palme. – E[ti frumoas`, Lise, atât de frumoas`... am impresia c`

a[tept de mult...Se \ntrerupse brusc. Mâinile explorau cu blânde]e pielea

m`t`soas` a Lisei, sânii, abdomenul, [oldurile. Apoi pusest`pânire pe gura tinerei femei, pentru un s`rut lung [ip`tima[. Lise se sim]i cuprins` de-o dorin]` puteric`. Gemu defrustrare când Jordan se \ndep`rt` pentru a se dezbr`ca \ngrab`.

Contactul trupului gol al lui Jordan cu pielea sa, \i produse

un [oc tinerei femei. |ngrozit`, [opti:

118 KATE FREIMAN



– Nu... Nu pot... Eu, niciodat`.... Jordan o domoli cu o mângâiere, – {tiu. Nu te nelini[ti, dragostea mea. Nu-]i voi face rù. – Jordan, te rog...Lise vru s` se zbat`, dar trupului mare [i musculos al

so]ului sù nu-i fu greu s` se fac` ascultat. El \i comand` cu o voce r`gu[it`:

– Atinge-m`, mângâie-m`. Nu m` l`sa s` te iau, Lise.Ofer`-mi-te.

Lise tremura din cap pân` \n picioare. Vocea lui Jordanexercita asupra sa o fascina]ie irezistibil`. Ridic` o mân` apoipe cealalt` [i, \ntâlni pieptul \n acela[i timp dur [i suplu.Sim]i sub degetele sale inima lui Jordan b`tând puternic [i

repede, apoi se abandon` pl`cerii de-a urm`ri conturulmu[chilor, de a-l auzi pe Jordan gemând ca supus unei dureridelicioase.

Dup` o ve[nicie de mângâieri, de descoperiri, trupul Liseise arcui spre Jordan. Nu mai putea suporta aceast` a[teptare,i se p`rea c` nu trìse decât pentru clipa care se apropia, clipaunirii, perfect`, pasionant`.

|n sfâr[it, Jordan o f`cu a sa. Lise se ag`]` de spatele lat [imusculos \n care \[i \nfipse unghiile, strigând numele iubiriisale, \n timp ce el o ducea \ncet, cu r`bdare, pân` la clipa denegrìt.

***




Lise deschise ochii \n penumbr`. Dezorientat`, se \ntreb`unde se afla. Apoi sim]i mul]umirea tandr` a trupului s`u [i \[iaminti.

|ntoarse capul. Jordan plecase; dar dezordineacear[afurilor st`tea m`rturie nop]ii lor pasionate.

Se \ntinse cu un zâmbet senzual. Aceast` noapte fusesepentru ea o experian]` de neuitat. Poate aceste clipe

tumultuoase o vor ajuta s` \n]eleag` mai bine...Lise se d`du jos din pat. Ce or` putea fi? Cerul scânteia de

mii de stele, dar briza era c`ldu]` \nc`. Tân`ra femeie ie[i peteras`, f`r` s` se preocupe de goliciunea sa. Se rezem` debalustrad` [i se \ntinse. Copacii fo[neau \n \ntuneric [i farurileunei ma[ini suiau \ncet o colin` \ndep`rtat`.

Z`rindu-[i imaginea pal` a trupului \n geamul ferestrei, Lise\nchise ochii sub efectul unei ciudate sl`biciuni. Nu uitasemâinile blânde ale lui Jordan [i gura sa fierbinte... dup` cumb`nuise, era un amant priceput. Câte femei se abandonaser` oare\n bra]ele sale, implorându-l ca Lise, mai \nainte cu câteva ore?

Jordan n-o iubea; acceptase deja c` aceast` c`s`torie era oclauz` \n contractul cu Mason. Cum oare \i putuse ceda Lise,

[tiind asta?Ochii i se umplur` de lacrimi. Fusese categoric hot`rât` s`-i

reziste. {i fusese de-ajuns s-o ating`, pentru a-[i abandonatrupul [i sufletul... Cu siguran]`, Jordan \[i potolise doar dorin]a fizic` din el; dar ea, Lise, nu mai era aceea[i. Nu va uitaniciodat` aceast` noapte, \i va apar]ine pentru totdeauna lui

Jordan.

120 KATE FREIMAN



Tân`ra femeie se \ntoarse \n camer` pentru a se \nf`[ura\ntr-un neglijeu de m`tase. Aprinse o lamp` de pe noptier` [icercet` \nc`perea cu privirea, \n cùtarea hainelor sale.

Lise descoperi o baie luxoas` [i deschise o u[` ascuns`,intrând \ntr-o camer` mic` având pere]ii lambrisa]i, unde erauag`]ate sau \mp`turite haine b`rb`te[ti. Tân`ra mângâie cutriste]e un costum al lui Jordan. Era absolut imposibil, nu

putea r`mâne cu acest b`rbat [i se pr`bu[i pe un scaun pentrua-[i plânge toate lacrimile ce le sim]ea \n corp.Mai târziu, când lacrimile \i secar`, Lise se refugie \n baie.

Arunc` ap` rece pe ochi, apoi cobor\ scara descul]`, \ncùtarea valizelor sau a hainelor sale.

Lumina str`lucea \n salon. Lise intr` [i-l g`si pe Jordan \npicioare, \n fa]a ferestrei, cu un pahar de whisky \n mân`.

Ea \l cercet` o clip`, fascinat` de frumuse]ea trupului sùpe jum`tate gol, \mbr`cat doar cu ni[te blugi decolora]i.

Lise percepu ceva dezolant, de-o infinit` singur`tate \naceast` siluet` mut`. Sim]i dorin]a de a alerga spre el [i a-l\nconjura cu bra]ele. Dar Jordan \[i d`du seama de o prezen]`\n \nc`pere [i se \ntoarse. |i zâmbi u[or.

– |n sfâr[it te-ai trezit, Lise...Iluzia sl`biciunii sale disp`ruse, p`rea ca \ntotdeauna

perfect st`pân pe sine. Privirea indiscutabil arogant` [im`gulitoare o f`cu s` ro[easc` pe tân`ra femeie, ale c`reiforme de-abia erau acoperite de m`tasea transparent`.

– M`... m` \ntrebam unde-mi sunt hainele. – Valizele tale sunt sus. Porter le-a trimis acolo [i ]i-a

aranjat probabil lucrurile \n dulapul pentru haine. Te-ai uitat?




Lise deschise gura pentru a r`spunde, apoi \[i aminti deexisten]a unei a doua u[i pe care neglijase s-o deschid`.

Jordan o privi atent, intrigat. – Ce-i cu tine?Lise \[i reveni.

– Nimic. A[ putea s` beau ceva, te rog? – Desigur. Ce dore[ti?

– Whisky.Lise nu se atinsese niciodat` de bùturi tari, dar avea

nevoie neap`rat de ceva remontant pentru a-[i p`stracontrolul asupra nervilor. Jordan nu se ar`t` surprins [i-i\ntinse un pahar umplut cu generozitate.

Lise \l observ` distrat` pe Jordan care-i \ntoarse spatele.

Deodat`, z`ri ni[te linii ro[ii paralele pe umerii sì. – Dumnezeule, [opti ea \ngrozit`. Jordan se \ntoarse brusc. Urm`ri direc]ia privirii tinerei

femei [i izbucni \n râs. Lise \ntreb` serioas`: – Eu ]i-am f`cut asta? Jordan zâmbi ironic. – Sunt m`gulit.

– |mi pare rù.Lise l`s` ochii \n jos [i-[i \nghi]i whiskyul ca pe ap`. Jordan

era foarte aproape de ea. Strânse cu putere paharul \ntredegete pentru a-[i st`pâni o puternic` dorin]` de-a mângâiapieptul musculos. |ntreb` pe o voce ferm`:

– Cât este ceasul?

– Nou` [i jum`tate.

122 KATE FREIMAN



Jordan nu se mi[c`. Erau doar la câ]iva centimetri unul dealtul [i Lise nu g`sea puterea s` se \ndep`rteze.

– A[ vrea s` telefonez la spital. Jordan replic` imediat. – Am sunat eu deja. – Cum se simte? – Se odihne[te. Este \nc` foarte sl`bit, dar se crede c` \[i va

reveni. Aceast` veste aduse o imens` u[urare tinerei femei. |[ia[ez` paharul [i reu[i s` se \ndep`rteze de Jordan. Dar nu f`cudecât câ]iva pa[i când o mân` i se strânse pe \ncheietur`.

– Trebuie s` vorbim.Lise \ncerc` s` se elibereze, dar Jordan \[i spori

strânsoarea. Ea replic` enervat`:

– N-aveam nimic s` ne spunem. Nu voi r`mâne cu tine!N-a[ suporta aceast` c`s`torie lamentabil`. O c`s`torie f`r`dragoste n-are nici o valoare [i... [i nu voi r`mâne, m` auzi?

Degetele lui Jordan strânser` nervos \ncheietura pl`pând`.El \[i \ncle[t` maxilarul.

– Vei r`mâne. Ai acceptat aceast` c`s`torie [i i-ai f`cut opromisiune lui Mason. Aveai o [ans` s` te eschivezi, dar n-aiprins-o. {i dac` te las s` pleci, unde te vei duce?

– Nu te prive[te!Lise se sim]ea prins` \n capcan`. Nu se putea duce nic`ieri.

Poate, numai \n Anglia... Aceast` idee o lini[ti o clip`; apoitrebui s` admit` c` nu s-ar fi putut \ntoarce acolo \nainte dea-l [ti pe Mason complet restabilit.

Jordan \i ar`t` \nc` o dat` oribilul adev`r.




– E[ti so]ia mea. |n consecin]`, m` prive[te, nu crezi?Ea privi cu aten]ie chipul neted [i \ntunecat al so]ului s`u

[i sim]i o lovitur` \n plin piept.Era con[tient` de for]a iubirii pentru el. Va putea s`

g`seasc` m`car curajul de a-l p`r`si?Cu tr`s`turile \n`sprite de efortil de a-[i ascunde

sentimentele, Lise spuse t`ios:

– Foarte bine. |n acest caz, ce propui? Jordan zâmbi \ncordat. – Ce calm suveran... – {i de ce nu? Sunt sigur` c` nu ne va fi greu s` g`sim un...

aranjament.Lise \ncerc` s` adopte o voce dispre]uitoare [i plictisit`.

Jordan murmur` \ncet: – Este prea târziu, Lise. – Nu \n]eleg... – Te-ai abandonat absolut \ncânt`tor \n bra]ele mele. Nu

mai po]i face pe indiferenta.{ocat`, Lise deschise mari ochii verzi. Replic` pe un ton

sarcastic:

– N-a fost decât dorin]`, f`r` nici un pic de dragoste. {i astanu m` intereseaz`...

– Este un \nceput. Jordan zâmbi [i \ndep`tr` u[or ]es`tura din m`tase \n care

se \nf`[urase Lise. Se aplec` pentru a-[i plimba buzele pe gâtul[i pieptul tinerei femei [i a-i atinge sânii cu o mân` senzual`.

Lise se \nfior`. Dorin]a \i n`v`li \n vine [i respira]ia i se precipit`.

124 KATE FREIMAN



– Nu...Lise se \ndep`rt` dintr-o s`ritur`. {tia c` Jordan o f`cea f`r`

dragoste. Voia numai s`-[i etaleze puterea dominatoareasupra corpului ei prea ascult`tor. La acest gând, Lise putug`si for]a de-a respinge mâna lui Jordan...

El o l`s` s` ia distan]`. Lise rearanj` cutele ve[mântuluiu[or de noapte [i \[i \ncruci[` bra]ele cu un aer hot`rât.

Jordan o observ` f`r` s` spun` un cuvânt.Dup` câteva clipe de t`cere, \n care Lise nu reu[i s`-[i\ntoarc` privirile, Jordan murmur`:

– Vezi bine, Lise. Armonia noastr` trupeasc` este perfect`. Aceast` c`s`torie are toate [ansele s` reu[easc`.

Lise l`s` trist` capul \n jos. – {i dragostea?

Jordan r`spunse cu un cinism ne\ndur`tor: – Care dragoste? Crezi oare c` totul va merge mai bine

dac` \]i spun c` te iubesc? S` [tii c` ]i-o pot spune. Nu m`deranjeaz`.

Lise \nchise ochii cu durere. – Nu, nu! Bine\n]eles c` nu.N-o va l`sa s` plece. Voia „Holbrook International“ [i va

pl`ti pre]ul necesar. – Atunci, unde este problema?Furioas`, Lise replic` f`r` s` se gândeasc` la vorbele ei.

– Problema este c` te dispre]uiesc! – |ncerci s` semeni cu un disc stricat, Lise.|ntinse bra]ul [i o aduse pe tân`ra femeie lâng` el, ca pe o

p`pu[` din cârpe. S`rutul s`u strivi buzele Lisei.




Ea se zb`tu furioas`, dar nu reu[i decât s` se r`suceasc` pepieptul puternic, f`r` s` poat` desface strânsoarea. Brusc,totul se cl`tin` [i Lise r`spunse cu totul chem`rii acelui s`rut.Mângâie cu tandre]e umerii contuziona]i de pasiunea sa.

Jordan gemu \ncet lâng` gura Lisei. |[i afund` degetele \np`rul sù negru pentru a o face pe tân`ra femeie s` deacapul spre spate, apoi acoperi cu s`rut`ri avide gâtul fragil al

Lisei.Cu un gest precis [i rapid, Jordan f`cu s` cad` m`tasea de

pe umerii Lisei. Mâinile mari, b`rb`te[ti, parc` descopereaupentru prima dat` pielea m`t`soas` [i se umpleau deadmira]ie cu o infinit` \ncetineal`.

R`sun` soneria telefonului. Zgomotul sù insuportabil \n

aceast` \nc`pere t`cut` \i f`cu pe amândoi s` tresar`. Lisereveni la realitate [i vru s` se \ndep`rteze de Jordan.El refuz` s-o lase s` plece. |n`l]` capul pentru a-i cere cu o

voce \n`bu[it`: – Las`-l s` sune. – Nu!Printr-o mi[care de panic`, Lise reu[i s` se elibereze [i

alerg` la telefon. R`spunse \nainte ca Jordan s` aib` timp s-oopreasc`.

– Lise?Lise recunoscu pe loc vocea grav` a interlocutorului sù.

P`li [i strânse convulsiv receptorul \n mân`. Era Paul Lianos. – Cum ai ob]inut acest num`r? \ntreb` ea cu r`ceal`.

Paul Lianos p`rea c` se amuz` bine. Replic`:

126 KATE FREIMAN



– De la Meredith. Vino mâine s` iei prânzul cu mine.Lise tremura din toate \ncheieturile. Ce tupeu! Nu-i venea

s` cread`. Paul Lianos era perfect sigur de el. Câteva secundedispre]ul o sufoc` pe Lise [i o \mpiedic` s` vorbeasc`. Apoireplic` tìos:

– Nu.Se \ntoarse, sim]indu-l pe Jordan mi[cându-se \n spatele ei.

O observ` cu aten]ie pe tân`ra femeie, tr`s`turile crispate,maxilarele strânse. Paul Lianos continu` pe un tonconving`tor:

– Haide, accept`, Lise. Nu-mi credeam ochilor când te-am v`zut ast`zi. Erai frumoas` la optsprezece ani, asta este sigur,dar acum e[ti irezistibil`!

Lise asculta intona]ia admirativ` a lui Paul Lianos [i sim]i cì se face grea]`. |ncerc` cu greu s` respire adânc [i tres`ri când Joardan \i smulse receptorul din mâna tremur`toare.

Jordan \nchise cu brutalitate, f`r` m`car s` duc`receptorul la ureche. O r`ceal` ascuns` o cople[i pe Lise. Seaplec` s`-[i adune neglijeul [i-l strânse zgribulit` \n jurul sù.apoi \ndr`zni s` arunce o privire pe furi[ spre fa]a deformat`

de furie a lui Jordan.Cu perspicacitatea sa obi[nuit`, Jordan \ntreb`:

– Era b`rbatul de la restaurant?Lise d`du afirmativ din cap. Jordan continu`:

– Din cauza lui ai p`r`sit San Francisco? – Da.

– Cine este?




Capitolul 9

Lise era \ntins` pe marginea piscinei. Se sc`lda \n fiecare zi,\notând lungime dup` lungime, pân` când o cuprindea o

epuizare pl`cut`. Apoi ie[ea din ap` [i lenevea la soare \naintede prânz.

Ar fi apreciat aceas` mic` rutin` de trând`veal`, \n cazul \ncare ar fi fost mai pu]in nefericit`. Tân`ra femeie se rostogolipe spate [i deschise ochii. Se \mplinea o s`pt`mân` de cândsosise \n aceast` cas` [i rela]iile sale cu Jorddan nu ar`tau nicio ameliorare. Telefonul lui Paul Lianos nu f`cuse decât s`\nr`ut`]easc` lucrurile.

Lise \nchise iar ochii. Soarele \i ardea pl`cut pielea.P`s`relele ciripeau vesel, insectele bâzâiau \ncet trecând dinfloare \n floare... Locul acesta era atât de lini[tit...

Din nefericire, Lise nu mai auzise vorbindu-se despre PaulLianos dup` acel telefon nefast... [i spera s` nu mai aib`

vreodat` ve[ti de la el.



Un rând de sequoia imen[i umbreau o parte a piscinei,\n spatele casei. Solul era pavat cu c`r`mid` ro[iehexagonal`; \n jurul apei limpezi erau o mul]ime de[ezlonguri. O pergol` \mbr`cat` \n plante ag`]`toareornamentale ad`postea o mas` [i ni[te scaune pentru a semânca \n exterior. Pu]in mai departe, ascuns` \ntr-un tufi[\nflorit, se \n`l]a o construc]ie mic` ce \nchidea o saun`. Da,

dac` dragostea s-ar fi putut na[te \n aceast` locuin]`, acestaar fi fost paradisul...

Atmosfera \n acela[i timp rustic` [i luxoas`, o lini[tea peLise. Trebuia s` recunoasc`, aceast` cas` [i gr`dina saluxuriant` o cucerise \n \ntregime.

Tân`ra femeie se \ntoarse u[or când soarele \ncepu s`-i

ard` umerii. Gândurile \i revenir` la Jordan.Chiar \n acea diminea]`, Lise se trezise \n lumina cenu[ie azorilor. Inima lui Jordan b`tea regulat lâng` obrazul ei

Adormise ]inând-o \n bra]e. Lise se cuib`ri lâng` trupul \nalt [isuplu, alunecând un bra] \n jurul taliei lui Jordan. Inspir`profund parfumul proasp`t [i b`rb`tesc al pielii sale. |n aceaclip`, Lise se sim]i \n sfâr[it \n siguran]`, pentru prima dat`

dup` ani de zile.F`r` \ndoial`, Jordan n-o iubea, dar nu se lipsi de prezen]a

sa reconfortant`, de nop]ile lor de extaz senzual. Lise \[i uitasetoat` mândria: va lua tot ceea ce Jordan catadicsea s`-i dea.

El se trezise. Lise zâmbise, \nc` pe jum`tate adormit`. El \[iaplecase capul brunet [i-i d`du tinerei femei un s`rut blând [i

afectuos.

130 KATE FREIMAN



Ro[i, amintindu-[i acel s`rut. De o s`pt`mân`, Jordan nu-ioferise decât \mbr`]i[`ri pasionate, \nver[unate [i \n aceast`diminea]` \i d`dea \n sfâr[it pu]in din acea afec]iune care-ilipsea atât de mult.

***

Zilele treceau rapid. Jordan muncea \n ora[ toat` ziua. Nuse \ntorcea decât la ora cinei. Lise se ar`ta rece [i rezervat` \nconversa]iile lor, deoarece \i era team` s` nu-[i dezv`luiesecretul. Totu[i, Jordan f`cea eforturi evidente pentru\nfrânge timiditatea tinerei sale so]ii. Uneori, dup` cin`,ascultau muzic` [i Lise se pierdea \n gândurile sale, f`r` s`observe privirea p`trunz`toare pe care Jordan o a]intea asupra

ei. Uneori, jucau [ah. Jordan câ[tiga \ntotdeauna; jucainteligent, cu o precizie calm`. Târziu \n noapte, o ducea petân`ra femeie pân` \n camer` [i f`cea dragoste \n penumbrar`coroas`.

Lise nu [tia ce se va \ntâmpla cu ea. Viitorul o umplea denelini[te [i refuza s`-l priveasc` \n fa]`. Uneori \[i spunea c` ar trebui s` se \ntoarc` \n Anglia, dup` vindecarea lui Mason...Dar mai mult sau mai pu]in con[tient, nutrea speran]a nebun`c`, \ntr-o zi, Jordan se va \ndr`gosti de ea.

Era stupid [i Lise [tia asta. Atitudinea rece [i indiferent` alui Jordan nu l`sa nici o \ndoial` asupra sentimentelor sale. Odorea pe Lise, atâta tot.

Concentrat` asupra dilemelor sale familiare, nu auzi pa[ii

unei femei \nalte, brunete, care se apropiau.




– Bun` ziua. Sper c` apari]ia mea s` nu te scandalizezeprea tare... Am sunat, dar n-a r`spuns nimeni.

Lise \n`l]` capul [i-[i protej` ochii de soare. Descoperistupefiat` chipul delicat al Dianei de Brandebourg.

St`pânindu-[i mânia [i gelozia, Lise se auzi r`spunzând cucalm:

– Doamna Porter face cump`r`turile s`pt`mânale.

Privirea Dianei de Brandebourg m`sur` cu curiozitatecorpul aproape gol al Lisei. Apoi \ntreb` pe un ton indiferent. – Jordan nu este aici? – Este \n ora[, replic` Lise.Ca \ntotdeauna, Diana era \ntruchiparea \ns`[i a elegan]ei

[i frumuse]ii. Ast`zi, p`rul lung [i negru \i c`dea liber peumeri. Purta un costum de culoare deschis` format din

pantaloni [i o vest` impecabil`, machiajul era perfect,bijuteriile discrete [i de valoare. Lise se sim]i copil`roas` [i[tears` al`turi de vizitatoarea sa.

– Nici o problem`. De fapt, am venit s` te v`d, Lise.Diana zâmbea cu amabilitate. Lise \mbr`c` rapid o rochie

scurt` de plaj` peste costumul de baie. |ndr`zneala acesteifemei era uluitoare. Pentru ce venise aici? Venise oare s`-lcaute pe Jordan, sau s` profereze amenin]`ri? O clip`, Lise se\ntreb` dac` Jordan o mai v`zuse de la c`s`toria lor... Ar fi,pentru ea, lovitura de gra]ie.

Lise se ridic` [i \ncerc`, \n pofida emo]iei, s` fie demn`.|ncepu:

– Doamn` de Brandebourg...

Vizitatoarea izbucni \n râs.

132 KATE FREIMAN



– Oh, spune-mi Diana, te rog. Detest bunele maniere.Lise consider` aceast` \ntrerupere absurd`. Intr` direct \n

subiect. – Pentru ce voiai s` m` vezi?Diana ridic` sprâncenele, deoarece sesizase nota de

ostilitate a acestei \ntreb`ri. – Ei bine, credeam c` ar trebui s` \ncerc`m s` ne

cunoa[tem pu]in mai bine. La urma urmei, \l iubesc pe Jordandin toat` inima. C`s`toria a avut loc \ntr-o reuniune atât derestrâns`, \ncât n-am putut asista la ea... evident, dac` e[tiocupat`, pot...

Lise a]inti asupra Dianei o privire uluit`. Nu putu decât s`repete slab:

– |l iube[ti? {i el...Diana aplec` \ntr-o parte capul [i o observ` pe Liseamuzat`.

– Bine\n]eles, m` iube[te. Nu ]i-a vorbit despre mine? Estede neiertat. Afl`...

L`s` s` treac` o clip` cumplit` \n cursul c`reia Lise crezu c`le[in`.

– Afl` c` sunt sora sa.Lise se \mbujor` [i se sim]i absolut ridicol`, sub privirea

ironic` a Dianei. |n acela[i timp, sim]i c` i se ia de pe inim` ogreutate dureroas`, ap`s`toare. |nc` pu]in [i ar fi luat-o peDiana \n bra]e.

– Oh, sora sa!... Dumnezeule! |mi pare rù... te-am primit

atât de rù! Vrei s` bei o cafea \nùntru?




Lise se puse \n mi[care, cu un zâmbet involuntar pe buze[i inima u[oar`. Nu se gândise niciodat` c` Diana [i Jordan ar putea fi rude [i tr`sese concluziile cele mai ru[inoase. Deacum, se sim]ea atât de u[urat`!...

Lise o a[ez` pe Diana \n salonul r`coros cu starurile l`sate. – Voi face o cafea. – Vrei pu]in ajutor?

– Nu, mul]umesc, nu-mi va lua decât un minut. |n timp cese f`cea cafeaua, Lise se n`pusti la etaj pentru a-[i peria p`rul[i a \mbr`ca o pereche de pantaloni [i o bluz` u[oar`.

Lise aduse tava cu cafea \n salon. Umplu ce[tile [i-i oferiDianei pr`jiturile doamnei Porter.

– Nu te deranjeaz` dac` fumez? o \ntreb` Diana.

– Nu, desigur. |mi place mult mirosul ]ig`rilor fran]uze[ti.Diana r`spunse zâmbetului Lisei. – Sper c` nu te jignesc dac` te \ntreb ce vârst` ai? – Nu, am dou`zeci [i unu de ani.Diana remarc` amabil`:

– Nu m` mir` c` Jordan este atât de protector cu tine. – Crezi c` sunt prea tân`r` pentru el?

– |l iube[ti? – Da.Lise r`spunse f`r` cea mai mic` ezitare [i chipul Dianei se

\mblânzi. – Atunci, nu cred c` e[ti prea tân`r`. Rodolphe are cu

cincisprezece ani mai mult ca mine. Dar asta n-a avut nici o

importan]` pentru noi.

134 KATE FREIMAN



Diana vorbise despre so]ul s`u cu tandre]e; Lise \n]elese c`formau un cuplu armonios [i fericit. Diana \i pl`cea din ce \nce mai mult. Era deschis`, str`lucitoare [i ar`ta interes pentrutân`ra sa cumnat`.

– Jordan mi-a spus c` locuie[ti la New York. So]ul t`u esteaici, cu tine?

– Nu, este la Los Angeles pentru mai multe s`pt`mâni, \n

cadrul unui ciclu de conferin]e \ngrozitor de plictisitoare; a[ac` am venit \n San Francisco s`-mi vizitez prietenii [i evident,s`-l v`d pe Jordan. Iart`-m` c` nu te-am anun]at...

– Oh, nu este nici o problem`, te asigur. Mi-ar pl`cea s`devenim prietene.

– {i mie... [i cu siguran]` a[a se va \ntâmpla. Jordan a

a[teptat mult timp \nainte de a g`si femeia vie]ii sale. {tiam c` va fi o persoan` excep]ional`.

Lise ro[i [i nu g`si un r`spuns. Evident, Diana nu [tiamotivul josnic, comercial al c`s`toriei lor. Ea continu`:

– De fapt, am avut o intui]ie de prima dat` când te-am\ntâlnit – \]i aminte[ti, \n acel club de noapte... Jordan a

insistat s` vad` piesa [i când v-am v`zut \mpreun`... Oh, nu[tiu de ce m-am gândit... ceva \n comporarea lui Jordan, \nfelul de a te privi...

Lise \[i propuse s` se gândeasc` la aceste cuvintesurprinz`toare când va r`mâne singur`. Remarc`:

– Probabil sunte]i foarte apropia]i unul de cel`lalt.

Diana ridic` din umeri.




– Oh, se \n]elege... Când eram mic`, aveam pentru el oadev`rat` adora]ie. Dar este foarte rezervat, foarte puternic;nu este u[or s` te apropii de personalit`]ile puternice.

Lise consim]i [i probabil ceva se citi \n privirea sa, deoareceDiana o \ntreb`:

– E[ti fericit`, nu-i a[a? – Da.

Lise zâmbi cu curaj, pentru c` nu voia s-o nelini[teasc` pesora lui Jordan, nici s` i se dest`inuiasc` f`r` s-o cunoasc`bine. Diana o crezu [i exclam` cu sinceritate:

– Sunt mul]umit`... pentru amândoi. Jordan avea de multtimp nevoie de cineva ca tine.

|n fa]a aerului surprins al Lisei, preciz`:

– Oh, [tiu bine c` femeile i se arunc` de gât. |ntotdeaunaau f`cut-o [i o vor face mereu. Dar eu sunt sora lui, nu l-amdecât pe el, ultimul membru al familiei mele [i sunt mul]umit`s`-l v`d \n sfâr[it fericit.

Lise servi a doua cea[c` de cafea. Bucuria naiv` a Dianei ostânjenea din ce \n ce mai mult. Dar nu mai putea da \napoi,trebuia s`-i men]in` cumnatei sale iluziile.

– Jordan mi-a spus c` p`rin]ii vo[tri au murit.Imediat dup` ce vorbise, Lise \n]elese cât de lipsit` de tact

fusese fraza ei. Diana râse u[or pentru a o face s` se simt` maibine.

– Nu te scuza... Eram amândoi foarte tineri când au murit.De fapt, Jordan este cel care m-a crescut. Presupun c` nu ]i-a

vorbit despre asta?

136 KATE FREIMAN



– Nu.Lise se aplec` \nainte, interesat`. Jordan \i dezv`luise foarte

pu]ine despre el \nsu[i, [i ardea de ner`bdare s` afle maimulte.

Diana \ncepu pe un ton indiferent. – Eu aveam cinci ani când a murit mama. Jordan avea

[aptesprezece. Tata b`use [i jucase. Tr`iam \ntr-un cartier

mizerabil din New York [i la moartea mamei n-aveam un ban. A murit de epuizare, vrând s` pl`teasc` datoriile l`sate de tata.Dar... spune-mi dac` te plictisesc, nu este chiar o povestefrumoas`.

– Nu, continu`. Nu [tiu aproape nimic din via]a lui Jordan.Ei bine... Jordan a muncit \ntr-o uzin` pentru a ne pl`ti

studiile [i a ne \ntre]ine. Era o munc` grea, se \ntorceacomplet epuizat, pentru a-[i preg`ti examenele. Aceasta a fosto perioad` grea pentru el. Ea l-a format, l-a \nt`rit [i l-a o]elit.L-am v`zut schimbându-se sub ochii mei. N-a \ncetat niciodat`s` se lupte [i acum a devenit unul dintre cei mai puternicib`rba]i din Statele Unite. Frumos parcurs, nu-i a[a? Ai \n]elescu siguran]`: sunt mândr` de el.

– |l iube[ti mult... – Da, admise Diana f`r` rezerve. – Ai cunoscut-o pe so]ia lui? – Nathalie? }i-a vorbit despre ea? – Mi-a spus doar c` a murit aducând un copil pe lume.Nathalie... Lise \[i imagin` o fat` \nalt`, brunet`, excesiv de

frumoas` [i sensibil`. Diana p`rea surprins`.




– Este ciudat, el nu este genul care s` vorbeasc` despretrecut... Jordan s-a c`s`torit cu Nathalie la dou`zeci de ani, cupasiunea tinere]ii. De fapt, era una din prietenele sale...

– M` \ntreb dac` are vreo fotografie de-a ei... – Sincer, nu cred. Jordan nu se \ntoarce niciodat` asupra

trecutului. Nu este un sentimental, cu toate c`... ani de zilel-au chinuit remu[c`rile; credea c` ar fi putut s-o salveze dac`

era mai bogat... Era gre[it, desigur. Medicii au fost categorici:nu se putuse face absolut nimic. De[i asta nu-l putea consola,\n acea perioad` eu m` gândeam deja c` mai devreme sau maitârziu se vor desp`r]i, dac` Nathalie ar fi trìt. Se schimbaseràtât de mult amândoi... Se c`s`toriser` prea tineri...

Diana fuma calm` o ]igar` [i adùg`:

– Jordan m` va ucide dac` va afla c` ]i-am povestit toateastea. – Oh, este foarte dr`gu] din partea ta... – Eu sunt gata s` povestesc lumii \ntregi ce a f`cut Jordan

pentru mine... {tiu foarte bine c` el nu-[i va aduce niciodat`laude! Dumnezeule, este \ntr-adev`r atât de târziu? Sunt ore\ntregi de când flec`resc. Iart`-m`, dar am o \ntâlnire pentru

prânz.Diana \[i arunc` bricheta [i tabachera \n po[eta mic` de

mân`, continuând: – Mi s-a spus c` bunicul tù a avut o recidiv`? – Da. |[i va reveni f`r` \ndoial` [i de data aceasta, f`r`

probleme. Am fost s`-l v`d ieri; arat` mult mai bine.

Diana se ridic`.

138 KATE FREIMAN



– Sunt ve[ti excelente. Sunt mul]umit` c` am putut sta de vorb` cu tine. Trebuie neap`rat s` vii cu Jordan la noi când se va \ntoarce Rodolphe din Los Angeles.

***

La \ntoarcerea lui Jordan, Lise, pe teras`, admira noaptea

care se l`sase. El \[i turn` un pahar cu whisky [i veni al`turi deso]ia sa. P`rea epuizat, \ncordat [i Lise ar fi vrut s`-l ia \n bra]epentru a-l \ncuraja. |ntâlnind privirea lui Jordan, l`s` ochii \n

jos [i rupse t`cerea: – Ai avut o zi bun`? – Da. {i tu? – Sora ta a venit s` m` vad`.

Jordan zâmbi. – {tiam c` voia s-o fac` de mult timp. – Ne-am simpatizat. |mi place foarte mult. – Bine. – Jordan... – Da? – Noi de-abia ne cunoa[tem, [opti Lise. – Este oare vina mea? – Nu [tiu. – Dar ce vrei de la mine? – Nu [tiu. Poate gentile]e... – Nu m` consideri gentil? o ironiz` el. Eu credeam c` ne

cunoa[tem pân` \n cele mai mici am`nunte.

Lise ro[i.




– Dorin]a nu este totul. Jordan replic` rece: – Este tot ceea ce \mi oferi. De la c`s`toria noastr`, te-ai

ascuns \n spatele unui perete de ghea]`. – Dar dore[ti \ntr-adev`r s`-]i ofer mai mult? \ntreb` Lise

\ncercând s`-[i st`pâneasc` mânia. – Vreau o so]ie.

– {i eu nu sunt? – Nu chiar. M` \nvinuie[ti c` \]i d`ruiesc pl`cere. Nu este

totu[i atât de r`u...Lise se ridic` dintr-o s`ritur` [i strig` exasperat`:

– Nu-i decât asta. Tu nu [tii decât s` iei, nu [tii s`d`ruie[ti!

Drept r`spuns, Jordan se ridic` la rândul s`u pentru a o luape tân`ra femeie \n bra]e. O s`rut` cu o senzualitate pu]inbrutal`, apoi se eliber` \ncet. Lise [opti \ntr-o suflare:

– Ai f`cut dragste cu altcineva de când ne-am c`s`torit? – Nu, r`spunse Jordan cu o sinceritate fireasc`.Lise nu-[i putu rre]ine un mic zâmbet de u[urare. Jordan

o biciui cu o voce plin` de ironie:

– Asta \]i face pl`cere? – Am \ntrebat din pur` curiozitate, replic` rece tân`ra

femeie. Jordan râse, dar Lise \i sesiz` perfect exasperarea. El o

ridic` pe tân`ra femeie \n bra]e [i o duse \n camer`. Lise \l l`s`s-o fac`; o rezisten]` din partea sa n-ar fi f`cut decât s`-l

amuze pe Jordan.

140 KATE FREIMAN



O a[ez` \ncet pe patul imens. |[i puse mâinile de fiecareparte a capului tinerei femei [i se aplec` spre ea, cu greutatecorpului a[ezat` pe bra]ele \ncordate.

Lise a[tept`, f`r` s` spun` o vorb`. Deasupra ei, chipul lui Jordan p`rea sculptat \n piatr`, dur [i nemilos.

|ncet, Jordan l`s` capul \n jos [i-[i puse gura pe a Lisei, cuo abilitate calculat`. |n cele din urm`, ea avu un frison de

ner`bdare. |[i afund` mâinile \n p`rul negru pentru a-l atragepe Jordan cu totul lâng` ea. – Lise, m` dore[ti? murmur` el. Lise m`rturisi imediat,

inacapabil` s` mint`. – Da. Jordan zâmbi cu o urm` de triste]e. – Vorbe[te-mi despre Paul Lianos.

Lise \ncremeni. |ncerc` s`-[i \ntoarc` fa]a, dar Jordan oimobilizase cu o mân` ferm`.

– Poveste[te-mi, insist` el.Lise murmur` confuz:

– Jordan, nu m` chinui... S`rut`-m`...Tân`ra femeie se ridic` [i \[i lipi buzele de cele ale so]ului

s`u. Jordan nu f`cu nici o mi[care; refuza ofranda Lisei.Ea \[i ascunse lacrimile sub pleoapele l`sate. Avea nevoie s`

simt` mâinile lui Jordan, s`-i simt` pasiunea... El o \nv`]asesenzualitatea de-a lungul acestei s`pt`mâni; n-avea pentru eadecât dorin]` fizic`, dar n-avea importan]`. Avea nevoie de elpentru a fi o fiin]` \ntreag`.

Lise \[i [terse pe furi[, \n \ntuneric, lacrimile [i \ntreb`

[optit:




– De ce m-ai luat de so]ie? – O [tii. – Da. „Holbrook International“. Jordan se l`s` s` alunece \ntr-o parte, lâng` tân`ra femeie.

Apoi se culc` pe spate [i privi fix \n tavan. – Ce ]i-a f`cut, Lise? – Nu vreau s` vorbesc despre Paul Lianos...

Jordan replic` tenace, ne\nduplecat. – Eu, da. Vreau s` [tiu ce importan]` are pentru tine.Lise oft` [i \nchise ochii. Nu-i putea spune nimic. Era peste

puterile sale.El \ntinse un bra] pentru a aprinde lumina. V`zu lacrimile

lucind slab pe obrajii palizi ai Lisei, fa]a ei tras` [i trist`. |i

ordon` blând: – Lise, spune-mi... – Jordan, te rog... – Deschide ochii! Prive[te-m`!Mânia nea[teptat` a lui Jordan vibr` \n \nc`pere. Lise se

\ntoarse pe o parte, f`r` s` vrea s` asculte. Dac` deschideaochii, Jordan ar fi citit acolo ca \ntr-o carte deschis`.

Câteva clipe de t`cere trecur` \ncet, apoi Lise \l auzi pe Jordan \njurând cu voce joas`. Sim]i salteaua l`sându-se. Jordan se ridicase.

Lise deschise ochii \n clipa când el ajunse la u[`. – Jordan, unde te duci? – S` lucrez.

Apoi u[a se trânti cu putere. Plecase.

142 KATE FREIMAN



Capitolul 10

Trei zile mai târziu, Lise se duse \n vizit` la bunicul s`u laspital. Nancy veni s-o ia pe tân`ra femeie [i plecar` \mpreun`.

Piesa promis` de Victor Jamal sosise cu coresponden]a dediminea]`, dar Lise n-avusese dispozi]ia de a arunca o privirepeste ea. Voia s` ob]in` acest rol, \[i dorea cu disperare s`\nceap` iar s` munceasc`, dar era cuprins` de un fel deplictiseal`, de descurajare.

Jordan n-o mai atinsese din seara \n care ie[ise trântindu[a. |n fiecare nopate, frustrarea [i suferin]a o chinuiau peLise, \ntins` singur` \n pat. Jordan lipsea din ce \n ce maides. Pentru a lucra sau... pentru a se vedea cu o alt`femeie?

P`stra \ntotdeauna fa]` de ea o polite]e glacial`, ca [i cândnu era decât o invitat` necunoscut`. Ea [tia motivul acesteiatitudini; Jordan b`nuia c`-l iube[te pe Paul Lianos [i mândria

Lisei f`cea imposibil` orice explica]ie.



|n diminea]a aceea, Jordan plecase deja când Lisecoborâse, cu ochii \ncerc`na]i [i umfla]i de \nc` o noapte deinsomnie. Singurele urme ale trecerii so]ului sù prinsufragerie erau un ziar desp`turit [i o cea[c` goal` ce z`cea pemas`. Lise izbucnise \n plâns. Apoi \[i [terse \n grab` lacrimile,deoarece doamna Porter sosea cu sucul de fructe [i cafeaproasp`t`.

Limuzina lui Mason demar` silen]ios [i Nancy remarc`: – Pari obosit`, Lise. Aceasta se mul]umi s` r`spund`: – N-am dormit foarte bine \n noaptea aceasta. Apoi tân`ra femeie prefer` s` devieze conversa]ia spre

planurile sale \n teatru.Mason p`rea \n putere [i vioi când ajunser` la spital. |i

arunc` nepoatei sale o privire p`trunz`toare, \nainte de-a\ntreba direct:

– E[ti fericit` cu Jordan Hayes?Lise \ncerc` s` zâmbeasc`.

– Da. – Ai o min` \ngrozitoare, micu]o. Sper c` nu te trateaz` rù?Lise r`spunse cu demnitate:

– Bine\n]eles c` nu, bunicule.Lise \l observa pe Mason pe furi[. La fiecare \ntrevedere cu

bunicul sù, o obseda o \ntrebare: cum putuse ac]iona astfel,cu un atât de fenomenal egoism? Evident, crezuse c` facebine, dar Lise sim]ea c` va avea nevoie de timp pentru a-l ierta.

– Bine, bine. Este perfect. |n sfâr[it, am reu[it s` te pun \n

siguran]`.

144 KATE FREIMAN



Lise sim]i dorin]a de a râde. Nu tr`ise niciodat` o situa]ieatât de incert`... Prefer` s` schimbe subiectul:

– Pari \n plin` form`. – Voi ie[i de aici, imediat ce va fi posibil. – {i ce vei face dup` aceea? – |ntreab-o pe Nancy! Ea este cea care a tras toate sforile.Lise replic`, pref`cându-se serioas`:

– Este timpul s` te ]in` cineva \n mân`. De prea mult timpnu faci decât dup` mintea ta.

Când cele dou` femei se preg`teau s` ias` din camer`,Mason le opri cu un gest. |[i privi nepoata drept \n ochi.

– {tii, Lise, \ntr-adev`r am crezut c` n-o s`-mi mai revin, dedata asta.

Era prima dat` când o fraz` a ne\nduplecatului b`trân

sem`na cu o scuz` sau cu o explica]ie. Lise d`du din cap. – {tiu, bunicule.Lise mânc` de prânz cu Nancy \ntr-un restaurant fran]uzesc pe

Ghirardelli Square. Profit` de aceast` ocazie pentru a se informa: – Spune-mi, Nancy, ce planuri ai cu Mason? Dac` ar fi s`-l

cred, tu ai preg`tit totul.Nancy izbucni \n râs.

– {i el nu poate suporta aceast` idee! – Cu siguran]`. A[adar, ce inten]ionezi? – Retragerea la soare, \n Hawaii. – Retragerea? Mason? – {i de ce nu? Acum a pierdut compania, nimic nu-l mai

re]ine \n San Francisco. Dac` \l las s` r`mân` aici, \[i va facerevenirea \n afaceri \n [ase luni.

Lise aprob` din cap [i Nancy continu`:




– L-am l`sat destul de mult timp s`-[i sape mormântul cumâinile lui. Acum, s-a terminat! Am \nchiriat o cas` la Molokai.

Vom pleca imediat ce Louis \i va da lui Mason permisiunea s`c`l`toreasc`.

– Asta este minunat, Nancy! – Sper... Mason a pretins \ntotdeauna c` ador` s`

pescuiasc`. Se va putea antrena [i s` se consacre altui lucru

decât munca. La urma urmei, a trebuit s` a[tept mai mult detreizeci de ani \nainte s`-mi cear` mâna...

Furculi]a Lisei se opri la jum`tatea drumului \ntre gura sa[i farfurie.

– {tiam eu bine c`-l iubeai... Oh, Nancy, \]i doresc noroc.Meri]i s` fii fericit`...

Ochii b`trânei doamne str`lucir` de lacrimi st`pânite. – Mul]umesc, draga mea. Sper s`-i faci ur`ri la fel desincere bunicului t`u... Nu este un om r`u, Lise... Nu [tie s`-[iexprime sentimentele, atâta tot.

Oare de câte ori o auzise Lise pe Nancy ap`rându-l peMason? Tân`ra femeie r`spunse pe un ton pu]in trist.

– {tiu, dar am fost serios r`nit` \n amorul propriu, [i nu

este u[or s` uit.Nancy p`ru sincer intrigat`:

– Despre ce vorbe[ti? – Nu te osteni... Meredith mi-a povestit cu dr`g`l`[enie

combina]iile bunicului. Jordan a fost obligat s` m` ia, pentrua ob]ine „Holbrook International“.

Nancy scutur` furioas` din cap.

146 KATE FREIMAN



– Fata asta este r`utatea \ntruchipat`! |i voi spune cum v`deu lucrurile, data viitoare...

– Nu merit` osteneala, Nancy. Tot ce conteaz` este c`mi-a spus adev`rul.

– Spune-mi, draga mea, asta a creat probleme \ntre Jordan[i tine?

Lise oft`.

– La drept vorbind, n-a f`cut lucrurile mai u[oare. De câte ori\l privesc, m` gândesc la faptul c` a fost obligat s` m` ia de so]ie... – Ce? – Spuneam c`, de fiecare dat`... – Dar ce ]i-a spus Meredith, exact?Lise se \ncrunt`.

– C` Jordan [i-a dorit „Holbrook International“ de mul]i

ani [i c` bunicul i-a impus c`s`toria drept condi]ie a vânz`rii.Nancy zâmbi cu mil`. D`du din cap cu tandre]e.

– Acum, draga mea, ai s` m` ascul]i. – Nancy, chiar nu doresc s` vorbim... – Ascult`-m`! Meredith min]ea cu neru[inare, pentru

motivul c` Jordan nu s-a interesat niciodat` de ea [i c` ciudao sufoc`.

– Dar credea... Mi-a spus... – |mi pot imagina ce ]i-a spus! Tu nu [tii s` recuno[ti

gelozia? Tu e[ti cea pe care a vrut-o Jordan, numai tu! – Nu... [tiu... – Ei bine, eu [tiu. Am urm`rit negocierile de vânzare \nc`

de la \nceput [i, crede-m`, Jordan se afla pe pozi]ie de for]`.

Mason a trebuit s`-i accepte toate preten]iile.




– Vrei s` spui...? – Meredith a inventat aceast` poveste ridicol`. Este absolut

invers: Jordan amenin]a c`-[i retrage propunerea dac` nu sef`cea c`s`toria.

Chipul Lisei se lumin` brusc. – Nu-mi vine s` cred! – Oh, este adev`rat. I-am f`cut o mul]ime de scene lui

Mason pe acest subiect. Aceast` idee p`rea atât de... pu]incivilizat`! Eram furioas`... pân` când am descoperit c`-l iubeaipe Jordan. Mason era de acord cu aceast` idee \nc` de la\nceput. Era \ncântat s` te vad` la ad`post de nevoi, pentru c`el pierduse totul.

Cât mai dur` masa, gândurile Lisei se \nv`lm`[eau; nu

reu[ea s` accepte \n \ntregime aceast` lovitur` de teatru, dar sim]ea nevoia s` izbucneasc` \n râs la orice cuvânt.Cel pu]in un lucru \i p`rea sigur: Jordan o iubea...Nancy o p`r`si pe Lise dup` nenum`rate \mbr`]i[`ri [i

recomand`ri. Tân`ra femeie chem` un taxi [i-i d`du adresabirourilor lui Jordan, \n cartierul financiar al ora[ului.

Inima Lisei tres`ri când taxiul se opri \n fa]a impozantei

cl`diri din o]el [i sticl`. Când se aplec` \n fa]` pentru a-i pl`ti[oferului, tân`ra femeie \ncremeni, cu fa]a \ntoars` spreexterior.

U[a dubl` batant` a imobilului tocmai se deschiseseautomat pentru a-i l`sa s` treac` pe Meredith [i pe Jordan. Se\ndreptar` spre limuzina din apropiere. Meredith zâmbea, cu

mâna pe bra]ul lui Jordan. Ochii m`ri]i ai Lisei alunecar` peste

148 KATE FREIMAN



tân`ra [i provocatoarea femeie, pentru a se a]inti pe chipul\nso]itorului s`u. Jordan avea o expresie indiferent`, care-i eracunoscut`. Se aplec` pentru a deschide politicos portieralimuzinei, [i o l`s` pe Meredith s` se instaleze. Motoruldemar` [i Jordan se \ntoarse disp`rând \n cl`dire.

{oferul de taxi o privea atent pe Lise, ca [i când o credeanebun`. Tân`ra femeie bâigui ni[te scuze [i-l rug` s-o conduc`

acas`. El ridic` din umeri [i porni motorul. – V` sim]i]i bine, doamn`? – Da, foarte bine.Lise strânse din din]i. Faptele vorbiser`; ele singure

ar`taser` adev`rul: Nancy gre[ise [i Meredith avea dreptate.{i Jordan... Un suspin o gâtui pe Lise. Jordan min]ise. Nu

\ncetase niciodat` s-o vad` pe Meredith.|ntorcându-se acas`, Lise se refugie imediat \n camera ei,unde \ncepu s` se plimbe ca un leu \n cu[c`.

Gândurile \i fur` \ntrerupte de soneria de la intrare. Câtevaclipe mai târziu, doamna Porter cioc`nea discret.

– Un domn dore[te s` v` vad`, doamn`. Domnul PaulLianos.

Lise nu \ncerc` nici o surpriz`; apari]ia acestui b`rbat sepotrivea cu situa]ia dificil` \n care se afla.

– A spus ce vrea? – Ei bine... nu. Dar pare foarte dornic s` v` vad`. – Spune]i-i... Oh, n-are importan]`. Cobor. – Scuza]i-m` c` pun aceast` \ntrebare, doamn`, dar... v`

sim]i]i bine?




– Da, mul]umesc mult... Sunt pu]in obosit`, atâta tot.Lise intr` [i examin` cu un dezgust glacial silueta \nalt`

a[ezat` \n fa]a ferestrei. Spuse t`ios: – Ce vrei?Paul Lianos o studie pe Lise din cap pân` \n picioare

\nainte de-a r`spunde cu un zâmbet obraznic: – Mi se pare evident, Lise. Am venit s` te invit la cin`

disear`. – Nu, replic` Lise dispre]uitoare. Sunt o femeie c`s`torit`,

\n caz c` nu [tiai. Mi-ar face pl`cere s` pleci.Paul Lianos \i arunc` un zâmbet fermec`tor, acela[i

zâmbet de care tân`ra femeie se l`sase \n[elat` cu trei ani \nurm`.

– Nu m` alunga, Lise. Mi-ar pl`cea s` reiau leg`tura cu tine.{tii, am \ncercat s` te g`sesc, dar ai disp`rut complet!Lise strânse pumnii.

– Ie[i! – Nu vrei s` m` g`seasc` so]ul t`u aici? Nu te nelini[ti, [tiu

s` fiu discret.El \naint` spre Lise. Ca [i prima dat`, acest b`rbat vanitos

[i \ngust la minte nu putea admite s` fie respins.Paul Lianos \[i puse mâinile pe umerii Lisei, paralizat` de

aceast` atingere dezgust`toare. Reu[i s` murmure cu o vocenesigur`:

– Las`-m`! Ie[i! – A]i auzit ce a spus doamna Hayes. V` sugerez s-o

asculta]i.

150 KATE FREIMAN



Vocea lui Jordan r`sun` \n \nc`pere. Lise \ntoarse capul[i \ntâlni privirea ochilor de culoare cenu[ie pe care-i iubeaatât de mult. De data aceasta, Paul Lianos nu-i putea facerù.

Paul Lianos se \ndep`rt` de Lise cu un zâmbet arogant, dar sesiz` teama din ochii sì. |ntr-adev`r, Jordan p`rea gata s`-lucid`.

– Ie[i]i de aici. – De acord, de acord, plec...Paul Lianos \ncerc` s` ia o expresie de amuzament ironic

pentru a avea o ie[ire reu[it`, dar b`tu \n retragere pu]in prearepede. O portier` de ma[in` se trânti, un motor porni.

Privirea lui Jordan ardea de furie. Lise bâigui cu stâng`cie: – Te-ai... \ntors devreme ast`zi.

– Iart`-m` c` te-am deranjat. – Oh, nu-i asta. Mul]umesc Jordan, pentru ceea ce ai f`cut. – {i ce am f`cut? – {tii foarte bine. |nchipuie[te-]i, nu eu l-am invitat.O umbr` de zâmbet trecu pe buzele lui Jordan.

– Accept s-o cred. Tremuri ca o frunz`.Lise \[i strânse bra]ele \n jurul corpului.

– M` dezgust`... Jordan se apropie [i cercet` cu privirea chipul [i trupul

Lisei. – }i-a f`cut vreun rù? – Oh, nu, n-ar fi putut... – Dar a f`cut-o \n trecut, nu-i a[a?

Lise \ntoarse ochii pentru a privi pe fereastr`.




– Da, \n trecut. – Cum s-a \ntâmplat?Mândria Lisei se revolta \nc` o dat` \n fa]a acestei \ntreb`ri.

– De ce m` \ntrebi? Eu nu-]i pun \ntreb`ri despre trecutultù.

Jordan replic` lini[tit. – Trecutul meu nu vine s` se \ntâlneasc` iar cu mine.

Lise se \nchise \ntr-o t`cere \nc`p`]ânat`. |n cele din urm`, Jordan \i ceru pe un ton aproape rug`tor: – Spune-mi, Lise. Cred c` ]i-am ghicit povestea, dar mi-ar

face pl`cere s-o aud din gura ta.Lise se hot`r\ brusc:

– Foarte bine. Iat`... Aveam optsprezece ani. De-abiaie[isem din liceu [i Mason voia s` m` c`s`toreasc` \n mod cât

mai avantajos posibil. {i-a oprit alegerea asupra lui PaulLianos, a organizat o \ntâlnire ca s` ne cunoa[tem mai bine.

Am bùt mult` [ampanie. Paul Lianos m-a atras de-o parte[i... [i...

Jordan complet` cu o voce dur`: – Te-a violat? – Nu. Am reu[it s` scap.Lise \ncerc` s` râd`, dar e[u` lamentabil. |ncheie:

– Asta este tot... nu este chiar crima secolului!Lise pândi \n ochii lui Jordan inevitabila privire de mil`

arogant`. Dar ei reflectau numai furie de o violen]`\nspìmânt`toare.

– |l voi omor\, murmur` printre din]ii strân[i.

F`cu o mi[care spre u[` [i Lise i se ag`]` de bra].

152 KATE FREIMAN



– Nu! Jordan, nu face asta! nu merit` osteneala. Nu se vamai \ntoarce niciodat`, \i este prea team` de tine.

– De ce vrei s`-l aperi?Lise \i r`spunse cu \nfl`c`rare:

– Nu, pe tine vreau s` te ap`r! – |ntr-o zi, \l voi face s` pl`teasc` pentru ce ]i-a f`cut.Lise oft` u[urat`. Reu[ise s`-l opreasc` pentru moment.

Jordan se aplec` asupra tinerei femei [i relu`: – Oh, Lise, de ce nu mi-ai povestit asta mai curând? N-ar fitrebuit s` ]ii acest secret \n tine.

– Mi-era team`. – De ce? \ntreb` Jordan, mângâind p`rul brun, lâng`

pieptul s`u. – Mi-era team`...

– C` asta \mi va schimba sentimentele? Este ridicol,dragostea mea. Pentru mine, asta nu schimb` absolut nimic...

A[ da mult s` [terg acest episod din memoria ta.Lise se l`s` ame]it` de aceast` voce tandr`. Apoi, \[i aminti

imaginea din acea zi: Jordan [i Meredith, \mpreun`.|nnebunit` de deziluzie, tân`ra femeie se \ndep`rt`. Jordan ourm`ri din ochi cu aten]ie.

– Ce ai?Lise l`s` capul \n jos. Nu vor putea tr`i niciodat` \n

\n]elegere [i armonie, prea multe minciuni se ridicau \ntre ei.Dac` Lise renun]a s` plece, Jordan o va distruge... sau maidegrab` se va distruge ea \ns`[i.

– Vreau s` plec din acest loc. Vreau s` divor]ez.

Jordan r`mase indiferent.




– Nu. N-am nici o inten]ie s` te las s` pleci. Nici acum, nicialt` dat`.

– De ce, nu? strig` Lise. Tu n-ai nevoie de mine! Jordan p`ru c`-[i st`pâne[te cu mare greutate mânia. – Adev`rat? Lise, cum po]i fi atât de oarb`?|n mai pu]in de o secund`, Jordan p`r`sise \nc`perea. U[a

se trânti cu zgomot, f`când s` vibreze casa \ntreag`.

Lisei i se \nmuiar` picioarele. |n]elesese oare bine ultimelecuvinte ale lui Jordan? Spusese oare c` avea nevoie de ea?Hot`rârea tinerei femei sl`bi. De ce s` nu acorde o ultim`[ans` fericirii?

|[i rec`p`t` r`suflarea [i urc` \n mare grab` scara. Jordannu era \n camer`, dar tân`ra femeie auzi zgomotul apei

curgând la du[. F`r` s` stea pe gânduri, Lise \mpinse u[ab`ii.

Vaporii de ap` aburiser` panourile din sticl` ce \ncadraudu[ul. Jordan era cu spatele la u[`. Cu bra]ele sprijinite deperete, l`sa apa s`-i curg` de-a lungul trupului.

Inima Lisei se strânse; pozi]ia lui Jordan, \ncordarea

spatelui [i a umerilor s`i, exprimau o imens` triste]e. Dincâteva mi[c`ri, \[i dezbr`c` hainele [i intr` sub du[.

El se \ntoarse brusc. Lise ro[i puternic, dar sus]inu privirealui Jordan [i mângâie p`rul negru [i scurt, lipit de ceafaputernic`.

– Te iubesc, [opti ea simplu.

Jordan replic` pe un ton \n`bu[it.

154 KATE FREIMAN



– Mai spune o dat`.Lise atinse pieptul lui Jordan [i sim]i mu[chii \ncordându-se

sub pielea ud`. Tân`ra femeie se apropie [i se strecur` [i easub c`derea de ap` cald`.

Atingând u[or cu gura urechea lui Jordan, murmur`: – Te iubesc.|l s`rut` [i-l \nconjur` cu bra]ele.

– Am a[teptat aceste cuvinte toat` via]a, [opti el \n fa]agurii sale. Dumnezeule, cât te iubesc, Lise! M-am \ndr`gostitde tine din prima zi \n care te-am v`zut.

S`rutul lor deveni mai profund, mai \nfl`c`rat desenzualitate. Pasiunea \i cuprindea, \i contopea, \nnebuni]i dedorin]`. Jordan o ridic` u[or pe Lise f`r` nici un efort [i ea \istrig` numele când o posed`.

P`tima[i, ame]i]i de voluptate, se mai s`rutar` \nc` mult timp. Apoi, Jordan [terse corpul ud al Lisei cu ajutorul unui prosopalb. O lu` pe tân`ra femeie de mân` [i o conduse \n camer`.

Capul Lisei i se culc` pe piept. Sim]ea bra]ele musculoase\mbr`]i[ându-i trupul.

Dup` o clip` de repaus lini[tit, Lise rupse t`cerea:

– Te-am v`zut ast`zi cu Meredith, \n fa]a cl`dirii biroului s`u. Jordan \ntreb` cu gura ascuns` \n p`rul brun al tinereifemei:

– Ce c`utai acolo? – Veneam s` te v`d. Ea ce f`cea acolo? – A venit s`-mi cear` de lucru. I-am dat de \n]eles s`-[i fac`

un rost. }i-o fi ea veri[oar`, dragostea mea, dar n-o suport.

Lise zâmbi.




– |n ziua c`s`toriei noastre, m-a l`sat s` \n]eleg c` a]i fostiubi]i.

Jordan \n`l]` capul pentru a o privi pe Lise \n ochi. – N-am atins-o niciodat`, n-am sim]it niciodat` dorin]a

asta. M` crezi? – Da. |ncerca s` m` r`neasc`... s` ne r`neasc`. Acum o

[tiu.

Jordan s`rut` cu tandre]e pleoapele so]iei sale. Dar Lisenu-[i putu re]ine \ntreb`rile. – A fost oare o coinciden]` c` ai venit la ultima

reprezenta]ie a piesei? – Nu, admise el, f`r` jen`. Eram intrigat de tân`ra care

renun]ase la averea familiei Holbrook. |n clipa \n care am pusochii pe tine, am \n]eles c` te a[teptam de mult timp. Ca [i

când te-a[ fi reg`sit dup` un lung somn...Ea râse dr`g`stos.

– {i mie, care-mi era team` de tine! Mi-ai p`rut atât de put-ernic, atât de sigur de tine. Nu v`zusem niciodat` pe cineva catine.

Jordan izbucni \n râs la rândul s`u. – |ntr-adev`r? N-ai prea ar`tat asta. Aveai un aer complet

indiferent, \n afar` de când te s`rutam. Acele rare clipe mi-aupermis s` p`strez o speran]`. M` gândeam c` am tot timpul s`te cuceresc; voiam s` m` str`duiesc s` nu gr`besc nimic, dar eram ner`bd`tor [i atât de gelos...

– Gelos? – Da, gelos. Eram gelos pe Ashley, pe Shaun Barnett, pe

Paul Lianos... pe to]i b`rba]ii care \ndr`zneau s` te

156 KATE FREIMAN



priveasc`. Era \n tine o puritate care fascina to]i b`rba]ii.Dar tu nu-mi acordai nici o aten]ie [i mi-a fost team` c` tepierd.

– Timp de trei ani nu m-am uitat niciodat` la un b`rbat...cu excep]ia ta. M-am \ndr`gostit de tine atât de rapid, atât detotal. N-aveai nici o [ans` s` m` pierzi. M` crezi?

Jordan se \ntunec`.

– Neap`rat. Altfel a[ \nnebuni. – Mason n-ar fi putut niciodat` s` m` oblige s` iau \nc`s`torie un b`rbat pe care nu-l iubeam, chiar pe patul lui demoarte.

Lise se juca \ncântat` cu p`rul brun de pe pieptul bronzatal lui Jordan. El se \nfior` [i \mbr`]i[` mai strâns corpul suplual tinerei femei.

– Te iubesc, Lise. {i te doresc, acum.Ea \i oferi buzele, ar`tându-[i cu indecen]` senzual` propria

dorin]`. Jordan zâmbi \ntâlnind privirea tulburat` a Lisei. – Am fost ne\ndemânatic fa]` de tine, \mi pare r`u. N-am

decât o scuz`: eram disperat. I-am spus lui Mason c` te voiamde so]ie, i-am for]at mâna. M-a crezut probabil nebun! Cândne-am \ntâlnit la restaurant cu Paul Lianos, m-am gândit c`timpul m` preseaz`; te credeam \ndr`gostit` de el. {i, imediatdup` ziua c`s`toriei, vorbeai f`r` \ncetare despre divor]. N-amfost destul de r`bd`tor.

Lise, la rândul ei, dorea s`-i dezv`luie \ndoielile [i chinurilepe care le tr`ise. Cât erau de departe, acum!

– Oh, Jordan, te iubeam deja \nc` \nainte de a p`r`si

Londra... Dar Meredith mi-a povestit... Ei bine, [tii c` mi-a




spus... c` Mason m-a obligat la aceast` c`s`torie [i nu invers.De aceea te-am l`sat s` crezi \ntr-o leg`tur` \ntre Lianos [imine... din r`zbunare.

Maxilarele lui Jordan se \ncordar`. – Aceast` Meredith! Nu reu[esc s` cred c` [i-a dat atâta

osteneal` s` ne despart`!Lise \[i plimb` degetul pe obrazul sù [i se opri pe nasul lui

Jordan. – N-are importan]`. Nancy mi-a explicat totul. PoateMeredith este \ndr`gostit` de tine?

Jordan râse aspru. – Meredith? |ndr`gostit` de banii mei, cu siguran]`, nu de

mine! Oricum, am f`cut-o s` \n]eleag` \nc` de la \nceput c` num` intereseaz`.

Lise reu[i \n sfâr[it s` simt` mil` pentru veri[oara sa. Prindemersurile sale pe lâng` Jordan pentru a-i cere o slujb`,dovedea c` nu se d`duse \nc` b`tut`, dar Lise nu-[i mai f`ceagriji. Afundându-se \n adâncimea ochilor de culoare cenu[ie aiso]ului sù, vedea acolo o dragoste atât de curat` [i cald` ca oraz` de soare, o dragoste total` [i solid`, care o va \nconjuracu o siguran]` indestructibil` atâta timp cât vor trì amândoi.

Cu un zâmbet [treng`resc, Lise declar`: – Ar fi trebuit s`-mi spui c` m` iubeai! Jordan acoperi chipul tinerei femei cu s`rut`ri p`tima[e. – Credeam c` m-am tr`dat de nenum`rate ori. Nu-i po]i

repro[a unui b`rbat pu]in amor propriu, nu-i a[a? Te credeamla curent cu adev`ratele \mprejur`ri ale c`s`toriei noastre [i

p`reai c` m` ur`[ti. Am \ncercat s` m` desprind de tine cât

158 KATE FREIMAN



mai mult posibil, cu scopul de-a g`si puterea de a-]i oferilibertatea. Hot`râsem s` nu mai facem dragoste \nainte s`mi-o ceri sincer.

– Oh, Jordan, credeam c` nu te mai interesam, c` nu m`mai voiai...

Jordan fu mi[cat de suspinul ce vibra \n vocea Lisei. – Niciodat`... niciodat` nu m` voi plictisi de tine. Te

iubesc, Lise, te voi iubi \ntotdeauna. Jordan \ncepu s` s`rute sânii goi ai tinerei femei [i ea gemude pl`cere.

– {i eu te iubesc, Jordan.El zâmbi mali]ios.Mai târziu, vor vorbi \ndelung, \[i vor pune \ntreb`rile care-i

obsedau de s`pt`mâni. Acum era timpul t`cerii [i al


san francisco dupa furtuna

Documents