s bocancea, institutii politice europene
TRANSCRIPT
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
1/81
Universitatea „Petre Andrei” din IaiFacultatea de tiine Politice
Curs
Lect. dr. Sorin BOCANCEA
2006
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
2/81
1
CUPRINS
CAPITOLUL I: Modelul cultural european
1. Cultura european 2. Omul european
CAPITOLUL II: Primele încercri de uniune
1. Proiectele primei jumti de secol
2. Primii pai ai Europei postbelice
CAPITOLUL III: De la Comunitile Europene la Uniunea European
1. Crearea Comunitilor europene (1958-1969)
2. Perioada crizelor i a reformelor (1969 – 1992)
3. Alternativa estic: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER)
CAPITOLUL IV: Crearea i evoluia Uniunii Europene
1. Tratatul Uniunii Europene (TUE)
2. Tratatul de la Amsterdam
3. Tratatul de la Nisa
4. Convenia pentru Constituia Europei
5. Noile aderri
6. Aderarea României la UE
CAPITOLUL V: Instituiile Uniunii Europene1. Instituii comune
2. Instituii complementare
3. Cooperri politice instituionalizate
CAPITOLUL VI: Statutul i instrumentele juridice ale instituiilor UE
CAPITOLUL VII: Organizaii extracomunitare
1. OCDE – liant al politicii europene
2. Consiliul Europei
CAPITOLUL VIII: Structuri ale securitii europene
1. Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord
2. Parteneriatul pentru Pace
3. Reacia Estului: Tratatul de la Varovia
4. Organizaia pentru Securitate i Cooperare în Europa
5. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
3/81
2
CAPITOLUL IX: Teorii i principii ale integrrii
1. Teorii ale integrrii
2. Principiile integrrii
CAPITOLUL X: Aspecte ale aderrii
1. Criterii ale aderrii
2. Preaderarea i instrumentele sale
3. Procedura de aderare
4. Disputa strategiilor de aderare
Anexe
Not: cunoaterea datelor din chenare, scrise cu caracter 10, nu este obligatorie.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
4/81
3
CAPITOLUL I
Modelul cultural european
În ciuda diferenelor de limb i tradiii, naiunile spaiului geografic pe care-l numim
Europa se recunosc ca f când parte dintr-o cultur unic. Începând chiar din Evul mediu,
termenul Europa a desemnat o autoritate cultural ce a tins s devin una politic. Se vorbete
astfel de o „cultur european” i de „omul european”.
1. Cultura european
Iat câteva definiii ale culturii, civilizaiei sau tradiiei europene:
Louis Cartou: „Construcia Europei sau reconstrucia sa a fost pregtit de istorie i de
idei. Adevratul fundament al unitii europene const în faptul c se poate apela la tradi ia
european. Civilizaia european are dou mari filoane: umanismul pgân al Romei i
cretinismul”. De la romani, europenii au luat amintirea unit ii politice (care a asigurat
binefacerile civilizaiei în tot Imperiul) i pacea roman, aceste dou reprezentri fiind întreinute
de scriitorii i filosofii cretini (cf. L'Union européenne).
Ortega Y Gasset spunea c Europa este peisajul în care naiunile occidentale se mic de
la Renatere, pentru c, „f r s-i dea seama, încep deja s fac abstracie de belicoasa lorpluralitate. Frana, Anglia, Spania, Italia i Germania se lupt între ele, formeaz ligi adverse, le
desfac i le refac. Îns toate acestea, pe timp de rzboi sau pace, înseamn a tri de la egal la
egal… Dac am face astzi bilanul coninutului nostru mental – opinii, norme, dorine, prezumii
–, am observa c cea mai mare parte a acestuia nu-i vine francezului din Frana sa, nici
spaniolului din Spania sa, ci din fondul european comun. Astzi, într-adevr, ceea ce este
european în fiecare dintre noi cântrete mai mult decât poriunea difereniatoare de francez,
spaniol etc.” (cf. Revolta maselor )
Edgar Morin: „Originalitatea culturii europene nu const doar în a fi fost fiica iudeo-
cretinismului, motenitoare a gândirii greceti, productoare a tiinei i Raiunii moderne.
Const în faptul de a fi fost f r încetare productorul i produsul unui vârtej format din
interaciuni i interferene între multiple dialogici care au legat i opus: religia/raiunea;
credina/îndoiala; gândirea mitic /critic; empirismul/raionalismul; existena/ideea;
particularul/universalul… Specificul culturii europene rezid în primul rând în continuitatea i
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
5/81
4
intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanele constitutive nu strivete sau
extermin pe celelalte, i nici mcar nu exercit în mod durabil o hegemonie apstoare. […]
Altfel spus, ceea ce conteaz în viaa i devenirea culturii europene este întâlnirea fecundant a
diversitilor, antagonismelor, concurenelor, complementaritilor, adic dialogica lor. Aceasta
este produsul/productor al cercului «turbionar», unde fiecare element sau moment este în acelaitimp cauz i efect al întregului cerc, care se transform într-o spiral nebuloas. Dialogica este
cea care se afl în inima identit ii culturale europene, i nu unul sau altul dintre elementele sau
momentele sale” (cf. Gândind Europa).
Noica recunotea urmtoarele determinaii ale culturii europene:
1. afirmarea unei supranaturi ce schimb raportul dintre om i natur în favoarea celui
dintâi;
2. modelul raional de cunoatere, capabil s integreze i iraionalul;
3. organizarea tiinific i tehnic a vieii, cu lrgirea existenei i cunoaterii proprii prin
istorie i
4. ieirea din timpul istoric prin creaie (cf. Modelul cultural european).
Aristide Briand: „Europa este un continent uman, o creaie social-spiritual, o splendid
manifestare de voin i gândire; este societatea popoarelor europene, care, pe baze antice i
cretine, a creat o civilizaie, glorie a raselor umanitii”.
2. Omul european
Timothy Garton Ash consider c exist trei accepiuni ale termenului de european:
„Pentru locuitorii altor zone ale pmântului, acest termen îi desemneaz pur i simplu pe aceia
care triesc pe continentul cu acelai nume […]. Totodat exist dou accepiuni mai pretenioase
pe care le poate lua noiunea de european. Pe de o parte, îl poate desemna pe acela ce resimte ca
pozitiv faptul de a aparine unei comuniti mai cuprinztoare din punct de vedere istoric i
cultural decât comunitatea proprie, naional, regional i local. Din Europa mea face parte Piaa
Veche de la Cracovia în egal msur cu Friedrichstrasse de la Berlin, turbulentul Neapole la felca i o insul greceasc. Europa mea este un mozaic alctuit dintr-o multitudine de locuri
interesante, amintiri i oameni – mai ales oameni. Pe unii nu îi agreez în mod deosebit, pe al ii îi
iubesc, dar nici unul nu îmi este indiferent. În acest sens, nu exist nici o contradicie între acest
patriotism european mai cuprinztor i iubirea fa de propria-mi ar. Sunt englez, britanic i
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
6/81
5
european. Sau, cum îi scria Albert Camus unui prieten german: «Îmi iubesc prea mult ara ca s
pot fi naionalist».
Pe de alt parte, termenul de european mai are o a treia semnificaie, i anume una
politic. Îl desemneaz pe acela ce s-a angajat în proiectul de integrare european – unii vorbesc
chiar de o unificare –, ce a fost iniiat în Europa de Vest în deceniul de dup cel de-al doilearzboi mondial, i care investete cu încrederea sa acea instituie central în care acest proiect i-a
gsit materializarea, adic ceea ce azi se numete Uniunea European.
Sunt european i în acest al treilea sens al cuvântului. Cu toate acestea, prin analogie cu
afirmaia lui Churchill despre democraie, spun: Uniunea European reprezint cea mai proast
dintre Europele imaginabile – f când abstracie de toate celelalte Europe care de-a lungul
timpului au fost experimentate” (cf. Cazul Uniunii Europene, în Deuschland, nr. 5/99, oct./nov.).
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
7/81
6
CAPITOLUL II
Primele încercri de uniune
În doctrina unitii Europei se poate distinge astfel: „Europa ideilor generale”, gândindu-ne la Dante, Montesquieu, Voltaire, Heine, Hugo – ar mai putea fi adugat aici mai ales Mazzini,
a crui idee de Europa a animat micri ce au creat Tânra Italie, Tânra Germanie, Tânra
Polonie – i „Europa proiectelor de unificare”. Acestor dou etape le-a urmat procesul de
instituire a Comunitilor Europene, pe care îl vom surprinde analizând coninutul Tratatelor
fondatoare i al celor care au creat i aprofundat Uniunea.
Vom analiza momentele acestui proces inând seama de dou perioade istorice: prima este
cea interbelic, în care au aprut iniiative de uniune în condiiile încheierii constituirii statelor
naionale, iar a doua este cea de dup al doilea Rzboi, când politica european i, implicit,
procesul de instituire a Comunitilor europene s-au desf urat în condiiile Rzboiului rece.
Urmrind atât logica statului naional, cât i pe cea a disputei dintre cele dou mari blocuri
ideologice, vom putea înelege atât motivaiile celor ce au susinut varianta interguvernamental a
integrrii, cât i pe ale celor ce au susinut-o pe cea federal.
1. Proiectele primei jumti de secol
Prinii fondatori ai Uniunii au fost contieni de faptul c, pentru a realiza proiectul
politic al unitii europene trebuia s fie eliminate sursele de conflict:
1. de ordin economic – resursele;
2. de natur ideologic – naionalismul
De aici intrm deja în domeniul politic i, implicit, în cel militar.
În perioada interbelic au fost propuse urmtoarele proiecte:
1. Proiectele contelui Koudenhove-Kalergi:
• primul, expus în lucrarea Pan Europa Verlag (1924), propunea realizarea pe etape
a Uniunii Statelor Europei, pornind de la o înelegere franco-german;
• al doilea, publicat în 1930, se propunea ca baz de discuie pentru crearea
federaiei europene. O noutate o constituia faptul c toi cetenii statelor membre
urmau s devin în mod automat i ceteni ai Europei.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
8/81
7
În 1923, Coudenhove-Kalergi a fondat organizaia numit Uniunea paneuropean, inspirat dinprevederile statutului organizaiei panamericane. Primul proiect al contelui propunea:1) realizarea Conferin ei europene, ce urma s se reuneasc periodic, înfiinându-se i un Biroucentral al mi crii de unificare;2) un aranjament economic european, ce consta în revizuirea reparaiilor i datoriilor stateloreuropene, uniunea vamal intrând în vigoare prin acorduri bilaterale;3) completarea cu un pact de alian, incluzând egalitatea tuturor prilor.
În caz de agresiune, se preconiza ajutorul federal (era nevoie, astfel, de înarmare). „Drumul sprePaneuropa – spunea contele – trebuie s treac direct printr-o înelegere franco-german. Acesta estedrumul, acesta este programul”. În fond, el urmrea ca Germania s fie scutit de plata reparaiilorde rzboi, acesta fiind deja declarat o „crim internaional”.Al doilea proiect indica o legtur organic între Societatea Naiunilor i federaie, aceasta dinurm fiind vzut ca o Antant regional. Proiectul, construit dup cel al Societii Naiunilor,propunea o structur cu organe federale: Consiliu, Adunare, Curte de Justiie i Cancelariat. Pcatulacestui proiect era prevederea ca toate statele s se bucure de aceleai drepturi în colonii (se încercaimpunerea Germaniei în circuitul de exploatare colonial).
2. Planul Briand – prezentat la Geneva la prima Conferin european (5 septembrie
1929) – urmrea „instituirea unor legturi de solidaritate între statele europene”. Pentru o a douaConferin, Briand a redactat un Memorandum ce va deveni Rezolu ia cu privire la Uniunea
Federal European, adoptat cu unanimitate, la 17 septembrie 1930, de Adunarea Societii
Naiunilor. De fapt, planul lui Briand a fost un baraj împotriva revizionismului i al
comunismului rus. Memorandum-ul proteja statele mici, motiv pentru care nu s-a bucurat de o
primire entuziast decât din partea acestora. State precum Marea Britanie, Austria sau Fran a
considerau c el aduce atingere Societii Naiunilor i resuscit pretenii revizioniste.
Memorandum-ul lui Briand preciza urmtoarele:1. grupul european nu se va crea în afara Societii Naiunilor i nici nu va fi îndreptat împotriva altorstate, iar „înelegerea dintre naiunile europene trebuie s se realizeze sub obediena suveranitii absolutei a întregii independene politice”;2. era nevoie de o instituie reprezentativ i responsabil, Conferin a european, i de un organ executiv –Comitetul politic;3. Comitetul politic va trebui s urmeze anumite directive, vizând subordonarea problemelor economicecelor politice – Briand considera c progresul economic e condiionat de securitate, iar aceasta ine deprogresul realizat pe calea uniunii politice: „o ordine invers nu ar fi numai zadarnic, dar ar putea s par naiunilor mai slabe ca o ordine susceptibil de a le expune, f r garanii sau compensaii, unor riscuri dedominare, ce ar putea rezulta dintr-o dominaie industrial a statelor puternic organizate”;4. directivele Consiliului politic trebuiau s stabileasc msuri ce mergeau pân la realizarea embrionar aplanului – printre aceste msuri se numrau:
• controlul politic al cartelurilor industriale;• scderea progresiv a tarifului vamal;• lucrri publice comune;• credite pentru zonele subdezvoltate;• cooperarea în domeniul sntii i tiinei;• soluii pentru politicile de munc europene (emigrri, asigurri);• cooperare interparlamentar.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
9/81
8
3. Înelegerea balcanic, iniiat în contrapartid la Planul Briand , urmrea obinerea
unui loc în Consiliul permanent al Societii Naiunilor, chiar i dup crearea Federaiei
Europene, pentru c existau probleme specifice Balcanilor (îndeosebi cele privitoare la
minoriti). Direciile acestei În elegeri au fost trasate la Conferin a balcanic de la Delfi, din 12
octombrie 1930. Aceasta urma a se constitui tot în cadrul Societii Naiunilor, pe principiulegalitii absolute. În 1933, odat cu ascensiunea lui Hitler la putere, statele balcanice au semnat
Pactul balcanic (la Salonic, pe 11 septembrie), la care a s-a discutat Rezoluia pentru crearea unui
parlament interbalcanic. Acest Pact, la care nu au participat Albania i Turcia, se baza pe
principiul unanimitii i urmrea ca factorul economic s devin element de baz – cel politic
predomina oricum Înelegerea. De aceea s-a creat Consiliul economic consultativ al În elegerii
balcanice. Pactul balcanic a fost ultimul act interbelic cu caracter federal.
2. Primii pai ai Europei postbelice
„Europa este o idee englezeasc dezvoltat de francezi”, spune Maurice Duverger (cf.
Europa de la Atlantic la Delta Dunrii). Abia formulat de primul ministru britanic, Winston
Churchill (în celebrul discurs pe care l-a inut la 19 decembrie 1946 la Zrich), ideea unitii
Europei a avut anse de punere în fapt. i pân atunci ea avea o istorie, îns, în contextul
declarrii „Rzboiului rece”, problema în cauz s-a acutizat. Propunerea lui Churchill a venit într-
un moment în care reuita ei era aproape asigurat: mcinat de sute de ani de rzboaie, Europa
occidental, nucleul proiectatei Europe unite, avea, în sfârit, un el comun: aprarea de invazia
comunismului rus.
Sfâritul celui de-al doilea Rzboi mondial a lsat în Europa un alt raport de fore fa de
cel interbelic. Întregul continent era devastat, economiile naionale erau prbuite i se cutau
soluii de reconstrucie. În mod firesc, fiecare mare putere dorea o reconstrucie care s asigure un
statut favorabil pentru sine. Situaia Europei postbelice poate fi urmrit sub patru aspecte:
ideologic, economic, politic i militar.
1. Dup încheierea rzboiului, politica european se va face în logica disputei ideologice:
rile liberale i democratice din Vest vor ine piept încercrilor URSS de a ajunge la Atlantic i
de a institui comunismul în cât mai multe ri europene.
2. În Occident, eforturile reconstruciei economice au fost focalizate de Planul Marshall,
pentru a crui aplicare un numr de aptesprezece state necomuniste au înfiinat, în 1947,
Organiza ia European de Cooperare Economic (OECE). În urma unor dispute aprute între
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
10/81
9
membrii ei, OECE va fi transformat, în anii ’60, în Organiza ia pentru Cooperare i Dezvoltare
Economic (OCDE). Criza economic postbelic a cerut astfel, i a primit, dou mari programe:
cel american i cel sovietic. Eficiena fiecruia a fost dovedit în timp.
În afar de gestionarea fondurilor Planului Marshall, obiectiv care s-a încheiat în ’52, OECE mai urmrealiberalizarea comerului i a plilor înfiinând, în ’50, Uniunea European pentru Pl i (UEP), cea care af cut posibil, în ’58, convertibilitatea monedelor europene.OECE nu a reuit s rezolve problema tarifelor deoarece nu avea putere juridic, ea fiind „o conferin economic internaional în permanent sesiune”. Totui, crearea ei a însemnat un pas important înconfigurarea viitoarelor relaii dintre rile europene, fiindc a accelerat reintegrarea Germaniei în Europai a creat o interdependen a statelor membre pe mai multe paliere (monetar, economic, comercial).
3. Crizele din viaa politic european a ultimilor cinzeci de ani (din Cehoslovacia,
Ungaria, Polonia, reacia României în 1968 i politica gaullist) au dovedit faptul c elementul
politic a reuit s-i capete oarecum autonomia fa de cel ideologic. Relaia franco-german a
înregistrat un succes prin semnarea, în ianuarie 1963, a Tratatului de prietenie franco-german.
Îns nemii au introdus în preambul o declaraie unilateral prin care afirmau necesitatea unor
legturi strânse între Europa i SUA i prin care transformau tratatul într-un triumf al politicii
americane la Bonn. Aceast declaraie a venit împotriva politicii franceze: de Gaulle tocmai se
opusese cererii Marii Britanii, pe care o eticheta drept „calul troian anglo-saxon”, de a intra în
CEE. Tratatul franco-german nu a clarificat relaia dintre cele dou ri, îns a însemnat un pas
important în impunerea valorilor Atlanticului în Europa.
Anii ce au urmat au înregistrat criza „scaunului gol”, de Gaulle blocând, în '65, întâlnirileCEE, aceast situaie luând sfârit prin „compromisul de la Luxemburg”, care stabilea c membrii
CEE puteau vota negativ în probleme pe care le considerau ca atingând interesele vitale ale
naiunii.
4. Nucleul dur al situaiei sociale i politice în Europa l-a constituit aspectul militar. Toate
deciziile politice i economice s-au luat având în vedere prezena trupelor sovietice în Est i a
celor americane în Vest, la care se adaug i bomba atomic, invenie ce va determina jocul
forelor în Europa.
Aa cum afirm i Zbigniew Brzezinski, „avântul politic în favoarea unificrii Europei era
pus în micare, la început, de trei motivaii principale: amintirile celor dou rzboaie mondiale
distrugtoare, dorina de refacere economic i insecuritatea generat de ameninarea sovietic”.
Dar, în afar de acestea, Europa nu uitase de pericolul german.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
11/81
10
CAPITOLUL III
De la Comunitile Europene
la Uniunea European
Dup rzboi, a fost parcurs o perioad de entuziasm, pân la sfâritul anilor ‘60, în care
s-au semnat tratatele fondatoare ale Comunitilor europene i în care acestea au fost puse în
practic. A urmat apoi, începând cu anii ’70, perioada crizelor petrolului i dolarului, evenimente
ce au pus la încercare tânrul i fragedul edificiu comunitar. Dar, dificila perioad a deceniilor
opt i nou a înregistrat i reforme decisive pentru viitoarea Uniune European. În cele ce
urmeaz, vom analiza evoluia structurii comunitare europene în dou etape: 1. crearea
Comunitilor europene (1958-1969) i 2. perioada crizelor i a reformelor (1969-1992).
1. Crearea Comunitilor europene (1958-1969)
Când se vorbete de Comunitate, în mod automat se face referire la Jean Monnet,
inspiratorul Planului Schuman, i îndeosebi la celebra sa afirmaie: „Europa nu se va face dintr-o
dat, nici într-o construcie de ansamblu: ea se va face prin realizri concrete creând mai întâi o
solidaritate de fapt”. Ideea apare în declaraia lui Schuman, dar autorul ei este Monnet, pe atunci
comisarul francez cu probleme de planificare, acesta având în vedere o strategie precis: creareaunor condiii economice i sociale care s duc inevitabil la unificarea politic.
Respectivele condiii nu se iveau de la sine, adic urmând legile economice, ci necesitau
decizii politice. Instrumentul prin care se putea ajunge la structuri de decizie era oferit de dreptul
internaional: pe baza tratatelor trebuia s ia natere anumite organisme care s demareze un
proces ce se va desf ura sectorial, pas cu pas.
1. Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO)
Înfiinare: 18 aprilie 1951, prin semnarea, la Paris, a Tratatul Comunitii Europene a
Crbunelui i Oelului ce a intrat în vigoare la 25 iulie 1952. Tratatul a ieit din vigoare la 23 iulie
2002.
State membre: Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.
Instituii:
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
12/81
11
1. Executivul (este bicefal):
a) Înalta Autoritate (ÎA), format din specialiti în domeniile crbunelui i
oelului, cu misiunea de a realiza obiectivele Tratatului i
b) Consiliul de Minitri (CM), organism colegial cu caracter politic i diplomatic,
creat cu scopul de a proteja susceptibilitile naionale;2. Organismul de control democratic: Adunarea parlamentar – exercit un control a
posteriori, discut, evalueaz i poate cenzura raportul anual al ÎA;
3. Organismul juridic: Curtea de Justiie – vegheaz la buna funcionare a Comunitii i
intervine pentru rezolvarea diferendelor.
Obiective:
1. dezvoltarea schimburilor între statele membre;
2. aprovizionarea regulat a Pieei Comune;
3. modernizarea produciei;
4. asigurarea accesului utilizatorilor la resursele de producie în mod egal;
5. ameliorarea condiiilor de munc i de via în cele dou sectoare (crbune i oel);
6. urmrirea scderii preurilor f r a afecta calitatea produselor i
7. exploatarea raional a zcmintelor.
CECO a înregistrat rezultate spectaculoase atât în exploatarea resurselor, cât i în
ameliorarea condiiilor de via ale lucrtorilor din domeniile minier i siderurgic.
La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franei, lansa într-un discurs propunerea creriiprimei forme de comunitate, prin desfiinarea barierelor vamale la dou produse importante ale industriei:crbunele i oelul. Propunerea putea fi, teoretic, uor acceptat de ctre statele occidentale, deoareceguvernele acestora trebuia s renune la prerogativele lor într-un domeniu limitat. Ideea nu a fost acceptat de Marea Britanie, dar a fost îmbriat de Germania. Britanicii vedeau în exploatarea resurselor germaneun factor ce întârzia refacerea unei puteri al crei rol era stvilirea înaintrii sovietice, fapt care prelungea în mod nedorit i efortul lor financiar pentru zona ocupat. Declaraia lui Schuman propunea „punerea întregii producii franco-germane de crbune i oel sub o Înalt Autoritate Comun, într-o organizaiedeschis participrii altor state europene”.Negocierile au început la 10 iunie 1950, pe baza unui document stabilit de partea francez, i s-au încheiatla 18 aprilie 1951, când a fost semnat Tratatul.Iniitiva lui Schuman a avut dou mobiluri:
1. economic – se puneau în comun potenialul de cocs al Germaniei cu posibilitile de prelucrareale Franei;
2. politic – se evita astfel redeschiderea unui conflict franco-german.De asemenea, în declaraia Schuman se lansase conceptul unei construc ii func ionale a Europei, CECOfiind, în acest sens, prima etap. Comentând Planul Schuman, Monnet spunea: „Comunitatea noastr nueste o asociaie a productorilor de crbune i oel. Ea este începutul Europei”.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
13/81
12
2. Un eec: Comunitatea European a Aprrii (CEA)
Europa occidental postbelic resimea dou ameninri majore: una o constituia armata
sovietic, iar alta era cea german, care dovedise de ce este în stare în rzboiul tocmai încheiat. În
acest context, pe 24 octombrie 1950, premierul francez René Pleven a propus un plan ce oferea o
soluie de compromis între dorina SUA de a reînarma Germania – în condiiile izbucnirii
rzboiului din Coreea (iunie 1950-iulie 1953) – i rezistena Franei la acest capitol. Planul viza
înfiinarea unei Comuniti Europene a Aprrii dup modelul CECO, al crei tratat tocmai era în
lucru, i presupunea înfiinarea unei fore de aprare european complet integrat, subordonat
unui ministru al aprrii.
Din punct de vedere instituional, planul se bizuia pe instituiile CECO.
Instituii:
1) Comisariat (corespondentul Înaltei Autoriti a CECO – instrument executiv) ce ar fiorganizat i administrat forele europene ale aprrii, dar nu ar fi deinut comandamentul
operaiunilor (acesta inea de NATO). El putea invita statele la respectarea Tratatului i le putea
deferi Curii de Justiie. Comisariatul ar fi fost compus din 9 membri (alei prin acord comun pe o
durat de 6 ani).
2) Consiliul de Minitri – principala autoritate – care ar fi dat directive, stabilite în
unanimitate, Comisariatului. Deciziile trebuiau luate prin vot majoritar. Consiliul trebuia s
armonizeze politica Comisariatului cu cea a statelor membre. El stabilea bugetul elaborat de ctre
Comisariat.
3) Adunarea era cea a CECO, la care s-ar mai fi adugat înc 9 delegai, câte 3 din:
Frana, Germania i Italia. Aceasta urma s discute raportul de activitate al Comisariatului i
putea respinge bugetul cu majoritate de 2/3.
4) Curtea de Justiie – cea a CECO – ar fi preluat competene în materie militar penal,
judecând aciunile de despgubire pentru daunele aduse Comunitii sau unor state membre.
Obiectivele:
1) „Contribuirea în spiritul Cartei ONU la meninerea pcii, îndeosebi în asigurarea
împotriva tuturor agresiunilor, a aprrii Europei occidentale” – aprarea se f cea în cadrul
NATO;
2) fuzionarea forelor armate ale statelor membre (supranaionalitatea);
3) Comisariatul prelua autoritatea statelor naionale: în Articolul 6 se arta c Organizaia
se va constitui astfel încât „puterea ei s constituie elementele unei structuri federale sau
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
14/81
13
confederale ulterioare comportând un sistem reprezentativ bicameral” (o Camer popular i una
a statelor);
4) Comunitatea avea personalitate juridic.
Tratatul pentru crearea CEA a fost respins în Adunarea Franei, la 30 august 1954, pentru
c, dac saluta punerea armatei germane sub autoritate european, dreapta gaullist nu acceptaacelai regim pentru armata francez, socotit simbol al libertii naionale. În aceste condiii,
europenilor le mai rmsese o singur cale de integrare: cea economic.
3. Comunitatea Economic European (CEE)
Înfiinare: 25 martie 1957, prin semnarea Tratatului de la Roma, care a intrat în vigoare
la 1 ianuarie 1958 i are o durat nedeterminat.
State membre: Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.
Obiectiv: crearea unor noi condiii economice i de schimb, obligând statele membre s
asigure echilibrul balanei de pli, locuri de munc i stabilitatea preurilor. Cu toate acestea,
statele nu au recurs întotdeauna la consultri, aa cum era prevzut în Tratat: „În triunghiul
stânjenitor al echilibrului balanei de pli, al locurilor de munc i al stabilitii preurilor, rile
membre puteau – i au f cut-o – s-i stabileasc propriile prioriti” (cf. Szász Calea unificrii
monetare a Europei).
Instituii:
1. Comisia (executiv);
2. Consiliul de Mini tri (executiv i legislativ);
3. Adunarea parlamentar (componenta democratic) – ce a CECO;
4. Curtea de Justi ie (componenta juridic) – cea a CECO.
Întâlnirea de la Messina a minitrilor de externe ai celor ase, în iunie 1955, a însemnat începerealucrrilor Tratatului de la Roma, pân la semnarea cruia a intervenit criza Canalului Suez (în ’56).Francezii au încercat s compenseze eecul înregistrat în aceast criz cu o politic de autonomizare fa de americani, orientându-se spre crearea unei fore nucleare proprii i spre accelerarea negocierilor privindCEE, demers ce se bucura i de sprijinul germanilor. Frana i, mai târziu, Marea Britanie au îneles c viitorul lor trebuia conceput în jurul unui pol de putere european.Cum observ André Szász, Tratatul a fost rezultatul unor compromisuri, din trei perspective:
1) CEE era mai mult decât o uniune vamal (pentru c avea politici comune) dar mai puin decâto uniune economic (politicile comune acopereau doar anumite sectoare – agricultur itransporturi);2) instituiile i procedurile depeau cooperarea interguvernamental, dar erau mai puin decât ocooperare supranaional;3) CEE era acceptat doar de Frana, întrucât instituia o politic agricol comun ce o avantaja.
Spre deosebire de CECO, CEE nu se mai prezenta ca o contribuie la construcia funcional a Europei, cica integrare direct. Iat cum comenteaz Cartou specificul fiecrei comuniti: „CECO, prin tehnica sa juridic, este mai curajoas decât CEE. Dar, pe când CECO nu intereseaz decât un sector limitat, cu toate
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
15/81
14
c foarte important, al economiei, Piaa Comun aplic integrarea în ansamblul economiei statelormembre”.
4. Comunitatea European a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom )
Înfiinare: 25 martie 1957, prin semnarea Tratatului de la Roma, ce a intrat în vigoare la
1 ianuarie 1958.
State membre: Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.
Obiectiv: dezvoltarea sursei de energie atomic a statelor membre, în condiiile creterii
nevoii de energie a statelor membre odat cu dezvoltarea economic.
Instituii: aceeai schem instituional ca i în CEE, la care sa adaug o instituie de
gestiune specializat, Agen ia de Aprovizionare Euratom.
Modelul avut în vedere la crearea instituiilor acestor trei comuniti a fost într-o mare
msur structura instituional a statelor naionale, dar, pe lâng aceasta, ele au adus elemente
noi. Astfel, putem recunoate triada: executiv, legislativ i putere judectoreasc, îns, spre
deosebire de sistemele politice ale statelor membre, aceste roluri nu mai sunt jucate de aceiai
actori. Astfel: func ia executiv era deinut de Înalta Autoritate i de Consiliul de Minitri în
CECO, Comisie i Consiliul de Minitri în CEE i Agenia de Aprovizionare i Consiliul de
Minitri în CEEA; func ia legislativ nu era exercitat de ctre adunrile parlamentare, aa cum
se întâmpl la nivel naional, ci de ctre Consiliul de Minitri – instituia democratic a început s
aib prerogative legislative abia dup Tratatul de la Maastricht; o func ie de control democratic,exercitat de ctre Adunarea parlamentar; func ia juridic este exercitat de ctre Curtea de
Justiie (dup ‘92, acestei instituii i s-a alturat Tribunalul de Prim Instan).
Iat structura instituional european de la crearea Comunitilor pân în 1967:
Comunitatea
PutereaCECO CEE CEEA
Executivul Înalta AutoritateConsiliul de Minitri
ComisiaConsiliul de Minitri
Agenia EuratomConsiliul de Minitri
Legislativul Consiliul de Minitri Consiliul de Minitri Consiliul de Minitri
Componentademocratic
AdunareaParlamentar
AdunareaParlamentar
AdunareaParlamentar
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
16/81
15
Componenta
juridic Curtea de Justiie Curtea de Justiie Curtea de Justiie
5. Unificarea instituional
La 8 aprilie 1965, prin semnarea Tratatului de la Bruxelles, intrat în vigoare în 1967, s-a
realizat unificarea instituional, proces care viza executivele, întrucât componenta democratic i
cea juridic erau exercitate de instituii comune celor trei comuniti. Dar, cu toate acestea, cele
trei Comuniti i-au pstrat personalitatea juridic, unificarea instituional fiind una la nivel
formal – în negocierile internaionale fiecare Comunitate a fost (i este) reprezentat separat. i
acest fapt este o cauz a slbiciunea Uniunii care, având statutul juridic al unei persoane morale,
nu poate lua decizii peste factorii de decizie din cele trei Comuniti. Abia viitoarea Constituie
va da Uniunii un statut juridic ce îi va permite s se prezinte la nivel internaional ca un partenerde negocieri cu putere de decizie.
Dup unificare, cel puin la nivel formal, edificiul instituional al comunitilor era
urmtorul:
Executivul: Comisia (asistat de Înalta Autoritate i Agenia de Aprovizionare pentru
probleme specifice CECO i Euratom) i Consiliul de Mini tri;
Legislativul: Consiliul de Mini tri;
Controlul democratic: Adunarea parlamentar devenit Parlamentul European dup
1979, când a fost ales în mod direct (dup Tratatul Uniunii Europene, PE va avea i prerogative
legislative)
Controlul juridic: Curtea de Justi ie.
3. Perioada crizelor i a reformelor (1969 – 1992)
Momente:
• Depirea politicii gaulliste• Aderarea a înc ase membri• Crearea Sistemului Monetar European• Destinderea• Conferina pentru Securitate i Cooperare în Europa• Acordul de la Schengen• Actul Unic European
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
17/81
16
Deceniile apte i opt ale secolului trecut au însemnat o perioad zbuciumat pentru
Comunitile europene, sub toate aspectele. Pentru a putea avea o imagine cât mai clar i mai
uor de îneles, propun o abordare pe urmtoarele coordonate: politic, economico-financiar ,
strategic i institu ional.
1. Pe coordonata politic, anii '70 au înregistrat depirea politicii gaulliste fa decandidatura Marii Britanii. Înc din '69, Georges Pompidou (preedinte al Franei) a relansat
negocierile, la Conferina efilor de state i guverne de la Haga, aceast nou strategie f când ca,
la 22 ianuarie 1972, s se încheie, la Bruxelles, Tratatul de aderare a înc patru noi membri:
Danemarca, Irlanda, Norvegia i Marea Britanie. Dificultile au persistat la aceasta din urm
care, dup încercarea din 1958 de a dizolva CEE în AELS, înc nu era convins c trebuia s
participe la toate aciunile întreprinse de Comunitate.
În septembrie 1972, Norvegia a refuzat aderarea, prin referendum, fapt ce a dus la
refacerea Tratatului. Aderarea celor trei rmai în curs a devenit efectiv la 1 ianuarie 1973. Au
urmat aderrile Greciei (1979), Spaniei i Portugaliei (1 ianuarie 1986).
2. Cât privete situaia economico-financiar, aceasta a înregistrat fluctuaii cauzate de
crizele dolarului i a petrolului. Cele dou decenii de incertitudine sub acest aspect i-au convins
pe europeni de necesitatea punerii la punct a unui sistem economico-financiar unic.
Iat paii în care s-a constituit Sistemul Monetar European
1. crearea unui Comitet al guvernatorilor b ncilor na ionale, îns f r puteri reale. Se
respectau în continuare competenele statelor naionale în politicile conjuncturale, condiia debaz fiind ca acestea s consulte Comisia în legtur cu politicile adoptate. Aceast prim
încercare a fost un eec i din cauza devalorizrii francului (în august ’69), urmat de reevaluarea
mrcii (în octombrie ‘69) i criza dolarului (din ’71), evenimente care au dus la o cretere a
divergenei dintre monedele comunitare.
2. Raportul Werner (15 octombrie 1970) constata faptul c situaia de criz impune
depirea nivelului naional al politicilor de redresare economic i transformarea Comunitii
într-un ansamblu economic mai coerent, care trebuia s fie dominat de un obiectiv monetar:
crearea unei monede europene, pân în 1980. Cile propuse pentru atingerea acestui obiectiv
erau: reducerea fluctuaiilor dintre monede, libertatea complet a micrii capitalurilor i
mrfurilor i fixarea definitiv a taxelor de schimb a monedelor. Raportul depea obiectivele
Uniunii Economice i Monetare (UEM), prevzând în ea o cale de a ajunge la unitatea politic.
Datorit crizei dolarului planul a euat.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
18/81
17
3. Pentru asigurarea unui ansamblu de mijloace de ajutor, în martie 1972, a fost creat
Fondul European de Cooperare Monetar (FECOM), ce urmrea:
a. reducerea marjei de flotare,
b. cooperarea între bncile centrale,
c. utilizarea ajutoarelor pe termen scurt i foarte scurt,d. încurajarea i girarea creditelor între bncile centrale (din 1 ianuarie 1994, FECOM a
devenit Institutul Monetar European).
4. Un alt moment al acestei perioade l-a constituit încheierea Acordului Bncilor Centrale
de la Bâle, din 10 aprilie 1972, prin care s-a urmrit restabilirea raporturilor dintre monede,
creându-se arpele monetar, sistem prin care se reducea fluctuaia monedelor europene. În prima
faz, a „arpelui în tunel” (1972), s-a micorat fluctuaia monedelor fa de dolar; în a doua,
începând din '73, a „arpelui ieit din tunel”, statelor li s-a permis s abandoneze referina la
dolar, marja de flotare (de 2,25%) rmânând fixat doar între monedele europene.
5. În 1974, FECOM a stabilit instrumentul de msur comun al monedelor participante la
sistem: equ (European Currency Unit) sau UCE (Unitatea de cont european). Dup modelul
Dreptului de Tragere Special (DTS) din FMI, equ era definit ca un co de monede (doar cele
comunitare), devenind etalonul fa de care statele participante la sistem erau obligate s nu-i
lase monedele s depeasc marja de fluctuaie stabilit.
6. La 13 martie 1979, a intrat în vigoare Sistemul Monetar European (SME), prin a crui
creare s-a urmrit remedierea consecinelor fluctuaiilor monedelor pe care reforma sistemuluimonetar internaional o legalizase prin acordul de la Jamaica, din 7-8 ianuarie 19761.
SME a oferit Comunitii unele avantaje:1. a permis diminuarea inflaiei în timpul crizei petrolului,2. a dus la apropierea preurilor,3. a dus la rspândirea folosirii equ în relaiile internaionale,4. a stimulat creterea economic i a pregtit aplicarea UEM.
3. Din cauza instabilitii la nivel mondial, dimensiunea securitate a ocupat un loc central
în preocuprile factorilor de decizie europeni, i nu numai. Acest concept trimite la „jocul” dintre
cele dou mari puteri, SUA i URSS, la competiia în care acestea erau angajate. S-a instituit
astfel un „echilibru al vulnerabilitilor”, un joc de sum zero, în care fiecare încerca s surprind
i s reacioneze pe msur la micrile celuilalt.
1 La Jamaica s-a renunat la etalonul aur, care se regsea în sistemul Bretton Woods alturi de dolar.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
19/81
18
Într-o astfel de situaie, cele dou fore au abandonat treptat descurajarea în favoarea
destinderii, concept strategic ce presupunea reducerea i neproliferarea armelor nucleare precum
i instituirea unui climat de încredere prin asigurarea transparenei acestor procese.
Cu toate c se înregistrau progrese în acest sens, securitatea Europei nu era într-o situaie linititoare: laadpost de armele nucleare erau doar populaiile celor dou superputeri, fapt ce i-a nemulumit peeuropeni, care considerau c, dup adoptarea ripostei gradate, Europa fusese decuplat de la sistemul deaprare nuclear american2. De peste ocean, americanii îi acuzau pe europeni de neimplicare financiar pelinia securitii. Kissinger urmrea pentru Europa responsabilitatea regional, SUA urmând s i-o asumepe cea mondial. Acest lucru nu le-a convenit europenilor, proiectul limitându-se doar la declaraia de laOttawa, din 1974, adoptat de NATO. Aceast situaie a f cut ca i Comunitatea s-i apropie Grecia,Spania i Potrugalia i s lege relaii cu Asia, Orientul Apropiat i Africa. Printr-o convenie, încheiat laLome, s-a hotrât accesul liber pe Piaa Comun pentru produsele din Africa, Pacific i Caraibe.
1. În aceste condiii, au început lucrrile în vederea unei Conferine ce urmrea realizarea
unui compromis în patru direcii: politic, economic, drepturile omului i cultur. Negocierile au
dus la întâlnirea efilor de state i guverne, la Helsinki (30 iulie-1 august 1975), prima mare
întâlnire în cadrul Conferin ei pentru Securitate i Cooperare în Europa (CSCE). Lucrrile au
fost structurate în patru „couri”, reprezentând: securitatea, cooperarea economic , drepturile
omului i cooperarea cultural.
Fiecare stat a participat la lucrri în manier proprie, apartenena la unul dintre blocurile militare fiindtrecut în plan secund. rile occidentale i-au conceput participarea în cadrele CEE, nu în ale NATO, faptce a stârnit proteste în rândul celor socialiste. Propunerea României a fost ca statele neutre s joace i eleun rol, putând s blocheze decizia sau s dein preedinia. Conferin a a fost vzut de unele ri (precumFrana, Germania, România sau Iugoslavia) ca o ans de a desface legturile alianelor militare i de acpta independena (pentru statele din Tratatul de la Var ovia ea a însemnat o garanie fa de politica deexpansiune a URSS). Ea nu a putut realiza aceste dorine, dar a însemnat substituirea unei ordini europenecelei a înfruntrii alianelor militare, prin faptul c a permis instaurarea unor relaii între sisteme politicediferite.
2. Un document important pentru securitatea european l-a constituit Acordul de la
Schengen, rezultatul al iniiativei Franei i a Germaniei de a extinde regimul liberei circulaii a
persoanelor, ce funciona în Benelux înc din 1960, la nivelul întregii Comuniti. Asta
presupunea relaxarea regimului controalelor la frontiera comun, msur ce viza o dinamizare a
relaiilor comerciale i, implicit, o deblocare a procesului integraionist aflat în anii '80 într-o
perioad de stagnare. Pentru c la aceast msur au inut s participe i rile din Benelux,
Acordul, semnat la 14 iunie 1985 i intrat în vigoare la 2 martie 1993.
2 Acest fapt a determinat retragerea Franei din structurile militare NATO, în 1966.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
20/81
19
Acordul a avut ca semnatari: Benelux, RFG i Frana, ulterior aderând Italia, Spania, Portugalia, Grecia,Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia i Islanda. Aa cum se poate observa, la Acord particip i state nemembre ale UE (Norvegia, Islanda), acestea f când parte din Consiliul Nordic (CN), în care dejafunciona la data semnrii Acordului un sistem asemntor celui din spaiul Schengen. CN a fost creat laConferina de la Copenhaga, la 16 martie 1952, ca organ cu form interparlamentar iinterguvernamental, f r a avea îns putere juridic – emite doar recomandri. Orice document al CN esteadoptat prin vot majoritar. Din CN fac parte: Danemarca, Islanda, Finlanda, Norvegiai Suedia.
Acordul cuprinde dou seturi de msuri:
1. pe termen scurt:
a. simplificarea procedurilor vamale la circulaia persoanelor;
b. punerea în comun a politicilor de combatere a traficului de stupefiante i arme;
c. înlocuirea controlului la traficul de mrfuri cu un control prin sondaj;
d. licena de transport pentru anumite produse, simbolizat optic.
2. pe termen lung:
a. transferarea controlului persoanelor la frontierele externe;
b. armonizarea sistemului de taxe i impozite.
Aspectul cel mai important al Acordului este securitatea: îngrijorate de amploarea
fenomenului infracional, statele membre au pus la punct un sistem de prevenire i cercetare a
delictelor, bazat pe reciprocitate. Astfel, dimensiunea „libertate” a sistemului Schengen o ascunde
pe cea privitoare la „securitate”.
4. În pofida tuturor dificultilor, i pe coordonata instituional s-au înregistrat progrese:
1. la Paris, în decembrie 1974, cei nou membri ai CEE au reafirmat voina integrrii,redactându-se Raportul Tiendemans (numit aa dup numele primului ministru belgian). S-a pus
la punct un dublu acord instituional: Adunarea Parlamentar va fi desemnat prin sufragiu
universal iar întrunirile europene (în cadrul Consiliului European) se vor îndesi (câte 3 pe an).
Alegerea Parlamentului prin vot universal s-a instituit abia în 1979, dar efectul nu a fost cel
scontat.
2. Cele mai importante nouti la nivel instituional au fost propuse în Actul Unic
European, document semnat de cei 12 la Luxemburg, la 17 februarie 1986, i la Haga, pe 28
februarie 1986, i a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Scopul acestui document era continuarea
transformrii Comunitilor Europene într-o Uniune European.
Reformele introduse de AUE au fost:
a) formalizarea Consiliului European, care va face parte din structura Tratatelor
constitutive, devenind o categorie de drept internaional f r a avea îns statut de instituie – el va
fi totodat o reuniune a organelor statelor i o Conferin Interguvernamental;
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
21/81
20
b) democratizarea procesului de decizie: s-a introdus procedura celei de-a doua lecturi de
ctre PE i Consiliu – PE va putea respinge, prin majoritate absolut, o hotrâre a Consiliului i
va autoriza încheierea de acorduri de asociere i de tratate de aderare;
c) introducerea Tribunalului de Prim Instan ;
d) redefinirea Pie ei Unice – se prevedea înlturarea barierelor nevamale i s-a fixat datapân la care aceasta trebuia s devin realitate (31 decembrie 1992);
e) cooperarea pentru crearea Sistemului Monetar European;
f) introducerea de noi obiective între competen ele comunitare: cercetarea, mediul;
g) regularizarea Cooper rii Politice Europene – limitat îns de mecanismul
unanimitii.
AUE a însemnat pregtirea pentru momentul Maastricht. Aa cum se poate observa,
perioada crizelor i a reformelor a fost una în care construcia european a fost expus unor mari
provocri. Faptul c europenii au depit toate acestea a dovedit c ideea unitii europene
începea s fie socotit mai valoroas decât orgoliile naionaliste.
4. Alternativa estic: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER)
Refuzul statelor comuniste de a participa la Planul Marshall a fost urmat de o iniiativ a
acestora, survenit în ianuarie 1949, când ase state (Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România,
URSS i Ungaria) au înfiinat Consiliul de Asisten Economic Reciproc (CAER sau
COMECON)3.
Obiective: schimburile de experien în plan economic i extinderea asistenei tehnice
reciproce, având ca principiu, cel puin la nivel declarativ, respectarea egalitii în drepturi ale
membrilor. În ’61, la Varovia, s-a elaborat un document intitulat Principiile fundamentale ale
diviziunii interna ionale a muncii socialiste, care fixa drept directiv cooperarea tuturor rilor
socialiste în vederea creterii economice, astfel încât s se poat depi nivelul rilor capitaliste.
În ’62, Hruciov a avansat un proiect care viza transformarea CAER într-un organism
supranaional de planificare ce s coordoneze un viitor complex economic interstat. Aceast iluzorie pretenie nu a fost îmbriat de ctre toi membrii Consiliului. Notabil este opoziia
României (creia i se rezerva rolul de stat agrar în noua organizare), autoritile de atunci optând
pentru formula economiilor naionale ale rilor suverane i independente. Veto-ul românesc a
3 La cei ase membri s-au mai adugat: Albania (în februarie ’49), RDG (în septembrie ’50), Mongolia (în ’62 – în’59 se votase statutul referitor la primirea membrilor neeuropeni), Cuba (în ’72), Vietnam (în ’78). Iugoslavia iChina au fost admise cu statut de observator.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
22/81
21
barat calea ctre constituirea unei structuri supraetatice care ar fi fost un instrument al sovieticilor
în exercitarea dominaiei asupra statelor satelit.
Modalitate de lucru: întâlnirea periodic a reprezentanilor statelor membre.
Foruri de conducere (stabilite în ’58 de Carta CAER):
1. Sesiunea plenar , 2. Conferin a reprezentan ilor ,
3. Comisiile permanente (în numr de 12) i
4. Secretariatul.
Pentru aplicarea strategiei CAER s-au mai înfiinat i alte organizaii4, modelul urmrit
fiind acela al unei colaborri sectoriale. CAER s-a rezervat la colaborri în vederea coordonrii
de planuri economice, deciziile luându-se pe principiul unanimitii.
Pentru a eficientiza schimburile comerciale dintre statele membre, în 1963 a fost înfiinat
Banca Interna ional a Cooper rii Economice, cu sediul la Moscova. Aceasta nu era în
subordinea CAER, ci doar facilita plile în sistem de cliring bilateral5, moneda de schimb fiind
rubla.
CAER a funcionat în regim de semibarter, schimburile comerciale fiind calculate dup
valoarea mrfurilor produse i nu dup valoarea transferurilor de bani. Acest sistem a dus la
apariia a dou niveluri de producie: una inferioar calitativ pentru piaa intern i una superioar
pentru piaa vestic. Dar, fiindc monedele CAER erau neconvertibile, comerul cu CEE era tot
un semibarter, îns cu un nivel ridicat al exigenelor. Au existat negocieri între CAER i CEEcare au vizat ajungerea la o rubl convertibil, dar acestea au fost întrerupte de evenimentele
politice internaionale (precum invadarea Afganistanului). Abia în ’88 s-a ajuns doar la
recunoaterea reciproc a unor acorduri comerciale.
Dup cderea comunismului, au existat încercri de înlocuire a CAER cu un organism
interimar (Organiza ia pentru Cooperare Economic Interna ional) care avea ca obiectiv
trecerea la economia de pia. A intervenit dezmembrarea URSS în 1991, eveniment care a pus
capt i CAER-ului.
Pentru a se acoperi golul rmas dup cderea CAER, un grup de trei ri din centrul
Europei (Polonia, Ungaria i Cehoslovacia) au încheiat, în 1992, Acordul de Liber Schimb
4 Dintre aceste organizaii amintim: Protocolul asupra crerii unui Centru de Dispecere a Energiei Electrice, Intermetal (organizaie internaional în domeniul laminrii) i Organiza ia pentru colaborarea în industria derulmen i cu bile.5 Într-un astfel de sistem, soldul excedentar din relaiile comerciale cu o ar nu poate fi utilizat pentru acoperireadeficitului cu alta. Un stat î i putea folosi fondurile pentru achiziionarea altor mrfuri, cu condiia s nu solicitecredite de la Banca Reglement rilor Interna ionale.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
23/81
22
Central-European (Central European Foreign Trade Agreement – CEFTA)6, al crui obiectiv îl
constituia facilitarea schimburilor i a cooperrii economice intra-regionale. Întrucât Acordul a
fost conceput ca un instrument de pregtire a statelor participante pentru aderarea la UE, el a fost
accesibil doar acelor ri care aveau deja încheiat un acord de asociere cu UE. În timp, Acordul a
fost lrgit prin includerea Sloveniei, României, Bulgariei i Croaiei.CEFTA a avut rezultate slabe, deoarece majoritatea rilor membre au dezvoltat
schimburi cu UE. Pentru România, operaiunile comerciale din cadrul lui s-au soldat cu un deficit
comercial cauzat de dezechilibrele existente în competitivitatea mrfurilor (produsele din rile
central-europene s-au dovedit a fi mai competitive decât cele româneti).
În perspectiva integrrii statelor membre în UE, s-a pus problema transformrii CEFTA
într-un acord sud-est european (SEEFTA) care s includ i rile din Balcanii de Vest, unde
exist deja o reea de acorduri în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est .
6 În aceeai idee, rile din nord-estul Europei (Estonia, Letonia i Lituania) au format Acordul de Liber Schimb Baltic (BAFTA – Baltic Free Trade Area).
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
24/81
23
CAPITOLUL IV
Crearea i evoluia Uniunii Europene
Cderea „Zidului Berlinului”, la 9 noiembrie 1989, este considerat a fi momentulreprezentativ al încheierii „Rzboiului rece”. Comunitatea european a fost pus atunci în faa
unei noi situaii politice: blocul rilor din Est abandona sistemul comunist orientându-se spre
capitalism, în plan economic, iar în plan politic regimurile totalitare erau înlocuite cu regimuri
democratice. Ieirea acestor state de sub influena URSS a fost urmat de orientarea lor spre
integrarea în viitoarea Uniune European.
Patru „miracole”, spune Elizabeth Pond, au determinat Europa postbelic s treac într-o
nou faz a construciei de sine:
1. apropierea franco-german, dup dou secole de dumnie;
2. revigorarea Comunitii Europene de la mijlocul anilor ‘80, dup o perioad de
euroscleroz;
3. acel annus mirabilis, 1989, cu toate consecinele sale i
4. presiunea globalizrii, care determin o concentrare a energiilor Europei în sensul
rezistenei la competitivitatea de pe piaa mondial.
Edificarea actualei Uniuni Europene a presupus un important efort juridic, instrumentele
prin care construcia european a continuat rmânând tratatele. Vom urmri pe scurt aceste acteprin care a fost creat i consolidat Uniunea European.
1. Tratatul Uniunii Europene (TUE)
La 15 decembrie 1990, au avut loc dou Conferine interguvernamentale, consacrate elaborrii a
dou documente: un Tratat de uniune politic i unul de uniune economic i monetar. Tratatul
de uniune politic a fost semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992. El este structurat în 7 titluri,
urmate de 17 Protocoale i 33 de Declaraii i cuprinde cele trei tratate fondatoare idocumentele ce le-au urmat, aducând totodat modificri acestora.
Fa de TCEE i de AUE, Tratatul de la Maastricht vine cu o noutate: deciziile pentru a
treia faz a unificrii trebuie s fie luate cât mai mult posibil de ctre ceteni. Astfel, se
abandoneaz metoda comunitar.
Tratatul este structurat astfel:
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
25/81
24
Titlul I: cuprinde dispoziii comuneTitlul II: Dispoziii ce aduc modificri Tratatului Comunitii Economice Europene în vederea
instituirii Comunitii EuropeneTitlul III: Dispoziii referitoare la CECOTitlul IV: Dispoziii referitoare la EURATOMTitlul V: Dispoziii privind politica extern i de securitate comun TitlulVI: Dispoziii privind cooperarea în domeniul justiiei i afacerilor interneTitlul VII: Dispoziii finale.
Cele mai importante dintre protocoale se refer la:1. Statutul Sistemului European al Bncilor Centrale i Bncii Centrale Europene,2. Institutul Monetar European,3. Procedura de aplicare în caz de deficit excesiv,4. Trecerea la faza a treia a UE,5. Clauzele ce privesc Marea Britanie i6. Politica social.
Dintre declaraii reinem pe cea privind:1. Rolul UEO i relaiile cu NATO i2. Cooperarea politic.
TUE are trei elemente de structur sau trei piloni:
I. Comunitatea European (CE) provenit din Comunitatea Economic European la
care s-au adugat elemente ce nu in de economie, cum ar fi: cercetarea, mediul, protecia
consumatorului, învmânt, sntate public, cultur. De asemenea, se preconizeaz instituirea
monedei unice care s lase s subziste i monedele naionale.
În Comunitatea European, CEEA i CECO subzist ca domenii particulare. CE este o
organizaie integrat, dotat cu o structur de tip federal, în care deciziile sunt luate de ctre
instituii diferite de cele naionale. Lrgirea competenelor CE a coincis cu sporirea atribuiilor pe
care le are Parlamentul: acesta poate controla bugetul comunitar i aprob instituirea Comisiei.
II. Politica Extern i de Securitate Comun (PESC);
III. Politica de Justiie i Afaceri Interne (PJAI).
TUE a adus unele nouti instituionale:
1. la executivul bicefal (Comisie i Consiliu) s-a adugat i rolul Parlamentului, dup
alegerea acestuia din 1979, precum i a Consiliului European, devenit, dup Maastricht, organ
motor al UE;
2. organele juridice au înregistrat apariia Tribunalului de Prim Instan ;
3. sub aspect financiar, controlul Uniunii este realizat de Curtea de Conturi;
4. în aparatul instituional complementar au aprut noi instituii: Banca European de
Investi ii i Comitetul Regiunilor .
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
26/81
25
În Declaraia final, aportul Tratatului este rezumat la patru idei:
1. mai mult prosperitate economic, obiectiv pentru care se urmrete realizarea UEM;
2. mai mult ambi ie extern, asumarea de ctre UE a responsabilitii în serviciul pcii i
securitii internaionale;
3 mai mult eficacitate, obiectiv ce presupune un cadru instituional bine articulat, care s permit inerea sub control a problemelor sociale ce depesc frontierele (crima organizat,
imigrrile, drogurile etc.);
4. mai mult democra ie (se refer la controlul democratic asupra instituiilor europene i
a deciziilor acestora, fapt ce presupune consolidarea rolului PE).
În ianuarie 1993, Piaa intern s-a încheiat. Dup desvârirea acestei realiti,
urmtoarele evenimente ne mai rein atenia: aderarea unor noi state, Tratatul de la Amsterdam,
Tratatul de la Nisa, Convenia asupra Tratatului Constituional, aderarea a înc zece state i, în
final, semnarea tratatului de aderare a României i Bulgariei.
2. Tratatul de la Amsterdam
Dup aderrile din 1 ianuarie 1995 (Austria, Finlanda i Suedia), numrul membrilor a
ajuns la 15, fapt ce a dus la apariia unor dificulti în funcionarea instituiilor. Fiindc
magistraii erau în numr par, al aisprezecelea a trebuit s devin avocat general, pentru a evita
blocajul. Pentru aceasta, conform prevederilor, TUE trebuia modificat într-o Conferin a CM.
Aceasta a fost stabilit pentru 1996 i trebuia s rezolve probleme ce priveau noile poziii ale
instituiilor Uniunii, mecanismele de decizie i posibilitile de modificare a TUE.
Consiliul întrunit la Madrid, în decembrie 1995, a hotrât trei axe ale revizuirii TUE:
1. o Uniune aproape de ceteni;
2. sporirea legitimitii i eficacitii instituiilor;
3. întrirea capacitii de aciune a UE în afar.
Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 2 octombrie 1997.
Modificri formale:1. simplificarea TUE (cu toate c noua situaie cerea o reform, adic fuzionarea celor trei
comuniti cu UE);
2. abrogarea precizrilor caduce (cele referitoare la vmi pentru perioada de tranziie i la
unele atribuii ale CM în domeniul aprrii);
3. abandonarea numerotrii greoaie a TUE, revenind la cea cu cifre.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
27/81
26
Structur: Tratatul are trei pri: modificarea tratatelor constitutive, cooperarea
intensificat i dispoziii finale.
I. Modificarea tratatelor constitutive
1. Cât privete pilonul CE, pot fi notate urmtoarele modificri:
a) a introdus codecizia în adoptarea normelor referitoare la circulaia i rezidenapersoanelor;
b) respectarea drepturilor fundamentale ale omului i a valorilor democratice au
devenit obligaii comune;
c) s-au stabilit competen e privitoare la nediscriminare, din oricare motive s-ar
produce;
d) s-a constituionalizat dreptul oricrei persoane de a avea acces la documentele
UE – principiul transparen ei;
e) principiul subsidiarit ii a fost trecut din domeniul politic în cel juridic-
constituional – s-a ataat un Protocol în acest sens;
f) s-a adoptat o politic social nou.
2. Pentru PESC, s-a recurs la rescriere, trei elemente fiind mai importante:
a) recunoa terea capacit ii juridice a UE în rela iile interna ionale – în acest
sens, preedintele Consiliului poate negocia un acord internaional;
b) nu se mai face referire la statele membre;
c) Consiliul poate lua decizii privind PESC cu majoritate calificat (Art. 13).Astfel, s-a avansat ideea unei identiti europene a afacerilor i securitii comune, chiar
dac înc nu exist o aprare european comun.
3. Privitor la PJAI:
a) s-a trecut la msuri comunitare: Comisia poate lua decizii privitoare la
securitatea cetenilor în condiiile liberei circulaii;
b) un posibil blocaj din partea unui stat membru, ce poate invoca „raiuni politice
naionale”, poate fi depit prin decizia Consiliului Europei;
c) a fost înglobat i acquis-ul Schengen în Tratat.
II. În Titlul VI A privind cooperarea intensificat, se recunoate i se instituionalizeaz
opiunea à la carte: aceasta nu mai are sensul negativ, al posibilitii unui stat de a se delimita de
obiectivele UE, ci unul pozitiv, al posibilitii statelor de a accelera procesul de integrare, dac
dein aceast posibilitate. Dac dup Maastricht statele puteau respinge anumite politici (urmând
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
28/81
27
exemplul Marii Britanii), dup Amsterdam obiectivele nu se mai discut, ci doar forma i timpul
realizrii lor. Deci, s-a completat Europa à la carte cu Europa vitezelor diferite. S-a spus c, de
fapt, noua formul este tot una à la carte, dar mai controlat.
Reproul adus acestei instituionalizri a fost acela c a generalizat o excepie. Dar, în
condiiile extinderii, în care statele puternice nu pot accepta încetinirea integrrii cauzat de înapoierea celor din Est, aceasta este singura formul rezonabil.
În cadrul cooperrii intensificate, statele sunt obligate s întiineze Consiliul în legtur
cu toate iniiativele. Cooperarea intensificat poate fi adoptat în condiiile în care privete cel
puin majoritatea statelor membre i nu afecteaz competenele i drepturile statelor care nu
particip la ea. De asemenea, ea trebuie s fi deschis tuturor statelor membre i s fie utilizat
doar în ultim instan, dac obiectivele vizate nu se pot realiza altfel. Dei toi membrii CM pot
participa la deliberri, deciziile aparin doar participanilor la cooperarea intensificat i sunt
adoptate dup aceleai mecanisme – unanimitate sau majoritate calificat.
3. Tratatul de la Nisa
Acest tratat a fost adoptat la Consiliul European de la Nisa, din 9-11 decembrie 2000 i
semnat la 26 februarie 2001. El a venit în întâmpinarea necesitii unor reforme instituionale ale
UE, în condiiile extinderii spre Est i ale noilor raporturi cu SUA i Rusia. De asemenea, cazul
Austriei a fost înc un motiv pentru elaborarea acestui document: UE a pus la punct un set demsuri menite s regleze situaia în care o grupare politic extremist ajunge la putere într-un stat
membru.
Elemente noi:
1. În CE:
a. În urma propunerii unei treimi dintre membrii PE sau ai Comisiei, Consiliul
poate constata, cu majoritate de patru cincimi, faptul c într-un stat exist un risc
de înclcare a principiilor enunate la Art. 6 TUE, care spune: „Uniunea respect
identitatea naional a statelor membre, ale cror sisteme de guvernmânt se
bazeaz pe principii democratice”. Dac se constat înclcarea principiilor
amintite, cu o majoritate calificat, Consiliul poate suspenda anumite drepturi
statului în cauz (Art. 7);
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
29/81
28
b. Prin Articolul 144, se creeaz Comitetul de Protec ie Social, cu caracter
consultativ, în vederea promovrii cooperrii între statele membre i Comisie în
acest domeniu.
c. s-au adus precizri privind cooperarea intensificat pe care statele, cel puin opt,
o pot iniia dac obiectivele urmrite nu pot fi atinse în cadrul Consiliului. Ariaunei astfel de cooperri este extins i la nivelul PESC, fiind suprimat
posibilitatea statelor de a o bloca prin dreptul lor de vot.
2. În PESC:
a. sunt scoase majoritatea prevederilor referitoare la UEO;
b. este clarificat articolul privitor la încheierea acordurilor cu state sau organizaii
internaionale;
c. este completat articolul referitor la Comitetul Politic i de Securitate (Art. 25),
care are ca atribuii: urmrirea evoluiei situaiei internaionale, supravegherea i
aplicarea politicilor convenite, controlul politic i direcia strategic a operaiunilor
de gestionare a crizelor;
d. definirea progresiv a unei politici de aprare comun, f r a aduce atingere
caracterului specific al politicilor naionale de aprare i obligaiilor pe care statele
le au fa de NATO (Art. 17).
e. s-a introdus votul majoritar în CM în ceea ce privete strategia comun.
3. În PJAI se statueaz rolul Unit ii Europene de Cooperare Judiciar (Eurojust ).Aceasta contribuie la:
a. buna coordonare între autoritile naionale de urmrire penal;
b. facilitarea extrdrii între statele membre;
c. prevenirea conflictelor între statele membre;
d. adoptarea unor reguli minimale privitoare la infraciuni i la sanciunile aplicate
în domeniul criminalitii organizate, terorismului i traficului de stupefiante.
4. Dintre modificrile institu ionale, reinem:
a. restrângerea ariei deciziilor CM prin unanimitate la PESC, PJAI, politica de
coeziune economic i social i fiscalitate;
b. extinderea majoritii calificate la înc 30 de dispoziii care, pân atunci, erau
guvernate de unanimitate.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
30/81
29
4. Convenia pentru Constituia Europei
Revizuirile repetate ale tratatelor fondatoare i acumularea unui volum imens de acte
juridice emise de ctre instituiile europene au f cut necesar o simplificare a întregii legislaii
europene. Datorit acestui motiv de ordin practic i unuia de ordin politico-ideologic (necesitatea
impunerii pe plan mondial a unei entiti politice unitare), în anii ce au urmat cderiicomunismului s-a pus tot mai acut problema elaborrii unei constituii europene.
Consiliul European de la Laeken, din decembrie 2001, a emis o declaraie privind
etapele viitoarei construcii a Europei, afirmând necesitatea atingerii unor obiective precum „mai
mult democraie, transparen i eficacitate în Uniunea European”. El a convocat Conven ia
asupra viitorului Europei, compus din reprezentani ai guvernelor, Comisiei, parlamentelor
naionale, Parlamentului European i ai viitorilor membri ai UE, solicitând iniierea unor
dezbateri privitoare la oportunitatea adoptrii unui text constituional în condiiile extinderii UE.
Conven ia, al crei preedinte a fost Giscard d'Estaing, a elaborat un proiect de constituie pe
care, la 18 iulie 2003, l-a pus la dispozi ia Consiliului European care, la summit-ul din iunie
2004, a ajuns la un acord asupra textului.
La 29 octombrie 2004, la Roma (în faa cladirii Palazzo dei Conservatori, în acelai loc
unde s-a semnat tratatul din 1957), a fost semnat de ctre toate statele membre i de ctre cele
trei aflate atunci în negocierile de aderare (România Bulgaria i Turcia)7 Tratatul constituional.
El va intra în vigoare dup ce toate statele îl vor ratifica în unanimitate, la fel ca în cazul
tratatelor, dar revizuirea intr în vigoare dup ce toate statele o ratific conform regulilor lor
constituionale, fapt ce las loc principiului unanimitii. În textul Proiectului de Constituie se
precizeaz c prevederile sale intr în vigoare începând cu 2009.
Ratificarea acestui document a întâmpinat deja dificulti majore: Frana i Olanda l-au
respins prin referendum. Cauza acestei respingeri nu a constituit-o documentul ca atare, ci
dorina populaiei din cele dou state de a-i sanciona clasa politic. Aceste evenimente
dovedesc faptul c pe viitor disfunciile din cadrul unei ri membre se repercuteaz negativ la
nivelul întregii Uniuni.Necesitatea simplificrii eafodajului juridic european i imperativul impunerii unei
entiti europene unitare la nivel mondial au fost argumente mai puternice în favoarea elaborrii
unei constituii decât toate clivajele ce îi despart pe europeni. Cum era de ateptat, nu este vorba
de o constituie în accepiunea cunoscut, ci de un tratat constituional, adic de o constituie ce
7 Liderii croai doar au participat, f r a semna documentul.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
31/81
30
presupune ieirea din dualismul dreptului public ce separ ordinea juridic internaional de cea
naional. Dac constituiile clasice reglementeaz exercitarea puterii în statele naiuni, tratatul
constituional o reglementeaz în uniunea de state constituit pe model federativ. Opoziia dintre
federaie i statul naiune este exprimat de aceea dintre tratatul constituional i constituie.
Proiectul lui Giscard d'Estaing statueaz câteva elemente instituionale eseniale:1. puterea legislativ este împrit între Parlament, considerat acum instituia legislativ
principal, i CM, care nu mai poate lua decizii „cu uile închise”;
2. CM pstreaz funcia executiv, pe care o împarte cu Comisia;
3. în Consiliul European se instituie un preedinte, ales pe doi ani i jumtate cu
majoritate calificat – UE va avea astfel doi preedini (cu tot cu cel al Comisiei);
4. Comisia î i pstreaz aceleai prerogative;
5. CJCE rmâne fundamentul puterii juridice europene, veghind la respectarea legilor
europene în interpretare i aplicare.
6. apare un ministru al afacerilor externe a UE, numit de Consiliul European, care va fi
vice-preedinte al Comisiei.
Conven ia elimin structurarea pe cei trei piloni, proces ce duce la o simplificare a
sistemului de norme al UE, regulamentele i directivele urmând a fi înlocuite cu legi i legi-cadru
europene. De asemenea, ea confer UE personalitate juridic, fapt ce îi d acesteia greutatea de
care are nevoie în plan mondial.
Competenele UE sunt atribuite dup principiul subsidiaritii. Astfel, în Art. I-9 seprecizeaz: „Uniunea acioneaz în limitele competenelor pe care statele membre i le-au atribuit
prin Constituie în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Toate competenele ce nu sunt atribuite
Uniunii în Constituie aparin statelor membre”. Proiectul prevede crearea unui mecanism de
control pentru aplicarea principiului subsidiaritii, în scopul prevenirii oricrui posibil exces al
UE în exercitarea competenelor proprii.
Statutul politic al UE: s-a respins ideea unui stat federal care s elimine identitatea
statelor membre, UE fiind socotit o entitate cu natur dual, „o uniune de popoare i de state”.
UE nu este pe deplin o federaie, ci „o Uniune de state europene ce î i conserv propria entitate
naional, coordonându-i strâns politicile la nivel european, care cedeaz, dup model federal,
anumite competene comune”, dup exprimarea Conveniei din octombrie 2002. Pentru a se evita
orice confuzie, britanicii au f cut presiuni, i au reuit s elimine termenul federal i s-l
înlocuiasc cu comunitar .
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
32/81
31
Logica comunitar este întrit de extinderea votului cu majoritate calificat8 i prin
alegerea Comisiei de ctre Parlament, cea interguvernamental fiind prezent în Consiliul
European, care reprezint instana central. Astfel, în UE funcioneaz o dubl legitimitate: cea
a statelor, pe care Giscard d'Estaing a definit-o ca „legitimitate istoric i identitar ce se exprim
în parlamentele naionale” i a cetenilor europeni, definit ca „legitimitate comunitar icontinental, reprezentat de Parlamentul European”.
Astfel, putem spune c Europa se apropie mai mult de un model confederativ decât de
unul federativ, dovad fiind condiiile în care se desf oar politica extern a statelor europene (e
vorba de principiul unanimitii). Aa cum noteaz E. Pond, „Conjugarea (postnaional i
postmodern) a suveranitii substituie sistemul stat-naiune din ultimele trei secole, ceea ce
reprezint un demers inovator. Uniunea European nu este i probabil nu va fi vreodat o
federaie unit, dar este deja mai mult decât o confederaie larg”.
5. Noile aderri
Dup ’89, obiectivul prioritar al statelor foste comuniste a fost negocierea privind
aderarea la UE. Un prim pas spre aderare l-a constituit depunerea candidaturilor, ordinea în care
acestea au fost depuse fiind urmtoarea: în '94 – Ungaria i Polonia; în '95 – România (pe 22
iunie), Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria; în '96 – Cehia i Slovenia. În afar de
statele foste comuniste, UE mai înregistrase cererile de aderare ale Ciprului i Maltei.
De la momentul depunerii candidaturilor, a urmat perioada acordurilor i a
parteneriatelor structurate, în care statele aspirante la statutul de membru a trebuit s
îndeplineasc o serie de criterii care au condiionat aderarea la UE. Au existat mai multe strategii
privind extinderea Uniunii spre Est, europenii optând în cele din urm pentru „Europa cu mai
multe viteze”. Astfel, zece state dintre cele dousprezece, adic cele care au îndeplinit criteriile
de aderare, au fost primite în Uniune pe 1 mai 2004. Odat cu acest ultim val de aderare se poate
vorbi de „Europa celor 25”. România i Bulgaria, se vor integra începând cu 1 ianuarie 2007, iar
Croaia i Turcia urmeaz a fi primite ulterior.Fiindc majoritatea rilor integrate în ultimul val sunt foste ri comuniste, care au avut i
înc au probleme în tranziia spre sistemul occidental, UE a introdus instrumentul „clauzelor de
salvgardare”, ce permite statelor i UE s se abat, în anumite cazuri, de la tratat. Exist
urmtoarele tipuri de clauze:
8 Asta înseamn majoritatea statelor reprezentând 3/5 din populaie.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
33/81
32
1. Clauza de salvgardare general: dac în primii trei ani de la aderare vor aprea
dificulti grave i persistente într-un anumit sector economic sau care ar putea deteriora situa ia
economic într-un anumit domeniu, noul stat membru poate solicita autorizaia de a lua msuri
protecioniste pentru a ameliora situaia creat i a ajusta respectivul sector economic al Pieei
Comune. Aceast clauz poate fi activat cu votul unanim al statelor din Consiliu. 2. Clauza de salvgardare privind Piaa Intern: dac un nou stat membru nu î i
îndeplinete angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare, Comisia, din proprie
iniiativ sau la solicitarea unui stat membru, poate, în primii trei ani de la intrarea în vigoare a
Tratatului de Aderare, s ia msurile necesare conform principiilor subsidiaritii i
proporionalitii. Aceasta clauz se activeaz în aceleai condiii ca i prima.
3. Clauza de salvgardare în domeniul Justiiei i afaceri interne: dac exist întârzieri
sau riscuri iminente cu privire la transpunerea sau implementarea deciziilor cadru i a
angajamentelor relevante, a instrumentelor de cooperare i a deciziilor privind recunoaterea
mutual în materie civil într-un nou stat membru, conform Titlului IV al TUE, Comisia, din
proprie iniiativ sau la solicitarea unui stat membru, poate, în primii trei ani de la intrarea în
vigoare a Tratatului de Aderare, s ia msurile necesare i s specifice condiiile de aplicare a
acestora. Acestea pot lua forma unor suspendri temporare de la aplicarea prevederilor relevante
i a deciziilor în relaiile dintre un nou stat membru i oricare alt stat membru, f r a prejudicia
continuarea cooperrii judiciare strânse. Principiile de aplicare i condiiile de activare sunt
aceleai ca la pct. 2.
6. Aderarea României la UE
România i-a depus candidatura pentru intrarea în UE la 22 iunie 1995, iar negocierile
pentru aderarea au fost lansate oficial la 15 februarie 2000.
Întrucât în anul 2000 României nu i s-a permis deschiderea a mai mult de 9 capitole din
13 câte solicitase, autoritile au luat msura înfiinrii unor organisme care s se ocupe în mod
exclusiv de procesul integrrii. Astfel, a fost creat Ministerul Integr rii Europene i Delega ia Na ional pentru Negocierea Ader rii României la UE (format din delegaii sectoriale
corespunztoare fiecrui capitol de negociere, copreedinii acestora i adjuncii efului
Delegaiei Naionale). Acest fapt a permis accelerarea procesului de negociere, trecându-se de la
capitolele uoare la cele dificile (precum libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i
capitalurilor), ajungându-se ca la sfâritul lui 2001 s se trimit la Bruxelles documente de poziie
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
34/81
33
pentru toate cele 29 de capitole de negociere. A urmat apoi un întreg ir de deschideri i închideri
provizorii de capitole, ultimele dou (Concurena i Justiia i afacerile interne) fiind închise
provizoriu la 8 decembrie 2004.
Pe 25 aprilie 2005, la Luxembourg (la Abaia Neumünster), România a semnat Tratatul
de aderare la UE.În afar de clauzele valabile pentru statele devenite membre în ultimul val, în cazul
României i Bulgariei, din cauza întârzierilor înregistrate de aceste state în procesul de integrare,
UE a mai introdus o clauz specific i una valabil doar pentru România:
1. Clauza de salvgardare specific (valabil pentru România i Bulgaria): dac în urma
monitorizrii de ctre Comisie a angajamentelor asumate de cele dou state i, în special, a
Rapoartelor de monitorizare rezult clar c stadiul adoptrii i implementrii acquis-ului indic
riscul c acestea nu sunt pregtite s fac fa condiiilor de stat membru de la data aderrii
(ianuarie 2007), Consiliul, acionând în unanimitate i pe baza unei recomandri a Comisiei,
poate decide amânarea datei de aderare cu un an, pân în ianuarie 2008.
2. Clauza de salvgardare valabil doar pentru România putea duce la amânarea cu un
an a datei aderrii, pentru 1 ianuarie 2008, dac nu se respectau angajamentele pentru capitolele
Concuren i JAI. Clauza poate fi activat cu majoritate calificat din Consiliu.
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
35/81
34
CAPITOLUL V
Instituiile Uniunii Europene
Instituii comuneConsiliul European, Consiliul de Minitri,Comisia, Parlamentul, Curtea de Justiie,
Tribunalul de Prim Instan, Curtea de Conturi
Instituii complementare1. Consultative:– Comitetul economic i social – Comitetul de Regiuni – Comitetul consultativ al CECO2. Organisme de gestiune specializate– Banca European de Investi ii – Agen ia de Aprovizionare Euratom3. Mediatorul european
Cooperri politiceinstituionalizate
1. Politica Extern ide Securitate
Comun (PESC);2. Politica Justiiei ia Afacerilor Interne(PJAI).
1. Instituii comune
1. Consiliul European
Consiliul European este o instan interguvernamental ce a fost exterioar sistemului de
instituii al Comunitilor pân la semnarea TUE.
Componen: efii de state i de guverne ai statelor membre, însoii de ctre minitrii de
externe. Viitoarea Constituie aduce modificri eseniale în structura i funcionarea Consiliului
European. Din acesta vor mai face parte un preedinte propriu i preedintele Comisiei. De
asemenea, la lucrrile sale va participa i Ministrul afacerilor externe al Uniunii.
Preedintele va fi ales de ctre CM cu majoritate calificat pentru o durat de doi ani i
jumtate (cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singur dat), timp în care nu va putea exercita
un mandat naional. Prerogativele funciei vor fi aceleai ca în prezent, la ele adugându-se
reprezentarea extern a Uniunii în probleme referitoare la PESC, f r s aduc atingere
competenelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.
Mod de lucru: summit -urile (întâlnirile la nivel înalt) ce au loc de dou ori pe an (cele
ordinare) i de câte ori este nevoie (cele extraordinare). Tratatul constituional prevede întâlniri
trimestriale. Ele se desf oar sub preedinia efului de stat sau de guvern al statului membru
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
36/81
35
care deine în momentul respectiv preedinia CM. Deciziile sale vor fi luate prin consens, cu
excepia cazului în care Constituia prevede altfel.
La încheierea acestora, el prezint Parlamentului un raport i, de asemenea, un raport
anual.
El s-a constituit pe existena unei practici, aceea a întâlnirilor la vârf (a summit -urilor) ce au urmatsemnrii Tratatelor de la Roma, în cadrul crora efii de state i de guverne stabileau bilanuri aleconstruciei europene. Aceste întâlniri nu aveau o dat fix, iar rezultatele lor nu aveau for juridic, fiinddoar angajamente politice. Pentru a eficientiza aceste summit-uri, la propunerea lui Giscard d' Estaing, peatunci preedinte al Franei, în decembrie 1974, la Paris, ele au devenit Consilii Europene.TUE accentueaz rolul oficial al Consiliul European: „Consiliul European – se stipuleaz în Art. D al Dispozi iilor comune – impulsioneaz dezvoltarea Uniunii i stabilete orientrile politice generalenecesare acestei dezvoltri”. Constitu ia UE îl va transforma dintr-un cadru f r fora unei instituii, în carefactorii de decizie ai statelor membre se întâlnesc pentru a dezbate probleme eseniale vitalizriiconstruciei europene, într-o instituie care va trasa coordonatele politicii europene. Datorit rolului su demotor al dezvoltrii structurilor europene, Consiliul European a devenit, dup expresia lui Cartou,„guvernmântul politic al Uniunii”.
Acest Consiliu a influenat negocierile de aderare a Marii Britanii la Comunitate i impunerea SistemuluiMonetar European. Membrii si au inspirat Carta alb a dezvolt rii Pie ei Comune pân în 1992 –publicat în 1985 – document ce nu putea fi elaborat de CM, pentru c minitrii nu aveau o percepie a întregului. Aceast Cart este documentul ce a dus, alturi de altele, la modificarea TCEE prin AUE.
2. Consiliul de Minitri (Consiliul sau CM)
Componena: minitrii de resort sau reprezentanii acestora.
Funcii: legislativ i executiv; modalitatea de exercitare a atribuiilor fiind atât votul
unanim, cât i cel majoritar, la propunerea Comisiei i cu acordul Parlamentului. Atunci când,pentru adoptarea unui act al Consiliului, e necesar o majoritate calificat, voturile au ponderi
diferite.
Funcionare: întrunirile CM au loc lunar, în urma convocrii de ctre preedintele în
exerciiu, cele mai frecvente reuniuni fiind pe domeniile: agricultur, economic-financiar i
afaceri externe. Lucrrile fiecrei sesiuni sunt pregtite de Comitetul Reprezentan ilor
Permanen i (COREPER), Secretariat i alte grupuri de lucru. Procesul de elaborare a politicilor
specifice depinde de negociere i de angajamentul comun în îndeplinirea obiectivelor.
Preedinia se deine pe rând, pe o perioad de 6 luni, exercitându-se în sistem troic
(asociind preedinii care prsesc cu cei care vor prelua preedinia), fapt ce asigur în
permanen prezena la conducere a unui stat puternic. La începutul fiecrui mandat, preedintele
trebuie s-i publice programul.
Odat cu TUE, s-au înregistrat unele modificri în maniera de lucru a CM, cea mai
important fiind modalitatea de vot: faptul c unanimitatea a lsat loc majoritii calificate (de
-
8/16/2019 S Bocancea, Institutii Politice Europene
37/81
36
2/3) permite deblocarea procesului de decizie. În cazul extinderii Uniunii la 27 de membri, când
totalul de voturi va fi de 345, pentru realizarea majoritii calificate este necesar obinerea a 255
de voturi, adic 73,91%, aparinând la 51% dintre statele membre, reprezentând 62% din
populaia Uniunii. Pentru a nu dezavantaja statele mari, în condiiile extinderii, când numrul
statelor mici i mijlocii va crete, în UE extins acestea vor avea 170, iar cele mici 173 de voturi.Chiar când este aplicat, unanimitatea nu are valabilitate mai mult de dou etape în
procedura de decizie, dup care se aplic majoritatea. Apoi, nu toate dispoziiile cer unanimitatea;
dup Tratatul de la Nisa, aceasta s-a pstrat doar pentru autorizarea unor mijloace financiare
nestatutare, pentru hotrârile din domeniul PESC sau pentru modificarea Tratatului.
Abandonarea majoritii nu a fost lipsit de dificulti: statele mari, susintoare ale unanimitii, au blocatreducerea pragului de constituire a majoritii calificate, susin