Pestera Orlova Chuka [Dve Mogili]

Asa cum am mai spus, am decis sa petrec un "1 Mai turistic" la Ruse. Dupa ce in prima parte a zile ne-am plimbat prin centrul vechi al orasului si am mancat la restaurantul Happy, cu aceeasi buna dispozitie, ne-am luat la revedere de la oras, si am plecat catre cea mai apropiata pestera de Bucuresti, care... asa se intampla sa fie, este in Bulgaria.

Pestera Orlova Chuka este la 30 km. de Ruse, pe malul raului Cherni Lom, foarte aproape de orasul Dve Mogili (inseamna doua movile), pe soseau care duce spre Sofia. Drumul a fost nesperat de bun, soseaua buna si libera. Indicatoarele bilingve ne-au ajutat sa ajungem fara sa gresim drumul. Pe langa indicatoarele rutiere cunoscute, la ei exista unele mai micute, verzi, in forma de sageata dedicate obiectiveleor turistice. Soseau trece frumos printre dealuri inverzite, cultivate gospodareste. Din soseau principala, se face una mai micuta la stanga, care trece pe langa localitatea Dve Mogili si care are ca punct final zona turistica de langa pestera. Cu greu iti poti inchipui ca intr-o zona deluroasa este o pestera atat de frumoasa.

Am lasat masina in parcare si am strabatut o mica padure (cred ca defapt liziera se numeste) in care am auzit un cuc cantand... nici nu mai stiu cati ani au trecut de cand am auzit un cuc, ultima data. O iapa si un manz pasteau intr-un luminis, si un miros de carne fripta la gratar venea din alt luminis. Glasuri de copii se amestecau cu triluri de pasari si o fetita curajoasa lua prima ei lectie de calarie. Acesta a fost tabloul pe care l-am vazut dupa ce am trecut de liziera. Grupuri razlete de turisti, stateau la iarba verde; unii pe scaunele pliante, altii pe paturi si doar zgomotele naturii tulburau linistea. Nu masini trase pe iarba, nu difuzoare din masinini din care sa „ urle „ muzica, nu betivi clatinandu-se cu sticla in mana... nimic din ce gasesti la noi la „" iarba verde si gunoaie ". In alta parte a poienitei, un grup „ international” de copii, incinsesera un fotbal, si se agitau in cel putin trei limbi; bulgari, romani si francezi se intelegeau de minune asa cum numai copiii stiu sa o faca - joaca fara frontiere - am numit imediat activitatea lor (venisera cu parintii – nu era o tabara internationala).

Am uitat sa va spun; noi plecasem din Ruse cam pe la ora 17. 30, cand prietena mea, mai cu jumatate de glas mi-a spus, ca merge doar asa... ca sa nu zic eu ca nu am incercat, dar precis la acea ora accesul in pestera va fi interzis. Si a avut dreptate; ultimul grup intrase la ora 17. 00. De suparare, ne-am asezat pe o bancuta la terasa din zona unde se putea bea ceva si imi inecam amarul intr-o sticla cu schwepps, cand un ghid a venit la noi sa ne ajute sa ne intelegem cu vanzatoarea. Cu mine mai greu se intelegea, el vorbind franceza, eu doar intelegand dar ne mai gasindu-mi cuvintele dupa multi ani de pauza. Din fericire una din prietene a salvata situatia. Atunci am zis ca daca negocierea merge la altii (in comert) de ce nu ar merge si „ negocierea – turistica „ in Bulgaria. Eu spuneam si gesticulam, prietena traducea si asa am reusit sa il convingem sa ne duca in pestera. La inceput a spus ca ne arata doar drumul pana acolo si intrarea, ne avand voie sa mai intram. In mod normal intrarea se face in grupuri, insotite de ghid, din jumatate in jumatate de ora.

Pentru a ajunge la ea, am coborat cam 100 de trepte din piatra, print-o mica padurice de liliac si alte cateva feluri de arbusti, care miroseau minunat. Pentru ca era tarziu si ghidul nu ar mai fi avut voie sa intre cu noi, in timp ce mergeam in pas vioi, si ne povestea cate ceva despre importanta si frumusetea pesterii, ne mai imbarbata cu un „ haide... haide „ in romaneste. De la el am aflat ca pestera este structurata pe sapte nivele, din care doar unul deschis circuitului turistic; ca are 15. km (ca lungime este a doua pestera din Bulgaria) si ca

in ea s-au gasit urme ale civilizatiei din epoca de piatra si de bronz dar si urme (osemnite) ale trecerii ursului de pestera pe acolo. In cele mai indepartate sali ale pesterii traiesc lilieci (in acea zona nu ajung turistii). Pestera este strabatuta si de un mic raulet, si indiferent de anotimp si de temperatura exterioara, inauntru sunt constant 14 grade Celsius.

Doar nu va imaginati ca am negociat cu ghidul, doar ca sa ne arata intrarea in pestera si sa ne spuna cateva povesti. Odata ajunse acolo, l-am convins sa intram; ca doar i-am „ gadilat orgoliul „ domnului profesor, spunand ca am venit special din Bucuresti pentru a vedea minunea (si nici nu minteam).

Pestera este un mare labirint de sali, coridoare si galerii; este mare, aerisita, bine luminata si este comod de vizitat. Din cand in cand, culoarea luminilor din interior se schimba; din verde in rosu, alb sau albastru. Diferitele Sali prin care am trecut poarta nume din cele mai nastrusnice; Regele, Cerul Instelat, Paradisul, Marele Bulevard Champ Elysee, etc.

In foarte putine locuri a fost nevoie sa ma aplec, in rest este suficient de inalta incat am mers foarte bine „ la verticala”. Chiar daca nu este o alee betonata sau o pasarela din lemn, se merge bine, fara a fi nevoie de un echipament special; iar faptul ca este formata in calcar da pesterii un aspect curat, alb. Mi-a placut tare mult.

La iesirea din pestera am observat crengile arbustilor de langa scara de piatra, pline cu snururi de martisoare; la ei este o traditie ca fetele dupa ce nu mai poarta martisorele sa le agate de ramura unui copac. Se spune ca asa cum copacul va inflori si va fi frumos, tot asa vor fi si ele frumoase tot anul.

Eram atat de incantate, incat nici nu ne-am data seama cand a trecut jumatatea de ora alocata vizitei. I-am multumit frumos ghidului si am plecat multumite spre casa, nu inainte de a mai admira putin natura si de a ne amuza de copiii care parca erau niste iezisori in iarba. Si ca o picanterie, daca noi am iubit natura acelor locuri, doua soparle mici... se iubeau intre ele.

Asa s-a incheiat o frumoasa zi de primavara, petrecuta si in mijlocul naturii, la vecinii nostri bulgari.

Parerea mea este ca daca vi se face dor de o pestera, daca vreti sa aratati copiilor ce inseamna o pestera sau daca doar sunteti in trecere prin Bulgaria, faceti cativa km pana la Orlova Chuka. Veti fi incantati.

Excursie de o zi peste Podul Prieteniei

Pentru ca vinetka achizitionata la plecarea spre Sunny Beach a fost pe termen de-o luna si teoretic pana marti mai puteam iesi la bulgari pentru plimbari pe drumurile lor nationale, sambata 24 iulie, la fix o saptamana dupa iesirea la Veliko Tarnovo (plus imprejurimi), am hotarat sa mai facem inca o excursie catre Ruse pentru o tura de week-end. Si pentru ca de-aproape o saptamana debutase in forta canicula pe 2010 (apropo, cand ne mai lasa, Doamne? ), pe-ai mei i-am entuziasmat cu oferta unei plimbari pe cinste in imprejurimile orasului Ruse, dar si cu promisiunea intoarcerii in aceeasi zi la Bucuresti (bebe suporta foarta greu lipsa noastra, avand doar 11 luni, ii dadusem peste cap un pic rutina lui

cotidiana cu week-end-ul petrecut la Veliko Tarnovo, nu vroiam s-o mai facem si-acum). Asadar, am propus o excursie scurta, dar extrem de “condensata”: manastirea Basarbovo, cetatea Cerven, la care imi ramasese gandul de cand citisem la Ivanovo despre ea (acolo exista posibilitatea cumpararii unui bilet de intrare redus daca aveti de gand sa le vizitati in aceeasi tura - lucru foarte posibil, deoarece distanta dintre Ivanovo si Cerven este de numai 14 km), iar la final, pentru racorirea turistilor, data de o temperatura de 12°C constanta indiferent de anotimp, o intrare la pestera Orlova Chuka.

Avand in vedere ca nu aveam nicio tinta orara deosebita pentru atingerea destinatiei (nu aveam de facut check-in pe vreundeva, iar pestera se viziteaza pana pe la ora 17), plecarea din Bucuresti am stabilit-o pentru ora 08, 00; la ora amintita ne-am pus cu totii la masina, l-am luat si pe cumnatul meu in drum, dupa ce in prealabil l-am “debarcat” pe pici (direct in carucior) la bunica, pentru o plimbare matinala, un pic mai racoroasa... Drumul pana la Giurgiu e batatorit de-acum, nu pune probleme, nici macar de radar, stanga la Oinacu, iar la 9, 30 traversam deja Podul Prieteniei la prietenii bulgari; nu mai stam la coada la vinetka, normal, cei cu destinatia litoral sunt mai oropsiti, dar parca azi se misca mai repede randul. Cu mare atentie la radarul de pe centura Ruse (invariabil veti gasi unul, daca nu chiar doua, asa ca bine ar fi sa mentineti viteza in limite legale, n-are rost sa incepeti sejurul cu stangul) ne indreptam spre Basarbovo. Ruta se observa foarte usor, exista un indicator pe soseaua de centura, iar drumul trece pe sub viaductul de pe sensul opus (cel mai inalt) de peste raul Rusenski Lom, rau care da si numele Parcului Natural de la sud de Ruse. Dupa 5-6 km de drum, nici prea-prea, nici foarte-foarte, se ajunge in Basarbovo. La un moment dat, se zareste un indicator pe care scrie “Basarbovo Monastery”, stanga, inca 1 km si gata.

Am ajuns probabil devreme pentru o zi de sambata, parcarea era libera, doar doua masini, dintre care una de Bucuresti. Manastirea in sine, este ceva deosebit (intrarea este libera, se pot face donatii in bani) pentru ca este uimitor cum oamenii pot sapa in piatra adapost pentru credinta lor. Se urca pe niste scari foarte frumos amenajate, care se bifurca: in stanga se poate vizita capela de-aici, foarte simplu decorata, dar cu bungust, la intrare exista un mic loc amenajat unde lumea lasa bani (veti observa doua gramajoare, de leva si de lei, semn ca sunt foarte multi compatrioti ce ajung aici), iar in dreapta se ajunge la o alta bisericuta, mai recenta, construita din lemn, asezata spectaculos intre doi pereti de stanca, apoi la un fel de cavou al unor sfinti ce-au trait aici (scuze, nu i-am retinut) ; in interior, pe peretele opus intrarii, sunt realizate niste chipuri cioplite direct in piatra, tip basorelief. Dupa ce-am facut multe poze, am coborat si ne-am racorit cu apa rece din curtea manastirii, constatand totodata cu stupoare ca parcarea s-a umplut. Din cate ne-am dat seama, urma o ceremonie de taierea motului, cred ca si la ei exista acelasi obicei, fiind ortodocsi ca si noi.

Drumul se continua serpuind catre Ivanovo, devine mai bun pe masura ce te indepartezi de Basarbovo, si dupa cca 25 km am ajuns la Cerven. Canioanele sapate aici de raul Cerni Lom sunt de-a dreptul spectaculoase. Zarim cetatea la un moment dat, pe un varf de deal, dar drumul tot coboara spre centru, incat ne face sa ne intrebam daca putem ajunge acolo... Directia e buna si astfel ajungem la centrul turistic. Aici lasam masina si ne echipam cu pantofi, ca sa reducem suprafata lasata la indemana tantarilor ce pandesc in tufisuri, ne ferim astfel si de soparle, misuna la tot pasul, n-am vrea sa vedem si serpii de care ne vorbeste ghidul. Poate ne sperie, pomeneste de ei cand ne arata pe harta cetatii zona care nu se viziteaza, dar cum nu suntem amatori de aventuri gratuite, hotaram ca e bine sa tinem seama de sfat.

O mentiune speciala pentru ghid, tanar, extrem de amabil, zaboveste cu noi 10-15 minute explicandu-ne pe scurt ce-avem de vizitat sus, totul intr-o engleza foarte buna. Este singura persoana pe care am intalnit-o pana acum in Bulgaria care vorbeste fara retinere de istoria comuna romano-bulgara in timpul perioadei de marire al celui de-al doilea Tarat Bulgar, cea adevarata, fara fals patriotism; bravo lui, il apreciem si mai mult pentru asta. Ne spune chiar

si numarul treptelor pe care le-avem de urcat pana la ruinele cetatii, 244, sper sa fi retinut exact. Si pentru ca i-am mentionat ca saptamana trecuta am fost si la Ivanovo, ne face o reducere pentru grup, 3 lv de adult si 1 lv pentru copil, total 10 lv.

Cetatea, una dintre cele mai mari ale Bulgariei medievale, a fost un important centru de lupta impotriva dominatiei bizantine, dar dupa ce a intrat in sfera de influenta a dinastiei Asanestilor (sub tutela Cetatii de la Tsarevets), si-a pierdut maretia. Dupa invazia turcilor, a fost arsa si distrusa complet, nerevenindu-si niciodata la stralucirea de odinioara. Observam cu atentie zidurile cetatii, dispuse chiar pe marginea prapastioasa a canionului si remarcam pozitia strategica de amplasare a fortificatiilor, privirea bate la multi kilometri in departare, pe vremuri nimic nu trecea neobservat in zona; peretii de stanca pot oferi amatorilor de escalada posibilitati multiple de consum de adrenalina. In interiorul cetatii se lucreaza la restaurarea celei mai mari dintre bisericile descoperite, fosta resedinta mitropolitana, aici, in aer liber, desfasurandu-se recent si o mare reuniune ecumenica la care au participat si prelati romani. Turnul de Nord-Vest este cel mai bine conservat (sau cel mai bine restaurat) punct al cetatii, panorama oferita spre valea raului Cerni Lom este una de neuitat, iar in spatele lui, catre podul de lemn ce duce spre zona interzisa, observam si niste legaturi minuscule agatate de ramurile lastarisului omniprezent. Fiul meu ma intreaba ce sunt, pe monent nu-mi dau seama, dar mi-aduc aminte c-am citit pe forum - martisoarele agatate dupa ce-au fost purtate, la 31 martie. Evident, nu mai seamana, le-a uscat si pe ele arsita dogoritoare, care ne indeamna s-o luam la vale mai repejor. Jos, rapid o apa minerala, pentru hidratare, si imbarcarea catre racoarea mult visata a pesterii.

Am ajuns la Orlova Chuka in jur de 12, 30, in toiul caniculei. Din relatarea Diaurei, cred ca am incaput pe mana aceluiasi ghid, domnul profesor de istorie din Dve Mogili, cel vorbitor de franceza. Din capul locului, ne precizeaza ca nu percepe bani pentru munca sa, e platit de Primarie pentru activitatea de ghid prestata la pestera, trebuie doar sa luam bilete: 6lv adult, 2lv copil. Iar la intrare in pestera, ne percepe si tariful pentru fotografiat, 5lv. Scarile ce coboara spre intrarea pesterii sunt in piatra, dar amenajate cu balustrada. Pestera a fost descoperita pe la 1941, de catre un cioban, cautand cateva oi ce se desprinsesera de turma. Fiind a doua ca marime din Bulgaria, 13 km de galerii din care se viziteaza 2-3 km, mi s-a parut ca numarul de turisti care vin aici nu reflecta celebritatea ei. Nu erau decat doua masini in parcarea de jos, niciun autocar in cea de mai de sus, la 200m. Dar acest lucru nu m-a deranjat, ba dimpotriva, m-a bucurat.

Nu vreau sa repet aici ce s-a mai spus despre istoricul ei, nici sa fac vreo descriere amanuntita a galeriilor celor multe si superbe de vazut aici, incerc doar sa va transpun macar pentru o clipa in atmosfera de basm a pesterii, spicuind doar cateva curiozitati ce mi-au ramas intiparite in minte de la gazda noastra cea extrem de amabila si joviala, ca de exemplu: in 1981 Filarmonica din Ruse a sustinut aici un concert, in Sala Concertelor, loc vestit pentru acustica sa deosebita; la intrare a fost descoperit un schelet de Ursus Spaelleus - noi, bineinteles ca i-am povestit despre Pestera Ursilor, stia de ea din alte convorbiri cu prietenii sai din Romania (banuiesc ca tot despre turisti era vorba, dar ce frumos i-a numit prieteni) si ne-a marturisit ca este un pic “gelos” pe acest fapt. Iar cand mergeam pe galeria cea mai lunga si inalta a pesterii, inspirat denumita “Champs Elysee”, ne-a imbiat sa cantam impreuna celebrul hit francez, corul nostru rasunand amplu pe salile magicei pesteri. Despre labirintul galeriilor si legendele sale, va las si pe dvs. sa le aflati singuri la Orlova Chuka.

Intoarcerea ne-a prilejuit si o scurta vizita prin Ruse (nu intrasem pana acum in oras, doar tranzitasem centura) si pentru ca deja ni se facuse foame am vrut sa onoram inca o data celebra bucatarie bulgareasca, asa ca am ales o taverna despre care am citit tot pe site, Mehana Ciflika. Menu-ul extrem de variat, trilingv: bulgara, engleza, romana, preturile in leva si in euro, iar ospatarita cunostea si putina romana. Am ales Kavarna de pui, iar ceilalti

ceva specialitatea casei, pui Cifliciskaia, plus limonade/bere, plus desert crema de zahar ars - total 64 leva. Si pentru ca nu mai aveam decat 62 leva, am adaugat inca 3 euro si totul a fost ok, fara probleme privind moneda in care achiti. Incercati si la noi sa platiti “bicolor”, ma indoiesc ca va accepta cineva... Si pentru ca eu am fost consemnat, fiind de serviciu la volan, am vrut sa iau o Zagorka la pachet, asa ca in alimentara de vis-à-vis am luat una la pet de 1 kg (pret 1, 89 leva) in schimbul unui euro.

Iesirea din centrul orasului n-a mai fost asa usoara, desi la venire am gasit Ciflika nesperat de repede; m-am cam invartit ceva pe-acolo datorita multelor restrictii, sensuri unice etc. dar m-am descurcat, harta mea cu Bulgaria achizitionata din Nesebar are pe verso si marile orase, Plovdiv, Varna, Plevna etc. inclusiv Ruse, cu un extras tip zoom pe zonele centrale. 6 euro la pod, mai incolo, un vames bulgar doborat de canicula, sezand pe un scaun care ma intreaba: “toti turisti? ”, iar la raspunsul meu afirmativ, imi face semn sa trec, fara sa se mai uite la acte, si care apoi ne ureaza drum bun, noi raspunzandu-i “Do vijdane” si aventura-i gata... La 18, 30 suntem din nou acasa, sub cele 37°C care nu mai vor sa ne slabeasca deloc.

Excelent pentru o zi de relaxare

Am plecat din Bucuresti intr-o zi de week-end catre Ruse. Nu am mai fost si am zis sa incercam... am tot auzit ca ar fi foarte frumos.

Am mers cu masina personala; drumul este foarte bun, se ajunge in maxim 1 ora (mai mult timp se pierde pana la iesirea din Bucuresti). Soseaua este excelenta, are portiuni ce seamana cu o autostrada (cu exceptia podului de peste Dunare, care are destule gropi).

La intrarea in Bulgaria se plateste taxa standard, apoi sunt indicatoare catre centrul orasului Ruse (noi am avut si un gps, dar se poate si fara).

Am gasit parcare in fata unei biserici (platita, dar macar am avut garantia ca masina este cat de cat in siguranta) ; de aici se ajunge imediat catre zona pietonala din centru - un parc foarte frumos in fata teatrului, fantani arteziene, magazine.

Restaurantul Happy a fost incercat si de noi - este intr-adevar foarte ok totul, servire rapida, vorbeau romaneste, totul proaspat. Privelistea de aici este superba. Preturile foarte ok pentru cantitatile impresionante si calitatea oferita.

In centru, langa monument, merita vizitat si parcul din oras - linistit si curat. Voi atasa si poze pentru exemplificare:)

La faleza am ajuns putin mai greu, sunt destule sensuri unice in zona. Din pacate aceasta parte a orasului nu este foarte bine intretinuta, dar imaginea Dunarii si a padurilor merita.

Am scos fara probleme leva de la un bancomat din centru (cursul nu a fost foarte mare) ; singura mica problema, peste care am trecut usor, a fost faptul ca la intoarcerea in tara vamesii bulgari nu au acceptat decat leva pentru taxa de pod - e bine deci sa va mai ramana niste bani pentru plecare.

In concluzie este o modalitate foarte buna de a petrece o zi linistita, intr-un oras curat si linistit.