roxana-anca kaitar phd student, technical university of ... 05 83.pdf · postoptzeciŴti de cei...
TRANSCRIPT
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
602
Section: Literature
„SEARCHING FOR A GENERATION” - THE 80TH GENERATION IN PROSE
Roxana-Anca Kaitar PhD Student, Technical University of Cluj-Napoca - Baia Mare Northern University
Center
Abstract: Very present and controversial, the 80th generation has been called a "lost generation,"
"a union of success," "an inconvenient generation," and "a passing one." With the sixteenth and seventeenth literary groups as the antecedents, the 1980s gave rise to long-term confrontations.
Two decades after their appearance, the 80th generation phenomenon is still a matter of
controversy. The effervescent change imposed by the desantists is an open subject that needs to be
resumed from different angles in order to be internalized. This presentation aims to illustrate some of the most significant moments of this romanian literary moment.
Keywords:generation, desantist, controversy, postmodernism, eclectism
Liviu Antonesei, în preambulul articolului său din antologia Generaţia '„80 în texte
teoretice, explică folosirea semnelor de grafie pentru termenul generaţie prin faptul ca
acesta „a suferit o severa uzura moralăŗ.1 Actuală şi controversată, generaţia optzecistă a
fost numită ba „o generaţie pierdutăŗ, ba „un sindicat al succesuluiŗ, ba „o generaţie
incomodăŗ, ba „una de trecereŗ. Având ca antecesori grupurile literare şaizecist şi
şaptezecist, momentul '80 a dat naştere unor confruntări longevive. Radu G. Ţeposu,
citându-l pe Thibaudet, care împarte literatura franceză în trei generaţii, postulează
criteriul ce stă la baza acestei categorisiri: „într-un secol ar exista trei generaţii constituite
din oameni de aceeaşi vârsta sau chiar de vârste diferite, uniţi printr-o credinţa comună,
printr-un ideal comunŗ.2
Spre sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor Ř80 apare în cenaclurile literare şi
cercurile studenţeşti „o noua promoţie de poeţi, prozatori şi critici care încep sa repună în
discuţie modelele literaturii.ŗ3La mijlocul anilor Ř80 modelul capătă un nume:
postmodernism. În fata contestaţiilor „ironiştii ludiciŗ, numiţi în derâdere, „îşi văd de
treabă şi afirmă, din ce în ce mai hotărât, o conştiinţă de generaţie şi chiar credinţa lor că
inventează un nou curent literarŗ4în spectrul postbelic.
Luând în considerare anvergura pe care a luat-o acest termen Ŕoptzecism-
nenumăratele articole, cărţi, debutul câtorva „optzecişti întârziaţiŗ, crearea unei adevărate
mitologii, se pare ca el nu a fost doar un grup artistic sau o şcoala literară, „ci un fel de
generaţie biologică, naţională, diferită de cele dinainte nu numai artistic, ci şi ca şi mod de
viața, de percepere a realităţiiŗ.5 Numită şi „generaţia în blugiŗ, cu sens peiorativ iniţial,
definea prin acest obiect vestimentar, după Cărtărescu, o întreagă „brave new-worldŗ.6
Afirmarea diferenţelor faţă de generaţiile anterioare nu poate fi redusă la un simplu
„conflict între generaţiiŗ Ŕ expresie clişeu în zilele noastre. Cărtărescu afirma în volumul
1 Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.100 (Liviu Antonesei, „Căutarea unei generaţiiŗ) 2Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, ed.Dacia, 2002, p.11
3Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. IV, ed. Cartea Românească, 1989, p.466 4 idem 5 Micea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, ed. Humanitas, 1999, pp364-365 6 idem
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
603
Section: Literature
dedicat Postmodernismului românesccă „falia care îi desparte esenţial pe optzecişti şi
postoptzecişti de cei dinainte este falia dintre doua lumi: lumea francofilă a costumului şi
cravatei, a muzicii clasice, a sărutului mâinii şi a respectului pentru marile valori şi, pe de
altă parte, lumea pătrunsă de spirit american, lumea hainelor de stradă, a muzicii rock, a
pletelor, a culturii populare, a emancipărilor de tot felul. Fără această diferenţă esenţială
nu poate fi înţeleasă cu adevărat acţiunea generaţiei Ř80 în literatură şi în celelalte arteŗ.7
Este important de menţionat contextul european, occidental, al apariţiei
optzeciştilor. Ei au traversat o serie de revoluţii de mentalitate: „sexploziaŗ anilor 70,
mişcările hippy şi flower-power, cable TV, home computer şi multimedia, mişcările
ecologice, feministe sau pluriculturaliste. Importanta influenţă provocată în Occident de
muzica grupurilor rock: „The Beatlesŗ, „The Rolling Stonesŗ, „Pink Floydŗ şi a poeţilor
generaţiei Beat în crearea realităţii „psihedeliceŗ a fost preluată în răsărit, în condiţiile
cunoscute ale totalitarismului. Dacă Occidentul provoca reacţii împotriva războiului şi
consumnismului, Estul manifesta simptomele regimului comunist apăsător. „Devine
limpede ca optzeciştii sunt generaţia […] cu care începe şi la noi schimbarea în bineŗ.8
Această generaţie s-a format în jurul cercurilor literare studenţeşti din Bucureşti:
„Junimeaŗ, „Cercul de criticaŗ, „Cenaclul de luniŗ, conduse de personalităţii marcante:
Ov. S. Crohmăniceanu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, şi cele sprijinite de revistele:
„Amfiteatruŗ, „Dialogŗ, „Opinia studenţeascăŗ. La „Junimeaŗ, sub conducerea lui
Crohmăniceanu, vin îndeosebi prozatori şi aici se afirmă „ingineria textualăŗ, expresia
preferată de Mircea Nedelciu, şi este reabilitată proza scurtă. „Cercul de criticăŗ, sub
tutela lui Eugen Simion, este evident frecventat de tineri critici, dar şi poeţi şi prozatori
„interesaţi, toţi, să-şi spună părerea despre romanul politic, despre proza autoreferenţială,
textualism, modelele poeziei tinere şi, în anii din urmă, despre postmodernism şi,
implicit, despre generaţia Ř80.ŗ9 Antologiile de debut: Aer cu diamante (1982), Desant 83
(1983), Cinci (1983), Debut 86 au fost mult contestate, însă unele sunt remarcabile,
Desant 83 a avut „un puternic ecou în epocă, reuşind să atragă atenţia asupra unui grup de
optsprezece tineri autoriŗ.10
Grupului bucureştean: Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun,
Hanibal Stăncilescu, Mircea Nedelciu , Ion Stratan, Traian Coşovei, Florin Iaru se adăuga
clujenii: Tudor Vlad, Tudor Dumitru Savu, Marta Petreu, Alexandru Vlad şi timişorenii:
Mircea Mihăieș, Vasile Popovici, ieşenii: Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, etc. Toţi aceşti
tineri, remarcă Crohmăniceanu, constituie generaţia care a dus la redescoperirea prozei
scurte, după o îndelungă perioadă de hegemonie a romanului. Asemenea reprezentanţilor
de marcă ai generaţiei ř60: D.R. Popescu, Fănuş Neagu, Constantin Ţoiu, Radu Cosaşu,
Sorin Titel, care „au avut meritul de a fi spart clişeele cu care opera realismului socialist,
silind proza scurtă să primească o infuzie de viaţă concretăŗ11
, membri grupului optzecist
repetă experienţa, dar realităţile vieţii contemporane nu sunt numai „descoperiteŗ, ci şi
„asumateŗ afirma Crohmăniceanu, citat de Gheorghe Glodeanu.12
Deşi aflată doar la
început, Eugen Simion remarca faptul că această generaţie are câteva modele literare şi un
program justificat în parte de opera aflată în stadiul de debutŗ. Acelaşi critic semnalează
primele dezbateri despre post modernism, concept contestat chiar de o parte din optzecişti
şi „bineînţeles , de cei care, neînţelegând esenţa fenomenului, cred că este vorba de o
nouă impostură literară (imitaţie, experiment, în afara specificului nostru spiritual)ŗ.13
7 idem 8 idem 9 Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. IV, ed. Cartea românească, 1989, pp466-467
10Gheorghe Glodeanu, Dimensiuni ale romanului contemporan, ed. Gutinul, 1998, pp182-183 11 idem 12 idem 13Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. IV, ed. Cartea românească, 1989, pp467-468
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
604
Section: Literature
Conceptul de postmodernism a fost teoretizat în diverse volume de critică,
încercându-se delimitarea modernitate Ŕ postmodernitate, complexitatea acestor fenomene
şi elementele marcante identificate în operele moderne sau postmoderne. Radu G. Ţeposu
în Istoria tragica şi grotescă a întunecatului deceniu literar noua, afirmă despre
modernism, „infinit mai radical şi mai negatorŗ, că ar fi cel prin care „s-au spulberat
câteva iluzii fundamentale (transcendenţa, omogenitatea, totalitatea) promovate cu
perseverenţă evlavioasă de romantismŗ.14
Acelaşi critic abordând conceptul de
postmodernitate, spune „postmodernismul simte tot mai acut nevoia de a reînnoda cu
tradiţia, de redobândire a coerenţei.ŗ15
În urma unei prodigioase deducţii logice criticul
finalizează „toată ideologia romantismului şi a modernismului se regăseşte subliniată în
estetică, la postmodernişti. În estetică, dar într-una care nu ezită să scoată ochii metaforei,
să se autoflageleze. Postmodernismul e un romantism întorsŗ,16
afirmă pragmatic autorul.
Integrându-se în aceleaşi paradigme conceptuale, modernism-postmodernism, Cărtărescu,
în lucrarea sa Postmodernismul românesc , trasează o nouă coordonată. „Dacă omul
modernist era prin excelenţă tragic, strivit ca personajele existenţialiste, de confruntarea
cu neantul, vehiculând o mistică a suferinţei şi o paranoia intelectualistă centrată pe
omniprezenţă (sau omniabsenţa sensului) postmodernul pare însă să-şi fi găsit cel mai
confortabil adăpost chiar în inima neantului.ŗ17
Acelaşi autor continuă: „ el porneşte de la
acceptarea lumii ca poveste ca reabilitare slabă, des-fondată, pe care un eu la fel de
iluzoriu o poate explora în toate direcţiile, cu voluptate senzoriala, ca pe o epidermă
nesfârşită.ŗ18
Analizând terminologia pornită de la derivarea rădăcinii modern: modernism,
modernitate la care adăugă prefixul post-, Cărtărescu constată că spre deosebire de alte
sensuri date acestui prefix (post-romantism) unde echivalentul unei reveniri, întoarceri la
forme istoricizate, în sintagma post-modernism /-modernitate are un alt sens. Autorul
remarca: postmodernismul este „o reacţie la izgonirea din poezie, de către modernişti a
plăcerii lecturii, a fabulaţiei, a digresiunii, intr-un cuvânt, a farmecului vechilor
maeştrii.ŗ19
pentru alţi critici, comentatori însă este „mai curând o ruptură decât
continuitate (Ihab Hassan, Th.Kuhn). Toynbee, citat de Cărtărescu în acelaşi volum,
consideră fenomenul postmodernist „iraţionalitate, anarhie şi o nedeterminare
ameninţătoareŗ.20
Studiind cele Cinci feţe ale modernităţii , Matei Călinescu constată, contrar
teoriilor anterioare, ca fiind „un eclectism rafinat… Şi în sfârşit postmodernismul poate
apărea fratele geamăn al avangardei.ŗ21
Ihab Hassan este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai
postmodernismului. Criticul extrage în demersul său o serie de trăsături definitorii ale
acestui termen: indeterminarea, fragmentarea, neprezentabilul Ŕ nereprezentabilul,
hibridizarea, decanonizarea, lipsa de sine Ŕ lipsa de adâncime, ironia, carnavalizarea,
performanţă Ŕ participare, construcţionismul, imanenţa. Acest faimos decalog prezintă
punctele esenţiale comune cu lista componentelor textuării identificată de Adrian Oţoiu în
lucrarea Trafic de frontieră. Proza generaţiei Ř80. Autorul reface o listă în care „le
numeşte cu numele lor comun acceptatŗ şi le ordonează în linia „ponderii pe care par să o
14Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, ed.Dacia, 2002, pp52-53 15 idem 16 idem 17 Micea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, ed. Humanitas, 1999, pp 65-83-85
18 idem 19 idem 20 idem 21Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, ed. Univers, 1993, p.259
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
605
Section: Literature
aibă în ochii comentatorilorŗ22
: relaţia metatextuală, jocul intertextual, practica recuperării
(ironice sau nu) convenţiilor paraliteraturii şi ale culturii de masă, fragmentarismul,
demersul antialegoric şi antimimetic, relaţia corp-text, instituirea autenticităţii la nivelul
textului, implicarea participativă a cititorului. Autorul semnalează şi elemente comune:
„caracterul antialegoric evocă non-reprezentabilul cu suprafeţele sale plate ce resping
mimesis-ul, iar componenta intertextuală se leagă de hibridizarea hassaniană, nu lipsesc
nici indeterminarea sau fragmentareaŗ.23
Pătrunzând mai adânc în spaţiul trăsăturilor, Cărtărescu identifică o serie de
elemente ale postmodernităţii reflectate de postmodernism: perspectivismul
nietzschenian, pierderea simţului realităţii, ezitarea existentei, asocierea constantă cu
societatea înalt tehnologică, informatizată şi mediatică de azi. Pentru Cărtărescu
„postmodernismul este epifenomenul cultural, artistic şi în cele din urmă literar a l
postmodernităţii.ŗ24
Revenind la optzecişti în antologia Generaţia Ř80 în texte teoretice, Gheorghe
Crăciun afirmă „cu ei se face simţită o noua viziune a realuluiŗ25
, părere împărtăşită şi de
Eugen Simion Ŕ „debutează o nouă serie de prozatori şi se încearcă un nou pact cu
realulŗ.26
Generaţia Ř80 este un fenomen important nu doar din punct de vedere artistic, ci şi
ca viziune socială şi atitudine estetică. De reţinut că tinerii au de luptat nu numai cu
cenzura comunistă (mai drastică cu ei decât cu nume deja impuse), „ci şi cu idiosincraziile
mofturile şi teama de schimbare a unor personalităţi literare de bine, deloc lipsite de
puterea unor gesturi active la nivelul deciziei culturaleŗ.27
În cuprinsul aceluiaşi eseu, „O
generaţie incomodăŗ, Crăciun remarcă „generaţia Ř80 se dovedeşte o generaţie incomodă
chiar şi pentru sine. O generaţie care se subminează din interior. La mijloc sunt orgolii,
vanităţi, incompatibilităţi valorice şi temperamentale, poate şi interese.ŗ28
Revenind însă
autorul afirmă că „nefiind o generaţie inventată şi nici o grupare gregară de meschine
interese estetice, Generaţia Ř80 a fost şi este una fără directori de conştiinţă, străină de
ideea oricărei tutele.ŗ29
Exegetul subliniază simultan şi eforturile de sincronizare ale
tinerilor desantişti cu arta timpurilor lor, recuperând astfel rămânerea în urmă vis-a-vis cu
marea literatură a lumii „Pe de o parte ar trebui să accepte măcar acum că optzeciştii n-au
fost paraşutaţi în spaţiul românesc direct din poezia americană sau telquelismul francez,
cum s-a susţinut în câteva ocazii. Ideea sincronismului, în măsura în care ea nu reprezintă
un moft ci o reală asumare, se naşte din interiorul unui câmp cultural, nu vine din afară.ŗ30
Un concept care a fost adesea „confundatŗ cu cel care ar caracteriza scriitura
optzeciştilor este cel de textualism. O complexa definire ne-o oferă Eugen Simion: „un
mod, întâi, de a organiza povestirea sau romanul, trecerea de la proza auctorială la proza
autoreflexiva, predilecţia pentru fragment şi o nouă relaţie cu cititorul, cititorul este
avertizat asupra procedeelor şi personajelor şi este luat ca martor, cu tendinţa de a-i da un
statut inedit: acela de a organiza textul, de a-i da un sens, de a face, în fine din el un
personaj şi anume personajul absent pe care autorul mizează, textualismul mai înseamnă
variate puncte de vedere asupra aceluiaşi individ, o relativizare, aşadar, a relaţiilor şi
22Adrian Oţoiu, Trafic de frontieră. Proza generaţiei ř80, ed. Paralela 45, 2000, p.19 23 idem 24 Micea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, ed. Humanitas, 1999, pp 79 25 Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.12 26Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. IV, ed. Cartea românească, 1989, p.475
27 ibidem 28 ibidem 29 ibidem 30 ibidem
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
606
Section: Literature
adevărului din naraţiune, naraţiunea este demistificată pe măsură, aş zice, ce este
mistificată, scrisă, autorul intră în operă cu numele lui şi judecă situaţiile, figurile retorice,
producţia textului…, autorul revine în text (aici textualiştii se despart de tehnica noului
roman) şi, odată cu el, revine şi gustul de a povesti,ŗ „pe scurt, textualismul este o formă a
postmodernismului românescŗ.31
Radu G. Ţeposu în articolul cuprins în antologia
Generaţia ř80 în texte teoretice apreciază că textualismul este „vânturat în cele mai
neaşteptate ocazii şi folosit în cele mai surprinzătoare accepţiiŗ32
, dar că „a devenit în
proza nouă o realitate incontestabilă. Sensurile lui au sugerat fie o gnoză, în descendentă
borgesiană, fie o practică semnificantă în accepţia grupului Tel Quel. De o parte viziunea
unui text infinit, care e universul însuşi şi care se defoliază ca un palimpsest, pe de alta
exerciţiul conştient al scrierii, procesul producerii de sens.ŗ33
Criticul remarcă şi faptul ca
aceşti tineri prozatori s-au împlinit în plan teoretic prin semiologia textului, „suprimând
naivităţile omniscienţei şi ale verosimilităţii clasice.ŗ34
În completare, Simion afirmă că
textualiştii sunt foarte buni povestitori, creând o „tipologie a povestitorilor.ŗ35
În aceeaşi
antologie realizată de Crăciun, Gh. Iova ne oferă una din cele mai clare definiri ale
textualismului: „textualismul este o mişcare literară caracterizată de o atitudine radicală
faţă de materialul lingvistic. Superficial, el poate fi recunoscut după un comportament,
referirea la text în text. În cadrul textualismului diferenţa între teorie şi practica nu se mai
face.ŗ36
În Istoria sa Radu G. Ţeposu, pornind de la tehnica scriiturii, perspectiva narativă
sau obiectul investigaţiei, face o trecere în revistă a principalelor direcţii ale generaţiei:
textualiştii: Nedelciu, Crăciun, Constantin Stan, Tudor Daneş. Ei se dovedesc „cei ma i
consecvenţi, instruiţi şi familiarizaţi, achiziţiile noii literaturi, sunt inventivi, au o imagine
debordantă, contrariind parodic şi ironic orizontul de aşteptare a cititorului.ŗ37
O altă
direcţie este cea a mitologiei derizoriului cu reprezentanţii de seamă: Cristian Teodorescu,
Ioan Lăcustă, George Cuşmarencu, Sorin Preda, Tudor Vlad, Dumitru Toma, cu excizii
ale realului înconjurător, tratate cinematografic, detaşat ori cu blazare, cu desfăşurări ale
feliilor de viaţă în toată normalitatea lor insipidă. Personajele sunt recrutate din medii
marginalizate cel mai adesea, ocheanul naratorului fiind îndreptat spre ungherele ascunse
ale existenţei. Perspectiva e neutră, blând-maliţioasă, compasivă alteori, indiferentă şi
mizantropă altădată. Limbajul e autenticist până la exasperare, colorat, pitoresc, îmbibat
de pletora jargonului. Metoda predilectă e a benzii de magnetofon şi a aparatului de
filmat. Lumea e mediocră, învăluită de melancolii pasagere, de o seninătate naivă,
pestriţă, instabilă, atinsă de psihologia kitsch-ului.ŗ38
O altă orientare este cea a
fantezismului alegoric şi livresc : Ştefan Agopian, Ioan Groşan, Nicolae Iliescu, Florin
Toma, Liviu Papadima, Tudor Dumitru Savu. „Acesta e hrănit de replici şi parafraze
culturale, din şarjări suculente ale achiziţiilor livreşti, din defolieri ale imaginarului.
Reportarea e întotdeauna parodică, lucidă, sugerând şi o funcţie critică a lecturii. Aceşti
prozatori sunt toţi nişte stilişti, cu mare preţuire pentru imaginea plastică, pentru
picturalitate. Pun mare preţ pe capacitatea fabulatorie, pe discurs, pe retorica povestirii.
Puternica nota livrescă, intertextualitatea, aluzia culturală, alegoria şi parabola nu-i
31 Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. IV, ed. Cartea românească, 1989, p.476 32 idem 33 Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.203 (Radu G.Ţeposu, „Cu ochii deschişi, pe tărâmul unei alte paradigme literare) 34 idem 35idem
36Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. IV, ed. Cartea românească, 1989, p.476 37 Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.316 (Gh. Iova, „Despre textŗ) 38 Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, ed.Dacia, 2002, pp 35-37
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
607
Section: Literature
împiedică însă sa vadă, exact şi cu fineţe, comportamentul, mişcarea gesturilor şi a
obsesiilor. Foarte buni observatori ai detaliului, ai amănuntului semnificativ, ei sunt nişte
admirabili descriptivi. Limbajul lor este polisemic, conotativ, capabil sa sugereze două
sensuri deodată, construcţia prozei este artizanală în sens superior, supravegheată
îndeaproape. Talentul, în cazul lor este o forma a emanaţiei spontane, a instinctului
artistic, dar şi o formă de aderenţă simpatetică la cultură, de exploatare subtilă a fondului
livresc.ŗ39
Cea de-a patra direcţie este cea a analiştilor: Alexandru Vlad, Stelian Tănase,
Ovidiu Moceanu, Ion Lilă, Ion Boloş, George Şerban. Ei au „predilecţie pentru mişcarea
interioară a sensibilităţii, pentru radiografierea psihologică, pentru cazuistică.ŗ40
Pentru ei
viaţa apare în latura profundă, adesea abisală ori subliminală, abordând teme ale
trecutului, convertit în obsesie, sau ale existenţei. Caută cazurile-limită, dilema, situaţiile
de excepţie. „Monologul interior, ancheta, depoziţia sunt procedee predilecte de captare a
fluxului conştiinţei, a interiorităţii tulburi, dar şi de reconstituire a adevărului. Naraţiunea
lor e irigată de melancolie şi nostalgii existenţiale […]. Folosesc aglutinarea, povestirea
stufoasă, fraza arborescentă, dar şi expresia netă, sentenţioasă. Au prejudecata gravităţii,
în sens bun, intuind reverberaţiile spirituale ale fiinţei în mecanica gesturilor şi a
vorbirii.ŗ41
Citat de Adrian Oţoiu, Gheorghe Crăciun constată că „opera textualistă integrează
intr-o singură imagine atât enunţul (naraţiunea propriu-zisă) cât şi enunţarea (procesul la
vedere al constituirii acestui enunţ).42
Un al doilea concept relevant pentru opera optzecistă este cel de autenticitate.
După cum remarcă Iova „citat textual echivalează cu citat autentic. A scrie deci autentic
este a scrie textual.ŗ43
Autenticitatea a însemnat pentru interbelici (C. Petrescu, Eliade) o
reacţie la adresa academismului, fiind o modalitate de regenerare a literaturii. Acest
concept „se opunea ficţiunii, invenţiei romaneşti, impunând primatul faptului adevărat,
trăit, obiectiv.ŗ44
Adrian Oţoiu, în capitolul Efectul de autenticitate , porneşte de la
aserţiunile lui Crăciun, care face trimiterea etimologică autenticitate Ŕ autor şi consideră
că „autenticitatea înseamnă implicarea personală, spontană şi directă a scriitorului, care
trebuie să devina un garant al adevărului textului. Voinţa autenticistă nu se poate consuma
în afara unei etici a scriiturii.ŗ45
Crăciun situează, de asemenea, fenomenul autenticist
„sub zodia experimentuluiŗ sau „a cercetării spaţiilor albe.ŗ46
Conceptul exclude
detaşarea, distanţarea, „mofturile de bibliotecăŗ, însă implică o solidă cultură a
individului. Legat de problema individului, Crăciun afirmă că „nu poţi scrie despre
actualitate, dacă tu însuţi nu eşti un individ actual şi autentic, daca viaţa ta nu cunoaşte
dinamismul, metamorfoza, contradicţia, tensiunea continuă, vibraţia.ŗ47
Simona Popescu,
în articolul său cuprins în antologia lui Crăciun, intitulat Compendiu despre noua proză,
remarcă: „două sunt, deci, problemele pe care şi le pune scriitorul noului val: problema
propriei existenţe şi a textului pe care trebuie să-l scrie.ŗ48
Din acest unghi, aceşti tineri
autori sunt psihologi şi analişti fini, „obsedaţi de autenticitatea actelor intelectuale şi de
procesualitatea existenţei, nişte cartografi ai cotidianului, manipulând cu dexteritate
39 idem 40idem 41idem 42Adrian Oţoiu, Trafic de frontieră. Proza generaţiei ř80, ed. Paralela 45, 2000, pp 14-15 43 idem 44Gheorghe Glodeanu, Dimensiuni ale romanului contemporan, ed. Gutinul, 1998, p.189 45Adrian Oţoiu, Trafic de frontieră. Proza generaţiei ř80, ed. Paralela 45, 2000, p.21
46 idem 47Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.23 (Simona Popescu, „Compendiu despre noua prozăŗ) 48 ibidem
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
608
Section: Literature
tehnicile decupajului şi montajului textual, văzând în descrierea de tip comportamentist şi
în discursul poetic prozaizant o şansa în plus acordate unei visate literaturi de tip tranzitiv,
care să facă din cititor un partener activ la dialog.ŗ49
Astfel că prozatorii acestei generaţii
au trecut opera lor prin filtrul experienţei biografice, ei înşişi fiind nişte marginali:
profesori navetişti, ghizi, liber profesionişti sau muncitori necalificaţi. Având o acută
percepţie a realului şi perifericului societăţii nu au scăpat din vedere „fantasmele,
bovarismele, idealismele cu care se droghează zilnic omul mărunt dintotdeauna.ŗ50
Instrumentele de bază au devenit în acest caz umorul, spiritul satiric, apetenţa parodică,
ironia, bonomia, dramatismul. Implicit, obsesia a devenit limbajul în toate sferele sale
semantice, gramaticale, fonetice, „vorbirea în formele sale cele mai directe, cele mai
vitale.ŗ51
Au contestat rigiditatea limbajului de lemn, reînnoind limbajul literar, marcat
încă de stilul interbelic. S-a spus despre generaţia ř80 că ar fi croită din mantaua lui
Caragiale, însă dincolo de ceea ce a reprezentat Caragiale în momentele şi schiţele sale, el
a fost „un model al transformării minorului în majorŗ: mutarea interesului scriitorului
român contemporan de la marile teme artificiale la cele periferice şi naturale.52
Crăciun
afirmă sentenţios că „optzeciştii au avut prejudecata că nu se poate scrie literatura decât în
momentul în care ştii aproape totul despre ea.ŗ53
„Din perspectiva textualismului nu
există nimic dincolo de text, totul se consumă în text. Radu G. Ţeposu, de altfel, constată
„nota comunăŗ a generaţiei ř80, constând în „pierderea ingenuităţii, amestecul eterogen de
stiluri şi viziuni, recuperarea omogenităţii în planul strict al discursului. Viața, realul, nu
mai sunt decât efecte ale unei demiurgii ironice. Prozatorul postmodern, lepădându-se de
vanitate ca de o haină roasă la mâneci, procedează invers decât Dumnezeu: scrie întâi
cartea facerii, după care populează neantul cu propriile ficţiuni.ŗ54
Liviu Petrescu în Poetica postmodernismului, citat de Gheorghe Glodeanu, se
opreşte la postulatul potrivit căruia „postmodernismul nu trebuie să mai îmbrace forma
unei optici a romanului ci mai degrabă pe aceea a prozei scurte.ŗ55
Această revenire la
proza scurtă, proză susţinută de Anton Holban în perioada interbelică, epocă de
hegemonie absolută a romanului, ca deţinând superioritatea, este teoretizată în articole de
Simona Popescu, Al.Th. Ionescu, Nedelciu în antologia Generaţia ř80 în texte teoretice,
însă nici unul nu face referire la autorul Ioanei.56
Explicaţia pentru această modificare de
optică ar consta în faptul că „poetica romanului operează cu un model formal al totalităţii,
caracteristic modernismului, iar proza scurtă recurge la un model formal de tip
fragmentarist, specific vârstei postmoderne.ŗ57
Celor două concepte de bază ale optzeciştilor, textualismul şi autenticitatea, se
adaugă poetica de tip non-mimetic şi al patrulea ce se referă la apariţia unui „nou
umanismŗ, în opinia lui Liviu Petrescu. Concluzia prezenţei non-mimetismului este că a
provocat atât „proliferarea metaromanuluiŗ58
cât şi „o impunere energică a poeticii
citatului şi a procedeelor specifice parodiei sau ironiei, fără ca prin aceasta să se manifeste
Ŕ ca în cazul avangardei Ŕ ruptura zgomotoasă de trecut.ŗ59
Eclectismul cultural de care
49 ibiden 50 ibidem 51 Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.16 52 ibidem 53Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.204 (Radu G.Ţeposu, „Cu ochii deschişi, pe tărâmul unei alte paradigme literare) 54Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, ed.Dacia, 2002 55Gheorghe Glodeanu, Dimensiuni ale romanului contemporan, ed. Gutinul, 1998, pp 188-189-190
56 idem 57 idem 58 idem 59 idem
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
609
Section: Literature
vorbea Liviu Petrescu, adesea dublat de atitudinea ironică, ce preia „locul poziţiilor
intransigenteŗ60
, este reperat şi de Ţeposu în antologia lui Crăciun: „un eclectism irigat în
permanentă de ironie, în care se prefigurează o nouă paradigmă şi care sugerează în fond
un nou model cosmologic.ŗ61
Astfel că „este inevitabil să afirm că Generaţia ř80 a
reprezentat şi reprezintă încă în literatura noastră, deşi în forme mult diseminate, o
direcţie de gândire estetică.ŗ62
Acest moment literar are azi parte de tratamentul tuturor altor momente marcante,
cel al punerii în locul potrivit de istoria şi critica literară. Deşi mulţi dintre reprezentanţii
ei azi au o operă distinctă, de prestigiu şi un nume sonor, se integrează totuşi fenomenul
complex generat de ideea de generaţie, idee mult mai puternică în conştiinţa literară decât
un nume sau altul cu nu o mai mică rezonanţă.
BIBLIOGRAPHY
Andrei Bodiu, Mircea Cărtărescu, ed. Aula, 2003
Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, ed. Univers, 1993
Mircea Cărtărescu, Travesti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996
Mircea Cărtărescu, Orbitor. Corpul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002
Mircea Cărtărescu, Nostalgia, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997
Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, ed. Humanitas, 1999
Gheorghe Crăciun, Competiţia continuă. Generaţia ř80 în texte teoretice, ed. Vlasie, 1994
Gheorghe Crăciun, Viorel Marineasa, Generaţia ř80 în proza scurtă, Ed. Paralela 45,
Pitesti, 1998
Gerard Genette, Introducere în arhitext. Ficţiune şi dicţiune, Ed. Univers, Bucureşti, 1994
Gheorghe Glodeanu, Dimensiuni ale romanului contemporan, ed. Gutinul, Baia Mare,
1998
Gheorghe Iova, „Despre textŗ în Competiţia continuă. Generaţia ř80 în texte teoretice,
ed. Vlasie, Piteşti, 1994, pp 314-317
Ion Bogdan Lefter, „Introducere în noua poetică a prozeiŗ în Competiţia continuă.
Generaţia ř80 în texte teoretice, ed. Vlasie, 1994, pp 222-231
Al. Th. Ionescu, „Despre proza scurtă în două paradoxuriŗ în Competiţia continuă.
Generaţia ř80 în texte teoretice, ed. Vlasie, 1994, pp 237-250
Al. Th. Ionescu, Mircea Nedelciu, Ed. Aula, Braşov, 2003
Jean-Francois Lyotard, Condiţia postmodernă: Raport asupra cunoaşterii, Ed. Babel,
Bucureşti, 1993
Marin Mincu, Textualism şi autenticitate, eseu despre textul poetic III, Ed. Pontica,
Constanţa, 1993
Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Femeia în roşu, Ed. Cartea
românească, Bucureşti, 1990
Mircea Nedelciu, Aventuri într-o curte interioară, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1979
Mircea Nedelciu, Efectul de ecou controlat, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1981
Mircea Nedelciu, Amendament la instinctul proprietăţii, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1983
60 idem 61Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.70 (Radu G. Ţeposu, „Biblioteca melancolicăŗ)
62Gheorghe Crăciun, Generaţia ř80 în texte teoretice. Competiţia continuă, ed. Vlasie, 1994, p.21
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
610
Section: Literature
Mircea Nedelciu, Zmeura de câmpie, Ed. Militară, Bucureşti, 1984
Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1986
Mircea Nedelciu, Şi ieri va fi o zi, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1989
Mircea Nedelciu, „Dialog în proză scurtăŗ în Competiţia continuă. Generaţia ř80 în texte
teoretice, ed. Vlasie, Piteşti, 1994, pp 271-275, 286-290
Mircea Nedelciu, „Un nou personaj principalŗ în Competiţia continuă. Generaţia ř80 în
texte teoretice, ed. Vlasie, Piteşti, 1994, pp 251-255
Liviu Petrescu, Poetica postmodernismului, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1996
Adrian Oţoiu, Trafic de frontieră. Proza generaţiei ř80, ed. Paralela 45, 2000
Simona Popescu, „Compendiu despre noua prozăŗ în Competiţia continuă. Generaţia ř80
în texte teoretice, ed. Vlasie, Piteşti, 1994, pp 237-244
Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, Ed. Cartea romanească, Bucureşti, 1989
Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, ediţia a II-
a, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1993
Radu G. Ţeposu, „Biblioteca melancolicăŗ în Competiţia continuă. Generaţia ř80 în texte
teoretice, ed. Vlasie, Piteşti, 1994
Radu G. Ţeposu, „Cu ochii deschişi pe tărâmul unei alte paradigme literareŗ în
Competiţia continuă. Generaţia ř80 în texte teoretice, ed. Vlasie, Piteşti, 1994
Gianni Vattimo, Sfârşitul modernităţii. Nihilism şi ** în cultura postmodernă, Ed.
Pontica, Constanţa, 1993
Daniel Vighi, „Proza tinerilor Ŕ încotro?ŗ, ancheta revistei „Tribunaŗ în Competiţia
continuă. Generaţia ř80 în texte teoretice, ed. Vlasie, Piteşti, 1994, pp 296-298
http://www.revistarespiro.com