Jean-Jacques Rousseau

(1712-1778)

J.J.Rousseau a fost un filozof francez, născut în Geneva, scriitor, compozitor și

figură marcantă a Iluminismului.

În anul 1762, publică Émile, un roman pedagogic, scris pentru „a vorbi despre

importanța unei bune educații.Acest volumul este extrem de important pentru a

înțelege mai bine istoria educației, în timpul Revoluției franceze acesta fiind folosit

drept sursă de inspirație pentru ceea ce avea să devină noul sistem național de

educație.

Romanul este structurat în cinci cărți, primele patru vorbind exclusiv despre

educația băieților, avându-l ca erou pe Émile, iar ultima carte dezbate problema

educației femeilor, avându-o în centru pe Sofia.

Educația pe care Rousseau o promova gravita în jurul bărbatului, femeia fiind

învățată să se supună acestuia. El nu recunoște egalitatea între sexe, punând dominația

bărbatului nu pe forța sa, ci pe vrerea naturii. Cu toate acestea, nu subordonează într-

un mod brutal sau josnic femeia bărbatului, ci îi  oferă poziția de verigă unitară și

indisolubilă în cadrul familiei.

Încă de la inceput, în cartea a V-a, Rousseau îi recunoaşte femeii valoare de

educator primordial al copilului, aceasta oferindu-i și cea mai importantă educație.

Dar, în același timp, condamnă femeile care urmează „puterea modei” și socotesc că

a-şi alăpta copilul este un fapt josnic, lasând asta în grija doicilor.      

Cartea a cincea se ocupă de educaţia intelectuală, estetică, morală a femeii,

reprezentată aici de Sofia, viitoarea soţie a lui Emil dar şi de valoarea educativă a

călătoriilor şi de principiile organizării statelor. În educaţia Sofiei se neagă multe

lucruri afirmate în cea a lui Emil. Cele două sexe nu sunt considerate egale, menirea

femeii fiind să placă bărbatului, educaţia sa făcându-se pentru interesele bărbatului şi

nu pentru sine. Din inegalitatea unor funcţii biologice, Rousseau deduce şi

inegalitatea educaţiei celor două sexe. Astfel, fetele vor fi crescute de mamă, în

familie şi pentru familie. Li se v impune religia mamei înainte de adolescenţă iar prin

căsătorie pe cea a soţului, toată viaţa trebuind să se supună autorităţii.

Studiile fetelor trebuie să fie de natură practică, „cartea” fetei fiind „lumea”

socială pe care trebuie să o cunoască înainte de căsătorie pentru a-şi forma gustul

pentru lucruri plăcute. Fetele vor fi însă mai libere decât femeile, contrar obiceiului

timpului când fetele erau închise în mânăstiri iar femeile umpleau saloanele. De

asemenea nu sunt uitate nici grijile menajului, care ocupă un loc important în viaţa

femeii.

În gândirea lui Rousseau cu privire la modalitatea de educării copilului, există şi

principii care contravin epocii şi vremii în care a trăit. Astfel, copilul este centrul

atenţei în raportul elev educator, căci de la el pleacă şi cunoaşterea şi ideea posedării

înţelepciunii necesare instruirii omului.

Concepţia lui Rousseau privind omul care se naşte bun de la Dumnezeu, dar

societatea îl strică, se aplică şi în pedagogie, acolo unde cizelarea fiinţei umane se

poate împlini prin intermediul educării.

Emile sau despre educaţie dezvoltă concepţia pedagogică a lui J.-J.Rousseau

considerată revolu ţionară la nivelul timpului său. Ca dovadă, Curtea Supremă de

Justiţie a ordonat la 9 iunie 1762 arestarea autorului şi arderea cărţii. Autorul a luat

drumul exilului, iar cartea sa a fost efectiv arsă. Faima lui J.-J.Rousseau a depăşit

graniţele Franţei sau ale Elveţiei (de unde de asemenea, a fost expulzat). În 1772

elaborează o lucrare, „Consideraţii asupra guvernământului Poloniei şi asupra

reformei sale” în care dezvoltă ideile pedagogice proiectate în Emile sau despre

educaţie.

Concepţia pedagogică a lui J.J-Roosseau, promovată în Emile, reflectă ideologia

socială a iluminismului, credinţa în puterea educaţiei şi a educatorului, concepută

după modelul naturii considerată superioară în raport cu societatea.

Jean-Jacques Rousseau este considerat un precursor al Educaţiei noi datorită

descoperirii copilului ca realitate pedagogică distinctă care, pe de o parte, trebuie

„apărată sistematic împotriva tuturor influenţelor dăunătaore din afara”; iar pe de altă

parte, trebuie valorificată prin „organizarea condiţiilor de creştere în aşa fel încât să se

mijlocească dezvoltarea liberă a tuturor înclinărilor şi tendinţelor naturale” (Dimitrie

Todoran, 1873, p.LIII).

Prin ideile sale asupra educaţiei, Rousseau a deschis orizonturi noi de cunoaştere

şi acţiune paideică şi a exercitat o mare influenţă asupra altor reprezentanţi ai

pedagogiei moderne. O serie de curente de mai târziu, precum Educaţia nouă şi

Şcoala activă îşi au originile în concepţia pedagogică a lui J.J.rousseau.

Student: Dârzu Iulia Maria

Anul III PIPP