rezumat exuvii - simona popescu.pdf

8/11/2019 rezumat Exuvii - Simona Popescu.pdf

1/4

Autoarea si opera sa - SimonaPOPESCU

Nascuta la 10 martie 1965 in Codlea (Brasov), Simona Popescu scrie poezie, proza,

eseuri. Este absolventa a Facultatii de Litere - Universitatea din Bucuresti, in . Inperioada studentiei frecventeaza Cenaclul literar Universitas" (condus de MirceaMartin) si Cenaclul Junimea" (condus de Ov. S. Croh-malniceanu).

Debuteaza in 1990 cu volumul de versuri Xilofonul si alte poeme. Publica poeme sieseuri in revistele Dialog", Echinox", Amfiteatru", Contrapunct", Romanialiterara", Interval", Dilema", Vatra", Contrafort", Paralela 45" si Familia".

Volumul de debut este urmat de Pauza de respiratie (1991, volum colectiv de versuri-Simona Popescu, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu si Marius Oprea); Juventus (poeme,1994), Exuvii (roman, 1997); Noapte sau zi (poeme, 1998); Volubilis (eseuri, 1998).

Una dintre cartile sale, Xilofonul, a fost tradusa in limba maghiara in . In prezent,autoarea este asistent universitar la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti.

Este membru al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO si al UniuniiScriitorilor din Romania.

Prezentarea textului - Exuvii - comentariu

O REGASIRE A COPILARIEI.

Exuvii (1997) reprezinta debutul in proza al tinerei autoare, un debut incununat desucces. Iata ce noteaza in acest sens Andreea Deciu in suplimentul Vineri" al revistei

Dilema" (1998): Tot un jurnal, deghizat, este si exceptionala carte a SimoneiPopescu. [] Scormonitoare si singuratica, povestitoarei (desi ar trebui sa-i spun maicurand vorbitoarei, pentru ca nu povesteste ceva anume, ci vorbeste fermecandu-te si lasandu-te cu gura cascata) ii plac ascunzatorile de tot felul.

Din ele ii spioneaza pe ceilalti, se gandeste la o sumedenie de minunate aiureli, facesi desface lumi miraculoase, in care ea insasi este, involuntar, personajul cel maiinteresant".Cartea (un jurnal scris fara o anumita ordine si, pe alocuri, chiar un .jurnal in jurnal")este o confesiune facuta la persoana intai, o posibilitate de redescoperire a jocurilorcopilariei (de-a prinselea", de-a oamenii mari", tarile", avionul" si unele maiciudate: de-a verdele"), o reintoarcere in vagaunile" in care autoarea putea sa fiedoar impreuna cu ea, sa se (s.n.) priveasca (patului, covata, beciul, podul, dulapul cuhaine), o regasire a experientelor" varstelor trecute. Spre deosebire de Proust, nuare nevoie de nicio madeleine" pentru a retrai senzatiile de altadata. SimonaPopescu nu cauta un timp pierdut", ci unul paralel", care curge sincronic cuprezentul si viitorul cartii (Viitorul se scurge in prezent").

VALORI STILISTICE.


2/4

Autoarea valorifica registrele de limbaj argotic, neologic, liric, trecand peste granitafoarte fragila dintre limbajul artistic si cel comun:

"Nu fac altceva decat sa-si barfeasca gagicii.care erau cazuti in cap dupa ele, sa se laude cu

strategiile lor de a-i tine in sah, sau sa-si faca prafrivalele. Uneori se aratau geloase pe vreo fetitaroasa de gandul de a le sparli (sau sufla) iubitii astiacare aveau, se pare, diverse calitati: ba semanau cucine stie ce actor sau cantaret, ba aveau brelocuricu cap de mort, tricouri din strainatate, Puma deo mie in picioare, biciclete, sau erau primii laalergare la sport."

Privesc pe un ecran un urias conglomerat, unsist. Caut sentimente vechi. Filoane. Vechi senzatii,

ale trupului si mintii. Un vast colaj. O junglasuprarealista. Proiectez o harta ca sa ma descurcmai usor. Zone ras-stiute si totusi necunoscute.Psihedelice culori, palpairi."

Parafraza si intertextualitatea sunt alte procedee din plin intalnite pe parcursul cartii.Se bate miezul zilei" e o propozitie care trimite la un vers eminescian. La un momentdat descoperim citarea unui fragment din Upanisade; ,Precum o omida, ajungand lavarful jirului de iarba, se opinteste, inaintand mai departe, tot astfel sinele,lepadandu-se de trup si alungand nestiinta, se opinteste, inaintand mai departe".

DE CE EXUVII?

Titlul cartii isi are radacinile in adolescenta, cand autoarea nota intr-un jurnalsensurile unor cuvinte enigmatice.

Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci exuviile sunt pieilelepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cand ies din pupe,invelisurile naparlite ale vietatilor care, crescand, se transforma cu totul. La fel facemsi noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare.

Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le strange, lecolectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perfecta,aduna toate varstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala,identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nusuntem doar ce suntem, ci si ceea ce am fost.

Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate aleavatarurilor care ne-au purtat numele" (prezentare pe coperta IV a cartii).

Aceste observatii lumineaza totul: pentru Simona Popescu eul este o suprapunere demetamorfoze ale aceleiasi persoane aflate la diferite varste si personalitatea ar avea

de suferit daca s-ar renunta la experientele" din trecut.Paginile scrise intr-un limbaj viu (,Duhneam a cartt Inhatam, sfartecam, reincepea


3/4

festinul canibal' sau Hapaiam, plimbam propozitiile pe cerul gurir) iau nastere dincercetarea nemiloasa si detaliata a faptului banal, care se dovedeste insa plin desemnificatii.Carte de o prospetime deosebita, Exuvii se citeste pe nerasuflate si releva o trairefrenetica a existentei.

Singuratatea adolescenteifragment din text)

"Adolescent fiind, nu e nevoie sa plece ai tai de acasa ca sa-ti vezide-ale tale. Aventurile printre obiecte, rascolitul camarilor sidulapurilor nu te mai amuza. Singuratate - e acum un cuvant cu altcontinut. Niciodata nu esti mai singur ca in adolescenta. Si niciodatasinguratatea nu e mai impunatoare si in acelasi timp mai umilitoare,niciodata nu e mai contradictorie ca atunci. Poate din cauza asta

orice adolescent isi cauta cu atata inversunare o pereche,agatandu-se de oricine-i iese incale, indragostindu-se de ideea de jumatate, de ideea de a fiindragostit, iubindu-se in celalalt, mereu, pe sine: avar generos.O, nu, singuratatea, la varsta asta, nu-i o treaba usoara. Sastabilesti, iarasi si iara, un nou raport cu tine. Gandesti fara sa tefixezi pe ceva -gandire flotanta, reverie si cosmarerie amestecate,stari imprevizibile, opuse si simultane. Gandesti doar privind.Egoista, adolescentina singuratate, palpaindpsihedelic Ondule sonore. Perdele fumurii

Intre tine si lucruri. Departate clopote tubulare.Departe, in imaginatie. N-ai nevoie de nimeni side nimic. De aceea crezi ca-n adevar Hyazinlh allui Novalis n-avea nevoie de nicio Rosenbliite.Iara tovarasul de joaca, cu flori de trandafiri si de rochita-randuniciiin plete,nu-ntelegea nimic atunci cand ii spunea tanarului discipol din Sais:Tu, visatorul,ai pornit-o pe un drum gresit. Asa nu vei ajunge departe. () Estitanar inca, nu simtioare pulsandu-fi in vine porunca tineretii? Si nu-ti inunda oarepieptul iubirea sidorul? Cum poti sta de unul singur? Natura sta ea singura?De cel singuratic fug si bucuria si dorinta. () Numai printre oamenise impamanteneste duhul care, in mii de culori, te napadeste printoate simturile, te invaluie ca o nevazuta iubita. La ospetele noastrelimba i se dezleaga, sta in capul mesei si inalta cantarile cele maivoioase vietii. Nu-ntelegea nimic.

O camera goala si-un duh risipit in zeci de culori sau soarele palid alplictiselii -totuna. Ca o nevazuta iubita sau un nevazut iubit,

singuratatea ta te invaluie


4/4

rezumat exuvii - simona popescu.pdf

Documents