Rezonanta si aplicatiile ei

In fizica, rezonanta este tendinta unui sistem de a oscila cu amplitudine maxima la anumite frectvente, numite frectvente de oscilatie. La aceste frectvente chiar si forte oscilante mici pot produce amplitudini de vibratie mari.

Prima mentiune despre rezonanta si efectele sale distructive o gasim in Biblie. Acum 5000 de ani cand au fost daramate zidurile cetatii Ierihonului. Clădirile au propriile frecvenţe de rezonanţă, dependente, în principal, de înălţimea clădirilor. Sub acţiunea rafalelor de vânt sau a undelor seismice, clădirile pot intra în rezonanţă. În 1985, un cutremur devastator a lovit Mexico City. Cea mai mare parte a energiei de vibraţie a fost transmisă clădirilor cu frecventa de 0,5 Hz. Majoritatea clădirilor care s−au dărâmat atunci aveau între 15 şi 25 de etaje, chiar dacă alături erau clădiri mult mai înalte, sau mult mai scunde.

Organele interne ale omului interacţionează permanent cu factorii externi. Când frecvenţa oscilaţiilor unui sistem din organismul nostru şi cea a unui obiect oarecare coincid, se produce fenomenul de rezonanţă. Ca urmare, amplitudinea oscilaţiilor organului intern respectiv se schimbă (se amplifică), ceea ce conduce la perturbări serioase în funcţiile acestuia, iar apoi ale întregului organism.

În ultimul secol s-au adunat destule dovezi care demonstrează că undele sonore pot face să rezoneze fiecare celulă a corpului uman. Muzica poate schimba tensiunea sangvină şi ritmul cardiac, precum şi ritmul respiraţiilor.

Sunetele dezagreabile pot provoca greaţă, crampe stomacale, pot tulbura chiar vederea şi pot afecta gustul. O anume piesă muzicală poate avea efect calmant asupra unor persoane, putînd induce chiar stări de comă sau paralizie. Alte melodii pot induce atacuri de panică. După 1950, cercetatorii francezi au ajuns la concluzia că, în condiţiile unei rezonanţe cu un obiect exterior (sursa de oscilaţii) care oscilează cu frecvenţe de aproximativ 6Hz, oamenii încep să simtă oboseală şi nelinişte, care se transformă apoi într-o spaimă de care nu-şi pot da seama, o groază nemotivată. Iar dacă frecvenţa oscilaţiilor este de 7Hz există posibilitatea paraliziei totale a inimii şi a sistemului nervos.

Asupra creierului se poate acţiona prin intermediul organelor de simţ: semnale neauzite pătrund în zona subcorticală a creierului, iar de acolo ajung în sistemele şi organele vizate ale corpului uman.

Folclorul multor popoare cuprinde referiri la transa provocată prin sunete: mitul Sirenelor, al caror cântec îi vrăjea pe corăbierii vechii Elade, Lorelei – zâna care cânta pe o stâncă de pe malul Rinului, legenda slavă despre tâlharul Solovei (privighetoare) care-şi încânta

victimele cu trilurile pe care le fluiera sau flautistul care alunga din cetate şobolanii şi soarecii cu sunetele flautului său.

Toate aceste fenomene sunt bine cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, chiar şi de popoarele primitive. Iată ce trebuie să facă şamanii şi ceilalţi participanţi la un vechi ritual african: pentru a intra în tunel, însoţitorul trebuie sa bată în tobă (tamburină), lovind de 120 de ori pe minut (frecvenţa 2 Hz). Peste un timp veţi vedea un tunel format din inele albe şi negre şi veţi începe să înaintaţi prin el. Viteza cu care se succed inelele este dată de ritmul bătăilor de tobă.

Bătăile tobelor folosite de vraci au un efect hipnotic asupra pacien-ţilor. Ritmul ajunge la structuri interne ale creierului. Există receptori specifici în zona gîtului, ce reacţionează la vibraţiile aerului produse de instrumentele de percuţie. Nivelul alcoolului endogen – alcoolul natural produs în mici cantităţi de orice organism – creşte. O astfel de “beţie indusă” poate duce la eliberarea de stress. În psihoterapia actuală există multe tehnici bazate pe tradiţiile vechilor vraci.

Simpla analiză a majorităţii şlagărelor dansante de azi ne ajută şi ne arată că ritmul lor are o frecvenţă de 2Hz – tocmai frecvenţa care face ca picioarele să se mişte de la sine.

În ceea ce priveşte muzica rock, aceasta poate afecta grav creierul datorită impactului ultra şi infrasunetelor ce nu pot fi percepute de auzul uman. Mai mult, toate organele corpului pot percepe aceste sunete.

Psihologul Dmitry Azarov este de părere că muzica rock poate duce la creşterea tendinţelor suicidale. Jazzul si muzica rock au rădăcini în melosul şi ritmurile africane. Ritmurile a căror frecvenţă este multiplu de 1,5 lovituri/secundă determină extazul. La frecvenţa de 2 lovituri/ secundă, omul cade în transă, aceasta fiind asemănătoare efectului narcoticelor.