Răspândirea speciei Reynoutria japonica în România:

NEAMŢ: Lunca Bistricioarei (?) [Zanoschi 1971], Mt. Ceahlău [Zanoschi 1977], BicazChei [Ştefan & Mititelu 1980], Pârâul Fagului, Petru Vodă [Sîrbu 2007, inedit], Galu, Lungeni (pârâul Fagului), Petru Vodă, Sabasa [Sîrbu & Oprea 2008].

Detalii legate de Specia Reynoutria japonica oferite de www.wikipedia.org :

Japanese knotweed (Fallopia japonica, syn. Polygonum cuspidatum, Reynoutria japonica) is a large, herbaceous perennial plant, native to eastern Asia in Japan, China and Korea. In North America and Europe the species is very successful and has been classified as an invasive species in several countries.

A member of the family Polygonaceae, Japanese knotweed has hollow stems with distinct raised nodes that give it the appearance of bamboo, though it is not closely related. While stems may reach a maximum height of 3–4 m each growing season, it is typical to see much smaller plants in places where they sprout through cracks in the pavement or are repeatedly cut down. The leaves are broad oval with a truncated base, 7–14 cm long and 5–12 cm broad, with an entire margin. The flowers are small, cream or white, produced in erect racemes 6–15 cm long in late summer and early autumn.

Closely related species include giant knotweed (Fallopia sachalinensis, syn. Polygonum sachalinense) and Russian vine (Fallopia baldschuanica, syn. Polygonum aubertii, Polygonum baldschuanicum).

Other English names for Japanese knotweed include fleeceflower, Himalayan fleece vine, monkeyweed, monkey fungus, Hancock's curse, elephant ears, pea shooters, donkey rhubarb (although it is not a rhubarb), sally rhubarb, Japanese bamboo, American bamboo, and Mexican bamboo (though it is not a bamboo). In Chinese medicine, it is known as Huzhang (Chinese: 虎杖 ; pinyin: Hǔzhàng, which translates to "tiger stick." There are also regional names, and it is sometimes confused with sorrel. In Japanese, the name is itadori (虎杖, イタドリ

In traducere:

Fallopia japonica, syn. Polygonum cuspidatum, Reynoutria japonica este o plantă mare, erbacee perena, originara din Asia de Est, în Japonia, China și Coreea. În America de Nord și Europa, specia este foarte mare succes și a fost clasificat ca specie invadatoare în mai multe țări.

Un membru al familiei Polygonaceae, are tulpini tubulare cu noduri distincte ridicate, care îi conferă aspectul de bambus, deși nu este strâns legată. În timp ce tulpinile poate ajunge la o înălțime maximă de 3-4 m fiecare sezon în creștere, este tipic pentru a vedea plante mult mai mici, în locurile în care acestea cresc prin fisuri în trotuar sau sunt tăiate în mod repetat în jos. Frunzele sunt ovale, cu o bază largă trunchiat, 7-14 cm lungime si 5-12 cm larg, cu o marjă întreg. Florile sunt de culoare crem mici, sau alb, produsă în racemes erect 6-15 cm lungime, în sfârșitul verii și începutul toamnei.Specii strâns legate de troscot gigant includ (Fallopia sachalinensis, syn. Polygonum sachalinense) și viță de vie Rusă (Fallopia baldschuanica, syn. Polygonum aubertii, Polygonum baldschuanicum).

Alte nume de limba engleza pentru troscot japoneză includ fleeceflower, lână Himalaya de viță de vie, monkeyweed, maimuta ciuperca, blestemul lui Hancock, urechi de elefant, împușcături mazăre, măgar rubarba (deși nu este o culoare maro deschis), Sally rubarba, japoneză bambus, american bambus, și lemn de bambus mexican (deși nu este un bambus). In medicina chineza, este cunoscut sub numele de Huzhang ". Hǔzhàng, care se traduce prin „Bat de tigru". Sunt, de asemenea si nume regionale, și este uneori confundat cu măcriș. In japoneza, numele este itadori.

It is listed by the World Conservation Union as one of the world's 100 worst invasive species.

The invasive root system and strong growth can damage concrete foundations, buildings, flood defences, roads, paving, retaining walls and architectural sites. It can also reduce the capacity of channels in flood defences to carry water.

It is a frequent colonizer of temperate riparian ecosystems, roadsides and waste places. It forms thick, dense colonies that completely crowd out any other herbaceous species and is now considered one of the worst invasive exotics in parts of the eastern United States. The success of the species has been partially attributed to its tolerance of a very wide range of soil types, pH and salinity. Its rhizomes can survive temperatures of −35 °C (−31 °F) and can extend 7 metres (23 ft) horizontally and 3 metres (9.8 ft) deep, making removal by excavation extremely difficult. The plant is also resilient to cutting, vigorously re-sprouting from the roots. The most effective method of control is by herbicide application close to the flowering stage in late summer or autumn. In some cases it is possible to eradicate Japanese knotweed in one growing season using only herbicides. Trials in the Queen Charlotte Islands (Haida Gwaii) of British Columbia using sea water sprayed on the foliage have demonstrated promising results, which may prove to be a viable option for eradication where concerns over herbicide application are too great.

Two biological pest control agents that show promise in the control of the plant are the psyllid Aphalara itadori [4] and a leaf spot fungus from genus Mycosphaerella.

New Zealand

It is classed as an unwanted organism in New Zealand and is established in some parts of the country.

United Kingdom

In the UK, it is an offence under section 14(2) of the Wildlife and Countryside act 1981 to "plant or otherwise cause to grow in the wild" any plant listed in Schedule nine, Part II to the Act, which includes Japanese knotweed. Over £150m is spent annually on Japanese knotweed control, and a decision was taken on 9 March 2010 in the UK to release into the wild a Japanese psyllid insect, Aphalara itadori.Its diet is highly specific to Japanese knotweed and shows good potential for its control.

United States

It can be found in 39 of the 50 United States and in six provinces in Canada. It is listed as an invasive weed in Ohio, Vermont, Virginia, West Virginia, New York, Alaska, Pennsylvania, Michigan, Oregon and Washington state. The species is also common in Europe. In the UK it was made illegal to spread Japanese knotweed by the Wildlife and Countryside Act 1981. It is also classed as "controlled waste" in Britain under part 2 of the Environmental Protection Act 1990. This requires disposal at licensed landfill sites.

In traducere:

Acesta este listată de către Uniunea World Conservation ca fiind unul dintre cele mai grave 100 de specii invazive din lume.Sistemul de rădăcină invazive și a creșterii puternice pot deteriora fundatii din beton, cladiri, apărare împotriva inundațiilor, drumuri, pavaje, ziduri de sprijin și site-uri arhitecturale. Aceasta poate reduce, de asemenea, capacitatea canalelor în apărarea de inundații pentru a transporta apa.

Acesta este un colonizator frecvent a ecosistemelor riverane temperate, pe marginea drumurilor și locuri de deșeuri. Acesta face colonii groase, dense, care elimina complet mulțimea din alte specii erbacee și este considerat acum una dintre cele mai grave exotice invazive în unele părți ale estul Statelor Unite. Succesul specii a fost atribuită parțial toleranța sa de o gamă foarte largă de tipuri de sol, pH-ul și salinitate. Rizomi sale pot supravietui la temperaturi de ° C (-31 ° F) și se pot extinde de 7 metri (23 ft) pe orizontală și 3 metri (9,8 ft) adâncime -35, făcând îndepărtarea de excavare extrem de dificil. Planta este, de asemenea, rezistenta la taiere, viguros regerminanta din rădăcini. Cea mai eficientă metodă de control este prin aplicarea erbicide aproape de stadiul de înflorire la sfârșitul verii sau toamna. În unele cazuri, este posibil pentru a eradica troscot japoneză într-un singur sezon de crestere folosind erbicide numai. Procesele în Charlotte Regina Insulele (Haida Gwaii) din British Columbia utilizarea apei de mare pulverizat pe frunze au demonstrat rezultate promitatoare, care se pot dovedi a fi o optiune viabila pentru eradicarea în cazul în care cererea se referă peste erbicide sunt prea mari.Doi agenți biologici de control al dăunătorilor care promit spectacol în controlul instalației sunt psyllid Aphalara itadori și ciuperca frunză de genul Mycosphaerella.

Noua ZeelandaAcesta este clasificat ca un organism nedorit în Noua Zeelandă și este stabilit în unele părți ale țării.

Regatul UnitÎn Marea Britanie, aceasta este o infracțiune prevăzută de secțiunea 14 (2) din actul de animale sălbatice și rurală 1981 la "instalație sau altfel provoca să crească în sălbăticie" orice plantă înscrise în lista noua, partea II la Actul, care include troscot japonez . Peste £ 150m se cheltuiesc anual privind controlul troscot japonez, iar o decizie a fost luată la data de 9 martie 2010 în Marea Britanie pentru a elibera în sălbăticie o insectă psyllid japonez, Aphalara itadori.Dieta sa este specifica troscotului japonez și prezinta potential in controlul acesteia.

Statele UniteAcesta poate fi găsit în 39 din 50 de Statele Unite și în șase provincii din Canada. Acesta este listat ca o buruiană invazivă în Ohio, Vermont, Virginia, Virginia de Vest, New York, Alaska, Pennsylvania, Michigan, Oregon si Washington de stat.Specia este, de asemenea, comună în Europa. În Marea Britanie a fost declarat ilegal să se răspândească troscot japonez prin Wildlife- Act și rurală 1981. Acesta este, de asemenea, clasificata ca "deșeu controlat", în Marea Britanie, în conformitate cu partea 2 din Legea privind protecția mediului din 1990. Acest lucru necesită eliminarea sa la depozitele de deșeuri autorizate.

Uses

A variegated variety of Japanese Knotweed, used as a landscape plant

Japanese knotweed flowers are valued by some beekeepers as an important source of nectar for honeybees, at a time of year when little else is flowering. Japanese knotweed yields a monofloral honey, usually called bamboo honey by northeastern U.S. beekeepers, like a mild-flavored version of buckwheat honey (a related plant also in the Polygonaceae).

The young stems are edible as a spring vegetable, with a flavor similar to extremely sour rhubarb. In some locations, semi-cultivating Japanese knotweed for food has been used as a means of controlling

knotweed populations that invade sensitive wetland areas and drive out the native vegetation.Use in Japan as sansai or wild foraged vegetable is discussed below under (#Japan).

Some caution should be exercised when consuming this plant because it, similar to rhubarb, contains oxalic acid, which may aggravate conditions such as rheumatism, arthritis, gout, kidney stones or hyperacidity.[14]

Both Japanese knotweed and giant knotweed are important concentrated sources of resveratrol and its glucoside piceid, replacing grape byproducts. Many large supplement sources of resveratrol now use Japanese knotweed and use its scientific name in the supplement labels. The plant is useful because of its year-round growth and robustness in different climates.

Japanese knotweed is a concentrated source of emodin, used as a nutritional supplement to regulate bowel motility. The roots of Japanese knotweed are used in traditional Chinese and Japanese herbal medicines as a natural laxative.The active principle responsible for the laxative effect is emodin, present in its natural form as a complex of its analogs. Emodin has a mild laxative effect in doses of 20 to 50 mg per day.

In traducere:

O varietate vegetativa de troscot japonez, este folosit ca plantă decorativa. Unele sunt evaluate de către unii apicultori ca o sursă importantă de nectar pentru albine, într-un moment din an când nimic altceva este înflorire. Troscotul japonez produce o miere monoflorala, numit, de obicei, miere de bambus de apicultori nord-estul SUA, cum ar fi o versiune ușoară aromă de miere, hrisca (o plantă legate, de asemenea, în Polygonaceae).Tulpinile tinere sunt comestibile ca o leguma de primăvară, cu un gust similar cu rubarbă extrem de acru. Unii se recomandă precauție atunci când consumatoare de aceasta planta, deoarece, similar cu rubarbă, conține acid oxalic, care poate agrava conditii, cum ar fi reumatismul, artrita, guta, pietre la rinichi sau hiperaciditate Atât troscotul japonez și troscotul gigant sunt surse importante concentrate de resveratrol si glucoză, înlocuind produse secundare de struguri. Multe surse mari de suplimente de resveratrol folosesc acum troscot japonez și se folosesc de numele său științific în etichetele suplimentelor.Planta este folositoare, deoarece pe tot parcursul anului crește economică și robusta în climate diferite.Troscotul japonez este o sursa concentrata de emodina, folosit ca un supliment nutritiv pentru a reglementa mobilitatea intestinala. Rădăcinile de troscot japonez traditionale sunt utilizate în medicamente pe bază de plante chinezesti si japoneze, ca un principiu activ natural laxative.The responsabil pentru efectul laxativ este emodina, prezentă în forma sa naturală ca un complex de analogii sale. Emodina are un efect laxativ usor, in doze de 20 până la 50 mg pe zi.

Japanese knotweed has a large underground network of roots (rhizomes). To eradicate the plant the roots need to be killed. All above-ground portions of the plant need to be controlled repeatedly for several years in order to weaken and kill the entire patch. Picking the right herbicide is essential, as it must travel through the plant and into the root system below. Glyphosate is the best active ingredient in herbicide for use on Japanese knotweed as it is ’systemic’; it penetrates through the whole plant and travels to the roots.

Digging up the rhizomes is a common solution where the land is to be developed, as this is quicker than the use of herbicides, but disposal of the plant material is difficult, governed by law in the UK, where it is classed as controlled waste.

More ecologically friendly means are being tested as an alternative to chemical treatments. Soil steam sterilization involves injecting steam into contaminated soil in order to kill subterranean plant parts. Research has also been carried out on Mycosphaerella leafspot fungus, which devastates knotweed in its native Japan. Research with Mycosphaerella has been relatively slow, due to its complex life cycle.

In traducere:

Troscotul japonez are o rețea mare de rădăcini (rizomi). Pentru a eradica rădăcinile plantelor trebuie să fie ucis. Toate porțiuni supraterane ale plantelor trebuie să fie controlate în mod repetat de mai mulți ani, în scopul de a slăbi și a omora o portiune intreaga. Alegerea erbicidului potrivit este esențială, avand in vedere ca trebuie să călătorească prin interiorul plantelorpana în sistemul de rădăcină de jos. Glifosatul este cel mai bun ingredient activ în erbicidul pentru utilizare pe troscot japoneză, deoarece este "sistemic", ea pătrunde prin întreaga plantă și călătorește pana la radacini.Dezgropa rizomi este o soluție comună în cazul în care terenul este de a fi dezvoltat, astfel cum aceasta este mai rapidă decât utilizarea de erbicide, dar eliminarea materialului vegetal este dificilă, reglementată prin lege în Marea Britanie, în cazul în care acesta este clasificat ca deșeu controlat.Mai ecologic mijloc ecologice sunt testate ca o alternativă la tratamentele chimice. Sterilizarea cu abur a solului presupune injectarea de abur în sol contaminat, în scopul de a

ucide piese subterane de plante. Cercetarea a fost efectuată, de asemenea, pe Mycosphaerella leafspot ciuperca, care devastează troscot, în Japonia, sa nativă. De cercetare cu Mycosphaerella a fost relativ lent, datorită ciclului său de viață complexe.

The plant is known as itadori (イタドリ, 虎杖?). The kanji expression is from the Chinese meaning "tiger staff", but as to the Japanese appellation, one straightforward interpretation is that it comes from "remove pain" (alluding to its painkilling use), though there are other etymological explanations offered.

It grows widely throughout Japan and is foraged as a wild vegetable (sansai), though not a major crop shipped to market in appreciable amounts as to given in statistics. They are called by such regional names as: tonkiba (Yamagata) itazuiko (Nagano, Mie),[ itazura (Gifu, Toyama, Nara, Wakayama, Kagawa),gonpachi (Shizuoka, Nara, Mie, Wakayama), sashi (Akita, Yamagata), jajappo (Shimane, Tottori, Okayama), sukanpo (many areas).

The young shoots and young leaves are used. The shoots look like asparagus but are extremely sour; the fibrous outer skin must be peeled, soaked in water for half a day raw or after parboiling, before being cooked.

Places in Shikoku such as central parts of Kagawa Prefecture pickle the peeled young shoots in salt admixed with 10% nigari, which are then weighted down. Kochi also rub these cleaned shoots with coarse salt-nigari blend, and it is alleged (though no authority is cited) that the magnesium of the nigari binds with the oxalic acid thus mitigating its hazard.

In traducere:

Planta este cunoscut sub numele de itadori (イタドリ, 虎杖?).Expresia kanji este de chinezi sensul "tigru personal", ci ca să apelativ japonez, o interpretare simplă este că el vine de la "eliminarea durerii" (aluzie la utilizarea acestuia analgezice), deși există și alte explicații etimologice oferite.Ea creste pe scară largă în întreaga Japonia și este cautau provizii ca o leguma sălbatic

(sansai), deși nu o cultură majoră livrat pe piață în cantități apreciabile pentru a dat în statisticile. Acestea sunt numite de către nume regionale, cum ar: tonkiba (Yamagata) itazuiko (Nagano, MIE), itazura [(Gifu, Toyama, Nara, Wakayama, Kagawa), gonpachi (Shizuoka, Nara, Mie, Wakayama), sashi (Akita, Yamagata ), jajappo (Shimane, Tottori, Okayama), sukanpo (multe domenii).Lăstarii tineri și frunzele tinere sunt folosite. Lăstarii de sparanghel, dar arata ca sunt extrem de acru, piele fibros exterior trebuie să fie curățate, înmuiate în apă pentru o jumătate de zi brută, fie după parboiling, înainte de a fi gătite.Locuri în Shikoku, cum ar fi părțile centrale ale Kagawa Prefecturii marinate lăstarii tineri curățate în sare amestecat cu 10%, nigari, care sunt apoi ponderate în jos. Kochi, de asemenea, frecați aceste lăstari curățate cu sare grosier-nigari amestec, și se afirmă (deși nici o autoritate este citată), care a magneziu nigari se leaga cu acid oxalic a atenua astfel de pericol sa.