А і ш І Г І Г A HAB чАмвАТІ OCTOMVRIE Ш О I S 7

BKMCŢIA Ind, «trat!« Aulich Nr . 1

ABOSiJIENTUb fntn Aiistro-Ungaria : fem an 20 cor. po V« a 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe Huna 2 cor. Ы de Duminecă pe an

- 4 eoroane. — Peitra România şl itrtin&tate pe an :

40 franci. liMJcripte nn senapoiază

LI %~ «...

ADMINISTRAŢIA: Arad , s t r ada Aulich Nr . 1

INSERŢIUNILE s

de un şir garmond: p r ima data l i ban i ; a doua oarS 12 bani ; a t r e i a ourä 8 b . , de flecare p u b l k a ţ i u n e .

Atât abonamentele cât si inser ţ iun i le sunt a se pluti

î na in t e în Arad.

Scr i sor i nofrancate nu se pr imesc .

Anul IV. Numër de iluminecă

Revista sëpfémânei. Cel mal de însemnătate lucru şi

ere ln întâiul rînd trebuie să atragă Ішгеа noastră aminte, este Congresul naţional bisericesc, al biaericeî române ortodoxe din patrie, care s'a deschis Duminecă la Sibiiu.

Bigerica a fost întotdeauna ştai­ful puternic al neamului nos t ru ; ba-Nle el nu le-au putut atinge pornirile irtjmaşe. Ca- şi în trecut, tot aşa şi Ш cel dintâiu gând să-'l avem pen­tru a el înălţare ; şi după-cum se poate Teáé din rapoartele delà Congres, cărora le dăm loc in ziarul nostru, Congresul din anul acesta e vrednic de a duce mal departe munca spre binele şi înălţarea acestui vecinie stâlp il neamului nostru.

In biserică ne este scutul, tăria |i nădejdea, cacî ln vieaţa publi •& de Ы a ţeriî noastre reutâţile se îngrâ-•adesc, şi to*te eonglasuessc în rîvna ie* călcs şi de a sdrobl neamul no-•m.

Din vieaţ» publică de rouit am M noi scoşi fi drepturi de muit nu ii-a fost dat sh simţim eă avem ЮІ ln patri» noastră străbună. Legea de naţionalităţi, delà 1 8 6 8 , prin care M hotareşte, ca egale drepturi să aibă iiţionalitaţile şi limbile lor din acea-stft ţeară în administraţie şi în întreaga vieaţă de at&t, de nici unul din gu­vernele de până acum n'a fost luată li băgare de seamă, ci a fost şi este ea o lege moartă. Dar ' chiar şi asta a Început să supere pe „patrioţi ; nişte ivăpăiaţl din secuime cer delà gu­vern, ca legea de naţionalităţi să fie ştearsă, ca nici numele dreptăţii să nn mal existe, precum îndreptăţire egală pentru neamurile nemaghiare nu este în această ţeara.

In şovinismul lor, atotputernicii Ш uită legea flreî, oare întotdeauna ieroebună amarnic: ,,Nu este urcuş Uri coborîş !

In partea de peste Leitha a mo-ïirehieï noastre, în Austria, sunt mari laptele de pregătire pentru noile ale­geri de deputaţi pentru Reichsrath. Primul ministru Körber îşi dă mare trudi sä împace partidele, ca să poată guverna. Cu greu credem însă să poată isbuti, căci tare sunt rëu In vrajbiţl oamenii p'acolo.

In Bucovina fraţii noştri români lupţi cu greu, dar cu mare bărbăţie ta vederea noilor alegeri. Toată ьи-flerea românească cinstită şi cu dra­goste de neam s'a concentrat în jurul neînfrânţilor luptători Dr. Pop »viel,

Al. Hurmuzachi şi cavalerul de Flon-dor, c*rl In mână cu steagul partidu­lui poporal român duc lupta naţională contra guvenmmentulul, care prin apucături meschine a ademenit o parte din fruntaşii români, cu gândul de a zdrobi zidul lor de resistente.

S'au găsit însă oameni cari să dea alarma şi al căror glas să adune poporul la un loc. pentru a continua cu bărbăţie înainte lupta naţională. Şi la noua mişcare a fraţilor din Buco­vina s'au ataşat pAnă şi femeile ro­mâne, astfel că tot ce simte româ­neşte este cuprins într'o singură ta­bără, — a cărei luptă nu va putè fl zadarnică.

In România, s'a adunat parla­mentul în adunare extraordinară şi se ocupă de o seamă de proiecte de legi presentate de guvern, елгі au de scop eă uşureze starea grea financiară, de care ţara a fost bântuită în cel din urmă ani.

Intru-cât priveşte conflietu! ev Bulgaria, •icfla este pe cale de a se neteüi, de vreme ce guvernul bulgyr a şi or'ioniit Bă fie urmăriţi pe cale judecătore» scâ toţi acel bulgari cari au avut ѵгк-ші amestec în complotul ce s'a descoperit decând cu cercetă­rile în privinţa omorîreî patriotului român Mih.iileanu.

Ne шні remâne, de rîndui acesta, ca vorbind despre întâmplările mal însemnate din cursul sëptëmânel, să amintim că în China cea îndepărtată puterile aliate europene şi Americanii au căzut la învoiala asupra condiţiu-nilor po cari au să le pună Chinei, pentru a ajunge odată la p*ee, şi pen­tru a termina cu greul rësboiu. Unele ţinuturi din China însă tot nu s'au li­niştit încă, dar' e nădejde că frica de armele europene le va aduce рѳ toate la o stare de linişte, la pace.

Bobuşeştil fug . . СэІ сѳ-'l cunosc mal deaproape pa noul fişpau Urban, Iván, ca-re-'şî va îne. рэ funcţiunea Ia 8 Noamvre a. c , — aşa zic, c*> este un bărbat ener­gic şi strict, dar om drept. Daeă aşa este, atunci se poate uşor explica şi u?mSios.rea şiire, сѳ o publică una dintre foile maghiare locale :

Baronul B(-hu3 István şi baronul Ba-hus Zzigmond 'şi-au depus mandatele de membri în congregaţia comitatului şi în mai multe comisiuni comitatense ; îndeosebi baro-ni'l Bohus Istvàa a abz'S de toate tistiile, abstrafend aceea de membru în comitetul per­manent şi în al fundaţiunn „Bibid*. Ábzi-cerile lor au fost raportate de vicişpanul în şedinţa comisiei congregaţionali ţinute Luni, care le-a luat li cunoştinţă.

O - o 89, facă acum comitatul I8ră de aceşti — ,indispensahlï<i ?

Trei episcopate noue. Erî dapă ameazi nï-а sosit delà Sibiiu următoarea telegramă :

Iti şedinţa de azi Congre­sul cu unanimitate de voturi a Iiotărît decretarea a trei none episcopate române : Ora­dea-mare, Timişoara şi Cluj.

INTERPELAREA 0-LUI COSMA.

In şedinţa de Marţi a Congresului naţional bisericesc dl P. Cosma a in­terpelat pe I. P. 8. Sa Mitropolitul Me­ţianu asupra afacerii rentei şcoalelor române medii din Braşov.

După-cum ni-se scrie de raportorul nostru din Sibiiu, interpelarea a făcui -mare sen30.ţie, pe d'oparte dată fiind personalitatea interpelator ului, care joacă un rol însemnat în viaţn bisericel gr. or. române, pe de altă parte pentru-că dl ПРЯТА a dat interpelării sele un caracter de tot serios, motivându-o pe larg şi provocându-se la documente şi favte împlinite.

După-ce foxe istoricul cum s'a pro­vocat chestia şi arată discuţia înfierbân­tată şt valurile ce s'au produs în acea­stă afacere, atât în R mânia, cât şi aici la noi acasă, ajungênd la fehl cum s'a resolvat, dl Cosma nu esită, a declara că nn este mulţumit şi nici Con­gresul nu poate primi cele pe­trecute, fără a-'şî spune cuvôntui şi fără a învita pe mitropolit să inter­vină, ca banii să fie daţi de guver­nul maghiar în păstrarea şi ad­ministrarea forurilor noastre bi­sericeşti ; aceasta cu atât mal ales, cu cât atunci când ni s'a dat autonomia, drep­tul de a dispune noi înşi-ne peste averile noastre, ni-s'a recunoscut până la aşa grad, îmât şi fonduri de ale noastre, cari erau în administrarea statului, ni-s'au dat noue spre administrare.

Cum am puté să tolerăm, ca acum să nise ş'irbeas:ă drept"! autonom '•'

întreg Congresul a aprobat in­terpelarea d lu l Cosma.

Cu atât mal mare a fost surprin­derea, când I. P. S. Sa Mitropolitul a pus ln perspectivă, că va respunde nu­mai pe la sfîrşitul Congresului.

Ear P. S. Sa Epicopul N. Popea, când a cerut ca mitropolitul să respundă cât mal iute, nu a făcut decât să tăl­măcească o dorinţă, care este a întreg congresului.

E la tot casid ciudat, că I. P. S. Sa mitropolitul a zis că va studia ches­tia. Cum, nici acum nu o cunoaşte ? Dar dl Cosma făcuse interpelare şi în Sinodul archîdiecesan, în luna Aprilie

încă. Şi d'aluni. încoacï I. P. S. Sa Mitropolitul a furi de douë-orï la Bra­şov, ear afaceri de ale gimnastului şi de ah Eforiei şcoalelor are mereu pe biroul conmtoriulul.

Mulţi sunt dispuşi a crede, că I. P. S. Sa se fereşte de discuţie şi vrea să treacă peste afacere iute şi fără să mai fie timp destul întru a se lămuri lucrurile.

Regretabil !

Congresul naţional-bisericesc.

Sibiiu, 16 Octomvrie.

Şedinţa UI . La ordinea zilei raportul comisiei

verificatoare. Nu se aşteaptă Insă vre-o discuţie animată, din causă că n'cî voturile nu mal au însemnătatea con­greselor electorale şi apoi nici nu sunt protestate decât doue alegeri, anume cea delà Oradea, unde proto­popul Păcală şi dl Zigre, aşa se vede, ţin să-I facă şicane vicarului lor, şi c?a delà Alibunar, unde earăşî nu sunt motive de discuţie lungă.

Aseară a sosit de altfel şi mult veneratul episcop al Caransebeşului, P. S. Sa N. Popea, în juru! persoa­nei căruia se grupează toate simpa­tiile. Cuvântul şi părerile sale, în ceea-ce priveşte chestiile la ordinea zilei, desigur vor fi hotărî toare.

Şedinţa m deschide la orele 10 , sub presidiul I. P . S. Sale Mitropoli­tului.

Intre deputaţii noul sosiţi sunt, din părţile ar idane, d-nil Ioan Beleş şi Cornel Lizar, ear din archidieceaă Ion Мфапи.

Dl Virg i l Cî i i ţ iu citeşte procesul verbal al ş e d i n v d e erl. Ţine o Ѵг oră până s'a terminat şi verificat.

Dl M. D i r l e a cere o mică rec­tificare, şi anume : în procesul verbal s'a scris că secţiunile au propus ve­rificarea celor în regulă aleşi, pe când după regulament, congresul ia pur şi simplu spre ştire că-'s verifi­caţi de secţie.

După-ce mal vorbesc d-niï Dr. N. Oprean, P. Cosma, V. Oniţiu şi I. Preda, congresul prin votare, ridicând manile, primeşte procesul aşa cum e scris de notar.

Presidiul presintă credenţionaiul d lui Dr. Brădeanu, precum şi mal multe cereri de concedii (Cureseu şi Tămăşel) ú petiţii, între cari şi ce­rerea preoţilor din tractul B.-Com-loşulul (să se pună centrul de ale­gere congresuală în sediul acestui protopopiat) şi a lui M. Bocşan, în privinţa mal multor gravamene.

Se transpun toate comisiei peti­ţionare.

Interpelarea d-luî Cosma. Dl Cosma interpelează în afacerea rentei şcoalelor române medii din Braşov.

2

Mare sensaţie îa sala. Toţî as­cultă cu încordare până-сѳ dl Cosma citeşte interpelarea sa pe larg moti­vată.

Mitropolitul declară, că fiind cestiunea foarte momentuo&tíu, va studia chestia şi va căuta să respundă, decă nu mâne erî poimâne, dar de­sigur va rëspunde sub durata congre­sului, dacă nu pe larg, dar cât va şti maî conştiinţioa, dupa-cum îl vor lumina actele.

Episropul N. Popea roagă pe mitropolit ca, tocmai fiind-că afacerea este importantă, rëspunsul să se dea cât mai grabnic, ca Congresul să fie în posiţie de a fi luminat şi a se ro­sti la vreme în chestie.

Ordinea de zi. Intrându-se în ordinea de zi, dl

I. Preda, referentul, propune spre verificare pe toţî ceî cari n 'au fost declaraţi verificaţi de secţii din causa că n'au presintat credenţionalele.

Se primeşte. Propune şi verificarea d-luï Dr.

Miclea fAlibunar), deşi s'a înaintat un protes t ; acesta însă protestează nu alegerea între&gă, ci numai cea fă­cută într'o singură comună.

Tot aşa, comisia propune şi veri­ficarea dluî V. Mangra, a cărui ale­gere este protestată. Dl Preda Insă, singur In comisie, propune o an­chetă.

Dr. N. Oncu cere, ca nainte de a întră In discuţia primirii ori nepri-miril propunerii comisiei, să se ci­tească protestul delà Oradea.

E o operă stupidă-comică acest protest al protel Pilip. Congresul rîde de proaa bădărană.

D. G. Popovicî (Siria), prési­dent al comisiei, a ra tă că, dacă co­misia propune verificarea, este peD-tru-că nu s'a adus nici o dovadă, ci numai se afirmă In protest, eă s'ar fi comis abusurî. Alegerea a fost apoi secretă. Cum s'ar fi putut ameninţa cine-va ? !

D. dr. N. Oncu se alătură pro­punerii majorităţii comisiei şi roagă Congresul să nu peardă vremea cu discuţii nefolisitoare. Cetirea protestu­lui d-lui prota Pilip ne a edificat anume despre un lucru: dl Pilip afirmă, dar nu dovedeşte, ci pur şi simplu face personalităţi.

Mitropolitul z ice: Ar fi poate mal bine, ca dl Preda să retragă pro­punerea sa.

Cum d. Preda îşi susţine însă propunerea, ea se pune la vot.

Nu întruneşte însă de cât doue votur i : pe al d-lui Eugen Mocsonyi şi L. Simonescu.

Alegerea d-lui Mangra se verifică deci.

Lucrarea coniiisilor.

D. dr. Mihu, raportor al comi­siei financiare raportează despre lu­crarea acestei comisii.

D sa propune darea de absolutoriu pentru agendele din trecut ale con-sistorulul mitropolitan, în cât priveşte afacerile financiare. Cât despre pro­iectul de budget pe viitor, Intră In amenimţime.

Discuţie se iveşte în jurul fiscului consistorulul mitropolitan, salarisat cu 400 cor.

D. Cosma propune să se şteargă salariul, nefiind agende pentru cari ar trebui să se salarizeze advocatul res­pectiv (acum e d. Olariu).

După ce vorbesc însă contra P . C. S. srchimandritul Mu?ta şi P. S. Sa Episcopul Popea, cari cer menţi­nerea stării d'acum, aşa cum este în

proiectul de budget, Congresul res­pinge propunerea d-luï P . Cosma, pentru care votează numai 13 de­putaţi.

Discuţie se iveşte în jurul ches­tiei fondului din care eă se plătească cheltuelile Congresului.

Raportul propune eă se menţină starea actuală: fie-care diecesă să-şî plătească deputaţii, faţă de propunerea Caransebeşenilor, cart propun consis­torulul să se suporte cheltuelile în pro­porţia numërulul credincioşilor.

Ideia aceasta o susţine în congres d. T. Barzu, care cu date statiatiee dovedeşte că cel din diecesa Caran­sebeşului sunt năpăstuiţi. P e când ar-chidiecesanil plătesc 1 crucer, Ara-danil 2 cr. după suflet, Caranse-beşenil plătesc 4 cr. după un suflet pentru acoperirea cheltuelilor Congre­sului.

Mitropolitul dă c â t e v a desluşiri: Zice că este meritul Archidiecesel că primeşte ajutor şi Caransebeşul, şi multe au suportat în trecut cel din Archidiecesa, cari au susţinut şi inte­resele celor-l'alte diecese. Apoi să nu se plângă Caransebeşenil de sărăcie ; doar ei anul trecut n 'au vrut să pri­mească ajutor de la stat, ci l 'au respins.

Episcopul Popea se scoală şi replică: O sa vedeţ i D-voastră efec­tele acestui ajutor!

Şi fiind-cä I. P . S. Sa a vorbit de sfânta dreptate, Ian' să vedem cum stăm ? Ce fel de dreptate este să fim egali la sarcini, dar la beneficii nu ?

Când ne-am despărţit de Sorbi, am fost despăgubiţi potrivit numeruluî sufletelor. Intre aceste suflete erau însă şi Caransebeşeni. De câte ori a fost însă vorba Ie ajutoare, noi, cari nici odată n'am făcut de alt-fel dificultăţi, am fost nedreptăţiţi.

Dr. Puşeariu (In mijlocul unei mari ilarităţi) susţine ideia că dacă li se par greu de suportat atâţia depu­taţi, Caransebeşenil să renunţe la o parte din el şi Archidiecesa va plăti mai mult de cât acum, dacă va avé deputaţi mal mulţi, potrivit numërulul sufletelor din Archidiecesa.

D T. B a r z u replică Mitropolitului şi îşi susţine propunerea.

Dr. N. Oncu este de părere că afacerea e prematură. Nu se poate resolva, ci să se lase starea de acum. Congresul dacă ar hotărî conform pro­punere! d lui Barzu, ar impune sarcini eparchiilor; sarcini de acestea însă, fiind vorba de bani, nu se pot lua fără a se asculta părerile Sinoadelor epar-chiah. Să se primească deci propu­nerea d-lui referent.

P. S. S. Episcopul Popea pri­meşte părerea aceasta, cu adăogirea, că după ce Sinoadele se vor fi ocu­pat de chestie, să se aducă afacerea în Congres, doar atunci se va putea ajunge frăţeşte la o înţelegere.

Pusă la vot, propunerea d-lul Barzu nu întruneşte majoritatea ne­cesară.

S e trece apoi repede peste ra­portul comisiei bisericeşti, a comisiei de organisare şi a celei şcolare.

Referenţii A. Hamsea şi Dr. D. P. Barcianu, se înţelege, citesc numai raportul general. Şi toate câte refe­rează şi propun, se iau spre cunoş­tinţă şi se primesc fără multă discuţie.

Şedinţa se ridică la ora 1.

Parastas pentru mitropolitul Mir on. înainte de a se fi Intrat în ordinea zilei, I. P . S. 8a Mitropolitul Meţianu reaminteşte că mâne se îm­plinesc dovil ani de la moartea mitro-

I politulul Miron. E e datorie să ne

aducem aminte de această aniversare. Mâne se va şi oficia un parastas, la care roagă pe toţi deputaţii să par­ticipe.

Din România.

Primul pas. Dl. P. P. Carp, preşedintele consiliu­

lui do miniştri, a adresat următoarea tele­gramă A. 8. R. Principelui Car ol, cu prile-giul aniversarei naşter I Alteţei Sale R«gale :

Consiliul de miniştri vS urea«J pentru ziua de astăzi cel mal strălucit viitor ; să dea Domnul să continuaţi cu tărie şi noroc exemplele date de Capul dinastiei.

A. 8. R. Principele Carol a röspuns următoarele :

Dluî Carp, ministru-preţedinte, Bucureşti.

A. S. R. Principele Ferdinand a adre­sat dluî Carp telegrama următoare:

Urările aşa de călduroase ce aţi adus în numele Consiliului de miniştri fiiuluî No­stru, adânc Ne-au mişcat. Dovez le de iu­bire ce am primit sunt un îndemn puternic pentru Noi de a sării In inima Lui virtuţile care, mal târziu, II vor conduce prin luptele vieţii şi dînsul îl va îndemna mal târziu să urmeze exemplul dat de prea iubitul nostru unchiu.

* Parlamentare.

Senatul a votat cu 57 voturi contra 4 proiectul prin care ministrul de finanţe este autorisât s í cedeze Sindicatului de bănci germane produsul net al monopolului hârtiei de ţigaretă, pe timp de 12 ani şi 7 luni, cu începere delà 1 Septemvrie 1900.

S'a împărţit In Cameră raportul proiec­tului pentru cedarea exploatârel salinelor delà Doftana şi Ocnele Marl tn scop indu­strial.

Raportor al proiectului ѳ dl deputat But'ulescu.

Următoarea notă a Apărut în .Tim­pul":

Bute probubil că sesiunea extra-ordi nară a Corpurilor legiuitoare se va închide Marţi, 10 Octomvrie st. v.

*

Nota gurernulul bulgar. „Corespoadenţa Politică* primeşte din

Soda un résumât In exte a* o al notei adre­sate da către guvernul bulgar agentului di­plomatic al României la Soll», dl Mişa, In z ua de 26 Septemvrie st. v

Miantrul bulgar de exurne , dl Iran ciofl, face cunoscut prin nota sa că jude­carea afacere! Ciolacof-Vlaradciof va ave loc în ziua de 6 Octomvrie înaintea tribu­nalului din Sofia, ear' a afacerel Mirdjev va urma imediat după aceasta.

Nota exprimă gparanţa că guvernul ro­mân va recunoaşte cum-că autorităţilor bul­gare nu le lipseşte zelul. Justiţia bulgvră îşi va îndeplini şi mal departe datoria, îndată ce \t, primi din partea autorităţilor române dovezile de vinovăţia persoanelor ce trăiesc In Bulgaria şi sunt denunţate de complici­tate In asasinarea Iul Mihăileanu.

Ministrul regretă ameninţările da ex-pulsărl tn masă ale Bulgarilor din România, prin cari o afacere judecătorească s'ar tran­sforma în una politică, şi speră că această mesura nu se va pune în practică, reservêa-du 'şl tot dreptul de-a pretinde despăgubiri într'un asemenea cas.

Nota conchide arëtând că îu Bulgaria nu s'au exerc tat represalii şi nici nu se are de gând aşa ceva, şi că Românii, din Bulgaria, amestecaţi în afacerea ce se dis­cută, nu sunt expuşi la nici un neajuns.

Textul interpolare! d-lui Oosma făcute în şedinţa delà 16 Oet. n. a Congre­

sului naţional bisericesc.

I. Adevërat este, că chestiunea rentei anuale de 38,500 lei, ce o primia biserica 8. Nicolae din Braşov delà statul român, pen tru susţinerea şcoalelor conf. gr. or. rom., de a'oh, drept desdaunare pentru bunurile şi emolumente avute din vechime în România, s'a complanat pe cale diplomatică între gu­vernul nostru şi cel român astfel : că statul român a rescumpërat acea rentă, liberând pe numele biserieel 8f. Nieolae o rentă perpetuă

unică de 962.500 lei, cu % de 4 pMkî fie-care an la 15 Aprile ?

2. Adevirat este. că din еаріШ, k 962'500 lei, s'a înfiinţat o fondaţiunt ai è rei venit anual de 38*500 lei minus ipté de manipulaţiune să se întrebuinţase adm numai pentru susţinerea gimnastului iup«-rior fi a şcoalei reale inferioare gr. or. din Вѣ şov, compropuetar este biserica 8f. Ши dé acolit

3. Cine a înfiinţat acea /мпао(«! Obţiuut-а actul fuadaţional aprobarea cm sistorulul archidiecesan ?

4. Adevërat este, că averea acestei {m daţiunl este depusă în Budapesta la tm centrali a statului, si că se adminiilmiik ministrul de culte ş% instrucţiune puiUci 'I

5. Adevërat este, că biserica 5/itníél Nicolae din Braşov este ditoare să înainta în fie-care an la amintitul ministru so<A lile documentate despre folosirea acestànà\

6. Fost au consultate, înainte de îiuk ier ea învoelil internaţionale, parochia etjn prietară a rentei şi autorităţile el saperiow bisericeşti asupra condiţiunuor acelei învdl

7. Invoitu-s'a biserica 8f. Nicolas şi eonii torul archidieeesan, ca fundaţiunea înfiinţau din capitalul rentei Bă s 5 administreze li ministrul de culte şi instrucţiune publid ungar, ca acel capital să se depuni In ii dapesta la cassa centrală a statului, şi mj» rochia să dea socoteală ministrului dupnlt losirea rentei sale f

8. Comunicat a guvernul nostru ietli

învoeHi inkrnaţtoned* înch'.iaU eu guvmi României în aczusta chestiune eu pana proprietară şi cu consistorul агскіачітц dacă da, care es e acela ?

Parteniu Corii, deputat.

U l t i m e ş t i r i .

Rësboiu ruso-german. Din Viena, se anunţă că in (ti­

curile diplomatice a produs o envnl sen§aţie discursul rostit de депегаШт, comandant al diviziei a 27-a, cu щ dinţa la Vilna. Generalul admfain unor trupe revenite din China, tiu:

„ Ţarul v'a rechemat din China ttu-ca să fiţi gata a merge contra M l'ait duşman".

Prtsa rusă, reproducind ami fa curs, zice că duşmanul ,cellaît' á Germznia.

^Standard", ocupându-se de iiiw sul rostit de generalul rus la Vilna, m că atât discursul, cât şi faptul di putut să apară în ziarele rmesti alt caracteristic.

Âbzicerea cancelarului german, Berlin, 18 Octomvrie n. Prinţi

Hohenlohe, cancelarul imperiului ger man, a demisionat din post. Impe» tul 'i-a primit demisia şi în locul li a numit de cancelar al imperiului, ministru de externe şi prim-ministi al Prusiei pe secretarul de stat óm-tele Bülow.

Alegerile din Englitera. Londra, 18 Octomvre. Resultitiil

alegerilor din Englitera se preeiott astfel: 332 conservatori, 186liberii, 69 liberali unioniştl, 82 Irlandezi, Pir-tidul guvernului numera deci Ш mandate şi astfel guvernul lui Silii-bury dispune în camera comunelor de-o majoritate de 132 voturi.

Ve mulţumesc pentra bunele urări. Carol.

3

Delà Congres. Dumineca trecută, în 1/14 Oct.,

s'a deschis la Sibiiu Congresul naţio­nal bisericesc, care tocmai acum îşi continuă lucrările şi în care au a se desbate multe lucruri de interes bi­sericesc şi şcolar. Până vom avè

rapoarte amenunţite despre decurge­rea consfătuirilor, dăm aci în între­gime vorbirea înalt P r ea Sfinţiei Sale mitropolitului Ioan Mefianu, cu care s deschis sesiunea acestui Congres,

Prea stimaţilor domni deputaţi congresuall! Dacă este o ma:.e mângâiere şi bucu­

rie pentru ckrul şi poporul nostru, biserica ee» vie a Domnului, de câ^-or! aude şi vede pearchiercî, împreună cu d voastră, aleeiî til fruntaşi, întruniţi Ia adunări bisericeşti, finira a coniucra la binele lor vremelnic şi vecinie, — atunci pentru mine este îndoită aingăiere şi bucurie, când më vëd încun-jtaat şi sprig :nit de d voastră, cel mal dis-line! fii at bisericeî noastre naţionale, întru tmpliniiea chemării melss ; deci adânc miş cat de această bncu:ie, ѵб salut cordial,

: prea stimaţdor domni deputaţi, şi ia această întrunire, tn coogres naţional bisericesc, im-plorându-vë delà ceriu încă muţ i eni de con teme mănoasă, la opui c d mare.al mon­tării ii в1 mântuirii noastre.

Bucuria mea, aceasta de a.um, se maî potmţiMă îacft prin doue momente întom­nate. Şi adecă, unol. că fiind acheta ртіши! nostru congres naţional bis r e se ordinar, pe care am fericirea a-'l c o n d u c ou,'mi-se olere dmîta ocarune de a vë arët», domni­lor, fi de asta-dat*, că ou doresc ?i *oesn a-'ml împlini ch»raarea maa în spiiitul dr»--(oitel « angelice, I w a «is tonţe! ЪІВЙТ ceî ţ a teferar societăţilor ; tn spiriti,! aesM Ingtate despre c*r« ass verbot« marele ipoit*l a' nwan urilor catra Carinteni: ,D$ ц qrê h Umbi îngereşti de aş avè proro rit, de-aj şti io de tamtlt, de-aş ave botă ßln şi mdmţa. înrât să mut şi munţu, inf împărţi tontă avuţi* mea, ş% chiar di 'tfaf d* trupul meu tă 'l ardă, — dxci irtqoitt nu am, nimica им sunt*.

Zic, 'mi 89 ofaro da nou dorita oc»-віпе, de a vë are ta, domnilor, că dragsitea ta care m'a dietins biserica, când m'a ridi-at la cea mal înaltă treaptă ierarchică, şi eu, tot prin dragoste din partea mea neic a 'I-o resplătl, conlucrând şi în viitor, btoate zilele vieţii mele, cu d-voastră îm­preuna, la întărirea şi dssvoKare» sfintelor d aiea&minte, în folosul neamului şi al pa­tria!, al căror fl! suntem.

Bar' un al douik-a moment însemnat ntt, domnilor, că fiind acf^sts primul nostru

pes, in noul secol al XX lea , în care am Intrat, ni-se ofere şi noue dorita ocasiune

i arunca o repriviro, mănar şi numai fu­rt, — asupra bisericeî noastre din SCCQ-

ii) trecut, şi a compara starea eï delà îa-apotul acelui secol cu aceea delà finea lui, pentru a ne convingă şi ma! mult, atât despre vitalitatea el, cât şi despre frumoa-itle resultate ce le-am ajuns în decursul timpalul prin salutarele el instituţiunl, — imitate îmbucurătoare, ce ne îndreptăţeşti la un viitor tot mal bun şi mal fericit.

Cine dintre no! nu ştie, domnilor, cât de triata şi dureroasă era soartea bisericeî, chiar si numai în prima jumëtate a secolu­lui trecut, ei anume, cum era ea subjugits altei ierarchil străiae, cum In unelo părţi Ol ne era permis a ne zidi bserie! şi scoale, cum nu aveam mal nici scoale elementare p nici alte institute superioare de cultură, enm nu aveam preot! şi înveţătorl cu pre­ţuirile receiute şi alte asemenea.

Şi cu toate acestea, cine nu ştie cât ie mult ne-a intarit ea contra uturor gre­lelor cercări, venite asupra n o a m ă şi eum ue-a ocrotit de toate relele ameninţ .ttot re

Şi earăşi rine dintre noi nu şti;, ?ât de mult n'a desvoltat vitalitatea el în a doua

jnmëfate » aceluiaşi secol, mal ales de când pro^edinţa divina ne trimise pe bărbatul do ririlor, în persoana marelui nostru Archie-piscop şi Mitropolit Andreiu baron de 8a-qana, împreună cu alţi fruntaş! distinşi a! noştri, d'ţ memorie în etern binecuvântată.

Cine nu ştie, cura am început în acea a doua jumëtnie a zidi şi spori bisericile şi şcoalele în oraşe şi la sate ; a înflirţa şi institute superioare de cultură ; a ne creşte preot! şi înveţătorl, după cerinţele timpului şi a ie ameliora şi doîaţiunea, după împre-giurăr!.

Cine nu ştie, cum am ajuns a înte meia în toate centrele tipografi! propri! ; a întemeia fonduri şi fundaţiun! spre scepurî culturale ; cum am »Jons a avè şi realităţi frumoase, Iu toate părţile mitropolie! ; apoi a ne bucura şi de o inteligenţă frumoasă şi zeloasă, şi ma! presus de toate, dia dismem-braţ? com eram, a ne ma! vede întruniţi şi Într'o mitropolie naţională şi emtonomă, care no adăposteşte pe toţi la adevëratul e! sin de mamă.

Acestea şi alte asemenea mar! şi fru moaşe progrese sunt, domnilor, cari ne mân­gâie şi ne îndreptăţise nn nnm"I la aseme­nea mâr găiere, dar' ne mal întăresc şi în convingerea, că dacă biserica străbună şi atur. ï eând însăşi era subjugată, ne-a ocro­tit contra pericolelor ameninţătoare, ridicân du ne, aşa zieênd, din moarte la vieaţă, ba încă şi ajutându-ne Ia frumoaso progrese calrurale; cu cât mal mult ne va ocroti şi întări ea în viitor, când din darul luî Dumne­zeu şi din gratin M. Salo, a gloriosului no­st u Impërat şi Regt Francise IosifI. a d e venit hberă şi autonomă!

Chiar çi numai cele deja amintite, con­stats, domnilor, prea Îndeajuns, puterea cea mare de vieaţă a bisericeî străbune, putere ce abi* ma! are seamăn, putere ce mângăie pe ctf întristat!. întăreşte pe ee! slabi, îmbărbă-teazl pe c*I îndoielnic!, Înţel?pţeşt8 po toţi oferind şi indicând tuturor cel mal mănos te­ren d* lucrare şi calea cm-, adeverată cătră îea/ftţnl scop fu al al omuîuî.

De ЖЧ -r. ţ)№cum se ştia, ţi acţiunea '•uturor fron aşilor noştri pentru ridicare* доатаіці a pornii totdeauna deîa biserica, car* latre toat-s împrejurările a rëmaa ne despărţită de popor, susţinondu-ne şi con-senându ne individualitatea, împreună cu limbi, eu însuşirile şi datinile strămoşeşti, prin ceea-ce şi mal mult s'a adeverit de cea mal bursă programă a noastră, de a ne cSuta şi câştiga prin ea desvoltarea noastră, morală şi culturală şi prin aceasta binele şi fericirea Ia care nisuim.

Bisorica noastră naţională este, domni­lor, tot ce avem comun ; ear' pentru ca să ştim şi mal mult aprecia marea el însem­nătate, să ne gândim, ce ar fi de no! dacă nu am avè-o? I

Biserica sîfebună are pentru no! şi o mar» şi sublimă misiune culturală, domnilor, pe care o poate împlini cu succes numai printr'o conducere înţeleaptă, întemeiată şi în viitor, ca şi în trecut, pe cele trei mar! virtuţi creştineşti: pe credinţa în Dumne­zeu, apoi pe dragostea şi speranţa evange-lică, din partea tuturor celor chemaţi, şi mal ales din partea congreselor noastre na­ţionale bisericeşti, în mâna cărora a depus marele nostru regenerator, fericitul Archi-episcop şi Mitropolit Andreiu, soartea bise­riceî noastre, prin memorabilele cuvinte, rostite în primai nostru congres din 1868, zieênd :

„CM des&vîrş'tă odihnă sufletească de pun toată ompetenţa legislativă şi admini­strativă a bisericeî în manile congresului de acum şi a celor viitoare, ca singure représen­tante legale şi canonice a întregii provincii mitropolitane, prin urmare competente a duce şi conduce trebile administrative, economice, bisericeşti, şcolare şi fundaţionale ; dar' tot odată în mâna acelor congrese depun şi răs­punderea pentru ulterioara soarte a bise­riceî*.

Din acestea vom înţelege, domnilor, cât de frumoasă şi de însemnată, dar tot­odată яі plină c» rôspundere sete chemarea

noastră a tuturor membrilor congresuali. Este frumoasă şi însemnată, căci ce езіе mal frumos şi mal măreţ, decât a lacra la binele şi fericirea unu! neam, unul întreg popor, a naamulul şi poporului din care fa cem parte.

E-ite însă şi grea şi plină de rëspun-dere, căci nu putem tăinui, că trăim tim­puri gr de şi pentru biserică, timpuri în car! a mulţime de curente periculoase tind până la sguduirea temeliilor el.

De?i biserica noastră şi în trecut a îndurat multe cercări grele, pe cari toate îe-a învins prin puterea ei de vieaţă, să nu uităm, că Ia acea învingere a contribuit foarte mult şi tăria convingeri! fericiţilor noştri părinţi, pe care trebue să ni o însu­şim şi noi, dacă voim, precum dorim, a în­vinge şi curentele periculoase din timpul nostru.

Să nu uităm, domnilor, că timpurile şi evenimentele ne pot lipsi de multe alte bunuri materiale ; nu este însă nici o putere, care să ne poată Ipsi de biserica străbună, dacă vom ţine şi noî ea fericiţii noştri lna intaşi, cu toată tăria convingerii, la acea moştenire strămoşească.

Să nu uităm, că noi n'avem dreptul a dispune, ci numai a ne folosi de acel preţios tepaur, pe lâigă marea datorioţă de a '1 lăsa şi urmaşilor noştri de cea ma? scumpă moştenire, fiind pentru aceasta şi rëspuniëtor!, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Dec! să ne grupăm cu toţii, tot mal mult în jurul acele! instituţiunl divine, cura se grupau şi fericiţi! noştri părinţi, şi pre-cam se grupeaîît astăîi şi alţi compatrioţi, maî bine situaţi, în jurul bisericeî lor, — deşi ma! au şi alte terene de desvoltare, — lucrând şi noi Ia ridicarea el, şi fâcându ne toţi apostoli binevestitorî al învăţătorilor el, ca?I sunt cuvêntul lui Dumatzeu.

Să aretăm ţi prin fapta, ah ţinem cu tărie îa Ьізэгіса străbună, şi зресЫ la cele trei mur! base alo el, la credinţa îa Dum­nezeu şi în Domnul nostru Isus Christos, la dragostea catră Dumnezeu şi deaproapele, fără de care s'ar periclita tot ce mai avem ; să cultivăm tot maî mult acea dragoste, вгшокіз şi buna înţelegere între noî, ferin-du ne ds îaapăreehar! şi tinón:! cu tărie la frumoasele sfaturi părinteşti ale neuitatului marelui Andreiu, adresate celor din jurai seu in ora morţii: .Fiilor, nu vë certaţi, nu vë sfădiţi*, — ca aşa să ss réalisez;? şi spe­ranţa noastră, de un viitor tot maî bun ai- ï şi de fericirea do dincolo.

Cu acest frăţesc şi părintesc apel, atât cătră d-voastre, domnilor, cât şi cătră toţi pe cari îî représenta^ aici, de ori-ce stare şi posiţiuue, declar sesiunea congresu­lui nostru naţional bisericesc ordinar, pentru anul 1900 de — deschisă.

Să îmbrăţişăm şcoala. Doară nici la un popor din patrie

nu ѳ aşa negligeată cercetarea şcoalel, ca la poporul nostru, Nu ştie el pre­ţui şcoala, care-'I luminează mintea prin înveţătură şi-I încălzeşte inima în aceste timpuri critice, — ci stă ne­păsător la sfaturile conducëtorilor sei spre bine. E un defect mare această împrejurare la poporul nostru, care defect foarte cu greu se poate lecui, căci e întrupată în el şi 'i-s'a prefă­cut în o a doua natură ideea aceea a tradiţiunil: că »cum a trăit moşul, voiu trăi şi eu", etc. Nu-I aşa însă. Noi ştim, că lumea azi, ba din zi în zi, merge tot înainte şi nu îndërët. Aşa, dacă vom rësfoi paginile Istoriei neamului nostru, vom vedé, ce deo­sebire mare este Intre trecutul ş i între présentai nostru ; vom vedé. cil mult

I am progresat. Atunci, când lanţurile

feudalismului au ţinut încătuşată na­ţiunea noastră, nepermiţendu-I a - s e desvoltă pe nici un teren, — când ţe-ranuîuî nu-I era ertat a-'şî da copiii la şcoală, — atunci grele timpuri am trăit, în mare întunerec am zăcut şi în nepăsare. Şi tocmai de a i c i v i n e

împrejurarea, că poporul nostru nu se interesează de înveţătură nici de cât, ci stă strîns legat de obiceiurile din trecut, deşi bărbaţi luminaţi chiar cu S Ä C i f i c i u Г ы ridicat din întunerec, arătându-'I cale.; cătră un viitoriu mal fericit, şi modul cum să trăiască. Acel bărbaţi ni-au arötat, eă numai pi in şcoală şi înveţătură putem fi fericiţi, după-cum zice şi proverbul, c ă „ n u - I

sërac cine nu are tată şi mamă, ci ace la . , care nu are înveţătură*, De ce dar acum să nu urmăm noi sfaturile bărbaţilor noştri mari, mal ales c â n d

avem drepturi şi ne putem l u m i n a

liberi ? Căci vedem, că prin înveţătură multe se fac şi se născocesc. Ştiut-au moşi-strămoşil noştri oare, ce-'s maşi­nile, telegraful şi câte bazaconii t o a t e ?

Şi acestea toate numai prin şcoală s'au născocit, şi dovedesc tot-o-dată, că mintea omenească şi, peste tot, omenimea, unde poate ajunge prin în­veţătură. (Omul ѳ asemenea unul pom, pe cure cu cât îl cultives! şi-'l gri-jeştî mal bine, eu atât îţi dă rod mal îmbelşugat, la din contra creşte sei-batec).

Aşa-dară vedem, că şcoala ne aduce mart foloase. Ea e o apă v i e , pe care, dacă o gustăm odată, nu mal însetoşăm, — după-cum a zis şi Mân-tuitoriul Christos, despre înveţăturile sale, către Samarineanca de-la fân­tâna lui lacob. — Şeoala ne hrăneşte şi ne nobilitează mintea şi sufletul nostru. Tot ea ne face să cunoaştem virtuţile creştineşti şi poraneile lui Dumnezeu ; ne face să ne cunoaştem pe noi şi, cunoscôndu-ne pe noi, să cunoaştem pe Dumnezeu, ziditorul tuturor, ca ast-fel să ne apropiem de misiunea noas t ră : ne face oameni morali.

Dacă şcoala aduce omenimel aş^ mari foloase, »?\ nu o părăsim dar, ei să o îmbrăţişăm eu căldură, apë-rând-o cu puteri imite. Şcoala noastră confesională stă tot-o-dată în strînsă legătură cu biserica, aşa că ceea-ce una începe, ceea-laltă complectează. Si când vom perde aceşti tesaurl al n o ş t r i — ş i noi vom fi perduţî.

S'a început anul şcolar, dar, du­rere , şcoalele noastre sunt goale, cer­cetarea e negligeată. Nu-I aşa însă la Nemţi şi la alte naţiuni. И trist lucru, când noi Românii, numai pedepsiţi fiind ne trimitem băieţii la şcoală! Străinii să ne îndemne cu sila a ne lumina? Căutaţi numai la e l !

Să lăpedăm dar de la noi orî-ee nepăsare şi să îmbrăţişăm şeoala cu interes !

E impus, cu deosebire acelora, cari conduc poporul nostru, ca să-1 lumineze şi să-'l sfătuiască să-'şî tri­mită copiii la scoale regulat : să-1 în­demne la cetire, prin care i-se dă ocasiune a cunoaşte foloasele ce Ie aduce şcoala. Să i se spună poporu­lui, că cine se lapedă de şcoală şi

4

biserică, acela se lapedă şi l e Dum­nezeu, şi Dunnezeu pe acela îl va părăsi.

Români, îmbrăţişaţi şcoala ! Dati­ve copiii Ы, îoveţătut ă, căci le faceţi un m i r e bine prin aceea atât lor, cât çi neamului nostru, care în veci vë vor bine-cuvènta !

Georgiu Subit, înv.

înmormântarea Doctorului C. Groza.

Duminecă, în 1/14 1. c , am petrecut la cele eterne pe mult regretatul medic al cercului Iibăşel, Dr. Constantin Grez*.

Din conetelaţiunea omenire! şi a uma­nităţii o stea lucitoare s'a atins; din gră­dina neamului nostru o mândră floare s'a veştejit şi din comuna bisericel o piatra preţioasă a dispărut.

Doctorul C. Groza, la care—după-cum nimerit a accentuat protopopul Gurban ln magistralul sëu cuvent funebral — CP. la un oracol din sele maî mari depărtai! aler­ga І іше* scferitoar« dupft mingăierr şi vindecare ; (Unsul eare neînsemnatei comu­ne Gurahonţ—sediul medical—ÍR dai un re­nume, făcoudu o pimetui tîe gravitaţiune al unei Insmse provincii, al cărei centru era el decedatul ; FIU eredmdos al bisericel «ale, pe care cu ardoare a iubit-o şi pentru ale cărei mistituţiuol ţi aşezamiuia culturale a jertfit tnt-dep.ur;a ca dr*g şi din toate pu­terile sal«, pentru cari nobile calităţi iubit a fost şi el din partea bisericel recunoscă­toare, eare l'a distins aîegôndu-'l în toate corporaţiunile bisericeşti delà comitetul pa­rochial până la înaltul congres naţional bi­sericesc, — acest distins bărbat, membru folositor al neamului şi al bisericel sale, pre­cum şi üociet&fi! omii;e|tï, s'a dus din­tre noî în cea mal FRUTOA^ă etate a vieţii gale, sven-J abia 41 da ml S'a dus deplâns de toată lumea, care l'a eu- oscuî fără deo­sebire de naţionalitste şi religie, lăsând un gol adânc şi simţit în arma sa,

Figur» consistentă şi s£rjetoasă a doc­torului C. Groza, ea ie distingea prin miş­cai! graţioase şi flexibilitate, — de un timp Incoacï Incr-pù să lâncezească şi nemiloasa moarte îşi imprima sigilul seu pe frun­tea lui senină. El eads victimă datorinţel sale, încât pe ia îtoeputul primăverii, ascur-gônd prin cerc prin aişte timpuri rec! şi тівсоіоме, îşi contrage morbul ftisia (oftica), care din zi ln zi 11 eleeşte forţele. Ihmdar sunt toate stăruinţele familiei de a '1 în­duplec* să meargă la cură, el, care ln de­

cursul servitâulul söß de 1.6 ani, au 'şi-a luat oicl-odată concediu, nici ac mi nu voe­şte a se depărta pe timp mal îndelungat din mijlocul pacienţ'lor, ci ca un ostaş, care înfruntă gloanţele duşmanului, clzênd Ia postul acu de onoare, aşs dînsnl până in momentul ultim persevereaiă la posful son.

încă cu o oară meinte de eflrşitul BOU letal, el dă instrucţil şi inviaţiunl pentru un pacient, pe care II scapă din gura mor­ţii, deşi el abia ie mal ţinea In aus. Şi ear' pleacă ln comună, d»r trebuie să a& reîn­toarcă, căci mena breb îl abzia serviciul. Abia re'ntor», şi pe te 10 minute totul s'a finit.

Ştirea morţii sule >'a lăţit ca fulgerul şi toată provint» Га deplàua şi '1 deplânge cu durere.

Actul înmormântării a fost o mani-feaUţiuae, cum rar s'a putut vedé şi In oraşele mari. Încă de dimineaţa străzile Gurahonţuluî încop a se impopula, ear la 11 oare afluenţa ѳ aşa de mare, că abia străbaţi. La oarele 12 sa Începe serviciul divin, sëvêtiit de 20 preoţi, sub pontiflearea protopopului Guîban şi cu concursul diaconu­lui dia Hăimagiu E. Joldea. Cântările fune­brele le-a executat im cor improvisât dia în­veţătoriî din giur, sub conducerea laveţă-torului din SaturSu 8. Dorc». Corul a cân­tat cu multă frumseţă, aşa că a făcut mare impresiune nu numai asupra noastră, ci mal vîrtos asupra străinilor, cari au fost prezenţi cu sutele.

Cuve:..tiil funeb'al l'a rostit protopopul BoroşiueuM, C. G urban. Dineul e ln genere recunoscut de un bun orator al bisericel. Cuvêtul sëu funebral Insă cu aeonstă ocaaiune la moartea modicului C. Gro­za, care II era amic intim, — a fost eu atâta măiestrie întocmit şi rostit, că Întreg publicul, fára deosebire я erupt tn plâns amar. A trebait inimă de ier, ca cineva să se poată reţine.

Conductul pleacă cătră cîmiter, dar dlßsul nu E Ä I avea eftrşit. Acela sëmëna UIMI tôrg masî), ALA cărui valuri und uhu ln toate părţile unde te uitai.

Cununi au fost depune într'un numör foarte mare, aşa că Intre împrejurările date » foat cu greu сопігоіагѳа lor. Autorităţile au fost toate représenta i . în special a făcut bună impresiune disposiţia protoprotore.'ul din Beroş şebiş Dr. Baross, ca toatn anti-stiile tututor comunelor să se présente In corpore, şi mombril acestora au dua şi sicriul succesiv.

Omenimea deci, fără deosebire de neam şi credinţă, a dovedit o nemărginită iubire aceluia, care şi el a iubit umanitatea cu aceeaşi dragoste.

Cântec.

Ţar'avem şi noi sub soare, Şi-o rtvnesc duşmani destui, Dar' pria vremi asupritoare N'am lăsat-o nimönui. E bogată, zici! Vezi bine, E bogată, căci în ей Multe inimi sunt, străine, Şi-i frumoasă că-i a mea. Dacă-i mică, nu-i de-ocară, Căci In ea viteji mai sunt, Ş'apoi, şi la noi în ţ-ură Creşte ierul din păment : Când voim, 11 ştim cukge, Ştim cum să isbim eu el, Când duşmani lipsiţi de lege Vin spre noi cu gând mişel.

Steag avem şi noi, străine, Şi-'l iubim cu jurämeut. Ziua rëului când vine, Ce frumos s sbate 'n vont ! E frumos şi steagul vostru, Dar' pa-al nostru de-'l privesc, Tot mai mândru este-al nostru, Şi mai sfânt că-i românesc. Rupt de-asprimile furtunii Rëseolite do duşmani. *L-3U purtat cinstit străbunii Prin atât am»r de ani.

De ne cheamă azi îa moarte, Veseli mergea la rësboiu ; Să dea Domnul să ні-'l poarte Şi nepoţii tot ca noi.

Ştim şi noi o lege sfântă, Şi de mii de ani acum, Stăm cu ochii tot spre ţintă, Mergem tot po-acelaşi drum. Pentru sfânta lege a crucii, Pentru limba ce o vorbim : Ce de-oţol pe săbii lucii Pus am noi de când trăim! Ştie Dumnezeu de-i bice, Ori de facem vr'un pëcat, — Dar' noi ştim c'aşa e bine Să ţinem ee-am apucat. Pentru lege, pentru limbă, Noi cu gura pr indэт foc: Numai vêntul se tot schimbă, Insă munţi! stau pe loc.

Sunt şi neamuri mai cu nume, Mai vestite la rësboiu ; Or fi multe poate 'n lume, Câte n'au ajuns la noi. Dar' noi ştim ce ne 'nveţară Сеі-зе au fost, şi când rostim ѴогЬч sfântă „neam şi ţară*, Noi, străine, tresărim Pem.ru cel-ce ne iubeşte, Tot ce avem noi dăm cu drag,

Dormi In pace, suflet blâad, mutat din­tre no! prea de timpuriii, dar destul de meritat în fapto bune şi iubire, ca cerescul părinţi? părtaş să Te f»!ă de sinurile lui Avram !

întristatului Tëu părinte şi neconso-lat«l familii trimită-'э ceriul bnlzamul mân­gâieri!, ear Ţie eă-'ţî dăraiască somn dulce şi uşor !

In veci pomenirea Ta ! — r. —

DinMunţiî-Apusenî. Câmpeni, 12 Oetomvrie n.

In atenţiunea Ven. Consistoriu archidiecesan ! Duminecă, In 24 Septemvrie a. c , a

fost ordonată din partea Ven. Consistoriu archidiecesan a treia încercare de alegere de preot ln parochia a 11-a dm Campent ; Insa, darore că, deşi Von. Conâisioriu a tr-donal domnului protopop Romul Fur.lui, prin un ordin foarte strict :'e a duce In în­deplinire actul alegere!, totuşi nici acum nu s'a putut fad capët acestor stări abnormale dia paiochia noastră, fiindcă, pr?cum la cele doue încercări de alegeri Roandaloasn din trecut, aşa şi la acost tămbălău — căci nu '1 pot numi alt cum şi poate fără päteehe In latreag* srchidiecesă, — d-1 administrator a aţtţat pa eâţî-va ciieaşl de băieţ«ndri a-domeniţi de alcoolul d sale, ba ehiar însuşi a aţiţat poporal în public, în biserică, înainte de actul alegerii cu doue sëptëmânï, prin o predică fulraiaaniă. Veniad z:ua alegerii şi servind la sfântul altar, d-1 administrator la fitiea serviciului iarăşi a'a adresat cătră po por prin o vorbire aţtţătoare.

La toate acestea d-1 protopop n'a zis nimic; vom vedé In raportul d-наіе cătră Ven. Consistoriu.

După-ce d i protopop Romul FurJtti a deschis şedinţa sinodului electoral, după ce a cetit ordinul Ven. Consistor, prin cuvinte bine înţelese a lademnat pe oameni la or­dine, aträgendu-lo îaawa aininte la ur»a rile neplăcute, dacă nu vor fl oameni paclnicl şi de ordine.

Nu a sflrşit bina domnul protopresbi-ter cu cuvintele sale, şi dl administrator 'şi-a şi început opera de &ţîţs\re, căci din altar făcea clieaşUor вёі ветдо, ba vëzênd că destrăbălaţi! nu '1 tocmai ascultă, a lă­sat ruşinea ia o parte, a eşit din altar, s'a pus in strană şi de acolo aţîţa pe oa­menii së! lu scandai, zicêndu-le sä nu ча li-v, că „nu le poruuceşte nimenea în bise­rica î o r \

Urmat-a după aceasta o larmă şi un scandal, care a transformat sfta noastră bise­

rică tntr'o cârciumă ordinară, Încât sirii din comună alergau cătră biserica noaiHi ca la o comedie, unde după-ce au ajuns|i vëzut scandalul ce-'l făceau clicaşiK dlulad-rrinistrator, puşi la cale de dineul, - m rëmas uimiţi, vëzênd purtarea scandaloul a acestor oameni fără ruşine şi fără morali, Căci biserica avea o privelişte mal a i decât o sinagogă jidovească ; unii Btrigii alţi! băteau tn palmi ; femeile şi copiii » suiseră pe bănci şi de acolo strigau ţi ц lăudau pe autorii scandalului, ear' bëtrâa poporului ge jăluiau cu lacrëmile In «I zicônd : „Doamne, oare până când tot act până când duhul acesta rëu se та mai il lăşlul în biserica noastră?"

De faţă au fost la acest act scaii los şi domnii advocaţi Dr. Preda ţi DL Chirtop, cari numai binele şi prosperam bisericel o voesc şi cari mult lucră şi loi pentru binele poporului din munţi; dar lit zădar, căci poporul din parochia i (escepţiune celelalte comune), orbit dea menirile şi relele iuformaţiuni date Іві I partea turburătorului administrator, -1 huidueşte şi necinsteşte; ba co e mai mail propunêndu-se la actul alegerii ie birt» de încredere numiţii domni advocaţi, trăbălaţii administratorului nu i-au prin

Neputônda se ţine alegerea din cm seandaloşilor, administratorul în fmk clicaşilor sei, caii tl preamăriau pat „buna reuşită" a scandalului, a eşit biserică şi îmbrăcat îa reverendă, a ta put pe stradă să striga şi să insalte mult stimaţii noştri domni advocaţi Preda şi Dr. Chirtop In faţa Întregului por.

Ar fi vremea, ca Ven. Consiitai archidiecesan să stărue a se aplica |i! noi cu dreptate conitituţiunea noastră ln гіеѳазса, ear' pe administratorul, acest burător al păcii şi al ordiesei, care, ded e la frunte* parochiei noastre, numai cordie ş. Impărăehieri a sëuënat Intrej poreaii aflatei noastre biserici,— să-'l pd odată la locul seu cuvenit, şi să ne redt pacea, de care atâta trebuinţă avem.

Un parochm,

Din Bihor. Sfinţirea bisericel gr. ort. din Cueji

Cu mare bucurie raportez ţirea bisericel gr. or. române din comună curat românească, locuită den popor foarte lipsit, care înainte avea o serică de lemn, mică şi cu totul rama Mal anii trecut! a fost chiar închişi,

Dar' când neamul ni-'I huleşte, Şi vrăşmaş ne vine 'u prag, Mii de oşti cu ei s'aducă : Noi suntem Români destui — Când de piept cu noi e'apucă, Aibă-'i ceriu 'n mila lui !

(^Albina.-) G. Coşbnc.

Poesiî poporale. (Din Zorlenţul mic.)

Fă-шё, Do&mne, pup tle crin, Să më poarte mândra-'n sin; Fă-me floare-'n grădiniţă, Să më poarte în cosiţă; Să më lege Ia chiotorl Totdeauna 'n serbători. • Fi-mi-ar drag floare să fiu, Mai bine decâ t ora viu, Că şi dacă m'aş păli, Mândrii 'n sin i-aş mirosi Tot a crini şi viorele, Drag aş fl mândruţii mele; M'ar lua fetele toate La brlu vara să më poarte. Vai de mine dar acuma, Că më poartă numai una Şi 'utrë lume nu mai vrea, Să më poarte nico ea, Numai singură 'n grădină, Că de lume se ruşina.

• Am făcut tot ce am putut, Ca să-l fiu mândrii plăcut, Dar' val, Doamne, eum să-'l plac, Mândra-'I goală puiu de drac ;

S'alerg lumea pentru ea, Nici atunci nu-I pot plăcea, Că nu sunt frumos ca ea; Frumos nici nu pot să flu, Apoteca eu n'o ştiu Şi albele n'am de leac, -Ftrumos cum drac aă mg fac. Niel când nu m'am rumenit, Trebuie eă fiu urît.

»

Crapă mândra mea de ciudă, Că nime n'o mal sărută, Dar nici dracul nu-'I de vină, N'o sărută că-'I bgtrftnL Crapă nana de necaz, Că-'I sbârcită pe obraî, Las' să crepe, nu-I pëcat, Că mal sunt tinere 'n sat. Cine caută să sărute, Află gara aşa dulce, De s'o mânci cu lingura Şi nu te-al mal sătura; Ear la babele bëtrâne Gură nu mal cere nime, Cât de multe pot să fle, Nime nu le mal îmbie, Că nici nu 's b-ine de alt», Decât numai de spovadi.

Câte fete mi-'s dragi mie, Toate a mele- aş vré să fle ; Dar', zëu, care ml-ar plicea, Nici nu caută 'n faţa mea. Eu cu ştiu ce am greşit, D Щ.І tare m'or mît, fc'apoï care më iubesc, Aici mie nu 'ml trebuiesc;

5 letviciil civin se făcea In sala de tnveţă-œént. Proreclinţa divină м'а îngrijit 1rs» şi de acest рчрэг, căci, pe iâ~gft toato nea-Junrorile ' ia ajutat sa-'şl ridice o biserică cwêspuMëtoare spaţioasă şi frumoasă, căci poporal roman e darni? şi muncitor, dacă are conducători boul.

CS şi comună Cuioşd are azi biserică notti fi potrivită, în foarte mare parte este meritai domnului notar Alexandru Filip, care ca membru al bisericii dreptcredin-ешѳ ii deputat sinodal a făcut tot posi­bilul, jertfind timp ţi ban, peatra edificarea leestél sfinte biserici, care s'a dat de3tina-ţinnpl prin actul sfinţirii Duminecă, tn 1/14 Octomvriö a c , prin Rov. Domn proto-preebiter Teodor Fdip, c»r?, din tacredin-ţarea P. 8. Sale iubitului nostru Episcop Ioaif Qoldiş, a 80 -îrşit măreţul act asistat de preoţii Teodor Pap din Lngaşul-inf. ; Simeon Flip din Lugaşul-superior ; Georgiu ѣшси din Picleu şi adm. parochiel Cueşd, N, Cosma din Brusturi. Frumoasele гёз-

liturgice le a cântat cu destulă des-corul Inveţătorese, compus din

domnii : Const. Măruşca, înv. gr. ort. în Brusturi, Pelm Cipou, înv. în §Luncşoara, 8tef. T-lvan, înv. îa Peşîeş ; I. Iancu, înv. la Picleu, Victor Mercea, jurist, Petru Chi-todea, lav. pana., Florian Câmpian, înv. local şi alţii.

La finea eftel liturgiî, Rev. D. Teodor Filip a rostit o predică iuciimctivă despre paza sfintei biserici ; Teodor Pap, un bun predicator, despre însemnătatea dâiuirilor flcnte, rugând pe Dzeu să le dăruească Unitate şi dăruiturilor ace t d sfiate bise-lid; ear N. Cosma a mulţumit dlul notar Alee. Filip pentru abuegaţianea arătată la edificarea bisericel. Atât actul în sine, cât |i predicela instructive au servit spre mân­gâiere gufl^teaseă numerosului ipopor ve-Bit din depărtate locuri.

După «ţintire s'a dat un prânz co­lin, la care s'au ţinut mal m a k : toaste p&nt de Însufleţire pentru capii bisericel etc.

lm svat cu acest prilegiu o deose­bit! bueu'ie, vöréud preoţii şi înveţătoril Hfitoindu-io împreună, fără nici o patimă, asupra modului de-a înving) greutăţile ce li apasă umerii deopotrivă.

Participantul

Din Banat. Sinersig.

In aiua de 24 Septemvrie, la 2 oare, l'a sSvtrşit iflnţirea şcoalel de nou edifl etti, prin prea onoratul domn protopresbiter

De nu adu ena dragă, Las mitele să şadă ; Dacă n'am fost norocos Bă mö placă ce-I frumos, Mal bine nu mö însor, Stau tot june până mor. De nu iau ce mi-'o plăcut, Nici nu cred c'oiu trăi mult, Şi nici n'aş vrè să trăesc, Dacă n'am ce să iubesc.

Tune dracu 'n tine, mândră, Par'că n'ai avut oglindă, Pe obraz când te-al mânjit, Aşa tare al greşit, La un loc prea mult al pus, Ear la altul nu-I de-ajuns. Dute-acasă, te grăbeşte, Şi-'n alt chip te rumeneşte ; Nu pune mai mult d'o part*», Ear' de alta jumëtate, Pune-o oca, pune doue, Da' pe părţile amêndouë ; Le înşira să se vadă, Nu le mal pune grămadă ; Le lipeşte să ee prindă, Şi te uită In oglindă, Ca să nu mai zică nime, Că nu eşti mânjită bine . . .

Compuse de : Nicolae 2wu, june econom.

Dr. George Popovici al Lugojului şi Ioan Pepa al BunasmliiI, pe lângă cooperarea preotului local Pirtea.

Coraursa Sinersig, ca comună mixtă, înainte de venirea preotului Viehentie Pirtea ca administrator paroch, era Într'o stare de plâns. Poporul părăsise aproape biserica şi şaoala şi cerea scoală do stat. Veaind la cu noştinţa venerabilului consistor acesta trimite atunci de admini 4rator-paroch pe capelanul din Bănia Vichentie Pirtea, ridicând din oficiu pa foştii conducëtorï. Greutăţile ca a lutîmpinat preotul Pirtea la început, na atât din partea poporului, cât din partea fş t i lor conducëtorï şi a altora, sunt de nedescrie. Poporul da fiija altora nici nu cuteza a vorbi cu preotul pe drum, ci tntr'ascuna' Şcoala nu voia să o predea fostul înveţător preotului (deoare-ce preotul era n u m i şi de tuveţător). Timp de 6 sëptëinânl s'au făiut hârţueli până s a scos îa^eţătorul din şcoală. Şcoala era nacorespuuzgtoare, era pe cale da închis, îaveţăSorul de stat venise deja în comună. Comunali îndemnau oa­menii rasreu la şcoală de stat. Era o a ie-verată luptă. Pe lângă lupta cu şcoala era lupta cu nişte nepoţi aî preotului bëtrân. Toate aceste grautăţl preotul Pirtea iö-a învins ; i-a succes a abate poporal de la calea r ă e r i t ă şi a zidi o şcoală согезрип-zëtoare cerinţelor de astă-zl.

Nimeni din cel cari au cunoscut refe ricţele din această comună, n'au crezut ca tn aşa scurt timp (6 luni) să se ridice o şcoală, cu o sală de înveţămânî, 2 chilii, cuină şi cămară şi încă aşa compltct, încât poate nici un cuia nu lipseşte care să nu île gaisa. Chiar prea onor. d-n protopresbiter Dr. George Popovici îa piwdica sa s'a exprimat, că ln tot timpul păstoriei sale, nu i-s'a dat ocasiune să vadă, ca într'o comună e i se facă o zidire atât de repede.

Comitetul paruchiai ca fruntaşii co­munei şi ln frunte cu preotul lor au fcşit cu trăsuri la g i ra din loc intra întimpinarea prea on. d-1 proiopreabito? al Lugojului la venirea aa pentru actu! sfiaţireî şcoalel. La ecoborîrea d-n tren pma on. d. protopresbiter vite IfHÎmpinaî ca o vorbire din partea preo­tului asemëaâudi 'i cu sëmënatorul, care a venit să secure ..oaiede ostenelilor sale. La Intrarea In comună e lutîmpinat cu salve de treaseurl, ear poporul adunat tn faţa şcoaiel tl aclamă ca „să trăiască*. Apoi s'au făcut colaudarea prin exportul technic Pon grata din Lugoj, aflându-se Intru toate co-respurizëtoare. Intru aceea soseşte cu tră sura şi prea on. d n protopresbiter al Bazia şuiul Ioan Pepa, care asemenea e înfclmpi-nat de imensul popor cu strigăte de „sä trăiască' şi salve de treaseurl.

După colaadare a urmat actul sfinţirii, sovîrşit de ambii prea on. domni protopres­biter! împreună eu pr .otul local, In sala şcoa-Ы . Poporul era adunat cu mie şi mare, aşa Inoâl şi curtea şcoalel era plină. Rë^pun-surile ie-au executat şcolarii.

După sfinţirea ap I prea on d. protopres­biter al Lugojului ţine o frumoasă vorbire plină de IcveţăturI folositoare pentru creştini, despre luminarea mintal şi tăria voinţei, es-primând mulţumită poporului pentru jertfele aduse, în-lemnându I ca şi în viitor să nu înceteze a aduce jertfe jentru şcoala şi bi­serică. Mulţumeşte preotului Pirtea, pentru conducerea înţeleaptă şi jertfele adase cu ridicarea şcoalel. îndeamnă ca de acuma înainte să asculte do sfaturile părinteşti ale prea on. d. protopresbiter Ioan Pepa, care e şeful lor şi să fie cu supunere faţă de dîasul.

Preotul Pirtea prin o scurtă cuvântare rnuIţSmeşta în шзтеіе credincioşilor prea on. d. protopresbiter al Lugojului, pentru os tc-nelele şi jertfele aduse, pentru înaintarea comunei

In fine prea on. d. protopresbiter Ioan Pepa в% adresează ca cimnta frumoase către popor. Urmează stropirea. După stro­pire masă comună ia preotul Pirtea, care a durat până la 6 o ce, timpul placare! trenului.

Acum comuna Sinersig eete mântuită de pericol, înveţătoruî de stat se va duce şi poporul va trăi tn pace.

Nicolae Hopota, notariu com.

«

Rëspnns la o . Int impinare". Din Valea-Almajulul, Ost. 1900.

In corespondenţa mea publicată sub acest titlu în Nr. 159 al preţuitului jurnal .Tribuna Poporului' , eu nu am amintit nici un nume, şi nu am intenţionat să fac nici poiemiî, nici ceartă, cu atât mal puţin a vătem* interesele cuiva. Am expas numai adevërurl în buna speranţă, de-a îndrepta, şi nici deeum de a strica.

In treacăt şi fugitiv am amintii;, eu I drept, câteva din fremontările noastre la înfiinţa­rea institutelor .Alma" şi „Nera% departe a fos* însă de mins şi cugetul de-a văiema institutul »Alma* ca atare ori a lăuda „Nera", ci simplu am arëtat, că unii domni neguţă­tori, precum la înfiinţarea acelora, aşa şi la tefiirţarea societăţilor comerciale, din rea croainţă ori dia nooricnîare produc prea multă gâlceava şi neînţelegere, sperând că lucrurile se vor întoarce spre mal bine

Insă în corespondenţa din N-rul 177, sub titlul „Iutimpinare", corespondenţa mea este declarată de scornitură şi minciună, ear' anonimul AlmSjan, ua om ce ţipă după un 0 3 de ros.

Să vodem dară, unde est-o minciuna ? in corespondenţa mea din N-rr.1 159 am zis : , 0 cassă de păstrare germană din Caranse­beş întrevine prin câţiva slujbaşi, şi aceştia aiigajază 7—8 neguţători şi pe tăcute ante-iute, ~- fondează „Alinăjaea sau „Alma", ce vorbeşte o limbă străină de noi. ,C<' röäptus;?. d-nil neguţători în .Intimpinare* ? Eî zic : „Cassa de păstrare , Almajana' este o mstita-ţiune internaţională", ear' la alt loe: „La cassa de păstrare „Almăjane." sunt între toţi acţio­narii : trei gormaiil, doi unguri, un israaiiv, care este şt la „Nera ; muH numitul polo­nez, care vë ente spin ÎU ccieşS, ear' ceia-lalţt yunt tiiţî RoiMnP.

După-ce preş. bine se ştie, că la „N?ra" nu se află acţionari,, ori altceva, nie? ua israelit, permiteţi sa întreb: în care parte sunt minciunile ?

La alt loc zio domnii eu „Intmipi.-narea* : „Le este ia toţi Încă în rssmorio catastrofa din Prigor, prin care sut;< de bieţi ţoranl au ajuns la sapă de Ierni), n la care au contribuit mult agenţii băncii acaleia, ducêud poporul acolo ca la o strungă*.

Eu nu ştiu ca banca din Prigor să fi avut agenţi, ştiu că a fost a unul singur om, care îşi supoartă turnările uşurinţei sale. Apoi ştiu că cele ale băncii din Prigo-(casse şi mobiliar) s'au dus la „Almăjana'' şi nu la „Nera", ear 'pe directorul delà ,Nera" nici odată măcar nu 1-h.m auzit sä fi calom­niat „Almăjana" ; cum vin d nil delà „Almă­jana" în frunte cu directorul, ră агигсѳ cu norciu In .Nara*, — este de neînţeles. C*t pentru duplicitatea dlui D. Radivnevici, cel-ce-'l cunosc nu se vor mira, dacă şi aic-I a trebuit să joaca iot jocul cuno­scut.

Atât, de astă-dată, relativ ia „Al­măjana" şi „Nera", eăcî, încă odată герЛ, In contra institutelor ea atarl, nu am 4 oi t nimica să zic, — am vrut Insă In contra oamenilor. — Şi acum o vorbă despre ne­guţătorii noştri.

Nu më suneră de loc, dacă negustori! Al-mljenî ca atarl, vezendu-'şî interesele ame­ninţate, ar lua posiţio de apörare ; şi r>> s'ar lăsa purtaţi de nas de cei-ce numai biae-voitcrl nu le sunt. DÎDŞU însă îşi vor fi zis, ca cel din povaste : .Facem contract şi uu dracu, numai să trecem puntea*. Să aibl іпза grijă, că dacă h i se roagă, aeeîa poate să-'i şi ia, Dacă cutare gau cutare afacere, este ilegală, pofteseă domnii din .Intimpi­nare*1 a combate pe căi legale, — fără cru­ţare — fie în Bozoviel, Gerboveţ ori Prtlipeţ şi vor dovedi onoare şi respect. Pâ?să ce îasà ѴУГ a^ uita de glasul străinului, cu ale

POVESTEA Unei Coroane de oţel .

(Eestatornicirea Domniei româneşt i şi rësboiul nostru pentru neatêrnare.)

S c r i s ă a n u m e p e n t r u ţ e r ă n i m e . De

GEORGE COŞBUC. Domnitorul.

XI.

Domnitorul nostru îşi avea cartierul în satul Poradim, cale do trei ceasuri pe jos până la Plevna.

Satul e sărăcăcios poste mesura, Bul garil locuesc tn bordeie; doi-trei Turci, cari se găsiau b sat yi avuseră nişte clă­diri de lemn ln chip de casă, le au aprins când s'au apropiat oştirile de Plevna. Prin sat e un singur dram, numai praf tn zilele bune şi noroiu până tn genunchi In zible cu ploae încolo nimic, nici primărie, nici şcoală, nici biserică.

Domnitorul îşi alesese cea mai bană locuinţă din sat, саза unui Turc, care fu gise. Era la marginea satului, şi avea doue odăi, una fără ferestri — asta a fost făcută bucătărie — ear ceealaltă cu doue fereşti fără geamuri, lipită pe jos, strîmtă şi scundă, aşa cum sunt locuinţele ţerănilor prin satele

sărace. Uşi nu erau nici la tindă, nici la odăi. Curtea era mărişoară, dar plină de gunoaif.

Aceasta era locuinţa Domnitorului nostru, a Comandantului armatelor delà Ріѳѵаа.

ln ziua sosirii Sale, Domnitorul a lăsat să I sa facă o masă i i odae ; рэ patru pari bătuţi In pământ, soldaţii au întins scânduri do brad, apoi au lipit geamuriia cu hârtia, au spălat laviţa Turcului, ear mai spre seară au adus un pai da tabără. Astfel odaia era mobilată gata; avea masă, scaune şi pat. Chiar tn ziua acesa, Ja odaia aceasta, s'au adunat vre-o douë-zeci de generali la sfat, bine înţales, numai vre-o zece au avut loc In odae, ceilalţi au stat prin tindă, ear doi au stai afară cu capai vîrîî pe ferestri.

Mái târzia I-s'aa adus din Turau-Mă-gurole scaune, pat şi doue mese, una de scris în odae şi alta pentru mâncare. Pe asta o avea în curte, într'un cort de pânză.

Pâa'a fost vreme bună. Domnitorul ca suiţi 8*, vr'o patru zaci de oficeri, mâncau tn curte, când ploua, mâncau cu toţii în tindă, pe rtnd, căci abia încăpeau câte şease la masă. Ear m?sele lor nu erau mese de Domn, nici măcar da om cu dare de mână. Mâncau din mâncarea soldaţilor ciorbă şi rasol, şi câte-odată friptură de barbec. Ouë, unt, zarzavat şi altele erau aduse in fie care zi din Tumu-Măgurde, cala de 50 chilometri. Vorba vine, că erau aduse ; In-

tr'adfîve- nu le v d e a u cu ochii câte 3 — 4 zile, ear după-ce ;.u dat pioiie şi zăpada eu viscol, nu lo-au niai vëzut cu sëptëmâ:nlu.

Au fost zil«, când Domnitorul a mân­cat pâne eu nnt, яі Ia ameazi şi searc-, şi nu la masă, ci plimbându-se cu pânea în mână prin odae. Cam de la sorb ăi orile Ar­hanghelilor, au început să lipsească de toata în tabară, chiar şi pânea, şi atunci în car­tierul Domnitorului s'au scăzut la jumëtate porţiuuile de pâne ; aşa că generalii din su­ită erau buni bucuroşi să aibă nana goală şi n'o aveau. Nn era chip să aduci de aie hranei din Turuvi-Măgurele ; ss prăpădiau prin zăpadă carele cu merinde, bă muriau de frig boii din jug şi soldaţii cari îi mânau, ba în urmă—ca vîrf la toato —véatuí rupsese podul de peste Dunăre şi oştirile erau ur­site să piară de foame. Prin Bulgaria satele erau pustiite cu totul : după-ce de felul lor erau sărace, apoi mai ţinuse cu de-ak-mâncării o pută doue zeci de mi! de oameni timp de patru luni.

Ţarul Alexandru, care cheltuia pentru hrana sa câte o mia .1.; iei рэ zi, o ducea mai bine. Şi nici т а з а Тагкікі nu era masă de Impërat : el avea cel mult trei feluri de mâncare, cu nimic mai bune şi mai bogate decât la un birt economic dintr'nn orăşel.

Singurul lucru care '1 avea eu prisos era vinul. Cei cari fumau, o duceau rëu eu tutunul. Odată într'un sfat de generali, veai repede un ofieer, scoaao de sub mania o

6

vieţii la moment, lucrăm foarto î,:ţcdopţeştp, dacă până încă arată semne de vie&ţ̂ i luim următoarele inësurï de scăpare:

Pe morbos Ü culcăm jos, ori în put, îl doebrăcăm do vestminte, capul 'i-1 ţinem ridicat puţin In sus şi no îrgrijim, ca con­fratele nostru să aibl aer curat, proaspët şi rece. Fruntea şi templele le spălăm cu oţet, apoi le învelim în cataplasme reci, pe cari le înoim îndată co se rëcesc. La tălpi II punem aluat de muştar, ear dacă vedem că picioarele II sunt reci, le încălzim cu o cărSmidă călduţa, învelită într'o bucată de pânză ori pănură.

Medicul însă în tot caşul să uu lip sească.

(Va urma. )

P A R T E A E C O N O M I C A Comerciu şi asociare.

Din ValeaAlmajuluî, Oct. 1900.

Сѳ sunt asocierile de comerciu, şi care le este scopul, este de prisos a maî spune. De bună seamă, un corp, de a căruî b u n ă s t a r e se îngri­jesc 1000 , va prospera cu mult maî bine decât cel îngrijit de un om singu­ratic.

Scopul asocierilor de comerciu pe scurt e s t e : a întoarce banul no­stru, delà noi între noi, sau a lucra noi pentru noi, — nu însă a fi egoişti, fiecare pentru sine, ci cu talantul seu fiecare să contribue pentru toţi, şi toţî pentru fiecare; aceasta o pre­tinde chiar dragostea de frate.

Bate prea cunoscut, că suntem sëraci şi din această causa în cele mai multe sate şi în cisuri le cele maî bune oamenii noştri deschid o prăvălie cu 2 — 3 0 0 florenî. Ce pră­vălie şi ce negoţ se poate începe cu acest capital, ne putem închipui.

Cunosc destule caşuri, unde cu­tare Jidan, bătut de vent, cu calaba-licul în spate se a ş e a z ă în cutare sat, şi cu negoţ de 5 florini pe credit în­cepe negustorie şi deschide boltă ; nu trec 1 0 — 2 0 de anî şi zdrenţosul no­stru o ia pe sus, el devine chiar ban-chier, el unul, ear, 3ăteni î în locul lui, 1 0 0 0 şi 2000 : cerşitori. Este de prisos să mal înşir aici, pe ce cale un ase­menea parvenit leşinat, poate să ajungă în mătasă adese-ori, în tim­

pul cel mai scurt, asta o poate fie­care şti, că numai pe căi cinstik n,

Noi vedem zilnic, cum cutare orii cutare, chiar simplu ţeran, fără si f înveţat undeva negustoria, deschide dughian; unii ca acesta sepr în scurtă vreme, alţii însă o duc de­parte. Drept, că se prăpădesc mi şi din cei cu bună pregătire. Afa rea comerciului mai bine S8 po asëmëna cu „loteria", la care celii drăsneţ în cas de noroc, — lumea. Zic îndrăsneţ, căci isprăvii prea de multe ori au dovedit, întotdeauna isbuteşte mintea lângă negustori mal aproape stăfna şi speranţa, norocul şi nenorocul. Di câte-orî nu ni-s'a dat ocasiunesäw dem oameni de-aï noştri, cu pentru negoţ, cari din Іірза mijloict lor au trebuit să meargă slugi li străini, sau să se lase de orice între prindere mal bună. De câte-orî nuai vözut săteni de al noştri şicanaţi p storşi cu fel de fel de apucături è geşeftărie din partea eutărui şi coli rui om mai iscusit?

Sunt oare to.ite acestea în sul comerciului, în folosul comercia ţilor ori a publicului peste tot? Sip că n u /

Viitorul va dovedi, căci viitori este al asocierilor.

P e scurt vorbind, eu nu aflai mijloc mal recomandabil pentru ju porul n i s t ru , spre a scăpa de şa tani, decât asociarea pe toate ten nele, căci „unde-î unul nu-I putere' zice vorba înţeleaptă.

Talentele noastre negustoriţi nu ar fi silite atunci a se umili şi ase prăpftdi ci vor fi căutate şi bineplt tite, dîtcă asociarea va veni tn ajuio rul lor P.anul nosiru nu va Mi ßä-'l dăm atunci la duşmanul şl poporul nu va fi silit sa cunp marfă pe bani scumpi şi pe deieuj să fie despoiat de ovreul cămătar

Se înţelege de sine, că ab. asocierilor au să fie oameni eu minte şi cu mâni curate. Cel ce se motă a combate asocierile, în cipiu, ca şi uniî chiar dintre toril noştri, — dovedeşte cel "mii declarat egoism.

AlmăjimÂ

noastre în contra noastră, ps căi laterale şi josnice, nu vor dovedi nici drept, nici adevër. Când domnii din „întimpinare* cred a fl bine să cagete de 10 ori la sine, la dreptul lor, aibă atâta judecată, că este just să cugete cel puţin a i l a oră şi la cele ale altora, la dreptul vecinului. Când am віз cS voiu fl la loc, am zis, nu pentru a strica, ci a îndrepta ; nu am poftit a Ii so tulbura nici chiar paharul cu apa,—decam creerii. Un proverb zice: „Na săpa groapă altuia..." Cât pentru derivarea cuvêntuluï „Alma" de la Almajana, suntem de acord, nu se supere căci—nici eu nu ziceam alt-ceva, decât că nn e românesc.

Am subscris şi subscriu ou anonimul Almăjanul, numai pentru dragostea păcii, pe care o doresc şi o doreşte binele tutu­rora, nu pentru-că nu aş avé curagiul a sta faţă. Eu încă mai nutresc speranţa, că vom putè afia un mod, prin care totuşi s'ar puté toţi mulţămi şi restabili pacea şi buna în­ţelegere între fraţi. Să dee Dumnezeu !

Almăjanul.

Comoara de aur. —PoYeţe higienice şi de scăparea yieţiî, scrise рѳ

înţelesul şi pentru folosul ţoranuluî român. —

De

Iu l iu Bugna r iu Să lau ţauul .

Motto : Sănătatea pàn& la

un punct eate în manile

noastre .

(C. Şt. %.)

(Continuare.)

împunsătura de insecte.

împunsătura de vespe, albină, sclepţ ne causează unflatnri usturătoare, câte-o dată dureri mari, ba chiar ferbinţeli şi mâneărime de pele. In atare cas trebue să frecăm locul împune cu câţiva picuri de amoniac. Dacă acul a rëmas în rană, să-1 îndepărtăm înainte de toate pe acesta.

Sgaiba (buba cea rea).

Dacă după Îngrijirea de animale bol­nave, sau după ocuparea cu pielea delà animale moarte, bănuite cu morb, se ivesc pe pielea omului nişte umflături mid dure­roase, a căror împregiurima e de coloare violetă sau întunecată, cu dreptul se poate naşte bănuiala că aceasta e sgaibă.

Acesta e morb foarte primejdios şi pretinde cel maî grabnic ajutor medical. Să

ghiulea de tun, umplută cu ţigări, şi o puse j pe masă. A fost un ehiot şi o veselie între j generali, de părea că li-ai fl dat averea lumii, şi săriră să îmbrăţişeze şi Bă sărute pe oflcer, căci nici unul nu avusese tutun de vre-o câteva zile.

Aşa era în cartierul domnesc. In car­tierul generalilor comandanţi era şi mai ren.

Ear oflceril de front răbdau în rînd cu soldaţii. N'aveau cisme în picioare, dor-miau în corturi plina de noroiu şi rodeau coji de pane. Căpitanii şi locotenenţii, pe părţile mai mărginaşe, mâncau alăturea cu soldaţii porumb copt şi la prânz şi la cină ; apoi pane cu brânză, cât a fost vreme bună. Ear după sosirea iernii, au răbdat vitejeşte şi de foame şi de frig.

XII.

In odăiţa aceea s'a canonit Domnitorul nostră patru luni de zile, cu întrerupere de câte-va nopţi, în care s'a canonit mai rëu.

Venise, adică, Ţarul la Poradim, cu gândul să stea mai apropiat de Plevna câte-va zile. Asta era cam pe la Sfântul-Dumitru, pe o vreme cu ploae şi cu viscol. Casa cea mai bună din sat trebuia dată acum Ţaru­lui, şi ast-fel Domnitorul nostru a trebuit să plece prin ss.t prin noroiu şi ploae, să-şi caute un bordeiu de locuit. Şi-a găsit unul pe o rîpă, cel mai curăţel, şi mai încăpotor

ne ferim însă de a beli atarî animale, cari pătimese de sgaibă, mal aîes dacii la mâni avem ceva rănii ori bubă.

Coşii şi răpciugă.

Astăzi ştim deja, că coşii şi răpciugă distrugëtoare de aşa mulţi cal, pot să treacă delà acesta animale şi la om, pe care îl pot umple. Acest morb, dacă odată isbuc-neşte, numai cu greu se poate tămădui sau vindeca. Pentru încungiurarea pericolului este neapërat de lipsă a şti, şi a aplica më-şurile potrivite. Dacă am avut de lucru cu un atare cal, totdeauna trebue să ne spălăm manile şi faţa. Cu ocaaiunea ţeselăril, perierii şi spălării calului să ne ferim de-a atinge cu manile noastre partea rănită sau buboasă. Ranele, cu cari am putè veni în atingere, să le ardem cu ma­terii arsëtoare. In sflrşit nu este iertat să durmim în acelaşi graj î, unde sunt atarl animale bolnave.

Irisosinţa de sânge.

Se 'ntômplà câte-odată, eă cutare or­gan corporal conţine în sine mal mult sânge, decât cât are lipsă. Din această causa, fiind orgsnul respectiv umplut cu prea mult sânge, se nsşte vërsare de sânge, care se iveşte pe nas şi pe gară şi ca atare este un morb foarte îngrijitor.

Oamenii atacaţi de acest morb pot fi loviţi ş ; de gută, mal ales dacă vërsarea de sânge vine do!a inimă ori plămâal.

Pentru a puté lueurgiura primej­dia, recomandăm pe seama celor-ce sunt ţinuţi a îndura versărl de sânge, ca să se ferească de beuturî sr.irtuoase şi ameţi­toare, precum : vinars, vin, bere ; să se re­ţină de a bé cafea neagră ; seara să nu mănânce bscate bogate si Î3 mesura mare ; după mâncar-э fă uu petreacă În localitate caldă; să na stele cu capul !а soare ori la foc; să im ţină capul plecat cătră pă­ment.

La toata ÎMtêmplarea trebue 5* ceară sfatul şi ajutorul medicului.

Guta (damblaua). Semnele lovirel de gută sunt : pierde­

rea conştiinţei sau a simţirilor, Inroşirea feţei şi învineţirea buzelor, a urechilor şi a gâtului. Dacă morbul se iveşte în grai mare, atunci nefericitul moare îndată ; car' dacă atacul vine mal blând, omult poate încă t ră i ; dar în acest cas xëmâne sëc pe de-o lăture.

Dacă vedem, că îa cineva se arată semne de gută, fără-ca să-I curme firul

din sat, şi a stat acolo, earăşi fără pat şi fără maaă. A doua zi, cum plouase toată noapte» ţi a» d e s f u n d a s e ripa, P» я-pucat groaza de noroiul de pe deal. Calmi i-se scufunda până în genunchi tn noroiu, ear mai do valo, undo era pămontul lipicios, era gata să г ё т а э înomolit pe drum. Toată ziua a trebuit să lucreze soldaţii, ca să în-chipuiască un drum până'n coastă.^

Această nouă locuinţă şi-o descrie însuşi Domnitorul nostru ast fel : „Bárdéiul, acoparit cu pae, prin păreţ'tl căruia bate vôntul In bunăvoie, de toate părţile, are doue încăperi, dintre care una — tindă — e aproape toată ocupată de o vatră nespus de mare. încercarea însă M'a înveţat, că îndată ce aprinzi focul pe vatră nu e chip de stat în tindă din pricina fumului şi a mirosului greu. Ceealaltă încăpere, în spa­tele vetrei, are numai o biată de ferestruică, lipită cu hârtie, şi e joasă şi umedă şi, ca şi tinda, fără podeală, cu toate acestea ea fu aleasă să fie camera mea de dormiţi Bordeiul are o curte largă, în care am în­tins corturile. Pentru domnii din suită şi pentru servitori s'a găsit adăpost prin bor-deele vecine, căci în bordeiul Meu abia este loc pentru Mine singur ! 1

Cât au ţinut căldurile, traiul îa Pora­dim era de nesuferit. In apropiere se în­tindea tsbăra ear la vra o câţi-va chilometri erau liniile de luptă, aşa că aerul era plin

de miros de sânge, de cadavre putrezite, de i «Arpă arsă, de praf de puşeă şi do aerul mocnit i din pricina mulţimii celei mari de soldaţi adu­naţi la un loc. P» deasupra satului sburau corbii întunecând ceriul.

Ear după ce-au dat ploile, a'a făcut şi mai rëu. Gerul, care a urmat, a mai curăţit a-ierul, dar a îngreuiat viaţi prin corturi.

Domnitorul nostru se scala până în ziuă şi alerga pe dealuri şi fäcaa inspecţii.

Şi, с ь т ţineau ploile într'uaa, el că-lăria toată ziua întreagă prin ploae şi se întorcea târziu acasă, în puterea nopţii. Perdea drumurile, abia rësbia prin noroaie şi orbacând printr'un întuneree ca iadul, so-sia mort de oboseală acasă. E « aici de cele mai multa ori găsia casa plină de fum — în zilele când bătea vêntul, — şi neputônd să doarmă în odae, se culca a-fară, în cortul din curte, şi dlrdîia toată noaptea de frig.

Obosit aşa şi rësbit de ploaie, după-сз sosia acasă şi mânca, stătea de vorbă cu generalii sfätuinJu-зе. De multe ori avea eă luerc-za singur, să serie scrisori miniştrilor sei, Doamnei, ori părinţilor, şi stătea pâaă după miezul nopţii la masa сва do brad, tremurând do oboseală şi da frig. Scria la lampă, dar se întômpla să se isprăvească petroleul tn tabăra îatreagă şi atunci try-buia să se desbrace prin întuneric şi să se culce de silă. Odată avea de isprăvit o scri­

soare grabnic ; era târziu noaptea ţi k •ftrşisa petroleul. El a isprăvit всгііош la lumin» chibritelor aprinzêad un chibril după altul şi ţir.endu-1 cu mâna ating» de­asupra rîndurilor pe hârtie. Când 'şi-aijp* nit chibriturile, trei cutii, 'şi-a Încheiaţi scrisoarea.

Ear odshna, de care avea atâta te-voe, nu era odihnă. Toată noapte» urlu tunurile, şi câte-odată bubuia câte ml aş* de aproape şi de grozav, îccâi Pritiţi şi gdirralil şi toţi, săriau de spaimă сЦ tn mijlocul сазеі. Deşi obicinuiţi cu vedi­cul cântec al tunurilor, erau vecinie lupi-j ;a ţ i şi săriau din pat îndată ce Іпсвреи tunurile să bată mai des. Era gi)joa ш navale dia partea Turcilor.

Apoi, toată noaptea sunau trlmbijeli la apel, se da alarma, şi tot satul genii-plea d© soldaţi, cari alergau cu vuetţin-abăteau ca furnicile.

A vëzut însă Domnitoral nostru лор| şi mai amare. Când II apuca noaptea ai w colul pe dealuri, atunci poate de teamă sân pearză drumul şi să dea peste Turci, poate nefiind cu putinţă să se lupte cu viscoli era silit să doarmă prin şanţurile soldaţilor, prinbardeele taberei, prin spitale Odată a dormit o aăsălie de dus morţii. Intr'u cort de a Tabulants, căci n'a avut unde ii doarmă I UrV.lt loc.

(Va urma).

7

- Dia când în oànd. —

„Ca t» етиі mediu" Sub acest titlu autoriaata scrie urmft-

tetrele: ,8e felegrafeaBă delà Berlin, că ga­

rnirai german a dat ordin strict să fle in­ELE toato şcoalele polone din Berlin. Şcoa-

acestea se ţineau prin cârclme şi case frinte, t?» spesele Polonilor, şi In ele nu N lovita decât limba şi istoria naţională a

anilor. Erau la Început patrn-spre «ece ; ta ta urma goanei pornite din partea gu­miul german tn contra lor au fost re­lue la opt, ear acum sant închise şi ace-ùopt. Şi se mal laudă Geimania că ea ИГ|е In fruntea civilisaţiunil !"

Vezi d-ta, cum ѳ neamţul ! Nu-şî dă ВШІСА cea mal bună şcoală 'et U cârciuma, lapkám au constatat-o o seamă de... enci-

mal îşi dă aere de civihsaţie şi Qttmania ala I

Dar i au spus buchile autorisaţil. ,Ca ta evul mediul"

Călindar pe anul 1901 l'a pus tub tipar şi va apare curênd

ta Tipografia Dieceeana, Arad.

Cilindarui acesta, întocmit de mai mţ bărbaţi fruntaşi ai bisericii şi şcoa-LI române, va fi cel mai mare şi mai Ы Mndar ce a apărut vr'odată la W), Românii din $tatul ungar.' Va avé miroase chipuri, trase pe hârtie fină. Mrt altde vor fi şi mai multe tablouri, MRI \nf&ţişeaiă scene delà instalarea 18. Sale Episcopului Goldiş, de pilda ttóreftf (banderiul), sosirea în oraş a qkopuui ţi alte multe.

Prtţul cd-lindar'-lui va fi de tot mo­lett, ea fiecare Român să 'şi-'l poată

! jmra.

Noutăţi Arad, 19 Octomvrie n. 1900.

hbileu. Ni ae scrie : in 7 Octomvrie Uelifeutadin Vaşcou şi giur a dat o cină co­iul în onoarea d-lul Paul lap, advocat b Btiea, din incidentul iubileulal «Ôu de Kani pe terenul juridic, la care cină a lut parte întreg publicul inteligent; : preoţi, Mţltorî şi oficianţi, fără deosebire de con Mune. Dl Pap a fost şi ca aub-jade regesc hVaşceu mal Înainte cu câţ iva ani. A itril lnsi de bună voie, şi de atunci po pomi cu dug 11 poartă tn memorie. Acum Ute advocat ta Beiuş. Ne simţim fericiţi că li pa aeeaetă cale II putem zice un întreit : la mulţi аві !

* Logodnă. Domnul Petru Ardelean, ab

Nlvent de teologie, locuitor în Beiuş s'a lojodit cu domnişoara Elena Popp din Bun-taaştf. Cununia îşi vor serba-o la 27 Octom m ii n. in Bunteşti.

Despre Românii din Omoliţa. Ni-se Kliu uimitoarele : In 8/21 Septemvrie a. c. ifltodu-mă tn Omoliţa (o comună în apro­pierea Panciovel), în care Românii abia de n'o 3 ani s'au despărţit de către SORBI, in avut bucuria de a lua şi eu parte la concertul ce '1 au arangsat el acolo, cu o eanuneangelromaneşll „Sânta Mărie mică", ei conlucrarea şi sub conducerea noului lor pilot Grorge Suciu şi n învăţătorului Al*1

xandru Andreiu. Programul s'a ex^cntat cu toată precisiunea : piesa teatrală şi mal cu ША cântările au stors admiraţiuoea tu taror celor présent! Credeai că stal în f«ţ^ inul cor Înfiinţat de mult şi nu a unor Ro mini abia de vr'o 3 ani pşîţî de sub o ie nrchie Btrăină. Meritul principal este al noului lor prent ei al harnicului IRT' eţător cari de sigur mult au ostenit, ca să poată produce un résultat atât de frumos.. O wrie ti o mângâiere era să vezi pf aceşti Români al DOBJÍ, cum alergau cu mic cu Ba» la petrecerea lor românească. Din faţa

lor se og india bucuria şi ambiţiunea de prestaţiuniie fiilor lor ; eară străinii : Nemţii şi Sorbii, cari, peste aşteptările Românilor, în numör destcl de msre au participat la acest concert, nu sflau cuvinte destule de a lăuda hărnicia şi dibăcia feciorilor noştri şi ziceau, că n'ar fi crezut, ca o mână de Ro mâni, până nnî eri-alaltâ-erl neluaţi tn seamă şi abia cunoscuţi, sâ fie în stare să facă aşa ceva, şi să le premeargă ca exem­plu. Succesul material asemenea a f o t frumos şi am Înţeles, că din venitul curat ве va cumpöra un clopot pentru capela ro­mânească. X

* Afaeere de оаоагѳ Mergénd Duminecă

la Congresul naţional Ьізегіееае, dl Dr. I. Suciu discuta cu protopopul Chişiaeulul, Dr. I. Тгаііезси. Intrâad îu cupeul lor şi dl Eugen Mocsonyi, după ce vorbesc despre lucrări indiferente, dl Moceonyi Începe ca din senin să apostrofeze pe membrii con sistorulul din Arad, îndeoBibl pentru că a confirmat protopop la Belinţ pe dl G. Sêrb D. Dr. Suciu a făcut atent pe dl Mocsonyi că nu se cuvine să zică asemenea cuvinte unei corporaţiunl bisericeşti, din care dsşi d n a (Dr. Suciu) na face parte, dar declară că se solidaritesz* cu faptul în discuţie. DI Mocsonyi făcond un gest brusc că nu-I pasa, discuţia s'a Itich-nat aşa, câ dl Su­ciu s'a simţ;t ofensat. Ajangônd la S.bilu, d-sa a şi tiimis d-lul Mocsonyi martori pe d nil P. Truţa şi căpitan Herbay. D. Mo­csonyi a primit carterul şi a numit şi d-sa martori douî ofleerl. La un moment dat era vorba de duel cu pistolul. In decursul per­tractărilor s'a constatat şi s'a declarat insă că dl Mocsonyi n'a avut intenţia aă ofen-a ae personal pe dl 8uciu şi astfel aface rea s'a declarat lachaiată pe cale cavale ГДЯВСА

Ciig de moarte. Ni-se trimite urmă­torul trist anur ţ : Subscrişil cu inima frântă de durere aducem la cunoştinţa consânge nilor, priatenilor şi cunoscuţilor trecerea dm floar'a vieţel a prea bunel noastre soţie, mamă, fiică soră, cumnată şi noră, Sofia Iancovid nasc. Blaj van întemplată Vineri, tn 12 Oct. 1900 st n. la 8 oare a. m. du»ă un morb îndelungat şi greu, tn etate de 28 «ni. Inmormêntîrea a'a sevîrşit Duminică, îu 14 Oct. Bt. n., Ia 10 oar înainte de a-meaiî, In cimitirul gr. or. român din Mo noştor. Fio I ţg lua uşoară şi memoria bine-CNTÔUT4TA. Qj'urga Iancovid ca soţ; vöd. Ісоша B ajovan, ea mamă; Simion şi Dimi trie Biajo^an, ca fraţi; Sofl* Bbjovan, ca cumnată; Dimitrie, Virgil şi Viorica, ca fii; nliana şi Alexandra Iancovid, socri.

Despre înmormântare ni-яе ясгіц următoa­rele : In 14 Oatoamie a. c , au fost pus» tn mormont, osănaintele adormitei 1" Dom­nul Sofi* Iancovid născută Blajovan soţia oărint<tluî Gnorge Iancoviciu din Monostor (tn Banat). 0«ămintele defunctei, ridicâudu-se din locuinţa părintelui, aa fost duse In af. biserică la 10 ore a. m., unde a'a ce­lebrat sf. liturghie. După asta в'а celebrat prohodul de câtră preoţii: Tătar, losof, Jurma şi Jucu, ear cuvântarea funebră a rostit o părintok losof, care a Btors lacrëml din ochii celor de faţă.

Defuncta, care abia era îu verstă de 28 artl, a lăsat după sine 2 băieţi şi o fetiţă de 2 ani, a făcut parte din familia blajo vanu din Hodoş, care a adus mari jertfe bi sericii şi naţiunii noastre. Fie '1 ţerîna uşoară şi memoria binecuvântată 1

Duh rëu Din M-Radna ni-se vestesc următoarele : Doviö familii cu nume bun din Radna: Vigi Mitru Gicu şi Vasa Z-mfir până nu de mult trăiau tn cea mai bună înţelegere. Deodată însă lucrurile s'au schim bat tn rëu. Soţia lui Vasa Zamfir, născuta Iulia Hozan, ca un duh rëu a stricat adtcà cu desovîrşire pacea, buna înţelegere şi toată fericirea In amêndoue aceste familii Cea mai rea patimă a acestei femei este beţia, care din femeie bună cum era a făcut un adevërat diavol. Pentru patima beţiei bărbatul ei a pedepsit o în maî multe rin duri şi a legat-o chiar cu lanţul de fântână in nădăjdea că o va îndrepta spre h n e Aceasta lună nu 'i a folosit. In această patimă a sa Iulia a în^pput să devină şi necredm cioasă bărbatului sëu şi s'a agăţpt de Vigi Mitru Gicu, care este un om cu ѵагн în comună, căci e membru atât în comitetul parochial, cât şi tn cel comunal. într'o bună zi nevasta acestuia a prins-o cu bărbatul peu în relaţii neiertate şi de atunci toată pacea «i buna înţebgere а perit din casă Ca un binevoitor Л amêndoror familiilor, "u aş da nanei Iulia sfatul, să se lase de bfţie, care pricinueşte toate relele între oameni şi să-'şi vază de casa sa, ear altor

familii să le dea bană pace şi să se înde-stulească cu счеа-сѳ ' i a rînduitDumnezeu. Am vrut să le spun acestea în public, pen­tru-ca atât nana Iulia, cât şi altele să se fereaseă de bsţie şi de alte lucruri nechib­zuite, cari uşor pot să strice buna îuţele-gere şi să pricinuiască cele mal mari rele între oameni. — Un bmevoitor.

Ore de pian se angajează să dea, pe lângă condiţii favorabile, o damă ro­mână din loc. — A se adresa la admi­nistraţia foii noastre.

Pom îaflorit în Octomvre. Ni sa scrie din Simand, că tn grădina şcolară a d lui Inveţator Pavel Stma de-acolo se află un vişin înflorit cs în timp de primăvară.

*

Demonstraţii contra unnî rector. Stu­denţii poliţechaicî din Lemb rg au făcut alaltăeri mnrî demonatraţiunî în contra rec torului LiementobiJcy, flind-că a fost a tíoua oară ales rector al universităţii ţ i fiind un om nnplăcut studenţilor, când adecă recto­rul s'a présentât în sala festivă în fruntea corpului profesoral şi a început gă vorbească, unul din studenţi a sărit de la Ioc şi a pro­vocat un scan al, că rectorul n'a mal putut continua. De odată t ată studenţimea a pă răsit üíala, cântând ,Gaudeamui iqitur* şi rectoral a rëmaa singur cu colegii profesori, până 'şi-a isprăvit vorbirea. După asta apoi studenţii au intrat iarăşi în sală,

*

Mu manual de gramatică ro­mână. A apăru t : Gramatica Eo-mână pentru şcoalele primare de Ioan Petran, profesor. Par tea II. pentru ol. IV. Arad, 1900 . Editura autorului. Preţul 60 flleri (30 cr.).

• Din Bistriţa ni se вегіѳ : Din cauaă

că în raportul despre petrecerea meeeriaşi lor români din Bistriţa ţinută la 30 Sep­temvrie a. c , publicat în ,Tribuna Poporu­lui", Nr. 182, s'a zis: eă delà institutul de credit şi economii „Bistriţana" afară de dl Leon Mănâşturean, comtabil, nici un func­ţionar n'a participat la petrecerea mal BUS amintită, subscrisul, ca protectorul respec­tive iniţiatorul acelei p' treceri declar, că e adevërat că delà numitul institut românesc, afară de dl Leon Mănăştarean, In persoană alt funcţionar n'a luat parte, însă dl Direc­tor executiv al numitului institut atât acum cât şi cu alte ocasiunl 'şi-a scos bilet de Intrare, şi servească-i spre laudă că de când se afli în Bistriţa, nici odată nu s'a obser­vat eă s'ar fl ţinut departe de petrecerile româneşti. — Grigorie Radu.

•

Şcoală pentru lacra de mână in Ga-ranspbeş. .Foaia Diecesană" spune, că in Caransebeş se va deschide in 25 Octomvre 1900 st. n , pentru fete o şcoală pentru tot felul do lucru de mână. Înscrierile se fac la d-şoara Mariana Szabó, diriganta numitei scoale. Taxa de înscriere este 2 fl., taxa lunară este 3 fl., şi pentru întrebuinţarea maşinelor 1 fl. pe lună In acest curs ordi nar se primesc numai fetiţe până la etatea de 12 ani. Pentru fete trecuta de 12 ani şi pentru alte p. t. dame se deschide, sub ace leaşl condiţiunî, ша cura extraordinar.

*

Eêsboiul viitorului. In congresul de pace al IX lea ce a'a ţinut zilele trecute la Paris, delegatul rus Ivan Bloch a vorbit despre urmările unui mare rësboiu în viitor. întâiul mare rësboiu va face së bancruteze economiceşte amendai duşmanii şi învinge-torul se va prăpădii Atât de mari cheltuelî se vor recere, pentru purtarea acelui rësboiu.

* Dare de seamă şi mulţumită publică.

Inteligirjţ* română din Halmagiu şi giur a arangiat la 28 Aug. st. n. a. c. în opidul Halmagiu teatru împreunat cu dans, în scopul procurării unul baldachin, pe seama bisericii române gr. or. din loc. Cu aceea ocasiune a incurs de tot, suma de 228 cor. 20 fii. ; spesele au fost 121 cor. 78 Al. ; a rămas un venit curat de 106 cor. 42 fll ; care sumă s'a depus spre fructificare, — pe numele s. biserici sus amintite — în cas«a de păstrare poştală din lo?, sub nrul 1268 518 Din suma incursă a Întrat delà următorii P T. Domni, ca supra solvirî sumele următoare: Terentie Popoviciu no­

tar în Rienî 2 8 0 fll.; Cornel Lazar, preot Almaş 2 cor. ; N. Cacinca, Cil Й cnr. ; Ioan Costina 2 cor. ; Sabin Micluţa 1 cor. ; Aurel Leuca 40 fil. ; G. Nicoara 40 fll. ; Izidor Вегкоѵісв, Vata de jos 3 cor. ; N. Coif 40 fll. : Nina Câtaia 1 cor.; Gyöngyöjy 60 fll.; Kerssner 60 fil. ; V. Suciu ButenI, 80 fii.

Tuturor contribuenţilor şi participan­ţilor, le exprimăm şi pe calea aceasta, sin-cerile noastre mulţumiri şi recunoştinţa pentru spriginul moral şi material dat în­tru realisarea causel.

Halmagiu, la 24 Sept. 1900. In numele diletanţilor:

Enea A. Joldea, diacon-învSţător. Mihail Vidu înveţător.

Numai pentr 4 coroane se câştigă 200.000 coroane. In deosebi oferă cele mal bune şanse de câştig Loeurile delà lotăria nouă de stat, deoare ce 18.122 de câştiguri în suma de 418.600 coroane in numerar se sortează deodată. Câştigai principal e de cor. 200 000 garantat de stat. Deoare-ce aceste iosurl de 4 coroane se trec foarte repede, e recomandabil ca să se procure cât mal grabnic, cel mult în 8 iile, delà Cassa de schimb naţională societate pe acţil în Budapesta (piaţa Gisela palatul Haas) La iastitul acesta se pot procura şi losuri delà loteria de clase cu preţurile originale, şi notăm că acesta o cel mal mare loc în ţară de cumpărare a losunlor delà loteria de clase care oferă cumpărătorilor cele mal bune asigurări şi avantagil.

Un cantor cnaliflcat doreşte a ocupa imediat un post de cantor în vre-o comună românească. Ucde ar fl Iipcă de un cantor la biserică, să ee adreseie Ia Administraţia .Trib. Poporalul".

CONOMIE Cereale (bucate).

De aci încolo preţurile pe pieţe se so­cotesc în coroane şi după 50 chuograme, ear' nu ca şi până acum, după maja me­trică (100 chdogramo).

Preturile delà 18 Octomvrie din Budapesta

Grâu in Oetomvrie . . cor. 7.67—7.68 Secara , . . . . 6.17—6.19 Ovës , . . . . 5 .35-5.37 Cucuruz pe August . . . . 6.17—6.19

Preţurile delà 18 Octommvrie din Arad:

Grâul cel mal bua . . cor. 7.14—7.40. Cucuruz 5.25—5.50. Secară , 5.10—5.15. Orz . , 5.50—5.60. Ovës 4 .70-4 .90 .

P r e ţ u l p o r c i l o r . Conform bu le t i ne lo r din B . - P e s t a

K ő b á n y a (S te inbruck) .

Porci: tineri, grei îngrăşaţi de peste 320 khilogr. perechia: bani 98 — 99.

Tineri mijlocii îa greutate de 251— 320 Chilog. perechia bani 97—98.

Tineri uşori în greutate de 250 Chilog perechia: bani 98—99.

Porci de Serbia grei de peste 260 Chilg. perechia: bani 96—97 şi uşori de peste 210 Chilg. perechia : bani 94—95.

Posta Redacţiei.

— Nichita Străin, econom în Gerbo­veţ : Sfatul, ce ţi '1 putem da este. să cauţi tot-deauna să trâeştî în bună înţelegere ou preotul Dumnia-voastre, căci dînsul singur vë poate arëta calea cea bună.

— Abonent Nr. 680 în Corniareva : După cele întâmplate la Dumnia-voastră o comisie chibzuită va judeca starea lucruri­lor şi aceasta vë va face, credem, drepta­tea dorită.

Editor: Aurel Popovici Barcianu. Red. respuns : Ioan Russu Şiriaun.

II

NR. W

Avis! Am onoare a face cunoscut onoratului public, că în ur­

marea abziceriï mele din postul de fisc al institutului de credit şi economii .Viotoria", mi-am deschis cancelaria advocaţială în A r a d , s t r a d a S a l a c z N r 1 . Decî mé recomand în atenţiunea şi bunăvoinţa tuturor amicilor şi cunoscuţilor.

Cu toată stima:

508 3 — 3

Georgiu Lazapu, advocat.

Deposit de ginvaemrî, olasornioe şi argintarii.

Bogat asortiment de ciasornice cu pendulă, de perete şi

deşteptătoare. . х ^ < Л

Reparaţinni de tot felul

ie ciasornice şi giuvaere sa executa cu toată promtitudinea-

C a p r e ţ u r i l e e e l e m a î m o d e r a t e .

479 - 9

B ă n e a g e n e r a l ă d e a s i g u r a r e m u t u a l ă .

„ T R A N S I L V A N I A " 423 2 2 - 59 ÎN SIBIIU.

asigurează pe lângă cele mai favorabile condiţiuni : 1. in contra primejdiei de foc wide explosiani; clădiri de ori-ce fel,

mărfuri, producte de câmp, mobile ş, a. ; 2. pe viaţa omului în toate combinaţiunile, precum : asigurări de

capitaluri în caşul morţii si pentru terminuri fixate, de zestre şi de rente. Desluşiri se dau, şi oferte de asigurări se primesc din comitatele:

Arad, Bichiş, Bihor, Oiănad, Caraş-Severm, Timiş şi Torontói

Agentura principală din Arad. Strada (Széchenyi Nr. 1. casa dlui advocat Dr. Virgil Bogdan etagiul II.)

precum şi prin agenturile cercuale şi speciale.

î m p r u m u t u r i i e f t i n e p e a m o r t i s a ţ i e Recomand în atenţiunea on. proprietari de păment şi proprietari

de case In Arad centru, că prin mijlocirea mea pot obţine până la cele mai mari snme şi pe lângă condiţiuni foarte favorabile împrumuturi ieftine amortisaţionale on amortisaţie de

15—50 ani. n Nu comput înainte nici un fel de remuneraţie, convertesc datorii vech,

de asemenea la dorinţă anticipez de la mine cheltuelile de intabulai e. Provocându-тй la faptul, că de mai mulţi ani la foarte numeroşi inşi

i-am împlinit spre cea mai mare mulţumire a lor trebuinţele de împru­muturi, rog cu toată stima pe on. domni proprietari de pământ şi proprie­tari de case, ca in propriul lor interes cu deplină încredere să se adre­seze mie cu afacerile lor de împrumuturi.

împrumuturile sunt pe carnete de 4<>/o 4 Va ş i 5 ° / 0

pe lângă amortieare corespunzötoare din capital Institut de împrumut pe imobile şi moşii 453 22-22

SZÛGS F. Vilmos ÁRAD, Fó-ut Nr. 5, vis-à.vis cu moara Siéchenyi.

Respuns se dă numai dacă Ia întrebările ce se fac sa adnngâ şi marcă poştala

C e l m a i b u n e r o i u I

însoţirea

ШЩИІШЕШВ, Straäa-Bisericei, Palatul Minoriţilor.

Singură In felul seu ţine In deposit numai fabricaţii proprii sau găteşte la comandă

ghete pentru dame şi bărbaţi, cum şi papuci pentru băieţi şi fete,

apoi ghete comode şi alte soiuri de încălţăminte.

T o a t e a c e s t e a n u s u n t l u c r u r i d e f a b r i c ă , d a r ' s u n t m a i i e f t i n e ş i

m a i b u n e .

Comande din afară se execută prompt şi cu preţuri moderate.

Trimitem şi Ia easă ghete de probă în огі-еѳ -timp dorit.

Aparat elastic pentru călcâie, invenţia lui Löderer, căpitan de honveaî ung. reg., aplicabil atât la ghete de dame, cât şi lai ghete pentru bărbaţi, se poate avé

numai delà noi.

Mare magazin 4e creme şi lakk ori In diferite colori.

4 8 4 1 7 —

» Ф Ф a Ф O

Ф Ф M O Ф Ф 0 •4-

P r e ţ u r i i o t t ine d e n e c r e z u t !

Institut de cură, deschis de dimineţa delà 6 óre pană la 7 óre seara

(abstragênd órele delà 9—11 in. am.)

La dispoaiţia publicului stau urmatórele mijlóee de lecuire:

Scaldă în lumina electrică: 1. Reumă, podagră, aprindere de nervi (ischias), dureri

la coaste şi la faţă, nevralgia, aprinderi de peliţa peptului şi a foalelui, otrăvire cu metal (argint viu, zinc, argint, plumb).

2. Morburi de sânge (cu ajutorul curei de mercuriu şi Iod), tngrăşarea peste mesura, grăsimea de inimă, aprindere de peliţa rinichilor, boală de zachăr (diabet).

3 . Anemia, ncvrastenia (slăbirea nervilor), nervositatea. 4. Morburi de piele învechite, scrofule, luparea etc. După felul boalei, scalda aceasta poate fi urmată de

lecuirea cu apă rece, de massagiu sau împachetare. — în­trebuinţarea odată costă: 1 fl. 25 cr.; 15 bilete: 15 fl.

Camee pentru inhalaţie, după metodul delà Gleichen-berg Ems, pentru aprinderi acute şi învechite de gâtlej, de plumânl, cum şi pentru dilatare de plumânl şi astma. — întrebuinţarea odată costă: 75 cr.; 15 bilete: 9 fl.

Cura cu apă-rece. întrebuinţarea odată: 60 c ; 16. bilete 7 fl.

Gimnastica svedeză pentru Întărirea reconvalescenţilor cu musculatura slăbită, pentru întărirea băieţilor şi a oame­nilor desvoltaţi, cari sufer de morburi de inimă şi de strfm-tarea coşului peptului.

Taxa lunară delà 10 fl. în sus, după cum e felul caşului de boală.

Fie care bolnav se bucură de căutarea ce 'i-o prescrie medicul seu propriu, sau după sfatul ce însumi 'i '1 dau. Orî-ce îndeplinire a curei se întomplă sub veghiarea mea personală. g

D P . A. HECHT, 450 8б"85 I

Arad, strada Templom, palatul SíinoritiJor. Telefon : Nr 270. §

Tipografia „Tribuna Poporului" Aurel Popoviciu Barcianu.